Download - Comunicare Si Relatii Publice in AP - Note de Curs

Relatii Publice si Comunicare – note de curs -

Relatii Publice si Comunicare- note de curs –

1


CUPRINS

1. Caracteristicile societatii informationale si economiei globalizate 2. Epoca Dezinformarii3. Elemente de istoria comunicarii umane 4. Procesul de comunicare . Elementele procesului de comunicare 5. Tipuri de comunicare umana 6. Mass- media in societatea contemporana 7. Mass- media moderna in relatie cu sistemul Administratiei publice8. Administratia publica locala si comunicarea in legislatia specifica9. Administratia publica in relatie cu societatea civila si ong-urile 10. Legea nr 544/2004 privind liberul acces la informatiile de interes public 11. Protocolul12. Organizarea si atributiile compartimentelor de protocol la institutiile

de stat si in sectorul privat . Norme generale de comportament la actiuniprotocolare

13. Bibliografie

2


1. Caracteristicile societatii informationale si economiei globalizate

Puterea in MiscareI. Definitia si sursele puterii

Puterea este un aspect inevitabil al tuturor relatiilor omenesti.Puterea influenteaza totul, de la slujbele pe care le detinem si pana la masinile pe care le conducem, emisiunile de televiziune pe care le urmarim, sperantele pe care le nutrim. Intr-o masura mai mare decat ne inchipuim, suntem cu totii produsi ai puterii.

Cele mai importante surse ale puterii sunt:ViolentaBogatiaCunoasterea

Violenta oficiala in societate ajuta la mentinerea sistemului in functiune facand sa fie aplicabile contractele de afaceri curente, reducand rata criminalitatii. Violenta nu poate fi folosita decat pentru a pedepsi, deci este o putere de calitate inferioara.

Violenta a facut intotdeauna parte din economie.Faptul ca majoritatea tranzactiilor de afaceri din ziua de azi nu implica violenta directa,

nu inseamna ca violenta a disparut. Realitatea e ca violenta a fost restransa, transmutata intr-o alta forma si ascunsa.

Un motiv ca violenta deschisa a corporatiilor sau lumii business-ului in general a devenit atat de rara este acela ca de-a lungul anilor, a fost in mod tot mai raspandit „cantractata din afara”. In loc ca firmele sa-si procure propria violenta, ele au cumparat, efectiv, serviciile guvernului. In toate natiunile industriale, violenta de stat inlocuieste violenta privata.

Un al doilea motiv pentru care violenta fizica directa pare sa fi disparut cu desavarsire din viata afacerilor este acela ca a fost sublimata in lege. Toate afacerile, capitaliste si socialiste deopotriva, depind de lege.

Bogatia este un instrument mult mai bun al puterii. Cu ajutorul unor resurse mari de bani se pot oferi si recompense in bani sau natura. Averea se poate folosi in mod pozitiv sau negativ, fiind mult mai flexibila decat forta. Bogatia detine o putere de calitate medie.

Cunoasterea este puterea d cea mai inalta calitate. Cunoasterea poate fi folosita pentru a pedepsi, rasplati, convinge si chiar transforma. Ea serveste ca multiplicator al averii si fortei.Puterea maxima sta la indemana celor aflati in pozitia de a folosi cele trei instrumente in conjunctie inteligenta unul cu altul.

Puterea este intrinseca tuturor sistemelor economice.Puterea este o componenta inevitabila a insusi procesului de productie, iar acest lucru e

adevarat pentru toate sistemele economice, capitaliste, socialiste sau de orice alta natura.

II Economia supra-simbolica

Noul sistem de a face avere depinde complet de comunicatiile instantanee si de diseminarea datelor, a ideilor, a simbolurilor si simbolismului.

3


Cunoasterea reprezinta arma cheie in lupta pentru putere care insoteste emergenta economiei supra-simbolice.

Reprezentantii noului val ar putea fi numiti „ pirati electronici”deoarece puterea pe care o preiau este dependenta de date, know-how si informatii sofisticate, nu doar saci cu capital.

Ceea ce conteaza in economia supra-simbolica sunt contractele si puterea marketingului si a fortei sale de vanzari, capacitatea organizationala sa administreze ideile inovatoare ale angajatilor.

Odata cu aceste schimbari si capitalul devine supra-simbolic.Pe masura ce ia nastere economia mai avansata a celui de Al Treilea Val banii din hartie

sunt inlocuiti cu cartele de credit.

III Razboaiele informatiilor

Principala arma folosita in razboiul pentru putere dintre fabricanti si detailisti este controlul informatiei.

Arma folosita de detailisti pentru a-i ingenunchia la randul lor pe marii fabricanti este un mic simbol alb-negru: codul de bare.

Codul de bare nu s-a rezumat doar la scurtarea cozilor la casa pentru milioane de clienti, sau la reducerea erorilor contabile. El a transferat puterea. Puterea s-a transferat spre detailist, care poate urmari traseul tuturor produselor-alaturi de vanzarile lor, profitabilitate, sincronizarea publicitatii, costuri, preturi, rabaturi, amplasamente, promovari speciale, s.a.

Atat de importante sunt aceste informatii incat unii fabricanti le achita acum detailistilor fie direct , fie prin servicii la schimb, sau prin firme intermediare care cumpara datele de la detailisti si le vad fabricantilor.

IV Puterea la nivel national si global

Principalele arme tactice in aceasta lupta globala pentru putere sunt: manipulari de fonduri politici comerciale protectioniste reglementari financiareInsa adevaratele arme strategice sunt bazate pe cunoastere.

Lasand in urma epoca industriala, devenim o societate mai diversificata. Vechea economie a cosului-de-fum deservea o societate de masa. Economia supra-simbolica serveste o societate de-masificata. Totul de la produse si stiluri de viata, pana la tehnologii si mijloace de informare, devine tot mai eterogen. Aceasta noua diversitate aduce cu sine o mai multa complexitate, care, la randul ei, inseamna ca afacerile au nevoie de tot mai multe date, informatii si know-how pentru a functiona.

V Politica de powershift

Powershiftul produs la 9 Noiembrie 1989 ca rezultat al prabusirii blocului sovietic a insemnat sfarsitul unei era si inceputul alteia.

4


Departe de a asigura democratia, prabusirea puterii sovietice asupra Europei de Est, avea sa demonstreze faptul ca democratia intra in deceniile ei decisive. Acesta e sfarsitul epocii democratiei de masa, singura pe care a cunoscut-o era industriala.

Vremea democratiei de masa a fost si perioada unor imense concentrari de putere la nivelul natiunii. Aceste concentrari reflectau progresul tehnologiei in masa si al pietelor nationale. Tehnologiile de serie scurta ale prezentului fac ca situatia sa se schimbe.

Democratia de masa implica existenta „ maselor”. Se bazeaza pe miscari de masa, partide politice de masa si mijloace de informare in masa.

Astazi, in epoca mediilor de informare instantanee, cu cat se folosesc mai multe date, informatii si cunostinte in guvernare, pe masura ce patrundem tot mai profuns in „societatea informationala”, cu atat mai greu poate deveni pentru oricine sa stie ce se intampla cu adevarat.

In viitoarele crize pe care le au de infruntat democratiile high-tech, toate taberele vor folosi info-tactici. Acestea sunt jocuri ale puterii, bazate pe manipularea informatiei-in majoritatea cazurilor, inainte de a ajunge la mijloacele de difuzare.

Printre cele mai folosite info-tactici se numara: „Tactica Secretului” „Tactica Surgerilor Dirijate” „Tactica Sursei Mascate” „Tactica pe Canal Dublu” „Tactica de Acces” „Tactica Nevoii-de-a-Nu-Sti”

VI Powershiftul planetar

Unul dintre cele mai dramatice transferuri de putere a fost acela care a urmat rapidei dezintegrari a candva-monolitului bloc sovietic.

Istoricul powershift actual a facut ca doua dintre sursele fundamentale ale puterii-violenta si bogatia-sa fie tot mai dependente de cea de-a treia sursa: cunoasterea.

Noul sistem de avutie consta intr-o retea globala, in expansiune, de piete, centre de productie si laboratoare, in comunicare instantanee unele cu altele, schimband incontinuu enorme-si mereu crescande- fluxuri de date, informatii si cunostinte.

La nivel politic, statul care incearca sa-si supracontroleze poporul si economia distruge in ultima instanta insasi ordinea pe care o cauta. Statul cu cea mai discreta atingere poate realiza cel mai mult, in cadrul acestui proces intarindu-si propria putere.

Cel mai important powershift nu este de la o persoana, partid, institutie sau natiune la alta. Este mutatia ascunsa in relatiile dintre violenta,avere si cunoastere.

Megatendinte

Scopul acestei carti este de a identifica si descrie cele mai importante tendinte ale anilor 90, tendinte care reprezinta poarta catre secolul al XXI -lea. In decada de dinaintea noului mileniu, au fost identifiacte 10 tendinte caracteristice, care vor influenta viata ormului.Acestea sunt:

5


1.Avantul economiei globale in anii 90

Anii 90 inseamna pentru intreaga lume o perioada de prosperitate economica.In preajma anului 2000 se practica o economie unitara, fiind considerata noua econamie globala, care a luat un avant spectaculos.In lumea intreaga fortele economice depasesc granitele nationale, conducad spre democratie, libertate si prosperitate.

Exista forte care actioneaza si sunt strans legate intre ele sustinandu-se reciproc, acestea conducand la cristalizarea unei lumi noi, unitare.Noua economie globala trebuie vazuta ca o trecere de la comertul intre tari, la o economie unica, o singura piata de desfacere.Intr-o economie globala presedintii, primii-ministrii si parlamentul isi pierd din importanta, lasand prioritate economiei.Pentru ca economia globala sa poata functiona, trebuie sa existe intre natiuni un comert pe deplin liber, fata de cel care se desfasoara in intreriorul fiecarui stat.De exemplu in anul 1992 a fost semnat acordul desfiintarii barierelor celor 12 state membre ale Comunitatii Economice Europene.

Orientarea spre un comert liber, global este sustinuta de sistemul de telecomunicatii care permite ca tratativele intre parteneri aflati in diferita colturi ale lumii sa se desfasoare ca si cum s-ar afla in jurul mesei.In anul 1988 a fost pus in functiune primul cablu din fibre optice, care facea ca legaturile telefonice sa se stabileasca mai rapid si cu o claritate mai mare.Deasemenea miniaturizarea productiei face ca aparatele radio, calculatoarele, materialele de constructii sa fie mai usoare si mai mici, dar de o calitate mai mare.In intreaga lume se face trecerea de la regimurile toalitare la cele democratice care permite dezvoltarea economica.Oamenii au inteles ca problemele se pot rezolva si pe cale pasnica razboiul insemnand secatuirea de forte, oameni si economie.

In anii 90 muncitorii cu inalta calificare si specializare vor castiga cele mai mari slarii, fapt care va duce la belsugul acelei perioade.O data cu evoluita economiei informatizate, locurile de munca sunt din ce in ce mai bine platite. Exista teoria conform careia clasa de mijloc va disparea lasand se existe doar clasele celor bogati si a celor saraci.Cei care devin bogati se datoreaza faptului ca milioane de femei lucreaza.Populatia de culoare a avut numeroase beneficii salariale, la fel ca si albii, creandu-se astfel egalitatea si echilibrul intre rase.

2.Renasterea artelor

In ultimii ani ai acestui mileniu se produce o schimbare radicala in ceea ce priveste timpul liber.Artele vor inlocui treptat sporul ca ocupatie principala a timpului liber. Va creste numarul muzeelor, a formatiilor de muzica de camera, a numarului spectacolelor de opera, dar vor renaste si artele vizuale poezia, dansul si teatrele. Se construiesc foarte multe centre culturale in care s-a investit mult:muzee, sali opera, teatre,ceea ce va duce la cresterea fortei de munca in domeniul artistic.Fonduri pentru acestea se vor procura din inchirieri de muzee pentru anumite festivitati, centre de vazare in cadrul muzeelor si licitatii.

Artele si sportul intra intr-o competitie foarte stransa pentru acapararea interesului spectatorilor si sumelor puse in joc. Finantarea artelor va creste in comparatie cu finantarea

6


sportului. Artele vor aparea la televiziune pentru a-si promova spectacolele si vor aparea chiar emisiuni cu aceste teme.

3.Aparitia socialismului de piata libera

Exista sase motive pentru disparitia socialismului clasic:economia globala, tehnologia, esecul centralismului, costul ridicat al structurilor socialiste ale statului bunastarii, schimbarea fortei de munca, noua importanta a individului.

Astazi socialismul se confrunta cu o mare problema:transformare sau disparitie. De exemplu Uniunea Sovietica recurege te transformarea socialismului. Socialismul de piata libera este o contradictie, intrucat inseamna faza de tranzitie a tarilor socialiste catre secolul al XXI-lea deci transformarea socialismului. In Uniunea Sovietica a aparut dreptul la initiativa particulara, adica propriile afaceri, falimetul intreprinderilor neprofitabile, contractul colectiv a disparut si arendarea completa a sectorului agricol.

4.Uniformizarea stilurilor de viata la nivel global si nationalismul cultural

Astazi datorita unei economii modiale in plin avant, unui sistem de telecomunicatii global si cresterii posibilitatilor de deplasare spre orice colt al lumii, apar in marile orase curente muzicale, noi feluri de mancare, noi tendinte in moda, care provin din alte colturi ale lumii si pe care oamenii le folosesc din ce in ce mai des. Poparele de culturi diferite au inceput sa se influenteze unele pe altele. Lumea a ajuns o piata unica de desfacere.Toate acestea plus telecomunicatiile, transportul rapid cu avionul, ziarele si televiziunea duc la aparitia unui stil de viata global.

Domeniile in care diferitele popoare imprumuta unele de la altele sunt hrana, moda, modalitati de distractie{film, muzica, divertisment, publicistica, tv}.Limba engleza a devenit limbajul universal fiind folosita cel mai frecvent ca supliment altor limbi.

Exportul in masa a culturii occidentale, mai ales a celei americane si raspandirea limbii enelze ca limba universala sunt insotite de refuzul unor state. Acestea vor sa-si pastreze propriile valori fara a imprumuta altele noi din exterior.

5.Privatizarea statului bunastarii sociale

La nivel global cheia transformarii socialismului si a statului bunastarii consta in privatizarea intreprinderilor de stat si detinerea privata de actiuni. Motivele privatizarilor sunt diferite de la o tara la alta: fie exista un scop politic sau pur si simplu nevoia de bani. In V Europei din ce in ce mai multi oameni devin actionari la intreprineri privatizate. Acet lucru in cativa ani va deveni ceva obisnuit. De obicei actiunile sunt oferite propriilor angajati, locuitorilor din zona sau investitorilor staini.

Statul bunastarii inseamna ca guvernul cheltuieste fonduri in scopul protejarii cetatenilor si promovarii bunastarii lor sociale. Exista organizatii sociale care ajuta oamenii in functie de nevoile personale ale acestora. Conceptul statului bunastarii sociale a suferit o schimbare care consta in trecerea capacitatii de actiune de la guvernul central spre individ:de la locuintele de stat la cele proprietate personala; de la serviciile nationale de asistenta sanitara la

7


optiuni private; de la controlul central la mecanismele de piata; de la asistenta sociala la angajare individuala; de la colectivism la individualism; de la monopolul guvernamental la initiativa competitiva; de la industria de stat la companiile privatizate; de la industria de stat la angajatii proprietari; de la planurile guvernamentale de asigurare sociala la asiurari si investitii private; de la povara impozitelor la reducerea acestora.

6.Cresterea importantei zonei Pacificului

Zona Pacificului cuprinde regiunea cea mai vasta, care face legatura intre cele 3 continente:Australia, America, Asia, fiind considerata in prezent cea mai puternica legatura comerciala, economica si culturala din lume. Din aceasta cauza zona Pacificului a cunoscut o crestere considerabila in ultimii ani, care a dus la cresterea importantei economice a acestei zone.Transformarea este si una culturala; cea care s-a impus prin silui vestimentar este Japonia si nu numai, exportand atat muzica, dansul cat si mancarea.In zona Pacificului interesul pentru invatamant a crescut, se fac numeroase investii in acest domeniu, rezultatul dand roade, doarece exista mult mai multi tineri inscrisi in invatamantul superior fata de celelalte state care nu sunt in zona Pacificului.

7.Decada femeilor aflate in posturi de conducere

Anii 90 vor fi esentiali in afirmarea femeilor in functii importante de conducere atat in SUA, Asia, cat si in Europa. Dupa cel de-al doilea razboi mondial numarul femeilor angajate a crescut cu 20%. In urma bilanturilor s-a ajuns la concluzia ca femeile initiaza afaceri de doua ori mai repede decat barbatii. Acum femeile si barbatii au sanse egale in lumea afacerilor.

In prezent numarul persoanelor care termina un colegiu sau un liceu este in crestere, in schimb a celor care nu termina liceul este in scadere. Acest lucru a dus la o forta de munca mult mai educata.

Munca de coducere este o proocare deoarece directorul nu are voie sa-si exercite autoritatea asupra angajatilor. In afaceri conducerea trebuie sa castige loialitatea angajatilor, interesul si respectul acestora. Conducatorul eficient trebuie sa explice clar angajatilor sai care sunt interesele companiei si modul de indeplinire a acestora, dar totodata sa existe si corectitudine din partea ambelor parti.

Numarul femeilor angajate in toate profesiile bine cotate{directori, avocat, directori executive, fizician, arhitect}a atins un nivel critic. Acestea au stiut sa patrunde in domeniile unde nu se credea ca vor putea ajunge. Acest lucru deoarece din ce in ce mai multe femei sunt absolvente de facultate.

8.Era biologiei

Epoca in care traim marcheaza trecerea de la modelele si metaforele fizicii la cele ale biologiei, ajutandu-ne sa intelegem dilemele si ocaziile din zilele noastre.De exemplu utilizatorii de calculator folosesc mouse-ul{soarece}, exista o companie de programe de calculator numita apple{mar} si numaroase expresii care-si au inspiratia in biologie.

8


Biotehnologia s-a ocupat cu domeniul asistentei sanitare, atunci cand oamenii de stiinta foloseau soareci si capre pentru descoperirea vaccinurilor noi. Multi se opun biotehnologiei pentru ca aceasta schimba genetica animalelor si plantelor pentru beneficiul oamenilor, insa este pusa intrebarea daca totodata nu dauneaza mediului.

Se pot face schimbari in domeniul plantelor, care tratate special vor fi mai rezistente in fata distugerii naturale, vor avea perioada de viata mai mare, vor fi mult mai hranitoare pe oameni.Si animalele pot fi supuse biotehnologiei prin clonare pentru cresterea productiei.

9.Renasterea religioasa in mileniul trei

Credinta religioasa devine tot mai puternica in intreaga lume pe masura ce ne apropiem de anul 2000 implinirea mileniului. Mentionat pentru prima data in Vechiul Testament si apoi in Noul Testament, mileniul reprezinta perioada de 1000 de ani, care aduce cu sine imparatia lui Cristos si a sfintilor, intr-o lume a pacii si bucuriei. El marcheaza inceputul unei ere glorioase in istoria umanitatii, dar nu va putea incepe decat dupa a doua venire a lui Cristos si victoria sa apocaliptica asupra ultimului sau dusman, Anticristul.

In timp ce religiile centrale-catolica, protestanta, mozaica-inregistreaza o scadere a numarului de credinciosi, confesiunile mai descentralizate, atat cele fundamentale cat si cele alternative, cunosc o perioada de inflorire. Se constata ca in fiecare an sunt create zeci de noi grupari religioase, de la secte si pana la culte. Recent insa, numarul lor a crescut, ajungand la cateva sute si chiar mai mult. Atat cei care recurg la tehnici de meditatie cat si fundamentalistii, cealalta extrema conservatoare a spectrului religios, sunt in cautarea aceluiasi ideal:veriga de legatura intre viata lor de fiecare zi si transcedent. Aceata conexiune vitala nu a putut fi gasita nici in biserica traditonala, nici in adoratia laica a stiintei si tehnologiei.

Simbolul mileniului si acum si in urma cu 1000 de ani era asociat cu disparitia civilizatiei; in functie de cei care lansau acest zvon se manifesta in moduri diferite. Sfarsitul mileniului este o metafora si anume ca apocalipsul creat de om inseamna ca tehnologia, devenita o noua zeita, ar putea, o data ajunsa in mainile oamenilor, sa duca la distrugerea mediului incnjurator si sa determine disparitia vietii prin mijloace nucleare.

In preajma simbolisticului an 2000, omenirea nu abandoneaza stiinta, dar, prin aceasta renastere religioasa, ne afirmam spiritualitatea, intr-o cautare mult mai echilibrata a unei vieti mai bune pentru noi.

10.Triumful individului

Aflat, in cea mai mare parte a acestiu secol, sub amenintarea totaliatarismului, individul este acum, in preajma sfarsitului de mileniu, mai puternic decat oricand.

Individul este cel care creeaza opera de arta, care imbratiseaza filozofia politica, care isi risca economiile de-o viata intr-o noua intreprindere, care devine un model pentru colegi si membrii familiei, care emigreaza intr-o alta tara, care trece printro experienta transcedentala. Individul este cel care trebuie sa se schimba, inainte de a incerca sa schimbe societatea. Personalitatile individuale in zilele nostre pot influenta orice schimbare , mult mai eficient decat orice institutie.

9


2. Epoca DezinformariiI.SFEREA DEZINFORMARII

1.Definitie

Dezinformarea-este o arma cu tehnici si metode specifice,dar si o stare de spirit rezultata din adaugarea dimensiunii ideologice notiunii de ,,razboi total’’,pe care Ludendorff o definea ca fiind extinderea luptei la nivelul intregii activitati sociale,atat militare cat si economice.Dezinformarea este considerate in present ca fiind un fel de mesaj,mai mult sau mai putin explicit,un fel de comunicare de un tip special intre dezinformator si tinta sa.Poate lua forma unei declaratii,a unui gest semnificativ sau a adoptarii unei anumite atitudini.

Personalitatea dezinformantului devine o problema nu numai pentru sine insusi ci si pentru dezinformator,care poate fi inamic,,un neutru cu anumita putere de influentare,un prieten cu convingeri sovaielnice sau pur si simplu insa-si propria-I persoana,avand in vedere posibilitatea autodezinformarii.Dezinformarea este forma psihologica a subversiunii.Ea vizeaza destabilizarea unui stat sau a unei societati,subminarea capacitatii sale de rezistenta,fara a fi necesara punerea in actiune a fortelor armate;cel mult pregatirea conditiilor pentru intrarea acestora in actiune si aceasta numai daca actiunea militara se dovedeste absolute necesara.

Arma sau stare psihica,dezinformarea este obiectul unor discutii partizane in care este implicate subiectivitatea fiecaruia.Uneori,cei care sunt cu precaderea informati pot avea interesul de a minimaliza fenomenul dezinformarii pentru a putea dispune apoi de el si a-l intrebuinta ca arma.Multi ii neaga existenta sau originalitatea sustinund ca anul nu a asteptat epoca moderna pentru a pune in practica metode necinstite de inselare a adversarului sau rivalului,exemple precum:Sun tzi,Homer chiar si Biblia ofera mai multe exemple.

Termenul de ,,dezinformare’’este un termen recent si si-a inceput ful-garanta cariera pe care i-o cunoastem in mediul sovietic inca din anii’20.Dezinformarea desemna un arsenal de mijloace cunoscute sau oculte destinate influentarii guvernelor straine,discreditarii opozzantilor politici,subminarii increderii intre aliatii ostili Uniunii Sovietice,falsificarii aprecierilor adversarilor privind realitatea.Sovieticii care au desfasurat si desfasoara dezinformarea in mod intensiv sunt in present posesorii unei bogate experiente si sunt considerati in majoritatea situatiilor cei care conduc jocul.Incepand cu anii ’60 sovieticii folosesc cu precadere termenul de,,masuri active’’.L.Bitman,specialist ceh in dezinformare pe timpul deceniului sapte,arata ca dezinformarea constituie unul din aspectele masurilor active si cuprinde:,,scaparea’’organizata a informatiilor false,propaganda neagra;actiuni de influenta desfasurate pentru slabirea inamicului din interior.Accentul este pus pe ansamblul mijloacelor utilizate insa cu predilectie pe ascundere,disimulare si actiune din interior.

ORIGINALITATEA DEZINFORMARII MODERNE CONSTA IN 3 ELEMENTE: -aparitia unei metodologii imprumutate de la publicitate,insa fondata pe descoperirile

psihosociologiei; -influenta considerabila si marea diversitata a mijloacelor de informare in masa; -intrebuintarea dezinformarii ca pe un adevarat sistem de arme,ivindu-se necesitatea crearii de

organisme specializate care au cunoscut,cel putin in unele state,o extindere fantastica.Se recurge la dezinformare deoarece se crede in puterea cuvantului de a,,disloca’’ inamicul.Se

incearca manipularea prin intermediul imaginilor.Dezinformatorul cautand sa perturbeze judecatiile adversarului chiar la sursa,urmarind sa introduca,pe ascuns,informatii false in bancile de date informative.In aceste conditii,anonimatul este aproape asigurat,dezinformatorul putand sa falsifice din start analizele victimei sale,cu o mare posibilitate ca actiunea sa ramana nedescoperita.

10


Exista o diferenta importanta intre a incerca sa inseli o persoana izolata sau un mic grup decisional si a destabilize o mare parte a populatiei.In primul caz se uzeaza de psihologia individului sau de dinamica subgrupurilor,in cel de-al doilea caz se va recurge la opinia publica sau la psihologia maselor.

In mod incontestabil,dezinformarea este o problema a epocii noastre si din aceasta cauza romanii au propus urmatoarea definitie:

,,Dezinformarea reprezinta ansamblul procedeelor dialectice puse in joc in mod intentionat pentru a reusi,,manipularea’’perfida a persoanelor,grupurilor sau a unei intregi societati,in scopul de a le devia conduitele politice,de a le domina gandirea sau chiar de a le subjuga.Presupune disimularea surselor si scopurilor reale,precum si intentia de a face rau,printr-o reprezentare deformata sau printr-o interpretare tendintioasa a realitatii.Este o forma de agresiune care cauta sa treaca neobservata.Se inscrie in randul actiunilor pesihologice subversive.’’

2.Actiuni de dezinformare

Atunci cand actiunea dezinformanta a fost cu mult timp inainte planificata,se constata,pe de o parte,tendinta de modificare a planului initial pe timpul derularii actiunii,iar pe de alta parte,sunt foarte frecvente in care apare un al treilea ce cauta sa profite de operatia lnsata si sa o deturneze in profitul sau.]

ASCUNDEREA UNEI ACTIUNI(MILITARE,DIPLOMATICE SAU ECONOMICE)Este situatia cea mai comuna:se incearca pastrarea secretului unui proiect pe cale de

realizare.Atunci cand pastrarea secretului se dovedeste dificila,se cauta deturnarea atentiei catre o actiune falsa sau se incaerca derutarea adversarului facandu-l sat raga concluzii gresite privind scopul proiectului sau domeniului de aplicare.Este vorba deci de a oferi o falsa percepere a realitatii sau de a crea in cele mai mici amanunte o realitate falsa.Acest mod de foodire a dezinformarii,,deception game’’cum ii numesc anglo-saxonii,se inrudeste cu camuflajul si diversiunea prin punerea in joc a unei diversitati de mijloace cuprinzand obiecte false,traffic radio fals,informatii false.Exista o multitudine de exemple de acest fel de actiuni,mai ales in timpde razboi.

Una este foarte bine cunoscuta:actiunea ,,Mince Meat’’ aparuta si sub numele de,,Omul care nu a existat niciodata(Anthony Cave-Bown,1981,vol.1).Scopul actiuni a fost de a ascunde zona prevazuta pentru debarcarea aliatiilor in Europa,dupa recucerirea Africii de Nord,in iulie 1943.Se pare ca aa fost inspirata de o actiune britanica similara desfasurata in,1917,in Palestina,in folosullui Allenby,pe timpul ofensivei asupra Ierusalimului.Actiunea prevedea deturnarea atentiei germanilor de la Sicilia,furnizandu-le prin mijlocirea unui canal credibil,informatii eronate care sa-i faca sa traga concluzia ca viitoarea debarcare se va efectua in Sardinia sau in Grecia.

DISCRIMINAREA UNEI PERSONALITATIDezinformatorul poate fi tentat sa actioneze pentru discreditarea unei personae,a unei

organizatii sau a unui grup opozant.Intr-un astfel de caz obiectivul este foarte bine dlimitat:zvonurile,insinuarile,chiar o campanie bazata pe cateva interpretari tendintioase ori pe documente falsificate,pot fi pastrate usor sub control.

Dezinformatorul este luat de valul propriilor manevre care ii scapa de sub control;este momentul in care,de regula,un nou actor intra in scena incercand sa deturneze actiunea in beneficial sau.

Un exemplu revelator il constituie,,afacerea Tukacevski’’(1937)in ceea ce priveste complexitatea anumitor actiuni,duplicitatea actorilor si incertitudinile consecintelor si in cadrul unor actiuni organizate in cele mai mici amanunte.

11


CREARE NEINTELEGERILOR DINTRE NATIUNIDezinformatorul isi propune sa anihileze influent ape care o mare putere o exercita intr-un stat

oarecare.Se straduieste sa creeze o situatie in care rupture devine ireversibile,ceea ce implcica o anumita maniera de actiune;ivindu-se foarte neplacutul rissc al ucenicului vrajitor.Bitman ,a fost adjunct al sefului serviciului de dezinformare ceh in anii’60 a scos la lumina o operatie care a constituit un remarcabil success pe plan ethnic insa cu consecinte finale catastrofale.Este vorba de,,afacerea Palmer din Indonezia’’(1964).

Indonezia traversa in aceea perioada o grava criza economica,iar cirtitorii,foarte numerosi isi exprimau nemultumirea fata de administratia de stat pe care o considerau principala vinovata pentru starea de lucruri existenta.

Initial,a fost conceputa ca o operatie de rutina vazand perturbarea relatiilor Americano-indoneziene.Astfel,a fost creat un comitet local de actiune pentru boicotarea filmelor americane,decizandu-se aruncarea anatemei asupra lui William Palmer.Fara nici cea mai mica proba,Palmer a fost acuzat de a fi agent C.I.A.Campania a debutat in septembrie 1964 cu publicarea unor documente falsificate care insinuau ca Palmer ar fi fost un responsabil de inalt rang in cadrul C.I.A.,ce actiona impotriva guvernului Sukarno si in favoarea Malaysiei.In luna decembrie al aceluiasi an,campania se intensifica in Indonezia prin diversificarea actiunilor antiamericane,printre care se numara atacurile studentilor impotriva institutiilor culturale americane,boicotarea de catre personalul postei a vanzarii publicatiilor editatede U.S.I.A(US Information Agency)si organizarea de manifestatii in fata Ambasadei S.U.A de la Djakarta.

In aprilie 1965 apare un element nou:ca sef al serviciilor de dezinformare sovietice este numit generalul Agaiant.In vara anului 1965 relatiile dintre Indonezia si S.U.A.va atinge punctulor minim:ambasadorul American este retras;Palmer isi paraseste postul;indonezii preiau controlul firmelor americane din tara.Dintr-o alta initiative,ies la iveala noi documente false relevand faptul ca palmer ar fi facut sa esueze o operatie indreptata imporiva Malaysiei si ca acesta ar fi fost dispus sa sprijine o agrsiune impotriva Indoneziei.

CAPTAREA INCREDERII UNUI FACTOR DE DECIZIEExista cel putin doua modalitati de a actiona asupra unei personalitati sau asupra unui mic grup

decisional prin intermediul liderului sau.Se poate incerca,adesea dupa o pregeatire care dureaza ani,infiltrarea unui agent in anturajul unui factor de decizie sau instalarea lui intr-un post ce incumba o mare responsabilitate pentru ca apoi influenta acestuia se serveasca la orientarea deciziilor.

Afacerea Guillaume,Serviciile secrete ale R.D.Germane au reusit,cu pretul unei indelungi asteptari,sa infiltreze pe unul dintre agentii lor in randurile celor mai apropiati colaboratori ai cancelarului R F Germania.In momentul in care a fost demascat,cancelarul Brandt s-a vazut nevoit sa demisioneze.Nu se stie daca sovieticii au iesit in castig din aceasta actiune,avand in vedere ca noul cancelar,H.Kohl,S-a dovedit mult mai ferm in relatiile cu R.D.Germana.

MANIPULAREA OPINIEI PUBLICE.PACIFISMULPacifismul actual european face in mod clar jocul politicii sovietice,el reprezinta o veche miscare

de idei cu adanci radacini socialiste si anglo-saxone,a carei evolutie naturala nu s-a putut desfasura fara pervertirea unora din ideile initiale,pe care Uniunea Sovietica a stiut sa le exploateze in mod oportun in beneficial politicii sale.Initial a existat o autodezinformare pentru ca apoi sa fim martotii unei influentari si manipulari sovietice.Actuale companii vizeaza opinii publice ale tuturor tarilor care nu apartin blocului comunist si,se dezvolta avand slabiri sau cresteri in functie de politica aleatoare a diplomatiei U.R.S.S.

Manipularea se imparte in: a.Evolutia istorica b.Actiunea pe teren favorizat c.Teme si cuvinte de ordine

12


DEZINFORMAREA CA MIJLOC DE APARAREIn 1944,Kravcenko,membru al unei comisii comerciale sovietice,cere azil poltic in SUA.Rusii cer

extradarea lui Kravcenko pentru a fi judecat ca dezertor,extradare refuzata deoarece acesta nu era militar.

La sfarsitul razboiului ,in 1946,Kravcenko publica cartea,,Am ales libertatea’’,care are un rasunet considerabil.Lucrarea reprezenta o descriere a nemiloasei tiranii staliniste,a incapacitatii sale economice,a incalcarii drepturilor omului in profitul privilegiatilor regimului.Ea denunta arbitrariul puterii sovietice,dispretul fata de popor,atmosfera de delatiune generalizata si multiplele intrigi personale care au influentat intotdeauna in mod negativ interesul general,chiar si in cele mai grele momente ale invaziei germane.In acelasi timp carteai pune in garda pe occidentali fata de ippocrezia si prefacatoria conducatorilor comunisti.

3.Proximitati

Acestea se impart in: A.-Dezinformarea in cadrul general al informarii B.-DEzinformarea si propaganda C.-Dezinformarea si publicitatea D.-Dezinformarea,intoxicare,inselare,provocare E.-Educatie si cultura F.-Metode de indoctrinare: a.-Splarea creierului b.-indoctrinarea copiilor c.-sectele religioase

4.Natura dezinformarii

DEZINFORMAREA CA STARE DE SPIRIT A AGRESORULUI SI VICTIMEIMarea amploare luata de dezinformare si omniprezenta sa se datoreaza faptului ca in present se

poate folosi de o intreaga panoplie de mijloace a caror tehnicitate exercita o atractie irezistibila.Dezinformatorul transpune in practica placerea pt.disimulare si secret,dorinta de a exercita o

putere asupra unui adversar pe care il dispretuiesti si incerci sa-l inseli.Aflat in imposibilitatea de a convinge,dezinformatorul isi ascunde impotenta argumentative si

considera ca linisteste spiritele atribuindu-si calitati abile si puterea de a manipula.Informarea nu este o simpla sunme de stimuli complecsi pe care creierul fiecarua ii filtreaza,ii

organizeaza si ii ordoneaza:ea trebuie,intr-o forma sau alta,sa fie insotita de dialog.Dialogul nu poate avea loc insa prin intermediul radioului sau televiziunii decat intr-o masura foarte redusa.

VALORI MORALEA analiza dezinformarea inseamna a patrunde intr-o lume ambigua si plina de contradictii.Se

nasc indoieli asupra eficacitatii uneia sau alteia dintre metode,insa nu vom putea san u exprimam condamnarea morala privind asa-zisul character licit sau reprehensibil in sine al dezinformarii.

Condamnarea morala a dezinformarii ar putea sa se bazeze pe doua tipuri de argumente: -primul tip va pune in evidenta faptul ca dezinfomarea se caracterizeza prin

inselaciune,minciuna,disimulare,dorinta de a face rau,toate actiuni,evident,reprobabile; -cel de-al doilea tip de argumente este mai indirect.Teoria informarii ne sugereaza ca ea este

creatoare de,,neguentropie’’,adica de ordine si organizare,opunindu-se intre-o oarecare masura la degradarea progresiva a sistemelor.Teoria nu se pronunta asupra veridicitatii informatiei utile.

13


Dezinformarea pe termen lung are posibilitatea sa introduca un mecanism letal de distrugere in interiorul societatii.Foarte des este present si un alt argument,se afirma cca toate statele au practicat intr-o anumita perioada dezinformarea,sugerandu-se ca aceasta ar fi legala in timp de razboi si condamnabila pe timp de pace.

Se poate remarca ca ceea ce determina condamnarea morala a dezinformarii este folosirea perfida si fara reserve a minciunii.Minciuna este de cele mai multte ori subiectiva si relativa.

5.Dezvoltarea exploziva a mijloacelor de informare in masa

A.CARACTERISTICI GENERALEPosibilitatea de a transmite informatia in randul maselor a crescut in ultima suta de

ani.Totodata,regimurile democratice moderne au castigat tot mai multi sprijinitori.In conditiile in care pozitia opiniei publice este expusa prin intermediul sufragiului universal,se constata si o adevarata proliferare a mijloacelor de adresare catre aceasta opinie publica.

Mijloacele de informare in masa moderne permit nu numai influentarea unui mare numar de indivizi ci si difuzarea unor stiri proaspete din cele mai diferite domenii si arii geografice.

B.DIVERSITATEA SUPORTURILORPrimele trei locuri in ceea ce priveste informarea sunt detinute in present de radio,televiziune si

presa scrisa,caracterizate prin aparatura specifica avuta in dotare.a) Radioul-a fost unul dintre primele suporturi de masa pentru propaganda si dezinformare,a

inregistrat o crestere considerabila in importanta o data cu aparitia receptoarelor portative,performante si usoare.In acest fel publicul a putut fi influentat permanent,la orice ora si orice loc.A fost deja subliniata importanta acestui mijloc de informare in perioadele de criza(publicul Algerian,conflictele sociale din 1968).Cel care controleaza postul de emisie este stapan pe prezentarea evenimentelor si poate in orice moment sa-si faca simtita pozitia fata de acestea.

Radioul ridica delicate problema a difuzarii emisiunilor la mare distanta pe unde scurte.Astfel este creata posibilitatea de a se adresa unor populatii indepartate de locul de transmisie.

b) Televiziunea-este cel mai popular mijloc de informare in masa,desi se pare ca este apreciata mai mult ca sursa de distractii si de cultura decat ca vector informational.Principala sa deficienta consta in volumul si greutatea relative mare a mijloacelor de inregistrare.Televiziunea este,fie retrospective(pentru evenimentele neasteptate pe care mai mult le evoca decat ni le arata),fie orientativa asupra unui eveniment prevazut sau a unui obiectiv in prealabil ales.Se astepata de la retransmisia prin satelit o extindere a zonelor de accesibilitate a televiziunii,aparand o noua posibilitate de concurenta si o diversificare a posibilitatilor de comparare.

c) Presa scrisa-in prezent aflata intr-o perioada de criza,pare totusi sa fi pastrat serioase avantaje.

Diversitatea reprezinta atuul principal al presei scrise.Cotidianele,publicatiile saptamanale,lunare sau trimestriale,chiar si atunci cand trateaza subiecte asemanatoare o fac in moduri diferite.In acelasi ziar sunt in intalnite modalitati diferite de prezentare:scurte informatii de actualitate,reportaje aprofundate,cronici mai mult sau mai putin specializate,editoriale, comentarii,articole de popularizare,care sunt oferite impreuna cititorului,lasandu-i posibiliatatea de a alege ceea ce-l intereseaza.

Presa ramane mai ales un domeniu in care predomina scrisul,mai mult exigent decat imaginea,in special cand este vorba de o relatare sau de o analiza.Este mult mai usor de a vorbi si de a convinge decat de a scrie si a convinge.Rigoarea devine necesara in prezentarea scrisa deoarece gandirea este mai mult de domeniul argumentatiei decat al seductiei prin timbrul vocii,gest au imagine.

14


C.SUPRAINFORMAREAPresa scrisa amputeaza in mod necesar corespondentele expediate pe adresa,,curierului

cititorilor’’,iar,,intrebarile ascultatorilor’’sunt invebitabilrezulltatul unei selectii si sinteze de prezentare hotararile de intermediar.Contactul direct este deci imposibil.

Procesul informative scapa aproape complet de sub controlul afirmativ scapa aproape complet de sub contolul informatiilor.Este o constatare care precizeaza cat de mari sunt responsabilitatile protagonistilor.Este clar ca informarea nu este nici un moment un dialog.

II.PRACTICA DEZINFORMARII

1.Notiuni generale

A.SCOPUL SI OBIECTIVELE

Scopul il constituie finalizarea actiunii ce vizeaza realizarea unui proiect politic hotarat de conducere superioara,care determina in special repartizarea diferitelor mijloace avute la dispozitie:contracte prin negocieri,demonstratii de forta militare,presiuni economice,campanii de presa sau manipularea constiinteleor.

Conducerea superioara a operatiunilor(guern,comitet de conducere sau stat-major)stabileste dezinformarii obiectivele,respectivele opiniile,atitudinile sau comportamentele pe care ea este insarcinata sa le determine la tintele cu foarte mare grija alese.

B.TINTELE

Denumim tinte personajele sau grupurile sociale asupra carora se propune exrcitarea influentei sau asigurarea controlului lor,fie in mod direct,fie prin intermediar.

Metodele cele mai indicate pentru a atinge tinta variaza in functie de dimensiunile acesteia : poate fi punctuala) o personalitate sau un mic grup influent)sau generala(publicul larg sau o alianta intertari).

C.RELEE SI INTERMEDIARI

Releele si intermediarii corespund unor concepte in parte diferite:intermediarul este intotdeauna o persoana mai mult sau mai putin informata de rolul pe care trebuie sa-l joace,in timp ce releul este un element de propagare si amplificare al unui mesaj a carui influneta reala o ignora.

Teoretic,exista doua mari grupe de intermediari:cei care sunt perfect la current cu rolul pe care il joaca cei partial inselati.Primul tip este cel al agentilor de influenta,recrutati uneori cu foarte mult timp inainte,iar cel de-al doilea este recrutarea intermediarului,,de buna credinta’’ce necesita o abila manipulare pentru a nu-l speria.

D.MESAJE SI TEME

Intre cele doua concepte exista o importanta deosebire:mesajul-il reprezinta informatia bruta,falsa sau deformata,care trebuie raspandita,iar pentru aceasta este necesara grefarea informatiei respective pe o tema.Aproape intotdeauna tema preexista printre atitudinile si opiniile tintei,dezinformatorul multumindu-se sa o puna apparent de accord cu ideologia acesteia.Intr-o mare masura,tocmai aceasta schimbare succesiva a infatisarii exterioare a aceleiasi teme constituie indice de

15


demascare a manevrei dezinformative,deoarece dezinformatorul este obligat sa foloseasca in permanenta acelasi teme pentru a pastra o aparenta coeziune actiunilor sale.

2.,,Personajele’’Dezinformarii

A.COMANDITARIIAcestia fac parte din doua mari categorii:factorii de decizie-guverne,state-majore militare sau

socio-profesionale-care conduc operatiunile de dezinformare in cadrul unei strategii precise,si grupurile de presiune,care cauta sa orienteze conform propriilor puncte de vedere fie o tendinta politica generala,fie o decizie in ceea ce priveste o anumita problema.

Comanditarii sunt adevaratele surse ale dezinformarii,in care se angajeaza uneori fara a cantari posibilele consecinte.Au interesul de a se inconjura de specialisti in materie pentru ale utilize cunostintele,insa,am mai aspus-o,nu trebuie sub nici un motiv sa-i lase sa ia ei initiative.

B.SPECIALISTIIAcestia sunt:a)Planificatorii-sunt cei care trebuie sa se asigure ca operatiunea de dezinformare se incadreaza

correct,fara contradictii,in planul politic de ansamblu.Aceasta actiune necesita contactarea altor servicii si va fi uneori dificil de a impaca nevoia de pastrare a secretului,indispensabila actiunii de dezinformare,cu cooperarea pe baza de incredere cu serviciile rerpsective.

b)Controlorul-este echivalentul,,ofiterului coordonator’’sau al,,ofiterului operativ’’din cadrul serviciilor secrete.Rolul sau este determinant deoarece el este acela care contituie retelele de transmisiuni si prin el trec mesajele.Controlul reprezinta legatura indispensabila intre organismul de conducere al operatiunii si agentii de influenta.

c)Agentii de influenta-sunt personae recrutate de catre serviciile de dezinformare,adesea din randul cetatenilor tarii vizate.Ei sunt colaboratori cateodata constienti de toate implicatiile rolului lor si intotdeauna la curent cu faptul ca sunt in legatura cu un controlor.

Relatia dintre agent si controlorul sau este foarte stricta,insa este usor ambigua,mergand de la prietenie bazata pe incredere si ajungand pana la subordonarea pe baza de santaj si teroare.

III.PROTECTIA IMPOTRIVA DEZINFORMARII

A.TERENULIn lupta dusa impotriva dezinformarii trebuie avut in vedere unele aspecte importante.In primul

rand,sa nu se ofere un teren favorabil adversarului insa,san u se compromita dezbaterea ca element vital al democratiei.Nici o protectie nu va fi cu adevarat eficace fara perceperea de catre toata lumea a faptului ca fiecare individ,in parte este o tinta finala a oricarei actiuni dezinformative si,ca fiecare trebuie sa participle personal la propria aparare.

B.PROTECTIA TINTELORVulnerabilitatea unei tinte este in functie de personalitatea individului amenintat de situatia sa

socio-profesionala insa si evenimentele collective sau particulare la care este sups brusc.Informarea,,tintelor’’asupra riscurilor si manevrelor la care sunt expuse pare a fi indispensabila.In general,ne vom lovi de o suspiciune amuzanta,rezultatul unei totale naivitati,dar si dovada ca persoana respective este mai mult sau mai putin angajata.

Adesea,va fi necesara nu numai o punere in garda a tintei,ci si asigurarea,iar uneori impunerea,unui minimum de formare pentru a o invata cum sa se comporte nu numai in cursul reuniunilor respective,ci si in ceea ce priveste noile relatii personale.

16


3. Elemente de istoria comunicarii umane

Impresionanta noastră abilitate de astăzi de a transmite mesaje instantaneu, la distanţe uriaşe, şi înţelesuri similare unor milioane de oameni simultan, ne este atat de familiară tuturor, încat ne vine uşor să privim acest lucru cu nonşalanţă. Totuşi, din perspectiva vieţii umane, aşa cum există ea din timpurile străvechi, ceea ce facem noi astăzi cand deschidem ziarul, deschidem radioul, mergem la un film sau privim la televizor reprezintă o schimbare cu adevărat extraordinară în comportamentul legat de comunicarea umană.

În pofida cercetărilor neobosite şi a celor mai mari eforturi analitice ale cercetătorilor care au studiat comunicarea în ultima jumătate de secol, nu suntem siguri ce înseamnă această schimbare, cum ne influenţează ea din punct de vedere individual sau colectiv, sau cum va modela ea viitorul nostru. Cu alte cuvinte, implicaţiile, influenţele şi consecinţele dezvoltării impetuoase a mass-media sunt, pană în prezent, incomplet înţelese. Totuşi în prezent este clar că mass-media influenţează publicul şi întreaga societate. Ceea ce nu înţelegem pe deplin este cum şi în ce măsură. Cu alte cuvinte, căutăm să înţelegem cum are loc comunicarea de masă şi ce consecinţe are ea atat pentru indivizi, cat şi pentru ordinea socială.

Una din modalităţile de a aborda o astfel de lucrare este să oferim o perspectivă istorică largă, în cadrul căreia apariţia rapidă a mass-media curente poate fi înţeleasă ca unul din cele mai radicale progrese ce au avut loc în cadrul abilităţii de a comunica a lui homo sapiens. După cum vom vedea, anumite schimbări revoluţionare anterioare referitoare la capacitatea oamenilor de a transmite anumite înţelesuri către alţii au avut influenţe cu adevărat puternice în dezvoltarea gandirii, comportamentului şi culturii. Dacă vom înţelege aceste schimbări şi consecinţele lor, vom putea evalua mai uşor un aspect important al mass-media contemporane; deşi au apărut foarte recent, ele sunt deja atat de importante pentru viaţa noastră zilnică, încat ar putea să ajute la modelarea destinului speciei noastre, în viitor.

Deşi experienţa anterioară nu este un ghid sigur pentru viitor, merită să privim înapoi pentru a vedea ce s-a întamplat în anumite perioade, cand oamenii au devenit capabili să comunice pe căi total diferite. Este potrivit aşadar să începem cu începutul şi să vedem pe scurt unde şi cînd a apărut comunicarea umană, cums-a îmbunătăţit brusc în anumite perioade în cursul îndelungat al dezvoltării preistorice şi istorice şi cum au afectat acele schimbări cursul vietii oamenilor obişnuiţi.

Inceputurile

Pe baza fragmentelor de fosile adunate cu multe eforturi de către paleoantropologi timp de mai bine de un secol, s-a constatat că procesul evolutiv care, în cele din urmă a avut ca rezultat oamenii contemporani datează de aproximativ 70 de milioane de ani. Aceştia au identificat o creatură mică, asemănătoare şobolanului (proconsul), care a trăit pe vremea dinozaurilor, ca fiind strămoşul nostru îndepărtat. Pornind de la acest început nefavorabil, a evoluat ordinul primatelor – mamifere cu maini şi picioare flexibile, fiecare avand cinci degete. Totuşi, au trebuit să treacă milioane de ani înainte ca primele animale asemănătoare maimuţei să populeze Africa sub-Sahariană, probabilul loc de origine al familiei umane.

Diferite forme de primate au evoluat în urmatoarele epoci. Majoritatea erau mici şi trăiau în copaci. După şi mai multe epoci, o anumită specie, de mărimea unei pisici domestice, a

17


început să se adapteze la viaţa pe uscat, precum şi la cea în păduri. Nu era singura capabilă să se deplaseze pe uscat, dar avea o caracteristică importantă: raportul său corp-creier era mai mare decat acela al majorităţii contemporanilor săi. Acest tip de capacitate a creierului, care este în principiu corelată cu abilitatea de învăţare, va fi un factor decisiv în evoluţia fiinţelor omeneşti.

Multe forme de primate antice au supravieţuit un timp, dar în cele din urmă au pierdut bătălia pentru hrană sau teritoriu şi au dispărut. Totuşi, într-un anumit moment, fiinţele umane contemporane şi primatele moderne – ca cimpanzeii şi gorilele – au avut un strămoş comun (dryopithecus). Animalul nu era mai mare decat un caine obişnuit, dar avea maini, picioare, palme şi tălpi, asemănătoare cu cele a familiilor de maimuţe, aşa cum le cunoaştem acum.Au fost găsite unele rămăşiţe în Cheile Olduvai din Africa a unei fiinţe numite australopitecul care a trăit cu aproximativ 5,5 milioane de ani în urmă şi este acceptat ca fiind prima primată clasificată ca un hominid – deci făcand parte din famila umană. Termenul „australo” înseamnă „din sud” (cu referire la Africa) şi nu are nici o legătură cu Australia.

Prea puţin se cunoaşte despre modul de viaţă de austrolopitec, dar concomitent cu el au existat o serie de fiinţe proto-umane, care mergeau în poziţie verticală şi care au ocupat diferite părţi din Europa, Africa şi Orientul Apropiat timp de mai multe milioane de ani. Modul lor de comunicare, dacă aveau unul , este total necunoscut. Totuşi, pe măsură ce timpul trecea, capacitatea creierului la aceste fiinţe se mărea.

În cele din urmă, cam acum două milioane de ani, a apărut unul dintre primii noştri strămoşi (homo habilis). Aceştea au fost foarte importanţi pentru evoluţia omului. Ei au început să confecţioneze unelte, apoi a urmat stăpanirea focului. Aceste inovaţii timpurii – unelte din piatră necioplită şi îmblanzirea focului – ar putea reprezenta ca primii paşi timizi în evoluţia culturii umane. Putem încerca să definim cultura ca fiind transmiterea către generaţiile următoare a soluţiilor pentru rezolvarea unor probleme de viaţă. Confecţionarea uneltelor şi folosirea focului de către strămoşii noştri primitivi i-a diferenţiat definitiv de celelalte animale ale timpului lor. În cele din urmă, civilizaţia umană se va naşte din această bază elementară.

Mai tarziu a apărut un alt hominid (homo erectus), care folosea topoare cioplite, cu doua muchii şi alte unelte modelate din piatră şi apoi chiar din cremene. Aceste fiinţe umane erau aproape de mărimea noastră. Raportul corp-creier crescuse. Volumul creierului lui era de 600 de cm cubi; al nostru este de aproximativ 1500 cm cubi. Cu toate acestea, ei evoluau şi transmiteau urmaşilor moduri de supravieţuire pe care nici o altă specie nu le stăpanea. Erau vanători şi culegători foarte iscusiţi.

Procesul evolutiv al dezvoltării omenirii a durat 70 milioane de ani. În acest timp omul s-a dezvoltat pană la confecţionarea hainelor, îmblanzirea animalelor, păstrarea şi confecţionarea hranei si altele.

O teorie a tranziţiilor

Toate aceste consideraţii despre evoluţia omenirii constituie un preludiu la anumite întrebări grave care sunt esenţiale pentru preocupările din acest domeniu.

După cum am observat mai sus, scopul nostru general este de a încerca să înţelegem consecinţele marilor schimbări din cadrul comunicării, care au avut loc recent ca rezultat al inventării şi răspandirii mass-media. După cum am afirmat mai sus, o cale de a evalua

18


implicaţiile revoluţiei de astăzi în comunicare este să vedem ce s-a întîmplat mai demult cu omenirea, atunci cand au avut schimbări la fel de radicale în abilitatea de a transmite înţelesuri.Experienţa timpurie a speciei umane pe planeta noastră este adesea descrisă de către arheologi şi alţi învăţaţi în termenii epocilor. De exemplu, în epoca pietrei, veche, mijlocie şi nouă, sau epoca bronzului şi cea a fierului. Acestea nume se referă la perioade – unele scurte, iar altele de multe secole – în timpul cărora oamenii antici au confecţionat unelte din diferite materiale sau au elaborat diferite tehnologii pentru a-şi rezolva problemele în ceea ce priveşte producerea de alimente sau construirea armelor. Acele intervale şi subdiviziunile lor (paleolitic, mezolitic, neolitic etc.), sunt fără îndoială utile în urmărirea dezvoltării tehnologiei şi al abilităţii de a confecţiona unelte, dar nu reuşesc să se concentreze pe un aspect mult mai important al existenţei umane – abilitatea de a comunica.

O modalitate mult mai semnificativă prin care să studiem dezvoltarea umană este să definim o serie de „epoci” în care strămoşii noştri, atat primitivi cat şi moderni, au înregistrat progrese succesive în abilitatea de a schimba, înregistra, recupera şi disemina informaţii. La urma urmei, chiar aceste abilităti au permis formelor hominide, care s-au succedat de-a lungul erelor de evoluţii să gandească în mod progresiv, să inventeze, să acumuleze şi să transmită unii altora soluţii unice ale problemelor de viaţă.

Dacă observăm dezvoltarea omenirii din punct de vedere al epocilor de comunicare din ce în ce mai sofisticate, aceasta nu înseamnă că alte chestiuni nu sunt importante. Este util să identificăm epocile pe parcursul carora un anumit tip de oameni sau altul loveau animalele cu pietre sau cremene, sau se loveau unul pe celălalt cu topoare făcute din bronz sau fier. Cu toate acestea, progresele semnificative şi foarte rapide în ceea ce priveşte civilizaţia făcute de homo sapiens în timpul ultimilor 40000 de ani au deprins mai mult de măiestria sistemelor de comunicare decat de materialele pe care le foloseau pentru a construi unelte. Dacă nu este uşor să facem deducţii despre condiţia culturală umană pornind de la oase vechi şi artefacte, este cu mult mai dificil să reconstituim modalitatea în care oamenii comunicau şi ce însemna aceasta pentru modul lor de viaţă.Totuşi stăpanirea sistemelor de comunicare, folosite la stocarea informaţiilor, schimbul şi transmiterea lor, reprezintă punctele de răscruce în istoria şi chiar preistoria umană. Abilitatea din ce în ce mai mare de a comunica complet şi precis a fost cea care a condus la dezvoltarea progresivă a tehnologiei complexe, la crearea miturilor, legendelor, explicaţiilor, logicii, obiceiurilor şi a regulilor complexe de comportament care fac posibilă civilizaţia.

În acest caz, istoria exisenţei umane ar trebui explicată mai adecvat, printr-o teorie a tranziţiilor – adică în termenii unor etape distinctive în dezvoltarea comunicării umane, fiecare dintre ele avand consecinţe profunde asupra vieţii sociale individuale şi colective.

Epoca semnelor si a semnalelor

A început cu mult înainte ca strămoşii noştri primitivi să meargă în poziţie verticală. La început aceste fiinţe comunicau la fel ca şi animalele, dar pe măsură ce capacitatea creierului se mărea şi comportamentul de comunicare era mai bine reprezentat. Pe măsură ce capacitatea de învăţare a evoluat de-a lungul a milioane de ani de dezvoltare preumană, sistemele de comunicare, bazate pe semne şi semnale au devenit, fără îndoială, din ce în ce mai elaborate, convenţionale şi într-adevăr mai eficiente.

19


Din dovezile putine de care dispunem se pare ca primele fiinte umane comunicau printr-un numar limitat de sunete pe care erau capabile sa le produca fizic, cum ar fi maraituri,mormaieli si tipete, si prin limbajul corpului, care includea probabil semnale facute cu bratele sau mainile, precum si miscari si pozitii mai ample.Apoi, dupa indelungate perioade de timp acele capacitati s-au dezvoltat si au devenit, in mod avantajos moduri de comunicare din ce in ce mai complexe si relativ eficiente, bazate pe reguli comune de interpretare. Totusi, acele moduri de comunicare nu s-au transformat in sisteme de limba/vorbire de felul celor ce ne sunt familiare noua.

De exemplu, este absolut posibil sa comunici prin semnale facute cu bratele si mainile, semnale care nu depind de cuvinte pronuntate. Vedem acest lucru tot timpul la televiziune,atunci cand arbitrul de fotbal semnalizeaza cu mainile pentru a indica „off side” , „placare” , „time out” etc. Ne putem imagina cu usurinta pe oamenii preistorici folosind gesturi similare pentru a coordona o vanatoare sau pentru a-si indica planurile, concluziile si parerile.

Prin urmare,oamenii din Epoca semnelor si semnalelor erau nevoiti sa-si transmita mesaje simple,cu un ritm lent de comunicare .Astfel,tot asa cum uneltele lor erau primitive,asa si modurile lor de comunicare erau greoaie in comparatie cu sistemele de limba.Aceasta limitare a avut implicatii foarte importante pentru natura vietii lor sociale si mai ales pentru procesele lor de gandire.S-a stabilit foarte clar ca tehnicile pe care noi le folosim in comunicarea cu altii sunt aceleasi cu cele pe care le folosim cand comunicam cu noi insine.Cu alte cuvinte,regulile de gandire merg in paralel cu regulile de vorbire.Gandul si rationamentul sunt manipulari interne ale limbii.

Epoca vorbirii si a limbajului

Acum aproximativ 35.000 de ani, se folosea limbajul. Implicaţiile traiului într-o societate în care procesul fundamental de comunicare este vorbirea nu reprezintă un mister pentru noi. În prezent, există încă societăţi analfabete şi care răman la tradiţia orală. Evident, toţi oamenii trăiesc astăzi într-o societate orală, dar cei mai mulţi au depăşit limitele acestei etape adăugand scrisul, tipăritul şi mass-media moderne.

Abilitatea de a folosi limbajul nu a produs mari schimbari,dar a permis evolutia conditiei umane.Cuvintele,numerele si alte simboluri,regulile de limba si logica au dat posibilitatea fiintelor umane sa faca fata mediului inconjurator,fizic si social,folosind modalitati care erau absolut de neconceput in erele precedente,cand se foloseau semne si semnale.Utilizand sistemele de simboluri,indivizii au putut clasifica,abstractiza,analiza,sintetiza si specula.Ei puteau memora,transmite si receptiona mesaje mult mai lungi,mai complexe si mai subtile decat cele transmise cu ajutorul formelor de comunicare anterioare.Pe scurt, evolutia catre vorbire si comunicare prin limbaj a permis cateva modificari uluitoare in existenta umana,pe masura ce societatile din diferite parti ale lumii au facut tranzitia de la un mod de viata bazat pe vanatoare si cules,la dezvoltare marilor civilizatii clasice.Daca este adevarat ca limbajul singur nu a produs toate aceste schimbari,ele ar fi fost imposibile in absenta lui.

20


Epoca scrisului

În urmă cu numai 5000 de ani, fiinţele umane au traversat Epoca scrisului.In jurul anului 4000 i.H apar primele inscriptii carora li se pot asocia anumite semnificatii,in Mesopotamia si Egipt majoritatea erau desene rudimentare pictate sau gravate peretii constructiilor sau pe alte suprafete similare.Intr-un interval de timp relativ scurt,standardizarea semnificatiilor a devenit o realitate.De exemplu un rasarit de soare desenat simplu putea sa insemne o zi,un arc si o sageata-vanatoare,o forma umana-om,o line curba-un lac sau un rau.Toate acestea constituiau primele simboluri grafice din care apoi s-a putut dezvolta scrisul.Alaturate,alcatuiau o povestire:de exemplu intr-o dimineata un om s-a dus la vanatoare pe malul unui rau.

Un alt popor,sumerienii,stabiliti in nordul Golfului Persic, au elaborat un alt sistem de scriere.Initial,ideile erau reprezentate prin imagini desenate pe placute de lut moale.Apoi,deoarece detaliile realiste erau dificil de surprins in imagini,reprezentarile lor devin progresiv stilizate.Curand,pentru a trasa semne in lut,sumerienii au recurs la bete slefuite la un capat.Desi un astfel de sistem nu permitea realizarea unor imagini clare,era un mijloc rapid si simplu de a crea caractere specifice,carora le puteau fi atribuite semnificatii particulare.Imaginile obiectelor nu erau necesare.Astazi reprezentarile cuneate astfel obtinute poarta numele de scriere cuneiforma.

In jurul anilor 1700 i.H sumerienii au avut ideea sa creeze cate un simbol stilizat care sa reprezinte un anumit sunet mai degraba decat o idee; aceasta a devenit marca sistemului sumerian,iar avantajul era enorm.

Scrierea alfabetica a aparut in mai putin de o mie de ani si a prins destul de rapid.S-a raspandit in toata lumea antica,si dupa cateva secole a patruns in Grecia.La acea vreme,ideea de a folosi simboluri pentru consoane si apoi pentru vocale mai degraba decat pentru silabe era deja cunoscuta.A fost un mare progres,deoarece erau necesare mai putin de o suta de caractere.

Cu aproximativ 2500 de ani i.H,egiptenii au descoperit o metoda de a obtine un fel de hartie rezistenta din papirus.In comparatie cu piatra papirusul era extrem de usor.Era mult mai usor sa scrii pe papirus cu pensula si cerneala decat sa cioplesti glife complicate in piatra.Chinezii au dezvoltat scrisul în mod independent, dar cea mai timpurie tranziţie a avut loc între sumerieni şi egipteni în vechea Semilună Fertilă, acolo unde azi sunt unele părţi din Turcia, Irak, Iran şi Egipt. Impreuna cu uneltele , focul si limbajul insusi, scrierea pe baza de alfabet a fost una din cele mai semnificative realizari din toate timpurile ale fiintelor omenesti. Fara scriere, marea majoritate a popoarelor lumii ar fi inca analfabete.

Epoca tiparului

In afara scrisului, una dintre cele mai mari realizari umane ale tuturor timpurilor a fost inventarea tiparului. Inainte de secolul al XV-lea, oamenii reproduceau cartile in Europa pregatind manu scripti ,copii ale cartilor existente scrise in mod laborios, de mana. Este adevarat ca multe dintre acestea erau adevarate opere de arta, totusi acest proces introducea frecvente erori. Si mai important, numarul de carti disponibile era foarte restrans iar ele puteau fi cumparate numai de catre persoane instarite.Tiparitul a adus o

21


schimbare fantastica. Sute sau chiar mii de exemplare puteau fi reproduse cu mare precizie. A fost o inventie fabuloasa care a uimit lumea cu stiinta de carte din acea vreme.Tiparitul,asa cum il cunoastem noi,nu a fost posibil pana in momentul in care un oscur aurar din Mainz(Germania),Johann Gutenberg, a descoperit un mod unic de a face caractere.Dupa experimente indelungate,i-a venit ideea sa faca o stanta din otel pentru fiecare litera,gravata scrupulos intr-un anumit mod.Apoi a putut stanta imaginea pe un patrat mic dintr-un metal mai moale,cum ar fi alama.A facut o mica matrita din lut in jurul imprimarii,astfel incat putea fi turnat plumb topit in ea pentru a face un mulaj pentru litera.Aceasta matrita putea fi folosita la nesfarsit,pentru a turna oricate litere individuale dorea imprimatorul.Odata terminat acest lucru,literele puteau fi aliniate intr-o tavita pentru a forma cuvinte si propozitii.Legate strans,ele puteau fi date cu cerneala si putea fi presata peste ele o bucata de pergament sau hartie.Rezulta o imagine foarte clara.Plumbul s-a dovedit a fi prea moale,dar Gutenberg a descoperit in cele din urma o cale sa combine plumbul cu alte metale si a facut un aliaj intr-adevar foarte bun.Gutenberg a facut rost de o presa mare pentru vin si a modificat-o considerabil,aranjand o platforma pentru tavita de caractere si o suprafata plata pentru presarea pergamentului sau hartiei.Deoarece totul trebuia perfect aliniat,a fost nevoie de multe experimente.In cele din urma, dupa ce a dat caracterele cu cerneala si a pus o bucata de pergament deasupra,si ecrane de protectie pe parti pentru a mentine pergamentul curat,el a desurubat cu atentie presa si pagina era tiparita.

Dacă de-a lungul istoriei au mai existat unele încercări nedesăvarşite, prima carte a fost scoasă folosind o presă de tipărit cu caractere mobile turnate în metal, cu doar cateva decenii înaintea faimoasei călătorii a lui Columb. Aproape peste noapte tehnologia s-a răspandit în toată Europa. De acolo s-a extins în alte părti ale lumii şi a revoluţionat modul în care noi ne dezvoltăm şi ne păstrăm cultura.

Ideea simpla a unui ziar a aparut destul de devreme pe continentul european,in Anglia si in Lumea Noua.Ea distribuia elitei educate foi volante si pamflete.Continutul lor dovedea un nivel de rafinament si gust mai presus de capacitatile cetatenilor de rand.Cand s-a gasit mijlocul de a finanta un ziar ieftin pentru distributia pe scara larga si au fost inventate tehnici rapide de tiparire si distributie,atunci s-au nascut primele mass-media adevarate sub forma presei la un pret accesibil tuturor.Aceste evenimente aveau loc pe la mijocul anilor 1830 in New York City.Ziarul pentru mase a fost un mare succes si peste foarte putini ani s-a raspandit in foarte multe parti ale lumii.

Epoca mijloacelor comunicarii de masa

Aceasta a fost o tranziţie care într-un fel s-a declanşat la începutul secolului al XIX-lea, o dată cu apariţia ziarelor adresate omului de rand şi dispozitivelor electrice, cum ar fi telegraful şi telefonul.

O data cu aparitia si acceptarea presei de masa,ritmul activitatii umane de comunicare s-a accelerat.Pe la mijlocul secolului,telegraful a devenit o realitate.Desi nu era un mijloc de comunicare de masa,acest dispozitiv reprezenta un element al unei acumulari tehnologice care avea sa duca in cele din urma la aparitia mass-media electronice.cateva decenii mai tarziu,s-au realizat mai multe experimente,care au constituit premisele cinematografiei si ale telegrafiei fara fir.La inceputul secolului XX,societatea occidentala a cunoscut o dezvoltare a tehnicilor de

22


comunicare care depasea imaginatia cea mai inflacarata existenta cu numai un secol in urma.In timpul primului deceniu al noului secol,filmele au devenit un mijloc de destindere.Ele au fost urmate prin anii 1920 de intrare a radioului in casele oamenilor si prin anii 1940 de intrarea televiziunii in casele oamenilor.Prin anii 1970,procesul era practic complet in Statele Unite si in evolutie in alte parti.Au aparut mijloace noi-televiziunea prin cablu,videocasetofoanele si chiar videotex-ul interactiv.Comunicarea de masa devenise unul dintre elementele semnificative si inevitabile ale vietii moderne.

Epoca mijloacelor de comunicare computerizate

Dar evoluţia umană şi acumularea culturală continuă. Noi am păşit recent, destul de nepregătiţi, în Epoca mijloacelor de comunicare computerizate. Nimeni nu ştie ce înseamnă această epocă pentru comunicare, dar computerele deja ne transformă în ceea ce poartă numele de „societate a informaţiilor”. Mai mult, computerele şi tehnologiile aferente remodelează şi extind mijloacele noastre de comunicare de masă. Fără îndoială, ele vor continua să modifice practic toate procesele de comunicare, în anii ce vor urma.Tebuie să reţinem că această teorie a tranziţiilor este una de acumulare, mai degrabă decat o relatare de perioade distincte, aranjate în serie. Adică strămoşii noştri primitivi au învăţat să folosească semne şi semnale de timpuriu, şi noi le folosim încă pe scară largă. S-au adăugat vorbirea şi limbajul. Apoi s-a adăugat scrisul, urmat de tipărit şi de comunicarea de masă. Acum se răspandeşte folosirea computerului. Astfel, istoria comunicării umane a fost una a combinării complexe a sistemelor de comunicare, mai degrabă decat o trecere de la un sistem la altul.Astfel, un principiu pe care este important să-l înţelegem esta acela că natura proceselor de comunicare din cadrul unei societăţi este legată în mod semnificativ de fiecare aspect al vieţii zilnice a oamenilor care fac parte din ea. Acest principiu este tot atat de adevărat într-o epocă a televiziunii, precum era în timpurile cand strămoşii noştri preistorici vanau maimuţe cu suliţe, la marginea marilor gheţari.

23


4. Procesul de comunicare. Elementele procesului de comunicare

Termenul de comunicare a fost utilizat incepand cu secolul al- XIV- lea cu sensul de ”a pune in comun”, a fi in relatie, a impartasi avand la origine latinescul „communis”mai tarziu a comunica devine sinonim cu ‚ a transmite”pentru ca abia in a doua jumatate a secolului XX sa se asocieze comunicarea principiului media-presa,cinema,radio,televiziune.

Obiectivele comunicarii: Sa fim receptionati Sa fim intelesi Sa fim acceptati Sa provocam o reactie

Bariere in calea comunicarii: Diferente de perceptie Concluzii gresite Stereotipii Emotii Caracterele

Pentru un biolog ca Edward O.Wilson, „comunicarea este o actiune a unui organism sau a unei celule care altereaza modelele probabile de comportament ale altui organism sau ale altei celule, intr-o maniera adaptiva pentru unul sau pentru ambii participanti”.

Acesti din urma specialisti ar fi probabil, inclinati sa accepte,mai degraba, definitia avansata de Carl I. Hovland,Irving I Janis si Harlod H.Kelley: ”comunicarea este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli (de obicei verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi (auditoriul)”

In viziunea lui Charles Morris, sfera conceptului de comunicare definit ca „punerea in comun,impartasirea, transmiterea unor proprietati unui numar de lucruri”se extinde pana la a cuprinde tipuri de interactiuni ce nu mai au nimic de a face cu informatia .Filosoful american isi ilustreaza el insusi definitia cu exemplul surprinzator al unui radiator care isi „comunica” caldura obiectelor din spatiul ambiant, orice mediu care serveste acestui proces de punere in comun e un mijloc de comunicare : aerul, drumul, telefonul ,limbajul.

Pentru Warren Weaver, de pilda, comunicarea reprezinta „totalitatea proceselor prin care o minte poate sa o afecteze pe alta” ceea ce revine la inlocuirea unui impas cu altul, caci mintea nu e mai lesne de definit decat comunicarea nu par sa ofere un raspuns satisfacator problemei noastre.

Janet Beavin si Don Jackson postuleaza ca „non-comunicarea este imposibila”, atata vreme cat infatisarea, vestimentatia, mimica, privirea ,mersul, gesturile si chiar tacerile noastre le dezvaluie celorlalti conditia sociala, temperamentul, obiceiurile, dispozitia, atitudinile sau emotiile pe care le resimtim.

Se presupune ca la temelia formarii verbului latin communico, -are ar sta adjectivul munis,-e ;al carui inteles era” care isi face datoria serviabil”.Romanii nu au retinut decat intelesul cultual ,ecleziastic al latinescului communicare, mostenit sub forma cuminicare.

24


In general, procesele de comunicare sunt alcătuite dintr-un ansamblu de operaţii de transmitere şi primire a simbolurilor şi mesajelor ataşate lor.

Elementele esentiale caracteristice procesului de comunicare:

cel putin doi parteneri (emitator si receptor) intre care se stabilesc anumite relatii; capacitatea partenerilor de a emite si de a receptiona semnale intr-un anumit cod,

cunoscut de ambii parteneri, fiecare fiind, pe rand, emitator si receptor; existenta unui mesaj; existenta unui mijloc de transmitere a mesajului; mesajul specific prin care emitatorul primeste de la receptor un anume raspuns cu

privire la mesajul comunicat initial (feed-back); existenta unor canale de comunicare, sau a unor "drumuri" urmate de mesaje (canale

formale sau informale); prezenta unor bariere de comunicare, perturbatii ce pot interveni in procesul de

comunicare (zgomote, filtre).

EMITATORUL este initatorul comunicarii, cel care elaboreaza mesajul. El alege mijlocul de comunicare si limbajul astfel incat receptorul sa–i inteleaga masajul formulat. Emitatorul are dreptul de a alege receptorul cu care doreste sa comunice.

RECEPTORUL este persoane care primeste mesajul, dar ascultarea mesajului este la fel de important ca si transmiterea ei

MESAJUL este forma fizica in care emitatorul codifica informatia, poate fi un ordin, o idee, un gand. Mesajul are ca obiectiv informarea, convingerea, impresionarea, amuzarea, obtinerea unui actiuni. Mesajul este unitatea de baza a comunicarii ce transmite o informatie, o idee care a fost codificata intr-un simbol.

MIJLOCUL DE COMUNICARE sau canalul de comunicare este drumul parcurs de mesaj dinspre emitator spre receptor.

LIMBAJUL DE COMUNICARE -poate fi: -verbal –cu cuvinte, -non-verbal prin limbajul corpului, timpului, spatiului, lucrurilor, imbracamintelor -paraverbal-prin folosire tonalitatii,accentuarii,ritmului de vorbire

CONTEXTUL este foarte important pentru ca aceleasi cuvinte vor suna altfel intr-un birou decat pe strada.Orice comunicare are contextul lui.

Altfel spus, fiecare proces de comunicare are o structură specifică si anume:Reprezentata in figura 1, schema Shannon-Weaver reprezinta avatarurile unui MESAJ

care, elaborat de un TRANSMITATOR sub forma unor SEMNALE , ce parcurg un CANAL , pe traseul caruia se confrunta cu primejdia distorsionarii lor ca urmare a interventiei unei surse de ZGOMOT, dupa care parvin la RECEPTORUL ce le decodifica , restituind mesajului forma initiala si incredintandu-l astfel DESTINATARULUI , aceasta schema ne ajuta sa intelegem mai bine esenta orcarei comunicari de la transmiterea ereditara a caracterelor biologice, pana la discursul poetic,muzical sau cinematografic.

25

SURSA TRANSMITATOR CANAL RECEPTOR DESTINATIE


Fig 1.

Sursa produce mesajul, dar, in general ea nu dispune si de mijloacele necesare pentru a-l face sa ajunga la destinatie.

Termenul mesaj acopera o mare varietate de realitati,pe care le desenam in limbaj curent prin cuvinte ca : ganduri, sentimente, trairi, idei, emotii, toate avand numitor comun inefabilitatea.

Mai bine spus este ca: emitatorul tansforma mesajul in semnale in scopul de a-l face transmisibil; canalul- este mijlocul utilizat pentru transportarea semnalelor(canal suportul mesajului prin care urmeaza sa fie difuzat Acest vehicul al comunicarii face legatura dintre emitator si receptor si este denumit generic MEDIA),receptorul reconstruieste mesajul pornind de la semnale; destinatia,.iar destinatia, persoana sau lucrul caruia i se transmite mesajul1.Codificarea se dovedeste o activitate indispensabila, iar transmitatorul care o efectueaza este un participant de neinlaturat la procesul comunicarii.Transmitatorul la randul sau poate fi si el multiplu. .2

Bruiajul si problematica ascultarii

In calatoria de-a lungul canalului care face legatura dintre emitator si receptor, semnalele pot si afectate, in orice moment, de actiunea perturbatoare a zgomotului.Uneori zgomotul are chiar aspectul unei perturbatii sonore(larma din clasa, zarva din piata, tumultul multimii de pe stadion, vacarmul din halele unui santier naval, vuietul furtuniii, bubuitul tunetului).

La fel de bine insa el se poate prezenta, dimpotriva, ca o atenuare a undei acustice purtatoare a mesajului, care diminueaza sansele acestuia de a fi corect perceput. In acest sens, vata purtata in ureche din motive medicale, peretii fonoizolanti, o caciula trasa adanc pe cap sau chiar vorbirea in soapta constitue surse de bruiaj. In comunicarea interpersonala, ochelarii de soare pot constitui o serioasa sursa de bruiaj, data fiind importanta binecunoscuta a privirii in reglarea interactiunii dintre interlocutori. Blocarea, fie si ea partiala,a accesului la “ferestrele

1 Despre comunicare-site-ul faculate.regielive(cursuri gratuite)2 Canalul si diversitatea codurilor-Imaginea obiectelor publicitare din perspectiva lingvistica,conducator stiintific: Anatol Ciobanu

26

SURSA

DE

ZGOMOT


sufletului” tulbura considerabil comunicarea si face sensibil mai dificila decalarea starilor psihice ale persoanelor ce recurg la acest procedeu.

O forma mai aparte de zgomot, aproape ominprezenta in interactiunea noastra comunicativa cu semenii, este autobruiajul psihologic.

El reprezinta o bariera perceptive cu caracter paradoxal, intrucat isi datoreaza existenta nu unor limite organice sau functionale ale dispozitvelor noastre de receptie si prelucrare a informatiilor primate din mediul inconjurator,ci tocmai, dimpotriva unei capacitati superioare de procesare a acestora.

Cercetarile au demonstrate ca, scoarta cerebrala umana dispune de capacitatea de a prelucra si interpreta un flux sonor de cel putin 800 de cuvinte/minut, in timp ce debitul verbal al unui locuitor mediu atinge abia un sfert din aceasta valoare.

Diferenta a trei patrimi reprezinta o rezerva de procesare a informatiei pe care receptorul mesajului verbal e liber sa o utilizeze dupa cum crede de cuviinta. Stim, intr-adevar, fiecare din proprie experienta, ca faptul de a asculta pe cineva vorbind nu ne impiedica sa ne mai gandim si la alte lucruri, mai mult mai mai putin legate de discursul interlocutorului nostru. Nu e greu de observat ca lucrul se intampla cu atata mai lesne cu cat ritmul vorbirii emitatorului e mai lent, ceea ce favorizeaza autobruiajul psihologic al ascultatorului..

Daca pana in vremea noastra, stiinta a neglijat oarecum analiza mecanismelor disiparii si concentrarii atentiei, aceasta a constituit, in schimb, un permanent obiect de preocupare pentru practicantii rugaciunii sistematice din mai toate marile religii ale lumiii.Luandu-se in considerare cele patru categorii principale de activitati cu profil de comunicare pe care le desfasoara un intelectual pe parcursul unei zile, a fost determinata urmatoarea repartizare a timpului acordat fiecareia dintre indeletnicirile respective:scrisul 11%, cititul 15%, vorbitul 32%, ascultatul 42%. Atat vorbitul cat si cititul si scrisul au la baza procese de invatare, desfasurate de-a lungul unor perioade indelungate,de multe ori sub indrumarea unor persoane special pregatite pentru acest scop.

Este cunoscut modul in care ascultatorii reactioneaza la auzul unei informatii interesante:trunchiul se indreapta si se incordeaza usor, capul avanseaza, cu gatul intins, urechiile se “ciulesc”. S-a demonstrat experimental ca persoanele care asculta cu bratele incrucisate la piept,pozitie “de protectie”, denotand o atitudine putin binevoitoare fata de vorbitor, retin cu circa 38% mai putin din ceea ce spune acesta decat cele neprotejate de o atare bariera

Spre deosebire de postura de emitator, in care detii controlul total asupra celor comunicate, conditia de receptor presupune efortul continuu de a urmarii un gand strain.

Un cod este si el prin definitie, o functie biunivoca stabilita intre o multime M de mesaje si o multime S de semnale.

Conditia de biunivocitate este obligatorie pentru asigurarea unei reversibilitati perfecte intre codificare si decodificare.

Codificarea este procesul de convertire a ideii intr-o forma simbolica. Forma simbol se poate exprima prin cuvinte rostite, imagini sau gesturi care pot fi intelese atat de catre receptor cat si de emitator.

27


Codurile sunt elemente importante pentru studiul nostru, deoarece ele reprezinta rezervorul de informatie, unde se inspira de la sursa emitatorul si receptorul.3

O definitie mai precisa a codificarii face necesara introducerea unei notiuni noi, si anume cea de limbaj pe un alfabet dat.

Vom numi cuvant pe alfabet M orice sir de elemente, repetate sau nu, apartinand multimii M.

Prin limbaj pe M intelegem o parte oarecare a vocabularului universal.Exista patru tipuri de codificare intalnite in procesul comunicarii interumane. Daca M

este o multime de mesaje, S este o multime de semnale, f este un cod, adica o functie biunivoca, iar L(M) si L(S) doua limbaje definite pe alfabetele M si, respecti, S, vom numi codificare oricare dintre multimile: C1={M,S,f},C2={M,L(S),f},C3={L(M),S,f},C4={L(M),L(S),f}

Codificarile de tip C1 corespunde asocierii mesajelor simple cu semnalele simple, ca in cifrurile alfabetice, in care o litera se substitue alteia.

Codificarile de tip C2 substitue mesajelor simple din M, siruri de semnale, recte cuvinte, din limbajul L(S).

Este cazul „alfabetului” Morse, unde M reprezinta multimea caracterelor latine si a semnelor uzuale de punctuatie, iar S o pereche de semnale notate prin punct si linioara.Fiecarui litere i se asociaza, de data aceasta, nu cate un simplu element din S, ci secvente de pana la 7 astfel de elemente.

In codificarea de tip C3, semnalele elementare exprima intelesuri complexe.Astfel, in tarnsportul feroviar sau rutier, mesaje de genul „Accesul e liber” sau „Trecerea interzisa” sunt comunicate printr-un semnal luminos unic.Traducerea dintr-o limba intr-alta reprezinta un caz tipic de codificare de tip C4, intrucat opereaza cu substitutii la nivelul cuvintelor, nu al literelor sau fenomenelor componente.

Comunicarea verbala presupune o codificare de tipul C2.

Studiul comunicarii si, in principal, al formelor de comunicare umana, a inceput sa prinda contur in deceniile V si VI ale secolului nostru.

In functie de autori, comunicarea se imparte dupa cum urmeaza: unii arata ca exista doua tipuri de baza ale comunicarii verbala si non-verbala.

3 Canalul si diversitatea codurilor: Anatol Ciobanu

28


Tacerea , departe de a fi lipsita de comunicare,este incarcata profund de seminificatii comunicative.

Cand suntem stingheriti, nestiind raspunsul la o intrebare, noi comunicam implicit ceva. Aceasta tacere e deosebita de tacerea omului meditativ sau a omului plictisit sau de tacerea impusa prin ,,reducerea la tacere’’.Tacerea se leaga de ascultare si de receptionarea corecta a mesajelor. Folosind-o cu pricepere, putem stimula comunicarea creand interlocutorului posibilitatea de a-si exprima ideile sau sentimentele care astfel ar fi ramas ascunse.

Limbajul spatiului . Ideea de la care se porneste este ca orice individ are tendinta de a-si revendica un spatial al sau, spatial din jurul trupului sau, pe care-l marcheaza imaginar, il considera drept spatial sau personal, ca o prelungire a propriului sau trup. Incalcarea acestui spatiu bazeaza profound individual, creand discomfort, stanjeneala si chiar stari conflictuale. Fiecare individ tinde sa mentina o distanta intre el si celelalte persoane sau lucruri. In limbaj curent se spune ,,il tine la distanta’’ sau ,,prieten apropiat’’, ilustrand faptul ca relatiile interumane pot fi exprimate spatial.

In plan mai general, modul in care folosm spatiul de comunicare are determinatii culturale si sociale specifice. In lumea afacerilor, de exemplu, spatiul este in relatie directa cu rangul individului; pe masura ce avanseaza in functie, cresc dimensiunile biroului sau.

In privinta spatiului familial ( cel al casei de locuit) accesul persoanelor straine este extreme de selective, in functie de relatiile pe care acestea le au cu proprietarul.Unele persoane sunt primate doar in vestibul, altele in bucatarie, altele in sugragerie sau in dormitor.

Limbajul trupului are si el o semnificatie aparte. Prin intermediul acestuia putem depista daca o persoana relateaza un fapt adevarat sau o minciuna. De exemplu, daca in timpul

29

COMUNICARE

VERBALA NON-VERBALA

limbajul tacerii;limbajul spatiului;paralimbajul;contactul vzual;expresia faciala;limbajul trupului;gesturile.


conversatiei, persoana nun e priveste timp indelungat in ochi, daca isi framanta mainile in mod constant,daca exercita o frecare asupra ochilor, daca is misca nasul si colturile gurii,este clar ca acea persoana nu este o persoana sincera in ceea ce ne comunica.

Totodata, prin limbajul trupului, putem deduce ocupatia unei persoane dar putem descoperi si modul ei de viata. O persoana imbracata decent, elegant, mereu ingrijita si care acorda o atentie modului in care se prezinta in fata celorlalti este clar o persoana care traieste intr-un ambient intelectual, ocupand o functie importanta.

Gesturile, cum ar fi miscarea mainilor si a corpului, pozitia corpului ( modul in care suntem asezati), orientarea ( daca stam cu fata sau cu spatele catre interlocutor) , contactul vizual ( daca privim spre destinatarul mesajului sau nu) cat si intervalul de timp in care il privim, paralimbajul ( vibratii ale vocii , variatii de inaltimii sunetelor, taria lor si capacitatea vorbirii, calitatea si tonul vocii).

Exista patru modele de comunicare: comunicare directa; comunicare indirecta; comunicare multipla; comunicare colectiva.

Comunicare directa presupune o forma completa de comunicare, actul comunicariirealizandu-se prin mijloace de transmitere a informatiilor astfel:

de la o persoana catre alta persoana; de la o persoana catre mai multe persoane; de la mai multe persoane de catre o persoana; de la mai multe persoane catre mai multe persoane.

Comunicarea indirecta o reprezinta trecerea de la faza culturii orale la faza culturii vizuale, provocand o ,,ruptura” intre lumea magica a auzului si lumea indiferenta a vazului. Caracterul acestui tip de comunicare consta in lipsa apricierii fizice, care nu mai este obligatorie, ca in cazul comunicarii directe, transmiterea informatiilor poate fi in lant cu posibilitatea declansarii de ecouri asupra indivizilor sau grupurilor, raspunsul (feed-back-ul) este mai lent decat in comunicarea directa.

Se poate vorbi si de comunicare multipla odata cu aparitia tiparului,care a revolutionat ierarhia comunicarii. Caracteristicile sunt cele ale comunicarii indirecte, cu deosebirea ca, de aceasta data, numarul mesajelor este mai mare si ele sunt transmise razant, prin propagare. Inventarea tiparului a introdus in procesul de comunicare posibilitatea multiplicarii mesajelor intr-un anumit numar, implicit fidelitatea informatiei,propagarea ei in lant si caracterul multidirectional al difuzarii.In cazul comunicarii colective, emitatorul si receptorul nu mai sunt indivizi, ci grupuri, care sunt alcatuite la randul lor din indivizi si grupuri mai mici. Mesajele sunt multiple si numeroase, ele trebuind sa treaca, in mod obligatoriu, printr-un organ de informare ,care este mass-media. Din aceste motive, atat mesajul cat si comunicarea se socializeaza, devin colective.

Mijloace de comunicare

30


In opozitie cu alte pareri conform carora dezvoltarea comunicarii s-a realizat concomitent cu evolutia societatii, istoria omenirii se imparte in patru etape mari in functie de evolutia mijloacelor de comunicare. Aceasta etapizare nu tine cont de impactul pe care l-au avut factorii sociali si economici din societate.

Iata,cronologic,etapele descrise anterior: era tribalismului prealfabetic ( cultura orala); era scrisului (Grecia Antica dupa Homer); era tiparului ( 1500-1900); era electronica (epoca moderna).

Dincolo de incercarile de clasificare se afla mijloacele de comunicare propriu-zise, care se caracterizeaza prin capacitatea de a transmite simultan un pachet de informatii, comunicarea rapida la distanta , diversitatea mare de servicii, asigurarea unui feet-back, comunicarea operativa, comoditatea in exploatare, inregistrarea mesajelor,costuri mai mult sau mai putin scazute in functie de mijloace etc.

Mijloacele de comunicare sunt extreme de variate:dialogul sau comunicarea interpersonala, memoriile, documentele, posta clasica, posta voice si posta electronica, telefonul, faxul,teletextul, telefaxul, calculatorul, internetul, mass-media.

O scurta cronologie a aparitiei mijlocelor tehnologice poate fi urmatoartea:- telegraful optic: compus din tunuri asezate la o distanta de 6-8 km,existau binoclul si

luneta care apropiau imaginea;- telegraful electric: prima schita a aparut in ,, Scots Magazine’’ in anul 1753,iar in 1774 a

fost pusa in aplicare de Georges Louis Lesage- telegrama electrica : 1884, Morse- In Romania,a aparut in 1853, intre Iasi- Cernauti- Viena.- telefonul: 1876- Graham Bell- In Romania, primul telefon a a fost posedat de Ministerul de Interne, in anul 1883.- telegraful fara fir: 1896,creeat de Guglielmo.- radioul: 1920- G. Marconi- In Romania , primul post de radio a aparut in 1930, intitulat ,,Radio Baneasa’’.- in 1927 a aparut primul televizor;- in 1948 a aparut primul televizor in culori;- in 1962 au aparut satelitii de telecomuniactii;cu ajutorul carora s-au transmis jocurile

olimplice de la Tokio atat in Japonia cat si in SUA si Ciudad de Mexico, din anul 1964;- televizorul cu teletext;- videotextul.

Progresul tehnic a permis dezvoltarea si imbunatatirea continua a mijloacelor, atat de indispensabil in perioada actuala. Sa nu uitam ca totul a pornit de la zgomot, gest, cuvant, care treptat a contribuit la aparitia scrisului, modalitate de comunicare care a constituit adevaratul start a ceea ce se poate numi astazi sistemul mijloacelor de comunicare de masa.

31


Functiile comunicarii

Functia emotiva: evidentierea starilor interne ale emitatorului. Imbiate de valori emotive sunt interjectiile de tipul ,,of’’, ,,sac’’, ,,brr’’ , unele forme verbale (modul optativ), expresiile de genul :,, Doamne pazeste!’’ , ,,Fir-ar sa fie!’’ .

Functia conativa/persuasiva/retorica este indreptata catre destinatarul comunicarii, de la care se intentioneaza sa se obtina un anumit tip de raspuns. Forma verbala conativa prin excelenta este modul imperativ. In calitatea sa de arta a construirii discursurilor persuasive, retorica avea in vedere tocmai valorificarea potentelor conative ale comunicarii umane.

Functia poetica e centrata pe mesaj. Trebuie insa observat ca ea nu are in vedere referinta, adica situatia sau fenomenul real pe care le vizeaza comunicarea. Se stie ca, spre deosebire de limbajul stiintific, pentru care ceea ce conteaza cu precadere este despre ce se vorbeste, limbajul pune accentul pe cum se spune. Cel dintai privilegiaza semnificatul, cel de-al doilea semnificantul. Indaratul cuvintelor unui text stiintific se vad intelesurile pe care ele ni le dezvaluie, pe cand cuvintele unui poem sunt, in mare masura, opace, ele retinand atentia cititorului asupra aspectului lor concret, ceea ce face ca orice incercare de a le inlocui cu sinonime sa distruga poeticitatea textului.

Functia referentiala se axeaza atat pe subiectul comunicarii, insa are si o orientare catre cadrul in care se desfasoara procesul de comunicare, capatand o valoare situationala/ contextuala.

Functia metalingvistica se manifesta ori de cate ori in cadrul comunicarii apare necesitatea de a se atrage atentia asupra codului utilizat. Perifrazele explicative care precizeaza acceptiunea in care trebuie inteles un termen, gesturile ( facutul cu ochiul), sau tonul ( de pilda,ironic), ce indica receptorului cheia in care trebuie decodificat mesajul, apartinand sferei metalingvisticului.

Functia fatica are in vedere caracteristicile canalului de comunicare si controlul bunei functionari a acestuia. ,,Alo-ul’’ cu care incepem o convorbire telefonica nu exprima nimic cu privire la noi, la interlocutorul nostru, la mesajul pe care dorim sa-l transmitem si nici macar la cod,caci, dat fiind caracterul international al acestui cuvant, cel care il receptioneaza nu se poate baza pe el pentru a deduce in ce limba dorim sa-i vorbim. In schimb, marcheaza deschiderea canalului. O functie asemanatoare o au gesturile sau formulele de salut.Desi distingem sase aspecte fundamentale ale limbii , am putea totusi cu greu sa gasim mesaje verbale care sa indeplineasca numai o functie.

Bariere de comunicare

Nicky Stanton sustinea ca : ,, Individualitatea noastra este principala bariera in calea unei bune comunicari’’.

In cadrul procesului de comunicare, pe langa elementele constitutive, fara de care nu poate exista propriu-zis comunicarea –emitator,receptor,mesaj,cod,canal- apar o serie de obstacole sau bariere.

32


Asemeni canalului de comunicare ,care prin natura sa pastreaza intact sau deformeaza continutul ,respectiv sensul mesajului, bstacolele reduce fidelitatea si eficienta transferului de mesaj.

Exista patru tipuri de bariere de comunicare:- bariere de limbaj ( dificultati de exprimare, expresii si cuvinte cu sensuri diferite);- bariere de mediu ( suporturi informationale necorespunzatoare, diferente intre

pregatirea emitatorului si a receptorului, climat de munca necorespunzator);- bariere datorate pozitiei emitentului sau receptorului ( imaginea dinspre celalalt insotita

uneori de idei preconcepute, sentimentele comunicatorilor);- bariere de conceptie (presupuneri, lipsa de atentie si de interes la receptare, exprimarea

gresita a mesajului, concluzii grabite);Solutiile pentru inlaturarea acestor bariere consta in: planificarea comunicarii, alegerea

momentului oportun, determinarea scopului acesteia, clarificarea ideilor inainte de punerea in practica, folosirea unui limbaj adecvat.

O alta clasificare imparte obstacolele in: bariere fizice (distanta, spatiul); bariere sociala (conceptii diferite dinspre viata); bariere gnoseologice (lipsa experientei,a cunostintelor); bariere sociopsihologice (obiceiuri, traditii, prejudecati); bariere geografice (distanta in spatiu); bariere istorice (distanta in timp); bariere statalo-politice ( regimuri politice diferite); bariere economice (lipsa mijloacelor financiare); bariere tehnice (lipsa tehnicii); bariere lingvistice (necunoasterea sau slaba cunoastere a limbilor straine); bariere psihologice (perceptie,memorie, convingere); bariere de rezonanta (mesajul nu raspunde nevoilor individului).

33

E MESAJ CANAL MESAJ R

ZGOMOT PERTURBARE


Comunicarea este eficienta si productiva numai atunci cand exista un limbaj si un vocabular comun. Ideal ar fi sa existe un limbaj universal neutru, insa din pacate nu se poate vorbi inca de asa ceva. Cu toate acestea, situatii de comunicare relativ ideale se intalnesc in comunitatile inchise,in laboratoarele stiintifice, unde s-au format in timp tehnici comune de problematizare si organizare mentala.

5. Tipuri de comunicare umanaComunicarea umană este procesul prin care emitem opinii, valori, norme, percepţii

către un receptor.Comunicarea este un proces prin care un individ transmite stimuli cu scopul de a

schimba comportamentul altor indivizi.Comunicarea reprezintă procesul prin care un Emiţător transmite un mesaj sub forma

unui Cod prin intermediul unui Canal către un Receptor.Comunicarea reprezintă un ansamblu de principii şi norme care traversează planul

gândirii şi cel comportamental.Prin procesul de comunicare încercăm să convingem, să explicăm, să influenţăm, să

educăm, să informăm sau să îndeplinim orice alt obiectiv.Scopurile principale ale procesului de comunicare:

• Să fim receptaţi• Să fim înţeleşi• Să fim acceptaţi• Să provocăm o reacţie

Când nici unul dintre aceste obiective nu este atins înseamnă că procesul de comunicare nu s-a realizat. Acest lucru se poate întâmpla din cauza mai multor factori care apar în proces.

34


Factorii ce influenţează comunicarea

Unul din factori îl reprezintă înţelesul cuvintelor. Individualitatea noastră este principala barieră în calea unei bune comunicări. În cursul procesului de învăţare a limbii materne, am atribuit acelaşi înţeles cuvintelor, însă singura legătură dintre un cuvânt şi lucrul sau obiectul pe care îl reprezintă, este asocierea pe care un grup de oameni a decis să o facă.

Contextul sau situaţia reprezintă un alt factor care influenţează comunicarea. O persoană poate atribui înţelesuri diferite aceloraşi cuvinte la momente şi în contexte diferite. Esenţial este să adaptăm sensul cuvintelor fiecărei situaţii şi să stăpânim bine aceste sensuri pentru a nu crea confuzii.

Barierele în calea comunicării le constituie diferenţa de percepţie, concluziile grăbite, stereotipiile, lipsa de cunoaştere, lipsa de interes, dificultăţile de exprimare, emoţiile şi personalitatea.

Diferenţele de percepţie reprezintă modul în care noi privim lumea. Acest mod este influenţat de experienţele noastre anterioare, astfel că persoane de diferite vârste, naţionalităţi, culturi, educaţie, ocupaţie, sex, temperamente vor avea alte percepţii şi vor interpreta situaţiile în mod diferit.

Concluziile grăbite intervin în situaţiile în care vedem ceea ce dorim să vedem şi auzim ceea ce dorim să auzim, evitând să recunoaştem realitatea.

Stereotipiile reprezintă situaţiile în care tratăm diferite persoane ca şi când ar fi una singură (ex: Dacă am cunoscut un miner, i-am cunoscut pe toţi).

Lipsa de cunoaştere – vom întâmpina întotdeauna dificultăţi în a comunica cu cineva eficient atunci când respectivul are o educaţie diferită de a noastră sau ale cărui cunoştinţe în legătură cu un anumit subiect de discuţie sunt mult mai reduse.

Lipsa de interes – una din cele mai mari bariere în calea comunicării este lipsa de interes a interlocutorului faţă de mesajul emis. În astfel de situaţii, se acţionează cu abilitate pentru a direcţiona mesajul astfel încât să corespundă intereselor celui ce primeşte mesajul.

Dificultăţile de exprimare apar atunci când emiţătorul are probleme în a găsi cuvintele potrivite pentru a-şi exprima ideile. Lipsa de încredere, vocabularul sărac, emoţiile pot duce la devierea sensului mesajului.

Personalităţile celor doi factori, Emiţătorul şi Receptorul, care intervin în procesul comunicării joacă un rol extrem de important. Trebuie să ne adaptăm propria persoană, să ne controlăm temperamentul şi limbajul în funcţie de personalitatea şi de starea de spirit a interlocutorului, aşa încât mesajul să fie receptat în forma pe care noi am dorit să o transmitem.

Tipuri de comunicare socială

În funcţie de numărul participanţilor şi tipul de relaţie dintre ei, există cinci tipuri de comunicare:

Comunicarea intrapersonală, în care Emiţătorul şi Receptorul sunt aceeaşi persoană. Deşi nu presupune existenţa unor comunicatori distincţi, dialogul interior pe care îl purtăm cu noi înşine reprezintă un autentic proces de comunicare, în care îşi află locul chiar şi falsificarea informaţiei în vederea inducerii în eroare a interlocutorului (ne referim la situaţia, destul de frecventă, a oamenilor care se mint sau amăgesc ei înşişi).

35


Comunicarea interpersonală diadică presupune strict doi participanţi şi prezintă calitatea de a influenţa opiniile, atitudinile sau credinţele oamenilor.

Comunicarea de grup este o altă ipostază a comunicării interpersonale ce presupune însă mai mult de doi participanţi. Limita superioară variază de la caz la caz, dar, în general, sunt considerate tipice pentru această formă de comunicare grupurile ,,mici”, cu cel mult 10-15 participanţi (ex: brainstorming).

Comunicarea publică implică prezenţa unui Emiţător unic şi a unei multitudini de Receptori (este cazul prelegerilor, discursurilor).

Comunicarea de masă presupune prezenţa obligatorie a gate-keeper-ului. El se prezintă ca un producător instituţionalizat de mesaje adresate unor destinatari necunoscuţi. Acest tip de comunicare se caracterizează printr-o slabă prezenţă a feed-back-ului. Mesajele îmbracă cele mai variate forme (carte, presă scrisă, transmisii radio sau TV).

Comunicarea verbală

Uşurinţa de exprimare depinde de: caracteristicile personalităţii dvs. calităţile vocale – enunţarea şi pronunţarea caracteristici ale personalităţii celor cu care veniţi în contact.

Trăsăturile comunicării verbale eficiente

Claritate. Presupune capacitatea de exprimare clară a ideilor. Exprimarea trebuie să fie simplă, iar materialul să fie astfel organizat încât să poată fi uşor de urmărit. Nu trebuie să încercaţi să impresionaţi auditoriul folosind cuvinte lungi şi complicate. Uneori trebuie să folosiţi un vocabular specializat sau argou, dar va trebui să aveţi grijă să explicaţi toţi termenii care pot să nu fie uzuali pentru auditoriul dvs.

Acurateţe. Trebuie să vă asiguraţi că expresiile şi cuvintele pe care le folosiţi exprimă exact ceea ce doriţi să spuneţi. Veţi avea deci nevoie de un vocabular suficient de bogat pentru a putea alege cuvintele cu înţeles precis în vederea atingerii scopului propus. Faptele la care vă referiţi trebuie să fie corecte. Exploraţi subiectul până la capăt şi asiguraţi-vă că informaţiile pe care le citaţi sunt de încredere. Evitaţi să declaraţi lucruri neconforme cu realitatea şi care pot fi contestate. Exprimări care încep cu ,,Toată lumea ştie…” sau ,,Nici o persoană cu mintea întreagă nu ar accepta asta…” sunt întotdeauna periculoase şi pot fi contestate, în special când sunt pe punctul de a genera o reacţie ostilă.

Empatie. Încercaţi întotdeauna să fiţi curtenitori şi prietenoşi. Oricât de supăraţi aţi fi, încercaţi să vă stăpâniţi emoţiile şi să rămâneţi cel puţin calm. Cel mai bun mod de a rămâne prietenos şi amabil este de a vă pune în locul celeilalte persoane. Încercaţi să simţiţi ceea ce simte cealaltă persoană. Punându-vă în locul ei, veţi stabili o empatie cu aceasta. Totuşi, nu trebuie să fiţi mereu de acord cu ea sau cu ideile sale, dar vă va ajuta să fiţi înţelegător şi răbdător. Expresia feţei şi tonul vocii sunt evident importante, în special în discuţiile de grup sau interviuri.

36


Sinceritate. Aceasta înseamnă în realitate a fi natural. Este întotdeauna un pericol ca atunci când se discută cu persoane necunoscute sau cu un statut social mai înalt, să devenim rigizi şi stângaci sau să încercăm să simulăm. Asta provine din lipsa de încredere în sine. Desigur, nu vorbiţi cu şeful dvs. exact în acelaşi mod în care aţi vorbi cu un prieten sau un coleg. Străduiţi-vă pe cât posibil să fiţi dvs. înşivă.

Relaxarea. Cea mai bună metodă de a vă elibera de dificultăţile de vorbire este relaxarea. Atunci când suntem stresaţi şi avem muschii încordaţi, nu mai putem fi naturali. Mişcările bruşte sunt, de asemenea, rezultatul tensiunii acumulate. Încercaţi să respiraţi profund. Dacă rămâneţi nemişcaţi şi încordaţi, atunci vă puteţi bloca respiraţia involuntar. Dacă respiraţi natural, sau mai profund decât de obicei, atunci muşchii vor fi mult mai relaxaţi iar efectul va fi în favoarea dvs.

Contactul vizual. Limbajul trupului are o foarte mare importanţă în comunicare. Direcţia privirii şi mobilitatea ei sunt factori importanţi în sincronizarea unui dialog. Un vorbitor care nu se uită niciodată spre cel care îl ascultă ar putea transmite mesaje de tipul: ,,Nu mă intresezi”, ,,Nu-mi placi”, ,,Nu sunt prea sigur “, ,Nu sunt sigur pe ce spun” sau chiar ,,Să nu crezi ce-ţi spun”. Atunci când vorbiţi, stabiliţi un contact vizual cu cel care vă ascultă. Nu vă îndreptaţi privirea spre birou, spre genunchi sau spre fereastră. Dacă vorbiţi unui grup mare, cuprindeţi-l cu privirea astfel încât fiecare individ să se simtă observat. Ei vor prefera o uşoară pauză a vorbitorului, care demonstrează interesul lui în modul de a-i privi, asigurând o fluenţă a discursului, spre deosebire de cel care citeşte cu capul în jos, fără a da importanţă auditoriului.

Înfăţişarea. Felul în care eşti privit arată cât de bine vă înţeleg ceilalţi. Înfăţişarea ta reflectă modul în care te priveşti pe tine însuţi – propria imagine. Cel care te ascultă nu te poate ajuta prea mult, însă poate înregistra aparenţa, înfăţişarea ta şi atunci el va primi, prin metacomunicare, o imagine a modului în care te porţi, cum te îngrijeşti, chiar şi ce vestimentaţie preferaţi. În cele mai multe situaţii de dialog oamenii privesc vorbitorul şi îl judecă chiar înainte de a vorbi. O haină atractivă, o ţinută vestimentară îngrijită este deosebit de importantă în situaţiile formale: întâlniri publice, interviurile pentru angajare, conferinţe etc.

Postura. Poziţia corpului este de asemenea importantă pentru procesul de comunicare. O persoană care se sprijină de perete sau stă aplecată înainte pe scaun în timp ce transmite un mesaj verbal unei alte persoane, surprinde neplăcut, demonstrând o atitudine de oboseală, plictiseală sau neglijenţă. Întotdeauna, în acest caz, ascultătorii vor fi impresionaţi neplăcut. Un element important al comunicării constă în examinarea posturii dvs. –cum staţi în picioare când vorbiţi – poziţii care vor pune în evidenţă şi calitatea discursului dvs. dar, mai ales, vă influenţează vocea. Pentru a vă ameliora şi perfecţiona postura când vorbiţi, trebuie să aveţi în vedere patru caracteristici foarte importante: vioiciunea, plăcerea, distincţia şi expresivitatea. Ele vor influenţa şi calităţile vocale.

Stiluri de transmitere a informaţiilor

Stilul rece caracterizează formele de comunicare necooperativă, în care Emiţătorul nu îşi cunoaşte Receptorul, iar acesta din urmă nu e în măsură să influenţeze în vreun fel discursul celui dintâi. E cazul unor emisiuni de radio sau TV, cu texte atent elaborate tocmai pentru că se ştie că inexistenţa feed-back-ului face imposibilă ajustarea lor pe parcurs.

37


Stilul formal corespunde adresării către un auditoriu numeros, ale cărui reacţii sunt perceptibile pentru vorbitor. Discursul prezintă un nivel înalt de coerenţă. Se evită sistematic repetiţiile, recurgerea la expresii argotice sau prea familiare, elipsele şi lăsarea în suspensie a unor propoziţii începute. Atunci când destinatarul este un singur individ, folosirea stilului formal corespunde intenţiei de a marca o distanţă în raport cu persoana acestuia.

Stilul consultativ e cel al discuţiilor cu caracter profesional, de afaceri, al negocierilor şi tratativelor. Participarea interlocutorului la dialog este aici activă.

Stilul ocazional e specific conversaţiilor libere între prieteni. Dispare aici baza informaţională minimală pe care ar urma să se construiască dialogul. Participanţii trec fără restricţii de la un subiect la altul într-o manieră decontractată, dar şi mai neglijentă. Îşi fac apariţia expresiile eliptice, elementele de argou etc.

Stilul intim se caracterizează prin recurgerea la un cod personal, care nu mai are drept obiectiv comunicarea unor date exterioare, ci oferă informaţii despre stările şi trăirile intime ale subiectului.

Comunicarea non-verbală

Pentru a comunica oamenii nu folosesc numai cuvintele. De câte ori comunicăm, trimitem în exterior mesaje şi prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci când scriem sau vorbim, noi totuşi comunicăm ceva, uneori neintenţionat.

Comunicarea sonoră

Circa 38% dintre mesajele transmise într-o interacţiune personală sunt de ordin vocal, fără a fi cuvinte. Ele aparţin parametrilor ,,muzicali” ai limbajului (timbrul, intonaţia, ritmul, pauzele, tonul, înălţimea, intensitatea vocii), fie repertoriului, destul de bogat, de sunete nearticulate pe care omul este capabil să le emită. Acestea din urmă îndeplinesc funcţii diferite, de la cea expresivă a oftatului, trecând prin rolul fatic al câte unui ,,îhî” strecurat în conversaţie pentru a-l convinge pe interlocutor că este urmărit cu atenţie, şi până la metalingvistica tuse semnificativă, ce semnalează necesitatea citirii mesajului într-o cheie deosebită faţă de modul de decodificare practicat până atunci.

Comunicarea gestuală. Kinezica

Kinezica se defineşte ca fiind modalitatea de comunicare prin intermediul gesturilor şi al mimicii. Interpretarea diferită dată aceluiaşi gest în zone geografice diferite şi posibilitatea exprimării aceleiaşi idei prin gesturi neasemănătoare pledează pentru prezenţa arbitrariului şi în acest domeniu. Astfel, desenarea unui cerculeţ cu degetele mare şi arătător unite la vârf înseamnă ,,O.K.” în America, ,,zero” în Franţa, ,,bani” în Japonia şi este o ameninţare cu moartea în Tunisia. În locul semnului de O.K., rusul ridică degetul mare în poziţie verticală, francezul îşi duce la buze arătătorul şi degetul mare unite la vârf, brazilianul îşi strânge între degete lobul urechii iar sicilianul se ciupeşte uşor de obraz. Pe de altă parte însă, existenţa unor

38


gesturi universale nu poate fi negată. Pe toate meridianele, nedumerirea se exprimă prin ridicarea din umeri, tristeţea sau veselia sunt semnalate prin modificări fizionomice asemănătoare.

Comunicarea scrisă

Trăsăturile specifice ale comunicării scrise în raport cu cea orală au făcut obiectul unui mare număr de cercetări. Textele scrise se disting de discursul oral prin următoarele particularităţi:

- tendinţa de a utiliza cuvinte mai lungi;- preferinţa pentru nominalizare acolo unde vorbitorii recurg, de obicei, la verbe cu

acelaşi înţeles;- folosirea unui vocabular mai variat;- recurgerea mai frecventă la epitete;- ocurenţa mai scăzută a pronumelor personale;- preferinţa pentru propoziţiile enunţiative în defavoarea celor exclamative;- grija de a formula idei complete;- eliminarea repetiţiilor.

Atunci cînd scriem e recomandabil ca elementele esenţiale ale mesajului să fie plasate în prima parte a frazei, unde prezintă şansele maxime de a se fixa în memoria cititorului.

Comunicarea în grup

Avantajele comunicării în grup

1. Există mai multă informaţie disponibilă

Există posibilitatea de a creşte artificial cantitatea de informaţie produsă într-un grup, în mod special informaţie nouă, imaginativă şi creativă prin metodele tehnicii cunoscută sub numele de brainstorming.

Regulile brainstorming-ului:- subiectul sau problema trebuie să fie clar şi simplu delimitată;- criticile adverse nu sunt permise şi trebuie evitată autocritica mentală;- toate ideile sunt înregistrate;- asocierea liberă a ideilor este încurajată;- numărul ideilor trebuie să fie mare.

2. Sugestii mai multe şi mai bune

Grupurile, caracterizate printr-un climat bun de comunicare, vor oferi soluţii în număr mai mare şi de înaltă calitate decât cele obţinute ca rezultat al unei munci individuale.

39


3. Decizii mai riscante

O altă diferenţă interesantă între gândirea şi comunicarea de grup şi cea individuală este aceea că oamenii par a fi mai doritori să accepte o decizie mai riscantă luată în grup decât ar face-o singuri.

Dezavantajele comunicării în grup

1. TimpulRaportată la timp, munca individuală este mult superioară pentru că nu există probleme

de coordonare a eforturilor cu ale altora. Individul nu trebuie să asculte informaţii pe care deja le ştie, nu trebuie să testeze climatul grupului înainte de a-şi aduce contribuţia şi nu există riscul de a-şi vedea multiplicat efortul personal.2. Presiunea grupului

Tendinţa de a lua decizii mai riscante în grup poate fi un fenomen de nedorit. Relaţia psihologică de grup poate conduce la adoptarea de decizii mediocre.3. A vorbi mai degrabă decât a acţiona

În multe situaţii grupurile acţionează mai puţin. Astfel, unele grupuri tind să discute aproape orice problemă dar nu rezolvă nici una.

Comunicarea tactilă. Funcţiile ei.

1. Atingeri care transmit emoţii pozitive, exprimă sentimente calde, afectuoase (ex: adultul care mângâie un copil, şeful care te bate pe umăr spre a te încuraja într-un moment dificil, omul care îţi strânge mâna cu căldură dând astfel glas gratitudinii sale faţă de un gest făcut în favoarea lui).

2. Atingeri în joacă. Înzestrate cu un pronunţat potenţial metacomunicativ, acestea uşurează interacţiunea, fără ca, totodată, să angajeze răspunderea celui ce atinge pentru actul atingerii.Dezmierdarea sau pălmuirea în glumă posedă cu totul alte conotaţii decât aceleaşi gesturi făcute cu toată seriozitatea, ceea ce nu înseamnă că ar fi lipsite de valoare comunicativă, ci doar că transmit altceva, de multe ori un sentiment de apropiere, de solidaritate camaraderească pe care gesturile serioase sunt mai puţin capabile să îl comunice.

3. Atingeri ,,de control” care vizează dirijarea comportamentelor, a atitudinilor sau, chiar, a sentimentelor persoanei atinse. Un mic semnal tactil îi poate atrage atenţia interlocutorului să ne privească, după cum îl poate îndemna să se dea la o parte, să se grăbească sau, dimpotrivă, să stea locului.În majoritatea cazurilor, atingerile de control implică o relaţie de dominare şi, ca atare, ea nu poate fi efectuată decât unidirecţional. Persoana cu statut social mai înalt sau cea care joacă rolul superiorului în situaţia de comunicare dată este universal recunoscută, în toate culturile, drept mai îndreptăţită decât cealaltă să îşi atingă interlocutorul.

40


4. Atingerea ,,rituală”. Cea mai cunoscută şi mai frecvent utilizată este strângerea mâinii în semn de salut la întâlnire şi la despărţire. În funcţie de poziţia mâinii, de felul în care aceasta este întinsă, acest gest are mai multe implicaţii decât pare şi îmbracă nenumărate forme.

5. Atingerea în alt scop decât comunicarea propriu-zisă. Ea poate îmbrăca o multitudine de forme, de la susţinerea unei persoane care urcă sau coboară dintr-un vehicul, la atingerea frunţii pentru a evalua temperatura unui bolnav. Chiar dacă obiectivul urmărit este altul, în majoritatea acestor cazuri se transmit şi informaţii afective, deoarece gesturile ce presupun contactul fizic implică mai întotdeauna şi prezenţa unui sentiment, fie el pozitiv sau negativ.

Comunicarea vizuală

Funcţiile mai importante ale comunicării vizuale din punct de vedere gestual:Cererea de informaţie. Privirea joacă un rol determinant în realizarea feed-back-ului, ea

constituind principalul mijloc de reglare a interacţiunii.Informarea altor persoane că pot vorbi. Într-o comunicare de grup, selectarea

vorbitorului următor poate fi făcută pe căi lingvistice sau prin orientarea deictică a privirii.Indicarea naturii relaţiei. Sentimentele pozitive sau negative pot fi transmise prin

intermediul privirii. Orientarea şi durata privirii pot semnala şi existenţa unui raport social de un tip anume (ex: Emiţătorul îşi priveşte partenerul de dialog mai mult decât o face receptorul însă lucrurile se pot inversa în cazul şefilor care caută să îşi domine subalternii privindu-i insistent în timp ce le vorbesc sau, dimpotrivă, evită să-i urmărească cu privirea când aceştia iau cuvântul pentru a sublinia că nu acordă cine ştie ce importanţă opiniilor lor).

Compensarea distanţei fizice. Interceptarea privirii cuiva aflat la distanţă, într-un loc aglomerat, ne face să ne simţim mai apropiaţi de el, chiar dacă, practic, rămânem departe unul de altul. De natura relaţiei depinde şi amplasamentul punctului către care ne aţintim privirea. Într-o convorbire oficială, se vizează, în cea mai mare parte a timpului, un loc situat în mijlocul frunţii interlocutorului. O conversaţie amicală coboară ,,punctul ochit” undeva între ochi şi gură, pentru ca un grad mai mare de intimitate să îl aducă mai jos, într-o regiune situată între bărbie şi zona coapselor.

Verificarea percepţiei

În orice proces de comunicare, verificarea percepţiei duce la eliminarea uneia din cele mai des întâlnite bariere în comunicare. Verificarea percepţie este operaţiunea prin care cineva descrie ceea ce percepe a fi de fapt părerea celuilat pentru a verifica dacă într-adevăr înţelege ceea ce simte cealaltă persoană.

Verificarea percepţiei

- se face printr-o întrebare- tonul întrebării trebuie să exprime interesul de a afla răspunsul decât concluzia

vorbitorului - comunicarea percepţiei se referă numai la comportamentul care tocmai a fost observat, nu la informaţii obţinute din trecut

- persoana cu care se verifică percepţia trebuie să o trăiască în mod obiectiv

41


Verificarea unei percepţii se face prin descrierea comportamentului ce a generat respectiva percepţie.

Cu alte cuvinte, spuneţi celuilalt ce făcea în momentul în care l-aţi observat. Apoi exprimaţi-vă bănuiala care include şi o descriere a sentimentelor cauzate de comportamentul observat. Ex: „Maria, de când am intrat în discuţii, îmi eviţi tot timpul privirea. Pari supărată! Te deranjează subiectul?”

Feedback

Înseamnă a descrie altei persoane comportamentul acesteia şi ceea ce aţi simţit ca reacţie la acest comportament. Feedback-ul este un mod de a ajuta pe cineva să se gândească să-şi schimbe comportamentul, înseamnă a furniza cuiva aspecte referitoare la comportamentul său şi efectul acestuia asupra dvs. Feedback-ul ajută individul să afle dacă comportamentul lui a avut efectul scontat. Emiterea şi recepţionarea feedback-ului sunt abilităţi ce pot fi dobândite.

Când feedback-ul nu este adresat la timpul potrivit, rezultatele vor fi în cele mai bun caz nefolositoare, dacă nu chiar distructive.

Un feedback are nevoie de următoarele:- încredere reciprocă- receptarea feedback-ului ca pe o experienţă comună- ascultarea atentă, mai ales din partea emiţătorului- comportamentul emiţătorului trebuie să fie de natură să-l ajute pe receptor să

vorbească.Feedback-ul ţine seamă atât de nevoile receptorului cât şi de cele ale emiţătorului. Un

feedback pozitiv în general este bine primit de receptor când este un feedback adevărat.

42


6. Mass - media in socitatea contemporana„ Mass-media “ este un cuvânt compus, preluat din engleză, care se traduce literar prin

„ mijloace de masă “ şi liber prin „ mijloace de comunicare în masă “ . Noţiunea desemnează ansamblul modalităţilor prin care se realizează difuzarea informaţiei către publicul larg.

Mass-media se referă la toate modalităţile de comunicare ce ajung la un număr foarte mare de persoane.

Mijloacele de comunicare in masa sunt: presa scrisa, radio, televizune, cinema, publicitatea prin afise etc.Primul astfel de mijloc de comunicare, in ordine istorica, este tiparul, inventat de Johann Gutenberg in anul 1455 si folosit pentru publicarea celei dintai carti, insasi "Cartea Cartilor", Biblia de 42 de randuri (cuprinzand 1282 de pagini, pe cate doua coloane, trasa in 300 de exemplare). Descoperirea lui Gutenberg a marcat inceputul unei noi perioade in istoria civilizatiei si culturii umane - de unde si sintagme precum Galaxia Gutenberg sau Civilizatia Gutenberg, pentru a folosi expresiile lui Marshall McLuhan - cu imense foloase in raspandirea credintei si teologiei crestine, in dezvoltarea culturii scrise.

Se considera insa ca putem vorbi de mass-media abia de la mijlocul secolului al XIX-lea, adica din momentul in care audienta a devenit suficient de larga si eterogena. Ziarele si cartile publicate inaintea acestei perioade se adresau exclusiv unor elite. In deceniul al patrulea al secolului trecut, prin aparitia fenomenului "penny press" - ieftinirea presei - audienta s-a marit in mod deosebit, dar mai ales si-a schimbat structura, devenind o audienta de masa. Ieftinirea presei, inclusiv a cartilor, este principala cauza a acestui fenomen, dar trebuie sa luam in calcul, in acelasi timp, si schimbarea de orientare, publicatiile adresandu-se de acum incolo, in primul rand oamenilor obisnuiti. De la inceputurile veacului nostru Galaxia Gutenberg capata un concurent primejdios. E fenomenul civilizatiei Marconi, negresit, un factor enorm al progresului, caci de la lectura se trece la audibilitate. Ba chiar actul lecturii e in buna masura potentat prin descoperirea telefonului, telegrafului, radioului, filmului. Descoperirile legate de epocalul Marconi - inventatorul sistemului de telecomunicatii fara fir pe baza utilizarii undelor elelctromagnetice -au fost, se stie, extraordinar de favorizante dezvoltarii presei, si in general mass mediei 6 . Dezvoltarea semnificativa a mijloacelor de comunicare in masa s-a produs insa, in acest secol prin aparitia mass-mediei electronice: prima jumatate de secol a fost marcata de aparitia cinematrografului si a radioului, iar a doua de extinderea la nivel de masa a televiziunii, descoperita inca din deceniul al treilea. In sfarsit perioada pe care o traversam este marcata de dezvoltarea comunicarii informationale computerizate, cum ar fi sistemul Internet, prin sateliti artificiali, s.a.m.d.

Mijloacele de comunicare în masă pot fi clasificate pornind de la criterii diferite, dintre care menţionăm:

a. Modul de vehiculare a informaţiei, în funcţie de care există:b) mijloace scrise ( ziarele, revistele );c) mijloace audio-vizuale ( radioul, televiziunea ).d) Gradul de noutate şi de complexitate, în funcţie de care eistă:e) mijloace tradiţionale ( ziarele, radioul );f) mijloace moderne ( televiziunea, internetul, complexele multimedia ).

43


g) Periodicitatea apariţiei ( în cazul presei scrise ): zilnică ( ziare ) ; săptămânală ; lunară ( reviste )

Mijloacele de informare în masă au un rol important în societate, concretizat prin următoarele funcţii:

Funcţia de transmitere a informaţieiMijloacele de informare în masă permit ca informaţia să ajungă foarte rapid la mulţi

oameni. Ele răspund astfel dreptului fiecărei persoane de a fi informată. În prezent, se manifestă un proces de universalizare a informaţiei ( informaţii adesea identice se transmit zilnic în toată lumea ). Unele posturi de radio şi de televiziune pot fi recepţionate din multe zone ale globului, ceea ce face posibilă o informare relativ unitară a populaţiei lumii. Mijloacele de comunicare în masă actuale transmit ştiri despre evenimente ce se produc aproape concomitent cu relatarea lor, fapt care contribuie la dinamizarea vieţii sociale şi la sentimentul de apartenenţă planetară.

Funcţia de formare, influenţare şi manipulare a opiniei publiceUneori, informaţia se transmite în mod voit stfel încât să se formeze o anumită părere

generală. În asemenea situaţii, în care opinia publică a fost influenţată de anumite interese, se apreciază că a avut loc o acţiune de manipulare. Acest tip de influenţă se exercită astfel încât persoanele manipulate să aibă impresia că acţionează conform unor idei şi interese proprii, nu venite din exterior.

Manipularea se realizează în prezent în forme diverse şi cu mijloace de mare fineţe. De multe ori, se face uz de tăinuirea unor informaţii sau de prezentarea deformată a lor. Ceea ce se urmăreşte în general este crearea unei imagini pozitive, într-un anumit context, despre o persoană, un partid politic, o instituţie sau o idee, insinuându-se că orice altceva este „ rău “.

Funcţia de educaţieAtât conţinutul informaţiilor, cât şi felul în care se realizeaz transmiterea lor contribuie

la educarea publicului. În cazul unei emisiuni radio, de exemplu, modul de stabilire a titlului unei ştiri, tonul folosit de spicher, contextul în care este încadrată informaţia au influenţă asupra receptorului. În prezent, funcţia educativă se realizează explicit mai ales prin:

- acţiuni de popularizare a ştiinţei ( emisiunea Teleenciclopedia, Animal Planet, Discovery, National Geographic );

- programe de educaţie la distanţă, prin care cursanţii sunt pregătiţi pentru examene.Funcţia de relaxare şi de divertismentAceastă funcţie a mijloacelor de comunicare în masă s-a accentuat mult în perioada

postbelică. Amuzamentul, distracţia, jocurile interactive au căpătat o pondere deosebit de importantă în grilele programelor de televiziune sau în sumarele publicaţiilor de mare tiraj.

Toate mijloacele de informare în masă funcţionează potrivit normelor unui cod etic al utilizării informaţiei. Acest cod este bazat pe adevăr, respect pentru persoană, corectitudine. Orice încălcare a valorilor presupuse de acest cod trebuie condamnată. Opinia publică trebuie informată ori de câte ori se identifică acţiuni de manipulare a ei. Astfel, cetăţenii sunt educaţi în vederea interpretării corecte a mesajelor recepţionate şi pot fi dejucate planurile individuale ale deţinătorilor puterii de a influenţa şi de a monopoliza prin mijoacele de informare în masă credinţele şi opiniiile unor persoane sau grupuri.

44


În zilele noastre, un nou instrument mass-media ia o amploare tot mai mare. Este vorba de internet, un sistem mondial de interconectare a calculatoarelor electronice. Principalele facilitati pe care le ofera reteaua internet abonatilor sai, sunt: - accesul la baze de date din întreaga lume (publicatii, programe TV, pagini speciale, etc);- posta electronica - posibilitatea comunicarii ieftine cu un alt abonat din orice parte a lumii;- posibilitatea efectuarii de tranzactii comerciale. În tara noastra, daca în perioada comunista, informatia si mijloacele de transmitere a ei erau tinute strict sub control, dupa anul 1989, am asistat la o adevarata explozie informationala pe fondul aparitiei a numeroase ziare si reviste, posturi de radio si canale de televiziune. De asemenea, reteaua internet este accesibila detinatorilor de calculatoare electronice.

Statele moderne, inclusiv cel român, îsi propun sa garanteze libera circulatie a informatiilor, dreptul la informatie fiind considerat unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Problema care se ridica este daca în lipsa unei valorizari a informatiitor, acest drept nu se întoarce împotriva omului.

Traim o epoca în care lumea este avida de informatie, iar mass-media are grija sa-i alimenteze continuu aceasta sete, stimulându-i curiozitatea, o curiozitate de multe ori sterila daca nu chiar malefica. Într-o forma sau alta, mass-media este omniprezenta în societate întinzându-si influenta direct sau indirect asupra tuturor. Omul modern, omul de masa, este supus unui bombardament continuu de informatii, care-l depersonalizeaza, îl face sa-si piarda constiinta de sine. Dezvoltarea tehnicii a dus la aparitia de instrumente mediatice tot mai atractive, de natura sa creeze o adevarata fascinatie asupra destinatarului. Oamenii devin dependenti de mass-media si reactioneaza în masa la semnalele primite. Mass-media ajunge astfel sa impuna valori si comportamente. În aceste conditii s-a remarcat ca mass-media reprezinta o putere în stat. Ea nu este însa o putere în sine, ci o putere în mâna cuiva.

Libertatea de circulatie a informatiilor prost înteleasa, a facut ca mass-media sa devina un izvor de informatii periculoase, de idei false si ireale; în lipsa unui sistem coerent de valori autentice. Concurenta între diferitele canale mediatice si dorinta de câstigare a unei audiente cât mai largi, duce la difuzarea unor mesaje tot mai nocive, prin exaltarea violentei si a erotismului, cultivarea orgoliului si a lacomiei, a derizorului si a lipsei de sens.

Omniprezenta mass-mediei face ca nimeni sa nu poata scapa de influenta publicitatii. Rod al unor intense studii demografice, psihografice, geografice, comportamentale, publicitatea modeleaza modul de a întelege viata, lumea, propria existenta în special în privinta motivatiilor criteriilor de selectare si a comportamentului având un impact indirect dar puternic asupra societatii. Functiile publicitatii sunt de a informa si a convinge potentialul client sa achizitioneze. Dar, în conditiile concurentei acerbe, reclama încearca tot mai mult sa seduca, aducând argumente amagitoare, cultivând orgoliul, exploatând pornirile josnice, stimulând nevoi artificiale si prezentând deformat realitatea.

Dintre mijloacele de comunicare în masa, impactul cel mai puternic îl are în prezent televiziunea. Aceasta se adreseaza simtului cel mai sensibil dar si cel mai coruptibil al omului, adica vazului. Prin ochi omul ia în primul rând contact cu lumea, cu realitatea exterioara. Karl Popper, unul dintre teoreticienii "societatii deschise" considera ca "televiziunea a devenit o putere politica colosala potential.

45


Vom încerca în cele ce urmeaza sa deslusim câteva elemente care fac ca impactul televiziunii sa fie atât de puternic..

- Televiziunea transforma evenimentul, realitatea în spectacol, iesind în întâmpinarea nevoii de spectacol a omului si creând astfel placere. Vizeaza ineditul si agreabilul în raport cu complexitatea si profunzimea vietii. Privind televizorul individul are impresia ca domina lumea;

- Televiziunea urmareste crearea imaginarului confortabil, schimba sensul realitatii înlocuind-o cu fictiunea, ne ofera o lume iluzorie în care trairea placerii suprima responsabilitatea, ne ofera placerea consensului general prin întoarcerea la un anumit primitivism si placerea stabilitatii în ambianta de iluzii prin iesirea din realitate. În acest sens serialele au un rol important în a ne mentine într-o realitate iluzorie dar stabila, oferindu-ne si modele de comportament;

Un alt progres semnificativ care poate ajuta la modelarea mijloacelor de comunicare viitoare este dezvoltarea tehnologiilor de comunicare interactive.

Exista un numar de tehnologii bazate pe telefonie, folosite in prezent de catre companii, universitati si alte comunitati institutionale si profesionale, menite sa faciliteze discutiile purtate la distanyta, simultan cu receptarea imaginii interlocutorilor. Un alt mod de a pune in legatura oamenii este utilizarea de mesaje schimbate intre parteneri care dactilografiaza aceste mesaje pe terminale de computer. Aceste tehnologii sunt privite de multi ca imbunatatiri ale telefonului traditional, deoarece permit unui numar mai mare de doi oameni, din mai mult de doua locuri, sa comunice unii cu altii.

Dintre mijloacele interctive de comunicare destinate folosirii de catre grupuri mari si diverse, comparabile cu publicul mass-media conventionale, vizionarea bidirectionala prin cablu a fost cel mai des intalnita. Vizionarea bidirectionala prin cablu este o extensie a sistemului unidirectional sau monologic de televiziune prin cablu.

Un sistem care a fost deja aceptat partial in Statele Unite este videotex-ul. De fapt, aceasta nu este o tehnologie noua. Videotex-ul este pur si simplu o noua combinatie a unora dintre tehnologiile discutate deja. Mayer a definit videotex-ul ca fiind un sistem electronic interactiv care da posibilitatea utilizatorului sa trimita si sa primeasca date de la alti utilizatori unui computer sau ai unui alt videotex, prin intermediul unui terminal capabil sa afiseze texte si imagini.

Videotex-ul asigura un flux de informatii in doua sensuri, prin care utilizatorul poate cere si oibtine informatii dintr-un meniu de servicii informative asigurate de o companie de videotex.Avantajele videotexului: - diversitatea serviciilor de informatii si modul de comunicare in doua sensuri-i-au facut pe multi sa prevada raspandirea rapida.

Un dezavantaj evident si un obstacol in calea adoptarii videotexului a fost costul abonamentului.

Ca forma de comunicvare, videotexul are si cateva dezavantaje in plan fizic, care pot determina oamenii sa opuna rezistenta la adoptarea sistemului chiar daca nu ar avea de platit o suma substantiala ptr echipamentele necesare.

In prezent, cel mai mare serviciu de videotex din Statele Unite are doar 275.000 de abonati, din care cei mai multi sunt companii, si nu persoane fizice.

7. Mass- media moderna in relatie cu sistemul Administratiei publice

46


-

Notiune :

„ Mass-media “ este un cuvânt compus, preluat din limba engleză, prin contopirea unui cuvant latin media ( mijloace) si a unui cuvant englezesc ”mass”( cantitate apreciabila, mare).Acest cuvant se traduce literar prin „ mijloace de masă “ şi liber prin „ mijloace de comunicare în masă “ . Noţiunea desemnează ansamblul modalităţilor prin care se realizează difuzarea informaţiei către publicul larg.

Mass-media se referă la toate modalităţile de comunicare ce ajung la un număr foarte mare de persoane.

Comunicarea de masa – este orice forma de comunicare in care mesajele , avand un character public, se adreseaza unei largi audiente , intr-un mod direct si unilateral utilizandu-se o tehnologie de difuzare ( media) .

Clasificarea mijloacele de comunicare în masă: Mijloacele de comunicare în masă pot fi clasificate pornind de la criterii diferite, dintre care

menţionăm: Modul de vehiculare a informaţiei, în funcţie de care există: mijloace scrise ( ziarele, revistele ); mijloace audio-vizuale ( radioul, televiziunea ). Gradul de noutate şi de complexitate, în funcţie de care eistă: mijloace tradiţionale ( ziarele, radioul ); mijloace moderne ( televiziunea, internetul, complexele multimedia ). Periodicitatea apariţiei ( în cazul presei scrise ): zilnică ( ziare ) ; săptămânală ; lunară ( reviste )

Funcţiile mijloacelor de comunicare în masă :Mijloacele de informare în masă au un rol important în societate, concretizat prin următoarele

funcţii: Funcţia de transmitere a informaţieiMijloacele de informare în masă permit ca informaţia să ajungă foarte rapid la mulţi oameni. Ele

răspund astfel dreptului fiecărei persoane de a fi informată. În prezent, se manifestă un proces de universalizare a informaţiei ( informaţii adesea identice se transmit zilnic în toată lumea ). Unele posturi de radio şi de televiziune pot fi recepţionate din multe zone ale globului, ceea ce face posibilă o informare relativ unitară a populaţiei lumii. Mijloacele de comunicare în masă actuale transmit ştiri despre evenimente ce se produc aproape concomitent cu relatarea lor, fapt care contribuie la dinamizarea vieţii sociale şi la sentimentul de apartenenţă planetară.

Funcţia de formare, influenţare şi manipulare a opiniei publiceUneori, informaţia se transmite în mod voit astfel încât să se formeze o anumită părere

generală. În asemenea situaţii, în care opinia publică a fost influenţată de anumite interese, se apreciază că a avut loc o acţiune de manipulare. Acest tip de influenţă se exercită astfel încât persoanele manipulate să aibă impresia că acţionează conform unor idei şi interese proprii, nu venite din exterior.Manipularea se realizează în prezent în forme diverse şi cu mijloace de mare fineţe. De multe ori, se face uz de tăinuirea unor informaţii sau de prezentarea deformată a lor. Ceea ce se urmăreşte în general este crearea unei imagini pozitive, într-un anumit context, despre o persoană, un partid politic, o instituţie sau o idee, insinuându-se că orice altceva este „ rău “.

47


Funcţia cultural educative Atât conţinutul informaţiilor, cât şi felul în care se realizeaz transmiterea lor contribuie la

educarea publicului. În cazul unei emisiuni radio, de exemplu, modul de stabilire a titlului unei ştiri, tonul folosit de spicher, contextul în care este încadrată informaţia au influenţă asupra receptorului. În prezent, funcţia educativă se realizează explicit mai ales prin: acţiuni de popularizare a ştiinţei ( emisiunea Teleenciclopedia, Animal Planet, Discovery, National

Geographic ); programe de educaţie la distanţă, prin care cursanţii sunt pregătiţi pentru examene.

Funcţia de relaxare şi de divertismentAceastă funcţie a mijloacelor de comunicare în masă s-a accentuat mult în perioada postbelică.

Amuzamentul, distracţia, jocurile interactive au căpătat o pondere deosebit de importantă în grilele programelor de televiziune sau în sumarele publicaţiilor de mare tiraj.

Toate mijloacele de informare în masă funcţionează potrivit normelor unui cod etic al utilizării informaţiei. Acest cod este bazat pe adevăr, respect pentru persoană, corectitudine. Orice încălcare a valorilor presupuse de acest cod trebuie condamnată. Opinia publică trebuie informată ori de câte ori se identifică acţiuni de manipulare a ei. Astfel, cetăţenii sunt educaţi în vederea interpretării corecte a mesajelor recepţionate şi pot fi dejucate planurile individuale ale deţinătorilor puterii de a influenţa şi de a monopoliza prin mijoacele de informare în masă credinţele şi opiniiile unor persoane sau grupuri.

Functia publicitara

NOI SISTEME MASS-MEDIA :

Informatica s-a nascut din necesitatea oamenilor de a efectua foarte repede calcule matematice din ce in ce mai complexe. Astazi, ea permite si efectuarea altor operatii din toate domeniile cercetarii, ale creatiei, divertismentului si chiar ale activitatilor casnice.

In deceniile care au urmat inventarii televiziunii, am fost martorii aparitei unui numar impresionant de tehnologii de comunicare ce au stimulat imaginatia celor care au incercat sa le foloseasca pentru a crea noi sisteme mass-media .Se stie ca doar o parte dintre multele proiecte referitoare la noile sisteme mass-media vor deveni mijloacele noastre de comunicare de masa, in viitorul nu prea indepartat.

Unele dintre acestea cum ar fi televiziunea prin cablu si cea prin satelit , se afla deja in plina dezvoltare si sunt semnificative pentru viitor , fiindca pot fi adaptate pentru a servi unor noi moduri de utilizare in cadrul noilor sisteme mass-media. Exempu in acest sens este canalul de televiziune cu plata HBO ( Home Box Office – Casa de bilete la domiciliu ).Satelitii au devenit fundamentali pentru practic oice industrie de comunicare de masa , inclusive ziarele, telefonul si mijloacele electronice de comunicare.Atat telegraful cat si satelitul au invins limitarile distantei , permitand astfel un acces mai usor la colectarea si raspandirea informatiilor. Exempu reporterii pot acum sa-si faca relatarile o data cu imaginile televizate , direct de la locul evenimentului.Acestea pot fi transmise prin satelit din orice punct de pe glob si trimise instantaneu unor dispozitive centrale .

Alte noi sisteme mass –media televiziunea interactiva si videotex-ul , reprezinta un tip revolutionar de tehnologii de comunicare .

Televiziunea interactiva – ofera telespectatorului cel putin posibilitatea da a-si construi singur propiul program TV prin selectarea interactive a emisiunilor preferate dintr-un set de variante posibile.

Videotex-ul reprezintă un grup de servicii care pune la dispoziţia utilizatorilor informaţii pe calculator. Aceste informaţii sunt prezentate pe monitoare sau pe ecrane TV la domiciliu. Două exemple cunoscute de videotex sunt: teletext-ul şi viewdata.

Teleconferinte : Reprezintă un grup de servicii care permit ţinerea reuniunilor fără a mai fi necesară deplasarea participanţilor, ci doar prezenţa lor în faţa unui telefon sau într-un studio.

48


Tipuri de teleconferinţe:a) audioconferinţa – permite comunicarea într-o şedinţă prin intermediul sistemului telefonic;b) videoconferinţa

Fiecare dintre calculatoarele participanţilor preia imaginea şi sunetul prin intermediul unei camere de luat vederi şi a unui microfon. Odată prelucrate, aceste semnale sunt compactate pe baza unor algoritmi complecşi şi apoi trimise pe liniile telefonice către ceilalţi participanţi la videoconferinţă, unde are loc procesul de decodificare şi de afişare pe ecran.

Punctul slab al unui astfel de sistem este suportul utilizat pentru transferul datelor între calculatoare, şi anume linia telefonică. De viteza acesteia depinde calitatea pe care o vor avea imaginile şi sunetul.

În cele din urmă s-a apelat la serviciile liniilor telefonice digitale (Integrated Services Digital Network – ISDN), întrucât permit viteze de transmisie de patru ori mai mari decât liniile obişnuite şi elimină paraziţii şi sunetul de fond.c) teleconferinţa pe computer. Permite comunicarea prin intermediul poştei electronice, chiar dacă nu toţi participanţii utilizează calculatoarele în acelaşi timp. Participanţii pot trimite mesaje altor participanţi în orice moment şi pot recepţiona orice parte din dezbaterile şedinţei.

Calculatorul Personal sau MicrocalculatorulInventarea microprocesorului a condus, in anii 1970, la dezvoltarea calculatoarelor de dimensiuni mici pentru uz personal. Acestea erau folosite la inceput doar de tehnicieni si informaticieni. In 1976, doi tineri americani, Steve Jobs si Stephen Wozniak, creeaza calculatoare accesibile si nespecialistilor si infiinteaza societatea Apple. In 1981, societatea IBM, principalul constructor de calculatoare, creeaza calculatorul personal (PC, personal computer), primul microcalculator fabricat in serie, pe care insa utilizatorii incepatori il considera foarte complicat. De asemenea, societatea Apple pune in vanzare in 1984 micul calculator Macintosh conceput pentru cei care nu stiu informatica. Pe ecran pictogramele ilustreaza diferite functii ale calculatorului: este suficient sa dam clic pe ele cu mouse-ul pentru a le activa.

Cercetarile din domeniul tehnologiei au dus la miniaturizarea componentelor electronice si au creat astfel calculatoare din ce in ce mai mici si, prin urmare, mai usor de transportat. Calculatoarele portabile pot fi dotate cu o unitate CD-Rom, un modem si un telefon mobil. Astfel putem telefona usor, putem trimite si primi faxuri sau putem intra in reteaua Internet, oriunde ne-am afla. Exemplu : Un PDA (Personal Digital Assistant sau asistent personal digital) reprezinta o adevarata centrala de comunicare fara fir. Ea combina functiile unei agende electronice, ale unui repertoar telefonic, ale procesorului de texte, ale Minitelului, ale faxului si ale postei electronice. Toate datele inregistrate pe PD pot fi transferate pe un calculator. Probabil ca in curand vor fi puse in vanzare si alte aparate mobile.

Internetul Cand calculatoarele sunt conectate intre ele spunem ca se afla in retea. Acest lucru permite

efectuarea unui schimb rapid de servicii, informatii, indiferent de distanta . Prima retea , ARPANET a aprut la sfarsitul anilor 1960 , ca urmare a cercetarilor din armata Americana .Armata dorea sa isi construiasca o retea de telecomunicatii care sa functioneze chiar si in caz de razboi . .Dar pentru conectarea tuturor retelelor intre ele , a fost nevoie de inventarea “limbajului ”comun . Astfel a devenit posibila realizarea unei retele mondiale de calculatoare , INTERNETUL .

Internetul ofera numeroase servicii: posta electronica, sau e-mail, cu ajutorul careia se transmite rapid un mesaj catre un alt abonat la

Internet, oriunde in lume; participarea la forumuri organizate pe un site, unde puteti discuta pe o anumita tema cu internauti

din intreaga lume; videoconferintele;

49


O alta modalitate de utilizare a internetului o reprezinta dialogul efectiv realizat cu ajutorul chat-ului.World Wide WebWorld Wide Web, prescurtat Web, este o “subretea” in interiorul Internetului care inlesneste

cautarea informatilor: intre documentele aflate pe cate un site Web sunt stabilite legaturi de hipertext si hipermedia. Cand utilizatorul da clic pe un cuvant subliniat sau pe anumite imagini, el este conectat cu documente (texte, imagini statice sau in miscare, sunete) situate pe cate un alt site Web. Aceasta operatie se numeste “navigarea” pe Web.

Instituţiile administraţiei publice de la toate nivelurile caută căi de îmbunătăţire a modului în care comunică, interacţionează şi răspund nevoilor comunităţilor pe care le deservesc. Internetul a creat un spaţiu ideal în care administraţiile publice pot interacţiona cu cetăţenii pentru: a îmbunătăţi accesul la servicii a îmbunătăţi informaţiile despre servicii a îmbunătăţi eficienţa instituţiilor şi departamentelor administraţiei publice a promova o cooperare reală cu cetăţenii

Administraţiile publice au nevoie de mai mult decât simpla transmitere a informaţiilor într-un singur sens, respectiv de la ele către cetăţeni. Probabil cel mai important potenţial al Internetului pentru administraţia publică este reprezentat de posibilitatea de a unifica funcţiile, responsabilităţile şi serviciile administrative separate într-o destinaţie unică pentru soluţionarea tuturor problemelor între administraţia publică şi cetăţeni.

Departamentele mari, centralizate ale administraţiei publice se confruntă cu o serie de probleme: Sisteme depăşite şi inflexibile; Procese costisitoare, necesitând o mare cantitate de muncă şi mulţi angajaţi; Un mod de conducere bazat pe comandă şi control; Proiecte pe termen lung care beneficiază de resurse restrânse, derulate de personal necalificat şi

care nu sunt finalizate la timp şi sunt adesea depăşite în momentul în care ar trebui să dea rezultate. De asemenea, sistemele informatice învechite: Nu pot oferi informaţii în condiţii de conectare la reţea Nu pot suporta servicii complete destinate clienţilor Nu pot susţine adoptarea de decizii comune în cadrul departamentelor şi între acestea Nu pot susţine implementarea unitară a politicilor pentru atingerea obiectivelor politice; şi Nu pot răspunde suficient de rapid la cererile de schimbări transmise pe căi politice.

Soluţii specifice domeniului :

Constituirea de reţele de baze de date în scopul de a construi în cele din urmă un depozit virtual de date elimină în ultimă instanţă posibilitatea de stocare în locuri diferite a unor informaţii inconsecvente sau incorecte despre client. Departamentele mari de servicii pot beneficia de administrarea electronică a clienţilor. O gamă întreagă de soluţii de optimizare a forţei de muncă şi de administrare a informaţiilor ar putea revoluţiona activitatea de birou din departamente în ceea ce priveşte eficienţa şi productivitatea. Introducerea în reţea a unui director al personalului ar facilita colaborarea şi comunicarea între departamente, precum şi dirijarea fluxului de prelucrare a cererilor, precum şi controlul securităţii datelor personale.Introducerea unei metode flexibile de acces în reţelele instituţiilor le va permite angajaţilor să răspundă mai prompt şi mai eficient la solicitările clienţilor. Acest lucru le va da angajaţilor posibilitatea de a lucra de acasă ori de la sediul clienţilor, sporind calitatea serviciilor şi reducând necesităţile de deplasare. De asemenea, prin aceasta se asigură constituirea rapidă de facilităţi la

50


distanţă, permiţându-le partenerilor şi competitorilor să intre în ecosistemul serviciilor publice.

Avantaje:

Creşterea nivelului de participare a cetăţenilor la serviciile publice finanţate din impozite. Gradul sporit de autoservire duce la o mai mare mulţumire a clienţilor o dată cu reducerea costurilor

de exploatare. Personalul poate oferi servicii mai bune în cazurile complexe. Consecvenţa datelor reduce substanţial cheltuielile indirecte legate de rezolvarea problemelor şi

existenţa de personal adiţional, ducând la economisirea de fonduri, mai ales în sectoarele care se ocupă de prelucrarea cererilor din domeniul protecţiei sociale, impozitării, imigraţiei şi admiterii în învăţământ.

Moralul mai ridicat al angajaţilor duce la reducerea costurilor de menţinere, recrutare şi instruire.

Cadrul juridic intern de reglementare a Relatiilor Publice

Articolul 30 din Constituţia României, Libertatea de exprimare, prevede următoarele:

( 1 ) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagine, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.( 2 ) Cenzura de orice fel este interzisă.( 3 ) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.( 4 ) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.( 5 ) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.( 6 ) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.( 7 ) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.( 8 ) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.Articolul 31 din Constituţia României, Dreptul la informaţie, prevede următoarele:

( 1 ) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.( 2 ) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.( 3 ) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.( 4 ) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.( 5 ) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.Imperativul legalităţii în acţiunea specialişti1or în Relaţii Publice îşi află rădăcinile, înainte de orice, în temeiul constituţional al întregului organism social.

51


Astfel, noua Constituţie a României, adoptată în 8 decembrie 1991, prin referendum, prevede în art.31 "dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit"Simultan, sunt stabilite obligaţii pentru "autorităţile publice" care ”potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal” (art.31, alin.2), cât şi pentru mijloacele de informare în masă, publice şi private, care "sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice" (art.31, alin.3)4.După cum se observă, dreptul la informaţie se constituie ca o necesitate umană şi presupune "libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orală, scrisă, tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa”5.În optica legii fundamentale a statului român - ca instrument de protecţie politică fundamental -, dreptul la informaţie este strâns asociat cu “libertatea de exprimare”.În acest sens, art.30 alin. 1 prevede: "libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, fie prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile".În mod natural şi pe deplin legitim sunt interzise în art.30, alin.7 prin Constituţie "defăimareaţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naţională, rasială, de clasă sau religioasă incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau violenţa publică precum si manifestările obscene, contrare bunelor moravuri". Totodată, în art.30, alin.8 se prevede că "răspunderea civilă pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului...".Cea de-a treia dintre libertăţi este expresia primelor două "libertatea de comunicare" care nu este exprimată separat în Constituţie, în mod explicit, ci rezultă din prevederile menţionate în art.30, pct.3 şi 31 pct.5 - "libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii" şi "serviciile publice (...) trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă". Legiuitorul a găsit necesar să adauge şi alte menţiuni în sensul celor arătate mai sus: "cenzura de orice fel este interzisă" (art.30, pct.2); "nici o publicaţie nu poate fi suprimată "(art.30, pct.4).Un element esenţial al exprimării practice a drepturilor şi libertăţilor garantate constituţional îl reprezintă buna-credinţă. "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii - se arată în art.54 din Constituţie - trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi".LEGEA Nr. 554 din 2 Decembrie 2004 Contenciosului administrativ Privind statutul functionarilor publici: Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public.

Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica(publicata in Monitorul Oficial nr. 70 din 3 februarie 2003)

Art. 1.(1) Prezenta lege stabileste regulile procedurale minimale aplicabile pentru asigurarea transparentei

4 Constituţia României, Bucureşti:l99l, R.A. Monitorul Oficial, p.14-15.5 Art. 19, alin.2 din "Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice adoptat de O.N.U. la 16 decembrie 1966.

52


decizionale in cadrul autoritatilor administratiei publice centrale si locale, alese sau numite, precum si al altor institutii publice care utilizeaza resurse financiare publice, in raporturile stabilite intre ele cu cetatenii si asociatiile legal constituite ale acestora. (2) Legea are drept scop: a) sa sporeasca gradul de responsabilitate a administratiei publice fata de cetatean, ca beneficiar al deciziei administrative; b) sa stimuleze participarea activa a cetatenilor in procesul de luare a deciziilor administrative si in procesul de elaborare a actelor normative; c) sa sporeasca gradul de transparenta la nivelul intregii administratii publice.

Principiile care stau la baza prezentei legi sunt urmatoarele: a) informarea in prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public care urmeaza sa fie dezbatute de autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si asupra proiectelor de acte normative; b) consultarea cetatenilor si a asociatiilor legal constituite, la initiativa autoritatilor publice, in procesul de elaborare a proiectelor de acte normative; c) participarea activa a cetatenilor la luarea deciziilor administrative si in procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, cu respectarea urmatoarelor reguli: 1. sedintele autoritatilor si institutiilor publice care fac obiectul prezentei legi sunt publice, in conditiile legii; 2. dezbaterile vor fi consemnate si facute publice; 3. minutele acestor sedinte vor fi inregistrate, arhivate si facute publice, in conditiile legii.

subordinea Guvernului sau a ministerelor, serviciile publice descentralizate ale acestora, precum si autoritatile administrative autonome; b) autoritatile administratiei publice locale: consiliile judetene, consiliile locale, primarii, institutiile si serviciile publice de interes local sau judetean.

8. Administratia publica locala si comunicarea in legislatia specifica

53


Procesul de comunicare este intrinsec necesar activitatii de administratie publica,in sensul ca aceasta nu-si poate desfasura activitatea fara comunicare.Vom analiza cei doi termeni la care ne referim,respectiv comunicarea si administratia publica.

Consideram ca in administratia publica procesul de comunicare se poate clasifica in sase tipuri de comunicare respectiv:

comunicare in interiorul sistemului; comunicare in exteriorul sistemului; comunicare individuala; comunicare colectiva (de grup); scrisa si verbala.

Comunicarea in interiorul sistemului este o forma de comunicare scrisa, obligatorie, ce trebuie facuta intr-un anumit termen. De exemplu, hotararile Consiliului local se comunica prefectului,care le poate ataca in Contenciosul administrative daca le considera nelegale.(art.1,alin(6) din legea nr. 554/2004 spune ca “Autoritatea publica emitenta a unui act administrative nelegal poate sa solicite instantei constatarea nulitatii acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat, intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice. In cazul admiterii actiunii, instanta se va pronunta, la cerere, si asupra legalitatii actelor civile incheiate in baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor civile produse.”)

Comunicarea in afara sistemului este comunicarea cu cetatenii care fac cereri individuale. Este o comunicare generala.In principiu, comunicare individuala se face unei personae cunoscute (persoana fizica sau persoana juridica).In ceea ce priveste comunicarea de grup, comunicare este facuta publica prin presa sau prin mijloace electronice.

Comunicarile scrise individuale pot naste, modifica sau sterge raporturi juridice. Comunicare scrisa,materializata sub forma de inscrisuri oficiale angajeaza raspunderea juridica a semnatarilor comunicarii si in acest cazul comunicarii in interiorul sistem cetateanul caruia i-au fost lezate drepturile sau interesele legitime se poate adresa Instantei de Contencios Administrativ.

COMUNICAREA VERBALĂ

Situaţia „vorbirii”, a trecerii limbii în act presupune o serie de abilităţi necesareinterlocutorilor pentru a reuşi o comunicare eficientă . Dacă până aici am prezentatcondiţiile teoretice ale comunicării, e cazul să ne îndreptăm atenţia spre condiţiile cerute de operaţionalizarea comunicării. Şi vom aborda mai întâi condiţiile care ţin de personalitatea vorbitorului, a comunicatorului:

claritate – organizarea conţinutului de comunicat astfel încât acesta să poată fi uşor de urmărit; folosirea unui vocabular adecvat temei şi auditorului; o pronunţare corectă şi completă a cuvintelor;

acurateţe – presupune folosirea unui vocabular bogat pentru a putea exprima sensurile dorite; cere exploatarea completă a subiectului de comunicat;

54


empatie – vorbitorul trebuie să fie deschis tuturor interlocutorilor, încercând să înţeleagă situaţia acestora, poziţiile din care adoptă anumite puncte de vedere, să încerce să le înţeleagă atitudinile, manifestând în acela şi timp amabilitate şi prietenie;

sinceritate – situaţia de evitare a rigidităii sau a stângăciei, recurgerea şi menţinerea într-o situaţie naturală ;

atitudinea – evitarea mişcărilor bruşte în timpul vorbirii, a poziţiilor încordate sau a unora prea relaxate, a modificărilor bruşte de poziţie, a scăpărilor de sub control al vocii;

contactul vizual – este absolut necesar în timpul dialogului, toţi participanţii la dialog trebuie să se poată vedea şi să se privescă , contactul direct, vizual, fiind o probă a credibilităţii şi a dispoziţiei la dialog;

înfăţişarea – reflectă modul în care te priveşti pe tine însuţi: ţinuta, vestimentaţia,trebuie să fie adecvate la locul şi la felul discuţiei, la statutul social al interlocutorilor;

postura – poziţia corpului, a mâinilor, a picioarelor, a capului, a spatelui, toate acestea trebuie controlate cu abilitate de către vorbitor;

vocea – urmăriţi dacă sunteţi auziţi şi înţeleşi de cei care vă ascultă , reglaţi-vă volumul vocii în funcţie de sală , de distanţa pînă la interlocutori, faţă de zgomotul de fond;

viteza de vorbire – trebuie să fie adecvată interlocutorilor şi situaţiei; nici prea mare, pentru a indica urgenţa, nici prea înceată, pentru a nu pierde interesul ascultatorilor;

pauzele de vorbire – sunt recomandate atunci când vorbitorul doreşte să pregătească auditoriul pentru o idee importanta.

Comunicarea este un proces de transmitere a unui mesaj de la o sursa catre o destinatie,folosind un anumit cod si un anumit canal. Codurile specifice prin care se realizeaza in mod curent comunicare interpersonala sunt limbile folosite de diferite comunitati.

Comunicarea interpersonala nu are exclusive functia de transmitere de informatii; ea este si un mijloc de a stabili si a mentine diverse tipuri de relatii sociale.In orice proces de comunicare exista cativa factori,fara de care acesta nu s-ar putea realiza.

EMITATORUL-este cel care transmite un mesaj.RECEPTORUL-este destinatarul rspectivului mesaj.Intr-un act de comunicare pot exista mai multi emitatori si mai multi receptori. De cele

mai multe ori,participantii la un act de comunicare sunt,in acelasi timp,emitatori si receptori.MESAJUL-este secventa de semnale(verbale sau non-verbale)pe care emitatorul o transmite catre receptor.

Pentru a fi inteles, mesajul trebuie construit din unitatile/elementele cunoscute deopotriva de emitator si de receptor.Aceste elemente sunt organizate intr-un cod si pot apartine :unei limbi(in forma sa vorbita sau scrisa ),unui ansamblu de gesturi,pozitii ale corpului sau expresii ale fetei,unui ansamblu de de semnale sonore sau vizuale de diverse feluri.Daca emitatorul si receptorul nu au un cod comun,mesajul nu poate fi inteles.

Pentru a ajunge de la emitator la receptor,mesajul are nevoie de un mediu,adica de un canal de transmitere(aerul prin care circula vocea in comunicarea orala;scrisoarea,biletul,telegrama in comunicarea scrisa;telefonul,faxul,posta electronicain

55


comunicare rapida la distanta).Zgomotele, scrisul necitet, greselile de tipar sunt bariere in comunicare care pot ingreuna comunicarea.

Orice situatie de comunicare presupune trei componente:relatia de comunicare sau interactiunea dintre parteneri;locul si momentul in care se produce actul de comunicare.

Termenul de administratie are doua sensuri si anume:-pe de o parte,el desemneaza mai intai maniera in care sunt rezolvate tuburile curente cu caracter politic,procedeele folosite pentru rezolvarea acestora si modul in care sunt gestionate serviciile publice;-pe de alta parte,el reprezinta ansamblul autoritatilor si agentiilor care se consacra conducerii acestor tuburi curente,in vederea indeplinirii sarcinilor administrative.

Prin notiunea de administratie se au in vedere doua aspecte:1)Functiunea,ce semnifica activitatea de stabilire a mijloacelor necesare pentru

satisfacerea intereselor generale,adica pentru realizarea scopurilor avute in vedere;2)Organul,ce reprezinta instrumental pus la indemana sa realizeze,adica ansamblul

institutiilor care sunt insarcinate cu indeplinirea deciziilor adoptate.Studiul organizarii administrative a pus in evidenta existenta a doua mari categorii de organe administrative:

-in primul rand,organele administratiei publice,care deservesc colectivitati teritoriale,avand nevoi specifice si care poseda competenta teritoriala de a organiza serviciile necesare:administratia centrala,administratia teritoriala de stat,administratia locala(comuna,orasul,municipiul,judetul).

-in al doilea rand,institutiile publice destinate sa raspunda unor interese care necesita o organizare tehnica si autonoma.

Orice stat reprezinta atat un aparat de comanda,cat si o intreprindere de servicii care trebuie sa functioneze pentru binele comun,in mod corespunzator fiecarei etape istorice si conditiilor concrete din fiecare tara.

Fara servicii publice,statul are fi paralizat,incapabil sa se mentina,sa-si justifice existenta.Administratia are menirea de a face fata unor nevoi a caror satisfacere are importanta pentru viata colectivitatii.

Structura administrativa reprezinta ansamblul verigilor componente ale sistemului administrativ si relatiile ce se creeaza intre ele.Constitutia Romaniei din 1991 opereaza cu notiunea de autoritate publica,care are in vedere,in primul rand,organele de stat,respective organele administratiei locale,avand la baza principiul autonomiei locale(=presupune dreptul si capacitatea efectiva a comunitatilor locale de a rezolva si gestiona in nume propriu sub resposabilitatea lor o parte importanta a treburilor publice;autonomia locala are ca fundament patrimoniul propriu al unitatii administativ-teritoriale si care presupune dreptul la resurse proprii,dreptul de a institui impozite si taxe locale).

Conform prevederilor legii,in tara noastra se regaseste urmatoarea structura administrativa:

Administratia centrala: organele supreme ale administratiei publice:presedintele Romaniei si Guvernul;

56


organele centrale de specialitate: ministere si alte organe subordonate Guvernului; autoritatile autonome; institutii centrale subordonate ministerelor sau autoritatilor autonome(inclusiv cele

organizate ca regii sau societati comerciale);Administratia locala:

consiliul local; primarul; secretarul consiliului local;

ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA

Organizarea si functionarea administratiei publice locale,precum si realizarea autonomiei locale se realizeaza prin autoritatile administratiei publice locale,care potrivit art.5 din Legea 69/1991 sunt consiliile locale,ca autoritati deliberative,si primarii,ca autoritati executive.Aceste autoritati functioneaza potrivit art.6 din aceeasi lege,ca autoritati administrative autonome si au largi competente in rezolvarea problemelor publice din comune,orase,municipii.

Administraţia localǎ adoptǎ o politicǎ deschisǎ astfel încât orice sugestie sau reclamaţie din partea unui cetǎţean poate fi acceptatǎ sau respinsǎ, dar nu trebuie ignoratǎ.Implicarea şi participarea cetǎţenilor în comunitate este necesarǎ într-un sistem democratic şi reprezintǎ soluţia idealǎ pentru armonizarea relaţiilor dintre administraţie si cetateni prin combinarea celor 3 elemente : informare - comunicare - implicare.În momentul de faţă, cetăţenii nu se implică destul în acţiunile administraţiei locale, nu au iniţiativă şi nu vor să ia parte voluntar la unele acţiuni. Singurele acţiuni unde se implicǎ cei mai mulţi cetǎţeni, oameni de afaceri sunt acţiunile caritabile şi manifestǎrile dedicate oraşului. Din pǎcate, există lipsă de respect din partea unor cetăţeni faţă de bunurile comunitătii, considerându-se că administraţia locală este singura care trebuie să se preocupe de păstrarea şi întreţinerea acestora.

Consiliul Local

Consiliul local organizează, la nivelul comunei sau al oraşului, servicii publice în principalele domenii de activitate, potrivit specificului şi nevoilor locale.Consiliul local, poate adopta hotărâri, inclusiv cu caracter normativ, primariile, în exercitarea atribuţiilor lor, emit dispoziţii, avize, acorduri şi autorizaţii, care au caracter individual.

In alineatul I al articolului 21 din Legea 69/1991 se stabileste urmatorul principiu:Consiliul local are initiative si hotaraste,cu respectarea legii,in problemele de interes local,cu exceptia celor care sunt acte prin lege in competenta altor autoritati publice.

Conform art.49 din Legea administratiei publice locale nr.215/23aprilie 2001 privind functionarea Consiliului local,secretarul nu va contrasemna hotararea in cazul in care considera ca aceasta este ilegala sau ca depaseste competentele ce revin, potrivit legii, consiliului local. In

57


acest caz secretarul va expune consiliului local opinia sa motivata, care va fi consemnata in procesul-verbal al sedintei. Tot secretarul va comunica hotararile consiliului local primarului si prefectului, de indata, dar nu mai tarziu de 3 zile de la data adoptarii.Comunicarea, insotita de eventualele obiectii cu privire la legalitate, se face in scris de catre secretar si va fi inregistrata intr-un registru special destinat acestui scop.

Aducerea la cunostinta publica a hotararilor cu caracter normativ se face in termen de 5 zile de la data comunicarii oficiale catre prefect. Hotararile cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de la data aducerii lor la cunostinta publica, iar cele individuale, de la data comunicarii.

In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor hotararile cu caracter normativ se aduc la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinind minoritatii respective, iar cele cu caracter individual se comunica, la cerere, si in limba materna.

Atributiile principale ale consiliilor locale (comunale,orasenesti,municipale) se circumscriu in domeniul interesului local si anume:

-administreaza domeniul public si domeniul privat -infiinteaza institutii publice,societati comerciale si servicii publice de interes

local;rmareste,controleaza si analizeaza activitatea acestora;instituie,cu respectarea criteriilor generale stabilite prin lege,norme de organizare si functionare pentru institutiile si serviciile publice de interes local;numeste si elibereaza din functie,in conditiile legii,conducatorii serviciilor publice de interes local,precum si pe cei ai institutiilor publice din subordinea sa;aplica sanctiuni disciplinare,in conditiile legii,persoanelor pe care le-a numit;

-hotaraste asupra infiintarii si reorganizarii regiilor autonome de interes local;exercita,in numele unitatii administrative-teritoriale,toate drepturile actionarului la societatile comercialepe care le-a infiintat;hotaraste asupra privatizarii acestor societati comerciale;numeste si elibereaza din functie,in conditiile legii,membrii consiliilor de administratie ale regiilor autonome de sub ordinea sa;

-contribuie la organizarea de activitati stiintifice,culturale,artistice,sportive si de agreement;

-hotaraste,in conditiile legii,cooperarea sau asocierea cu alte autoritati ale administratiei publice locale di tara sau din strainatate,precum si aderarea la asociatii nationale s internationale ale autoritatilor administratiei publice locale,in vederea promovarii unor interese comune.

Primarul . In esenta,primarul fiind definit ca autoritate executiva,el are drept principale atributii organizarea executarii si executarea in concret a legilor,hotararilor de guvern,precum si a hotararilor consiliului local.

Primarul indeplineste o functie de autoritate publica.El este seful administratiei publice locale si al aparatului propriu de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale,pe care il conduce si il controleaza. In exercitarea atributiilor sale primarul emite dispozitii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai dupa ce sunt aduse la cunostinta

58


publica sau dupa ce au fost comunicate persoanelor interesate, dupa caz.(art.71 din legea nr.215/2001 privind administratia publica locala)

Primarul este ocrotit de lege,in exercitarea functiei sale.Mandatul primarului se suspenda de drept numai in cazul in care acesta a fost arestat preventiv. Masura arestarii preventive se comunica de indata de catre parchet sau de instanta de judecata, dupa caz, prefectului care, prin ordin, constata suspendarea mandatului.Ordinul de suspendare se comunica de indata primarului.Daca primarul suspendat din functie a fost gasit nevinovat, acesta are dreptul la despagubiri, in conditiile legii.

Principalele atributii ce primarului sunt: -asigura aducerea la indeplinirea hotararilor consiliului local.In situatia in care apreciaza

ca o hotarare este ilegala,in termen de 3zile de la adoptare il sesizeaza pe prefect in scris;

-poate propune consiliului local consultarea populatiei prin referendum,cu privire la problemele locale de interes deosebit.Pe baza hotararii consiliului local ia masuri pentru organizarea acestei consultari,in conditiile legii;

-prezinta consiliului local,anual sau ori de cate ori este necesar,informari,privind starea economica si sociala a comunei sau a orasului,in concordanta cu atributiile ce revin autoritatilor administratiei publice locale,precum si informari asupra modului de aducere la indeplinirea hotararilor consiliului local;

-ia masuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localitatii si il supune spre aprobarea consiliului local;asigura respectarea prevederilor planului urbanistic general,precum si ale planurilor urbanistice zonale si de detaliu;

-conduce serviciile publice locale;asigura functionarea serviciilor de stare civila si de autoritate tutelara;supravegheaza realizarea masurilor de asistenta si ajutor social.

-verifica, din oficiu sau la cerere, incasarea si cheltuirea sumelor din bugetul local si comunica de indata consiliului local cele constatate;Relaţiile interne sunt relaţiile dintre membrii instituţiei care în ultima perioadǎ au

cunoscut o îmbunǎtǎţire ce conduce la o bunǎ desfǎşurare a activitǎţilor şi la dezvoltarea lor cu succes. Fiecare angajat din cadrul Primǎriei este tratat ca coparticipant la activitatea instituţiei iar conducerea instituţiei îi permite sǎ-şi manifeste din plin spiritul inventiv,creator şi personalitatea.

Informaţiile în cadrul instituţiei curg în ambele direcţii: dinspre conducere spre personal şi de la acesta cǎtre conducere.

Comunicarea de la conducere spre personal curge sub formǎ de informaţii, instrucţiuni, decizii, astfel:• întâlniri sǎptǎmânale în care se discutǎ activitatea pe compartimente şi în ansamblu, perspectivele, mǎsurile de luat, etc. şi la care participǎ conducǎtorii principalelor direcţii şi servicii.• transmiterea informaţiilor, anunţurilor, notelor interne prin intermediul avizierelor amplasate în fiecare birou şi in holul Primǎriei• transmiterea solicitarilor spre rezolvare prin intermediul reţelei interne de circulaţie a documentelor,dar şi sub forma unor discuţii libere, felicitǎri, urǎri prin organizarea unor evenimente cu ocazia sǎrbǎtorilor de Crǎciun, Paşte, 8 Martie, zile onomastice sau aniversǎri.

59


Comunicarea de la angajaţi spre conducere curge sub forma propunerilor de proiecte, propunerilor de soluţii la diverse probleme .

Relatiile externe ale primǎriei urmǎresc asigurarea unui proces decizional transparent şi o bunǎ comunicare a informaţiilor.

Relaţiile cu cetǎţenii, autoritǎţile, instituţiile, organizaţiile, societǎţile se deruleazǎ bidirecţional.

Centrul de informare pentru cetǎţeni - se ocupǎ de informarea cetǎţenilor şi preluarea solicitǎrilor acestora, eliberarea actelor cerute, primirea şi expedierea corespondenţei, asigurarea circulaţiei documentelor şi urmǎrirea acestora în Primǎrie.

CERINTE SPECIFICE ALE COMUNICARII PRIVITOARE LA FUNCTIONARII PUBLICI din administratia fiscala

Potrivit Ordinului pentru aprobarea Codului etic al functionarului din administratia fiscala,care isi desfasoara activitatea in domeniul asistentei contribuabilor nr. 137/2004,cap.IV( obligatiile functionarului public), functionarul fiscal are anumite obligatii:

Dezvoltarea aptitudinilor de comunicare

Functionarul fiscal din structurile de asistenta pentru contribuabili va depune intregul efort pentru a aprecia cat mai corect nivelul de intelegere si starea emotionala a contribuabilului si totodata pentru a intelege cat mai corect intrebarea sau problema ridicata de acesta, astfel incat sa-i poata oferi raspunsul corect, intr-un mod pe care contribuabilul sa-l inteleaga.

Depasirea eventualelor obstacole care pot afecta comunicarea cu contribuabilii

Asa cum am aratat in procesul de comunicare,pot exista bariere,insasi legea cere functionarilor publici din administratia fiscala sa constientizeze aceste eventuale bariere sa se pregateasca pentru a le depasi.

In activitatea de asistenta functionarul fiscal va depune intregul efort in vederea depasirii eventualelor dificultati care pot afecta realizarea unei comunicari depline cu contribuabilii si care pot fi cauzate de ambele parti implicate:

in ceea ce priveste contribuabilii: -gradul de perceptie, determinat de nivelul de pregatire al contribuabilului; -lipsa de interes din partea contribuabilului pentru mesajul transmis de administratia

fiscala; -dificultati de exprimare (ton, cuvinte folosite ); in ceea ce priveste functionarul fiscal: -insuficienta incredere in sine, atunci cand se urmareste transmiterea mesajului catre

contribuabil; -incompatibilitate pentru sustinerea dialogului.

60


-emotiile necontrolate

Respectarea normelor etice

In activitatea desfasurata functionarul fiscal va tine seama de calitatea sa de functionar public,care impune respectarea urmatoarelor obligatii etice:

-sa faca cunoscute contribuabililor datele proprii de identificare(numele,prenumele,functia si locul de munca) prin intermediul unui ecuson purtat in mod vizibil asupra sa,in situatia in care isi desfasoara activitatea la ghiseul de acordare a asistentei,ghiseul de informatii,sau alte ghisee de relatii cu publicul;

-sa aiba o tinuta decenta,corespunzatoare demnitatii si prestigiului functiei; -sa dea dovada de disciplina atat in relatiile cu contibuabilii,cat si in cadrul institutiei in

care isi desfasoara activitatea; -sa ramana calm,politicos si respectuos pe intreaga durata de acordare a asistentei; -sa manifeste o atitudine pozitiva si rabdare in relatia cu contribuabilii; -sa foloseasca un limbaj corect din punct de vedere gramatical; -sa nu utilizeze un limbaj neadecvat situatiei; -sa pastreze confidentialitatea tuturor informatiilor relevante obtinute de la

contribuabili; -sa depuna intregul efort pentru a raspunde la solicitarile contribuabilului -sa acorde intreaga sa atentie contribuabilului pe parcursul desfasurarii asistentei

fiscale; -sa ofere raspunsuri complete si corecte contribuabilului; -sa se asigure ca raspunsurile oferite sunt intelese de catre contribuabili -sa indrume contribuabilii la directia de specialitate,in vederea obtinerii de informatii

detaliate care depasesc competentele structurii de asistenta; -sa multumeasca contribuabilului pentru faptul ca a contactat serviciul de asistenta

pentru contribuabili si sa-l asigure de intreaga disponibilitate profesionala a administratiei fiscale;

-sa pastreze nestirbita autoritatea institutiei pe care o reprezinta fata de contriuabili.

Intreruperea acordarii asistentei

Situatiile in care este permisa intreuperea acordarii asistentei,dupa o avertizare prealabila a contribuabilului,sunt urmatoarele:

-folosirea de catre contribuabil a unui limba trivial; -amenintari la adresa functionarului fiscal; -utilizarea de catre contribuabili a violentei verbale si/sau fizice.

Contribuabilul trebuie avertizat ca,in cazul in care nu isi revizuieste comportamentul discutia cu acesta se va incheia.

61


9. Administratia Publica in relatie cu Societatea Civila si ONG-urile

Cand dezvoltarea societatii a impus necesitatea studierii faptului administrativ si in general a problemelor legate de administratie. Aceasta stare de fapt a durat un secol, deoarece abordarea juridica a fenomenului administrativ era considerat ca fiind singura valabila.

Stiinta administrativa cuprinde:- partea tehnica de reglementare a administratiei;- dreptul administrativ;- cunostintele auxiliare care concura la formarea unui administrator.

Este de remarcat faptul ca stiinta juridica se bazeaza pe analiza documentelor scrise a caror cercetare nu impune intotdeauna o legatura directa intre cercetator si administratie, stiinta conducerii administrative presupune o legatura directa cu problemele politice, psihologice, sociologice si economice pe care le ridica administratia.

Stiinta administrative s-a nascut telativ recent dar in present ea este in plina dezvoltare datorita largirii sferei activitatilor administrative si a organismelor care constituie suportul acestor activitati, atat in sector privat cat si in cel public. Aceasta “era” administrative constituie trasatura caracteristica a societatilor moderne si, se poate spune chiar ca, mai mult decat diferitele revolutii industriale, “revolutia administrativa” este cea care deosebeste societatile moderne de cele traditionale.

Dezvoltarea acestei stiinte, este influentata in mod deosebit de cresterea aparatului administrativ ce a condos la:

- aparitia unor publicatii valoroase in acest domeniu;- crearea a numeroase centre de cercetare unde s-au studiat cu prioritate problemele

legate de modul in care se poate perfectiona activitatea administrative pe baze stiintifice;

- crearea unor puternice centre de invatamant specializate in stiinta administratiei publice.Desi stiinta administrativa se afla in relatii constante cu stiinta politica (in S.U.A.) sau cu

sociologia (in Franta) desi este intr-un contact din ce in ce mai strans cu dreptul administrativ, administratia trebuie sa atinga un grad inalt de specializare, sa abordeze fenomenele care trebuie studiate sub un unghi cu totul deosebit, sa utilizeze metode adaptate specificului si complexitatii realitatii din administratie.

Dezvoltarea stiintei administrative este in raport direct cu acceptarea ideii ca nici o alta ramura a stiintelor sociale nu este capabila sa sesizeze si sa analizeze in totalitate sis a indeparteze in mod aprofundat activitatea administrativa.

Administratia Publica in Romania

Notiunea de Adminsitratie Publica defineste activitatea de organizare si de executare in concret a legii , cu caracter dispozitiv si prestator , care se realizeaza , in principal , de

Autoritatile Administratiei Publice si , in subsidiar , de alte autoritati ale statului , precum si de structurile organizatorice particulare care desfasoara activitati de interes public.

62


In Romania Administratia Publica are urmatoarele caracteristici specifice :2Administratia Publica este subordonata statului si dreptului romanesc deoarece statul

ii ofera principalele resurse pt indeplinirea activitatilor sale iar dreptul ii confera cadrul legislativ necesar.

Administratia Publica este ierarhizata si ordonata fapt ce confera o buna comunicare intre nivelurile sale ierarhice in cadru luarii si a aplicarii deciziilor.

Administratia Publica este remunerate (fondurile sale provin de la bugetul statului) , egalitara (in cadrul ei nu exista discriminare pe diferite criterii cum ar fi rasa ; etnia ; confesiunea religioasa) si civila (structurile militare nu au nici o implicare in cadrul activitatili Adminsitratiei Publice).

Administratia Publica este birocratica , scrisa si formalizata (actele administrative se adopta dupa o procedura standardizata).

Administratia Publica are un caracter de continuitate si necesita cunostinte specifice.Administratia Publica dispune de structuri atat pe orizontala cat si pe verticala.

Principiile de baza in Administratia Publica din Romania 6 :

1) Principiul Autonomieie Locale presupune dreptul si capacitatea efectiva a comunitatilor locale de a-si rezolva si gestiona in nume propiu si sub responsabilitate propie o parte importanta a activitatilor publice. Autonomia locala are ca fundament patrimoniul propiu al unitatilor administrativ-teritoriale si presupune dreptul la resurse propii , dreptul de a institui impozite si taxe locale. Autonomia are doar carcater administrativ si financiar ea ne avand si un caracter politic.

2) Principiul Descentralizarii serviciilor publice presupune delegare de catre autoritatile Administratie Publice centrale a unor competente la nivel local.

3) Principiul Eligibilitatii presupune faptul ca membrii autoritatilor locale (consilii locale , consilii judetene , primari) sunt alesi de cetateni rezultand astfel ca puterea lor publica deriva din puterea alegatorilor pe care ii reprezinta.

4) Principiul Legalitatii presupune faptul ca orice subiect al statului de drept trebuie sa se supuna legislatiei in vigoare , iar toate deciziile la nivel local trebuie sa respecte Constitutia Romaniei , apoi reglementarile la nivel central dar si actele cu carcater normativ adoptate la nivel local.

5) Principiul cosultarii cetatenilor in probleme de interes public presupune implicare cetatenilor in probleme precum bugetul local , administrarea domeniului publica si privat , participarea cetatenilor la programe de dezvoltare si cooperare interna si transfrontaliera.

In Romania Administratia Publica are un loc bine stabilit in viata sociala si un rol foarte important.

I. La nivel central - principalul rol al Administratiei Publice este cel de organizare si punere in concret a legii. Aceasta activitate are un dublu caracter, atat dispozitiv cat si prestator si constituie obiectul specific al Administratiei Publice. Atat activitatile dispozitive cat si cele prestatoare sunt efectuate in baza legii si in vederea executarii acesteia.

6 cf. Carta Europeana a Autonomiei Locale , Strasbourg 1985 la care Romania este parte din 1995.2. Introducere in administratia publica - Margareta Costea vezi pag. 9-11.

63


Activitatile cu caracter dispozitiv constau in emiterea de acte juridice , aceste activitati sunt specifice autoritatilor de nivel superior iar actele emise de acestea au caracter obligatoriu pentru toti ce aflati in subordinea lor. Activitatile cu caracter prestator constau in executarea in concret a legii.

II. In plan local - principalul rol al Administratie Publice il constituie organizarea administrativ teritoriala a tarii si repartizarea competentelor in baza principiului descentralizarii serviciilor publice. Conform legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativ-teritoriala a Romaniei si art.3 alin. 3 din Constitutia Romaniei teritoriul tarii este organizat sub aspect administrativ in comune , orase si judete.

Comuna este unitatea administrativ-teritoriala ce cuprinde populatia rurala unita prin traditii si interese si este alcatuita din unu sau mai multe sate in functie de conditiile economice , sociale , culturale , geografice , demografice . In prezent exista 2850 de comune echivaland 13430 de sate.

Orasul este o localitate , centru urban , mai dezvoltata din punct de vedere economic , social , cultural , edilitar – gospodaresc decat comuna. In prezent exista 216 orase. Orasele se pot organiza ca municipii in baza legii nr. 215/2001 . Se mai precizeaza faptul ca in orase se pot constitui subdiviziuni administrativ-teritoriale. In prezent exista 103 municipii.

Judetul este unitatea administrativ- teritorila alcatuita din orase si comune si inc are populatia se asociaza pe criterii sociale , econbomice , etnice , religioase geografice.

Din punct de vedere administrativ teritorial in tara noastra exista si zone libere si regiuni de dezvoltare ce au un statut juridic special.

Conceptul de societate

Societatea - este un mod organizat de existenta in sfera fenomenelor vietii. Societatea presupune existenta comunitara a unor indivizi cooptati in ansambluri mai mult sau mai putin persistente ; asadar ea este proprie lumii umane.

Conceptul de societate insumeaza doua categorii de sensuri :- - cristalizarea specifica a relatiilor intre indivizii umani si institutii (societatea

capitalista , societatea rurala , socitatea urbana)- caracterul de unitate pe care il dobandesc relatiile sociale relativ limitate de granitele

tarii (societatea romaneasca , germana , europeana) ; tot in aceasta categorie de sensuri se incadreaza si comunitatile de mici dimensiuni care sunt reprezentative pt o zona determinata.Nucleul unei societati este ordinea normativa comportamentala prin care viata unei

populatii este organizata in mod colectiv.Societatea este constituita dintr-un sistem de normativ de ordine dar si din drepturi si obligatii apartinand membrilor care pot varia in functie de diferite subgrupuri in cadrul comunitatii. Pentru a supravietui si a se dezvolta comunitatea sociala trebuie sa mentina integritatea unei orientari social – culturale comune inpartasite de toti membrii sai. Ea trebuie sa sadisfaca , de asemenea , exigentele conditionale privind integrarea membrilor sai si a personalitatilor.

64


Societatea Civila versus ONG

In cadrul oricarei societati , membrii acesteia au dreptul de a se asocia in diferite organizatii , asociatii sau fundatii in scopul desfasurarii unor activitati de interes general sau in interesul colectivitatii sau , dupa caz , in interesul propiu nepatrimonial7.

Organizatiile nonprofit sau voluntare sau nonguvernamentale raspund nevoilor de asociere in conditii de autoconducere sau de autonomie fata de autoritatile publice , contribuie la cristalizarea si afirmarea societatii civile , ofera comunitatilor teritoriale sau profesionale posibilitati de realizare a unor servicii centrale avand ca scop binele public.

Institutia caracteristica societatii civile este ceea ce putem numi “ organizatia societatii civile “ care poate fi definita ca ONG avand ca scop principal influentarea politicii publice . Asadar putem distinge faptul ca toate organizatiile societatii civile sunt ONG-uri dar nu toate ONG-urile sunt organizatii ale societatii civile.

O societate civila puternica sprijina sustinut democratia printr-o larga participare prin diferite modalitati :

- educa si mobilizeaza cetatenii , in general prin exercitarea drepturilor sale de a participa la acest proces in baza unor programe de educatie civica ;

- incurajeaza grupurile marginalizate (femei , minoritati , saraci) prin diferite programe sociale

- constituie un complex de grupuri suprapuse persoanelor afiliate in multiple organizatii ( religioase ; economice)

- intervin in prevenirea excluderii sociale . Acest fapt este util deorece ofera oportunitatea angajarii persoanelor in activitati cu semnificatie deosebita pentru realizarea sociala. Totodata activitatile ONG –urilor sunt expresia obiectiva si practica a unor valori precum solidaritatea sociala si comunicarea interumana.

- prin exprimarea capacitatii de a indeplini functii de rang innalt in domenii precum protectia sociala si ocrotirea sanatatii.Avand in vedere aceste sub-puncte putem afiram ca ONG-urile reprezinta “ o adevarata

scoala a democratiei “ .

Clasificarea ONG-urilor

1) dupa domeniul de activitate :- ONG-uri care se ocupa de educatie- ONG-uri care se ocupa de sanatate- ONG-uri care se ocupa de protectia mediului inconjurator- ONG-uri care se ocupa de protectia drepturilor omului- ONG-uri care se ocupa de protectia anumitor profesii- ONG-uri care se ocupa de protectia minoritatilor

73 Ordonanta nr. 26 din 30.01.2000 cu privire la asociatii si fundatii ; cap I Dispozitii generale ; Art.1 Alin (1) “ Persoanele fizice si persoanele juridice care urmaresc desfasurarea unor activitati de interes general sau in interesul unor colectivitati ori , dupa caz , in interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociatii ori fundatii in conditiile prezentei ordonante. “

65


2) dupa sfera de activitate :- ONG-uri interne ( ce isi desfasoara activitatea numai pe teritoriul tarii)- ONG-uri internationale

3) dupa modul de finantare a programelor sociale :- ONG-uri ce au ca principal sprijin financiar sursele propii (surse interne )- ONG-uri ale caror programe sunt finantate din surse externe (donatii)

4) dupa relatia cu organizatiile internationale- ONG-uri ce beneficiaza de statut consular pe langa organizatiile internationale- ONG-uri ce nu beneficiaza de statut consular pe langa organizatiile internationale

5) dupa caracterul economic- ONG-uri receptor- ONG-uri productive- ONG-uri clientelare

Astazi cetatenii , in dorinta de a evalua credibilitatea unui sistem politic sa al altuia , trebuia sa aiba in vedere consultarea punctelor de vedere a ONG-urilor. Participarea ONG-urilor si a grupurilor de persoane prin intermediul ONG-urilor se manifesta prin dorinta anumitelor organizatii de a juca un rol activ in raport cu noile probleme ale societatii actuale : saracia , bolile , promovarea si protejarea drepturilor si libertatilor omului . Concretizarea implicarii organizatiilor in aceste probleme este reprezentata de parteneriate cu statul sau cu alte organizatii nonprofit.

Cele mai importante organizatii nonguvernamentale ce isi desfasoara activitatea in aceste domenii sunt : ONU , UNESCO , UNICEF , OIT , ONS , FAO , Consiliul Europei. Aceste organizatii au un impact major asupra vietii sociale actuale ce are ca o principala caracteristica multiplicarea si diversificarea acestora. Dupa cum am vazut , clasificarea ONG-urilor separa cele private de cele publice , instituite de stat sau guvern , in scopul elborarii , promovarii sau aplicarii propiilor politici in functie de diferitele sectoare ale vietii sociale : sectorul public si sectorul privat , care de cele mai multe ori interfereaza , pastrandu-si insa distinctia sau specificul propiu.

In inceputul secolului nostru , cele doua sectoare : neguvernamental ( voluntar ) si de stat , au devenit suficient de dezvoltate pentru a – si consacra activitatea pe baza unui set de principii referitoare la divizarea functionala a responsabilitatii intre stat si voluntariat.

In a doua jumatate a secolului al – XX – lea s-a produs fenomenul denumit de specialisti “ revolutia globala a asociativitatii “ ce a dat nastere unui nou sector al vietii sociale denumit sectorul nonprofit – avand implicatii majore in domeniul organizarii sociale si in proiectarea si functionarea unor noi strategii guvernamentale. Aceasta revolutie are ca o consecinta directa cresterea numarului de organizatii in mod exponential. In urma expansiunii numerice organizatiile au capatat un rol semnificativ in asistenta sociala si in cadrul pietii muncii , la nivel international ; fondurile contractate au crescut enorm iar in mass – media si in opinia publica nu a fost atins niciodata un nivel atat de ridicat ca in prezent.

66


Implicarea sectorului nonguvernamental in rezolvarea problemelor societatii are o istorie indelungata diferita insa de la stat la sta , iar relatiile dintre stat si ONG-uri sunt intr-o continuua evolutie.

Relatia dintre Adminsitratia Publica si ONG-uri

Organizatiile nonguvernamentale exercita o influenta remarcabila asupra administratiei publice . Totusi in ciuda naturii lor neguvernamentale , ONG-urile imbraca o mare complexitate si diversitate . Putem afirma astfel ca nu exista ONG-ul tip.Activitatile lor includ toiate domeniile vietii sociale dar si o stransa legatura cu Adminsitratia Publica. Aceasta legatura se realizeaza prin comunicarea dintre aceste doua sfere , ele lucrand impreuna si nu izolat . Comunicarea se realizeaza pe baza unui sistem imformational performant dar si pe baza liniilor oficiale de comunicare. Exista si linii neoficiale de comunicare bazate pe relatii in general verbale , informatiile schimbate fiind in general contextuale si ne prezentand un grad ridicat al valorii si eficientei lor.

Insa problematica relatiei si comunicarii dintre Administratia Publica si ONG-uri este foarte complexa si vasta , variind intre colaborare si presiune. Scopul principal al acestei legaturi este dezideratul ca ONG-urile sa nu isi orienteze preocuparile exclusiv pentru exercitarea unor presiuni asupra Administratiei Publice in vederea realizarii unor scopuri imediate cu caracter revendicativ – patrimonial ci sa se constituie in pargghioi de informare si sprijin in solutionarea tutror intereselor celor administrati. In acest temei legea nr.69/1991 ofera cadrul legal al desfasurarii relatiilor de colaborare dintre Adminsitratia Publica si organizatiile neguvernamentale. H.G. nr.118/1992 contureaza posibilitatile desfasurarii relatiilor dintre ONG-uri si Administratia Publica Centrala.

Organizatiile neguvernamentale pot fi sprijinite in activitatea lor de catre Adminsitratia Publica Locala prin scutirea de taxe locale si impozite. Totodata Autoritatile Administriei Publice Locale vor sprijini persoanele juridice prin punerea la dispozitia acestora a unor spatii pentru sedii ; atribuirea unor terenurio in scopul ridicarii de constructii necesare desfasurarii activitatii lor.8

In domeniul asistentei sociale ONG-urile participa la realizarea de anchete sociale in vederea solicitarii cererilor de ajutor social sau prin oferirea unor locuri de munca solicitantilor de ajutor social.

In ceea ce priveste inchirierea , concesionarea si locatia de gestiune catrea ONG-uri; acestea se fac prin licitatie publica in baza legii.

Pentru raporturile dintrea Administratia Publica Centrala si ONG-urile cadrul legal este oferit de H.G. nr. 118/1992 ce confera perspectiva posibilitatilor de cooperare cu privire la serviciile publice de invatamant, cultura , sanatate , munca si protectie sociala , finante publice , tineret , sport , agricultura , statistica si privatizare.

Guvernul sprijina activitatea ONG-urilor prin finantare programelor de cercetare prin contracte civile sau contracte de finantare acordate in sistem competitional sau institutional . O alta metoda de finantare este cea directa realizata prin prin subventii de la bugetul de stat.

8 Ordonanta nr. 26 din 30.01.2000 cu privire la ascociatii si fundatii ; Cap. 8 . Art. 49 Alin 1 , lit a si b

67


Acest ti frecvent de sprijin s-a realizat prin programe competitionale propii elaborate de ministere sau prin alocarea de la bugetele propii ministerelor. Aceasta operatiune de finanatare este una de subventionare si nu de sponsorizare realizate inprin forme specifice parteneriatului.

Administratia Publica versus ONG

Administratia Publica ONG

-subordonata statului si dreptului romanesc

- nu sunt subordonate statului roman ; dar sunt subordonate dreptului romanesc ce le reglementeaza raporturile juridice incheiate de acestea

-ierarhizata si ordonata - nu sunt ierarhizate sau ordonate ; ele aflandu-se pe picior de egalitate

-remunerata , egalitara si civila - sunt remunerate din fonduri propii membrilor sau din activitati productive propii

-birocratica , scrisa si formalizata - nu au caracter birocratic , scris sau formalizat

- continua si necesita cunostinte specifice - nu au caracter continuu iar anumite cunostinte specifice sunt necesare doar in cazul ONG-urilor specializate pe un anume domeniu

- dispune de structuri atat pe orizontala cat si pe verticala

- nu dispun de structuri ; membrii ONG-urilor aflanduse pe picior de egalitate

68


Asociatii si Fundatii

Asociatia este subiectul de drept constituit din trei sau mai multe personae care pe baza unei intelegeri, pun in comun si fara drept de restituire contributia materiala, cunostintele sau aportul lor in munca pentru realizarea unor activitati in interes general, comunitar sau dupa caz in interesul lor, personal nepatrimonial. (art. 4, Ordonanta nr. 26/30.01.2000 publicata in Monitorul Oficial 39/21.01.2000)

Fundatia este definita de normalizatorii romani ca fiind “subiectul de drept infiintat de una sau mai multe personae care, pe baza unui act juridic intre vii ori pentru cauza de moarte”, constituie un patrimoniu afectat, in mod permanent si irevocabil, realizarii unui scop de interes general sau dupa caz, comunitar. (art. 15 Ordonananta nr 26/30.01.2000 publicata in Monitorul Oficial 39/21.01.2000)

Asemanari si deosebiri intre asociatii si fundatii

Elementele comune asociatiilor si fundatiilor sunt:

1. O organizare de sine statatoare; presupune existenta a doua elemente esentiale si anume:a) activitatile care se vor desfasura sunt clar explicate;b) precizarea persoanelor imputernicite sa reprezinte persoana juridica in relatiile cu tertii;2. Un scop propriu (se intelege obiectul de activitate al persoanei juridice care indica ratiunea de a fi a acesteia)3. Un patrimoniu propriu.

Deosebirea fundamentala intre asociatia non-profit si fundatie este generata de patrimoniu: in cazul fundatiei, elementul principal prin intermediu caruia se doreste a aduce la indeplinire scopul propus il constituie patrimoniul, in timp ce la asociatia non-profit scopul propus a fi adus la indeplinire are la baza, in mod preponderent, munca asociatiilor, in general voluntara.

Deosebirile intre asociatiile non-profit si fundatii pot fi analizate prin prisma urmatorilor factori:

69


1. caracterul juridicasociatia poate dobandi sau nu personalitate juridica; acestea cu personalitate juridica sunt cele mai des intalnite, dar exista si asociatii fara personalitate juridica, atunci cand persoanele fizice se pot asocia fara a fi nevoie a se constitui ca persoane juridice, acest lucru este permis atunci cand realizarea scopului asociatiei permite acest lucru.fundatiile nu pot functiona decat dupa dobandirea personalitatii juridice;2. scopul propus- asociatiile spre deosebire de fundatii, pot avea ca scop satisfacerea interesului personal nepatrimonial3. numarul minim de membrii care stau la baza infiintarii lor:- minim 3 persoane in cazul asociatiei;- minim 1 persoana in cazul fundatiei.4. patrimonial initial- in cazul asociatiei, patrimoniul trebuie sa fie cel putin dublul salariului minim brut pe economie si sa fie varsat in natura si/sau in numerar.- in cazul fundatiei “activul patrimonial trebuie sa fie cel putin de 100 de ori salariul brut pe economie la data constituirii fundatiei, el putand fi varsat in natura si/sau in numerar”.5. organele de conducere- in cazul asociatiilor organele de conducere sunt reprezentate de Adunarea Generala;- in cazul fundatiilor de Consiliul director;

Clasificarea asociatiilor si fundatiilor

A. Clasificarea asociatiilor

asociatii constituite in interesul propriilor membrii, cum ar fi: asociatii de proprietari si asociatii de locatari, al caror scop este administrarea imobilelor

folosite in proprietate, gestionarea spatiilor commune, reprezentarea proprietarilor/locatarilor in raport cu autoritatile;

cluburi de vacanta si divertisment, scopul urmarit este acela de a concretiza in derularea unor programe culturale si de divertisment.

asociatii constituite in interesul unei categorii sociale din care fac parte membrii, si anume: asociatii de handicapati; asociatii profesionale (sindicatele); asociatii ale consumatorilor; asociatii de femei, de tineret, de pensionari, de minoritati; asociatii religioase;

asociatii constituite in interesul general al comunitatii: asociatii cu caracter umanitar (UNICEF) asociatii cu caracter filantropic

70


asociatii cu caracter cultural si stiintific.

B. Clasificarea fundatiilor

1. Scopul propus a fi indeplinit. Din acest punct de vedere se disting: fundatii directe si indirecte

Fundatiile directe sunt acelea care au in vedere atingerea uni scop deja stabilit iar acesta poate fi atins prin intermediul patrimoniului propriu al fundatiei.

Fundatiile indirecte sunt acele fundatii care primesc sume de bani care vor fi folosite doar in scopul impus de donatorul de fonduri.

2. Momentul constituirii fundatiei. Aici se disting fundatii intre vii si fundatii pentru cauza de moarte.

3. Membrii fondatori. Acest criteriu imparte fundatiile in: fundatii individuale sau colective, fundatii constituite de personae fizice si fundatii constituite de personae juridice.

Patrimoniul asociatiilor si fundatiilor

Patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale si necorporale), al drepturilor si obligatiilor ce caracterizeaza situatia unei entitati patrimoniale la un moment dat.Patrimoniul poate fi definit sub doua aspecte: juridic si economic.- sub aspect juridic, patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor in expresie baneasca ce apartin unei personae fizice sau juridice.- sub aspect economic, patrimoniul reprezinta totalitatea valorilor corporale si necorporale, contabilizate sub forma bunurilor materiale, nemateriale, ori financiare, de avere circulanta, de trezorerie si creante.

Caracteristicile patrimoniului- este o universalitate juridico-economico-financiara;- este unic si indivizibil;- este personal, in sensul ca apartine unei anumite personae si este netransmisibil.

Patrimoniul economic este format din bunuri economice, evaluabile in bani. Ele formeaza substanta materiala a patrimoniului, concretizata in bunuri materiale sau corporale (cladiri, utilaje, stocuri) si bunuri nepatrimoniale sau corporale (valori in curs de decontare, concesiuni).

Patrimoniul juridic este format din drepturile si obligatiile cu valoare economica care reprezinta cauza, provenienta juridical a elementelor patrimoniale concrete, si formeaza substanta juridica a patrimoniului.

Organizarea si functionarea asociatiilor si fundatiilor

A. Organizarea si functionarea asociatiilor

71


Adunarea Generala are urmatoarele atributii:- alegerea si revocarea membrilor Consiliului director;- infiintarea de filiale;- modificarea actului constitutive si a statutului.

Adunarea Generala se intruneste cel putin o data pe an si are drept de control permanent asupra Consiliului director si asupra cenzorului, respectiv a comisiei de cenzori.

Consiliul director – poate fi alcatuit si din persoane din afara asociatiei in limita a cel mult o patrime din componenta sa. Acesta are urmatoarele atributii:

- incheie acte juridice in numele sip e seama asociatiei;- prezinta Adunarii Generale raporturi de activitate, executarea bugetului de venituri si

cheltuieli, bilantul contabil;Cenzorul – asigura controlul financiar intern al asociatiei. In cazul in care asociatiile au

un numar de membri care depasesc 100 de personae, controlul financiar intern se exercita de catre o comisie de cenzori – aceasta este alcatuita dintr-un numar impar de membrii din care majoritatea este formata din asociati.

B. Organizarea si functionarea fundatiei

Fundatiile sunt conduse de un Consiliu director, iar partea de verificare a activitatii desfasurate este incredintata unui censor sau dupa caz, unei comisii de cenzori.

Consiliul director – este organul de conducere si de administrare al fundatiei. Indeplineste urmatoarele atributii:

- aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli si a bilantului contabil;- alegerea si revocarea cenzorului sau, dupa caz, a membrilor comisiei de cenzori;- modificarea statutului fundatiei.

72


10. Legea nr 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public

Din punct de vedere stiintific,actul de comunicare este procesul de transmitere a informatiilor si sentimentelor,de la un individ catre un alt individ sau de la un grup social catre un alt grup social.Comunicarea este insa o dimensiune fundamentala a existentei si a dezvoltarii umane din cele mai vechi timpuri. Comunicarea este un proces continuu,presupunand o interactiune neincetata intre oameni,desfasurata simultan prin mai multe canale si mijloace variate.Are rolul de a pune in legatura oamenii,in mediul in care acestia evolueaza.In procesul de comunicare,prin continutul mesajului,se urmareste realizarea scopurilor si transmiterea semnificatiilor. •Functiile comunicarii sunt urmatoarele: informare,comanda,instruire,sfatuire,integrare si mentinere,influentare si convingere. Dreptul constitutional al accesului la informatiile de interes public a devenit din teorie practica.Din decembrie 2001 avem dreptul de a cere autoritatiilor acest gen de informatii.Iar autoritatiile au obligatia expresa de a ni le pune la dispozitie. •Reglementarile in domeniu: -Legea nr.544/2001,privind liberul acces la informatiile de interes public,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,partea 1,nr.663 din 23 octombrie 2001. -Normele metodologice de aplicare a Legii nr.544/2001,privind liberul acces la informatiile de interes public,aprobate prin Hotararea Guvernului nr.123 din 7 februarie 2002.Normele si hotararea au fost publicate in Monitorul Oficial al Romaniei,Partea 1,nr.167 din 8 martie 2002. •Informatiile de interes public: -orice informatie care se refera la sau rezulta din activitatiile unei institutii sau autoritati publice ori ale unei regii autonome care utilizeaza bani publici.

•Restrictiile privind liberul acces la informatiile de interes public: o 1.O parte din informatiile clasificate,respective numai cele din domeniul apararii

nationale,sigurantei si ordinii publice sau care privesc deliberarile autoritatilor ,precum si cele care privesc interesele economice si politice ale Romaniei(informatiile clasificate sunt reglementate printr-o lege distincta,Legea nr.182 din 12 aprilie 2002 privind protectia informatiilor clasificate,publicate in Monitorul Oficial,Partea 1,nr.248 din 12 aprilie 2002).

o 2.Informatiile privind activitatiile comerciale sau financiare,dar numai daca publicitatea acestora aduce atingerea principiului concurentei loiale,potrivit legii (combaterea concurentei neloiale este reglementata prin Legea nr.11/1991,publicata in Monitorul Oficial).

3.Informatiile cu privire la datele personale,potrivit legii(Legea nr.667/2001care se refera la protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date).

4. Informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare,daca se pericliteaza rezultatul anchetei,se dezvaluie surse confidentiale ori se pun in pericol viata,integritatea corporala,sanatatea unei personae in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare.

5.Informatiile privind procedurile judiciare,daca publicitatea acestora aduce atingerea asigurarii unui process echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate in process.

6.Informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor. •Cine poate solicita informatiile de interes public:

73


-orice persoana,fizica sau juridica,romana sau straina poate cere informatii de interes public(art.20 din Norme).Solocitantul nu trebuie sa-si justifice,in nici un fel,cererea.Informatiile de interes public pot fi solocitate si numai din simpla curiozitate,intrucat accesul la astfel de informatii este liber. •Cum pot fi obtinute informatiile interes public:-ele se comunica din oficiu sau la cererea,verbala sau scrisa, a solicitantului.Accesul la informatiile de interes public este gratuit. •Care sunt informatiile ce trebuie comunicate din oficiu de institutiile/autoritatilepublice si de regiile autonome care utilizeaza banii publici:informatiile care privesc-oganizarea si functionarea autoritatii/institutiei publice;

-datele de identificare(denumire,adresa,fax); -structura organizatorica; -sursele financiare,bugetul,bilantul contabil; -programele si strategiile proprii; -liste cu documentele de interes public si cu categoriile de documente produse si/sau

gestionate; -caile de atac la dispozitia solicitantului.

•Cum se realizeaza comunicarea din oficiu:-prin publicarea unor buletine/rapoarte;-prin organizarea la sediul fiecarei autoritati/institutii publice a unui punct de informare-documentare unde solicitantul sa poata consulta documentele;-prin afisarea la sediul fiecarei autoritati/institutii publice sau publicarea respectivelor informatii in Moniorul Oficial sau in mijloacele de informare in masa,in publicatii proprii. •Procedura obtinerii informatiilor de interes public:A. Direct la sediul institutiei publice –aici trebuie sa existe un compartiment/birou de informare si relatii publice sau cel putin o persoana special desemnata.Toate documentele care se comunica din oficiu trebuie sa se afle la dispozitia solicitantului.B. Cerere scrisa-cererea scrisa poate fi facuta pe hartie sau suport electronic .Ea trebuie sa contina:denumirea si sediul autoritatii publice,numele,prenumele si semnatura solicitantului,precum si adresa la care se solicita primirea raspunsului;care este informatia solicitata,daca se solicita copii de pe documente,disponibilitatea de a plati costurile serviciilor de copiere a documentelor •Termenele de comunicare:Legea prevede termene de comunicare de:5 zile,10 zile si 30 zile. -in termen de 5 zile de la primirea cererii se transmite in scris refuzul comunicarii informatiilor si motivarea acestuia;-in termen de 10 zile de la inregistrarea cererii se comunica in scris informatiile solicitate sau,in cazul in care au fost cerute informatii complexe,faptul ca ele vor fi comunicate in scris in termen de 30 zile de la inregistrare;-in termen de 30 de zile de la inregistrare se comunica in scris informatiile complexe,pentru care identificarea si difuzarea necesita o durata de timp ce depaseste 10 zile; Daca nu am obtinut informatiile dorite nici prin cererea verbala nici prin cea scrisa,ne raman :C. Caile de atac-reclamatia administrative si plangerea in instanta.1.Reclamatia administrativa••: Se adreseaza conducatorului autoritatii publice din care face parte angajatul care a refuzat aplicarea prevederilor legii liberului acces la informatiile de interes public; Se formuleaza in termen de 30 zile de la data la care solicitantul informatiei a luat cunostinta de incalcare a dreptului.2.Plangerea in instanta-plangerea este scutita de taxa de timbru ,in plangere se va cere instantei sa constate ca informatiile solicitate sunt de interes public si sa oblige autoritatea publica sa comunice in scris informatiile solicitate.Deasemenea trebuie cerut ca instanta sa fixeze un termen in care informatiile sa fie communicate solicitantulu.

74


-plangerea se adreseaza in prima instanta ,numai tribunalului.Este o competenta materiala speciala prevazuta expres de Legea nr.544/2001,care deroga de la competenta materiala din contenciosul administrative; -plangerea se judeca in procedura de urgenta.Aceasta impune instantei fixarea unor termene mai scurte fata de regula. Hotararea tribunalului este supusa recursului,care se judeca la Curtea de apel.Termenul de introducere a recursului este cel din dreptul comun,de 15 zile de la comunicarea hotararii.Recursul se adreseaza Curtii de apel,dar se depune la tribunal(la instanta a carei hotarare se ataca)sub sanctiunea nulitatii. Decizia Curtii de apel este definitiva si irevocabila.Nu mai poate fi atacata decat in cazuri exceptionale pe calea contestatiei in anulare,a revizuirii sau a recursului in anulare.Institutiile publice si regiile autonome au obligatia de a pune in aplicare decizia.

75


11 . Protocolul

Protocolul este o stiinta si o arta , reprezinta chintesenta comportarii adecvate , pusa in serviciul idealului si spiritului unui popor.

Evolutia si aparitia Protocolului

1.Istoricul aparitiei si al codificarii normelor de protocol

Dupa cum reiese din studierea celor mai vechi marturii aheologice ,epigrafice si a altor documente privind trecutul omenirii,la stramosii nostri,chiar si la cei din preistorie,erau cunoscute diferite forme de ceremonial. Initial,acestea se manifestau prin ritualuri de solicitare a bunavointei unor forte supranaturale,evoluand,cu timpul spre ritualuri de cult religios.

Atat in cazurile de ceremonii religioase,cat si in cele cu caracter laic,se apela la o simbolistica specifica ,precum oferirea de jertfe sau alte ofrande,intonarea de imnuri,prosternarea,ingenuncherea,sarutarea palosului,a mainii,a varfului cizmei si altele. Sporirea si diversificarea ceremoniilor a facut necesara stabilirea unor reguli pentru buna desfasurare a acestora,ceea ce a condus la crearea institutiei protocolului,cu menirea de a reuni si asigura cunoasterea temeinica a tuturor regulilor dupa care sa se conduca ceremoniile si sa se vegheze la respectarea lor. Institutionalizarea activitatilor de protocol s-a manifestat initial prin desemnarea unor persoane anume care sa se ocupe de organizarea ceremoniilor,urmata,dupa un timp ,de codificare,sub forma unor indreptare scrise,a tuturor normelor de protocol. Conform opiniei unor specialisti in materie,cele mai vechi marturii scrise cuprinzand norme de comportare in diferite imprejurari protocolare apartin egiptenilor .Codificari foarte vechi ale uzantelor de ceremonial ne prvin din China.Dintr-un volum,aflat in pregatire,pe tema ceremonialului din China antica,al dr.Ana-Eva Budura,cunoscut sinolog roman,retinem ca preocuparea pentru ceremonial ,eticheta,curtoazie si bune maniere in raporturile interumane si interstatale,atentia fata de actiunile protocolare de primire a oaspetilor,de oferire de cadouri si alte forme de politete fata de acestia,s-au impus,in china,de timpuriu,ca o conditie sine qua non a organizarii sale sociale.Marele invatat Confucius,unul dintre cei mai straluciti filosofi ai omenirii,a reunit in licrearea sa „Liji”(„insemnari cu privire la ceremonial”)conceptele,normele si preceptele cu privire la ceremonial ,elaborate de-a lungul vietii sale.In Europa,prima consemnare a normelor de ceremonial are loc mai tarziu si se petrece la curtea imparatului bizantin Justinian,fiind atribuita maestrului de ceremonii al acestuia,pe nume Petrus Patrikios. Intrucat in Bizant se acorda o atentie deosebita protocolului si ceremoniilor unul dintre imparatii bizantini din secolul al X-lea ,Constantin al VII-lea Porfirogenetul ,s-a ocupat personal de aceste activitati,rod al amintitei preocupari fiind lucrearea sa „Descrierea ceremonialului curtii imperiale” O expresie a importantei atribuite de catre imparat activitatilor de protocol il constituie faptul ca la curte a fost creat un departament special insarcinat cu ceremonialul si protocolul,avand misiunea de ase ocupa, in primul rand, de primirea emisarilor straini si de organizarea in asa fel a sederii lor in Bizant.Ceremonia de primire la imparat excela prin fast si anule procedee”scenografice”menite sa uimeasca solii sau ambasadorii in cauza.

76


Infatisarea puterii militare se facea prin intriducerea in programele oaspetilor veniti la Bizant a unor lungi parazi,anume organizate,la care strainii erau invitati sa asiste. O alta lucrare bizantina dspre ceremonial,aparuta cateva secole mai tarziu ,este cea a lui Pseudo-Codinos.cunoscuta sub titlul”De officiis”.In ea erau prezentate oficialitatile civile ,militare si religoase de la palatul imperial,cu descrierea atributiilor si a hainelor ce le purta fiecare demnitar precum si ceremonialul diferitelor manifestari religioase si al celor laice.care priveau persoana imparatului. In Europa Occidentala ,textele atestand existenta institutionalizarii unor norme de proocol sunt cunoscute cu incepere din secolul al XII-lea. Istoricul italian Cristiano Grottanelli evoca manuscrisele irlandeze”Lebor Laignech””Lebor Buide” si”Grith Gablach” care contin descrieri ale ceremonialului banchetelor desfasurate in casa regala de la Tara,capitala uni regat irlandez unificat,cu indicarea locurilor de asezare in sala,intr-o ierarhie precis stabilita,a diferitelor persoane si grupuri ale societatii irlandeze,precum si abucatilor de carne atribuite fiecaruia ,corespunzator locului sau in ierarhia sociala. Astfel regelui i se oferea un file,reginei un muschi,doctorului acestora doar capul..etc. Preocuparea pentru elaborarea de „normative”in materie de protocol si ceremonial se manifesta si pe alte meleaguri ale continentului nostru,tara europeana in care regulile de protocol s-au bucurat de multa atentie fiind Franta. Aici inceputurile codificarii acestor reguli au fost facute de regete Francisc I. Un pas inainte in institutionalizarea normelor de protocol este facut in anii de domnie ai regelui Henric al III-lea.acesta creeaza la 2 ianuarie 1985.funtia de „mare maestru de ceremonii”al curtii regale.In timpul lui Ludovic al XIV-lea,protocolul a cunoscut o mare dezvoltare luand in atentie o multitudine de activitati de la curtea regala si stabilind norme riguroase in organizarea acestora toate reunite intr-un impresionant volum insumand peste 2000 de file,intitulat”Ceremonialul francez”. In aceasta lucrare erau indicate in detaliu uzantele de ceremonial ce trebuiau respectate la incoronari,nasteri si casatorii ale suveranilor ,la primirea de catre acestia a papei sau a altor imparati ori regi,a membrilor guvernului si a ambasadorilor straini,ceremoniile de intrare solemna a regelui in orasele Frantei,de participarea a acestuia la serviciilor religioase,la solemnitatile de prestare a juramantului de credinta de catre nobili si altele. Sub domnia urmasilor lui Ludovic al XIV-lea rigorile excesive in materie de ceremonial si eticheta,impuse de acesta sunt treptat atenuate,astfel ca ele devin mai usor de suportat. Aplicarea lor dureaza pana in Revolutia din 1789,cand sunt total abolite. O resuscitare a atentiei fata de aceste activitati are loc sub imparatul Napoleon I,care a fost cel mai mare legiuitor al Frantei si in materie de protocol. Printr-un decret din 13 iulie 1804,el stabileste reguli detaliate de protocol civil si militar precum si ordinea de precadere,practic pentru toate nivelurile de autoritate centrala si locala. Seriozitatea cu acre a fost privita ,in Franta activiatea de protocol,nu numai in perioada monarhica ,dar si in anii republicii ,a fost excelent sintetizata de catre generalul Charles de Gaulle,presedintele tarii in anii 1959-1969,care a ap reciat ca „Protocolul este expresia ordinii in Republica”

2. Definirea notiunilor de ceremonial,protocol,eticheta si curtoazie.

Intr-o incercare de definire a termenilor de ceremonial,protocol si curtoazie utilizati pana acum,termeni care ,in vorbirea curenta,pot fi confundati,vom arata urmatoarele: ceremonialul:este cel care indica succesiunea actelor unei solemnitati civile,militare sau religioase si determina formele exterioare,creeaza cadrul si atmosfera in care urmeaza sa se desfasoare si acestea si arata ceea ce trebuie sa afca sau cel putin cei care prezideaza sau conduc ceremonia. protocolul:asa cum am mentionat deja ,denumit in mod sugestiv de catre Charles de Gaulle drept „expresia ordinii in Republica”,este cel care stabileste ansamblul regulilor,al normelor in materie

77


de ceremonial ,pentru manifestarile oficiale,indicand,totodata uzantele ce trebuie respectate si in relatiile interpersonale in viata sociala. eticheta:reuneste regulile conventionale de comportare politicoasa in viata de taote zilele,in societate si in contextul vietii publice. curtoazia:atitudine de politete rafinata,amestecata cu eleganta si generozitate.

3.Utilitatea cunosterii si a aplicarii normelor de ceremonial si protocol in zilele noastre

Normele de protocol,cele de ceremonial,eticheta si de crtoazie au evoluat constant ,in raport cu transformarile sociale si politice ce au avut loc,de-a lungul timpului in fiecare tara. Atat in trecut cat si in prezent ,a fost necesar si este necesar sa existe reglementari clare in ce priveste desfasurarea relatiilor intre state,o ierarhie stabilita intre institutii si in cadrul acestora prevederi precise asupra ceremonialului diferitelor manifestari oficiale interstatale si natioonale,asupra ordinii de precadere intre personalitati publice ,a rolului si locului fiecaruia pe scena vietii sociale. Protocolul indica sa se tina seama de uzantele proprii tarilor sau localitatilor ce urmeaza a fi vizitate ,de traditiile ce le respecta un interlocutor strain,pentru a evita greseli care pot afecta grav-prin necunoastere-buna desfasurare a unor actiuni oficiale sau a unor contacte de afaceri.

4.Din trecutul uzantelor in materie,reflectate in vechi scrieri romanesti.

Si in Tarile Romanesti,din cele mai vechi timpuri ,la curtile domnitorilor,erau statornicite reguli de protocol care tineau seama atat de traditiile autohtone,cat si de practicile in materie din statele vecine si din altele cu care Moldova si Muntenia intretineau relatii. Se acorda o atentie deosebita aspectelor de ceremonial legate de persoana voievodului primirile la palat si deplasarile lui in afara resedintei fiind organizate cu mult fast.urmarindu-se evidentierea astfel a maretiei domnitorului ,atat in fata supusilor sai cat si in fata vizitatorilor straini. Un exemplu remarcabil al atentiei ce se acorda,la noi,inca din evul mediu,problemelor de protocol il constituie faptul ca Neagoe Basarab,domn al Tarii Romanesti ,in cunoscuta sa opera „Invataturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie”gaseste de cuviinţa sa-i dea sfaturi urmasului sau si in ce priveste protocolul ,in capitole anume consacrate recrutării boierilor si cinstirii lor,primirii solilor, modului de asezare la mesele domneşti. Despre ceremonialul practicat in Tarile Romanesti,aflam si din operele cronicarilor :in Moldova ale lui Miron Costin .Nicolae Costin si Ion Neculce,iar in Muntenia ale lui Radu Greceanu aceştia relatand despre ceremoniile la care asista,descriind tinuta protocolara a participantilor,fara ase ocupa,in mod expres,de aspectele organizatorice ale acestor manifestări. O atentie deosebita fata de ceremonial si protocol,cu preocuparea vadita de a contribui la institutionalizarea normelor in materie,constatam la citirea celebrei operei”Descriptio Moldaviae”a lui Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei,in care descrie pe larg,protocolul ceremoniilor politice si religioase,precum si diferitele dregătorii din Moldova. Dimitrie Cantemir este primul care ,in scrierile de la noi ,manifesta un interes aparte fata de ceremonial, ceea ce este pus,de catre exegeti ai operelor sale,pe seama faptului ca era un iubitor al ceremonialului, pe care il aplica dupa datinile tradiţionale si după practicile protocolare cunoscute de la alte curţi domnitoare ale timpului.

5.Inceputurile institutionaizarii protocolului in Tarile Romanesti

78


Cel dintai domnitor roman care se gandeste la o fixare,in scris a modului de desfasurare a ceremoniilor de la curte,intr-un corp unitar,numit condica,este Grigore Calimachi al Moldovei,in prima sa domnie. Condica cuprinde,in detaliu,toate regulile protocolare ce trebuie respectate cu ocazia ceremoniilorlegate de instalarea domnitorului si la diferite sctivitati ale acestuia,un spatiu larg acordandu-se ceremonialului primirii dfiferitilor soli,in functie de importanta acestora. In „Condica” este indicata si ierarhia precisa a dregatoriilor detinute de boieri si alti slujbasi,cu atributiile ,rolul si locul fiecaruia la diferite ceremonii,precum si organizarea ierahica a clerului.Se acorda o atentie deosebita ,organizarii meselor si receptiilor,aratand prilejurile cand domnitorul le oferea:la instalare,la primirea unor soli,la anumite sarbatori religioase. Asa cum arata Dan Simionescu in remarcabila sa carte „Literatura romaneasca de ceremonial”,opera lui Gheorgachi a devenit un „vademecum”pentru cei insarcinati cu organizarea ceremoniilor,sporirea importantei randuielilor protocolare in activitatea de la curte conducand la infiintarea in administratia interna domneasca a unui compartiment si a unei functii anume pentru conducerea acestui domeniu:logofetia si logofatul de obiceiuri ceea ce a constituit o consfintirea institutionalizarii protocolului la noi. Din scrierile in materie cerecetate de Dan Simionescu si analizate in „Literatura romaneasca de ceremonial”rezulta ca,pana la Unirea Principatelor si urcarea pe tron a domnitorului Alexandru Ioan Cuza,activitatile protocolare din tara noastra urmau traditiile de ceremonial consemnate de-a lungul timpului ,la curtile domnesti dim Moldova si Muntenia. In organizarea curtii sale ,noul domnitor roman s-a inspirat in mai multe privinte dupa modelele europene occidentale in special după cel francez. Rolul de a organiza punerea in practica a acestor norme de protocol i-a revenit generalului Theodor Cazimir , un apropiat al domnitorului si titular al unei noi funtii, la curtea de la Bucureşti, cea de „mareşal al curţii domneşti”

6.Introducerea protocolului modern in Romania

Prima instituţionalizare moderna a protocolului in România are loc in anii de domnie ai lui Carol I. Misiunea i-a revenit generalului Theodor Vacarescu in calitatea sa de mareşal al Curţii Domneşti si ,ulterior al Casei Regale, documentul elaborat de acesta, intitulat ”Ceremonialul Curţii Domneşti ”, văzând lumina tiparului, in limba romana in anul 1876. Th. Vacarescu subliniază ca la noi ”ceremonialul nu este ceva nou si necunoscut ”,ca de când exista Moldova si Tara Romaneasca ”au avut reguli si obiceiuri fixe pentru solemnitatile publice, pentru serbările laice si bisericeşti, in care figurau Domnul si curtea, cu ostenii si demnitarii statului” Aceeaşi preocupare pentru relevarea temeiurilor autohtone ale reglementarilor propuse o găsim si in încheierea raportului sau, in care spune ca vrea sa” reinsufleteasca ” acela mai bune tradiţii de ceremonial si sa statornicească practicile de protocol general acceptate. In cele 173 de pagini cat însumează documentul elaborat de Th. Vacarescu ,sunt abordate practic, toate aspectele activitatii de protocol care privesc nu numai Curtea Regala dar si alte instituţii ale tarii. Sunt descrise in amănunt, ceremoniile de primire a străinilor si a autoritarilor autohtone cu indicarea formulelor ce trebuie utilizate la redactarea informaitiei ce urmează sa se publice asupra primirii , uzanţele de pe atunci prevăzând obligativitatea anuntarii tuturor primirilor la rege in Monitorul Oficial.. Normele protocolare codificate in sus-menţionata lucrare cu unele adăugiri si modernizări raman in vigoare la Curtea Regala a tarii noastre si in secolul al XX-lea.

79


7 . Alti determinanti ai protocolului la noi, in secolul XX

După înlăturarea de către comunişti ai monarhiei si proclamarea , la 30 decembrie 1947, a Republicii Populare Romane , activitatile de protocol au avut drept ghid practicile in materie din Uniunea Sovietica. Astfel la nivelul parlamentului , guvernului si al celorlalte instituţii centrale, au fost puse in circulaţie traduceri in limba rusa al unor îndreptare privind protocolul si ceremonialul diferitelor manifestări oficiale, modul de aplicare, in practica, a acestora depinzând, in mare măsura de calitatea personalului desemnat sa o facă, recrutat ,de regula din rândul oamenilor „ cu origine” sănătoasa , care nu aveau nici un fel de noţiuni asupra importantei si exigentelor activitatilor respective. Începutul de „dezgheţ” ce a intervenit in întreaga Europa răsăriteana după moartea lui Stalin , a condus si in tara noastră la mai multa iniţiativa privind dezvoltarea relaţiilor si cu tari din afara „ lagărului socialist” ,fapt ce a determinat o sporire a atenţiei guvernanţilor fata de chestiunile de protocol si intelegerea necesitaţii de a se tine seama si la noi la ceea ce se practica in lume in acest domeniu. Ca o prima măsura , la începutul anului 1958, prin H.C.M. nr. 125/5.02, s-a decis constiuirea , pe lângă Consiliul de Miniştri, a unui „organ central” al protocolului de stat, cu denumirea de „ Ceremonial de Stat al Republicii Populare Romane”. Se mentioneaza ca „ Situaţia actuala duce in mod inevitabil la greşeli frecvente de protocol ,ce se reflecta nefavorabil asupra prestigiului autoritarilor noastre si pot duce la situaţii neplăcute de relaţii . Acest ceremonial de sta va avea sarcina sa asigure respectarea principiilor si regulilor de protocol unanim recunoscute in uzanţele internaţionale , cat si a regulilor speciale locale de ceremonial intrate in practica noastră tradiţionala. In ce priveste actiunile de protocol proprii , in articolul 2 al Regulamentului se stipuleaza ca „ Ceremonialul de Stat al Republicii Romane sete unicul organ de protocol” care elaborează proiecte de actiuni protocolare ce privesc pe seful statului, presedinte si vicepresedintii Consiliului de Ministrii si Presedintele Marii Adunari Nationale . Un pas important pe cale institutionalizarii protocolului la noi ,l-a constituit aparitia ,la 2 aprilie 1964,a Decretului nr. 147, „ privind activitatea de protocol in Republica Populara Romana”. Pornindu-se de la constatarea ca institutia cea mai familiarizata cu uzantele protocolare este Ministerul Afacerilor Externe si de la faptul ca s-a observat „un paralelism intre Ceremonialul de Stat si Ministerul Afacerilor Externe.. care determina un volum sporit de munca”, noul act normativ prevedea desfiintarea Ceremonialului de Stat si desemna Ministerul Afacerilor Externe drept organ central care „ asigura unitatea activitatii de protocol in Republica Populara Romana” si „ stabileste reguli unitare de protocol”. Pe langa atributiile sale firesti in sfera protocolului diplomatic , Ministerul Afacerilor Externe primea responsabiliatea de a elabora si supune aprobarii presedintelui Consiliului de Ministrii propunerile pentru toate actiunile de protocol care priveau persoana presedintelui Marii Adunari Ntaionale si a vicepresedintilor acestor organe, atunci cand este vorba de activitati de relatii cu strainatatea, si doar de a supune aprobarii actiunile protocolare propuse, cat si pregătirea si avizarea persoanelor însărcinate cu conducerea acestor activitati din toate structurilor centrale si locale ale statului. Dupa patru ani de aplicare a respectivelor reglementarii- timp in care a intervenit si schimbarea la varf a conducerii statului , prin decesul liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej si inlocuirea acestuia de catre Nicolae Ceausescu – are loc o noua reorganizare a activitatii de protocol. Acesta a infiintat un nou organism, denumirea de „ Protocol de Stat”. Acest organism a fiintat fara sa se fi aprobat vreun regulament de functionare, el fiind transformat, chiar de la inceputul existentei sale, intr-un protocol personal sefului statului, relatiile cu celelalte compartimente de protocol din administratia centrala si locala vizand activitatile la care participa Nicolae Ceausescu si sotia sa.

80


Incertitudinile si reorganizarile succesive, in activitatea de protocol a Romaniei, ce au caracterizat perioada comunista , vor fi depasite prin eforturile care au fost facute dupa Revolutia din decembrie 1989. In aceasta perioada au fost repuse in drepturi normele si uzantele protocolare specifice tarilor democratice , avand loc o aliniere la practicile internationale in materie. S-a renuntat la ceremonialele lungi, la receptiile fastuoase si la alte genuri de manifestari care urmareau mai mult satisfacerea unor orgale personale, decat utilitatea reala a actiunilor. Primul pas in directia institutionalizarii unor norme de protocol unitare in noua societate romaneasca a fost facut prin includerea , intr-un act normativ guvernamental, a prevederii de constituire in cadrul Ministerului Afacerilor Externe , a Protocolului National, condus de un ambasador , organism cu atributia de a formula norme si a sigura sprijin institutiilor centrale de stat in materie de protocol si curtoazie.

Notiuni Generale

In viziunea lui Raul Valdes Aguilar protocolul apare ca un tratament obisnuit ( reguli de curtoazie ) folosit de state , sefii statelor si agentii diplomatici. Jean Seres il interpreteaza ca fiind un set de reguli de codificare , care domina ceremonialul , cu scop de a acorda fiecarui participant prerogativele , privilegiile si imunitatile la care el are dreptul. Aceasta viziune se mai regaseste si in scrierile lui Podesa- Costa ; Raoul Genet , Pradier –Fodere ; Louis Dussaul etc.

Avand in vedre ideile acestor autori putem afirma ca protocolul codifica normele ce preced ceremonialul , norme destinate asigurarii fiecarui participant de prerogative si imunitati corespunzatoare dreptului sau la implementarea protocolului in viata politica a statului , aplicarea lui la ceremonii oficiale ; nationale si in cadrul altor activitati . Astfel putem remarca functiile principale ale protocolului :

- Functia de Reprezentare- Functia de Comunicare- Functia de Armonizare Sociala- Functia de Coercivitate

Functia de reprezentare se manifesta la diverse ceremonii publice cum ar fi cele de isntaurare in functie a sefilor de stat ; sau in situatiiloe vizitelor oficiale a diferitilor demnitari , caz in care regulile de protocol sunt aplicate dupa un anumit tipar in functie de tipul vizitei sid e prestigiul demnitarului. Functia de reprezentare mai este asimilata marilor sarbatori nationale desfasurate in baza unor ritualuri politice cu participare nemijlocita a oamenilor ce reflecta intradevar splendoarea si nobletea natiuni .

Functia de comunicare exprima tendinta de generator de mesaje si de receptor de informatie si de prelucrare a acestor informatii a protocolului. In mediile actuale orice putere politica face din protocol un element de comunicare intre liderii politici si mase , conducatori si condusi , intarind ordinea necesara functionarii normale a institutiilor statului si asigura intr-un anumit mod viabilitatea lor. Prin mesaje de protocol se vrea a se realiza o delimitare ierarhica ainstitutiilor politice si nonpolitice in stat , o fundamentare a spiritului de apartenenta a cetatenilor sai la o categorie sociala. In plan international, se doreste continua imbunatatire a comunicarii intre state dar si cu marile organizatii internationale.

Functia de armonizare realizeaza o atmosfera de respect intre guvernanti si guvernati in baza regulilor existente evitandu-se starile confilctuale si realizandu-se armonia sociala. Armonia sociala se obtine prin implementarea regulilor de protocol in cadrul activitatilor oficiale indepartandu-se astfel pericolul dezordini. Protocolul tine seama de factorii umani specifici in cadrul tuturor tipurilor de ceremonii.

81


Functia de coercivitate este la fel de importanta ca si celelalte functii deoarece impiedica aparitia consecintelor negative datorate neaplicarii normelor de protocol.

Protocolul si organizarea evenimentelor in Administratia Publica Centrala

Diplomatia isi are originea in trecutul indepartat in conventiile teritoriale si de buna-credinta ce existau uneori chiar si in randul animalelor. Diplomatia a fost cel mai bun mijloc pe care civilizatia a fost capabila sa-l inventeze pentru a veghea ca relatiile internationale sa nu mai fie guvernate de forta deoarece razboiul ca mijloc de rezolvare a titigiilor internationale nu este practic si nici lipsit de primejdii.

In Dictionarul Oxford se considera ca diplomatia reprezinta conducerea relatiilor internationale prin negocieri metode prin care aceste relatii se reglementeazaIa aceasta participand ambasadorii si trimisii. Ca disciplina , diplomatia poate fi considerata ca avand principii determinate intrucat are la baza anumite notiuni avand si un obiectiv precis si distinct si anume de a reglementa raporturile existente intre state.

Intre elementele care alcatuiesc definitia diplomatiei conceptul de <<stat >> trebuie legat de adjectivul <<suveran> > . Nu se poate recunoaste o activitate diplomatica in sensul propriu al cuvantului intre state care se afla in relatii de subordonare, deci care nu sunt caracterizate de principiul egalitatii. Conceptul de diplomatie este echivalent cu cel de dialog. Diplomatia ca metoda este opusa razboiului si in general politicii de forta. Flexibilitatea este esenta diplomatiei, respectiv cautarea unor solutii reciproc acceptabile. Din perspectiva stiintifica diplomatia are ca obiect studierea relatiilor politice sau juridice ale diverselor state, precum si a intereselor care le genereaza.

Ca arta o diplomatia are ca obiect administrarea afacerilor internationale ceea ce implica aptitudinea de a ordona si conduce negocierile politice.

l.l. Scolile diplomatice

Pe parcursul istoriei si corespunzator unor perioade indelungate se observa dominatia anumitor scoli diplomatice care prin metodele promovate au avut unele influente in practica diplomatica a altor tari.Anumite scoli diplomatice cum este cea franceza semnificativa ca intindere de timp - sec. 17 si 18 - au introdus si principii general acceptate prin procesul de codificare a dreptutui diplomatului.Diferentele dintre diferite scoli au fost determinate de caracteristicile epocii. In ordine cronologica trebuie mentionata mai intai scoala diplomatica greaca si romana. Astfel au fost sesizate insusirile pe care trebuie sa le aiba ambasadorii considerandu-se ca singurele lor arme sunt cuvintele si momentele prielnice. Diplomatia greaca este considerata ca fiind una dintre cele mai bogate in principii oferindu-se si multe sugestii pentru aplicarea ei. Desi romanii nu dadeau dovada de mobilitate si ingeniozitatea semenea grecilor, ei fiind niste functionari disciptinati ai metropolei, totusi ei au desfasurat o bogata activitate diplomatica mai ales in partea de rasarit a imperiului.

Scoala diplomatica bizantina este cunoscuta datorita finetei de gandire si iscusintei practice atat de pronuntata incat apoi a influentat in buna masura diplomatia medievala a Venetiei, statelor Italiene, Rusiei si Turciei. O parte din popoarele medievale au preluat numeroase elemente din diplomatia bizantina, si anume :- sistemul darurilor- principiul imunitatii solilor- formulele de tratatre sau de negociere etc.

Diplomatia Republicilor Italiene si in special scoala diplomatica Venetiana este foarte bine cunoscuta datorita ordinii pe care venetienii au introdus-o in arhivele de stat pastrand cu grija scrisorile si rapoartele primite de la agentii lor diplomatici. Scoala diplomatica franceza devine

82


predominanta la inceputul secolului al 17-lea.Practica diplomatica franceza a progresat in timpul domniei lui Ludovic al l6-lea. Cand acesta primea un ambassador strain ministrul de externe ii pregatea o notita in care ii indica nu numai ce subiecte trebuie sa abordeze, dar si ce subiecte trebuie sa evit

Diplomatia otomana a fost caracterizata prin duritate si aroganta in faza ofensiva a semilunei. Cand a inceput marea lor retragere turcii au acordat o mai mare atentie tratativelor si negocierilor. Petru cel Mare aduce o serie de innoiri in diplomatia rusa dar cu toata modernizarea rusii nu au renuntat la vechile proceduri si obiceiuri care serveau la inaltarea prestigiului fata de tarile straine.

Diplomatia chineza a pus la punct un ceremonial complicat care crea dificultati diplomatilor straini neobisnuiti cu formulele utilizate la curtea imparatului.In realitate sub paravanul acestor dispute de stil diplomatic se ascundeau divergente reale care constituiau fondul relatiilor pe care China le intretinea cu alte state.

Japonezii au folosit aceeas metoda a rezistentei pasive , metoda utilizata de chinezi.Folosindu-se de un ceremonial complex, complicat solii japonezi tergiversau mereu negocierile.

De mentionat este si scoala diplomatica araba care pe parcursul unui secol, incepand cu deceniul 4 al secolului 7 s-a afirmat odata cu Marele Stat Arab. Prin proportiile sale acesta ar fi putut concura Imperiul Roman in perioada infloririi sale, iar comertul si moneda araba au patruns pana in cele mai indepartate colturi ale lumii vechi.In cadrul statului arab printre organizatorii administratiei un rol de seama il avea Ministerul corespondentedi e stat avand ca principala functie relatiile externe. Aici au fost elaborate primele forme ale activitatii administrative si ale ceremonialului. Diplomatia secolului al 19-lea introduce noi principii in domeniu.Metodeled iplomaticea u fost supuse unificarii pornind de la eticheta si pana la reguli de intocmire a tratatelor si acordurilor internationale.Incepandd in secolul1 9 se poate vorbi din ce in ce mai putin de scoli.Toate metodele diplomatiei se disting printr-o importanta unificare si sistematizare chiar daca diplomatia continua sa promoveze unele trasaturi specifice tarilor pecare le deserveste.

1.2. Scoala diplomatica romaneasca

Sedimentati in decursul secolelor pe baza contactelor cu cele mai mariscoli diplomatia romaneasca constituie un aspect distinct in istoria diplomafiei mondiale. Ca prima trisitura a diplomatiei noastre putem avea in vedere vechimea intrucit a fost practicati pe teritoriul farii de peste 2 milenii.In scrierile lui Herodot precum si in alte izvoare sunt mentionate tratativele nascute prin convietuirea colonilor greci cu pamanteni, respectiv bastinasii. In statul geto-dac gasim o institutie diplomatica corespunzatoare intinderii si rolului jucat de aceasta tara in perioada greco-romana

In primele secole de consolidare ale Moldovei intalnim mentiuni despre Moldova si Muntenia in documentele diplomatice straine. In perioada cand solii lui Stefan cel Mare sunt primiti cu cinste la curtile Europei si cand domnitorul Moldovei si urmasii sai incearca aplicarea unor scheme politice externed eosebitd e ingenioasei,n Tara Romaneasca a aparut o carte despre normele de buna conducerea politicii externe si despre practica diplomatica. Invataturile lui Neagoe catre fiul sau Teodosie reprezinta un moment al scolii diplomatice romanesti care contine in genere toate calitatile ce au fost folosite in momentele de incercare din epocile de mai tarziu. In perioada de dependenta de Imperiul Otoman au avut loc neintrerupt contacte cu Ungaria, Polonia, Rusia, Republicile ltaliene etc.Solii au desfasurat o activitate intensa, de multe ori pe ascuns datorita sanctiunilor impuse de Imperiul Otoman.

83


1.3. Elemente de protocol necesare activititii de secretariat

Ceremonialul creeazi cadrul gi atmosfera in care urmeazi si se desfisoare raporturile dintre interlocutori / pafteneri. Protocolul codifici regulile care guverneazi ceremonialul, al carui obiect este de a oferi fiecarui participant prerogativele, privilegiile si imunitdtile la care are dreptul. Ceremonialul si protocolul garanteazi egalitatea in drepturi a partenerilor, care permite fiecaruia dintre ei sa-si faca auzita in mod liber vocea. Si unul si celalalt impun curtoazia care trebuie sa guverneze raporturile intre oamenii de buni credinti. Ceremonialul si protocolul guverneaza, de asemenea, negocierea, incheierea si intrarea in vigoare a unor documente / acte specifice. Ambele au o incidenti zilnica asupra vietii si activitatii de afaceri.

Protocolul pune problema regulilor care determini ordinea de precidere intre parteneri Orice reuniune sau actiune protocolara, oricat de atent ar fi pregitita, risca a deveni plictisitoare in lipsa unor conversatii interesante si utile, Pentru crearea unei atmosfere placute, gazda trebuie sa se gindeasca la alegerea oaspetilor, astfel incit intre acestia sa existe anumite puncte de contact, fie prin faptul ca lucreaza in acelasi domeniu de activitate sau in domenii care au contingenti intre ele, fie prin formatia lor intelectuali.

Organizarea acestor actiuni nu constituie un scop in sine. Ele trebuie sa devina instrumente de munca, si constituie un element principal al activitatii diplomatice, o componenta principala a muncii de informare si de relatii.

Arta conversatiei nu poate fi insusita dupa anumite formule, Pentru desfasurarea unei conversatii placute si mai ales utile muncii de informare se cer o buni pregitire politica si profesionala, cunostinte variate de cultura generala, tact, atentie, politete si alte asemenea insugiri pe care diplomatii trebuie si le posede si care pot fi obtinute printr-o munci struitoare, permanenta de pregitire multilaterala. Tinuta si comportarea lucratorului diplomatic in timpulactiunilor protocolare mentionate prezinta o deosebita importanta.

Cocktail-urile si receptiile se organizeaza in diferite imprejuriri ca: ziua nationala, prezenta in tari a unei delegatii striine etc. In general, cocktailurile se organizeazi in ocazii mai putin oficiale si au loc dupa-amiaza, la orele 17.OOs au 18.OO. Receptiile au un caracter mai oficial, in cinstea unei delegatii de inalt nivel etc., ele avand loc mai ales seara, in jurul orelor19.OO sau 2O.OO. Pe invitatii se mentioneaz5,d e obicei, ocazia cu care se oferi cocktailul sau receptia respectivi. Oaspetii vor fi saluta si, la sosire si plecare, de catre gazda si sotia sa si, eventual, de unul dintre colaboratori. O preocupare deosebiti trebuie si se acorde atentiei fata de oaspeti, urmirindu-se ca gazdele si se intretini cu cat mai multi oaspeti si in special cu personalitdsile mai marcante. Este recomandabil ca problemele pe care gazda are interesul si le abordeze in ziua respectiva si sa fie pregitite cu multa grija, indicindu-se care anume dintre colaboratori va ridica una sau alta dintre ele si cui anume, astfel incit acelei persoane sa nu i se ridice probleme similare de catre diferili membri ai institutiei.

Ceaiurile sunt actiuni protocolare organizate, firi o ocazie deosebiti, cu scopul de a se crea o ambianti propice unor discutii amicale. Ceaiurile se organizeazi fie dimineata intre orele 1O.3O-11.3O sau dupa-amiaza, incepind cu orele 16.00 pana la orele 18.OO, La ceai se pot servi alune, fursecuri, bomboane de ciocolati, iar in incheiere diferite sucuri..

84


12. Organizarea si atributiile compartimentelor de protocol la institutiile de statsi la sector privat . Norme generale de comportament la actiuni protocolare

Modalitatile de organizare a activitatilor de protocol in sectorul de stat si cel privat

In toate institutiile administratiei centrale de stat si ale celei locale – la nivel judetean si municipal exista o structura sau o persoana insarcinata cu activitatea de protocol.

La Administratia Prezidentiala, aceasta structura se numeste Compartimentul Protocol , condus de un consilier de stat, la Senat –Serviciul de Protocol, la Camera Deputatilor –Directia de Protocol, la Guvern – Compartimentul care asigura protocolul primului-ministru, la Ministerul Afacerilor Externe(MAE) – Directia de Protocol.Tot la MAE urmeaza sa se constitue si sa functioneze Protocolul national, condus de un ambasador. La Ministerul Apararii Nationale functioneaza o sectie, iar la Ministerul de Interne un serviciu de protocol.

Compartimentul de Protocol al Administratiei Prezidentiale are in atentie , in principal urmatoarele mari grupe de activitati:

- primirile la presedintele Romaniei, in legatura cu care elaboreaza , impreuna cu Cabinetul Presedintelui si cabinetele consilierilor prezidentiali si de stat ,agenda zilnica sic ea saptamanala de primiri la seful statului a personalitatilor romane si straine

- participarea nemijlocita la pregatirea si desfasurarea deplasarilor in tara si in strainatate ale presedintelui Romaniei, presume si la alte manifestari nationale si internationale ce au loc si la care presedintele ia parte

- asigurarea tuturor aspectelor de protocol si curtoazie internationale ale vizitelor in Romania, cu character bilateral sau multilateral,efectuate de sefi de stat straini

- organizarea ceremonialului depunerii juramantului in fata presedintelui de catre membrii Guvernului, ai Curtii Supreme de Justitie si de catre alti demnitari si inalti functionari

- asigurarea aplicarii normelor de protocol si eticheta in alte activitati de relatii legate de persoana presedintelui, atributie in exercitarea careia se ocupa de intocmirea ,respectiv verificarea listelor de propuneri privind persoanele ce urmeaza a fi felicitate de presedintele Romaniei cu diferite prilejuri, precum si de pregatirea proiectelor de raspuns ale presedintelui la felicitari ce-i sunt adresatePrincipalele preocupari ale compartimentelor de protocol ale Senatului,Camerei

Deputatilor si cel al prim-ministrului al Guvernului se aseamana cu cele ale compartimentului similar din cadrul Administratiei Prezidentiale,adaptate, in fiecare caz,structurii si atributiilor specifice ale acestor institutii. In plus, fiecare minister are si unele atributii de protocol specifice,determinate de sfera sa de preocupari. Pentru exemplificare, voi prezenta cazul a doua ministere, respectiv Ministerul Afacerilor Externe si Ministerul Apararii Nationale. Astfel:Directia de protocol M.A.E. :

85


- intocmeste cererile de agrement pentru persoanele desemnate sa reprezinte tara peste hotare, in calitate de ambasadori, si scrisorile de acreditare pentru acestia, precum si scrisorile de rechemare a celor care si-au incheiat misiunea in strainatate

- intocmeste cererile de agrement adresate presedintelui Romaniei, pentru acreditarea ambasadorilor straini in tara noastra

- directorul Protocolului sau adjunctul directorului saluta, la gara sau aeroport, in numele ministrului afacerilor externe, ambasadorii straini la sosirea si plecarea definitiva a acestora din Bucuresti

- asigura invitarea membrilor Corpului Diplomatic de la Bucuresti la manifestari oficiale prilejluite de Ziua Nationala, Anul Nou, deschiderea sesiunilor Parlamentului Romaniei etc.

- organizeaza actiunile protocolare proprii ale M.A.E, pentru Corpul Diplomatic- stabileste ordinea de precadere a sefilor de misiuni diplomatice, conform uzantelor

internationale- prezinta propuneri conducerii M.A.E, in vederea emiterii de medalii si alte insemne

comemorative , care sunt oferite diplomatilor acreditati la Bucuresti, ca si unor diplomati romaniSectia de Protocol si Relatii Militare Externe a Ministerului Apararii Nationale (MApN)

are ca atributii :- pregatirea si asigurarea desfasurarii activitatilor prilejluite de primiri ale omologilor

ministrului roman al apararii nationale care intreprind vizite oficiale in tara noastra sau ale unor delegatii sau personalitati militare si civile

- asigurarea cadrului protocolar de participare a presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua camere ale Parlamentului Romaniei, a primului-ministru al Guvernului, ca si a presedintilor comisiilor de aparare, ordine publica si siguranta nationala a Parlamentului

- organizarea receptiilor ,coctailurilor, dineurilor si a altor activitati de protocol- traducerea si prezentarea corespondentei sosite pe adresa ministrului de la

reprezentantii la varf ai altor armate, redactarea si asigurarea expedierii in tara si peste hotare

- cooperarea cu Directia Relatii Publice din M.A.p.N. in organizarea conferintelor de presa sustinute de ministrul apararii nationale

- intocmirea si actualizarea periodica a listei de protocol si a listei de precadere ale M.A.p.NAtributiile compatimentelor de protocol la nivelul administratiei locale sunt similare

celor ale structurilor corespunzatoare din institutiile centrale, respectiv: intocmirea agendei interne si externe a conducatorului organismului in cauza, a programului de vizite si contacte externe ale acestuia.

Aspecte ale managementului compartimentelor de protocol

Operativitatea maxima in elaborarea unor materiale de protocol, ca si nevoia de a cunoaste precedentele in materie, impune cu necesitate sa existe o baza de date,actualizata la zi, pe activitati specifice, la care sa se poata apela in orice moment, baza care trebuie sa cuprinda:

86


- modele ale unor corespondente-tip, pe diferite teme de protocol- modele de imprimate uzuale ,pentru diferite activitati protocolare: invitatii,

meniuri,felicitari,programe-tip pentru anumite vizite- programele, pe tari,ale vizitelor straine primate si ale celor romanesti peste hotare,

efectuate de seful institutiei in cauza- biografii, pe tari, ale omologilor conducatorilor institutiei noastre si ale personalitatilor

care ne-au vizitat tara- lista zilelor nationale, pe tari, ale tuturor statelor cu care avem relatii diplomatice- lista datelor de nastere ale omologilor/partenerilor de afaceri straini si ale

personalitatilor romane cu care se intretin relatii mai apropiate- structura unui dosar-tip pentru vizita unei personalitati straine la noi si a uneia romane

in strainatate ( de la date meteorologice, la particularitati culinare, de la realtii sociale la traditii religioase, spre a evita incidente nedorite,din necunoastere)

- lista cu denumirea exacta, adresa, telefonul , fax-ul institutiilor centrale si locale,considerate principalii parteneri de lucruO alta chestiune care trebuie sa fie mereu in atentie este cea a managementului

timpului- deosebit de importanta pentru buna desfasurare a activitatilor de protocol. Este necesar ca organizatorii acestora sa estimeze, in mod realist , timpul pentru fiecare actiune, inclusiv pentru eventuale deplasari de la un loc la altul stabilite in program .In sectorul privat, sfera de preocupari a celor insarcinati cu activitatea de protocol e similara cu cea din sectorul de stat.Deosebirea ar consta in faptul ca, la majoritatea firmelor private, sunt doar 1-2 oameni(asistenti de protocol, consilieri de protocol, referenti de protocol), la cabinetele presedintilor sau directorilor generali de firme, structuri de protocol mai numeroase existand doar mari companii.

Aptitudini necesare si cateva reguli de comportare pentru personalul insarcinat cu protocolul

Aptitudini:- sociabilitatea ,comunicativitatea,capacitatea de a stabili contacte sociale eficiente in

diferite imprejurimi- spirit de observatie- cunoasterea unor limbi straine de larga circulatie, a utilizarii computerului si a

conducerii autoturismuluiReguli :

- functionarii de protocol au ca regula obligatorie san u alerge niciodata pe timpul desfasurarii unei actiuni protocolare, pentru ca astfel risca sa creeze impresia de panica, de agitatie

- ei trebuie sa fie de o politete extrema , dar fermi in ceea ce priveste respectarea normelor protocolare

- sa nu ezite niciodata, chiar daca intervine o situatie neprevazuta pe care nu stiu cum sa o rezolve

- arta protocolului iti impune sa te arati interesat de tot ce spune cineva care participa la o manifestare protocolara, chiar daca ceea ce spune nut e intereseaza cu adevarat

87


- atentie permanenta la tinuta: nu se sta genunchi peste genunchi, cu picioarele desfacute, nu se baga degetul in guraPrin comportarea lor, membrii structurii de protocol pot pune, in functie de modul cum

lucreaza, fie o pata luminoasa, fie una de culoare inchisa, pe marginea institutiei pe care o reprezinta .

Relatiile cu presa la diferite actiuni protocolare trebuie tratate cu atentie astfel incat: presa trebuie sa fie informata, din timp, asupra desfasurarii unei activitati protocolare - discutia cu ziaristii,atat la inceput cat si dupa manifestare,este de natura sa-i orienteze catre ceea ce si-au dorit organizatorii sa reprezinte respective actiune protocolara

Avand in vedere puternicul impact al imaginii in media,organizatorii unei manifestari trebuie sa se preocupe nu numai de invitatii la actiune,ci si de oferirea pentru mass-media a unei imagini adecvate scopului urmarit de respective manifestare.

Norme generale de comportare la actiuni protocolare

intre normele generale de comportare in societate, statornicite pentru diferite situatii sunt unele a caror cunoastere si observare in relatiile interumane ocazionale de actiunile protocolare este foarte necesara.

Astfel, salutul intre oameni , aparut din cele mai vechi timpuri,care exprima ,prin mimica si gesticulatie,o anumita atitudine fata de cel salutat, trebuie sa tina seama de urmatoarele reguli:

- va fi salutat primul cel caruia ise cuvine mai multa deferenta: cei tineri ii vor saluta pe cei mai in varsta

- indiferent de varsta sau de functie , curtuazia cere ca barbatul sa fie cel care saluta mai intai femeia

- intre persoanele de acelasi sex, intaietatea data functiei in raporturile de serviciu cedeaza locul criteriului de varsta in viata particulara

- cand persoanele sunt egale ca pozitii in societate ,cel care este mai politicos va salute primul

- cineva salutat trebuie numaidecat sa raspunda la salut- In ceea ce priveste modul de a saluta,curtuazia cere:- barbatul, cu capul descoperit va salute inclinand usor capul,gest ce poate fi insotit

eventual, in functie de persoana salutata, de un zambet- barbatul cu capul acoperit va salute,intotdeauna,descoperindu-se

Strangerea de mana este un gest care poate urma salutul.El poate interveni fie cand persoanele care s-au salutat se opresc pentru a sta de vorba sau pentru a continua drumul impreuna, fie cu ocazia prezentarilor.

In cazul strangerilor de mana, spre deosebire de salut, cel mai in varsta intinde primul mana celui mai tanar, femeia este cea care trebuie sa aiba initiativa intinderii mainii catre barbat sic el superior catre cel inferior lui.

Sarutul mainii este un alt gest legat de schimbul de saluturi , in anumite imprejurari, intre un barbat si o femeie.

Sarutul mainii are si el cateva reguli de care trebuie sa se tina seama- la intinderea mainii de catre femeie, barbatul se apleaca pentru a o saruta usor sau doar a o apropia de buze

88


sarutul mainii se face aflandu-se intr-un interior de casa;nu este recomandabil sa faci acest gest pe strada sau in locuri publice , nu se saruta mana inmanusata ,nu se saruta mana tinerelor fete.

Prezentarea este o alta manifestare a relatiilor interumane, in legatura cu care trebuie respectate anumite norme protocolare.

Ca si in cazul salutului, ne orientam, in general, dupa principiul “caror personae li se datoreaza mai multa deferenta”: barbatii sunt prezentati femeilor,persoanele cu grade mai mici sunt prezentate celor de rang superior, iar tinerii celor mai in varsta.

Prezentarea trebuie facuta de o a treia persoana, de obicei gazda casei in care are loc intalnirea sau altcineva care cunoaste cele doua personae, care urmeaza a fi recomandate una alteia.

O alta forma de prezentare este autoprezentarea. Se recurge la autoprezentare atunci cand, aflandu-ne la o reuniune oficiala sau privata, gazda este absenta sau, gasindu-ne la locul de munca, in fata unui superior, este necesar sa spunem cine suntem.

La autoprezentare, se utilizeaza formula: “Imi permiteti sa ma prezint: … “O femeie, chiar daca in situatii obisnuite nu se cades a se autoprezinte “doamna”, atunci

cand se autoprezinta,daca este maritata sau divortata va spune: “Doamna Irina Petrescu”, iar o femeie nemaritata va spune numai “Sanda Marinescu”.

La autoprezentare, in afara militarilor care, de regula isi spun gradul, nu este necesar sa-ti spui functia sau titlul academic.

Din puct de vedere protocolar, dintre regulile de comportare , care trebuie cunoscute si respectate, atat in cadrul desfasurarii unor activitati oficiale, cat si al celor cu caracter privat, mai sunt de retinut cele care se refera la dejunuri/ dineuri si alte actiuni.

Astfel, la dejunuri si dineuri :- semnul privind inceperea servirii bucatelor il da gazda –femeie, fie verbal, fie printr-un

gest de invitare in acest sens- semnul pentru ridicarea de la masa este dat tot de catre femeia-gazda,care se ridica

prima, dupa ce s-a asigurat ca toti invitatii au terminat de mancat- la asezarea la masa , servetelul nu se pune la gat, intre reverele hainei sau in decolteul

rochiei, ci pe genunchi, fara a-l despaturi complet- nu se refuza mancarea oferita, chiar daca nu este pe placul nostrum, ci se consuma tot

ceea ce s-a servit in farfurie- servirea la masa cu participare mixta trebuie sa inceapa cu femeile, respectiv cu cea care

ocupa locul de onoare la dreapta barbatului-gazda- in cazul in care ni se serveste o mancare deosebita,necunoscuta noua si nu stim cum se

mananca, ce tacam din cele aflate sa folosim, cea mai buna solutie pentru iesirea din impas este sa ne uitam cum procedeaza gazda si sa-i urmam exemplul

- la servirea vinului, paharul nu se umple pana la marginea de sus a acestuia, ci doar trei sferturi

- pentru a manca bucatile de paine sau chiflele servite, nu se va recurge la taierea lor cu cutitul ci la ruperea cu ambele maini

- cafeaua se bea ducand ceasca la gura, fara farfurioara,care nu trebuie lasata pe masa, ci tinuta in cealalta mana

89


- semnalul de plecare de la mic dejun / dineu il da invitatul principal, aceasta dupa circa 30 minute de la terminarea meseiIn ceea ce priveste folosirea autoturismului : intr-o masina oficiala sau intr-un taxi ,

locul de onoare este pe canapeaua din spate, in partea dreapta, dupa care urmeaza cel din stanga,iar al treilea in ordinea importantei este locul de langa sofer persoana aflata singura intr-un taxi , de regula,se va aseza pe bancheta din spate, in partea dreapta ; In legatura cu deprinderea larg raspandita a fumatului, in ultimul timp se constata tot mai mult raspandirea uzuantelor restrictive fata de practica dintr-un trecut nu prea indepartat, cand regulile de politete recomandau gazdei sa asigure prezenta pe masa a tigarilor si scrumierelor si sa invite oaspetii la folosirea acestora dupa desert.

Ca urmare,regulile contemporane de comportare in societate recomanda:- nu se fumeaza la dejunuri/dineuri, atat pe considerentul ca poti incomoda comesenii,

cat si pentru faptul ca fumatul nu permite celui in cauza aprecierea, cum se cuviine, a gustului bucatelor servite

- nu se intra cu tigara aprinsa in mana in birou ; nu se vorbeste in nici o imprejurare cu pipa sau cu o tigara in gura

- cand,aflat in vizita, vi se ofera, pe tava, diferite tigari nu intrebati gazda daca are o alta marca, ce nu se afla pritre cele oferite

- daca, fiind intr-un grup , doriti sa fumati si ati scos un pachet de tigari, se cuvine ca mai intai sa le oferiti pe rand celor din grup si numai dupa aceea sa va serviti personal

- evitati sa suflati fumul de tigara in fata vecinului- la terminarea unei tigari, nu lasati capatul acesteia fumegand in scrumiera ; striviti-o

pentru a o stinge imediat si a evita astfel raspandirea fumului in jur- daca va aflati langa o persoana de sex feminine, care intentioneaza sa-si aprinda singura

o tigara, grabiti-va sa-i oferiti un foc de la bricheta sau chibritul pe care il aveti asupra dumneavoastraOferirea de cadouri in relatiile oficiale si in cele oparticulare este o problematica

milenara, fiind considerate expresia materiala a unor sentimente de simpatie, de prietenie, fata de cineva.

Sunt de retinut urmatoarele recomandari: un cadou legat de profesia destinatarului sau interesul personal pentru arta,stiinta sau anumite indeletniciri, va fi intotdeauna apreciat evitati oferirea de cadouri care au imprimate pe ele denumirea anumitor firme sau societati unui strain este bine sa I se ofere obiecte din tara vizitata, pentru a-i aminti de aceasta

La inmanarea publica a cadourilor, acestea nu vor fi ambalate.Florile se ofera in imprejurari diferite , dintre care mentionam: la intampinarea unor

oaspeti importanti, la sosirea acestora la gara, la aeroport sau la intrarea intr-o localitate sau edificiu ce urmeaza a fi vizitat la sarbatorirea unei personae cu ocazia unor evenimente fericite din viata acesteia la vizitarea unui bolnav aflat la spital cu ocazia participarii la un dejun/ dineu, fie trimitand florile inaintea inceperii actiunii, fie a doua zi, in semn de multumire cu prilejul unor ceremonii funerare, cand florile se depun fie langa sicriul defunctului, fie pe mormantul acestuia

In afara celor sus enumerate, in desfasurarea unora dintre actiunile protocolare, trebuie cunoscute si luate in consideratie si uzuantele cu privire la interpretii participanti la respectivele

90


actiuni si cele privitoare la conversatiile prilejluite de diferite activitati protocolare.Ne putem opri asupra unor aspecte tehnice vizand modul de organizare a prestatiei unui interpret.Astfel:este bine ca acesta sa fie cunoscut in prealabil de cel caruia urmeaza sa-i traduca

la convorbiri, interpretul va fi asezat in stanga celui carui luari de cuvant urmeaza sa le traduca textele unor discursuri sau toasturi sa-i fie puse la dispozitie cu catva timp ianitea momentului pronuntarii acestora cu prilejul vizitelor, daca este prevazuta circulatia cu autoturismul, se recurge, de regula la serviciul unui singur interpret traducerile se vor face consecutiv, fraza cu fraza, in soapta, daca se adreseaza doar unei persoane, si cu voce tare, cand trebuie auzit de intreaga asistenta.

Conversatia, discutiile care sunt prezente la toate actiunile protocolare, fiind in fapt principala activitate in cazul receptiilor, coctailurilor, dineurilor, constitue un exercitiu monden ce trebuie practicat cu multa atentie, intrucat pe langa satisfactii- prin oferirea unor ocazii de a te afirma, de a-ti face prieteni-, reprezinta si prilejuri de gafe, de erori comportamenale grave. In general o conversatie este bine sa se evite formularea de judecati de valoare asupra cuiva, fata de persoane necunoscute, caci s-ar putea ca unele dintre ele sa fie prieteni sau chiar rude cu cel despre care se vorbeste, si sa se simta deranjate de cele auzite.

Mare grija la formularea, in public,de critici la adresa unuia dintre participanti, critici care, facute si numai in gluma, nu sunt agreate.

Pentru a participa la discutii trebuie sa fii in tema cu subiectul abordat si sa manifesti tact in modul in care intervii, evitand sa dai impresia de atotstiutor.

La reuniuni restranse, cum ar fi dejunurile sau dineurile, curtoazia cere sa se poarte conversatie cu ambii vecini de la masa, nu numai cu unul dintre ei, neglijand pe celalalt.

Dupa cum s-a putut constata, protocolul institutional este un ansamblu de norme si dispozitii legale in vigoare care, impreuna cu uzuantele, cutumele si traditiile popoarelor, guverneaza realizarea actiunilor oficiale. Pentru multa lume protocolul inseamna corset, incomoditate, rigitate, insa in realitate el este cea mai buna garantie de a putea multumi pe toata lumea prezenta la o actiune, de a atinge scopurile fiecarei ceremonii.

In pas cu evolutia societatii, normele de protocol se adapteaza continuu cerintelor acesteia.Astazi in lume se aplica un protocol in acord cu timpurile pe care le traim; in locul fastului si al ceremoniilor de amploare, practica protocolara europeana contemporana se caracterizeaza prin sobrietate si ceremoniale scurte, cu implicarea doar a persoanelor necesare bunei desfasurari a actiunilor respective.

In zilele noastre, protocolul este indispensabil nu numai in activitatea organismelor oficiale, ci si in cea a entitatilor private, in intreaga viata sociala, intrucat el ne indica ce putem face, ce putem sau nu putem spune si cum sa ne comportam in anumite imprejurari, cum sa facem anumite lucruri sau cum sa fim.

91


13. Bibliografie

Legea numarul 215/2001 privind Administratia Publica Locala Legea numarul 554/2004 privind Contenciosul Adminsitrativ Legea numarul 544/2001 privind liberul acces la informatii de interes public Legislatia functionarilor publici “ Comunicarea “ , Mihai Dinu , ed Stintifica 1997 “ Stiinta Comunicarii “ , Van Hulenburg , ed. Humanitas “ Teorii ale comunicarii de masa” , Melvin DeFleaur , Sandra Rokeach , ed.

Polirom 1999 “ Comunicarea “ , Nicki Stoncton , ed. Stiintifica si Tehnica 1995 “ MassMedia sau mediul invizibil” , Marshall Mc’ Luhan , ed. Nemira 1997 “ Sociologia Muncii” , J.A. Barnes , ed Institutului European 1998 “ Epoca Dezinformarii “ , Henri Pierre Cathala , ed. Militara 1991 “ Structura Minciunii “ , Piotr Wierzbicekzi , ed. Nemira 1996 “ Tehnici de manipulare “ , Bogdan Ficeac , ed. Nemira 1996 “ Puterea in miscare “ , Alvin Toffler , ed. Antet 1995 “ Megatendinte” , Jhon Nicebitt , Patricia Aburdene , ed. Humanitas 1993 “ Lexus si Maslinul . Cum sa intelegem Globalizarea “ , Thomas Friedman ,

ed. Fundatiei Pro 2001

92

Download - Comunicare Si Relatii Publice in AP - Note de Curs

Top Related