Intoxicaţia acută cu acizi şi baze tari

Exemple de baze tari care produc mai frecvent intoxicaţii:- NaOH (hidroxid de sodiu, sodă caustică, utilizat în mediu rural pentru fabricare săpunurilor de casă)- KOH (hidroxid de potasiu, potasă caustică, utilizat în mediu rural pentru fabricare săpunurilor de casă)- Ca(OH) (hidroxid de calciu, var stins)- NH4OH (hidroxid de amoniu, utilizat în curăţătorii, ca dezinfectant – bază relativ slabă)- carbonatul de sodiu, carbonatul de calciu (Na2CO3 / CaCO3) au în mediu apos reacţie bazică. Leziunile

produse sunt foarte asemănătoare cu cele determinate de bazele tari.

Exemple de acizi tari care produc mai frecvent intoxicaţii:- H2So4 (acid sulfuric, în acumulatorii autoturismelor)- HF (acid flourhidric)- HNO3 (acid azotic)- HF (acid fluorhidric, reactivul xantocromatic – culoare galbenă).Majoritatea pot fi găsiţi aproape în exclusivitate în laboratoare sau în industria chimică.

Se discută strict cazul intoxicaţiei acute prin ingestia de soluţii ale acizilor sau bazelor tari menţionate. Nu ne referim la cazul arsurilor cauzate de aceste substanţe corozive la nivel tegumentar, la leziunile în urma inhalării sau pătrunderii pe cale conjunctivală a acestora. De menţionat faptul că în cazul arsurii cutanate, cantitatea de toxic absorbită în circulaţia sistemică ar putea determina simptomatologie specifică (acidoză, alcaloză, afectare hepatică sau renală, de exemplu în cazul intoxicaţiei cu acis sulfuric).

Circumstanţe de producere – accidental, suicid sau parasuicid.

Patogenie. Ingerarea soluţiilor conţinând substanţele menţionate determină leziuni tip arsură la nivelul fragmentelor de tub digestiv traversate. Arsura poate fi de gravitate mică (caracterizată prin eritem, flictene) până la gravă, penetrantă, soldându-se cu perforaţia fragmentului de tub digestiv traversat la diverse niveluri. Antrenează o puternică reacţie inflamatorie şi leziuni necrotice.

Intensitatea leziunii depinde mai ales de concentraţia soluţiei ingerate, secundar însă şi de cantitatea acesteia.

Reacţia toxicului cu structurile tisulare întâlnite este exotermă, astfel că la arsura de tip chimic se supraadaugă o arsură de tip termic.

Bazele tari determină formarea de proteinaţi alcalini solubili, iar împreună cu trigliceridele membranelor celulare formează săpunuri, care difuzează rapid la nivel profund (necroză de lichefiere, cu extindere rapidă).

În contrast, acizii tari determină formarea de proteinaţi acizi insolubili (necroză de coagulare, cu extindere relativ limitată) – deci teoretic leziuni mai puţin grave decât cele determinate de baze.

Simptomatologie- durere puternică, cu senzaţie de arsură, la nivelul fragmentelor de tub digestiv traversate de toxic (durere

la nivelul cavităţii orale, retrosternală, epigastrică)- disfagie (reacţia inflamatorie de la nivel faringian şi esofagian nu permite înghiţirea)- disfonie (afectarea şi a căilor aeriene, care comunică cu cele digestive)- dispnee (afectarea şi a căilor aeriene, care comunică cu cele digestive)- sialoree, cu scurgerea salivei în exteriorul gurii (se explică prin reacţia inflamatorie de la nivel faringian

şi esofagian, nu permite înghiţirea salivei)- adesea, vărsături şi diaree serosangvinolente- manifestări de tip acidoză sau alcaloză, insuficienţă respiratorie- afectare hepatorenală, care poate merge până la insuficienţă hepatorenală, mai ales în cazul ingestiei de

acid sulfuricPacientul poate fi în stare de şoc (datorat efectele toxicului, deshidratării secundare sialoreei, reacţiei

inflamatorii, diareei serosangvinolente şi vărsăturilor).În cazul penetrării de către leziune a fragmentului de tub digestiv, pot apărea simptomele unei

mediastinite (perforaţia esofagolui, mai rar faringelui) sau peritonite (perforaţia fragmentului subdiafragmatic

al esofagului sau mai rar, stomacului) toxicoseptice. În acest caz, intervenţia chirurgicală trebuie realizată de urgenţă.

TratamentNU1. utilizare de antidot (neutralizarea soluţei acide cu soluţie bazică sau a soluţiei bazice cu soluţie acidă). S-

ar adăuga o arsură pe tubul digestiv deja supus unei arsuri chimice; reacţia de neutralizare este exotermă, deci arsura de tip termic ar agrava simptomatologia. Totuşi:

- în cazul intoxicaţiei cu acizi tari – se poate administra o soluţie diluată de NaHCO 3 (bicarbonat de sodiu) sau oxid de magneziu (MgO); în cazul intoxicaţiei cu baze tari, putem administra o soluţie diluată de acid acetic sau citric. În cazul intoxicaţiei cu HF (acid fluorhidric) – putem sda produse lactate (iaurt, smântână) sau săruri de calciu (gluconat de calciu, lactat de calciu).

2. Nu provocăm vărsătura (substanţa ar traversa din nou tubul digestiv deja afectat), nu spălătură gastrică pe sondă (sonda e dificil de introdus pe tubul digestiv inflamat, la pacientul cu arsură, tulburări de deglutiţiei etc, mai mult: aderă de ţesutul ars şi inflamat şi o scoatem cu tot cu fragmente din mucoasa tubului digestiv!!!!!).

3. Nu administrăm purgative sau diuretice în scopul grăbirii eliminării toxicului.Acidul sau baza, la nivelul stomacului, provoacă cele mai puţine leziuni (aici pH-ul este prin excelenţă puternic acid, în cazul

intoxicaţiei cu acizi tari rezistenţa este mai bună, iar în cazul intoxicaţiei cu baze tari, neutralizarea nu pune probleme deosebite). În intestin, ca şi în fragmentele de tub digestiv superioare stomacului, leziunile sunt mai grave.

Măsuri terapeutice- eventual la domiciliu – hidratare puternică (pacientul e deshidratat, secundar sialoreei, reacţiei

inflamatorii, diareei serosangvinolente şi vărsăturilor); hidratarea se poate face la domiciliu, cu apă, preferabil distilată dacă avem, prin administrare de lichide pe cale internă, continuând la spital prin administrare internă (preferabil cu soluţie izotonă – ser fiziologic) şi parenterală. Hidratarea, mai ales cea pe cale internă DILUEAZĂ TOXICUL.

- tratamentul durerii – se preferă utilizarea de analgezice puternice, inclusiv de opiacee (morfină, pentazocină etc)

- tratamentul inflamaţiei de obicei cu antiinflamatore steroidale (hemisuccinat de hidrocortizon parenteral, prednison oral etc). Măsura e considerată de unii controversată, datorită creşterii riscului infecţios.

- antibioterapie cu spectru larg, proficlactic- intervenţie în urgenţă în caz de peritonită sau mediastinită- tratamentul tulburărilor hidroelectrolitice şi acido-bazice- susţinere respiratorie, eventual intubaţie şi oxigenoterapie (dacă arsurile căilor aerrodigestive permit)- susţinerea funcţiilor hepatică şi renală (mai ales în cazul ingestiei de acid sulfuric)

În timp, leziunile de la nivelul cavităţii orale se vindecă, în general fără sechele. Cele de la nivel esofagian, se vindecă cu preţul formării de cicatrici fibroase, stenozante. Acestea trebuie corectate chirurgical (prin dilataţie cu dispozitive tip sondă cu balonaş sau bujiuri), iar, dacă sunt mai grave, prin esofagoplastie (înlocuirea fragmentului esofagian stenoyat cu un fragment de intestin subţire sau colon; sau ascensionare gastrică, dacă fragmentul esofagian lezat e în apropierea stomacului).

Dacă intoxicaţia survine prin pătrunderea cutanată a toxicului – spălarea sub jet de apă sau cu swer fiziologic preferabil a leziunii tegumentare. În cazul inhalării – scoatere din mediu, hidratare. Pătrunderea conjunctivală – lichid aplicat la nivelul conjunctival, preferabil steril.