Aspecte ale comunicarii interculturale.

Conceptul de comunicare interculturală

Comunicarea interculturală investighează acele elemente ale culturii care influenţează

în cea mai mare măsură interacţiunea între membrii a două sau mai multe culturi, atunci

când indivizii se află în situaţii de comunicare interpersonală.

Analizând conceptul de cultură în relaţie cu cel de comunicare interculturală :

Edward Hall distinge trei niveluri ale unei culturi.

Primul nivel, pe care îl numeşte „conştient şi tehnic”,este cel în care limbajul verbal şi

simbolurile, cu o semnificaţie precisă, au un rol important în comunicare.

Al doilea nivel este unul „ascuns”, rezervat unui număr restrâns de indivizi, din care

cei străini de a cea cultură sunt excluşi.

Al treilea nivel inconştient şi implicit, este cel al culturii „primare”, stratul cel mai

profund şi peren al acesteia: „nivelul culturii primare este compus din datele

fundamentale care structurează modul nostru de gândire.

Comunicare si Cultura.Caracteristici ale comunicarii.

Comunicarea, ca interacţiune socială, este procesul prin care indivizii din aceeaşi

cultură sau din culturi diferite îşi transmit reciproc mesaje. Întregul proces esteinfluenţat

de cultura căreia îi aparţin deopotrivă emiţătorii şi receptorii. Cum, când, unde, în ce fel,

prin ce mijloace se comunică sunt chestiuni dictate de cultura fiecăruia.

Orice cultură are anumite caracteristici:

-O cultura nu este înnăscută, ci învăţată;

-O cultura e transmisă din generaţie îngeneraţie;

-O cultura se bazează pe simboluri;

-O cultura e supusă schimbării;

-O cultura e etnocentrică.

Comunicarea interculturală verbală şi nonverbală.

Ca în orice tip de comunicare umană, în comunicarea interculturală se utilizează două

tipuri de limbaje : cel verbal şi cel nonverbal, care în situaţiile concrete de interacţiune

sunt folosite simultan sau alternativ,existând întotdeauna o interdependenţă între cele

două. O serie de studii realizate de teoreticieni ai comunicării evidenţiază diferenţe

culturale atât în ceea ce priveşte modul de utilizare a unuia sau aceluilalt tip de limbaj,

semnificaţiile care se acordă respectivelor mesaje, precum şi în ceea ce priveşte

predominanţa comunicarii verbale sau nonverbale,într-o cultură sau alta.

-Referindu-ne la problematica limbajului verbal în comunicarea interculturală

putem relata că:

Există relaţie de reciprocitate şi interdependenţă dintre limbaj şi cultură.Nu se poate

separa folosirea de către cineva a limbajului de cultura respectivului, pentru că limbajul

nu este numai o formă de conservare a culturii, ci şi un mijloc de a împărtăşi cultura. În

sens fundamental, limbajul este un sistem simbolic organizat, general cunoscut,învăţat,

folosit pentru a reprezenta experienţa din cadrul unei comunităţi geografice sau

culturale.Cultura ne învaţă deopotrivă simbolurile şi ceea ce ele reprezintă: obiectele,

evenimentele, experienţele şi sentimentele primesc diferite denumiri, deoarece o anumită

comunitate de oameni sau cultură a decis în mod arbitrar să le numească într-un anumit

fel.

Limbaj-comunicare-cultura

Limbajul vorbit este un vehicul pentru oameni de a comunica în interacţiunile sociale,

exprimându-şi experienţa şi totodată creând experienţă.... Cuvintele reflectă atitudinile,

convingerile, punctele de vedere ale vorbitorului... Limbajul exprimă, simbolizează şi

îmbracă realitatea culturală... Comunicarea nu poate exista fără limbaj iar limbajul are

nevoie de procesul de comunicare pentru a angaja oamenii în interacţiuni sociale...Atât

limbajul cât şi comunicarea reflect cultura.

După Ştefan Prutianu

Există douăsprezece surse de gafe interculturale:

1)tabuurile

2)statutul femeii în raport cu bărbatul

3)maniera de a arăta respectul

4)percepţia spaţiului şi timpului

5)eticheta în afaceri

6) mesajele nonverbale

7)limba şi translatorul

8)îmbrăcămintea

9)argumentaţia şi puterea de convingere

10) mediul politic şi religios

11)prejudecăţile

13)importanţa acordată cuvântului scris