CUPRINS

Cap.1. Consideraţii teoretice privind diagnosticul financiar al sistemului intreprinderii…41.1.Comportamentul sistemului intreprinderii………………………………….. ………41.2.Diagnosticul general ca necesitate…………………………………………….……..41.3.Rolul diagnosticului financiar în cadrul diagnosticului general……………….…….6

Cap.2. Indicatorii de diagnostic financiar…………………………………………………….82.1. Trezoreria…………………………………………………………………………....8

2.1.1. Fondul de rulment…………………………………………………..……..82.1.2. Necesarul de fond de rulment…………………………………………….112.1.3. Calculul trezoreriei……………………………………………………….132.1.4. Indicatori ai fondului de rulment………………………………………....14

2.2. Indicatori de stare financiară………………………………………………………..152.2.1. Indicatori de lichiditate……………………………………………………152.2.2. Indicatori de solvabilitate…………………………………………………16

2.3. Indicatori de structură……………………………………………………………….172.3.1. Indicatori de structură ai activului…………………………………………172.3.2. Indicatori de structură ai pasivului………………………………………...20

2.4. Ratele generale de gestiune…………………………………………………….….…222.5. Indicatori de randament……………………………………………………………...29

2.5.1. Rentabilitatea resurselor consumate ………………………………………292.5.2. Rentabilitatea veniturilor…………………………………………….…….302.5.3. Rentabilitatea comercială………………………………………………….302.5.4. Rentabilitatea economică…………………………………………….……312.5.5. Rentabilitatea financiară…………………………………………………..322.5.6. Randamentul bursier………………………………………………………33

Cap.3. Aprecierea performanţelor activităţii de exploatare…………………………………353.1. Elemente specifice ale activităţii de exploatare……………………………………..353.2. Performanţele activităţii de exploatare………………………………………………35

3.2.1. Prezentarea generală a contului de profit şi pierdere………………………353.2.2. Soldurile intermediare de gestiune………………………………………...373.2.3. Capacitatea de autofinanţare……………………………………………….403.2.4. Aprecierea performanţelor activităţii de exploatare pe baza unui grup de indicatori……………………………………………41

Cap.4. Diagnosticul financiar al SC NESTLE ROMÂNIA SRL Timişoara……………….434.1. Scurt istoric al societăţii………………………………………………………….….434.2. Calculul indicatorilor de diagnostic financiar……………………………………….434.3. Aprecierea performanţelor activităţii de exploatare…………………………………54Tabel cumulativ al evoluţiei posturilor bilanţiere 1997-1999……………………………58Contul de profit şi pierdere……………………………………………………………….60Date suplimentare pentru analiză…………………………………………………………62

Cap.5. Concluzii şi propuneri…………………………………………………………………..64Anexe……………………………………………………………………………………..66Bibliografie……………………………………………………………………………….71

1

1. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL SISTEMULUI INTREPRINDERII

1.1. COMPORTAMENTUL SISTEMULUI INTREPRINDERII

Intreprinderea ca sistem se comportă după regulile generale, sistemul trece de la o stare de echilibru spre cea de proces sub impulsul unor forţe interne şi externe, iar starea de proces se deteriorează sub forma unor evenimente vizibile, care formează conţinutul categoriei de fenomen.

Anexa 1Înţelegerea fenomenelor (exteriorizării fenomenelor) presupune pătrunderea în conţinutul

proceselor care le-au determinat şi, mai departe, spre cauzele care au pus sistemul în mişcare. Este drumul ce se parcurge de fiecare dată când trebuie să se explice formele concrete de manifestare a fenomenelor financiare, a activităţii intreprinderii în general.

În figura din anexa 1 se observă prezenţa “ feed back “-ului sau conexiunii inverse. Aceasta permite autoreglarea, pe parcursul evoluţiei sistemului informaţiei, sistemului în cauză, atât sub impulsul stărilor proprii, cât mai cu seama ca urmare a semnalelor receptate din mediul ambiant (în cazul specific al intreprinderii, mediul respectiv fiind reprezentat preponderent pe piaţă).

1.2. DIAGNOSTICUL GENERAL CA NECESITATE

Creşterea gradului de complexitate a activităţii economice a intreprinderilor, în contextul mecanismelor pieţei are implicaţii profunde în procesul de conducere, care nu se poate realiza pe bază de rutină, ci pe studierea atentă a rentabilităţii, pe o analiză stiinţifică, care să faciliteze adaptarea deciziilor corespunzătoare.

Prin esenţa ei, activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se exercită şi de nivelul pe care îl vizează, implică cunoaşterea temeinică a situaţiei date, a întregului complex de cauze şi factori care o determină, fapt care se realizează prin intermediul analizei de ansamblu a activităţii firmei, stabilindu-se diagnosticul general al acesteia.

Ca activitate practică, analiza de ansamblu a intreprinderii are un caracter permanent indiferent dacă se realizează de un organism, compartiment din interiorul intreprinderii sau din afara acesteia şi nu constituie un scop în sine, ci un mijloc pentru atingerea unui obiectiv, oferind soluţii pentru fundamentarea corespunzătoare a deciziilor.

Realizarea oricărui obiectiv din activitatea intreprinderii nu se infăptuieşte prin analiza acestuia, ci prin acţiunea factorului uman, care pe baza diagnosticului stabilit, a concluziilor desprinse dirijează efortul, astfel încât efectele să fie maxime.

Deci, diagnosticul general are ca obiectiv principal stabilirea “stării de sănătate a firmei”, fără să-şi propună aplicarea “tratamentului” şi a programului de redresare. Însă rolul diagnosticului general nu este unul pasiv, ci dimpotrivă el dă substanţa direcţiilor strategice din viitor prin faptul că oferă informaţii despre punctele slabe şi forte, despre riscurile posibile şi şansele de viitor ale firmei.

Evaluarea financiară este rezultatul unui proces de diagnostic şi evaluare de ansamblu, apărând ca un proces strategic, mai ales când este cazul negocierii intreprinderii însăşi. Operaţiunea de evaluare se poate desfăşura, în viziunea contabilă, ca o evoluţie statică, care priveşte intreprinderea ca un patrimoniu compus din elemente relativ independente, a căror sumă

2

constituie valoarea care consideră intreprinderea ca o investiţie complexă, valoarea intreprinderii fiind dată de suma veniturilor viitoare de realizat.

Ceea ce face valoarea unei intreprinderi este situaţia sa concurenţială, calitatea produselor sau serviciilor, competenţa personalului şi climatul social, calitatea gestionării..

Pentru determinarea valorii intreprinderii (evaluarea financiară) este necesar mai intâi să se stabilească diagnosticul strategic asupra stării intreprinderii şi care se compune din:

Diagnosticul concurenţial; Diagnosticul tehnologic; Diagnosticul social; Diagnosticul financiar.Diagnosticul concurenţial răspunde la elemente cum ar fi piaţa sau debuşeul intreprinderii,

structura clientului, preţurile practicate comparativ cu unităţi similare, dacă există procese de creştere economica etc.

Diagnosticul tehnologic dă răspuns unor probleme precum: nivelul productivităţii muncii, ce tehnologii (vechi sau noi) se utilizează, dacă există activitate de cercetare etc.

Diagnosticul social vizează analiza categoriilor de personal folosite de intreprindere, gradul de calificare, politica salarială, politica de formare a personalului, climatul social (absenteism, conflicte de muncă), relaţiile cu partenerii de contracte sau cu banca etc.

Diagnosticul financiar are ca obiect stabilirea capacităţii de profit a intreprinderii, starea echilibrului financiar, a lichidităţii financiare, a capacităţii de autofinanţare, totalul veniturilor şi al cheltuielilor etc.

Activitatea legată de diagnosticul intreprinderii se realizează de conducerea firmei, de cadre abilitate ale acesteia, de specialişti externi şi interni. Se apreciază că acestea din urmă au şanse mai mari de succes.

Legat de diagnosticul intreprinderii trebuie menţionat că în general, în funcţie de scop, diagnosticul poate fi restrâns la unele probleme sau extins în accepţiunea de diagnostic global.

De asemenea, legat de activitatea intreprinderii se impune efectuarea cu regularitate a unui diagnostic în scopul cunoaşterii stării de sănătate a intreprinderii. În acest caz este vorba de un diagnostic normal.

În practică sunt situaţii în care intreprinderea se confruntă cu dificultăţi grave, care reclamă un diagnostic complex în cadrul unei “proceduri de alertă” iniţiată de Curtea de Conturi, de un tribunal sau de trecerea în regim de supraveghere, aşa cum este cazul unor întreprinderi cu capital de stat sau majoritar de stat.

Un diagnostic general cuprinde un ansamblu de caracteristici statice şi strategice care, aşa cum sugestiv se fac referiri în literatura de specialitate, privesc cei 5M şi anume:

Man, reprezentând potenţialul uman (cu tot ceea ce este legat de dimensiune, calitate, competenţă profesională şi managerială);

Money, reprezentând problemele financiare; Marchandise, privind calitatea, cantitatea şi evaluarea stocurilor; Materials, referindu-se la evaluarea cantitativ-calitativă a activelor fixe, în special ca

nivel tehnologic, fiabilitate, performanţă; Market, reprezentând diagnosticul poziţiei pe piaţă, distribuţia produselor şi

serviciilor.Anexa 2

Pentru aprecierea performanţelor, rezultatele reale se raportează la valori normale ale funcţiunii sistemului (previzionate, programate, bugetate) precum şi la valori ale concurenţei sau nivelul mediu al sectorului de activitate.

3

1.3. ROLUL DIAGNOSTICULUI FINANCIAR ÎN CADRULDIAGNOSTICULUI GENERAL

Rolul diagnosticului financiar în cadrul diagnosticului general rezultă din faptul că activitatea desfaşurată de o intreprindere în decursul unei perioade de timp se reflecta în situaţia financiară a acesteia, situaţie ce poate fi cunoscută numai printr-un diagnostic financiar.

Diagnosticul financiar se prezintă ca o sinteză a analizei financiare efectuată la nivelul intreprinderii, care are ca obiectiv esenţial studiul static şi dinamic al activităţii desfăşurate în intreprindere, din care să rezulte concluzii cu privire la lichiditatea intreprinderii, structura mijloacelor economice şi a resurselor, echilibrul finaciar, rezultatele obţinute, precum şi în legătură cu modul de gestionare a resurselor.

Cu ajutorul diagnosticului financiar se evaluează situaţia financiară a intreprinderii, stabilindu-se punctele tari şi punctele slabe ale gestiunii şi totodată pe baza lui se iau deciziile de ameliorare a stării financiare.

Obiectivele diagnosticului financiar sunt deosebit de complexe. Această complexitate decurge din varietatea de poziţii ocupate de cei care îl realizează şi, ca o consecinţă, din diversitatea de puncte de vedere, de obiective pe care şi le propun, respectiv de informaţii la care au acces.

Când problema diagnosticului este pusă în interiorul firmei (diagnostic financiar intern), acesta are ca obiectiv determinarea unor situaţii de dezechilibru financiar, în scopul identificării originilor şi cauzelor care le-au generat şi a stabilirii măsurilor de remediere.

Întrucât se bazează pe întregul sistem de informaţii privind activitatea firmei, diagnosticul financiar intern abordează, în toată complexitatea lor, probleme privind: dimensiunea, structura şi valoarea patrimoniului, rentabilitatea, riscul etc.

În fundamentarea unor decizii, partenerii externi ai intreprinderii pot de asemenea să se bazeze pe informaţiile furnizate de analiza financiară (diagnosticul financiar extern) exemplu clasic îl constituie procedura utilizată de bănci pentru studierea cererilor de credit ale firmelor. Cu această ocazie, băncile urmăresc capacitatea intreprinderii de a-şi achita obligaţiile şi acordă, în acest context, o atenţie deosebită analizei valorii intreprinderii, a lichidităţii şi solvabilităţii acesteia.

Intreprinderile terţe folosesc diagnosticul financiar pentru fundamentarea deciziilor privind pătrunderea în capitalul altei firme sau pentru aprecierea solidităţii unui concurenrt.

Într-o economie de piaţă studiul activităţii unei firme într-o optică financiară este realizat şi de alţi parteneri. Organele administraţiei locale sau centrale utilizează analiza financiară pentru cunoaşterea situaţiei intreprinderilor care solicită ajutoare. Tribunalele se sprijină în mare masură pe informaţiile oferite de analiza financiară pentru a evalua posibilităţile de redresare a unei intreprinderi în dificultate. Diagnosticul financiar constituie, totodată, o componentă indinspensabilă într-o expertiză sau într-o negociere vizând estimarea valorii unei intreprinderi cu ocazia privatizării, fuzionării, vânzării de active, cotaţii la bursă. În ultimă instantă, direcţiile de investigare ale analizei financiare sunt convergente cu obiectivele economice ale oricărei firme.

Diagnosticul financiar extern se bazează pe informaţiile contabile şi financiare furnizate de intreprinderi potrivit reglementărilor legale în vigoare (bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere şi anexă), precum şi datele furnizate de presa economică şi financiară. Suportul analizei financiare – bilanţul – constituie sursa de informaţii pertinentă pentru formarea diagnosticului intreprinderii. Anexele la bilanţ au rolul de a ghida analistul în înţelegerea şi interpretarea situaţiei financiare, în clarificarea unor aspecte privind politica de investiţii şi cea financiară.

Pentru diagnosticul financiar intern se folosesc şi alte informaţii oferite de evidenţa contabilă, statistică şi operativă a firmei.

4

Se impune de menţionat că noţiunea de bilanţ contabil în accepţiunea organismelor de specialitate din ţara noastra, este mai largă cuprinzând: bilanţul, contul de profit şi pierdere, anexele şi raportul de gestiune.

Cu ajutorul diagnosticului financiar se identifică punctele tari şi cele slabe ale gestiunii financiare în vederea fundamentării noii strategii de menţinere şi dezvoltare a intreprinderii. Atât pe plan intern (de pe poziţia intreprinderii) cât şi extern (de pe poziţia unor parteneri economici şi financiari bancari), analiza financiară are ca obiectiv determinarea rentabilităţii (comercială, economică şi financiară), a riscului (de exploatare, financiar, de faliment) şi în final aprecierea valorii globale a intreprinderii.

Pe baza concluziilor analizei financiare, intreprinderea fundamentează bugetele anuale şi strategia financiară care vizează deciziile pe termen lung (decizii de investiţii, de finanţare, de repartizare a profitului net) prin care se trasează posibile traiectorii pentru a-şi asigura o poziţie statornică şi crescătoare în mediul economic concurenţial.

Concret, diagnosticul financiar trebuie să răspundă la următoarele întrebări: Firma îşi plăteşte în timp sau nu datoriile curente? Care este capacitatea de plată rapidă şi foarte rapidă? Care este capacitatea de plată pe termen mediu şi pe termen lung? Care este gradul de acoperire al obligaţiunilor? Care este ponderea activelor curente în total active? Care este ponderea stocurilor în activele curente? Care este ponderea stocurilor de produse finite în stocuri totale? Care este tendinţa lichidităţii? Care este tendinţa solvabilităţii? Care este tendinţa ponderii activelor curente? Care este tendinţa ponderii stocurilor? Care este ponderea capitalului propriu in capitalul permanet? Care este tendinţa capitalului propriu? Este fondul de rulment necesar pentru desfăşurarea activităţii? Care a fost evoluţia trezoreriei? În cât timp îşi plăteşte firma furnizorii? În cât timp îşi încasează firma contravaloarea produselor şi serviciilor livrate? Care este viteza de rotaţie a stocurilor? Care sunt factorii care au influenţat pozitiv sau negativ viteza de rotaţie? Care este profitabilitatea capitalului propriu? Care este tendinţa profitabilităţii capitalurilor proprii? Care este profitabilitatea capitalului total? Care este tendinţa profitabilităţii capitalurilor totale?

5

2. INDICATORII DE DIAGNOSTIC FINANCIAR

Indicatorii folosiţi pentru aprecierea situaţiei financiare a agenţilor economici sunt numeroşi. Consider că se poate face o grupare a acestora în funcţie de informaţiile pe care le furnizează, asfel:

Indicatori ai trezoreriei; Indicatori de stare financiară; Indicatori de structură financiară; Ratele de gestiune; Indicatori de randament.

2.1. TREZORERIA

Trezoreria joacă un rol important într-o intreprindere, caracterizând cuantumul mijloacelor băneşti de care aceasta dispune la un moment dat. Prin intermediul ei se asigură şi realizează, pe termen scurt, echilibrul financiar din fondul de rulment, o mărime relativ constantă şi necesarul de fond de rulment, o mărime ce fluctuează în timp.

Orice operaţiune realizată de o societate comercială presupune fie o operaţie de intrare, fie una de ieşire din trezorerie.

Pentru derularea activităţii de producţie, societatea comercială face cheltuieli de producţie, trebuind să-şi asigure stocul de materiale de la furnizori: energie, apă, salariile angajaţilor etc.

Acestea sunt fluxuri de ieşire din trezorerie. Pe de altă parte, rezultatele activităţii de producţie ca produse finite, semifabricate, servicii destinate clienţilor generează un flux important de intrări de mijloace de plată.

De asemenea, relaţiile de încasări şi de plăţi apar între intreprindere şi bănci sau alte instituţii financiare, între acţionarii şi obligatarii acestora din urmă. Totodată, stingerea obligaţiilor faţă de furnizorii actului investiţional determină fluxuri de ieşire importante.

2.1.1. FONDUL DE RULMENT

Fondul de rulment este un indicator foarte utilizat de analiza financiară. El serveşte măsurării condiţiilor echilibrului financiar. Echilibrul financiar rezultă din confruntarea dintre lichidităţile din activ, respectiv, utilizărilor şi exigibilitatea resurselor sau datoriilor din pasiv. Fiecare element de activ ce participă la ciclul productiv a cărui durată este dată de natura sa, este caracterizată printr-un anumit grad de lichiditate.

Fiecare element al pasivului este caracterizat printr-un anumit grad de exigibilitate.Pentru a funcţiona normal, o intreprindere trebuie să-şi finanţeze nu numai imobilizările,

dar în egală măsură şi activele circulante. Intreprinderea are nevoie de un stoc minim de materii prime şi materiale, de un stoc minim de producţie în curs şi produse finite.

Fondul de rulment exprimă excedentul capitalurilor permanente asupra activului imobilizat. El reprezintă de fapt, acea parte din capitalurile permanente ce este afectată finanţării ciclului de exploatare. Există două modalităţi de determianre a fondului de rulment. Punctul de plecare îl constituie bilanţul financiar.

1. Prima modalitate foloseşte informaţiile furnizate de partea de sus a bilanţului financiar, calculat ca diferenţă între capitalurile permanente şi imobilizările nete din activ.

Fondul de rulment = Surse permanente (stabile) – Alocări permanente (stabile)

6

FR = SP – APFondul de rulment = Capitaluri permanente – Imobilizări neteFR = CP – INUnde,CP = capitaluri proprii + datorii financiareAcest mod de calcul pune accent pe originea fondului de rulment şi a variabilelor ce îi

determină masa. Este aşa numita analiză externă a fondului de rulment. Schematic, acest calcul se poate reprezenta astfel:

Activ imobilizat netCapitaluri

permanenteFond de rulment

Fig.2.1. Calculul fondului de rulment

2. A doua modalitate de calcul foloseşte datele oferite de partea inferioară a bilanţului financiar. Conform acestei modalităţi de calcul, fondul de rulment este excedentul activelor circulante faţă de datoriile pe termen scurt.

Fondul de rulment = Active circulante – Datorii pe termen scurtFR = AC – DTSAceastă modalitate de calcul evidenţiază mai bine pentru ce se foloseşte fondul de

rulment. Accentuează asupra finalităţii fondului de rulment, aceea de finanţare a activelor circulante. Este aşa numita analiză a fondului de rulment. În acest caz calculul fondului de rulment se prezintă schematic astfel:

Active

Circulante

Datorii pe termen scurt

Fond de rulment

Fig.2.2. Calculul fondului de rulment

Cu cât sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile permannte, în primul caz, şi alocările ciclice (temporare) sunt mai mari decât sursele ciclice (temporare) în al doilea caz, cu atât intreprinderea dispune de o marjă de securitate care o pune la adăpost de evenimentele neprevăzute (dacă fondul de rulment este pozitiv).

În cazul în care fondul de rulment este negativ (situaţia inversă celei prezentate) aceasta are implicaţii serioase asupra trezoreriei şi, deci, asupra capacităţii de plată a intreprinderii.

Teoria şi practica economică arată că putem distinge: un fond de rulment propriu ce corespunde părţii din activul imobilizat finanţate prin

capitaluri proprii: FRP = Cpr – IN; un fond de rulment împrumutat ce corespunde părţii din activul imobilizat finanţate

prin împrumuturi pe termen mediu şi lung:7

FRI = DTML

Pe parcursul unui exerciţiu financiar, operaţiile financiar-contabile au incidenţă asupra mărimii fondului de rulment şi în special acele operaţiuni ce modifică partea de sus a bilanţului, active imobilizate nete şi capitaluri permanente.

După prima modalitate de determinare a fondului de rulment se observă că acesta creşte când capitalurile permanente cresc iar activul imobilizat net scade.

Sporirea capitalurilor permanente poate avea loc datorită: creşterii capitalurilor proprii, respectiv a capitalului social, a rezervelor şi a altor

elemente ce intră în componenţa acestora; creşterii împrumutului pe termen mediu şi lung.Activul imobilizat se diminuează prin: activităţi de investiţii cum ar fi: cesiunea de imobilizări corporale, necorporale şi

financiare; rambursarea capitalurilor împrumutate.Variaţia costurilor de active circulante şi a datoriilor pe termen scurt nu provoacă

modificări fondului de rulment deoarece creşterea unui post de activ circulant antrenează fie o diminuare a altui post de activ circulant fie creşterea unui post de pasiv pe termen scurt.

Se poate exemplifica astfel: dacă, spre exemplu, se vând produse finite are loc o scădere a stocului de produse finite la producător şi o creştere în mod corespunzător a postului de creanţă din activ dacă vânzarea s-a făcut pe bază de credit comercial, sau costul de disponibilităţi băneşti dacă vânzarea s-a facut în numerar.

Asupra mărimii fondului de rulment influenţează şi opţiunea agentului economic privind amortizarea. În cazul opţiunii pentru amortizarea degresivă, fondul de rulment va fi mai mare în cazul amortizării liniare.

Fondul de rulment reprezintă o marjă de siguranţă pentru eventualele cazuri generate de pierderi de activ sau a încetinirii vitezei de rotaţie a stocurilor de produse, mărfuri, materiale.

Pornind de la semnificaţia sa pentru agentul economic, în afară de analiza statică a acestuia se impune şi o analiză a dinamicii fondului de rulment.

Asfel distingem următoarele situaţii:a) creşterea fondului de rulment , ceea ce semnifică creşterea marjei de siguranţă a

agentului economic. Această creştere poate fi considerată pozitivă numai în măsura în care nu s-a făcut în detrimentul autonomiei financiare a agentului economic prin creşterea îndatorării pe termen mediu şi lung. Apelând la credite pe termen mediu şi lung va creşte fondul de rulment, dar în mod corespunzător creşterii gradului de îndatorare pe termen lung vor spori şi cheltuielile financiare care vor greva masa rezultatului exploatării, diminuându-l;

b) diminuarea fondului de rulment subliniază că marja de siguranţă s-a redus. Însă situaţia poate fi apreciată ca pozitivă dacă diminuarea fondului de rulment serveşte la finanţarea de noi investiţii rentabile, avându-se în vedere că aceste investiţii pe termen lung vor contribui la creşterea fondului de rulment prin rezultatele financiare ce vor fi degajate;

c) fondul de rulment rămâne neschimbat. În acest caz ar putea fi o întrerupere a activităţii de investiţii sau încetinirea creşterii economice. În astfel de situaţii se impune un studiu al rentabilităţii.

2.1.2. NECESARUL DE FOND DE RULMENT

8

Necesităţile de finanţare ale producţiei, respectiv ale ciclului de exploatare sunt acoperite în cea mai mare parte de surse temporare corespunzătoare (datorii de exploatare: furnizori, creditori etc.). Diferenţa dintre necesităţile de finanţare ale ciclului de exploatare este numită nevoia de fond de rulment sau necesarul de fond de rulment.

Necesarul de fond de rulment = Alocări ciclice – Surse cicliceNFR = (Stocuri + Creanţe) – Datorii de exploatareDacă această diferenţă este pozitivă atunci ea semnifică un surplus de nevoi temporare

(ciclice), în raport cu sursele temporare (aciclice) posibile de mobilizat. O atare situaţie poate fi judecată ca fiind normală, dacă este considerată rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare. Astfel necesarul de fond de rulment poate evidenţia un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi a creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare. Astfel necesarul de fond de rulment poate evidenţia un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi a creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare (s-au încetinit încasările şi s-au urgentat plăţile).

Dacă necesarul de fond de rulment este negativ, atunci semnifică un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante. Ea poate fi apreciată pozitiv dacă este rezultatul accelerării rotaţiei activelor circulante şi al angajării de datorii cu scadenţe mai relaxante. În caz contrar nu poate fi decât consecinţa unor întreruperi temporare în aprovizionarea şi reînnoirea stocurilor.

Necesarul de fond de rulment analizat sub aspectul globalităţii sale se compune din:a) necesarul de fond de rulment din exploatare;b) necesarul de fond de rulment din afara exploatării.Deci: NFR = NFRE + NFRAEa) necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE).Acesta se calculează ca diferenţa între necesităţile ciclice şi resursele ciclice aferente

exploatării.Activul ciclic de exploatare cuprinde elemente legate direct de activitatea curentă a

intreprinderii:- stocuri;- avansuri şi aconturi plătite;- creanţe clienţi;- alte creanţe din exploatare;- diferenţe de conversie-activ.Resursele ciclice aferente exploatării cuprind obligaţii legate de activitatea curentă a

intreprinderii:- furnizori;- avansuri şi aconturi primite;- obligaţii fiscale şi sociale legate de exploatare;- diferenţe de conversie-pasiv.b) Necesarul de fond de rulment din afara exploatarii (NFRAE)Acesta se determină ca diferenţa între necesităţile şi resursele ciclice din afara exploatării.Activul ciclic din afara exploatării cuprinde creanţe din afara exploatării (legate de plata

unor impozite, capitalul subscris şi nevărsat).Resursele ciclice din afara exploatării cuprind obligaţiile fiscale şi sociale din afara

exploatării.Dacă necesităţile din afara exploatării sunt superioare resurselor din afara exploatării se

vorbeşte de necesar de fond de rulment din afara exploatării.Ca urmare a modificării elementelor pe baza cărora se calculează, necesarul de fond de

rulment se modifică într-o perioadă de gestiune şi de la o perioada de gestiune la alta.

9

Modificările necesarului de fond de rulment depind de fluctuaţiile necesarului de fond de rulment din activitatea de exploatare şi mai puţin de cea de-a doua componentă a sa, necesarul de fond de rulment din afara exploatării.

Variaţia necesarului de fond de rulment al exploatării este influentaţă de trei factori:1. Valoarea adăugată;2. Cifra de afaceri;3. Modul de gestionare a stocurilor.1) Influenţa modificării valorii adăugateDe regulă există o legătură între necesarul de fond de rulment din exploatare şi valoarea

adăugată obţinută de agentul economic. Astfel, la acele intreprinderi care au un cuantum mic al valorii adăugate şi un ciclu de exploatare scurt, necesarul de fond de rulment din exploatare este mic sau chiar poate degaja resurse nete de exploatare. Este specific unităţilor cu profil comercial.

În cazul agenţilor la care valoarea adăugată înregistrează valori mari, iar ciclul de exploatare este mai lung, aceştia au nevoie de un necesar substanţial de fond de rulment pentru activitatea de exploatare. Este cazul intreprinderilor industriale.

2) Influenţa modificării cifrei de afaceriAtât necesarul de fond de rulment aferent exploatării cât şi eventualele resurse sunt în

funcţie de nivelul de activitate. În legătura directă cu nivelul de activitate (cifra de afaceri) se află creanţele agentului economic faţă de clienţi, dar şi obligaţia agentului faţă de furnizori.

De la o perioadă la alta, lună, trimestru, an, cifra de afaceri se modifică atât ca urmare a evoluţiei desfacerilor sub aspect fizic cât şi ca urmare a evoluţiei preţurilor de vânzare.

Activitatea intreprinderii nu este niciodată constantă în timp. O încetinire a volumului vânzărilor corelată cu tendinţa de reducere a stocurilor de materiale, conduce implicit la micşorarea necesarului de fond de rulment al exploatării şi invers.

Variaţiile sezoniere sunt mai mult sau mai puţin marcante şi acţionează în consecinţă asupra acestui necesar.

3) Influenţa gestionării stocurilorGestionarea stocurilor cât şi modul în care este reglementată problema obligaţiilor şi

creanţelor condiţionează nivelul necesarului de fond de rulment aferent exploatării.Viteza de rotaţie a stocurilor este un factor important. Accelerarea vitezei de rotaţie

conduce la necesitatea reînnoirii stocurilor necesare exploatării, prin urmare are loc o creştere a necesarului de fond de rulment al exploatării şi invers, o încetinire a vitezei de roataţie conduce la reducerea acestuia, fie sub formă de coeficient, fie sub forma unui interval de timp în număr de zile.

Astfel viteza de rotaţie a stocurilor se exprimă astfel:

Cifra de afaceriNumăr de rotaţii =

Stocul mediu

Stocul mediu Durata în zile a unei rotaţii = x T

Cifra de afaceri

unde T – durata luată în considerare (lună, trimestru, an)

2.1.3. CALCULUL TREZORERIEI

10

Trezoreria intreprinderii reflectă imaginea disponibilităţilor monetare apărute în evoluţia curentă a încasărilor şi plăţilor, disponibilităţi care trebuie să facă faţă scadenţelor în mod continuu.

Ea se poate calcula în două modalităţi:(a) ca diferenţa între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment;

TN = FR – NFR,unde: TN = trezoreria netă;

FR = fondul de rulment;NFR = necesarul de fond de rulment.

(b) ca diferenţa între trezoreria de activ şi trezoreria de pasiv.TN = Ta – Tp,

unde: Ta = trezoreria de activ;Tp = trezoreria de pasiv.

Într-o exprimare mai generală, trezoreria reprezintă disponibilităţile băneşti pe care firma le are la un moment dat în bancă şi în casierie.

Trezoreria de activ cuprinde disponibilităţile băneşti din conturi şi casierie, precum şi plasamentele pe termen scurt, iar trezoreria de pasiv cuprinde creditele curente şi soldul creditor al băncii.

Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităţi eficiente. Înregistrarea unei trezorerii nete în cadrul mai multor exerciţii succesive demonstrează succesul intreprinderii în viaţa economică şi posibilitatea plasării rentabile a disponibilităţilor băneşti pentru întărirea ei pe piaţă.

Trezoreria netă poate fi pozitivă sau negativă după cum rezultă din figura din anexa numarul 3.

Anexa 3Trezoreria netă pozitivă este rezultatul întregului echilibru financiar al intreprinderii.

Exerciţiul financiar se poate încheia cu un surplus de monetar, expresia concretă a profitului net din pasivul bilanţului. Acest excedent de trezorerie urmează să fie plasat eficient şi în deplină siguranţă pe piaţa monetară sau financiară, urmărindu-se lichiditatea valorii mobiliare şi de plasament, rentabilitatea şi securitatea acestora.

Trezoreria netă negativă evidenţiază un dezechilibru financiar la închiderea exerciţiului. Deficitul monetar va fi acoperit prin angajarea de noi credite de trezorerie. În această situaţie se urmăreşte obţinerea celui mai mic cost al noilor credite prin negocierea mai multor surse de astfel de capital.

Creşterea trezoreriei nete în perioada exerciţiului financiar reprezintă “CASH-FLOW”-ul perioadei (CF), respectiv fluxul monetar net al exerciţiului.

Un cash – flow pozitiv se interpretează ca o creştere a capacităţii reale de finanţare a investiţiilor. Aceasta reprezintă o îmbogăţire a activului net real, o reducere a valorii proprietăţii.

CF = TN1- TN0

unde:TN0 = trezoreria netă la începutul exerciţiului;TN1 = trezoreria netă la sfârşitul exerciţiului.Între trezorerie şi rentabilitate economică există relaţii de intercondiţionare, în sensul că

trezoreria este determinată de rentabilitatea economică. Este uşor de demonstrat că între rentabilitatea economică şi lichiditate sunt relaţii de intercondiţionare.

Profiturile suplimentare obţinute prin creşterea rentabilităţii vor fi repartizate pentru finalitatea acţiunilor de modernizare şi cointeresare a factorilor de producţie (munca, natura, capitalul).

11

Aceştia vor determina o rotaţie a capitalurilor intreprinderii, iar gradul mai ridicat de lichiditate este un factor de sporire al rentabilităţii.

Totodată, se remarcă dependenţa trezoreriei faţă de variaţia necesarului de fond de rulment, respectiv a decalajelor între încasările creanţelor şi plăţile datoriilor scadente. În aceste condiţii o intreprindere rentabilă nu are în mod constant o trezorerie netă pozitivă, aceasta din urmă depinzând de variaţia necesităţilor de finanţare şi mai departe de variaţia termenelor de scadenţă ale încasărilor şi plăţilor.

Evaluarea impactului necesarului de fond de rulment asupra trezoreriei este indinspensabilă, deoarece pe termen scurt finanţarea creşterii activelor circulante constituie o cerinţă reală pentru intreprindere.

2.1.4. INDICATORII FONDULUI DE RULMENT

Pentru o mai bună caracterizare a fondului de rulment atât ca nivel cât şi ca tendinţă, se recomandă calculul următorilor indicatori:

Capitaluri permanente1. Fondul de rulment = x 100

Activ imobilizat net

Dacă valoarea acestui indicator este mai mare de 100, înseamnă că fondul de rulment este pozitiv, deci dispune de o marjă de securitate pentru evenimente neprevăzute. Dacă este inferior valorii de 100 arată că fondul de rulment este negativ.

Fond de rulment2. Rata acoperirii activelor circulante = x 100

Activ circulant

Acest indicator evidenţiază în ce proporţie activele circulante sunt acoperite de fondul de rulment.

În mod normal mărimea acestui indicator va fi cuprinsă între 100 şi 0. Cu cât nivelul valorii adăugate scade, cu atât şi fondul de rulment scade, deci excedentul capitalurilor permanente asupra activelor imobilizate se reduce. Dacă evoluţia sa este crescătoare, în timp are loc creşterea fondului de rulment.

Alţi indicatori:Fond de rulment

3. Rata acoperirii cifrei de afaceri = x 100Cifra de afaceri

Fond de rulment4. Rata acoperirii stocurilor = x 100

StocuriAcest indicator masoară proporţia în care stocurile sunt finanşate de capitaluri

permanente. Fond de rulment

5. Rata de finanţare a NFR = x 100Necesarul de fond de rulment

Acest indicator masoară proporţia în care necesarul de fond de rulment este acoperit pe seama resurselor permanente.

12

2.2. INDICATORI DE STARE FINANCIARĂ

Indicatorii de stare financiară se referă la două categorii de indicatori:- indicatori de lichiditate;- indicatori de solvabilitate.

2.2.1. INDICATORI DE LICHIDITATE

Lichiditatea intreprinderii reprezintă capacitatea intreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt.

A. Lichiditatea curentă – capacitatea intreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt şi foarte scurt din activele curente.

Active curente (AC)LC =

Pasive curente (PC)

Valorile de referinţă ale indicatorului sunt:- valoarea minim acceptată este de 1,00, sub acest nivel firma aflându-se în pericolul

incapacităţii de plată.- valoarea maxim acceptată este de 2, peste acest nivel considerându-se că nu utilizează

corespunzător activele curente.B. Lichiditatea rapidă – capacitatea intreprinderii de a-şi onora obligaţiile din acele

active care pot fi transformate în lichidităţi. AC - S

LR = PC

unde: S = stocuriValorile de referinţă ale indicatorului sunt:- valoarea minim acceptată este de 0,65, sub acest nivel intreprinderea aflându-se în

pericolul incapacităţii de plată;- valoarea maxim acceptată este de 1,00, peste acest nivel considerându-se că nu se

utilizează corespunzător activele curente.Viteza de rotaţie a stocurilor (Vrs), creditelor clienţilor (Vrc) şi a creditelor furnizorilor

(Vrf) influenţează decisiv acest indicator.Dacă:1. Vrf < Vrc scade presiunea de lichidităţi şi invers.2. Viteza de rotaţie a stocurilor este mai mare şi cu tendinţa de creştere, atunci şi un

raport mai mic decât 1 poate fi asiguratoriu.C. Lichiditatea imediată – capacitatea intreprinderii de a-şi onora obligaţiile exigibile

din disponibilităţi.D

LI = PC

unde: D – disponibilităţile şi plasamentele.

Valorile de referinţă ale acestui indicator sunt:- valoarea minim acceptată este de 0.35, sub acest nivel intreprinderea aflându-se în

pericolul incapacităţii de plată;

13

- valoarea maxim acceptată este de 0,65, peste acest nivel nu se utilizează corespunzător activele curente.

D. Lichiditatea la vedere – măsura in care creditele bancare pe termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilitătilor banesti din casierie si conturi bancare:

DBCCBLV =

CBTSunde:DBCCB – disponibilitătile bănesti in casierie şi in conturi bancare;CBTS – credite bancare pe termen scurt.Valoarea maximă este de 0,85 iar cea minimă de 1.15.Utilizarea indicatorilor de lichiditate ne conduc la următoarele concluzii:1. aprecierea lichidităţii se face in funcţie de mărimea raportului ţinand cont de specificul

activităţii si de ratele de lichiditate ale agenţilor economici cu profil similar;2. tendinţa lichidităţii pune in evidenta degradarea capacităţii de plată a intreprinderii

sau, dimpotrivă, imbunataţirea acesteia.

2.2.2. INDICATORI DE SOLVABILITATE

Solvabilitatea intreprinderii se defineşte ca şi capacitatea acesteia de a-şi onora obligaţiile pe termen mediu si lung.

Pentru caracterizarea solvabilitaţii firmei se pot folosi următorii indicatori:I. Indicele general de solvabilitate (Igs)Arată măsura in care activele totale ale intreprinderii pot acoperi datoriile totale ale

intreprinderii. Practic arată măsura in care datoriile pot fi acoperite pe seama activelor.Total activ

Igs = Datorii totale

Nivelul minim acceptabil este de 1,66, indicatorul normal ar fi de cel puţin 2,00. Sub acest nivel firma se află in pericolul incapacităţii de plată, iar nivelul optim este considerat 3,00.

II. Raportul de solvabilitate generală (Rgs)Arată ponderea activului contabil net, negrefat de datorii, in totalul activ. Nivelul minim este de 35%, dar normal ar fi de cel puţin 50%.

Activ net contabilRgs =

Total activIII. Indicele de solvabilitate financiară (Isf)Arată măsura in care activele totale ale firmei pot acoperi datoriile financiare totale ale

firmei. Nivelul minim acceptat este de 2,00. Total activ

Isf = Datorii financiare totale

IV. Capacitatea de rambursare a creditelor (Crd)Arată măsura in care sursele potenţiale de autofinanţare degajate din activitatea

intreprinderii pot acoperi datoriile totale. Nivelul minim acceptabil este de 0,33 (corespunde achitării datoriilor in termen de 3 ani) sub acest nivel intreprinderea aflandu-se in pericolul incapacitatii de plată, iar nivelul optim este considerat de 1,00.

14

Capacitatea de autofinanţareCrd =

Datorii totale

E. Rate de prelevare a cheltuielilor financiare (Rcpf)Arată măsura in care cheltuielile financiare consumă numerar din acumulările brute ale

activităţii de exploatare. Nivelul maxim acceptabil este de 50%, peste acest nivel firma aflandu-se in pericol de numerar negativ.

Cheltuieli financiareRpcf =

Excedentul brut de exploatare

F. Gradul de acoperire a serviciului datoriei (Gasd)Arata gradul in care autofinantarea aferentă unui exerciţiu este capabilă să acopere rata

rambursării creditului si dobanda aferentă creditului pe termen mediu si lung si care a devenit scadentă in anul respectiv. Valoarea minim acceptată este de 1. Sub acest nivel intreprinderea risca sa nu facă fată acoperirii anuităţii aferente creditului bancar contractat.

Pn + Am - DivGasd =

Rrctml + Dobunde:Pn – profitul net;Am – amortizare;Div – dividende;Rrctml – rata rambursării creditului pe termen mediu si lung;Dob – dobanda scadentă aferentă creditului.

2.3. INDICATORI DE STRUCTURĂ

Acesti indicatori privesc deopotrivă cele doua părti ale bilanţului: activul si respectiv pasivul acestuia.

2.3.1. INDICATORI DE STRUCTURĂ AI ACTIVULUI

Analiza structurii activului urmăreşte să reflecte modul de construire a patrimoniului concret – real, modul de grupare pe termene a utilizarilor de resurse si gradul de lichiditate ale acestor elemente. Ratele de structura ale activului relevă informaţii cu privire la destinaţia economică a capitalurilor, gradul de lichiditate a capitalului, capacitatea intreprinderii de a-şi modifica activul ca urmare a schimbărilor conjuncturale.

In dinamica posturilor de bilanţ care cresc intr-un ritm superior creşterii activului total vor creşte ca pondere in totalul activului, cele care cresc in aceeaşi proporţie işi menţin ponderea in total activ, iar posturile care se modifică intr-o proporţie mai mică decat activul total vor scădea ca pondere in totalul activului.

A. Rata activelor imobilizate (Rai)Reprezintă ponderea elementelor patrimoniale utilizate permanent reflectand şi gradul de

investire a capitalului in firmă. De asemenea reflectă gradul de imobilizare al activului. Active imobilizate nete

Rai = x 100

15

Activ totalRata activelor imobilizate se apreciaza in funcţie de specificul activitaţii. Dacă in dinamică rata activelor imobilizate prezinta o tendinţa de reducere, situaţia este

favorabilă dacă se modifică cifra de afaceri intr-o proporţie mai mare decat cea a imobilizărilor, reflectand o accelerare a vitezei de rotaţie.

Dacă in dinamică rata activelor imobilizate prezinta o tendinţa de reducere, situaţia este favorabilă dacă este dată de modificarea cifrei de afaceri intr-o proporţie mai mică decat cea a valorii imobilizărilor, insemnand de asemenea o accelerare a vitezei de rotaţie.

1. rata imobilizărilor necorporale (Rin)Arată ponderea valorii activelor intangibile in total imobilizări.

Imobilizări necorporaleRin = x 100

Active imobilizate nete 2. rata imobilizărilor corporale (Ric)Arată ponderea valorii activelor corporale in total imobilizări. Indicatorul reflectă si

ponderea investiţiilor materiale in total investiţii. Reflectă greutatea specifica a activelor imobilizate si depinde de specificul activităţii desfăşurate. De asemenea indică şi flexibilitatea firmei la schimbările cerinţei pieţei şi a tehnologiilor.

Mărimea acestui indicator depinde de natura activitaţii fiind mult mai ridicat in cazul ramurilor din industria grea fata de ramurile care solicita o slabă dotare tehnica. La firmele din acelaşi sector de activitate depinde de opţiunile strategice, de politica de dezvoltare, de condiţiile concrete in care sa desfăşoara activitatea.

Imobilizări corporaleRic = x 100

Active imobilizate nete

O valoare mai mare a acestei rate reflectă o conversie mai dificilă a activelor in disponibilităţi.

Structura imobilizărilor corporale arată compoziţia pe elemente a investiţiilor materiale reflectată de:

- rata terenurilor;- rata mijloacelor fixe;- rata imobilizarilor corporale in curs.

3. rata imobilizărilor financiare (Rif)Arată ponderea valorii activelor financiare permanente in total imobilizări. Reflectă

politica de investiţii financiare a firmei. Exprimă intensitatea legăturilor si relaţiilor financiare pe care o firmă le-a stabilit cu alte unităţi.

Imobilizări financiare Rif = x 100 Active imobilizate nete

Nivelul indicatorului este strâns legat de mărimea intreprinderii şi politica financiară, avand valori foarte ridicate in cazul holdingurilor.

B. Rata activelor circulante (Rac)Arată ponderea pe care o deţin utilizările cu caracter ciclic in total patrimoniu. Măsoară

indirect şi gradul de lichiditate al patrimoniului.Active circulante

Rac = x 100

16

Activ total

Această rată depinde mult de specificul activitaţii.

1. rata stocurilor (Rst)Reflecta ponderea activelor cel mai puţin lichide in total active circulante.Această rată depinde de sectorul de activitate, fiind mai ridicată la intreprinderile din sfera

producţiei si distribuţiei si foarte scăzută la intreprinderile din sfera serviciilor, de durata ciclului de exploatare şi de factorii conjuncturali ai pieţei.

Stocuri totale Rac = x 100

Active circulante

Situaţia se poate considera normală cand stocurile nu depaşesc 50% din total active circulante.

Structura stocurilor arată compoziţia pe elementele ciclului de exploatare:- rata stocurilor de materii prime şi materiale, legată strans de procesul de

aprovizionare;- rata stocurilor de producţie neterminată, legată strans de procesul de producţie;- rata stocurilor de produse finite, legată strans de procesul de desfacere;- rata stocurilor de mărfuri, strans legată de procesul de comercializare.Nivelul si dinamica indicatorilor se apreciază in funcţie de specificul intreprinderii şi a

fiecărui proces in parte şi in funcţie de viteza de rotaţie a lor prin elementele corespondente din cifra de afaceri.

În anumite condiţii pot oferi informaţii despre eficienţa fiecărui ciclu al activităţii de exploatare.

2. rata creanţelor (Rcr)Arată ponderea creanţelor pe care le are firma in total active circulante. Gradul lor de

lichiditate este mai mare decat cel al stocurilor.

Creanţe curente totaleRcr = x 100

Active circulante

Rata creanţelor este influenţată de domeniul de activitate, de natura relaţiilor comerciale, precum şi de termenele de plată practicate.

Analiza structurii creantelor trebuie aprofundată avandu-se in vedere:- natura creanţelor (din ciclul de exploatare, din afara exploatării);- certitudinea realizarii lor (certe sau incerte);- termenul de realizare - creanţe sub 30 de zile;

- creanţe sub 60 zile; - creanţe sub 90 de zile; - creanţe peste 90 de zile.

Ca şi principiu, rata creanţelor din exploatare trebuie sa deţină ponderea majoritară şi să prezinte o tendinţă de creştere, cu condiţia realizării unei viteze de rotaţie superioară.

3. rata disponibilităţilor (Rdb)

17

Arată ponderea activelor cele mai lichide in total active circulante, adică gradul de lichiditate imediată a activelor curente.

Disponibilităţi baneşti din plasamenteRdb = x 100

Active circulante

O valoare ridicată a disponibilităţilor poate reflecta o situaţie favorabilă in termeni de echilibru financiar, dar poate fi şi semnul deţinerii unor resurse ineficient utilizate. De asemenea, nivelul disponibilitaţilor poate fi fluctuant intr-un interval redus, fie pe de-o parte să crească foarte mult, ca urmare a unor plăti substanţiale, fie pe de alta parte sa scadă ca urmare a unor plaţi substanţiale.

La nivelul unei intreprinderi nivelul maxim acceptat este de 5% in total active circulante, iar cel maxim de 25% in total active circulante. Nivelul optim este de 10% din total activ.

Structura disponibilităţilor arată compoziţia pe elemente lichide:- rata disponibilitaţilor din bănci şi din casă trebuie să deţină o pondere de aproximativ

50% pentru a avea un nivel asiguratoriu;- rata plasamentelor este legată strans de politica de investiţii financiare pe termen scurt;- rata altor valori lichide care ar trebui sa detină o pondere redusă şi in scădere.

2.3.2. INDICATORI DE STRUCTURĂ AI PASIVULUI

Pasivul bilanţului arată care sunt sursele de provenienţa ale mijloacelor economice din activ. De asemenea, conţinutul economic al pasivului trebuie intregit si cu raporturile juridice de natura obligatiilor. Diversele resurse de care dispune agentul economic sunt grupate in pasivul bilanţului in funcţie de exigibilitatea lor (termenul la care devin scadente), adica timpul cat aceste resurse se află la dispoziţia societăţii comerciale.

Indicatorii de structură ai pasivului permit aprecierea politicii de finanţare proprie a unităţii:

1. Rata stabilităţii financiare (Rsf) Capital permanent

Rsf = x 100 Pasiv total

Această rată reflectă măsura in care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent fată de total resurse. Aceasta tebuie analizata la timp. Dacă pentru majoritatea ratelor solvabilitatea a concluzionat un nivel minim, pentru această rată nu solvabilitatea a definit nivelurile, deoarece există diferenţe mari de la o ramura la alta. Cu cat această rată este mai aproape de unitate (100% ) ea reflectă o stabilitate mai mare.

Atunci cand, in dinamică, rata prezinta o tendinţă de creştere, este considerată situatie favorabilă dacă majoritatea capitalului permanent in raport cu totalul surselor de finanţare se datorează modificării intr-un ritm superior al capitalului propriu fată de datoriile pe termen mediu şi lung.

Atunci cand rata scade, poate fi considerata o situaţie favorabilă dacă se datoreaza in exclusivitate pe seama reducerii datoriilor pe termen mediu si lung, fără insă să scadă sub valoarea minim accceptata (50).

2. Rata autonomiei financiare (Raf)a. rata autonomiei financiare globale (Rafg)

18

Capital propriuRafg = x 100

Pasiv total

Această rată reflectă ponderea capitalului propriu in pasivul total. Dacă există tendinţa de creştere a ponderii capitalului propriu in pasivul total, atunci putem concluziona că s-au emis acţiuni sau obligaţiuni, datoriile au creştere mai lentă.

Un raport de peste 1/3 il considerăm asiguratoriu.

b. rata autonomiei financiare la termen (Raft)

Capital propriuRaft = x 100

Capital permanent

Arată structura capitalului permanent şi oglindeste măsura in care intreprinderea işi utilizează fondurile proprii şi exprimă gradul de independentă faţă de creditorii permanenţi.

Un raport de peste ½ il considerăm asiguratoriu. Sub acest nivel firma se află intr-o situaţie nefavorabilă in ceea ce priveşte riscul de solvabilitate.

In dinamică rata trebuie să prezinte o tendinţa permanentă de creştere, situaţie favorabilă cand se datorează creşterii capitalului propriu şi reducerii datoriilor pe termen mediu si lung. Atunci cand rata scade, este o situaţie normală cand se contractează imprumuturi pe termen mediu sau lung, cu condiţia să beneficieze de efectul de levier.

3. Rata de îndatorare (Ri)a. rata de îndatorare globală (Rig)

Datorii totaleRig = x 100

Pasiv total

Indicatorul exprimă in maniera cea mai generală situaţia structurii financiare.Un raport de pană la 2/.3 il considerăm asiguratoriu.In dinamică indicatorul ar trebui să se reduca permanent pe seama modificarii datoriilor

intr-un ritm mai lent decat modificarea pasivului. Creşterea indicatorului reflectă o situaţie normală numai cand se contractează credite bancare pe termen mediu si lung şi cresc datoriile de exploatare.

b. rata de îndatorare la termen (Rit)Datorii pe termen mediu şi lung

Rit = x 100 Capital permanent

Această rată arată ponderea capitalului imprumutat in capitalul peramanent.Un raport de ½ il consideram asiguratoriu.Această rată este strans legată de efectul de levier care se defineşte drept rezultatul obţinut

asupra rentabilitaţii capitalului propriu al firmei prin recurgerea intr-o manieră mai mare sau mai mică la indatorare.

19

E1 = ( re – rd ) x ,

unde:re = rata rentabilitaţii economice;rd = rata dobanzii;E1 = efectul de levier;ITL = imprumuturi pe termen mediu şi lung;Cpr = capital propriu.

Dacă: re > rd, un grad de indatorare ridicat este profitabil pentru firmă (efect de levier);re < rd, efectul de levier este mai mic şi deci, un grad de indatorare ridicat nu se justifică din punct de vedere al rentabilităţii (efect de măciucă).

În ceea ce priveşte levierul (ITL/Cpr), normele bancare impun existenţa unui levier mai mic ca unu, pentru a acorda în continuare credite în condiţii de garanţie.

2.4. RATELE GENERALE DE GESTIUNE

Derularea activitaţii curente este asigurată de procese economice şi procese financiare. Din veniturile totale se acoperă toate cheltuielile, se reinnoiesc imobilizările fixe şi stocurile, se rambursează creditele, se achită obligaţiile financiare şi fiscale, se creează resursele de dezvoltare.

Ratele de gestiune se folosesc pentru a aprecia nivelul de utilizare a resurselor aflate la dispoziţia intreprinderii, respectiv viteza cu care aceste resurse parcurg circuitul economic şi ajung sa devină venituri.

Măsurarea vitezei de rotaţie se realizează cu ajutorul a doi indicatori:1. numărul de rotaţii (nrot) – arată de cate ori creşte elementul de activ sau de pasiv

analizat prin elementul de rezultat in perioada de gestiune. Creşterea numărului de rotaţii inseamnă creşterea eficienţei utilizării elementului.

Element de rezultatnrot =

Element de activ sau pasiv2. durata in zile a unei rotaţii (dz) – arată durata medie in care elementul analizat

parcurge intregul ciclu economic şi se reintoarce in firmă sub forma iniţială bănească. Reducerea duratei medii in zile a unei rotaţii inseamnă o recuperare mai rapidă a elementului analizat sub formă bănească.

Element de activ sau pasivdz = x T Element de rezultat

Cei doi factori ai vitezei de rotaţie se condiţioneaza reciproc (veniturile depind in mare măsură de nivelul şi evolutia elementelor de activ şi de pasiv, care la randul lor depind direct de nivelul rezultatelor).

Viteza de rotaţie a resurselor este elementul determinant al nivelului si evoluţiei eficienţei economice, a rentabilitaţii şi a masei profitului. Accelerarea sau incetinirea vitezei de rotaţie are ca efect direct eliberarea (E) sau imobilizarea (I) absolută sau relativă de resurse.

Analiza se face pe doua mari directii:- analiza ratelor generale de gestiune a pasivelor;- analiza ratelor generale de gestiune a activelor.

20

A. Gestiunea generală a capitalurilorAnaliza gestiunii generale a capitalurilor urmăreşte să aprecieze nivelul general de

utilizare a resurselor financiare, respectiv viteza cu care aceste resurse ajung să revină din nou sub formă banească pentru firma.

1. Gestiunea capitalurilor permanenteViteza de rotaţie a capitalurilor permanente arată modul de fructificare a resurselor

permanente intr-o perioada de gestiune.

Cifra de afacerinrot =

Capitaluri permanente

Capitaluri permanentedz = x 365

Cifra de afaceriValoarea minimă care asigură o eficienţă acceptabilă a gestiunii capitalurilor permanente

este de 2 rotaţii, care corespunde unui termen mediu de revenire sub formă bănească iniţiala de 180 de zile.

Măsurile de influenţare a ratei sunt:- optimizarea raportului dintre capitalul permanent şi capitalul propriu;- creşterea eficientă a capitalului permanent;- alocarea corespunzătoare a capitalului permanent in procesul finanţării.

2. Gestiunea capitalurilor propriiViteza de rotaţie a capitalului propriu arată numărul de refolosiri a capitalului propriu pe

seama cifrei de afaceri intr-o perioada de gestiune.

Cifra de afacerinrot =

Capital propriuCapital propriu

dz = x 365Cifra de afaceri

Valoarea minimă care asigură o eficientă acceptabilă a gestiunii capitalului propriu este de doua rotaţii (180 de zile).

Principalele măsuri de influentare a ratei sunt:- creşterea eficientă a capitalului propriu;- creşterea gradului de valorificare a capitalului propriu.

3. Gestiunea datoriilor totaleViteza de rotaţie a surselor imprumutate şi atrase arată numărul de refaceri pe seama cifrei

de afaceri intr-o perioadă de gestiune. Practic, arată de cate ori, respectiv in cate zile s-ar putea restitui datoriile pe seama cifrei de afaceri.

Datorii totale

21

nrot = Cifra de afaceri Cifra de afaceri

Dz = x 365 Datorii totale

Valoarea minimă este de 4 rotaţii, care corespunde unui termen mediu de recuperare de 90 zile.

B. Gestiunea generală a activelorAnaliza gestiunii generale a activelor urmăreşte să aprecieze nivelul general de utilizare a

resurselor financiare, respectiv viteza cu care a ceste resurse ajung să revină sub formă bănească pentru firmă.

1. Gestiunea activului totalViteza de rotaţie a activului reflectă eficienţa utilizării tuturor bunurilor reale ale firmei,

respectiv nivelul general de organizare a activitaţii.Pentru unităţile industriale principalele valori de referinţa sunt:- sub o rotaţie (organizare necorespunzătoare);- intre1,2 – 1,4 rotaţii (organizare mediocră);- intre1,4 – 2 rotaţii (organizare satisfăcătoare);- peste 2 rotaţii (organizare bună).

Cifra de afacerinrot =

Active totale

Active totaledz = x 365 Cifra de afaceri

Creşterea vitezei de rotaţie semnifică creşterea eficienţei utilizării activelor, reducerea duratei de recuperare a lor sub formă bănească, imbunătăţirea structurii activelor in corelaţie cu specificul activităţii. Principalul efect al accelerării vitezei de rotaţie este relaxarea financiară.

Reducerea vitezei de rotaţie are ca efect principal o presiune financiară degajaăa din creşterea gradului de imobilizare a activelor.

Măsurile pentru imbunătăţirea nivelului şi evoluţiei ratei sunt:- optimizarea structurii activului in acord cu obiectul de activitate şi particularităţile

tehnice şi tehnologice ale activităţii de eploatare;- valorificarea superioară a imobilizărilor;- fructificarea resurselor materiale şi creşterea gradului lor de lichiditate;- creşterea cifrei de afaceri.

2. Gestiunea activelor imobilizateViteza de rotaţie a activelor imobilizate (indicatorul de intensitate a capitalului) reflectă

eficienţa utilizării imobilizarilor investiţiilor firmei.

Cifra de afacerinrot =

Active imobilizate nete

Active imobilizate nete

22

dz = x 365 Cifra de afaceri

3. Gestiunea activelor circulanteViteza de rotaţie a activelor circulante exprimă numărul de rotaţii sau durata medie a unei

rotaţii efectuate de activele circulante prin cifra de afaceri.

Cifra de afacerinrot =

Active circulante

Active circulantedz = x 365

Cifra de afaceri Valoarea minimă este de 6 rotaţii, care corespunde unui termen mediu de revenire sub

formă bănească iniţiala de 60 de zile.

C. Gestiunea stocurilorRotaţia stocurilor arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile activitaţii pană

se reintorc in formă bănească iniţiala. Cu cat viteza de rotaţie a lor este mai mare cu atat eficienţa folosirii lor este mai mare, avand drept efect eliberarea de resurse financiare.

1. Gestiunea stocurilor totaleRata de gestiune a stocurilor totale arată de cate ori, intr-o perioadă de gestiune, stocurile

trec succesiv prin fazele de aprovizionare, fabricaţie si vanzare, respectiv durata in zile a unei rotaţii complete.

Cifra de afacerinrot =

Stocuri totale

Stocuri totaledz = x 365 Cifra de afaceri

Valoarea minimă este de 8 rotaţii, care corespunde unei durate in zile de 45. Accelerarea vitezei de rotaţie are ca principal efect eliberarea de resurse financiare.

Incetinirea vitezei de rotaţie are ca efect imobilizarea de resurse financiare.Măsurile principale pentru accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor se pot concentra prin

formularea a doua obiective:- dimensionarea optima a stocurilor in toate fazele ciclului economic;- reducerea cheltuielilor de exploatare.1.a. Gestiunea stocurilor de materii primeViteza de rotaţie a stocurilor de materii prime şi materiale arată eficienţa activităţii de

aprovizionare. Măsurile de accelerare a vitezei de rotaţie a acestor stocuri sunt legate de organizarea corespunzatoare a activităţii de aprovizionare şi depozitare a stocurilor de materii prime si materiale.

Cheltuieli materiale totalenrot =

Stocuri materiale Stocuri materiale

23

dz = x 365Cheltuieli materiale totale

1.b. Gestiunea stocurilor de producţie neterminatăViteza de rotaţie a stocurilor de producţie neterminată arată eficienţa activităţii de

producţie. Producţia exerciţiului

nrot = St.producţie neterminatăSt.producţie neterminată

dz = x 365 Producţia exerciţiului

1.c. Gestiunea stocurilor de produse finiteViteza de rotaţie a stocurilor de produse finite arată eficienţa activităţii de desfacere.

Producţia vandutănrot =

St.de produse finiteSt.de produse finite

dz = x 365 Producţia vandută

1.d. Gestiunea stocurilor de mărfuriViteza de rotaţie a stocurilor de mărfuri arată eficienţa activitaţii comerciale.

Venituri din vanzarea de mărfurinrot =

Stocuri de mărfuri Stocuri de mărfuri

dz = x 365Venituri din vanzarea de mărfuri

D. Gestiunea creanţelor1. Gestiunea creanţelor curenteRata de gestiune a creanţelor curente exprimă durata medie in zile de incasare a

contravalorii creanţelor curente. Practic indică decalajul mediu intre data facturii si data incasării contravalorii.

Venituri totalenrot =

Creanţe pe termen scurt

Creanţe pe termen scurtdz = x 365

Venituri totale

Valoarea minimă este de 4 rotaţii, care corespunde unei durate medii de incasare a creanţelor de 90 de zile. Valoarea optimă ar fi de 30 de zile.

In dinamică este de preferat ca durata in zile a unei rotaţii să se reducă, respectiv să crească numărul de rotaţii. Este de preferat ca durata medie sa fie mai mare decat durata medie de incasare a creanţelor curente.

2. Gestiunea creanţelor din exploatare

24

Ratele de gestiune a creanţelor din exploatare exprimă durata medie in zile de incasare a contravalorii creanţelor legate de activitatea de exploatare.

Venituri din exploatarenrot =

Creanţe din exploatareCreanţe din exploatare

dz = x 365Venituri din exploatare

Valoarea minimă este de cel putin 6 rotaţii (60 de zile). Valoarea optimă ar fi de maxim 30 de zile. In dinamică este de preferat ca durata medie in zile să se reducă, respectiv să crească numarul de rotaţii.

3. Gestiunea creditului – clientRata de gestiune a clienţilor (viteza de rotaţie a creanţelor – clienţi ) ne arată in cate zile

firma işi incasează contravaloarea mărfurilor de la clienti. Practic indică decalajul mediu in zile intre data facturării si data incasării contravalorii mărfurilor vandute.

Cifra de afacerinrot =

Clienţi Clienţi

dz = x 365Cifra de afaceri

Valoarea minimă este de cel puţin 8 rotatii, care corespunde unei durate medii de încasare a creanţelor de 60 de zile. Valoarea optimă ar fi de maxim 30 de zile.

Mărimea acestui indicator este influentată de poziţia firmei pe piaţă comparativ cu concurenţii ei, de relaţiile stabilite cu clienţii, de specificul activităţii care influenţează durata ciclului economic, conjunctura economică şi de politica de credit practicaăa pe piată. Politica de credit comercial a firmei trebuie să urmărească creşterea vanzărilor in măsura in care aceste vanzări contribuie la creşterea profitului.

Dacă are loc o diminuare a creditului client, adică reducerea duratei medii a unei rotaţii, inseamnă că are loc o imbunătăţire a gestiunii clienţilor ca urmare a schimbării politicii de credit comercial.

O durată mare de rotaţie in zile inseamnă că clienţii utilizează o perioadă de timp mai mare resursele financiare ale firmei.. Dacă durata in zile depaşeşte 30 de zile există semnale că intreprinderea se confruntă cu greutăţi in incasarea facturilor emise. Dacă tendinţa duratei in zile a rotaţiei este de creştere se impune analiza clienţilor rău platnici. Dacă are loc o creştere a creditului client, fără a exista o creştere a vanzărilor acesta poate fi semnalul inrăutăţirii situaţiei firmei care este nevoită să–şi modifice politica de credit pentru a-şi păstra clientela. De asemenea, poate să insemne şi faptul că beneficiarii au dificultăţi de plată ca urmare a conjuncturii nefavorabile. Dacă durata creditului client este mai mare decat durata creditului furnizor atunci se creeaza un deficit de resurse financiare.

E. Gestiunea datoriilor1. Gestiunea datoriilor curenteRata de gestiune a datoriilor curente exprimă durata medie in zile de plată a contravalorii

datoriilor pe termen scurt. Indică decalajul mediu in zile intre data facturării si data plaţii contravalorii.

Cheltuieli totale

25

nrot = Datorii pe termen scurt

Datorii pe termen scurtdz = x 365

Cheltuieli totale

Valoarea minimă este de 4 rotaţii, care corespunde unei durate medii de plată de maxim 90 de zile. Valoarea optimă ar fi de 30 de zile. In dinamică, este de preferat ca numarul de rotaţii să scadă, adică să crească durata in zile. Este de preferat ca durata medie de plată a datoriilor curente sa fie mai mare decat durata medie de incasare a creanţelor curente.

2. Gestiunea datoriilor din exploatareRatele de gestiune ale datoriilor din exploatare exprimă durata medie in zile de plată a

contravalorii datoriilor din exploatare.

Cheltuieli de exploatarenrot =

Datorii de exploatare

Datorii de exploataredz = x 365

Cheltuieli de exploatare 3. Gestiunea creditului furnizorRata de gestiune a furnizorilor (viteza de rotaţie a furnizorilor) ne arată in cate zile firma

işi achită obligaţiile sale faţă de furnizori.Rata de gestiune a furnizorilor exprimă creditul – furnizor primit de firma. Indică

decalajul mediu in zile intre data facturării şi data plăţii contravalorii bunurilor cumpărate.

Cheltuieli cu furnizoriinrot =

Furnizori Furnizori

dz = x 365Cheltuieli cu furnizorii

Valoarea minimă este de cel puţin 8 rotaţii, care corespunde unei durate medii de plată a facturilor de 45 de zile. Valoarea optimă ar fi de maxim 30 de zile.

Mărimea acestui indicator este influenţată de poziţia firmei furnizoare pe piaţă comparativ cu concurenţii ei, de relaţiile stabilite de firmă cu furnizorul, de specificul activităţii care influenţează durata ciclului economic, conjunctura economică şi de politica de credit practicată pe piaţă. O viteză de rotaţie mai mică (durata in zile mai mare) inseamnă că firma foloseşte resursele furnizorului şi, cu toate că reflectă o situaţie favorabilă, poate conduce la inrautaţirea relaţiilor comerciale. Dacă durata in zile a unei rotaţii este mai mare de 30 de zile şi nu este efectul unei inţelegeri prealabile, in acest caz firma trebuie să-şi analizeze condiţiile de plată şi cauzele lipsei de lichiditate.

In situaţia in care cumpărătorul se găseşte in poziţie dominantă fată de furnizor, el poate negocia credite furnizori avantajoase.

26

Dacă tendinţa vitezei de rotaţie este de creştere există semnale că firma se confruntă cu dificultaţi de plată.

Dacă durata creditului furnizor este mai mare decat durata cerditului client atunci se creeaza un excedent de resurse financiare.

2.5. INDICATORI DE RANDAMENT

Rentabilitatea este definită ca raport intre rezultatul obţinut şi efortul depus pentru obţinerea sa. Relaţia cea mai generaăa este:

RezultatR = x 100

Efort

Cum rezultatul obţinut poate fi definit prin rezultatul exploatării, valoarea adaugată, excedentul brut de exploatare, profitul, profitul net, dividendele, eforturile angajate pot fi măsurate prin: capitalul propriu, capitalul permanent, activul imobilizat, activul total etc. exista o mare diversitate de relaţii pentru caracterizarea rentabilitaţii unui agent economic, optandu-se pentru una sau alta in funcţie de scopurile urmărite.

2.5.1. RENTABILITATEA RESURSELOR CONSUMATE

Rentabilitatea cheltuielilor măsoară eficienţa activităţii desfăşurate de firmă in perioada unui exerciţiu financiar prin prisma consumului de resurse, arătand capacitatea lor de a degaja profit brut.

1. Rata rentabilităţii resurselor consumate (Rrrc)Arată profitul brut al exerciţiului care revine pe unitatea de cheltuieli totale. Măsoară

capacitatea tuturor resurselor de a genera prin consum profit brut.Rezultatul brut al exerciţiului

Rrrc = x 100 Cheltuieli totale

Creşterea ratei in dinamică reflectă o situaţie pozitivă şi are loc atunci cand indicele profitului devansează indicele cheltuielilor totale. Principalele rezerve de creştere a rentabilităţii resurselor consumate sunt: sporirea veniturilor, ameliorarea structurii veniturilor, accelerarea vitezei de rotaţie a fondurilor si optimizarea cheltuielilor in sensul reducerii si imbunătăţirii structurii lor.

2. Rata rentabilităţii resurselor curente (Rrrcc)Arată profitul brut curent care revine pe unitatea de cheltuieli curente (care măsoară

consumul total de resurse din activitatea de exploatare şi financiară). Indicatorul este mai relevant decat primul in cazul unor operaţiuni excepţionale, iar dimensiunea acestora denaturează indicatorul global.

Rezultatul curentRrrcc = x 100

Cheltuieli curente

3. Rata rentabilităţii resurselor consumate în exploatare (Rrrce)Măsoară capacitatea resurselor din exploatare de a genera prin consum (cheltuieli de

exploatare) profit brut aferent exploatării.

27

Indicatorul este mai relevant decat primii doi mai ales in cazul in care există operaţiuni financiare şi excepţionale, iar dimensiunea acestora denaturează indicatorul global.

Rezultatul exploatariiRrrce = x 100

Cheltuieli de exploatare

2.5.2. RENTABILITATEA VENITURILOR

Rentabilitatea veniturilor măsoară eficienţa globală a activităţii desfăşurate de firmă pe perioada unui exerciţiu financiar prin prisma capacităţii veniturilor de a degaja profit brut.

Rentabilitatea veniturilorExprimă eficienţa generală a firmei măsurată prin profitul brut care revine veniturilor

totale ale exercitiului. Reflectă eficienţa intregii activităţi (de exploatare, financiară şi excepţională).

Rezultatul brut al exerciţiuluiRrv = x 100

Venituri

Creşterea ratei in dinamică reflectă o situaţie pozitivă şi are loc atunci cand indicele profitului brut devansează indicele veniturilor totale. Principalele rezerve de creştere a rentabilităţii veniturilor sunt: sporirea veniturilor, ameliorarea structurii veniturilor, accelerarea vitezei de rotaţie a fondurilor şi optimizarea cheltuielilor.

1. Rentabilitatea veniturilor curente (Rrvc)Reflectă eficienţa activităţii curente (de exploatare finaciară)

Rezultatul curentRrvc = x 100

Venituri curente

2. Rentabilitatea veniturilor din exploatare (Rrve)Reflectă eficienţa intregii activităţi de exploatare.

Rezultatul exploatariiRrve = x 100

Venituri din exploatare

2.5.3. RENTABILITATEA COMERCIALĂ

Rentabilitatea comercială măsoară eficienţa activităţii desfăşurate de firmă in perioada unui exerciţiu financiar prin prisma valorificării activităţii de bază.

Rata rentabilităţii comercialeArată rezultatul brut din exploatare aferent cifrei de afaceri. Indicatorul exprimă eficienţa

valorificării produselor societăţii, carcterizează eficienţa politicii comerciale şi a politicii de preţuri a intreprinderii.

Rezultatul exploatariiRrc = x 100

Cifra de afaceri

28

Creşterea ratei in dinamică reflectă o situaţie pozitivă şi are loc atunci când indicele profitului devansează indicele cifrei de afaceri. Principalele rezerve de creştere a rentabilităţii comerciale sunt: sporirea vânzărilor, ameliorarea structurii vânzărilor, accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor şi optimizarea cheltuielilor.

1. Rata marjei brute (Rrcb)Indicatorul exprimă eficienţa valorificării produselor societăţii in termeni de numerar.

Excedentul brut de exploatareRrcb = x 100

Cifra de afaceri

2. Rata marjei nete (Rrcn)Arată cât profit net se obţine la o unitate de cifră de afaceri realizată.

Rezultatul net al exerciţiuluiRrcn = x 100 Cifra de afaceri

2.5.4. RENTABILITATEA ECONOMICĂ

Rentabilitatea economică măsoară remunerarea brută a capitalurilor investite (indiferent de sursa lor de provenienţa).

Rentabilitatea economică (Rre)Reprezintă remunerarea brută a capitalurilor investite, atât proprii cât şi imprumutate

(capitalul investit = capital propriu + imprumuturi pe termen lung + imprumuturi pe termen scurt). Arată cât profit brut revine unei unitaţi de capital investit.

Rezultatul brut al exerciţiuluiRre = x 100

Capitaluri investite

1. Rentabilitatea economică brutăReprezintă remunerarea in termeni de acumulare brută a capitalurilor investite, atât proprii

cât şi imprumutate (capital investit = active fixe brute + necesarul de fond de rulment + disponibilităţi sau capitalul investit = capital propriu + imprumuturi pe termen mediu şi lung +credite bancare pe termen scurt). Arată cât excedent brut de exploatare revine unei unităţi de capital investit. Rentabilitatea economică trebuie să fie la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobânzii) şi a riscului economic şi financiar pe care şi l-au asumat furnizorii de capital (acţionarii şi creditorii unitaţii).

Excedentul brut de exploatareRreb = x 100

Capitaluri investite

Cuantumul ratei de rentabilitate economică trebuie să asigure reinnoirea şi creşterea activelor, intr-un termen cât mai scurt. Se apreciază, statistic, că această condiţie este satisfacută dacă rata este mai mare de 25.

2. Rentabilitatea economică netăReprezintă remunerarea prin profitul brut al exploatării capitalurilor investite în

exploatare (capitalul investit în exploatare = active fixe brute în exploatare + necesar de fond de

29

rulment aferent exploatării + disponibilităţi). Arată cât profit brut din exploatare revine unei unităţi de capital investit in cadrul activităţii de exploatare.

Rezultatul exploatăriiRren = x 100

Capitaluri investite in exploatare

Rentabilitatea economică trebuie să fie la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobânzii).

Analiza ratei de rentabilitate economică nu se poate face decât prin studierea evoluţiei în timp a indicatorilor şi componentelor acestora (rezultate, capitaluri), referitoare la aceeaşi intreprindere. De asemenea rata rentabilităţii economice trebuie să fie superioară ratei inflaţiei pentru ca intreprinderea sa-şi poată menţine substanţa economică.

In termeni reali, rata rentabilităţii economice trebuie să remunereze capitalurile investite la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobânzii) şi a riscului economic şi financiar pe care şi l-au asumat furnizorii de capitaluri (acţionarii şi creditorii intreprinderii). Dacă rata inflaţiei nu depaşeşte 10% atunci rata nominală (rn) este după formula lui Fisher: suma dintre rata reală (rr) si rata inflaţiei (ri):

rn = rr + ri, unde: rr = rn + rI

Dacă rata inflaţiei înregistrează valori semnificative (de 2 sau 3 cifre), atunci rata reală se determină după relaţia iniţială a lui Fisher (1 + rn) = (1 + rr), unde produsul rr * ri ce rezultă din dezvoltarea relaţiei ia valori importante, nu poate fi neglijat ca in cazul relaţiei unei inflaţii controlate.

Relaţia de calcul va fi in consecinţă următoarea:rn = rr +ri +rr * ri, de aici rr = (rn – ri) / (1 + ri)Dacă intreprinderea are o rata a rentabilităţii economice mai mare decât rata dobânzii

capitalurilor împrumutate, atunci acţionarii pot beneficia de efectul de levier (de pârghie financiară) al intreprinderii.

2.5.5. RENTABILITATEA FINANCIARĂ

Rentabilitatea financiară apreciază eficienţa din perspectiva capitalului investit de întreprinzător, ţinând seama de sistemul de fiscalitate.

Rentabilitatea financiarăAceasta măsoară randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar pe care

acţionarii l-au făcut prin cumpărarea acţiunilor intreprinderii. Rentabilitatea financiară remunerează proprietarii intreprinderii prin acordarea de dividende către aceştia şi prin creşterea rezervelor, care in fapt reprezintă o creştere a averii proprietarilor.

Rezultatul net al exerciţiuluiRren = x 100

Capitaluri proprii

Se observă că rentabilitatea financiară este influenţată de modalitatea de procurare a capitalurilor şi de aceea este sensibilă la structura finaciară, respectiv la situaţia îndatorării intreprinderii.

Este de dorit ca această rată să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pe piaţă pentru a face atractive acţiunile intreprinderii şi a creşte cursul lor la bursă.

1. Rata rentabilităţii financiare bruteReflectă capacitatea resurselor financiare proprii alocate cu caracter permanent de a

genera surse proprii de finanţare pe termen lung. Reflectă potenţialul de dezvoltare propriu

30

generat de investiţiile din surse proprii. Practic arată remunerarea capitalului propriu in termeni de numerar.

Capacitatea de autodefinireRrfb = x 100

Capitaluri proprii

2. Rata rentabilităţii financiare neteArată remunerarea netă a capitalului social prin dividende. Rentabilitatea financiară

remunerează acţionarii prin acordarea de dividende şi prin creşterea rezervelor, care reprezintă de fapt creşterea averii proprietarilor.

DividendeRrfn = x 100

Capital social Pentru a face atractive acţiunile societaţii, rata rentabilităţii finaciare trebuie să fie

superioară ratei medii a dobânzii.

2.5.6. RANDAMENTUL BURSIER

Randamentul bursier urmăreşte rentabilitatea prin prisma remunerării investitorilor in acţiunile societăţii, adică a celor care deţin capitalul social al firmei. Dacă societatea nu este cotată la bursă in loc de cursul acţiunii se foloseşte ca bază de calcul valoarea matematic – contabilă a unei acţiuni obţinută prin raportarea activului net contabil la numărul de acţiuni.

A. Randamentul brutRandamentul brut priveşte remunerarea acţionarilor din profitul net. Scopul folosirii

indicatorilor este aprecierea rentabilităţii firmei prin prisma investitorilor. Daca firma asistă la o perioadă de investiţii, indicatorii de randament net sau mai puţin relevanţi prin dividende mai reduse, dar prefera amânarea încasărilor pentru a spori profitul net viitor, care va aduce mai multe dividende încasate.

1. Profitul net pe acţiuneArată masa profitului net aferentă unei acţiuni. Cu cât mai mult profit net revine unei

acţiuni cu atât bogaţia acţionarilor creşte. Tendinţa crescătoare a indicatorului evidenţiază o sporire a eficienţei privite prin prisma acţionarilor.

Profit netPna = x 100

Numărul de acţiuni

2. Rata capitalizării profituluiArată cât profit net generează o unitate de capital investit intr-o acţiune. Reprezintă o altă

modalitate de calcul a rentabilităţii financiare, privită din prisma investitorilor. Tendinţa crescătoare a indicatorului evidenţiază o sporire a eficienţei privite din prisma acţionarilor.

Profit net pe acţiunePna = x 100

Cursul acţiunii

3. Coeficientul de capitalizare bursieră ( PER )

31

Măsoară de câte ori investitorii sunt dispuşi să cumpere valoarea profitului net pe o acţiune. Tendinţa descrescătoare a indicatorului evidenţiază o sporire a eficienţei privite din prisma acţionarilor.

Cursul acţiuniiPER = x 100

Profit net pe acţiune

B. Randamentul net1. Coeficientul de distribuţie al dividenduluiArată cât din profitul net este repartizat pentru remunerarea acţionarilor. Tendinţa

crescătoare a indicatorului evidenţiază o sporire a eficienţei privite prin prisma acţionarilor.

Dividend totalPER = x 100

Profit net 2. Dividend pe acţiuneArată masa dividendului aferentă unei acţiuni.

DividendePER = x 100

Numarul de acţiuni

3. Rata capitalizării dividenduluiArată cât dividend generează o unitate monetară investită într-o acţiune. Nivelul ratei

trebuie să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pentru a face atractivă plasarea banilor in acţiunile societăţii respective.

Dividend pe acţiuneRcd = x 100

Cursul acţiunii

3. APRECIEREA PERFORMANŢELOR ACTIVITĂŢII

32

DE EXPLOATARE

3.1. ELEMENTE SPECIFICE ALE ACTIVITĂŢII DE EXPLOATARE

Activitatea de exploatare este partea cea mai importantă a activităţii intreprinderii, în mod normal aceasta trebuind să asigure funcţionarea corespunzătoare a activităţii intreprinderii. Asupra ei se actionează în toate cazurile în care rezultatele generale sunt insuficiente.

Din aceste motive analiza modului în care se desfaşoară activitatea de explotare este de o importanţa primordială în aprecierea activităţii în ansamblu a intreprinderii.

Activitatea SC NESTLE ROMÂNIA SRL este oglindită in contul de profit şi pierderi pe care se va baza analiza activităţii de exploatare.

Asupra rezultatelor finale işi exercită influenţa rezultatul de exploatare, rezultatul activităţii financiare şi rezultatul excepţional.

3.2. PERFORMANŢELE ACTIVITĂŢII DE EXPLOATARE

Ca performanţe ale activităţii de exploatare pot fi considerate rezultatele in mărime absolută înscrise in contul de profit şi pierderi. Aceste rezultate se pot exprima şi relativ prin raportarea la diferite mărimi economice: capitalul social, cifra de afaceri, activ economic.

Performanţele exploatării se vor urmări prin calculul soldurilor intermediare de gestiune (SIG), a capacităţii de autofinanţare şi a altor indicatori.

3.2.1. PREZENTAREA GENERALĂ A CONTULUI DE PROFITŞI PIERDERE

Intreprinderea concentrează o complexitate de operaţiuni economice şi financiare, care se reflectă în documentele contabile de sinteză sub forma fluxurilor şi stocurilor. Fluxurile au o influenţă imediata asupra exerciţiului, in timp ce stocurile prezintă un impact temporar sau de durată asupra echilibrului financiar, a nevoii de finanţare a operaţiunilor de gestiune şi in final asupra solvabilităţii intreprinderii.

Drept urmare, analiza rezultatelor intreprinderii se va realiza pe baza contului de profit şi pierderi.

Contul de profit şi pierdere regrupează, pe o perioadă de gestiune dată, ansamblul fluxurilor economice generatoare de venituri (ca surse de îmbogăţire) şi cheltuielile (ca sursă de sărăcie).

In cadrul contului de profit şi pierdere se disting doua categorii de fluxuri: fluxuri de venituri încasabile / cheltuieli plătibile şi fluxuri calculate. Prima categorie majorează / diminuează rezultatul net şi trezoreria, iar fluxurile din a doua categorie nu au influentă decât asupra rezultatului fără a afecta trezoreria intreprinderii decât sub incidenţa unor aspecte fiscale (amortizări şi provizioane calculate, diminuarea sau anularea provizioanelor, valoarea net contabilă a elementelor de activ cedate, distruse sau dispărute, venituri nete din cesiuni etc.)

Conţinutul informaţional al contului de profit şi pierdere permite evidenţierea unor indicatori privind activitatea intreprinderii, sub aspectul volumului şi al rentabilitatii acesteia.

Contul de profit şi pierdere sintetizează fluxurile economice, respectiv veniturile şi cheltuielile perioadei de gestiune, arată cum s-a ajuns de la starea patrimoniala iniţiala la cea finală, reflectată in bilanţ (realizează legătura dintre bilanţul iniţial şi cel final).

33

Anexa 4Cheltuielile unitaţii patrimoniale (conform art.Nr.95 din regulamentul de aplicare a Legii

Contabile, emis de Ministerul de Finanţe in anul 1994) reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru:

- consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de care beneficiaza unitatea patrimonială;

- cheltuieli cu personalul (salarii, asigurări şi protecţie socială);- executarea unor obligaţii contractuale sau legale de către unitatea patrimonială;- cheltuieli excepţionale privind operaţiile de gestiune (despăgubiri, amenzi,

perisabilităti şi lipsuri la inventar, donaţii şi subventii acordate, inclusiv prelevările şi donaţiile în scopuri umanitare, precum şi pentru sprijinirea activităţilor sociale, culturale şi sportive, pierderi şi debirori diverşi) sau cele privind operaţiile de capital (valoarea contabilă neamortizată şi a imobilizărilor necorporale, corporale sau financiare cedate, distruse sau dispărute).

În cadrul cheltuielilor pentru determinarea exerciţiului se cuprind, de asemenea, amortizările şi provizioanele grupate in funcţie de natura cheltuielilor (de exploatare, finaciare şi excepţionale). Cheltuielile cu provizioanele includ: provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, provizioane privind deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie, provizioane privind deprecierea creanţelor şi provizioane privind deprecierea titlurilor de plasament; amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor, provizioane de reglementare.

Principalele elemente care formează veniturile unităţii patrimoniale sunt sumele sau valorile încasate sau de încasat din:

- livrarea de bunuri, executarea de lucrări, prestări de servicii şi din avantajele pe care unitatea a consimţit să le primească;

- executarea unor obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor;- venituri excepţionale, care nu sunt legate de activitatea curentă şi se referă fie la

operaţiuni de gestiune (despăgubiri şi amenzi încasate, donaţii, salarii neridicate, prescrise şi alte venituri), fie la operaţii de capital (cote părţi din subvenţii pentru investiţii virate asupra rezultatului exerciţiului, preţul de vânzare sau cesiune a activelor imobilizate cedate, exclusiv TVA etc).

În cadrul veniturilor pentru determinarea exerciţiului se mai includ:- producţia stocată, reprezentând variaţia în plus (creştere) sau în minus (reducere) între

valoarea la cost de producţie a stocurilor de produse şi producţie în curs la finele perioadei (Sf) şi valoarea iniţială (Si) a acestora, neluând în calcul provizioanele pentru depreciere constituite;

- producţia imobilizată, reprezentând veniturile din producţia de imobilizări, respectiv costul lucrărilor şi cheltuielile efectuate la unitatea patrimonială de ea insăşi care se înregistrează ca active imobilizate corporale sau necorporale;

- diminuarea sau anularea provizioanelor constituite care se inregistrează, după caz, la venituri din exploatare, financiare sau excepţionale, în situaţia în care nu mai este justificată menţinerea provizioanelor constituite, respectiv are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă.

In cadrul contului de profit şi pierdere se disting trei categorii de venituri şi cheltuieli evidenţiate în figura 3.2.CHELTUIELI VENITURI

Cheltuieli de exploatare Venituri de exploatare costul mărfurilor vândute vânzări de marfuri

34

consum provenind de la terţi- cheltuieli materiale- lucrări, servicii executate de terţi

impozite, taxe, vărsăminte asimilate cheltuieli cu personalul alte cheltuieli de exploatare amortizări şi provizioane

producţie vândută producţie stocată (Sf – Si) producţie imobilizată subvenţii de exploatare alte venituri din exploatare venituri din provizioane privind

exploatarea

Cheltuieli financiare Venituri financiare pierderi din creanţe legate de participaţii cheltuieli privind titlurile de plasament cheltuieli din diferenţe de curs valutar cheltuieli privind dobânzile cheltuieli privind sconturile acordate alte cheltuieli financiare cheltuieli privind amortizările şi

provizioanele

venituri din participaţii venituri din alte imobilizări financiare(2) venituri din creanţe imobilizate(3) venituri din titluri de plasament venituri din diferenţe de curs valutar venituri din dobânzi venituri din sconturi obţinute alte venituri financiare venituri financiare din provizioane

Cheltuieli excepţioanle privind: Venituri excepţionale din: operaţii de gestiune operaţii de capital amortizări şi provizioane

operaţii de gestiune operaţii de capital provizioane

Sold creditor = profit Sold debitor = pierdere Fig.3.2. Structura contului de profit şi pierdere

1. Diferenţele nefavorabile dintre valoarea adaugată a titlului de plasament şi preţul de cesiune – valoarea net favorabilă a cesiunilor;

2. Diferenţe aferente titlurilor imobilizate ale activităţii de portofoliu şi alte imobilizări financiare;

3. Dobânzi aferente creanţelor imobilizate;4. Venituri nete rezultate din vânzarea titlurilor de plasament, respectiv diferenţa dintre

valoarea contabilă a titlurilor şi preţurile de cesiune ale acestora.Rezultatul exerciţiului (profit şi pierdere) se determină ca diferenţa între veniturile şi

cheltuielile exerciţiului, indiferent de data incasării sau plăţii acestora şi cuprinde rezultatul curent, rezultatul excepţional şi impozitul pe profit.

Rezultatul curent = Venituri din operaţiuni curente – Cheltuieli curenteRezultatul curent = (Venituri din exploatare + Venituri financiare) -

(Cheltuieli de exploatare + Cheltuieli financiare)Rezultatul excepţional = Venituri excepţionale – Cheltuieli excepţionaleRezultatul exerciţiului, sub forma profitului net, reprezintă soldul final al contului de

profit şi pierdere supus repartizării conform reglementărilor în vigoare.

3.2.2. SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE (SIG)

Structura contului de profit şi pierdere pe cele trei tipuri de activităţi băneşti potenţiale, destinate să remunereze factorii de producţie şi să finanţeze activitatea viitoare a intreprinderii, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).

Aceste solduri reprezintă de fapt palierele succesive în formarea rezultatului final.

35

Construcţia indicatorului de analiză a rezultatelor porneşte de la cel mai cuprinzător (producţia exerciţiului şi marja comercială) şi se incheie cu cel mai sintetic (rezultatul net al exerciţiului).

Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiare la treapta respectivă de acumulare. CASCADA SIG Vânzări mărfuri - Costul mărfurilor vândute = MARJA COMERCIALA Producţia vândută + Producţia stocată + Producţia imobilizată = PRODUCŢIA EXERCIŢIULUI + Marja comercială - Consumurile provenite de la terti = VALOAREA ADAUGATA (TVA) + Subventii de exploatare - Impozite, taxe şi vărsăminte asimilate - Cheltuieli cu personalul = EXCEDENTUL BRUT DE EXPLOATARE + Venituri din provizioane de exploatare + Alte venituri din exploatare - Amortizări şi provizioane de exploatare (constituite) - Alte cheltuieli de exploatare = REZULTATUL EXPLOATĂRII (profit / pierdere) + Venituri financiare - Cheltuieli financiare = REZULTATUL CURENT + Venituri excepţionale - Cheltuieli excepţionale - Impozit pe profit = REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI (profit sau pierdere)

Fig.3.3. Cascada S.I.G.

Marja comercială

Vizează în exclusivitate intreprinderile cu profil comercial sau numai activitatea comercială a intreprinderilor cu activitate complexă (industrială şi comercială). Activitatea comercială presupune cumpărarea şi revânzarea mărfurilor, mărfurile fiind considerate bunuri cumpărate pentru a fi revândute în aceeaşi stare.Excedentul vânzarilor de mărfuri în raport cu costul de cumpărare al acestora reprezintă marja comercială. Costul de cumpărare al mărfurilor vândute (revăndute) include preţul de cumpărare (fără TVA), majorat cu cheltuielile accesorii de cumpărare şi corelat cu variaţia stocurilor de mărfuri.

Producţia exerciţiului

În cadrul activităţii industriale include valoarea bunurilor şi serviciilor “fabricate” de intreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii.

Drept urmare, producţia exerciţiului va include trei elemente: producţia vănduta evaluată la preţul de vânzare, producţia stocată şi producţia imobilizată evaluată la cost de producţie.

36

Valoarea adăugată

Exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producţie (forţa de muncă şi capital), peste valoarea bunurilor şi serviciilor provenind de la terţi, în cadrul activităţii curente a intreprinderii.

În fapt, valoarea adăugată reprezintă sursa acumulărilor băneşti din care se face remunerarea participanţilor direcţi sau indirecţi la activitatea economică a intreprinderii:

- remunerarea muncii prin salarii, indemnizaţii, premii, cheltuieli sociale;- remunerarea statului prin impozite, taxe si vărsăminte asimilate (subvenţiile pentru

exploatare fiind excluse);- remunerarea creditelor prin dobânzi şi comisioane plătite;- remunerarea investiţiilor prin amortismentele calculate;- remunerarea capitalurilor proprii prin dividende plătite acţionarilor.Intreprinderea în calitate de participant direct la viata economică va fi remunerată prin

capacitatea de autofinanţare.Formula de calcul este:VA = Producţia exerciţiului + Marja comercială – Consumurile externeValoarea adăugaăa este un indicator important şi prin faptul că reprezintă baza de calcul

pentru principalul impozit direct (TVA), iar prin agregarea ei la nivel macroeconomic se obţine PIB-ul.

Curent utilizata în practica financiară, această acumulare este importantă pentru că: este un indicator:

- la nivel macroeconomic, mai sintetic decât cifra de afaceri sau producţia;- care măsoară gradul de integrare prin VA / Cifra de afaceri fără taxe;- de structură a funcţiei de producţie care poate fi exprimată prin rapoartele: cheltuieli

de personal / VA; amortizări / VA; permite aprecierea eficienţei intreprinderii pentru o activitate dată in funcţie de mijloacele

materiale utilizate; repartiţia sa furnizează informaţii importante în legătură cu raportul: Remunerare

participanţi / Drepturi avute; evoluţia sa în timp evidenţiază îmbogăţirea întreprinderii.

Excedentul brut de exploatare

EBE = (VA + Subvenţii de exploatare) – (Cheltuieli de personal + Impozite şi taxe)Excedentul brut de exploatare exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare,

resursa principală a intreprinderii, cu influenţă hotărâtoare asupra rentabilităţii finale şi a capacităţii de dezvoltare a intreprinderii.

Un EBE destul de mare va permite intreprinderii reînnoirea imobilizărilor sale prin amortizări, acoperirea riscurilor din provizioanele constituite şi asigurarea finanţării sale care antrenează cheltuieli financiare, iar diferenţa va fi distribuită statului (impozit pe profit), acţionarilor (dividende) şi/sau conservată prin autofinanţare.

Acest sold intermediar de gestiune nefiind perturbat de politica intreprinderii în materie de finanţare, provizioane, investiţii, fiscalitate furnizează informaţii semnificative cu privire la performanţele industriale şi comerciale, fiind de aceea recomandat în studiile de previziune şi analiză comparative ale intreprinderilor aparţinând aceluiaşi sector de activitate. El poate să pună în evidenţă, mai bine decât rezultatul final, o deficienţă structurală a intreprinderii în plan pur industrial şi comercial.

37

De altfel, excedentul brut de exploatare măsoară resursele degajate de exploatare, pe baza cărora intreprinderea exercită decizii strategice. Luând în calcul veniturile încasabile şi cheltuielile plătibile indicatorii capătă o semnificaţie deosebită în termeni de resurse finaciare (EBE reprezentând fundamentul autofinanţării intreprinderii) şi trezorerie (EBE măsoară trezoreria potenţială degajată de exploatare şi decalajul dintre scadenţa incasării creanţelor şi plata datoriilor: EBE = Excedent de trezorerie al exploatării + variaţia necesarului de fond de rulment).

Rezultatul exploatării (profit sau pierdere)

Reprezinta diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile exploatării.Excedentul brut din exploatare+ Alte venituri din exploatare- Alte cheltuieli din exploatare+ Venituri din provizioane şi amortizări- Cheltuieli cu provizioane si amortizări

= Rezultatul exploatăriiRezultatul exploatării exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare,

obtinută prin deducerea tuturor cheltuielilor (plătibile şi calculabile) din veniturile exploatării ( încasabile sau calculate).

Rezultatul curent

Este rezultatul unor operaţiuni curente ale intreprinderii.Rezultatul exploatării+ Venituri finaciare- Cheltuieli financiare

= Rezultat curentNefiind influenţabil de elemnte excepţionale, acest sold permite analiza rezultatelor

intreprinderii pe mai multe exerciţii succesive.

Rezultatul net al exerciţiului

Rezultatul net al exerciţiului exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare, cu care vor fi remuneraţi acţionarii pentru capitalurile proprii subscrise. Acest profit trebuie să fie susţinut de existenţa unor disponibilităţi monetare reale, altfel el va rămâne doar un potenţial de finanţare. Rezultatul net urmează să se distribuie sub forma dividendelor sau/şi să se reinvestesca în intreprindere.

3.2.3. CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE (CAF)

CAF reflectă potenţialul financiar de creştere economică a intreprinderii, respectiv sursa financiară generată de activitatea industriala şi comercială a intreprinderii, dupa scăderea tuturor cheltuielilor plătibile la o anumita scadenţă.

CAF se poate determina prin doua metode:

38

A. Metoda deductivă porneşte de la EBE, care semnifică rezultatul brut al activităţii industriale şi comerciale, din care se deduc succesiv celelalte cheltuieli plătibile ale intreprinderii:

CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibileCAF = EBE +Alte venituri din exploatare încasabile

- Alte cheltuieli din exploatare încasabile + Venituri financiare (a) - Cheltuieli financiare (b) + Venituri excepţionale (c) - Cheltuieli excepţionale (d)

- Impozit pe profit(a) fără reluări asupra provizioanelor;(b) fără amortismente şi provizioane financiare calculate;(c) fără: - venituri din cesiuni de imobilizări;

- cote-părţi din subvenţii pentru investiţii virate asupra rezultatului net al exerciţiului; - reluări asupra provizioanelor excepţionale.

(d) fara: - valoarea net contabilă a imobilizărilor cedate; - amortismente şi provizioane excepţionale calculate.

B. Metoda adiţională porneşte de la rezultatul net al exerciţiului la care se adaugă cheltuielile calculate (amortizări, provizioane etc.) neplătibile la o anumită scadenţă, după ce s-au scăzut din acestea veniturile calculate (reluări asupra provizioanelor).

CAF = Rezultatul net + Cheltuieli calculate – Venituri calculate;CAF = Rezultatul net al exerciţiului

+Amortismente şi provizioane calculate(de exploatare, financiare şi excepţionale)-Cote-părti din subvenţiile pentru investiţii virate asupra rezultatului exerciţiului-Reluări asupra provizioanelor-Venituri din cesiunea de elemente de activ+Valoarea net contabilă a elementelor de activ cedate.

Surplusul financiar degajat în cursul exerciţiului de ansamblul operaţiunilor de gestiune (CAF) nu poate avea decât un caracter potenţial dacă nu este succedat de un flux monetar real (o trezorerie efectiv disponibilă).

Anexa 5Pentru a se putea aprecia nivelul CAF ca îndestulator sau nu, se pot calcula următorii

indicatori:Datorii pe termen scurt

Capacitatea de rambursare = < 3 CAF

CAFGradul de autofinanţare = > 0,5

Imobilizări corporale în curs

O valoare sub 3 şi respectiv peste 0,5 o considerăm asiguratoare pentru aceşti indicatori.

3.2.4. APRECIEREA PERFORMANŢELOR ACTIVITĂŢII DE EXPLOATARE PE BAZA UNUI GRUP DE

INDICATORI

În vederea realizării unei analize calitative şi pentru reliefarea unor legături cauză - efect s-au folosit indicatorii financiari.

39

În primul rând s-a avut în vedere structura economică, care a fost studiată cu ajutorul următoarelor rate:

Valoarea adăugată1. productivitatea muncii = Numărul mediu de muncitori

Imobilizări corporale existente2. gradul de înzestrare tehnică =

Numărul mediu de muncitori Amortismente

3. costul amortizarii imobilizarilor = x 100 Imobilizări brute amortizabile

Productivitatea muncii şi evoluţia acesteia trebuie corealată cu nivelul şi tendinţa retribuţiei pe muncitor. Dacă creşterea productivităţii depaşeşte pe cea a retribuţiei medii pe muncitor se consideră că sunt posibile rezultate benefice pentru societate.

Gradul de înzestrare tehnică ne indică orientarea intreprinderii către un număr mare de muncitori sau folosirea unui capital fix însemnat, în timp ce costul amortizării imobilizărilor poate evidenţia o eventuală “îmbătrânire” a activelor corporale.

În al doilea rând s-a efectuat o analiză a gestiunii activităţii cu ajutorul cifrei de afaceri şi a producţiei totale.

Cifra de afaceri4. Cota cifrei de afaceri = x 100

Producţia totalăRezultatul obţinut indică natura activităţii firmei, iar evoluţia ratei corelată cu mişcările

cifrei de afaceri şi ale valorii adăugate au importante semnificaţii cu privire la gestiunea intreprinderii.

În al treilea rând s-a calculat rata rentabilităţii de exploatare precum şi a rentabilităţii economice.

Valoarea adăugată5. Rata valorii adăugate = x 100

Cifra de afaceri EBE

6. Rata EBE = x 100 Cifra de afaceri

Rezultatul de exploatare7. Rata rentabilităţii de exploatare = x 100

Cifra de afaceri

EBE8. Rentabilitatea brută a capitalului economic = x 100 Capital economic

Rezultatul de exploatare9. Rentabilitatea netă a capitalului = x 100

Capital economic

Toate aceste rate au fost corelate cu nivelul inflaţiei pentru a putea distinge evoluţia nominală de cea reală.

Capitalul economic folosit in calcule se obţine adăugand la imobilizările pentru exploatare necesarul de fond de rulment de exploatare.

40

4. DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL SC NESTLE ROMÂNIA SRL TIMIŞOARA

4.1. SCURT ISTORIC AL SOCIETĂŢII

SC JOE International Business Company SRL a fost înfiinţată în anul 1994 in Timişoara, fiind o societate comercială cu capital privat, integral românesc, profilul activităţii fiind producerea şi comercializarea de napolitane.

În anul 2001 a fost preluată de grupul NESTLE, devenind SC NESTLE ROMÂNIA SRL.Firma JOE a devenit cel mai mare producător de napolitane de pe piaţa românească.Această evoluţie este rezultatul politicii firmei de a oferi produse de calitate şi de a stabili

o relaţie de respect faţa de consumator.Firma şi-a început activitatea cu un numar de 12 lucrători , numărul acestora crescând,

astfel că astăzi firma are peste 400 angajaţi care lucrează cu cea mai modernă tehnologie germană.

La inceput producţia a fost restrânsă, dar calitatea superioară a produselor a determinat creşterea continuă a cererii, aceasta putând fi făcută numai prin extinderea firmei.

S-au facut investiţii în mai multe etape pentru amenajarea clădirilor existente, achiziţionarea de utilaje tehnologice, aparatură de laborator, dezvoltarea surselor de utilităţi.Astfel a fost extins spaţiul de producţie, de depozitare, s-au facut dotări corespunzător celor mai moderne cerinţe tehnologice.

Firma dispune de linie proprie de fabricaţie – atât producerea, cât şi ambalarea napolitanelor se realizează integral în România.

Activitatea productivă se desfăşoara într-o singura incintă, în mai multe corpuri de fabricaţie.

La producerea napolitanelor JOE se folosesc materii prime şi ambalaje atât de pe piaţa internă cât şi de pe piata externă, alegerea furnizorilor se face pornind de la criteriul calităţii, iar relaţiile cu furnizorii sunt dintre cele mai avantajoase.

Desfacerea produselor se face atât pe piaţa internă cât şi pe piaţa externă.În ultimul timp livrările la intern au fost afectate de scăderea puterii de cumpărare a

populaţiei.Cu toate acestea producţia exerciţiului a cunoscut o creştere de la un an la altul, la fel şi

cifra de afaceri. De asemenea profitul brut a cunoscut creşteri semnificative.

4.2. CALCULUL INDICATORILOR DE DIAGNOSTIC FINANCIAR

1. Trezoreria

Tabelul 1Fondul de rulment. Necesarul de fond de rulment. Trezoreria

Nr.Crt.

Specificaţie UM

1999

Anii

2000 20011. Capital permanent mii lei 3.092.384 4.527.384 6.753.4382. Active imobilizate nete mii lei 1.833.602 3.223.420 4.010.5383. Fond de rulment net (1-2) mii lei 1.258.782 1.303.964 2.742.9004. Indicele de creştere al FRN % 100 104 2105. Capital propriu mii lei 2.930.024 4.005.864 5.913.7586. Fond de rulment propriu mii lei 1.096.422 782.444 1.903.220

41

(5-2)7. Indicele de creştere % 100 71 2438. Fond de rulment străin mii lei 162.360 521.520 839.6809. Indicele de creştere % 100 321 16110. Stocuri totale mii lei 1.232.624 1.791.864 3.470.07611. Creanţe mii lei 1.008.190 962.024 1.750.20812. Active curente (10+11) mii lei 2.240.814 2.753.888 5.220.28413. Pasive curente mii lei 1.187.196 1.467.226 2.375.70414. Necesar de fond de rulment

(12-13)mii lei 1.053.618 1.286.662 2.844.580

15. Indicele de creştere % 100 122 22116. Trezoreria netă mii lei 205.164 17.302 -101.680

Pe intreaga perioadă de analiză se inregistrează valori pozitive şi un trend crescător al fondului de rulment net, ceea ce înseamnă că sursele permanente reuşesc să finanţeze integral alocările permanente, rămânând şi un surplus pentru finanţarea nevoilor critice. În anul 2000 fondul de rulment creşte faţă de anul 1999 cu 45.182 mii lei (4%), iar în anul 2001 creşte fată de 2001 cu 1.438.936 mii lei (110%).

Această creştere a fondului de rulment net este favorabilă, semnificând o creştere a marjei de securitate a intreprinderii pentru eventualele cazuri generale de pierderi de activ sau a încetinirii vitezei de rotaţie a stocurilor de produse, mărfuri, materiale.

Fondul de rulment propriu înregistrează valori pozitive pe intreaga perioadă de analiză; în anul 2000 faţa de anul 1999 se inregistrează o scădere cu 29%, această evoluţie datorându-se în principal evoluţiei mai accentuate ca dinamică a împrumuturilor pe termen mediu şi lung fată de capitalurile proprii, pe când activele imobilizate nete aveau o dinamică caracterizată printr-un ritm mai lejer. În ultimul an de analiză, fondul de rulment propriu manifestă o tendinţa de revenire, crescând cu 143% faţă de anul precedent.

În anul 2000 fondul de rulment străin creşte cu 221% faţă de anul 1999 situaţie evident nefavorabilă, iar în anul 2001 faţă de anul 2000 fondul de rulment străin creşte cu doar 61%, situaţia cunoscând o îmbunătaţire.

În ceea ce priveşte necesarul de fond de rulment, acesta ia valori diferite în fiecare an , valori pozitive în creştere (creşte cu 22% în anul 2000 faţă de anul 1999 şi cu 121% în anul 2001 faţă de anul 2000), creştere datorată raportului dintre posturile bilanţiere clienţi-furnizori, rotaţia stocurilor şi nivelul vânzărilor.

În perioada considerată trezoreria prezintă o evoluţie descendentă, având valori pozitive în anii 1999 şi 2000, iar în anul 2001 se inregistrează un deficit de trezorerie de 101.680 mii lei.Situaţia din acest punct de vedere se consideră nefavorabilă. Acest deficit a trebuit să fie acoperit din credite de trezorerie care au generat cheltuieli cu dobânzile, care au avut ca efect reducerea rezultatului exerciţiului. Acest lucru se datorează creşterii necesarului de fond de rulment care devansează creşterea fondului de rulment (indicele de creştere al fondului de rulment în anul 2000 faţă de anul 1999 este de 4%, iar cel al necesarului de fond de rulment este de 22%; indicele de creştere al fondului de rulment în anul 2001 faţă de anul 2000 este de 110%, iar cel al necesarului de fond de rulment este de 121%).

Se poate spune că disponibilităţile de trezorerie devin insuficiente pentru a crea lichiditaţi corespunzătoare, impunându-se corelarea trezoreriei cu scăderea vitezei de rotaţie a activelor circulante, creşterea creanţelor, creşterea operativităţii incasării creanţelor.

42

2. Indicatori de stare Tabelul 2

LichiditateaNr.crt.

Specificaţie UM

1999

Anii

2000 20011. Active circulante mii lei 1.837.128 2.675.824 4.083.4362. Datorii pe termen scurt mii lei 974.980 1.394.410 2.060.0863. Lichiditatea curentă (1/2) coef. 1,88 1,92 1,984. Active circulante fără stocuri mii lei 908.806 1.163.498 1.452.4665. Lichiditatea rapidă coef. 0,93 0,83 0,716. Disponibilităţi si plasamente mii lei 163.016 178.432 96.3507. Lichiditatea imediată (6/2) coef. 0,17 0,13 0,058. Bani in casierie şi conturi

bancaremii lei 257.152 98.318 91.758

9. Credite bancare pe termen scurt

mii lei 52.480 81.836 195.406

10. Lichiditatea la vedere (8/9) coef. 4,90 1,20 0,47

În ultimul an valoarea indicatorului se incadrează în limitele normale, iar faţă de anul precedent a sporit cu 3% datorită creşterii mai rapide, ca ritm a activelor curente faţă de pasivele curente. Pentru întreaga perioadă de analiză nivelul indicatorului este asiguratoriu (fără să scadă sub 1,50), ceea ce inseamnă că firma a fost capabilă să-si acopere integral pasivele curente pe seama activelor curente. Din acest punct de vedere societatea este bine asigurată împotriva incapacităţii de plată pe termen scurt.

Lichiditatea rapidă se reduce în anul 2000 faţă de anul 1999 cu 10%, iar în anul 2001 faţă de anul 2000 cu 16%, însă se menţine la o valoare considerată normală pentru acest indicator, firma fiind capabilă sa-şi onoreze obligaţiile din activele curente care pot fi transformate rapid în lichiditaţi. Din acest punct de vedere firma este de asemenea bine asigurată împotriva incapacităţii de plată pe termen scurt.

Pe întreaga perioadă de analiză valoarea indicatorului se situează sub limita minimă acceptabilă, scăzând de la an la an. Această situaţie se datorează echilibrului financiar precar pe termen scurt. Nivelul indicatorului nu este asiguratoriu în nici un an, ceea ce înseamnă că este incapabilă să-şi acopere satisfacător pasivele curente pe seama disponibilităţilor băneşti şi a plasamentelor. Din acest punct de vedere situaţia se poate aprecia ca fiind nefavorabilă.

În ultimul an valoarea indicatorului nu se incadrează în limitele normale iar faţă de anul precedent s-a redus simţitor datorită creşterii mai rapide ca ritm a creditelor pe termen scurt faţă de disponibilităţile baneşti din casierie şi conturi bancare. Din acest punct de vedere situaţia se poate aprecia ca fiind nefavorabilă.

Tabelul 3

SolvabilitateaNr.crt.

Specificaţie UM

1999

Anii

2000 20011. Active totale mii lei 4.332.060 6.076.528 9.324.3022. Datorii totale mii lei 1.402.200 2.070.500 3.410.7903. Indicele general de

solvabilitate (1/2)coef. 3,09 2,93 2,73

4. Indicele de creştere % 100 95 93

43

5. Activ net contabil (1-2) mii lei 2.929.860 7.006.028 5.913.5126. Raport de solvabilitate (5/1) % 67,64 65,92 63,427. Datorii financiare totale mii lei 214.840 603.356 1.035.0868. Solvabilitatea financiara (1/7) coef. 20 10 99. Capacitatea de autofinanţare mii lei 759.238 1.270.262 2.616.70210. Capacitatea de rambursare

(9/2)coef. 0,54 0,61 0,77

11. Indicele de creştere % 100 113 12512. Cheltuieli financiare mii lei 248.378 441.160 2.270.58013. Excedent brut de exploatare mii lei 1.112.740 1.941.350 4.486.22014. Prelevarea cheltuielilor

financiare (12/13)% 22 23 51

15. Profit net mii lei 647.144 1.133.896 2.374.47416. Amortizare mii lei 112.176 136.366 242.14617. Dividende de plata mii lei 137.022 119.556 329.72218. Rata rambursării creditului mii lei 8.200 8.200 31.16019. Dobânda aferentă creditului mii lei 58.794 217.874 589.58020. Acoperirea serviciului

datorieicoef. 9,29 5,09 3,68

21. Indicele de creştere % 100 55 72

Valoarea indicelui general de solvabilitate se incadrează în toată perioada de analiză peste limita minimă acceptabilă. În ultimul an valoarea indicatorului se situează peste limita normală, deşi fată de anul precedent s-a redus cu 7%. Şi în anul 2000 faţă de anul 1999 valoarea indicatorului a scăzut cu 5%. Deci, tendinţa indicatorului este de reducere pentru întreaga perioadă datorită creşterii mai rapide ca ritm a datoriilor totale faţă de activele totale. Firma se află în siguranţă, ceea ce inseamnă că aceasta este capabilă tot timpul să-şi acopere integral datoriile pe seama activelor.

Din punct de vedere al raportului de solvabilitate generală firma s-a aflat în siguranţă pe toată perioada de analiză, înregistrând valori normale peste 50%.

Pe intreaga perioadă de analiză indicele de solvabilitate financiară se încadrează cu mult peste limita normală, deşi de la an la an s-a redus (cu 50% în anul 2000 faţă de anul 1999 şi cu 10% în anul 2001 faţă de anul 2000). Firma este din acest punct de vedere în siguranţă pe toată perioada de analiză, ceea ce inseamnă că aceasta ar fi capabilă să-şi acopere integral datoriile financiare pe seama activelor.

Capacitatea de rambursare a datoriilor se incadrează peste limita minimă pe toată perioada de analiză, crescând cu 13% în anul 2000 faţă de anul 1999 şi cu 25% în anul 2001 faţă de anul 2000. Tendinţa indicatorului este de revenire. Din acest punct de vedere firma se află într-o siguranţa relativ bună pe intreaga perioadă analizată.

În ceea ce priveşte rata de prelevare a cheltuielilor financiare, aceasta se situează în limitele normale pe întreaga perioadă de analiză. În anul 2001 rata a crescut sensibil faţă de anul 2000. Tendinţa generală a indicatorului este de creştere, pe seama creşsterii datoriilor financiare, care generează cheltuieli cu dobânzile. Totuşi, din acest punct de vedere, firma se află în siguranţă.

Gradul de acoperire a serviciului datoriei depăşeşte cu mult limitele normale în toţi anii supuşi analizei. În anul 2000 faţă de anul 1999 s-a redus cu 45%, iar în anul 2001 s-a redus sensibil (28%) faţă de anul 2000. Tendinţa generală este de scădere pe seama gradului de îndatorare. Totuşi, firma se află în siguranţă.

44

3. Indicatori de structură Tabelul 4

Indicatorii de structură ai activuluiNr.crt.

Specificaţie UM

1999

Anii

2000 20011. Active imobilizate nete mii lei 1.833.520 3.223.502 4.010.5382. Activ total mii lei 4.332.060 6.076.528 9.324.3023. Rata activelor imobilizate

(1/2 * 100)% 42,32 53,05 43,01

4. Indicele de creştere coef. 100 125 815. Imobilizări necorporale mii lei 26.486 149.076 255.0206. Rata imobilizărilor necorporale

(5/1 * 100)% 1,45 4,62 6,36

7. Imobilizări necorporale mii lei 1.796.210 3.010.630 3.703.6948. Rata imobilizărilor corporale

(7/1 * 100)% 97,97 93,40 92,35

9. Imobilizări financiare mii lei 10.824 63.796 51.82410. Rata imobilizărilor financiare

(9/1 * 100)% 0,59 1,98 1,29

11. Active circulante mii lei 2.392.678 2.818.504 5.241.03012. Rata activelor circulante % 57,68 46,95 56,9913. Stocuri totale mii lei 1.232.624 1.791.864 3.469.91214. Rata stocurilor (13/11 * 100) % 49,33 62,81 65,3015. Creanţe mii lei 1.008.190 962.024 1.750.20816. Rata creanţelor (15/11 * 100) % 40 34 3317. Disponibilităţi mii lei 257.726 99.056 93.72618. Rata disponibilităţilor % 10,32 3,47 1,76

Valoarea ratei activelor imobilizate poate fi considerată normală pe intreaga perioadă analizată. În anul 1999 faţă de anul 1998 s-a redus, situaţia putând fi considerată ca fiind pozitivă deoarece este asociată unei creşteri a vitezei de rotaţie a activelor imobilizate prin veniturile totale. Reducerea generalizată pe întreaga perioadă se datorează creşterii imobilizărilor nete, ceea ce are un efect pozitiv asupra lichidităţii firmei, dat fiind faptul că nu asistăm la un proces de dezinvestire.

Valoarea ratei imobilizărilor necorporale este nesemnificativă în toţi cei trei ani de analiză, manifestând o tendinţa usoară de creştere datorită creşterii într-un ritm mai rapid a valorii imobilizărilor necorporale faţă de total imobilizări.

Valoarea ratei imobilizărilor corporale pe întreaga perioadă de analiză este foarte mare (peste 90%) însă se reduce permanent. Situaţia poate fi considerată favorabilă deoarece nu este consecinţa unui proces de dezinvestire ci a procesului de creştere a vitezei de rotaţie prin cifra de afaceri, ceea ce echivalează cu o eficienţă sporită a utilizării lor. Se asigură şi creşterea indirectă a flexibilităţii firmei la schimbările mediului extern.

Valoarea ratei imobilizărilor financiare în ultimul an de analiză este nesemnificativă. Tendinţa este de creştere lentă pe primii doi ani de analiză, mai puţin pe ultimul an. Valoarea ratei este în conformitate cu mărimea şi specificul firmei.

Valoarea ratei activelor circulante se consideră normală în toti cei trei ani de analiză, fiind situată peste 40%. În anul 2000 valoarea indicatorului scade faţă de anul 1999 ca apoi în anul 2001 să crească iar. Această creştere sporeşte ponderea utilizărilor ciclice în total, având drept consecinţă creşterea gradului de lichiditate a activului total. Aceasăa situaţie poate fi consideratăa

45

favorabilă deoarece este corelată cu o creştere a vitezei de rotaţie a activelor circulante, ceea ce echivalează cu o creştere a eficienţei activităţii.

Pe perioada analizată, valorile înregistrate ale ratei stocurilor se încadrează peste limitele normale, situaţia poate fi considerată acceptabilă, când ritmul cifrei de afaceri depăşeşte ritmul de creştere al stocurilor.

În ultimul an de analiză ponderea creanţelor în total active circulante era de 33%, mai redus cu 1% faţă de anul precedent, fapt datorat creşterii mai rapide ca ritm a stocurilor, ceea ce înseamnă reducerea gradului general de lichiditate a activelor circulante. Totuşi nivelul acesteia nu poate fi considerat normal, deoarece este corelat cu o creştere a duratei medii de încasare a lor pe seama veniturilor totale.

Ponderea lichidităţilor se reduce în anul 2000 faţă de anul 1999 cu 66%, iar în anul 2001 faţă de anul 2000 se reduce cu aproximativ 50%, ajungând să deţină sub 2% din total active circulante, sub valoarea minim admisibilă, adică reducând lichiditatea activelor circulante şi în general a întregului patrimoniu. Din acest punct de vedere situaţia este nesatisfăcătoare şi se explică prin relaţiile financiare ale societaţii cu clienţii şi furnizorii şi prin specificul activităţii.

Tabelul 5Indicatorii de structură ai pasivului

Nr.crt.

Specificaţie UM1999

Anii2000 2001

1. Capital permanent mii lei 3.092.384 4.527.384 6.753.4382. Pasiv total 4.332.060 6.076.528 9.324.3023. Rata stabilităţii financiare

(1/2 * 100)% 71,38 74,51 72,43

4. Capital propriu 2.929.860 4.005.864 5.913.7585. Rata autonomiei financiare

globale (4/2 * 100)% 67,64 65,92 63,42

6. Rata autonomiei financiare la termen (4/1 * 100)

% 94,75 88,48 87,57

7. Datorii totale 1.402.200 2.070.500 3.410.7908. Rata de indatorare globala

(7/2 * 100)% 32,36 34,08 36,58

9. Datorii provizioane pe termen mediu şi lung

162.360 521.520 839.680

10. Rata de îndatorare la termen (9/1 * 100)

% 5,25 11,52 12,43

Pe întreaga perioada de analiză, societatea dispune de un grad ridicat de autonomie financiară, încadrându-se cu mult peste valoarea minim acceptabilă. Indicatorul a înregistrat o evoluţie ascendentă in anul 2000 faţă de anul 1999 (a crescut cu 4%) şi a scăzut cu 3% în anul 2001 faţă de anul 2000. Această evoluţie descendentă se datorează creşterii mai lente ca ritm a resurselor permanente faţă de cele curente. În anul 1999 firma işi poate finanţa 71,38% din activitate din capitalurile permanente, în anul 2000 – 74,51%, iar în anul 2001 firma se poate finanta cu peste 72% din capitaluri permanente. Se poate concluziona că firma beneficiază de o bună stabilitate financiară pe toată durata analizată.

Firma a dispus de o autonomie financiară globală foarte bună pe intreaga perioadă analizată, cu tendinţa de reducere. În anul 2000 rata autonomiei financiare globale a scăzut cu 3% faţă de 1999, iar în anul 2001 s-a redus cu 45 faţă de anul 2000. Această situaţie se datorează creşterii mai rapide ca ritm a resurselor împrumutate şi atrase. În anul 1999 societatea şi-a finanţat într-o proporţie de 67,64% activităţile din resurse proprii; în anul 2000 finanţarea activităţii din resurse proprii s-a realizat în proporţie de 65,92%, iar în anul 1999 în proporţie de 63,42%.

46

Pe intreaga perioadă societatea se incadra într-un grad ridicat de autonomie financiară, deşi s-a manifestat tendinţa de reducere a indicatorului. Capitalurile permanente sunt constituite într-o proporţie de peste 94% din capitaluri proprii în anul 1999. În anul 2000 capitalurile proprii deţin aproximativ 88% din capitalurile permanente, cu 7% mai puţin ca în anul precedent. În anul 2001 capitalurile permanente sunt constituite din capitaluri proprii în proporţie de peste 87%, cu 1% mai puţin faţă de anul 2000 şi cu aproximativ 8% mai puţin faţă de primul an analizat. Evoluţia descendenta a indicatorului se datorează creşterii într-un ritm mai rapid a capitalurilor permanente faţă de capitalurile proprii. Din acest punct de vedere societatea se află într-o situaţie lejeră, având în vedere valoarea minim admisibilă a indicatorului (50%).

Din punct de vedere al ratei de îndatorare globală societatea se află într-o situaţie favorabilă pe intreaga perioadă analizată, aflându-se sub valoarea maxim admisibilă (66%). Indicatorul manifestă o tendinţa de creştere (cu 5% în anul 2000 faţă de anul 1999, cu 7% în anul 2001 faţă de anul 2000), datorită creşterii mai rapide ca ritm a datoriilor totale faţă de capitalurile proprii. În toţi anii analizaţi firma utilizează resurse atrase şi împrumutate într-o proporţie de peste o treime din total.

Pe întreaga perioadă analizată societatea a beneficiat de un grad redus de îndatorare la termen, aflându-se cu mult sub limita maxim admisibilă pentru indicator. S-a manifestat o tendinţa de creştere a îndatorării la termen datorită evoluţiei mai rapide de creştere a datoriilor pe termen mediu şi lung faţă de capitalurile proprii.

4. Ratele de gestiune Tabelul 6

Ratele de gestiuneNr.crt.

Specificaţie UM1999

Anii2000 2001

1. Capital permanent mii lei 3.092.384 4.527.384 6.753.4382. Cifra de afaceri mii lei 10.308.876 19.078.284 26.646.5263. Capital propriu mii lei 2.929.860 4.005.864 5.913.7584. Datorii totale mii lei 1.402.200 2.070.500 3.410.7905. Activ total mii lei 4.332.060 6.076.528 9.324.3026. Active imobilizate nete mii lei 1.833.520 3.223.502 4.010.5387. Active circulante mii lei 2.392.678 2.818.504 5.241.0308. Stocuri totale mii lei 1.232.624 1.791.864 3.469.9129. Cheltuieli materiale totale mii lei 6.238.068 12.163.962 15.765.89411. Producţia exerciţiului mii lei 10.855.082 19.176.408 29.500.48412. Stoc de producţie

neterminatamii lei 255.184 259.284 434.190

13. Producţia vândută mii lei 9.648.202 18.643.274 29.291.79414. Stoc de produse finite mii lei 393.108 507.334 1.066.73815. Venituri totale mii lei 11.778.726 20.617.506 32.133.50416. Creanţe curente mii lei 1.008.190 962.034 1.750.20817. Venituri din exploatare mii lei 11.525.756 20.151.418 29.855.21618. Creanţe din exploatare mii lei 517.584 529.474 1.443.11819. Clienţi mii lei 212.790 487.654 1.230.00020. Cheltuieli totale mii lei 10.773.652 18.787.676 27.881.72221. Datorii pe termen scurt mii lei 1.239.758 1.549.062 2.571.11022. Cheltuieli de exploatare mii lei 10.525.274 18.346.516 25.611.14223. Datorii de exploatare mii lei 818.360 1.044.680 1.865.17224. Furnizori mii lei 184.336 319.636 830.49625. Gestiunea capitalului

permanenta. nr. de rotaţii (2/1)

rotzile

3,3109

4,287

4,483

47

b. durata (1/2 * 365)26. Gestiunea capitalului

propriua. nr. de rotaţii (2/3)b. durata (3/2 * 365)

rotzile

3,5104

4,777

5,073

27. Gestiunea datoriilor totalea. nr. de rotaţii (2/4)b. durata (4/2 * 365)

rotzile

7,350

9,240

8,642

28. Gestiunea activului totala. nr. de rotaţii (2/5)b. durata (5/2 * 365)

rotzile

2,3153

3,14116

3,18115

29. Gestiunea activelorimobilizatea. nr. de rotaţii (2/6)b. durata (6/2 * 365)

rotzile

5,665

5,962

7,349

30. Gestiunea activelor circulantea. nr. de rotaţii (2/7)b. durata (7/2 * 365)

rotzile

4,385

6,754

5,665

31. Gestiunea stocurilor totalea. nr. de rotaţii (2/8)b. durata (8/2 * 365)

rotzile

8,444

10,634

8,543

32. Gestiunea stoc.de materiiprime şi materialea. nr.de rotaţii (9/10)b. durata (10/9 * 365)

rotzile

19,519

27,113

25,214

33. Gestiunea stoc. deproductie neterminatăa. nr. de rotaţii (11/12)b. durata (12/11 * 365)

rotzile

63,76

76,65

85,14

34. Gestiunea stocului deproduse finitea. nr. de rotaţii (13/14)b. durata (14/13 * 365)

rotzile

30,512

41,49

37,210

35. Venituri din vânzareamărfurilor

mii lei 660.674 435.010 354.732

36. Stocuri de mărfuri mii lei 8.118 10.988 6.56037. Gestiunea stocurilor de

mărfuria. nr.de rotaţii (15/16)b. durata (16/15 * 365)

rotzile

148,02

45,58

40,39

38. Gestiunea creanţelor curentea. nr. de rotaţii (15/16)b. durata (16/15 * 365)

rotzile

11,731

21,417

18,420

39. Gestiunea creanţelor din exploatarea. nr. de rotaţii (17/18)b. durata (18/17 * 365)

rotzile

21,917

35,910

20,718

40. Gestiunea creditului – clienta. nr. de rotaţii (2/19)b. durata (19/2 * 365)

rotzile

48,58

39,19

24,115

48

41. Gestiunea datoriilor curentea. nr. de rotaţii (20/21)b. durata (21/20 * 365)

rotzile

8,742

12,130

10,834

42. Gestiunea datoriilor dinexploatarea. nr. de rotaţii (22/23)b. durata (23/22 * 365)

rotzile

12,928

17,621

12,729

43. Gestiunea creditului -furnizora. nr. de rotaţii (2/24)b. durata (24/2 * 365)

rotzile

55,97

59,76

35,710

Pe întreaga perioadă de analiză, viteza de rotaţie a capitalurilor permanente ca număr de rotaţii se situează peste limita minim admisibilă (2 rotaţii), având o tendinţa de creştere de la un an la altul, iar durata în zile a unei rotaţii înregistreaza o tendinţa de scădere. Acest lucru semnifică creşterea eficienţei utilizării capitalurilor permanente, respectiv reducerea duratei medii de recuperare a lor sub formă bănească initială.

Viteza de rotaţie a capitalurilor proprii prin cifra de afaceri (durata în zile a unei rotaţii) cunoaşte pe perioada de analiză o creştere (scădere) de la an la an, fapt ce a generat efecte pozitive asupra societăţii în sensul sporirii refolosirii capitalurilor proprii.

Viteza de rotaţie a datoriilor totale creşte în anul 2000 faţă de anul 1999 cu aproape 2 rotaţii ca mai apoi, în anul 2001 să scadă. Pe întreaga perioadă analizată viteza de rotaţie este peste valoarea minim admisibilă.

Viteza de rotaţie a activului total reflectă o gestiune bună a intreprinderii, situându-se peste 2 rotaţii în toţi cei trei ani analizaţi. În anul 2000 faţă de anul 1999 s-a înregistrat un salt mare al numărului de rotaţii, reducându-se deci, durata în zile a unei rotaţii de la 153 la 116. Acest lucru a generat efecte pozitive asupra trezoreriei societăţii, efecte de natura relaxării financiare (eliberare sub formă baneăsca a unor resurse imobilizate).

În general, pe perioada de analiză s-a manifestat o tendinţă de creştere a numărului de rotaţii a activelor imobilizate, respectiv de reducere a duratei medii a unei rotaţii, fapt ce a generat efecte pozitive de natura relaxării financiare asupra lichidităţii societăţii comerciale.

În ceea ce priveşte viteza de rotaţie a activelor circulante, aceasta creşte în anul 2000 faţă de anul 1999, ca apoi să se reducă din nou în anul 2001. Această reducere are efecte negative asupra trezoreriei firmei, efecte de natura presiunii financiare (imobilizarea de resurse băneşti sub formă materială).

Ca o concluzie, dacă privim elementele de activ după termenele de alocare şi lichiditate, rotaţia principalelor elemente evidenţiază sporirea eficienţei utilizării mijloacelor permanente şi reducerea eficienţei utilizării celor ciclice.

În anul 1999 stocurile se roteau de 8,4 ori, parcurgând ciclul economic şi recuperându-se sub forma initială bănească prin cifra de afaceri într-un termen mediu de 44 de zile. În anul 2000 creşte viteza de rotaţie la 10,6 rotaţii (durata în zile de recuperare a fost de 34 de zile), iar în ultimul an de analiză stocurile se roteau de 8,5 ori (43 de zile). Faţă de anul precedent, numărul de rotaţii a scăzut cu 2,1 rotaţii, ceea ce inseamnă reducerea eficienţei utilizării stocurilor, fapt ce a generat efecte negative de natura imobilizării de resurse financiare.

Durata rotaţiei stocurilor de materii prime şi materiale consumabile se reduce pe întreaga perioadă de analiză, reflectând creşterea eficienţei activităţii de aprovizionare. Durata rotaţiei stocurilor de producţie neterminată s-a redus pe perioada de analiză. Situaţia din acest punct de vedere se încadrează in limitele normale reflectând creşterea eficienţei activităţii de producţie, efectul acestei situaţii fiind eliberarea de resurse financiare. Durata rotaţiei stocurilor de mărfuri a crescut permanent, situaţie nefavorabilă care reflectă ineficienţa activităţii comerciale.

49

În anul 2000 scade durata în zile a unei rotaţii a creanţelor curente de la 31 la 17 zile, ca apoi în anul 2001 sa crească cu 3 zile, rotându-se prin veniturile totale de 18,4 ori. Acest lucru semnifică mărirea duratei medii de recuperare a creanţelor, cu efecte negative asupra trezoreriei, în sensul decalării încasărilor. Durata de recuperare a creanţelor din exploatare creşte pentru ultimul an de analiză, ceea ce înseamnă mărirea duratei de recuperare a lor.

În ceea ce priveşte durata de recuperare a creanţelor clienţi, aceasta creşte pe perioada analizată (cu o zi în anul 2000 faţă de 1999, cu 6 zile în anul 2001 faţă de anul 2000), fapt ce a generat efecte negative asupra trezoreriei,în sensul relaxării termenelor de plata. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu datoriile din exploatare.

Datoriile faţă de furnizori se roteau în anul 1999 prin cifra de afaceri de 55,9 ori. În anul 2000 viteza de rotatie a datoriilor faţă de furnizori a crescut la 59,7 ori, fapt ce poate genera efecte negative asupra trezoreriei, societatea beneficiind de o durată mai scurtă de plată a furnizorilor. În anul 2001 durata medie în zile de plată a furnizorilor a crescut de la 6 la 10 zile, cu efecte pozitive asupra trezoreriei, crescând durata creditului comercial mediu acordat de furnizori.

5. Indicatori de randamentTabelul 7

Rentabilitatea resurselor consumate. Rentabilitatea veniturilor. Rentabilitatea comercială. Rentabilitatea economică. Rentabilitatea financiară. Randamentul bursier.Nr.crt.

Specificaţie UM

1999

Anii

2000 20011. Rezultatul brut mii lei 1.005.074 1.829.830 4.251.7822. Cheltuieli totale mii lei 10.773.652 18.787.676 27.881.7223. Rentabilitatea resurselor

consumate (1/2)% 9 10 15

4. Rezultatul curent mii lei 1.004.254 1.823.680 4.249.4865. Cheltuieli curente mii lei 10.766.682 18.771.768 27.877.6226. Rata rentabilităţii resurselor

curente (4/5 * 100)% 9 10 15

7. Rezultatul exploatării mii lei 1.000.482 1.804.902 4.244.0748. Cheltuieli de exploatare mii lei 10.525.274 18.346.516 25.611.1429. Rata rentabilităţii resurselor

curente (7/8)% 10 10 17

10. Venituri totale mii lei 11.778.726 20.617.506 32.133.50411. Rentabilitatea veniturilor % 9 9 1312. Venituri curente mii lei 11.770.936 20.595.448 32.127.10813. Rentabilitatea veniturilor

curente (4/12)% 9 9 13

14. Venituri din exploatare mii lei 11.525.756 20.151.418 29.855.21615. Rentabilitatea veniturilor

din exploatare (7/14)% 9 9 14

16. Cifra de afaceri mii lei 10.308.876 19.078.284 29.646.52617. Rata rentabilităţii

comerciale (7/16)% 10 9 14

18. Excedentul brut deexploatare

mii lei 1.112.658 1.941.268 4.486.220

19. Rata marjei brute (18/16) % 11 10 1520. Rezultatul net mii lei 647.144 1.133.89621. Rata marjei nete (20/16) % 6 6 8

50

22. Capitaluri investite mii lei23. Rentabilitatea economică

(1/22)% 32 40 61

24. Rentabilitatea economică brută (18/22)

% 35 42 65

25. Cpitalul propriu mii lei 2.929.860 4.005.864 5.913.75826. Rentabilitatea financiară

(20/25)% 22 28 40

27. Capacitatea deautofinanţare

mii lei 759.320 1.270.262 2.616.620

28. Rentabilitatea financiarăbrută

% 26 32 44

29. Dividende mii lei 137.022 119.556 329.72230. Capital social mii lei 1.683.296 1.683.296 1.683.29631. Rentabilitatea financiară

netă (29/30)% 7 6 18

32. Număr de acţiuni nr. 41.056 41.056 41.05633. Profit net pe acţiune (20/32) mii lei 15,76 27,62 57,8434. Cursul acţiunii mii lei 71.363 97.575 144.03535. Rata capitalizării profitului

(33/34)% 22,08 28.31 40,16

36. Perioada coef. 4,53 3,53 2,4937. Distribuirea dividendelor

(29/20)coef. 0,21 0,11 0,14

38. Dividende pe acţiune (29/32)

mii lei/act

3,34 2,91 8,03

39. Rata capitalizăriidividendului (38/34)

% 4,68 2,98 5,58

În anul 1999 rentabilitatea resurselor consumate a fost de 9%, în anul 2000 de 10%, iar în anul 2001 a fost de 15%, deci rentabilitatea resurselor consumate a înregistrat o crestere sensibilă de la un an la altul. Pentru ultimul an, de exemplu, la 100 de lei cheltuieli totale s-au obtinut 15 lei profit brut, ceea ce este totuşi un nivel destul de redus. Având în vedere că ponderea majoritară a veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor sunt formate din cele legate de activitatea de exploatare, nivelul acestui indicator va fi puternic influenţat de rentabilitatea cheltuielilor de exploatare.

Pe cei trei ani de analiză rentabilitatea cheltuielilor curente a înregistrat o uşoară tendinţă de creştere, ceea ce inseamnă că intreprinderea a reuşit să obţină un profit brut prin consum tot mai mic de resurse.

Rentabilitatea resurselor consumate în exploatare s-a mentinut constanta în primii doi ani de analiză (10%), crescând cu 7% în anul 2001, ceea ce este totuşi un nivel destul de redus. Rezervele cele mai importante în creşterea ratei constau în reducerea costurilor de exploatare prin diminuarea consumului de resurse.

Rata rentabilităţii se menţine la 9% în anii 1999 şi 2000 şi creşte la 135 în anul 2001. Această creştere semnifică un spor de eficienţă generală pe ansamblul activităţii, nivelul acestui indicator fiind influenţat de rentabilitatea veniturilor din exploatare (constantă în anul 1999 şi 2000 – 9% şi de 14% în anul 2001). Rentabilitatea veniturilor curente a crescut de asemenea în anul 2001 datorită creşterii vitezei de rotaţie a fondurilor şi creşterea volumului fizic al desfacerilor.

În ceea ce priveşte rentabilitatea comercială, aceasta cunoaşte o scădere în anul 2000 faţă de anul 1999 cu un procent (la fel şi rata marjei brute) iar rata marjei nete rămâne constantă la

51

6%. În ultimul an de analiză rentabilitatea comercială, respectiv rata marjei brute şi rata marjei nete cunosc o creştere, ceea ce înseamnă o sporire a eficienţei valorificării produselor intreprinderii.

Pe intreaga perioada de analiză, rentabilitatea economică manifestă o tendinţă de creştere, reflectând o sporire a capacităţii capitalurilor investite de a degaja profit brut cât şi o mai bună remunerare a capitalurilor investite pe seama profiturilor investite şi a rentabilităţii comerciale, ambele cu efecte pozitive asupra indicatorului.

În general, pe cei trei ani de analiză rentabilitatea financiară, rentabilitatea financiară brută şi rentabilitatea netă au manifestat o tendinţă de creştere, ceea ce echivalează cu o mai bună remunerare prin câştig net a resurselor proprii, respectiv sporirea capacităţii capitalurilor proprii de a crea profit net. De fapt, această tendinţă se datorează creşterii marjei comerciale nete şi a vitezei de rotaţie a capitalurilor proprii prin cifra de afaceri.

Profitul net pe acţiune înregistrează o permanentă creştere de la un an la altul, ceea ce evidenţiază o sporire a eficienţei privite prin prisma acţionarilor. Rata capitalizării profitului înregistrează o tendinţă de creştere, reflectând o bună remunerare a investiţiilor efectuate în acţiunile societăţii, situându-se peste valoarea minim admisibilă (20%) pe intreaga perioadă de analiză. Coeficientul de capitalizare bursieră a inregistrat, în general, o tendinţă în scădere, reflectând o situaţie pozitivă. Coeficientul de distribuţie a dividendului a înregistrat valori destul de reduse, această situaţie explicându-se prin politica firmei, orientată spre dezvoltare. Dividendele pe acţiune oscilează, tendinţa crescătoare din ultimul an evidenţiind o sporire a eficienţei privite prin prisma acţionarilor. Rata capitalizării dividendului înregistrează de asemenea o tendinţă oscilantă, crescând în ultimul an de analiză, cofirmând sporul de remunerare aferent unei unităţi monetare investite într-o acţiune.

4.3. APRECIEREA PERFORMANŢELOR ACTIVITĂŢII DE EXPLOATARE

1. Calculul soldurilor intermediare de gestiuneStructura contului de rezultate pe cele teri tipuri de activităţi permite determinarea unor

solduri de acumulări baneşti potenţiale destinate să remunereze factorii de producţie şi activitatea viitoare a intreprinderii, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).

Aceste solduri reprezintă de fapt paliere succesive în formarea rezultatului final. Construcţia indicatorilor de analiză a rezultatelor porneşte de la marja comercială şi se încheie cu rezultatul net al exerciţiului.

Tabelul 8a. Calculul marjei comerciale

Specificaţii 1999 2000 2001 2000/1999 2001/2000mii lei mii lei mii lei % %

Vânzări de marfuri 660.674 435.010 354.732 66 82- costul mărfurilorvândute

568.998 367.852 286.180 65 78

= marja comercială 91.676 67.158 68.552 73 102

Deoarece în obiectul de activitate al societăţii este cuprinsă şi activitatea comercială, putem determina acest indicator şi anume marja comercială.

Analizând rezultatele obţinute, putem observa faptul că marja comercială în valori absolute a înregistrat o scădere în anul 2000 faţă de anul 1999 (cu 27%), iar în ultimul an de analiză, marja comercială are o uşoară tendinţă de revenire, crescând cu 2% faţă de 2000, fără însa a atinge valoarea de vârf din anul 1999 fapt datorat reducerii veniturilor din vânzarea

52

mărfurilor într-un ritm mai lent faţă de reducerea cheltuielilor privind mărfurile. Activitatea strict comercială a intreprinderii prezintă o tendinţă de reducere pe intreaga perioadă de analiză.

Tabelul 9b. Calculul producţiei exerciţiului

Specificaţii 1999 2000 2001 2000/1999 2001/2000mii lei mii lei mii lei % %

Producţia vândută 9.648 18.643.274 29.291.794 193 157+Producţia stocată 1.216.880 1.073.134 208.690 88 19+Producţia imobilizată - - - - -= producţiaexerciţiului

10.865.082 19.716.408 29.500.484 181 150

În perioada analizată s-a înregistrat o permanentă creştere a producţiei exerciţiului. În anul 2000 faţă de anul 1999 a crescut cu 81%, iar în anul 2001 faţă de anul 2000 a crescut cu 50%. Acest fapt s-a datorat creşterii producţiei vândute, cu efect pozitiv asupra indicatorului şi datorită reducerii producţiei stocate cu efect negativ asupra evoluţiei indicatorului.

Firma nu dispune de producţie imobilizată pe perioada analizată. Tabelul 10

c. Calculul valorii adăugateSpecificaţii 1999 2000 2001 2000/1999 2001/2000

mii lei mii lei mii lei % %Marja comercială 91.676 67.158 68.552 73 102+Producţia exerciţiului 10.865.082 19.716.408 29.500.484 181 150+Consumuri de la terţi 6.467.996 12.457.850 17.394.414 193 140= valoarea adăugată 4.488.762 7.325.716 12.174.622 163 166

Valoarea adăugată exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producţie peste valoarea bunurilor şi serviciilor provenind de la terţi, în cadrul activităţii curente a intreprinderii, folosită pentru plata salariilor, impozitelor, taxelor, dobânzilor, dividendelor, reprezentând baza de calcul pentru TVA.

În cazul nostru, valoarea adăugată înregistrează o creştere în anul 2000 cu 2.836.954 mii lei (63%) faţă de anul 1999, iar în anul 2001 valoarea adăugată creşte cu 4.848.906 mii lei (66%) faţă de anul precedent şi cu 171% faţă de anul 1999. Această situaţie reflectă o bună creştere a bogăţiei create pe seama utilizării mai ales a resurselor umane şi tehnice ale societăţii. Acest fapt s-a datorat, pe de o parte ritmului de creştere superior al elementelor de natura veniturilor faţă de cele de natura cheltuielilor, iar pe de alta parte creşterii activităţii.

Tabelul 11

d.Calculul excedentului brut de exploatareSpecificaţii 1999 2000 2001 2000/1999 2001/2000

mii lei mii lei mii lei % %Valoarea adăugată 4.488.762 7.325.716 12.174 163 166+subvenţii de exploatare - - - - --impozite şi taxe 2.189.400 3.804.308 4.730.580 174 124-cheltuieli cu personalul 1.186.704 1.580.140 2.957.822 133 187= EBE 1.112.658 1.941.268 4.486.220 174 231

Excedentul brut de exploatare semnifică acumularea brută din activitatea de exploatare, resursa principala a intreprinderii, cu influenţă hotărâtoare asupra rentabilităţii finale şi a capacităţii de dezvoltare a intreprinderii.

Pe întreaga perioadă analizată excedentul brut de exploatare înregistrează o tendinţă de creştere. În anul 2000 excedentul brut de exploatare creşte cu 74% faţă de anul 1999 reflectând

53

creşterea capacităţii brute de finanţare a investiţiilor din exploatare. Acest fapt s-a datorat sporirii cu 63% a valorii adăugate, cu efect pozitiv asupra indicatorului şi sporirii impozitelor şi taxelor şi a cheltuielilor cu personalul, cu efect negativ asupra excedentului brut de exploatare. De asemenea în anul 2001 excedentul brut de exploatare creşte cu 131% faţă de anul anterior, avănd aceleaşi cauze şi efecte ca în anul precedent.

Intreprinderea nu beneficiază de subvenţii de exploatare în perioada analizată. Tabelul 12

e. Calculul rezultatului de exploatareSpecificaţii 1999 2000 2001 2000/1999 2001/2000

mii lei mii lei mii lei % %EBE 1.112.658 1.941.268 4.486.220 174 231+alte venituri dinexploatare

- - - - -

+venituri din provizioanedin exploatare

- - - - -

-amortizări şi provizioane din exploatare

112.176 136.366 242.146 122 178

-alte cheltuieli deexploatare

- - - - -

= Rezultatul exploatării 1.000.482 1.804.902 4.244.074 180 235

Rezultatul exploatării reflectă mărimea absolută a rentabilităţii exploatării obţinută prin reducerea tuturor cheltuielilor (plătibile şi calculate) din veniturile exploatării (încasabile şi calculate).

În anul 2000 rezultatul exploatării a crescut cu 804.420 mii lei (80%) faţă de anul 1999, iar în anul 2001 faţă de anul 2000 a crescut cu 2.439.172 mii lei (135%). Deci, pe întreaga perioadă analizată rezultatul exploatării înregistrează în general o tendinţă de creştere. Aceste rezultate semnifică o creştere a profitabilităţii activităţii de exploatare. Acest fapt s-a datorat, pe de o parte ritmului de creştere superior a elementelor de natura veniturilor faţă de cele de natura cheltuielilor şi, pe de alta parte, creşterii eficienţei activităţii.

Tabelul 13f. Calculul rezultatului curent

Specificaţii 1999 2000 2001 2000/1999 2001/2000mii lei mii lei mii lei % %

Rezultatul exploatării 1.000.482 1.804.902 4.244.074 180 235+venituri financiare 245.180 444.030 2.271.892 181 512-cheltuieli financiare 241.408 425.252 2.266.480 176 533= Rezultatul curent 1.004.251 1.832.680 4.249.486 183 232

Rezultatul curent exprimă efectul tuturor operaţiunilor curente ale intreprinderii.Urmărind datele obţinute în tabelul anterior putem vedea că rezultatul curent înregistrează

pe întreaga perioadă de analiză o tendinţă generală de creştere. În anul 2000 faţă de anul 1999 rezultatul curent a crescut cu 819.426 mii lei (83%), fapt datorat creşterii veniturilor financiare (76%) într-un ritm superior. În anul 2001 faţă de anul 2000 rezultatul curent a crescut cu 2.425.806 mii lei (132%) cu toate cî veniturile financiare au crescut într-un ritm inferior creşterii cheltuielilor financiare (412% faţă de 433%), dar s-au putut acoperi cheltuielile pe seama veniturilor.

54

Tabelul 14g. Calculul rezultatului net al exerciţiului

Specificaţii 1999 2000 2001 2000/1999 2001/2000mii lei mii lei mii lei % %

Rezultatul curent 1.004.251 1.832.680 4.249.486 183 232+venituri excepţionale 7.790 22.058 6.396 283 29-cheltuieli excepţionale 6.970 15.908 4.100 228 26-impozit pe profit 357.930 695.934 1.877.308 194 270= Rezultatul net alexerciţiului

647.144 1.133.896 2.374.474 175 209

Rezultatul net al exerciţiului exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare cu care vor fi remuneraţi acţionarii pentru capitalurile subscrise.

Rezultatul net al exerciţiului înregistrează o tendinţă de creştere pe perioada analizată. În anul 2000 faţă de anul 1999 veniturile excepţionale cresc cu 14.268 mii lei (183%), depăşind ritmul de creştere a cheltuielilor excepţionale (8.938 mii lei – 128%). Crescând rezultatul brut al exerciţiului creşte şi impozitul pe profit cu 338.004 mii lei (94%). Rezultatul net creşte cu 75% în anul 2000 faţă de anul 1999.

În anul 2001 faţă de anul 2000 rezultatul net al exerciţiului creşte cu 1.240.578 mii lei (109%) în condiţiile în care veniturile financiare scad cu 71% iar cheltuielile financiare cu 74%. Impozitul pe profit creşte cu 1.181.374 mii lei (170%).

2. Calculul capacităţii de autofinanţare Tabelul 15

Tabelul de calcul al capacitaţii de autofinanţareSpecificaţii 1999 2000 2001 2000/1999 2001/2000

mii lei mii lei mii lei mii lei mii leiEBE 1.112.658 1.941.268 4.486.220 174 231+alte venituri dinexploatare

- - - - -

-alte cheltuieli dinexploatare

- - - - -

+venituri financiareexclusiv cele dinprovizioane

245.180 444.030 2.271.892 181 512

-cheltuieli financiareexclusiv cele din provizioane

241.408 425.252 2.266.480 176 533

+venituri excepţionaledin operaţiile de gestiune

7.790 22.058 6.396 283 29

-cheltuieli excepţionale din operaţiile de gestiune

6.970 15.908 4.100 228 26

-impozit pe profit 357.930 695.934 1.877.308 194 270=CAF 759.320 1.270.262 2.616.620 167 206

Capacitatea de autofinanţtare creşte în anul 2000 faţă de anul 1999 cu 67% în condiţiile creşterii veniturilor financiare şi excepţionale, a cheltuielilor financiare şi excepţionale şi a impozitului pe profit.

Capacitatea de autofinanţare înregistrează o creştere de 106% în anul 1999 faţă de anul 2000 datorită creşterii mari a EBE. Cu toate că veniturile financiare au crescut într-un ritm

55

inferior creşterii cheltuielilor financiare, ele le pot acoperi, intreprinderea dispunând de capacitate de autofinanţare a activităţii proprii.

Determinarea capacităţii de rambursare şi a gradului de autofinanţare: Datorii pe termen scurt

Capacitatea de rambursare = CAF CAF

Gradul de autofinantare = Imobilizări corporale în curs

Tabelul 16Capacitatea de autofinanţare

Specificaţie 1999 2000 2001CAF 759.320 1.270.262 2.616.620Datorii pe termen scurt 1.239.758 1.549.062 2.571.110Imobilizări corporale în curs 112.914 1.135.782 7.544Capacitatea de rambursare 1,63 1,22 0,98Gradul de autofinanţare 6,72 1,12 346,84

Capacitatea de rambursare are pentru perioada analizată o valoare sub 3, ceea ce înseamnă că intreprinderea dispune de capacitate de plată a creditelor contractate. De asemenea, în cazul indicatorului grad de autofinantare, acesta înregistrează valori mult peste 0,5, intreprinderea dispunând de surse financiare necesare continuării activităţii.

Deci, cei doi indicatori calculaţi au valori de “sub 3”, respectiv “peste 0,5”, valori considerate asiguratorii pentru intreprindere.

Tabelul 17

1. Determinarea indicatorilor pentru aprecierea performanţelor activităţii de exploatareSpecificaţie 1999 2000 20011. Productivitatea muncii (mii lei/muncitor) 4.489 6.541 12.8152. Gradul de înzestrare tehnică (mii lei/muncitor)

1.683 1.674 3.891

3. Costul amortizării (%) 14,29 11,49 14,094. Cota cifrei de afaceri în producţie (%) 94,88 96,76 995. Rata valorii adăugate (%) 43,,54 38,39 41,066. Rata EBE (%) 10,79 10,17 15,137. Rata rentabilităţii de exploatare (%) 9,70 9,46 14,31

Productivitatea muncii poate fi considerată satisfăcătoare, cu o tendinţă de creştere, aproape dublându-se în anul 2001 faţă de anul 2000.

Nivelul inzestrării tehnice cunoaşte o scădere foarte mică în anul 2000 fată de anul 1999 dar revine şi se dublează în anul 2001 faţă de anul 2000, datorită creşterii imobilizărilor corporale existente şi reducerii numarului mediu de salariaţi.

Cota cifrei de afaceri cunoaşte o creştere continuă: rata valorii adăugate, rata EBE şi rata rentabilităţii de exploatare au o evoluţie oscilantă, scăzând în anul 2000 faţă de anul 1999, ca apoi să crească în anul 2001 faţă de anul 2000.

Tabelul 18Tabel cumulativ al evoluţiei posturilor bilanţiere în perioada 1999-2001 la SC NESTLE ROMÂNIA SRL TimişoaraACTIV

CONTABILSold la

31.12.1999Sold la

31.12.2000Sold la

31.12.2001IMOBILIZARI NECORPORALE - - -

56

Cheltuieli de constituire şi de cercetare-dezvoltareAlte imobilizări necorporale 24.486 149.076 255.020Imobilizări necorporale în curs - - -TOTAL IMOBILIZĂRINECORPORALE

24.486 149.076 255.020

IMOBILIZĂRI CORPORALETerenuri 258.218 258.218 258.218Clădiri 763.994 772.686 749.152Construcţii speciale 221.318 210.822 198.850Maşini, utilaje 385.236 575.558 2.378.902Alte imobilizări corporale 54.694 57.564 111.028Imobilizări corporale în curs 112.914 1.135.782 7.544TOTAL IMOBILIZÎRI CORPORALE 1.796.210 3.010.630 3.703.693IMOBILIZĂRI FINANCIARETOTAL 10.824 63.796 51.824I. ACTIVE IMOBILIZATETOTAL 1.833.520 3.223.502 4.010.538STOCURIMaterii prime, materiale,obiecte de inventar

389.664 506.678 743.494

Stocuri aflate la terţi 2.788 188.518 947.100Producţie în curs de execuţie 255.184 259.284 434.190Semifabricate, produse finite 393.108 507.334 1.066.738Animale - - -Mărfuri 8.118 10.988 6.560Ambalaje 183.762 319.062 271.830TOTAL STOCURI 1.232.624 1.791.864 3.469.912ALTE ACTIVE CIRCULANTEFurnizori debitori 304.466 41.820 213.036Clienţi 212.790 487.654 1.230.000Alte creanţe 385.072 398.028 234.356Decontări cu asociaţii privind capitalul - - -Titluri de plasament - - -Conturi la bănci în lei 250.756 74.210 81.180Conturi la bănci în devize, în ţara - - -Conturi la bănci în devize, înstrăinătate

- - -

Casa în lei 6.396 24.190 9.840Casa în devize - - -Acreditive în lei - - -Acreditive în devize - - -Valori de încasat - - -Alte valori 574 738 1.640TOTAL 1.160.054 1.026.640 1.771.118II.ACTIVE CIRCULANTE- TOTAL 2.392.678 2.818.504 5.241.030CONTURI DE REGULARIZAREŞI ASIMILATECheltuieli înregistrate în avans

820 4.920 2.952

Decontări din operaţii în curs de clarificare

105.042 29.602 69.782

57

Diferenţe de conversie – activ - - -III. CONTURI DE REGULARIZARE- TOTAL

105.862 34.522 72.734

IV. PRIME PRIVINDRAMBURSAREA OBLIGAŢIUNILOR

- - -

TOTAL ACTIV 4.332.060 6.076.528 9.324.302PASIV

CONTABILSold la

31.12.1999Sold la

31.12.2000Sold la

31.12.2001Capital social din care: 1.683.296 1.683.296 1.683.296-capital subscris vărsat 1.683.296 1.683.296 1.683.296Patrimoniul regiei - - -Contul întreprinzătorului individual - - -Prime legate de capital - - -Diferenţe de reevaluare - - -Rezerve 47.560 139.072 335.626REZULTATUL REPORTATProfit nerepartizat

- - -

Pierdere neacoperită - - -REZULTATUL EXERCIŢIULUIProfit

647.144 1.133.896 2.374.474

Pierdere - - -Repartizarea profitului 647.144 1.133.896 2.374.474Alte fonduri 1.199.004 2.183.660 3.894.590Repartizări la fondul de dezvoltare - - -Subvenţii pentru investiţii - - -Provizioane reglementate - - -I. CAPITALURI PROPRII- TOTAL 2.929.860 4.005.864 5.913.758II. PROVIZIOANE PENTRURISCURI ŞI CHELTUIELI

- - -

DatoriiÎmprumuturi şi datorii asimilate 214.840 603.356 1.035.086Furnizori 184.336 603.356 830.496Clienţi creditori 3.304 1.558 902Alte datorii 999.990 1.145.950 1.544.306III. DATORII – TOTAL 1.402.200 2.070.500 3.410.790CONTURI DE REGULARIZARE ŞIASIMILATEVenituri înregistrate în avans

- - -

Decontîri din operaţii în cursClarificareDiferenţe de conversie – pasiv - - -IV.CONTURI DE REGULARIZAREŞI ASIMILATE

- - -

TOTAL PASIV 4.332.060 6.076.528 9.324.302

Tabelul 19

Contul de profit şi pierdere al SC NESTLE ROMÂNIA SRL Timişoara pe perioada 1999 - 2001

ELEMENTE 1999 2000 2001Venituri din vânzarea mărfurilor 660.674 435.010 35.732

58

Producţia vândută 9.648.202 18.643.274 29.291.794Cifra de afaceri 10.308.876 19.078.284 29.646.526Venituri din producţia stocată- Sold creditor 1.216 1.073.134 208.690- Sold debitor - - -Venituri din producţia imobilizată - - -Producţia exerciţiului 10.855.082 19.716.408 29.500.484Venituri din subvenţii de exploatare - - -Alte venituri din exploatare - - -Venituri din exploatare privindactivitatea de exploatare

- - -

VENITURI DIN EXPLOATARE- TOTAL 11.525.756 20.151.418 29.855.216Cheltuieli privind mărfurile 568.998 367.852 286.180Cheltuieli cu materiile prime 753.908 861.738 1.807.854Cheltuieli cu materiile consumabile 1.360.134 2.023.186 3.727.884Cheltuieli cu energia şi apa 379.660 1.191.050 1.535.532Alte cheltuieli materiale 3.744.366 8.087.988 8.694.624Cheltuieli materiale – total 6.238.068 12.163.962 15.765.894Cheltuieli cu lucrări de la terţi 229.928 293.888 1.628.520Cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate 2.189.400 3.804.308 4.730.580Cheltuieli cu personalul 893.636 1.188.426 2.180.954Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială 293.068 391.714 776.868Cheltuieli de personal – total 1.186.704 1.580.140 2.957.822Alte cheltuieli de exploatare - - -Cheltuieli cu amortizarea şipovizioanele 112.176 136.366 242.146CHELTUIELI DE EXPLOATARE- TOTAL 10.525.274 18.346.516 25.611.142Rezultatul de exploatare- Profit 1.000.482 1.804.902 4.244.074- Pierdere - - -Venituri din participaţii, alte imobilizărifinanciare şi creanţe imobilizate - - -Venituri din titluri de plasament - - -Venituri din diferenţe de curs valutar 231.240 426.400 2.259.920Venituri din dobânzi 13.940 17.630 11.972Alte venituri financiare - - -Venituri din provizioane - - -VENITURI FINANCIARE- TOTAL 245.180 444.030 2.271.892Cheltuieli financiarePierderi din creanţe legate de participaţii - - -Cheltuieli privind titlurile de plasamentcedate - - -Cheltuieli din diferenţe de cursvalutar 200.900 246.000 1.924.950Cheltuieli cu dobânzile 40.508 179.252 341.530Alte cheltuieli financiare - - -

59

Amortizări şi provizioane - - -CHELTUIELI FINANCIARE- TOTAL 241.408 425.252 2.266.480Rezultatul financiar- Profit 3.772 18.778 5.412- Pierdere - - -Rezultatul curent- Profit 1.004.254 1.823.680 4.249.486- Pierdere - - -VENITURI EXCEPŢIONALE- TOTAL 7.790 22.058 6.396CHELTUIELI EXCEPŢIONALE- TOTAL 6.970 15.908 4.100REZULTATUL EXCEPŢIONAL- Profit 820 5.150 2.296- Pierdere - - -TOTAL VENITURI 11.778.726 20.617.506 32.133.504TOTAL CHELTUIELI 10.773.652 18.787.676 27.881.722REZULTATUL BRUT- Profit 1.005.074 1.829.830 4.251.782- Pierdere - - -Impozit pe profit 357.930 695.934 1.877.308REZULTATUL NET- Profit 647.144 1.133.896 2.374.474- Pierdere - - -

Date suplimentare pentru analiză

Tabelul 201. Situaţia creanţelor (mii lei)

CREANŢE 1999 2000 2001CREANŢE DIN ACTIVE IMOBILIZATE 10.824 63.796 51.824CREANŢE DIN ACTIVE CIRCULANTE 902.328 927.502 1.677.392CREANŢE DIN EXPLOATARE 517.584 592.474 1.443.118Furnizori – debitori 304.466 41.820 213.036Clienţi 212.790 487.654 1.230.000Personal şi asigurări sociale 328 - 82CREANŢE EXCEPŢIONALE 384.744 398.028 234.356Grupuri şi alte conturi cu asociaţii - 1.476 1.640Debitori diverşi 384.744 396.552 232.716CHELTUIELI ÎNREGISTRATE ÎN AVANS 820 4.920 2.952TOTAL CREANŢE 913.972 996.218 1.732.168

Tabelul 212. Situaţia datoriilor (mii lei)

DATORII 1999 2000 2001DATORII FINANCIARE ŞI ASIMILATE 214.840 603.356 1.035Credite bancare pe termen mediu şi lung 114.800 434.600 672.400Dobânzi aferente acestor credite 47.560 86.920 167.280

60

Credite bancare pe termen scurt 52.480 81.836 195.406DATORII DE EXPLOATARE 818.360 1.044.680 1.865.172Furnizori 184.336 319.636 830.496Clienţi – creditori 3.034 1.558 902Personal şi asigurări sociale 83.230 99.466 291.264Total datorii faţă de stat 547.760 624.020 742.510DATORII EXCEPŢIONALE 369.000 422.464 510.532Grupuri şi alte conturi cu asociaţii 125.296 123.972 306.680Creditori diverşi 243.704 298.972 203.852TOTAL DATORII 1.402.200 2.070.500 3.410.790

Tabelul 223. Repartizarea profitului (mii lei)

DENUMIREA INDICATORILOR 1999 2000 2001REPARTIZĂRI DIN PROFIT 647.144 1.133.896 2.374.474Participarea salariaţilor la profit 64.698 113.406 107.666Surse proprii de finanţare 445.424 809.504 1.740.614Dividende de plătit 137.022 119.556 329.722Rezerve legale - 91.430 196.472PROFIT NEREPARTIZAT - - -

Tabelul 234. Situaţia imobilizărilor (mii lei)

DENUMIREA INDICATORILOR 1999 2000 2001IMOBILIZĂRI NECORPORALESold la sfarşitul anului 26.486 159.900 309.304Amortizare la sfarşitul anului - 10.824 54.284Valoarea netă a imobilizărilor 26.486 149.076 255.020IMOBILIZĂRI CORPORALESold la sfârşitul anului 2.101.906 3.418.334 4.307.378Amortizare la sfârşitul anului 305.696 407.704 603.684Valoarea netă a imobilizărilor 1.796.210 3.010.630 3.703.694IMOBILIZĂRI FINANCIARESold la sfarşitul anului 10.824 63.796 51.824Amortizare la sfarşitul anului - - -Valoarea netă a imobilizărilor 10.824 63.796 51.824TOTAL IMOBILIZĂRISold la sfârşitul anului 2.139.216 3.642.030 4.668.506Amortizare la sfârşitul anului 305.696 418.528 657.968Valoarea netă a imobilizărilor 1.833.520 3.223.502 4.010.538

Tabelul 245. Alte date informative (mii lei)

DENUMIREA INDICATORILOR 1999 2000 2001Număr mediu de salariaţi 1.000 1.120 950Număr de acţiuni 41.056 41.056 41.056Valoarea nominală a unei acţiuni 41.000 41.000 41.000Rata rambursării creditului pe termenmediu (mii lei) 8.200 8.200 8.200Dobânda scadentă aferentă creditului

61

(mii lei) 35.670 155.964 217.874

5. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Urmărind realizarea diagnosticului financiar al agentului economic s-a procedat la prezentarea teoretică a principalilor indicatori ce caracterizează activitatea desfăşurată de intreprindere, urmată apoi de calculul acestora la SC NESTLE ROMÂNIA SRL Timişoara.

Indicatorii au fost grupaţi pe mai multe categorii în funcţie de informaţiile pe care le oferă.

Prima grupă de indicatori studiată se referă la echilibrul financiar, luându-se în considerare orizonturile de timp.

Echilibrul financiar al societăţii a fost precar pe parcursul intervalului de analiza şi a manifestat o depreciere considerabilă, mai ales la nivelul anului 2001. Această stare se poate explica cel putin pe următoarele două direcţii:

a. pe baza criteriilor referitoare la termenele de finanţare: echilibrul financiar în ceea ce priveşte resursele şi utilizările permanente şi dezechilibrul financiar accentuat în ceea ce priveşte resursele şi utilizările ciclice;

b. pe baza criteriului funcţional echilibrul funcţional satisfăcător în activitatea de exploatare şi dezechilibru accentuat în afara activităţii de exploatare.

Cauzele principale ale dezechilibrului financiar global al societaţii se regăsesc în raporturile financiare care au loc între sursele şi utilizările ciclice, iar în cadrul acestora mai ales cele generate de activităţi din afara exploatării. Din acest punct de vedere starea firmei este aproape nesatisfăcătoare.

A doua grupă de indicatori se referă la ratele de gestiune, avându-se în vedere viteza de rotaţie a capitalurilor permanente şi proprii, a datoriilor totale, curente şi pe termen mediu şi lung, activelor imobilizate, activelor circulante, a stocurilor, a creanţelor, a creditului client şi a creditului furnizor.

Ratele de gestiune a elementelor de pasiv privite din sursele de provenienţa evidenţiază sporirea eficienţei utilizării reurselor proprii şi reducerea eficienţei utilizării resurselor împrumutate şi atrase. Dacă privim pasivul după termenele de exigibilitate, rotaţia principalelor elemente evidenţiază sporirea eficienţei utilizării resurselor permanente şi reducerea eficienţei utilizării resurselor curente.

Ratele de gestiune a elementelor de activ după termenele de alocare şi lichiditatea lor, evidenţiază sporirea eficienţei utilizării utilizărilor permanente şi reducerea eficienţei utilizării utilizărilor ciclice.

Gestiunea stocurilor este ineficientă în faza de aprovizionare, desfacere, comercializare şi eficienta în cadrul producţiei.

Gestiunea corelată a datoriilor şi a creanţelor curente este excedentară, generând efecte pozitive asupra trezoreriei. Situaţia este favorabilă şi pentru creanţele şi datoriile din exploatare, respectiv între creditul curent şi creditul furnizor. Apreciem această situaţie ca fiind satisfăcătoare.

A treia grupă este formată din indicatori de stare (lichiditate şi solvabilitate).Bonitatea financiară a societăţii a fost destul de bună pe parcursul întregii perioade de

analiză, dar a manifestat o depreciere mai lentă, mai ales in ultimul an. Această stare se datorează faptului că în conditiile în care, obligaţiilor scadente pe seama creanţelor şi a disponibilităţilor băneşti se face cu dificultate şi, deşi solvabilitatea firmei este bună, nivelul de îndatorare negenerând riscuri pentru continuarea activităţii, totuşi există o tendinţă de depreciere a indicatorilor de solvabilitate. Principala cauză a deprecierii indicatorilor de solvabilitate şi de lichiditate se regăseşte în deficitul de trezorerie care a condus la contractarea de credite pe termen

62

scurt (credite de trezorerie), cu efect în mărirea datoriilor firmei şi a cheltuielilor privind dobânzile.

O a patra grupă de indicatori se referă la randament.Eficienţa resurselor consumate precum şi eficienţa în ansamblu a veniturilor privită prin

capacitatea lor de a genera profit este redusă atât pe ansamblul societăţii cât şi la nivelul activităţii de exploatare, însă prezintă o tendinţă de îmbunătăţire. Eficienţa comercializării produselor firmei este medie, dar prezintă un trend crescator. Remunerarea brută a capitalurilor investite privită prin prisma rentabilităţii economice asigură refacerea capitalurilor, prezentând o tendinţă de creştere sănătoasă.

Remunerarea acţionarilor, deşi prezintă o tendinţă de îmbunătăţire permanentă, prezintă nişte valori nesatisfăcătoare, parţial explicabile pe seama politicii de investiţii practicate în perioada recentă.

Pe ansamblu, randamentul financiar satisface cerinţele de maximă performanţă.O altă grupă de indicatori este cea a indicatorilor de structură (ai activului şi ai pasivului).Din punctul de vedere al ratelor de structură a pasivului, care reflectă formarea, sursele şi

termenele de exigibilitate ale resurselor financiare, putem concluziona că societatea comercială se află într-o situaţie favorabilă, caracterizată printr-un grad ridicat de autonomie financiară, grad redus de indatorare şi o sigurantă ridicată, însă tendinţele care se manifestă evidenţiază deprecierea permanentă a situaţiei.

Din punct de vedere al ratelor de structură ale activului, care reflectă utilizarea, termenele şi gradul de lichiditate ale elementelor patrimoniale concrete, firma se află într-o situaţie mediocră, caracterizată printr-un grad relativ redus de lichiditate şi un nivel relativ normal de alocare pe termene a resurselor financiare, manifestând însă o tendinţă generală de depreciere atât în constituirea cât şi în alocarea spre utilizare a resurselor financiare.

Activitatea de exploatare influenţează profitabilitatea întreprinderii; în acest sens s-au calculat soldurile intermediare de gestiune, capacitatea de autofinantare şi o serie de indicatori privind această activitate.

Aceste performanţe indică o tendinţa de creştere a eficienţei globale a activităţii, a capacităţii de dezvoltare a societăţii. Se observă tendinţe corespunzătoare pentru majoritatea indicatorilor, fie că sunt de natura veniturilor, de natura realizărilor sau de natura rezultatelor, respectiv de tipul acumulărilor brute sau nete.

Deci, ca o concluzie generală, situaţia financiară a societăţii analizate este destul de bună, prezentănd un bun potenţial de dezvoltare viitoare.

În urma aprecierilor făcute se pot desprinde câteva concluzii pentru managerii societăţii.Astfel, este absolut necesară o gestiune riguroasă a trezoreriei, în sensul menţinerii sau

creşterii acesteia pentru a nu ajunge la o valoare negativă a trezoreriei, disponibilităţile firmei fiind foarte reduse. În acest sens se impune pe cât posibil creşterea vitezei de rotaţie a clienţilor şi reducerea vitezei de rotaţie a furnizorilor (astfel incât să nu afecteze relaţiile firmei cu terţii), firma putând dispune de o perioadă mai mare de timp de resurse rezultate din acest proces.

Pentru ca intreprinderea să desfăşoare o activitate eficienţa trebuie realizat un echilibru între stocurile existente şi procesul de producţie.

Sub aspectul productiei trebuie acţionat în sensul promovării şi creşterii producţiei la produsele ce înregistrează un nivel ridicat al vânzărilor şi reducerea producţiei la produsele care nu se vând sau îmbunătăţirea calităţii acestor produse pentru a corespunde cerinţelor clienţilor.

În final se poate spune ca SC NESTLE ROMÂNIA SRL Timişoara desfăşoară o activitate rentabilă, profitul fiind una din dovezile acestui fapt, impunându-se menţinerea acestui nivel sau pe cât posibil imbunătăţirea acestuia în sensul acoperirii neajunsurilor cu care se confruntă firma şi sesizarea, în urma acestei analize, a indicatorilor ce caracterizează eficienţa unei intreprinderi.

63

ANEXE

Anexa nr.1

FORŢE FENOMEN EXTERNE

SISTEM PROCESE EVENIMENTE

FORŢE INTERNE TRANSFORMARE 1 2 3 EXTERIORIZARE 1 2 3

Feed back

Fig.1.1. Comportamentul sistemic al intreprinderii

64

Anexa nr. 2

Piaţa Intrări Procese de Ieşiri de Piaţa resurselor resurse transformare rezultate rezultatelor (în amonte) (input) şi combinare a (output) (în aval,

resurselor distribuţia)

Spaţiul formării şi utilizării efectelor

economico – financiare

Fig.1.2. Spaţiul formării şi utilizării efectelor economico – financiare

65

Anexa nr. 3

FR NFR

Necesarul de Trezoreria Luna cu activitate fond de rulment negativă bună

Luna cu activitate slabă

( - ) ( + )

Trezoreria pozitivă Fond de rulment Investiţii autofinanţate

I F M A M I I A S O N D Luni

66

Anexa nr. 4

Contul de S0 rezultate ale S1 exerciţiului

CPR0 (fluxuri) CPR1

AE0 - venituri AE1

DAT0 - cheltuieli DAT1 - profit Bilanţ la începutul exerciţiului Bilanţ la sfârşitul exerciţiului

Solduri iniţiale Solduri finale

Fig.3.1. Corelaţia dintre bilanţ şi contul de rezultate

67

Anexa nr.5

Cheltuieli plătibile Venituri (inclusiv impozitul încasabile pe profit)

Cheltuieli calculate

Rezultatul net Venituri

Metoda deductivă

Metoda adiţională

68

BIBLIOGRAFIE

1. BĂILEŞTEANU, GHEORGHE -“Diagnostic şi evaluarea firmei” Editura Mirton, Timişoara, 1995

2. CRISTEA, HORIA -“Gestiunea financiară a ŞTEFĂNESCU, NICOLAE intreprinderii”

Editura Mirton, Timişoara, 1996

3. MĂRGULESCU, D. -“Analiza economico-financiarî a societăţilor comerciale” supliment la Tribuna Economică, Bucureşti, 1994

4. MIHAI, IOAN -“Analiza situaţiei financiare a şi colaboratorii agenţilor economici”

Editura Mirton, Timişoara, 1997

5. NICULESCU, MARIA -“Diagnostic global strategic” Editura Economică, Bucureşti,

1997

6. STANCU, IOAN -“Finanţe – teoria pieţelor financiare” Editura Economică, Bucureşti, 1996

7. TOMA, MIHAI -“Finanţe şi gestiunea financiară” Editura Didactică si Pedagogică, Bucureşti, 1994

69