Universitatea “Valahia” din Targoviste

Specializarea Marketing

Anul III, grupa I

COMERTUL INTERNATIONAL CU SERVICII

Studenta: Codreanu Madalina Elena

- 2011 -

CUPRINS

Cap 1 CONSIDERATII TEORETICE CU PRIVIRE LA COMERTUL INTERNATIONAL

CU SERVICII………………………………………………………………………………..2

1.1. Introducere……………………………………………………………………2

1.2. Definirea serviciilor……………………………………………………………2

1.3. Politica comerciala – instrumente si masuri folosite pe plan internatinal..........3

1.4. Principalele trăsături ale serviciilor……………………………………………4

Cap 2 EVOLUTIA COMERTULUI INTERNATIONAL CU SERVICII IN CONTEXT

EUROPEAN SI GLOBAL……………………………………………………………………6

2.1. Comertul cu servicii la nivel global……………………………………………….6

2.2. Comertul intraeuropean cu servicii………………………………………………..7

Cap 3 STUDIU PRIVIND COMERTUL INTERNATIONAL CU SERVICII IN

CONTEXTUL ECONOMIEI ROMANESTI……………………………………………….11

3.1. Analiza evolutiei sectorului tertiar in Romania.....................................................11

3.2. Dezavantaje competitive ale Romaniei in sfera serviciilor……………………...14

3.3. Nivelul modest al fluxurilor de servicii intermediate prin ISD………………….14

3.4. Perspective si oportunitati………………………………………………………15

CONCLUZII………………………………………………………………………………...18

Bibliografie…………………………………………………………………………………..19

2

CAPITOLUL 1

CONSIDERATII TEORETICE CU PRIVIRE LA COMERTUL INTERNATIONAL CU SERVICII

1.5. Introducere

Comerţul internaţional reprezintă totalitatea schimburilor de bunuri şi servicii dintre

două sau mai multe state, pe zone geografice. Nu se poate vorbi de o determinare strictă între

comerţul internaţional şi comerţul mondial. În general se foloseşte termenul de comerţ

internaţional si nu cel de comerţ mondial, termen ce există de mai mult timp. Când se are în

vedere comerţul unei ţari atunci se vorbeşte de comerţ exterior.

Comerţul exterior este parte integrantă a comerţului internaţional şi include exportul,

importul, reexportul şi tranzitul. Exportul reprezintă activitatea desfăşurată de persoanele

autorizate de a vinde bunuri şi servicii în alte ţări. Importul este reprezentat de activitatea

desfăşurată de persoanele autorizate pentru cumpărarea de bunuri şi servicii din diverse ţări

pentru ţara căreia îi aparţin importatorii.

Reexportul este activitatea desfăşurata de persoanele autorizate de a cumpăra mărfuri

din unele ţări şi a le revinde în altele. Când această activitate se practică raţional şi pe scară

largă, ea poate fi o sursă importantă de profit şi constituie un mijloc de dezvoltare a comerţului

internaţional.

Tranzitul reprezintă activitatea desfăşurată de persoanele autorizate pentru

transportarea mărfurilor străine pe teritoriul naţional, dar şi în activitatea de depozitare

temporară a acestor mărfuri în condiţii de securitate, fiind considerat un comerţ invizibil.

Pentru dezvoltarea comerţului exterior este importantă dezvoltarea de bunuri şi servicii şi, deci,

politica economică a unui stat prin care se urmăreşte liberalizarea şi sprijinirea tranzacţiilor

comerciale externe.

1.2 Definirea serviciilor

Serviciile au fost mult timp considerate ca activită ți ce fac parte din sfera neproductivă,

motiv pentru care au fost ignorate de către economiști. Lipsa unei abordări teoretice a

serviciilor a avut drept consecință lipsa unei teorii economice despre servicii. Dar dezvoltarea

foarte rapidă a serviciilor în ultimele decenii i-a determinat pe specialiștii din domeniu să

acorde o mai mare atenție studiului activității și definirii conceptului de servicii.1

1 Caius Lăzărescu- Economia serviciilor poștale , editura Eurostampa, 2008, Timisoara, p. 35

3

Definiția termenului de serviciu este remarcată de eterogenitatea de opinii emise de

economiștii din intreaga lume, care au incercat sa definească servciile. Majoritatea definițiior

pun in evidență caracterul nematerial al serviciilor, dar intr-o abordare reală, din care reiese că

serviciul, ca și bunul material, satisface o necesitate umană, producând efecte economice.2

Câteva definiții atribuite serviciilor, din literatura economică internațională:

- Activități care reprezintă o valoare economic fără a coresăpunde unei producții

de bunuri materilale

- Activități economice – transportul, activitățiile bancare, asigurările, turismul,

telecomunicațiile, publicitatea

- Serviciile reprezintă activități, beneficii sau utilități care sunt oferite pe piață.

In general economia serviciilor una din cele mai discutate teme de literatura de

specialitate ,abordeaza o problematica larga in centrul preocuparilor situnadu-se printre altele:

caracterul muncii prestate in acest domeniu de activitate, delimitarea, natura si continutul

activitatii respective.

In prezent si in prespectiva pe masura cresterii complexitatii muncii , volumul

serviciilor va creste in mare masura sporind corespunzator influentele lor asupra cresterii

productivitatii muncii si reducerii cheltuielilor de productie.

Un rol foarte important în comerțul internațional îl are politica comercială.

1.3. Politica comerciala – instrumente si masuri folosite pe plan internatinal

Economia politică, politica economică şi politica comercială sunt confundabile, din

punct de vedere etimologic, pentru neiniţiaţi, dar sunt foarte diferite din punctul de vedere al

conţinutului lor.

Politica economică, în ţările democratice, este orientată, în general, pentru:

menţinerea unui grad cât mai mare şi mai stabil de ocupare a forţei de muncă;

asigurarea unei creşteri a standardului de viaţă naţional;

evitarea inflaţiei şi ţinerea acesteia sub control;

urmărirea stabilităţii balanţei de plăţi;

urmărirea realizării unei cât mai corecte redistribuiri a venitului naţional real, prin

sistemul de taxare - subvenţionare;

2 Caius Lăzarescu- Economia serviciilor poștale, editura Eurostampa, 2008, Timisoara, p. 36

4

reducerea situaţiilor de monopol pe care diverşi agenţi economici le deţin într-o

economie.

Politica comercială a fiecărui stat trebuie să îndeplineasca trei funcţii principale:

1. promovarea relaţiilor economice externe, adică impulsionarea exporturilor;

2. protejarea economiei naţionale de concurenţa străină, ceea ce presupune

reglementări şi controlul asupra importurilor;

3. urmărirea pentru a realiza un echilibru dinamic în balanţa comercială şi balanţa

de plăţi, concomitent cu sporirea rezervei valutare a statului.

În domeniul politicii comerciale, în general, se acţionează cu ajutorul a trei categorii

principale de instrumente şi masuri:

1. măsuri de natură tarifară (vamală);

2. măsuri de natură netarifară, inclusiv paratarifară;

3. măsuri de natură promoţională (de promovare şi stimulare).

1.4. Principalele trăsături ale serviciilor

Chiar dacă din ce în ce mai mulţi specialişti au ajuns să recunoască importanţa

serviciilor atât în cadrul economiilor naţionale cât şi la nivelul tranzacţiilor internaţionale, nu

există încă o definiţie unanim acceptată a serviciilor în literatura de specialitate. Totuşi, este

unanim recunoscut faptul că serviciile sunt net distincte de bunurile materiale, fiind motorul în

celelalte activităţi.

Datorită specificului serviciilor, definirea lor trebuie să ţină seama în mod obligatoriu de

o serie de caracteristici care duc la identificarea şi diferenţierea serviciilor de bunurile

materiale. Cele mai importante caracteristici care realizează această diferenţă sunt:

Intangibilitatea. Serviciile sunt intangibile – nu au formă materială fiind în majoritatea

cazurilor procese (deşi se fac eforturi de a le face mai tangibile3). Serviciile fiind

procese şi nu entităţi fizice pot fi mai uşor modificate decât produsele tangibile. (de

multe ori însă, tocmai din cauza acestei uşurinţe, modificările realizate fără a fi

fundamentate pot duce la afectarea calităţii serviciilor).

Eterogenitatea. Serviciile sunt rezultatele eterogene ale unei activităţi economice.

Calitatea serviciilor variază deseori deoarece, fiind create şi consumate la interfaţa

prestator de servicii – client, este foarte probabil ca acelaşi serviciu să varieze de fiecare

3 de exemplu, susţinerea unor servicii financiare prin intermediul unor carduri cât mai atractive.

5

dată, în funcţie de gradul de standardizare al serviciului şi de tehnologia aplicată la

interfaţa cu cumpărătorul.

Simultaneitate. Această caracteristică reflectă faptul că momentul producerii şi

respectiv, consumului serviciilor coincid. Aceasta are drept consecinţe:

- necesitatea participării directe a consumatorului la prestarea serviciului – gradul în care

beneficiarul serviciului este implicat poate varia de la o implicare interactivă, directă4

până la o participare pasivă, ca beneficiar al serviciului respectiv.

- inseparabilitatea prestatorului de serviciu – indiferent dacă prestatorul este o persoană

sau un bun material. Principala consecinţă constă în variabilitatea calităţii serviciului

funcţie de aptitudinile, nivelul de instruire, motivaţia, starea de spirit, etc. ale

prestatorului de servicii5

- Necesitatea unui sistem de comunicare adecvat între prestator şi beneficiar. De modul în

care cei doi parteneri beneficiar – prestator reuşesc să se facă reciproc înţeleşi depind

atât calitatea serviciului şi satisfacţia consumatorului.

Perisabilitatea. Cele mai multe6 dintre servicii există doar pe durata prestării lor,

neputând fi deci stocate şi, eventual, utilizate ulterior.7

CAPITOLUL 2

4 de exemplu, în cazul serviciilor informatice (navigare pe INTERNET), serviciilor medicale (prezentarea simptomelor de către bolnav în vederea stabilirii diagnosticului de către medic), servicii juridice etc.5 exemplele cele mai sugestive se găsesc în domeniul medical, învăţământ, divertisment etc.6 există însă şi excepţii: asigurări, unele servicii financiare, unele servicii computerizate (informaţii oferite de bănci de date de exemplu), mesajele de pe un robot telefonic etc.7 această caracteristică îşi găseşte cea mai bună exemplificare în serviciile de transport (nu se pot stoca locurile neocupate într-un tren, autobuz, avion etc), turism (camerele nefolosite ale unui hotel de exemplu nu pot fi ‘puse deoparte’ pentru o eventuală perioadă de vârf în activitatea sa), servicii de recreere, de divertisment etc.

6

EVOLUTIA COMERTULUI INTERNATIONAL CU SERVICII IN CONTEXT

EUROPEAN SI GLOBAL

Schimburile comerciale internaţionale constituie cea mai veche şi importantă

componentă a relaţiilor economice dintre ţări. Deşi conexiunile între state sunt numeroase,

depăşind categoria economicului, fluxurile comerciale reprezintă cea mai însemnată conexiune

prin valoarea, amploarea geografică şi varietatea structurală a tranzacţiilor.

Deşi SUA domină economia mondială, în comerţul internaţional nu deţine supremaţia.

Parţial, datorită faptului că este independentă din punct de vedere comercial, cu o piaţă internă

imensă. Europa de Vest are mult mai puţine resurse interne şi este divizată în mai multe state

dar este centrul comerţului mondial. Între 1918-1945 comerţul vest-europeaan se desfăşura

între ţări şi coloniile lor. Cu timpul s-a intensificat comerţul între ţările dezvoltate în deosebi în

domeniul echipamentelor de utilaj greu ( utilizat pentru prelucrarea altor produse). Această

tendinţă a continuat după 1945 şi combinată cu independenţa crescândă a fostelor colonii

europene , a dus la crearea alianţelor comerciale- Comunitatea Economică Europeana (Uniunea

Europeană sau UE) sau a Asociaţiei de Liber Schimb( EFTA).

2.1. Comertul cu servicii la nivel global

In prezent asistam la nivel global, la trecerea la un nou tip de economie, bazat pe

preponderenta activitatilor tertiare in crearea avutiei natiunilor, pe o dezvoltare masiva a

tehnologiilor informationale, a sistemelor de comunicare, al inovatiilor.

Uniunea Europeana detinut un excedent de 948 milioane euro din comertul cu servicii

catre Africa de Sud. Excendentul de 948 milioane de euro a fost inregistrat de Uniunea

Europeana in 2006. Banii provin din comertul cu servicii catre Africa de Sud. Excedentul este

cu 35 milioane euro mai mic decat in 2005, exporturile urcand la 5,3 miliarde euro, iar

importurile la 4,36 miliarde euro, potrivit datelor publicate de Eurostat.

Datele biroului european de statistica arata ca exporturile de servicii din 2006 ale

Uniunii Europene catre Africa de Sud au fost cu 200 milioane euro mai mari decat in 2005,

cand s-au situat la 5,1 miliarde euro, si cu aproape un miliard de euro mai ridicate decat in

2004, cand au fost de 4,35 miliarde euro. Si valoarea serviciilor importate de UE din Africa de

Sud a fost mai mare, in 2006, respectiv de 4,357 miliarde euro comparativ cu 4,1 miliarde euro

7

- in 2005 si aproape 4 miliarde euro, in 2004.

Investitiile straine directe ale Uniunii Europene in Africa de Sud au fost, in 2006, de

4,54 miliarde euro, cu aproape 3 miliarde euro mai putin decat in 2005, cand s-au ridicat la 7,39

miliarde euro, si cu 1,5 miliarde euro mai mici decat in 2004, cand au atins 6 miliarde euro.

In schimb, investitiile directe ale Africii de Sud in UE s-au marit, in 2006, pana la 788 milioane

euro, de la 417 milioane euro in 2005 si 158 milioane euro in 2004.

2.2. Comertul intraeuropean cu servicii

Comerţul intra-UE se ridica la 57% din comerţul internaţional cu servicii al UE în 2007.

Uniunea Europeană este cea mai mare putere comercială din lume, deţinând 20% din volumul

total de importuri şi exporturi efectuate la nivel mondial. Liberul schimb între statele membre a

stat la baza creării Uniunii Europene, în urmă cu 50 de ani. Prin urmare, în prezent, Uniunea

conduce eforturile depuse în direcţia liberalizării comerţului mondial, în folosul reciproc al

naţiunilor bogate şi al celor sărace.

Piaţa internă rămâne unul dintre cele mai importante şi continue priorităţi ale Uniunii.

Serviciile sunt cele mai importante pe piaţa internă. Acestea reprezintă aproximativ 70% din

valoarea adaugată brută şi 69% din ocuparea forţei de muncă în UE-27. În ultimele două

decenii, importanţa lor pentru economia UE a crescut constant.

Pe baza datelor din graficele 1 şi 2 observăm că ponderea exporturilor intra-UE pentru

perioada 2004-2007 este în scădere.

Grafic 1. Exporturile de servicii intra-EU,extra-EU

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu

8

Grafic 2. Importuri de servicii intra-EU, extra-EU

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu

În 2007, statele membre ale UE au înregistrat exporturi de servicii în valoare de 1160

miliarde euro, din care exporturile către alte state membre s-au ridicat la 658,6 miliarde euro, în

timp ce exporturile către ţările din afara Uniunii Europene s-au ridicat la 501,4 miliarde euro.

Cu alte cuvinte, piaţa internă a reprezentat 56,8% din total exporturi. Graficul 1 arată că

exporturile intra-UE, ca o parte din exporturile totale ale tuturor statelor membre, au scăzut

continuu, de la 58,6% în 2004 la 56,8% în 2007, iar în ceea ce priveşte importurile raportate la

aceeaşi perioadă, acestea rămân constante.

Grafic 3. Ratele de creştere din UE în comerţul cu servicii, preţuri curente

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu

9

Graficul 3 arată ratele de creştere anuală din totalul exporturilor de servicii din toate

statele membre, precum şi ratele de creştere a exporturilor către piaţa internă şi pentru ţările din

afara Uniunii. Totalul exporturilor statelor membre ale Uniunii Europene către ţări extra-UE a

crescut la o rată de 10,1%, 10,9% şi 11,4% în 2005, 2006 şi respectiv 2007.

În fiecare din aceşti ani creşterea exporturilor intra-UE a fost semnificativ mai mică

decât creşterea exporturilor extra-UE. Expansiunea comerţului de servicii în UE a fost astfel

parte dintr-un fenomen global, nu o consecinţă de integrare în UE.

În ceea ce priveşte raportul dintre exporturile de servicii intra-UE şi extra-UE , acesta

este de aproximativ 1,3 conform datelor din tabelul 1.

Tabelul 1. Raportul dintre exporturi din

interiorul UE şi exporturile extra-UE

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache

Pentru bunuri acest raport este mult mai mare, la aproximativ 2,1. Acest lucru înseamnă

că, în cazul schimburilor de bunuri, Uniunea Europeană a promovat comerţul intra-UE faţă de

comerţul cu restul lumii.

Un alt mod de a privi acest lucru este de a vedea că serviciile reprezintă 28% din totalul

schimburilor comerciale externe ale UE ( restul de 72% fiind bunuri), în timp ce schimburile

comerciale interne ale UE sunt de 20% şi 80%. Aceste date sugerează astfel faptul că sectorul

serviciilor este mai puţin deschis la comerţul internaţional decât sectorul producţiei de bunuri.

10

Din tabelul 2 observăm că, în anul2007, serviciile cu o pondere relativ mai mare de

exporturi în interiorul UE au fost servicii de voiaj şi servicii de comunicare, reprezentând 71% ,

respectiv 69% din totalul de exporturi. Totuşi o imagine diferită este obţinută atunci când

comparăm exporturile fiecărui stat membru. Graficul 4 arată că dintre toate statele membre ale

UE, ponderea exporturilor intra-UE în totalul exporturilor de servicii este mai mare în Slovacia.

Mai mult decât atât ,România ,Malta, Austria,Portugalia, Polonia, au o pondere de peste 75%.

Grafic 4. Ponderea exporturilor intra-UE în statele membre, în anul 2007(%)

Dintre toate ţările UE, Germania şi Danemarca sunt cele mai mari state exportatoare de

servicii de transport. De asemenea Spania este destinaţia călătoriei majore în UE. Luxembourg

are cea mai mare parte intra-încasări UE(de 1,4 ori mai mare decât în UE ca un întreg), în timp

ce Suedia şi Regatul Unit câştiga relativ mai puţin decat alte ţări ale UE.

În sectorul serviciilor de construcţii există o mai mare variaţie între ţări, Germania

fiind lider exportator în această categorie de servicii.

În exporturile de servicii de asigurare, Irlanda şi Marea Britanie sunt cei mai importanţi

jucători din UE. De asemenea în categoria servicii redevenţe, Marea Britanie şi Olanda sunt

principalii exportatori. Ungaria, Franţa şi Finlanda, pe de altă parte, exportând relativ mai puţin

în cadrul UE decât fac celelalte state membre.Marea Britanie şi Germania sunt principalii

exportatori de alte servicii de afaceri, care alcătuiesc cea mai mare categorie de servicii în ceea

ce priveşte exporturile UE.

În cadrul exporturilor de servicii guvernamentale intra-UE, Germania este de asemenea

cel mai mare exportator. Italia şi Polonia au ponderea cea mai mică, cu 0,3 ori mai mare decât

ponderea UE.

11

CAPITOLUL 3

STUDIU PRIVIND COMERTUL INTERNATIONAL CU SERVICII IN CONTEXTUL

ECONOMIEI ROMANESTI

In tara noastra cresterea volumului serviciilor pentru populatie prestate cu plata sau din

fondurile sociale de consum raspunde unei dinamici obiective a noilor cerinte privind procesul

de reproductie a fortei de munca. Sfera serviciilor trebuie sa se adapteze flexibil progresului

care are loc in domeniul consumului in concordanta cu diferentierea necesitatilor in diferite

etape de dezvoltare a societatii.

3.1. Analiza evolutiei sectorului tertiar in Romania

O privire de ansamblu asupra diferitelor sectoare ale activitatii economice

contemporane ne conduce la constatarea ca serviciile de toate genurile reprezinta partea

esentiala a sistemelor de productie si de utilizare a produselor. Pentru orice produs

achizitionat, fie ca este vorba de un automobil, un computer sau de un covor, costurile

propriu-zise de productie sau de fabricatie sunt de cele mai multe ori inferioare pragului de

20-30% din pretul final al acestor produse, o pondere de 70-80% revenind costurilor aferente

punerii in functiune a sistemului complex de servicii ce intervin pana la consummator. Astfel,

serviciile devin indispensabile in procesul de realizare a produselor de baza. Premisa cresterii

sustinute a activitatilor de servicii, atat in interiorul sectorului traditional de servicii, cat si in

cadrul celorlalte sectoare economice se regaseste in insasi evolutia tehnologica, economica si

sociala contemporana. Dat fiind faptul ca traim in era computerelor si a telecomunicatiilor,

informatia ca atare a devenit element de sustinere a numeroase activitati de servicii.Economia

serviciilor este o realitate in tarile dezvoltate, caracterizandu-se prin aceea ca sectoare ale

serviciilor (precum sectorul serviciilor financiare, asigurarile, transporturile, telecomunicatiile,

serviciile de intretinere si reparatii etc.) se dezvolta in mod nelimitat, iar majoritatea

activitatilor desfasurate in cadrul agriculturii si a industriei prelucratoare sunt potentate de

activitati de serviciu. Dupa ce rolul serviciilor a fost, pentru o perioada lunga de timp, puternic

contestat, acestea fiind asociate in mod empiric, cu simple activitati neproductive si restranse

ca dimensiuni cantitative, in ultimele trei decenii acest mod de abordare s-a modificat

semnificativ, importanta sectorului de servicii incepand sa fie tot mai mult recunoscuta, acesta

substituindu-se din ce in ce mai mult industriei in calitate de motor al cresterii economice in

12

cadrul economiilor nationale.

Romania se confrunta in prezent cu realitatea expansiunii activitatilor de servicii atat

pe plan extern, cat si pe plan intern in cadrul procesului de cristalizare a unei structuri

macroeconomice .

Trebuie sa mentionam ca, insusi sistemul economic excesiv centralizat care a dominat

pana in anul 1990 in Romania, nu a permis promovarea dezvoltarii serviciilor. Inexistenta

proprietatii private, mediul neconcurential, puternicele pozitii de monopol detinute de

intreprinderile de stat, absenta spiritului antreprenorial, izolarea fata de pietele internationale

reprezinta doar cateva dintre cauzele subdezvoltarii sectorului tertiar, respectiv a ingradirii

posibilitatilor de dezvoltare a acestuia, bazandu-ne pe aceste considerente, putem aprecia ca

Romania a debutat in perioada de tranzitie cu un grav dezavantaj determinat de

subdezvoltarea sectorului sau de servicii si, implicit, de pozitia inferioara fata de celelalte tari

europene aflate in curs de tranzitie.

Datele statistice disponibile sunt deosebit de sugestive in acest sens, evidentiind nu

numai decalajul semnificativ existent intre structura macroeconomica a Romaniei si cea a

tarilor dezvoltate, ci si ramanerea in urma a tarii noastre in raport cu celelalte tari europene in

curs de dezvoltare. Pentru a explica aceasta stare de fapt, consideram ca urmatorii factori au

avut un rol semnificativ in producerea decalajului notabil existent in privinta nivelului de

dezvoltare dintre Romania si celelalte tari europene:

1. mentinerea pentru o perioada mult mai indelungata de timp a economiei centralizate si a

dictaturii politice, in Romania, comparativ cu celelalte economii europene in tranzitie;

2. manifestarea mult mai pregnanta a lipsei de spirit antreprenorial si de capacitati manageriale,

3. absenta incercarilor anterioare de implementare a reformei in economia nationala.

Comisia Nationala de Prognoza anticipeaza pentru perioada 2005-2008 o crestere

medie anuala a economiei de 6,2%, cea mai mare contributie urmand sa o aiba serviciile si

industria, conform celui mai recent raport de prognoza macroeconomica.

Pentru 2005, institutia anticipeaza o crestere economica de 6%, dupa cea de 8,3% din

anul trecut, urmand ca in 2006 PIB-ul sa avanseze cu un ritm previzionat la 6,1%.

Pentru 2007 si 2008, Comisia se asteapta la un impuls al economiei de 6,3%, respectiv

6,5%.

Sectorul serviciilor va avea o contributie de 2,7% la cresterea reala a PIB, similara cu

cea din 2006 ponderea sa se majoreze la 2,8%, iar in 2007 si 2008 sa se situeze. 13

In 2006 contributia serviciilor la formarea Produsului Intern Brut a fost de aproape

50%, iar pentru acest an, expertii calculeaza un aport suplimentar. O alta influenta nefasta

asupra avansului PIB este manifestata indirect de inflatie si de evolutia monedei nationale.

Tinta de inflatie a BNR pentru acest an a ramas la 4%, cu o marja inclusa de +/- un punct

procentual, insa rezultatele raportate de Institutul National de Statistica (INS) pentru inflatia

anualizata din septembrie, de 6,03%, sunt privite cu pesimism de analistii financiari.

Acestia exclud, pentru 2007, incadrarea in tinta de inflatie. Daca, pentru acest an,

analistii vorbesc de o crestere economica inferioara prognozelor, Executivul este destul de

optimist, avansul Produsului Intern Brut prevazut in bugetul pe 2008 fiind de 6,5%.

Pentru primul trimestru din 2008, forecastul expertilor Comisiei Europene vizeaza o

crestere de 0,3-0,8% in zona euro, ceea ce inseamna o usoara revigorare comparativ cu

evolutia estimata pentru semestrul doi al anului.

Serviciile vor reprezenta, in perioada urmatoare principalul generator de valoare

adaugata bruta la nivelul economiei nationale. Cu un ritm mediu anual de 6% in perioada

2007-2013, sectorul tertiar, reprezinta dupa constructii, cel mai dinamic sector de activitate.

Cu o pondere care se situeaza in jurul a 50% din produsul intern brut si cu un ritm de crestere

sustinut, sectorul serviciilor va avea, in perioada urmatoare, cea mai mare contributie la

cresterea reala a produsului intern brut, de circa 3 puncte procentuale. In evolutia viitoare a

sectorului tertiar accentul se va pune pe dezvoltarea serviciilor moderne, bazate pe cunoastere

- fiind domenii cu aport sporit de valoare adaugata bruta. De asemenea, un rol important il vor

avea serviciile financiar - bancare, turismul (prin valorificarea potentialului turistic de care

dispune tara noastra in multe zone), transportul (acesta beneficiind in perioada urmatoare, prin

fondurile post-aderare de refacerea infrastructurii), dar si serviciile colective, sociale si

personale etc.8

Starea de subdezvoltare a sectorului romanesc de servicii se reflecta printre altele in

subdimensionarea sa atat in raport cu nevoile populatiei, cat si cu cele ale celorlalte sectoare

ale economiei nationale; acesta constituind principala cauza a slabei capacitati generatoare de

servicii a economiei romanesti si, implicit, a pozitiei periferice a Romaniei in schimburile

8 Cristina Cristureanu-“Economia imaterialului:tranzactii internationale cu servicii”,Editura All Beck,Bucuresti,1999, p.133

14

internationale cu servicii. 

Aceasta pozitie periferica a Romaniei in schimburile internationale cu servicii este o

consecinta directa a neincadrarii sale in tendintele manifestate in special in ultimul deceniu pe

plan international, vizand tertializarea economiilor nationale si internationalizarea serviciilor,

reflectate intr-o crestere dinamica a continutului in servicii a productiei contemporane si a

comertului international cu servicii. 

3.2. Dezavantaje competitive ale Romaniei in sfera serviciilor

Este evident ca, in perspectiva, masurile curente ale Comisiei Europene initiate in plan

legislativ, dar si intr-un context mai larg (masurile complementare destinate sporirii

competitivitatii intreprinderilor europene) vor conduce la imbunatatirea cadrului de desfasu-

rare a acestor activitati si, implicit, la cresterea competitivitatii intreprinderilor furnizoare si

utilizatoare de servicii din spatiul UE.

Ori, chiar si fara sporurile previzibile de competitivitate generate de aceste masuri,

performantele curente ale industriilor de servicii din UE ridica sfidari majore la adresa

capacitatii Romaniei de a face fata presiunilor concurentiale in domeniu.

Dezavantajele competitive ale Romaniei in sfera serviciilor in raport cu UE, dar si cu

noile state membre si candidate, sunt numeroase si rezida inainte de toate in nivelul scazut de

dezvoltare a sectorului romanesc de servicii. O succinta analiza a realitatilor economice

romanesti prin prisma serviciilor pune in evidenta contraste izbitoare intre performantele

Romaniei si cele ale statelor membre – vechi si noi – prin prisma contributiei acestui sector la

crearea valorii adaugate brute, la ocuparea fortei de munca si, implicit, la fluxurile comerciale

si investitionale internationale.

3.3. Nivelul modest al fluxurilor de servicii intermediate prin ISD

Tranzactiile internationale cu servicii nu se rezuma doar la comertul transfrontalier cu

servicii, ci cuprind si fluxurile de servicii care iau nastere prin intermediul ISD. In acest din

urma caz, productia si distributia serviciilor se desfasoara pe plan local, prin intermediul

filialelor corporatiilor transnationale (CTN) implantate pe piata romaneasca sau al societatilor

cu capital mixt. Marimea acestor tranzactii nu poate fi insa apreciata, ele nefiind inregistrate

de statisticile de comert, iar Romania nu a adoptat inca noul sistem statistic elaborat in acest

scop pe plan international. Se poate insa deduce ca, din cauza nivelului scazut al ISD atrase de

economia romaneasca, internationalizarea productiei si a distributiei din sectorul romanesc de 15

servicii este inca foarte modesta. Cu un stoc de ISD estimat la numai 18,0 miliarde USD la

sfarsitul anului 2004, Romania se plaseaza sensibil in urma performantelor grupului de

principale state receptoare de ISD din Europa Centrala si de Est format din Polonia (cu un stoc

de 61,4 miliarde USD in acelasi an), Ungaria (60,3 miliarde USD) si Republica Ceha (56,4

miliarde USD), potrivit datelor comparabile furnizate de UNCTAD.

Nivelul scazut al volumului cumulat al fluxurilor de ISD receptate de economia

romaneasca constituie una din cauzele majore ale progresului lent pe calea expansiunii

sectorului de servicii dupa 1990. Exista o corelatie intre volumul de ISD atrase si ritmul

reformelor economice – si in special al privatizarii – in tarile in tranzitie. Acele tari din

Europa Centrala si de Est care au promovat reformele economice in ritmuri sustinute si au

privatizat masiv de la inceput, au reusit sa atraga un volum apreciabil de ISD, spre deosebire

de Romania unde reformele au fost lente, inconsecvente si inconsistente pana de curand. tarile

care au fost capabile sa atraga fluxuri substantiale de ISD – precum Ungaria, Polonia sau

Republica Ceha – au reusit sa incheie inca la mijlocul anilor '90 procesul de recuperare a

decalajului fata de UE in materie de servicii, facand implicit un pas semnificativ in directia

convergentei structurale,cu UE.

3.4. Perspective si oportunitati

Sub aspectul participarii la tranzactiile cu servicii, performantele Romaniei sunt net

inferioare nu numai in raport cu tarile membre ale UE, dar si cu noile state membre si

candidate, care vor constitui competitori redutabili pe o viitoare piata largita a serviciilor din

UE.

Cu toate acestea, Romania dispune de unele avantaje competitive pe care le-ar putea

valorifica in scopul impulsionarii schimburilor sale cu servicii – atat a celor transfrontaliere,

cat si a celor intermediate prin ISD. Nivelul (inca) relativ scazut al costului fortei de munca,

gradul ridicat de educatie si de pregatire profesionala a unor categorii de forta de munca,

afinitatile culturale (inclusiv de limba) cu spatiul european si, nu in ultimul rand, garantiile

asociate cu preluarea acquis-ului comunitar si cu perspectiva aderarii iminente la UE –

reprezinta tot atatea active care ar putea fi fructificate in vederea dezvoltarii exporturilor de

servicii catre piata UE.

Mai mult decat atat, numeroase din tendintele de pe scena economica internationala par

a favoriza Romania prin prisma avantajelor competitive in sfera serviciilor, in special datorita

competentelor sale educationale si profesionale. In virtutea cresterii capacitatii serviciilor de a

16

fi livrate pe plan international prin intermediul retelelor electronice (datorita digitalizarii si

standardizarii inlesnite prin aplicarea noilor TIC), numeroase categorii de servicii (sau

componente ale acestora), precum si numeroase functii de servicii utilizate de CTN pentru

coordonarea diferitelor verigi ale lantului valoric al productiei lor globale, pot fi fragmentate

si reamplasate acum in cele mai diferite locatii din lume. Romania ar putea sa profite din plin

de procesul curent de “relocalizare” a serviciilor, la care recurg in masura crescanda firmele

europene pentru a se mentine competitive (din considerente legate de reducerea costurilor,

extinderea accesului la competente profesionale si imbunatatirea calitatii serviciilor). In

contextul reorganizarii lantului valorii la nivel global, dar si al largirii pietei interne, o mare

gama de servicii devenita recent “comercializabila” poate fi obiectul exportului, incluzand fie

servicii cu valoare adaugata mai scazuta (intrari si prelucrari de date), fie mai ridicata

(proiecte de arhitectura, analize financiare, programare software, cercetare-dezvoltare).

Exportatorii romani, provenind cu precadere din randul IMM-urilor, ar putea exploata in mod

activ noile oportunitati oferite de tranzactionarea transfrontaliera pe cale electronica a unei

mari varietati de servicii de productie. Romania ar putea deveni o locatie atractiva pentru

furnizarea catre tarile membre ale UE a numeroase categorii de servicii asociate cu TIC

(servicii informatice si asociate cu computere, precum inputurile de date, procesarea de date,

programarea si dezvoltarea de software s.a.), dar si pentru furnizarea altor categorii de servicii

de productie care fac obiectul procesului curent de “relocalizare”, si care sunt destinate fie

sustinerii operatiunilor firmelor (servicii de contabilitate, de audit, gestionarea salariilor etc.),

fie inlesnirii interactiunii dintre firme si clientii acestora (centre de consultanta prin telefon,

dezvoltarea de software s.a.) si, nu in ultimul rand, pentru furnizarea de servicii de productie

mai sofisticate si cu continut ridicat in valoare adaugata (precum serviciile de proiectare,

anumite functii de cercetare-dezvoltare, servicii de consultanta juridica etc.).

Este insa la fel de adevarat ca potentialul de dezvoltare a exportului de servicii al tarii

noastre este grevat de constrangeri severe legate de nivelul precar al infrastructurii tehnologice

si informationale, care conditioneaza adoptarea si utilizarea la scara larga a comertului

electronic. Acestora li se adauga si alti factori restrictivi, localizati la nivelul firmelor

romanesti furnizoare de servicii, si care vizeaza mai ales lipsa capacitatilor adecvate de

marketing, capitalul reputational redus si, in general, absenta contactelor de afaceri de

anvergura globala inlesnite prin retelele electronice. Si, nu in ultimul rand, un factor inhibitor

il reprezinta insuficienta constientizare la nivel guvernamental a sprijinului pe care il pot oferi

17

exporturile de servicii pentru sustinerea performantei exporturilor de bunuri materiale.

18

CONCLUZII

Prin concluzie, datele privind comerţul internaţional cu servicii ale UE arată că, deşi

exporturile către ţările extra-UE(57% la 43% în 2007), cota de exporturi intra-UE a fost în

scădere în anii 2004-2007. Cota exporturilor intra-UE în sectorul serviciilor este mult mai mică

decât pentru comerţul cu bunuri. Acest lucru indică că integrarea în UE a fost mult mai

puternică pentru comerţul cu mărfuri decât pentru comerţul cu servicii. În mari ţări precum

Marea Britanie, Germania şi Franţa, ponderea în totalul schimburilor comerciale de servicii

reprezentat de piaţa internă a UE este sub media UE.

Am observat că ţările care au aderat la UE în 2004 au putut să crească exporturile lor de

servicii către UE, la o rată mai mare decât exporturile lor către ţări terţe.

In concluzie, demersurilor curente la nivelul UE care urmaresc integrarea serviciilor in

piata interna si consolidarea competitivitatii companiilor europene ridica in fata Romaniei

nevoia stringenta de a accelera procesul de ajustare structurala. Pentru a face fata concurentei

sporite pe piata interna a serviciilor si a beneficia de noile oportunitati in calitate de viitor

membru al UE, Romania va trebui sa-si consolideze in mod substantial capacitatile

generatoare de fluxuri de servicii, in conditiile in care dezavantajele sale competitive in sfera

serviciilor sunt numeroase, atat in raport cu UE, cat si cu noile state membre si candidate.

19

Bibliografie

Cristina Cristureanu-“Economia imaterialului:tranzactii internationale cu servicii”,

Editura All Beck, Bucuresti,1999

Ghibutiu Agnes – „Serviciile si dezvoltarea”, Ed Expert, Buc 2000

Caius Lăzarescu – „Economia serviciilor poștale”, editura Eurostampa, 2008,

Timisoara

“Tribuna economica”- nr.13/04.04.2006 -“Decanul presei economice”- Dr. Agnes

Ghibitiu

http://epp.eurostat.ec.europa.eu

http://facultate.regielive.ro

20