Se cunoaşte despre azteci în cultura populară este că le plăcea ciocolata.

Aztecii erau şi împătimiţi ai sporturilor, cel mai practicat fiind Ullamaliztli, un joc cu o minge grea de cauciuc.

La azteci şcoala era obligatorie. Cei mai multi azteci au pierit nu în războaie, ci din

cauza bolilor. Ei aveau chiar obiceiul să-şi îngroape morţii chiar sub

sau pe lângă casă. Cronicile se păstrau pe materiale de scris fabricate din

scoarţă sau piei de căprioară. Se scria utilizând cărbunele, iar cronicile se şi colorau de obicei cu substanţe pe bază de plante.

Aztecii îşi timiteau adesea copiii în sclavie. Aztecii aveau dreptul la mai multe soţii, dar

relaţiile se bazau pe anumite reguli stricte. Prima soţie se considera cea mai importantă, singura alături de care bărbatul săvârşea o ceremonie religioasă. Celelalte soţii erau secundare, dar nu lipsesc din documente.

Antropologul Michael Harner sugerează că sacrificiul anual a 20.000 de oameni, care erau apoi adesea mâncaţi, se poate datora şi unei diete insuficiente în proteine.

Imperiul aztec este termenul folosit pentru a defini orașul-stat apoi statul centralizat format de către azteci în 1325, având capitala la Chapultepec, repectiv ulterior, între 1325 și 1521 laTenochtitlan; iar după 1428, federația tripartită a Triplei Alianțe Aztece, formată în America Centrală, având drept capitală orașul Tenochtitlan. Ulterior, pe ruinele acestuia, după distrugerea sa de către conchistadorii spanioli în 1521, a fost ridicat orașul Ciudad de Mexico de astăzi.

Originile exacte ale poporului aztec sunt incerte, dar se crede ca au debutat ca un trib nordic de vanatori-culegatori ale căror nume au venit de la patria lor, Aztlan (sau "pamant alb"). Aztecii au fost, de asemenea, cunoscuti sub numele de Tenochca ( numele de la care vine de la capitala lor, Tenochtitlan).Aztecii au apărut în Mezoamerica - regiunea sud-centrala a Mexicului precolumbian în secolul al XIII-lea. Sosirea lor a a dus inevitabil la căderea civilizației mesoamericane anterior dominanta , Toltecii.

Când aztecii au văzut un vultur cocoțat pe un cactus pe terenul mlăștinos în apropierea graniței de sud-vest a lacului Texcoco, l-au luat ca pe un semn de a construi acolo capitala lor. Ei au scurs terenul mlastinos si au cladit insule artificiale pe care au putut planta grădini și stabilit bazele capitalei lor, Tenochtitlan, în 1325 d. Hr. Practicau culturi tipice aztece: porumb , fasole, dovlecei, cartofi, roșii și avocado; obtineau hrana prin pescuit și vânătoare animalelor locale, cum ar fi iepuri, șerpi, armadilo, coiotii si curcan sălbatic. Sistemul lor relativ sofisticat al agriculturii (inclusiv cultivarea intensivă a terenurilor și metodele de irigare), precum și o tradiție puternică militară le-a permis aztecilor pentru a construi un stat de succes, iar mai târziu un imperiu.

Conform unei surse păstrate până astăzi, Aubin codex, șapte triburi Nahua locuiseră în Aztlan sub conducerea unei elite puternice. Apoi, la un moment dat, cele șapte triburi au început pe rând să părăsească Aztlan-ul originar (despre a cărui locație există discuții înfocate), în căutare de noi pământuri. Ultimul trib care a părăsit vatra Aztlan a fost populația sau tribul Mexica, conduși de preotul acestora, "Huitzil". Aubin Codex relatează că după părăsirea Aztlan-ului, zeul Huitzilopochtli a ordonat poporului său să nu se identifice vreodată ca Azteca, întrucât acesta era numele foștilor conducători ai acestora. În schimb, ei se vor numi Mexìcâ.

Conchistadorii spanioli se refereau la aceștia ca fiind "Mexicas". În Mexic, arheologii și muzeele folosesc, de asemenea, termenul Mexicas. Majoritatea populație în interiorul sau în afara Mexicului se referă la aceste populații folosind termenul de azteci. În aceste serii de articole, termenul "Mexica" este utilizat pentru a se referi la toate populațiile Mexica înaite de formarea Triplei AlianțeAztece, dată după care (1428) termenul de "Aztec" - "azteci" este utilizat pentru a se referi la toți cei care se aflau sub "umbrela" Triplei Alianțe.

Comerțul reprezenta baza economiei. Cea mai mare piață era la Tlateloco, era deschisă în fiecare zi și frecventată de un număr de 60.000 de persoane. Moneda de schimb o reprezentau boabele de cacao și bumbacul.

Mai presus de orice, societatea aztecă era o societate războinică. Toți bărbații erau obligați să primească instruire militară, iar bătăliile erau mijloacele prin care Imperiul punea stăpânire pe noi teritorii, înăbușea rebeliunile, proteja expedițiile comerciale și asigura furnizarea oamenilor pentru sacrificiu. Armata nu era organizată, războaiele fiind haotice și în general o luptă corp la corp. Prizonierii erau folosiți în ritualurile de sacrificiu uman. Victoriile, curajul în război aduceau cu sine omagiul celui în cauză pe când eșuarea îl acopereau pe acesta cu dizgrația socială.

Aztecii se inchinau unui numar mare de zei. Multe dintre numele zeilorsunt greu de pronuntat ceea ce ne face sa credem ca dobandisera o anumita dexteritate in pronuntie. Panteonul zeitatilor aztece a dictatcredinta in intregul Imperiu Aztec. Festivalurile lor aveau multaculoare, pene si sacrificii. Se crede ca aceste sarbatori se tineau in cinstea zeului Soare pentru a-i pastra stralucirea.

Aztecii credeau ca zeii lor trebuie sa se hraneasca cu sangeproaspat, asa ca intreaga lor cultura a propagat sacrificiul uman. Oamenii asteptau cu nerabdare pentru a-si da viata pe altare. Majoritatea zeilor azteci faceau parte doar din anumite regiuni, triburisi culturi.

Arheologii au excavat porţiuni din oraşul aztec Tenochtitlan din Mexic şi au descoperit rămăşiţele unor oameni care au fost sacrificaţi acum 500 de ani, pe aşa-numitele pietre de sacrificiu. Aici, se pare că preoţii despicau abdomenele celor sacrificaţi, pentru ca ulterior să îi şi decapiteze, cât încă mai erau în viaţă,.

Noile descoperiri sunt, de fapt, 50 de cranii şi 250 de maxilare, despre care specialiştii spun că trebuie să fi fost folosite într-un ritual realizat în cinstea zeului morţii, Mictlantecuhtli, regele tărâmului de apoi. Cercetătorii au descoperit 45 de cranii aşezate pe pietre şi alte cinci sparte. Cele cinci cranii au fost găurite pentru a putea fi agăţate pe tzompantli (rafturi speciale pe care erau înşirate craniile obţinute prin sacrificiu).

Alte resturi de cranii găsite la acest sit arheologic arata de parcă cineva a încercat să le transporte în măşti, însă procesul nu pare să fi fost dus la bun sfârşit. În mod normal, măştile complete au pietre verzi în locul ochilor, având în jurul gâtului obiecte decorative spiralate şi cuţite din obsidian.

Toate monumentele din México au fost distruse in1521, in timpul asedierii orasului. Nu le cunoastem decat din inscriptiile si desenele epocii, care au confirmat sapaturile arheologice de la Marele Templu. Au ramas totusi cateva edificii construite de azteci, ca templele din Teopanzolco(in staul Morelos de astzai), din Huatusco si Teayo(Veracruz). Piramida din Tenayuca, nu departe de México, desi construita la origine de populatia chichimeca.

Numeroase sculpturi, basoreliefuri si statui au fost distruse, fie in timpul razboiului azteco-spaniol, fie sub regimul colonial, in lupta contra „idolatriei” .Totusi ceea ce a ramas, ata in Mexic, cat si in muzeele din intreaga lume, ne uimeste prin numar, varietate si perfectiune.

Marile civilizatii clasice au practicat arta picturii murale: frescele mayase de la Bonampak, camerele funerare ale zapotecilor din Monte-Alban sau minunatele fresce religioase din Teotihuacán. Intr-o epoca mai recenta, regasim pictura murala in Chichén-Itzá(tolteco-mayasi), la mixteci si in regiunea mixteca-pubela(altarul decorat din Tizatlán).

www.wikipedia.ro

www.realitatea.net

www.roportal.ro

www.civilizatii.3x.ro

www.historia.ro

Proiect realizat de Răceanu Raluca şi Moisă Adelina;clasa a IX’a H