Cromatica bacoviană în volumul de poezii “Plumb” și expresia ei plastică

Proiect

Realizatori : - Coroamă Raluca - Cerlincă Ioana -Capră Iuliana

-Călian Silviu -Călin Elena

Coordonator : prof. Neacșu Mihaela Clasa a X-a G

C.T. „Petru Muşat” Suceava

Portret George Bacovia (1881 – 1957)

Avocat de profesie , Bacovia ar fi putut ocupa diverse funcţii importante în administraţie,dar fiind o fire timidă şi destul de reticentă la valurile vieţii , se mulţumeşte cu o slujbă de funcţionar.Adevărata sa chemare este poezia. Se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu (profesoară de franceză şi prozatoare).Are un fiu, Gabriel Bacovia.Poetul, bolnav fiind, se stinge din viaţă în 1957.

Bacovia este in primul rand un simbolist.Gasim in opera lui George Bacovia influente din Edgar Allan Poe si din simbolismul francez : Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlaine – prin atmosfera de nevroza, gustul pentru satanic, ideea mortii, cromatica si predilectia pentru muzica.

Bacovia este un inadaptat in societate ca si Eminescu si la fel ca acesta, manifesta o aversiune puternica fata de orice oranduire, isi deplange soarta care-l obliga sa traiasca intr-o societate cladita pe inechitate. De aceea universul sau il vor forma: copiii si fecioarele tuberculoase, palidele muncitoare, poetul insusi ratacind fara sens prin parcuri solitare, ascultand somnul, plansul, golul, frigul, tristetea, umezeala, raceala, nevroza.

Universul poziei sale este inclus in volumele „Plumb“(1916),“Scantei galbene“(1926),“Comedii in fond“(1936),“Stante burgheze“(1946),“Poezii“(1956).Urmarind opera lui Bacovia vom constata ca avem de-a face cu o opera autentica si originala.

Din literatura romana Bacovia este prevestit de Ion Paun Pincio si Alexandru Macedonski prin motivul ploilor,al noptilor,al corbilor,prin folosirea instrumentelor muzicale si preferinta pentru imagini muzicale.In poezia lui domina cerul de plumb apasator,orizontul inchis strabatut de corbi,abatoare,ospicii,toamna galbena.

Singuratatea este una din temele predilecte ale lui Bacovia,constituind si principala sa componenta spirituala.Camera poetului nu este o ambianata perfecta,asa cum este la Macedonski un spatiu de creatie,ci este un loc infricosator,generator de spaime(„Miezul noptii“).Dragostea sau actul reflez al creatiei sunt singurele elemente salvatoare intr-o singuratate ca o tortura(„Decembre“).

Ca o prima tema care isi are radacinile in sentimentele provocate de orasul natal,se remarca lumea orasului de provincie,a targului sufocant,care ilustreaza o lume bolnava,degradata fizic si psihic.Mahalaua este populata de o lume ftizica ,aflata in descompunere lenta,sub actiunea intemeperiilor: ploaia,zapada,vantul,frigul,ceata si arsita,in nopti halucinanate de toamna sau iarna(„Sonet“).Orasul este in ruina si in el coexista cadavrele in descompunere cu fastul burghez,iar poetul alungat din propria sa locuinta, este bantuit de obsesii,spaime si nevroze.Orasul inspaimantator este vazut ca un muzeu al figurilor de ceara(„Panorama“).

Ca o prima tema care isi are radacinile in sentimentele provocate de orasul natal,se remarca lumea orasului de provincie,a targului sufocant,care ilustreaza o lume bolnava,degradata fizic si psihic.Mahalaua este populata de o lume ftizica ,aflata in descompunere lenta,sub actiunea intemeperiilor: ploaia,zapada,vantul,frigul,ceata si arsita,in nopti halucinanate de toamna sau iarna(„Sonet“).Orasul este in ruina si in el coexista cadavrele in descompunere cu fastul burghez,iar poetul alungat din propria sa locuinta, este bantuit de obsesii,spaime si nevroze.Orasul inspaimantator este vazut ca un muzeu al figurilor de ceara(„Panorama“).

In tema iubirii acest sentiment nu este benefic pentru spiritul uman.Iubita este o fecioara palida,despletita,care canta la clavir muzica funebra,gemand ca in delir(«Nevroza »).Iubita este descrisa cu accente pamfletare,nutrind dispret(« Contrast », »Unei fecioare »).

Tema mortii este o obesesie fascinanta,in care lipseste cu desavarsire aspiratia,este o stare de disperare,de dezagregare a materiei,a fiintei,a existentei.Senzatia de funebru este permanenta in lirica bacoviana,fiind o componeneta a eului poetic,chiar si a sentimentului de iubire(« Plumb »).

Influentat intr-o oarecare masura de simbolistii francezi,Bacovia isi exteriorizeaza impresiile prin corespondente plastice,folosindu-se de tonurile de culoare.Cromatica are profunde sensuri in definirea starilor sufletesti,cum insusi Bacovia martuirisea :  »In poezie m-a obsedat intotdeauna un subiect de culoare.Pictura cuvintelor sau auditie colorata.Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare. »Culorile nu numai ca sunt putine,dar ele sunt foarte concentrate,acestea transformandu-se in adevarte strigate ale unui suflet impovarat de tristete.

Gama de culori se bazeaza pe o serie de motive tipic simboliste – plictisul,uratul,tristetea,monotonia.In poezia « Decor »,negrul,in contrast cu albul creaza o atmosfera de doliu(« Copacii albi,copacii negri/Stau goli in parcul sollitar/Decor de doliu funerar/Copacii albi,copacii negri ») Alaturi de negru Bacovia foloseste violetul. In amurgul de toamna violet plopii ii par poetului niste “apostoli in odajdii violete”. Pana si frigul in imaginatia sa are culoarea violetului in “Plumb de iarna”. Ca sa transcrie sentimentul tristetii sfasietoare poetul ii asociaza violetului galbenul.

CULOARE ŞI MOTIVE SIMBOLISTE

Trăirea existenţială a durerii, sentimentul de pustietate şi singurătate sunt elemente impresioniste realizate însă de poet prin corespondenţe între sentiment şi culoare.

Gama de culori este restrânsă, concentrată pe câteva motive tipic simboliste: urâtul, plictisul, tristeţea, nevroza, angoasa, monotonia, ele având corespondenţe şi în lumea instrumentelor muzicale.

ALB – nevroză, reverie, sfârşitNEGRU – moarte, dispariţie, urât, carbonizareROŞU – boală, degradare, finalitateVIOLET – monotonie, crepuscul, alienareGALBEN – deznădejde, dezolare, tristeţeGRI – angoasă, plictisROZ VERDE nevroză, tristeţeALBASTRU

EXEMPLIFICARE

ALBUL

contureaz

ă reveria

şi infinitul

ei, dar şi

starea de

nevroză.

ALBOrchestra începu cu-o indignare graţioasă.Salonul alb visa cu roze albe

--Un vals de voaluri albe ...

Spaţiu, infinit, de o tristeţe

armonioasă ...În aurora plină de vioare,

Balul alb s-a resfirat pe

întinsele cărări --Cântau clare sărutări ...

Larg, miniatură de vremuri

viitoare ...

NEGRUL

declanşează o

invazie

distrugătoare,

sugerând

carbonizarea,

trecerea în

lumea

anorganică…

NEGRUCarbonizate flori, noian de negru ...Sicrie negre, arse, de metal,Vesminte funerare de mangal,Negru profund, noian de negru ...

Vibrau scantei de vis ... noian de negru,Carbonizat, amorul fumega -Parfum de pene arse, si ploua ...Negru, numai noian negru ...

ROŞUL este

culoarea

amurgului şi

ţâşneşte

dintr-o

hemoragie

universală.

AMURGULPe seară, la geamuri, un nour violet si de aramă,Pe drum, l-aceeaşi oră, se târâie un lanţ de fier,Şi coincidenţe aranjate pe-o tristă gamă --Azi iar mi-i frică... şi cred, şi sper...

O zi fără anotimp şi ordine militară, Şi prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,Însă produsele au început să dispară --Şi mulţi au plecat, şi noapte se lasă.

Cu toţii spun că bine le-a făcutSau că un geniu se va naşte --Iat studiul creşte cu tactul tăcut...O fiinţă supremă, dintre noi, ne cunoaşte.

VIOLETUL aduce uneori sugestia crepusculului, alteori dă o senzaţie de halucinaţie, de alienare, prin prezenţa obsedantă.

Amurg violet

Amurg de toamnă violet ...

Doi plopi, în fund, apar în

siluete

Apostoli în odăjdii violete

Oraşul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...

Pe drum e-o lume lenesă,

cochetă;

Multimea toată pare

violetă,

Oraşul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...

Din turn, pe câmp, văd

voievozi cu plete;

Străbunii trec în pâlcuri

violete,

Oraşul tot e violet.

GALBENUL

are clasica

elocventă a

deznădejdii.

E o culoare

grea, cu

trimiteri la

sulf şi la

precipitatul

de plumb.

Scântei galbene

Vom spune ca toamna a venit... foarte trist – La o fereastră melancolică, mi s-a părut ceva, Insa m-a trezit un glas pozitivist... Vânt umed, şi frunza zboară, undeva.

Am ajuns, acum, pe-un câmp cu ape... În luncă, medita un poet cunoscut – Părea că de oameni nu mai încape; De-această-ntâmplare, atât de rău mi-a părut.

Eu nu mai ştiu nimic, şi m-am întors acasă, Uitaţi-vă ce gol, ce ruină-n amurg – Amurgul galben m-a-ngălbenit, şi m-apasă, Cu geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg.

GRIUL este o culoare des întâlnită la Bacovia, prin care se sugerează angoasa, plictiseala şi lipsa de orizont a existenţei cotidiene. Multe sunt cenuşii: fumul din gări, cerul înnorat de toamnă, amurgul, ceaţa, pieţele pustii.

GRI

Plâns de cobe pe la

geamuri se opri,

Şi pe lume plumb de iarnă

s-a lăsat;“I-auzi corbii!” - mi-am zis

singur... şi-am oftat;

Iar în zarea grea de plumb

Ninge gri.

Ca şi zarea, gândul meu se

înnegri...Şi de lume tot mai singur,

mai barbar, -Trist, cu-o pană mătur

vatra, solitar...

Iar în zarea grea de plumb

Ninge gri.

Rozul, verdele, albastrul evocă tristeţea şi creează nevroze.

NOTE DE PRIMĂVARĂ

,,Verde crud, verde crud…

Mugur alb şi roz şi pur,

Vis de-albastru şi de-azur,

Te mai văd, te mai aud.”

PUNCTE DE VEDERE ,,La el culoarea este nu

numai persistentă şi obsesivă, dar şi de o

mare materialitate, ca la expresionişti.”

(N. Manolescu)

,, La nici un poet român n-a repurtat vreodată o culoare biruinţa pe care o înscrie violetul bacovian.”

(Gheorghe Grigurcu)

,, Văzută în stare pură, culoarea încetează să mai fie argument simbolist, ci unul expresionist. Studiul pe care şi-l propune Bacovia necesită o subliniere a dominantelor, nicidecum o estompare a lor.”

(Daniel Dimitriu)

EpitafEpitaf"Aici sunt euUn solitar,

Ce-a râs amar Si-a plâns mereu.

Cu-al meu aspect Făcea să morCăci tuturor

Păream suspect."

"Aici sunt euUn solitar,

Ce-a râs amar Si-a plâns mereu.

Cu-al meu aspect Făcea să morCăci tuturor

Păream suspect."