Download - ARTA FLORALA

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

Lector dr. SORINA PETRA

ARTĂ FLORALĂ

București2012

CUPRINS

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR. 1 LOCUL ȘI ROLUL ARANJAMENTELOR FLORALE ÎN SĂRBĂTORILE OFICIALE ȘI PARTICULARE ȘI ÎN DECORUL SPAȚIILOR INTERIOARE.............................................51.1.Obiectivele unității de învățare nr. 1 ...................................................................................51.2. Scurt istoric..........................................................................................................................51.3. Particularități decorative ale aranjamentelor florale............................................................61.4. Locul și rolul plantelor cultivate în ghiveci în spațiile interioare......................................121.5. Comentarii și răspunsuri la teste........................................................................................131.6. Lucrarea de verificare nr. 1................................................................................................151.7. Bibliografie minimală........................................................................................................15

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR. 2SIMBOLURILE ŞI EFECTELE CULORILOR ÎN ARANJAMENTELE FLORALE ŞI ÎN RELAŢIILE SOCIO-UMANE.................................................................................................162.1. Obiectivele unității de învățare nr. 2..................................................................................162.2. Noțiuni generale despre culori...........................................................................................162.3. Clasificarea buchetelor în funcție de asocierea culorilor ..................................................192.4. Comentarii și răspunsuri la teste .......................................................................................202.5. Lucrarea de verificare nr. 2................................................................................................212.6. Bibliografie minimală........................................................................................................21

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR. 3VASE ŞI ACCESORII UTILIZATE ÎN ARANJAMENTELE FLORALE............................223.1. Obiectivele unității de învațare nr. 3..................................................................................223.2. Tipuri de vase utilizate în aranjamentele florale................................................................223.3. Tipuri de accesorii utilizate în realizarea buchetelor și a aranjamentelor florale în vase..243.4. Comentarii și răspunsuri la teste........................................................................................30 3.5. Lucrarea de verificare........................................................................................................313.6. Bibliografie minimală........................................................................................................31

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR. 4ALEGEREA, RECOLTAREA ȘI PREGĂTIREA MATERIALULUI VEGETAL UTILIZAT ÎN ARANJAMENTELE FLORALE .......................................................................................33

2

4.1. Obiectivele unității de învățare nr. 4..................................................................................334.2. Materialul vegetal proaspăt utilizat în aranjamentele florale.............................................334.3. Materialul vegetal uscat utilizat în aranjamentele florale..................................................404.4. Comentarii și răspunsuri la teste........................................................................................43 4.5. Lucrarea de verificare nr. 4................................................................................................454.6. Bibliografie minimală........................................................................................................45

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR. 5ARTA FLORALĂ ORIENTALĂ ............................................................................................465.1. Obiectivele unității de învățare nr. 5..................................................................................465.2. Principiile și școlile artei florale orientale.........................................................................465.3. Stilurile și tehnicile de realizare a aranjamentelor florale Ikebana....................................525.4. Comentarii și răspunsuri la teste........................................................................................59 5.5. Lucrarea de verificare nr. 5................................................................................................605.6. Bibliografie minimală........................................................................................................61

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR. 6ARTA FLORALĂ OCCIDENTALĂ ......................................................................................626.1. Obiectivele unității de învățare nr. 6..................................................................................626.2. Principiile artei florale occidentale....................................................................................626.3. Buchete realizate din material vegetal verde (proaspăt)....................................................636.4. Aranjamente florale realizate în vase, cu material vegetal verde (proaspăt).....................716.5. Buchete și alte tipuri de aranjamente florale realizate din material vegetal uscat.............756.6. Aranjamente florale realizate din plante întregi.................................................................776.7. Comentarii și răspunsuri la teste .......................................................................................786.8. Lucrarea de verificare nr. 6................................................................................................796.9. Bibliografie minimală........................................................................................................79

3

Prefaţă

Arta aranjării florilor în buchete şi în vase îndeplinește tot mai mult, în ultimul timp, însușirile unei adevărate activităţi industriale.

În societatea modernă aproape fiecare eveniment şi sărbătoare publică sau particulară nu îşi ating pe deplin farmecul în absenţa florilor şi aranjamentelor florale.

Oferta de material floricol aranjat în buchete sau în vase este tot mai bogată şi diversificată iar cererea din partea pieții devine tot mai mare și mai exigentă; aceasta demonstrează în modul cel mai elocvent rolul florilor şi aranjamentelor florale de exponenţi ai rafinamentului şi gradului de civilizaţie al oricărei societăţi.

Evoluția cererii și ofertei de flori și aranjamente florale demonstrează astfel că aranjarea corectă a florilor în buchete sau în vase este o adevărată artă şi ea presupune cunoştinţe temeinice de estetică şi tehnologie, dublate de talent, imaginaţie şi pasiune.

Folosirea unui material vegetal și a unor accesorii de calitate şi respectarea principiilor consacrate, privitoare la asocierea materialului vegetal şi a culorilor şi la utilizarea accesoriilor constituie elemente esenţiale în realizarea unor aranjamente florale reuşite, de bun gust.

În acest sens, cartea de față se dorește o lucrare care să lămurească multe aspecte privitoare la aranjamentele florale în raport cu spaţiul geografic căruia îi aparţin şi evenimentul pentru care sunt create, principiile care stau la baza realizării lor şi tehnica de execuţie a acestora.

Prezenta lucrare este destinată studenţilor de la Departamentul de Învățământ la Distanță din cadrul Facultății de Horticultură din București și se doreşte a fi o modestă contribuţie în domeniul informaţiilor privitoare la arta aranjării florilor în buchete și alte tipuri de aranjamente florale.

Întrucât o lucrare de Artă florală nu poate fi completă în absența imaginilor color am considerat utilă atașarea unui CD cu planșe color dintre cele mai reprezentative pentru fiecare dintre subiectele prezentate în formatul printat.

Informaţiile existente azi pe plan mondial, privitoare la acest domeniu sunt vaste şi foarte variate iar selecţia şi redactarea corectă a acestora se poate dovedi o sarcină destul de dificilă. De aceea, orice sugestie privitoare la conţinutul unei lucrări din acest domeniu este mai mult decât binevenită şi pentru aceasta exprim mulţumirile mele anticipate pentru orice semnal în această direcţie, de care voi ţine seama în redactarea unei eventuale viitoare ediţii.

AUTOAREA

4

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR. 1

LOCUL ȘI ROLUL ARANJAMENTELOR FLORALE

ÎN SĂRBĂTORILE OFICIALE ȘI PARTICULARE

ȘI ÎN DECORUL SPAȚIILOR INTERIOARE

Cuprins

1.1. Obiectivele unității de învățare nr. 11.2. Scurt istoric1.3. Particularități decorative ale aranjamentelor florale1.4. Locul și rolul plantelor cultivate în ghiveci în spațiile interioare1.5. Comentarii și răspunsuri la teste1.6. Lucrarea de verificare nr. 11.7. Bibliografie minimală

1.1. OBIECTIVELE UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE NR. 1

Prin studierea acestei unități de învățare, veți fi în măsură să dețineți noțiuni despre: Scurt istoric al artei florale Particularități definitorii în alegerea tipului de aranjament floral în raport cu evenimentul și speciile utilizate Rolul florilor tăiate în decorul interioarelor Reguli de bază în alegerea și utilizarea plantelor întregi în decorul interioarelor

1.2. SCURT ISTORIC

Aranjarea florilor în buchete și alte tipuri de aranjamente florale este o artă care se pierde în negura vremurilor, fiind strâns legată de civilizaţia şi cultura fiecărui popor.

Astfel, palatele reginei Semiramida a Babilonului erau renumite pentru împletirea florilor în ghirlande în timp ce în Roma și Grecia antică erau la mare preț coronițele și ghirlandele cu care erau încununați cei mai de seamă reprezentanți ai societății.

Japonia se remarcă încă din secolul VI cu aranjamente florale de o încărcătură religioasă profundă, ca precursoare ale aranjamentelor florale Ikebana, apărute în secolul XVI.

În Europa, arta florală cunoaşte o dezvoltare extraordinară în timpul reginei Victoria a Angliei şi a regelui Ludovic al XIV lea al Franţei, când apar și primele şcoli de instruire în domeniul aranjării florilor şi se formează primele stiluri occidentale de aranjamente florale.

Începând din secolul XX asistăm la o dezvoltare explozivă a artei florale, aranjamentele florale devenind practic nelipsite de la toate genurile de evenimente publice sau particulare.

În fața unei cereri tot mai mari, aranjarea florilor în buchete şi alte tipuri de aranjamente florale reprezintă azi nu numai o artă dar întrunește pe deplin și aspectele unei adevărate activități industriale.

5

1.3. PARTICULARITĂȚI DECORATIVE ALE ARANJAMENTELOR FLORALE

Alegerea speciei potrivite pentru o anumită ocazie sau realizarea corectă a unui buchet constituie o artă, care presupune pe lângă noţiuni generale de estetică, cunoştinţe aprofundate despre înșuşirile şi semnificaţia florilor, armonia şi semnificaţia culorilor.

Orice buchet sau aranjament floral reflectă gustul şi rafinamentul celui care l-a creat, talentul, personalitatea şi instruirea sa. Atunci când este bine realizat putem spune că un buchet de flori de câmp poate avea același efect emoțional ca şi cel mai scump buchet de orhidee (vezi CD-ul atașat acestei cărți).

Trebuie ținut seama însă că buchetele din flori de câmp exprimă simplitate, căldură, modestie şi nu sunt potrivite pentru ocaziile festive decât dacă suntem în relații apropiate cu persoana căreia îi este destinat buchetul respectiv și știm că aceasta iubeşte foarte mult natura şi preferă florile de câmp.

Evenimente

oficiale

Pentru acest tip de eveniment cele mai potrivite aranjamente florale sunt cele reprezentate de buchetele mari, alcătuite dintr-o singură specie sau un număr restrâns de specii, din aceeaşi grupă de caracter, cu flori unicolore sau bicolore, care să exprime distincţie şi convenţionalitate.

Dintre speciile potrivite pentru buchetele și aranjamentele florale destinate ocaziilor festive amintim: Anthurium, Strelitzia, Calla, Gerbera, trandafirii, foarte multe dintre orhidee, gladiolele, Dahlia, Lilium, tuberozele, Lisianthus, Alstroemeria, frezia recoltată cu întreaga tulpină florală, Heliconia, Protea (fig. 1.1.).

Fig. 1.1. Tipuri de buchete și aranjamente pentru ocaziile festive

Anthurium, Gerbera şi orhideele se pot asocia cu frunze de ferigi, Asparagus, Spathiphyllum pentru a da mai multă armonie buchetului şi pentru a pune mai bine în evidenţă culoarea şi forma florilor.

6

Pentru celelalte specii nu vom apela, în general, la verdeață suplimentară, frunzişul propriu fiind foarte decorativ.

Buchetele pentru persoanele aflate în viață se alcătuiesc dintr-un număr impar de flori în spațiul european și un număr par de flori în spaţiul american.

Efectul decorativ al buchetelor realizate dintr-o singură floare sau dintr-un număr mic de flori crește prin adăugarea de accesorii sau frunze de la alte specii cu condiția să nu se exagereze și să se păstreze întotdeauna proporţia în favoarea materialului vegetal.

Combinațiile realizate în cadrul unui buchet pot fi dintre cele mai diferite și pot include atât flori de culori diferite de la aceeași specie cât și flori de culori identice sau diferite de la specii diferite, ca de exemplu:

- lalele roz cu lăcrămioare sau irişi galbeni;- lalele roşii cu Myosotis albastru sau bleu;- Aster violet cu Tagetes galben;- Scabiosa sau Centaurea albastră cu Gypsophylla;- narcise cu ramuri de Forsythia;- margarete cu Veronica sau Muscari albastru;- Anthurium roşu cu gerbera galbenă sau albă;- trandafiri de orice culoare cu Spathiphyllum;

- gerbera cu garoafa miniatur;- Strelitzia cu Anthurium alb sau roz;- Lisianthus de orice culoare cu Spathiphyllum sau Calla albă.

Evenimente private

Momentele sau evenimentele din viaţa privată pot fi marcate prin buchete sau aranjamente specifice care exprimă sentimentele pe care dorim să le transmitem în astfel de ocazii.o Pentru naşterea unui bebeluş potrivite sunt florile foarte delicate,

mici, aflate în faza de boboc, foarte discret parfumate, grupate în bucheţele mici, legate la bază cu rafie albă sau roz pentru fetiţe și albă sau bleu pentru băieţi (fig. 1.2.).

Odată cu florile pentru bebeluș se vor oferi și mamei florile preferate, dacă sunt de găsit în sezonul respectiv iar dacă nu, vom alege flori dintre cele mai deosebite.o Pentru ziua de botez vom alcătui buchețele similare celor oferite

la naşterea bebelușului, adăugând, dacă este primăvară, rămurele înflorite de cireş, piersic, prun, cais, gutui japonez, atât în buchețelele destinate micuților cât și în aranjamentele de pe mesele de festivități.

Nelipsită de la acest eveniment este lumânarea de botez care se va decora numai cu flori naturale, în număr impar (7–15), aparținând unei singure specii sau la 2–3 specii, aceeaşi culoare sau culori diferite, dispuse cât mai grupat pe un fond bogat de verdeaţă (fig. 1.3.). o Pentru aniversările unui copil este bine ca jucăria sau cutia de

bomboane să fie însoțite de un bucheţel policrom, compus din flori în fază de boboc în număr egal cu vârsta copilului la care se adaugă încă un fir când numărul anilor este par (fig.1.4.).

7

Fig. 1.2. Aranjamente florale pentru nou-născuţi

Fig. 1.3. Tipuri de lumânări pentru botezul unui copil

8

Fig. 1.4. Aranjamente florale pentru aniversarea unui copil

o Tinerelor fete li se vor oferi flori dintre cele mai delicate – orhidee, frezia, trandafiri, margarete, lalele în culori de roz şi roşu sau chiar flori de câmp dacă ştim că persoana respectivă iubeşte natura (fig. 1.5.).

Fig. 1.5. Tipuri de buchete și aranjamente florale pentru tinerele fete

o Pentru logodnă se aleg două buchete – unul pentru mamă și altul pentru fată; aceste buchete se vor realiza din flori care să exprime eleganţă şi distincţie – lisiantus, trandafiri, cale, streliţii, frezia, gerbera.

o Buchetul miresei se realizează cel mai adesea din flori albe dar se întâlnesc tot mai des şi buchete realizate din flori de alte culori, cele mai utilizate specii fiind Calla, Gerbera, trandafir, garoafe, margarete, Centaurea, orhidee (fig. 1.6.).

Fig. 1.6. Tipuri de buchete pentru logodnă și cununie

9

o Pentru aniversarea nunții de argint este recomandat să se ofere un

buchet din 25 de flori, de preferat trandafiri; dintre aceștia câţiva, în centru, vor fi boboci și colorați în alb iar ceilalţi pot fi boboci sau sau deschişi, colorați în roz sau roșu.

o Pentru aniversarea nunții de aur sunt recomandate florile de culoare galben deschis din specii precum: crizanteme, trandafiri, Gerbera, garoafe.

o Pentru aniversarea zilei de naştere sau a onomasticii unei persoane adulte este de preferat să oferim florile preferate iar dacă nu știm care sunt acestea vom alege flori dintre cele mai deosebite: orhidee, trandafiri, gerbera, garoafe miniatur, frezii, Strelitzia, Lisianthus, tuberoze, lalele, zambile.

o Pentru pensionarea unui coleg de serviciu vom realiza un aranjament floral din specii de flori cu durată mare de păstrare: crizanteme, garoafe, Strelitzia, Anthurium, trandafiri (fig. 1.7.).

Fig. 1.7. Tipuri de aranjamente pentru pensionarea unui coleg de serviciu

o Pentru înmormântări și comemorări vom realiza coroane, jerbe sau buchete de doliu din flori de garoafe, crizanteme, trandafiri sau orice altă specie prin care se poate reda sobrietatea specifică momentului (fig. 1.8.).

Fig. 1.8. Aranjamente florale funerare

10

Rolul florilor tăiate în decorul interioarelor

Referindu-ne la rolul florilor tăiate în decorul interioarelor putem spune că un spaţiu închis, public sau particular, devine mult mai frumos în prezenţa florilor, drept pentru care azi este de neconceput amenajarea unui interior fără flori.

Indiferent de moment – zi obișnuită sau sărbătoare – florile dau viaţă şi culoare interioarelor și creează o atmosferă plăcută şi deconectantă. Pentru a-și îndeplini acest rol, florile utilizate în decorul interioarelor trebuie să se încadreze perfect în armonia spaţiului respectiv.

Aşezate în vas sau dispuse în aranjamente florale, florile tăiate imprimă un aer de eleganţă şi distincţie interioarelor.

Pentru masa festivă destinată unui simpozion sau recepţii, florile tăiate se vor dispune pe orizontală, în aranjamente joase, simetric sau asimetric, la o înălţime care să nu incomodeze privirile participanţilor (fig. 1.9.).

Nu se vor folosi pentru masa festivă flori mari sau puternic parfumate şi nici nu se va exagera în privinţa dimensiunilor aranjamentului şi a numărului de flori şi accesorii.

Florile de talie mare – Strelitzia, Gladiolus, trandafiri, Heliconia se vor pune în vase înalte şi se vor amplasa direct pe podea sau pe o piesă mică de mobilier pentru a putea fi vizualizate de sus în jos.

Fig. 1.9. Aranjamente pentru recepții și simpozioane

11

Florile de talie mijlocie pot fi amplasate pe masă într-un colţ sau pe un obiect de mobilier de înălţimea mesei dacă sunt aranjate pe înălţime; dacă sunt dispuse pe orizontală atunci se pot amplasa în orice punct al mesei sau pe alt obiect de mobilier care permite vizualizarea.

Aranjamentele florale realizate din flori de talie mică se pot amplasa pe masă, în orice punct, sau pe orice obiect de mobilier de înălţimea mesei sau cu înălţimea de până la maxim 2/3 din înălţimea medie a unei persoane pentru a permite vizualizarea.

Nu se vor asocia flori naturale cu cele artificiale sau materialul vegetal verde cu cel uscat în cadrul aceluiaşi aranjament.

Test de autoevaluareVă rugăm să răspundeți următoarelor întrebări sau cerințe:

1. Când apar în Europa, primele şcoli de instruire în domeniul aranjării florilor şi se formează primele stiluri occidentale de aranjamente florale?

2. Care sunt caracteristicile unui aranjament floral, pentru un eveniment oficial?

3. Dați exemple de specii utilizate mai des, la evenimentele oficiale.

4. La nașterea unui copil, ce caracteristici trebuie să prezinte florile alese?

1.4. LOCUL ȘI ROLUL DECORATIV AL PLANTELOR CULTIVATE LA GHIVECI ÎN SPAȚIILE INTERIOARE

În cazul decorului cu plante la ghiveci este necesară, pe lângă respectarea regulilor privitoare la încadrarea în armonia spaţiului respectiv, alegerea sortimentului în funcţie de exigenţele plantelor faţă

12

de factorii de mediu. Fiind destinate unei prezenţe mai îndelungate în cadrul unei

încăperi, plantele la ghiveci îşi pierd repede valoarea decorativă dacă sunt amplasate fără a ţine seama de exigenţele faţă de factorii de mediu sau dacă sunt îngrijite necorespunzător.

Pentru spaţiile cu expoziție nordică se vor alege specii precum Aspidistra, Aralia, Cissus, Rhapis excelsa, în timp ce spațiile cu expoziţie estică sau vestică, sunt potrivite specii precum Schefflera, Hedera, Fatsia, Philodendron scandens, Pteris cretica, Nephrolepis.

Pentru spaţiile foarte călduroase se vor alege specii precum: Kalanchoe, Philodendron, Yucca, Calathea, Poinsettia, Sansevieria, Crassula, Chamaedorea.

Plantele de talie mare – Monstera, Croton, Nerium, Dracaena, Pittosporum, se vor amplasa în interioare spaţioase, care să permită încadrarea acestora în arhitectura spaţiului respectiv.

Spaţiile mici se vor decora cu plante mici şi viu colorate, ca de exemplu, Maranta, Peperomia, Pothos aureus, Saintpaulia, Begonia masonniana, Hedera.

Sălile de baie se pot decora cu specii de ferigi – Adiantum, Asplenium, Nephrolepis, dar şi cu alte specii cu frunziş spectaculos, care solicită o umiditate atmosferică ridicată: Maranta, Syngonium, Cyperus, Cissus, Chlorophytum, Caladium.

Trebuie ştiut că la o serie de plante – Dieffenbachia, Aglaonema, Colocasia, Yucca, Caladium, mărgăritarul, euphorbiaceele, seva este toxică şi, prin urmare, vom avea grijă în ce locuri le amplasăm, ferite de accesul copiilor sau al animalelor.

Plantele voluminoase sau de talie înaltă, precum Phoenix, Washingtonia, Corypha, Cycas, Nerium, Monstera se vor amplasa direct pe podea sau pe suporturi joase în timp ce plantele de talie mică şi medie se amplasează pe etajere, vitrine și alte piese de mobilier.

Pentru marginea pieselor de mobilier se folosesc plante pendente şi urcătoare, cum ar fi: Pelargonium peltatum, Hoya, Plectranthus, Tradescantia, Passiflora, Gynura, Ficus repens, Stephanotis, Pothos, Cissus, Campanula, Hedera.

Plantele întregi se pot utiliza solitar în recipienți individuali sau se pot asocia, grupându-se într-un vas plante cu exigențe ecologice identice sau apropiate (fig. 1.10.).

Fig. 1.10. Asocierea plantelor întregi în cadrul aceluiaşi vas

13

1.5 COMENTARII ȘI RĂSPUNSURI LA TESTE

Întrebarea nr.1Adevărata artă florală europeană ia naștere în perioada Renașterii,

(sec.XVI) și cunoaşte o dezvoltare extraordinară în timpul reginei Victoria a Angliei şi a regelui Ludovic al XIV- lea al Franţei.

Întrebare nr. 2Potrivite sunt buchetele mari, alcătuite dintr-o singură specie sau un

număr restrâns de specii, din aceeaşi grupă de caracter, cu flori unicolore sau bicolore, care să exprime distincţie şi convenţionalitate. Poziționarea aranjamentelor florale se face astfel încât să nu incomodeze participanţii la eveniment, prin dimensiune sau înălțime.Întrebarea nr. 3

Dintre speciile des întălnite în cadrul buchetelor și aranjamentelor florale destinate ocaziilor festive amintim: Anthurium, Strelitzia, Calla, Gerbera, trandafirii, foarte multe dintre orhidee, gladiolele, Dahlia, Lilium, tuberozele, Lisianthus, Alstroemeria, Heliconia, Protea.

Întrebarea nr. 4Pentru naşterea unui copil potrivite sunt florile foarte delicate, mici,

aflate în faza de boboc, foarte discret parfumate, grupate în bucheţele mici, legate la bază cu rafie albă sau roz pentru fetiţe și albă sau bleu pentru băieţi.

Odată cu florile pentru bebeluș se vor oferi și mamei florile preferate, dacă sunt de găsit în sezonul respectiv sau vom alege flori dintre cele mai deosebite.

De

reținut!!!

Aranjarea florilor în buchete este o artă foarte veche cu rădăcini în cele mai îndepărtate timpuri. În fața unei cereri tot mai mari aranjarea florilor în buchete și alte tipuri de aranjamente întrunește azi însușirile unei adevărate industrii.

Alegerea speciei potrivite pentru o anumită ocazie sau realizarea corectă a unui buchet constituie o artă, care presupune pe lângă noţiuni generale de estetică, cunoştinţe aprofundate despre înșuşirile şi semnificaţia florilor, armonia şi semnificaţia culorilor.

Pentru ocaziile festive cele mai potrivite sunt buchetele mari, alcătuite dintr-o singură specie sau un număr restrâns de specii, din aceeaşi grupă de caracter, cu flori unicolore sau bicolore, care să exprime distincţie şi convenţionalitate.

Momentele sau evenimentele din viaţa privată pot fi marcate prin buchete sau aranjamente specifice care exprimă sentimentele pe care dorim să le transmitem în astfel de ocazii. Astfel, se pot

14

realiza buchete specifice pentru nașterea unui bebeluș, buchete pentru botez, buchete de nuntă, buchete pentru aniversări, buchete pentru înmormântări și comemorări, etc.

Aşezate în vas sau dispuse în aranjamente florale, florile tăiate imprimă un aer de eleganţă şi distincţie interioarelor și ele sunt nelipsite și de la manifestările oficiale (simpozioane, recepții, etc.).

Pentru decorul interioarelor se pot folosi și plante întregi, dispuse solitar în recipienți individuali sau asociate în diferite tipuri de vase, ținând cont, pe lângă regulile privitoare la încadrarea în armonia spațiului respectiv, de exigențele plantelor în raport cu factorii de mediu.

1.6. LUCRARE DE VERIFICARE NR. 1Întrebările /cerinţele la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele (punctajul este precizat la fiecare):

1. Care sunt speciile potrivite pentru realizarea buchetelor destinate ocaziilor festive ? (2p)

2. Ce specii se folosesc pentru realizarea buchetelor destinate botezului unui copil și aniversărilor copiilor ? (2p)

3. Unde se vor amplasa într-un interior buchetele realizate din flori de talie mare ? (1p)

4. De ce reguli se va ține seama la utilizarea plantelor întregi în decorul interioarelor ? (3p)

1.7. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ

1. Amăriuţei Alexandrina, 1994. Menţinerea calităţii florilor tăiate. Ed. Paco, Bucureşti.

2. Institutul Eurocor, Toma Fl., 2004. Flori şi aranjamente florale. Ed. Eurocor Bucureşti.

3. Sahai Rakesh, 1997. The art of flower arrangement. UBS Publishers Distributors Ltd., London.

4. Şelaru Elena, 2004. Artă florală. Ed. Ceres, Bucureşti.5. Toma Fl., 2009. Floricultură și Artă florală. Vol. V. Ed. InvelMultimedia

București.

15


SIMBOLURILE ŞI EFECTELE CULORILOR ÎN ARANJAMENTELE

FLORALE ŞI ÎN RELAŢIILE SOCIO-UMANE

Cuprins

2.1. Obiectivele unității de învățare nr. 22.2. Noțiuni generale despre culori2.3. Clasificarea buchetelor în funcție de asocierea culorilor 2.4. Comentarii și răspunsuri la teste 2.5. Lucrarea de verificare nr. 22.6. Bibliografie minimală


Prin studierea acestei unități de învațare, veți fi în măsură să dețineți noțiuni despre: Alegerea corectă a culorilor în cadrul aranjamentelor florale Clasificarea culorilor Percepția culorilor, semnificații și simbolism în aranjamentele florale Clasificarea buchetelor în funcție de asocierea culorilor

2.2. NOȚIUNI GENERALE DESPRE CULORI

Pentru ca florile să-şi îndeplinească rolul de mesager al sentimentelor şi simbol al frumosului este foarte important să alegem culorile potrivite, ţinând seama de semnificaţia acestora şi de regulile privitoare la asocierea și armonia culorilor.

Alegerea corectă a culorilor poate induce o stare de bună dispoziţie iar utilizarea greşită a acestora determină stări sufleteşti neplăcute.

Cu ajutorul culorilor se poate crea o atmosferă plăcută şi se pot marca anotimpurile.

Respectarea regulilor privitoare la alegerea, asocierea și armonia culorilor este foarte importantă mai ales în aranjamentele florale occidentale, caracterizate prin bogăţia şi varietatea materialului vegetal şi a culorilor.

Culoarea este, după cei mai mulți autori, o senzaţie vizuală datorată luminii, o radiaţie luminoasă pe care ochiul o percepe şi o transmite creierului.

Radiaţiile luminoase specifice culorilor au lungimea de undă variind între 390 şi 800 de nm, fiecare culoare percepută de ochi fiind specifică unei anumite secvenţe pe această scală.

Clasificarea culorilor

Conform celor mai multe clasificări se cunosc şase culori de bază, numite şi culori principale, cromatice sau pure, distribuite pe următoarele secvenţe de lungimi de undă:

16

- 390 – 460 nm – violet;- 460 – 500 nm – albastru;- 500 – 565 nm – verde;- 565 – 595 nm – galben;- 595 – 615 nm – oranj (portocaliu);- 616 – 800 nm – roşu.

Aceste şase culori de bază au următoarele efecte:- cea mai caldă culoare de bază – oranjul;- cea mai rece culoare de bază – albastrul;- cea mai vioaie culoare de bază – roşul;- cea mai închisă culoare de bază – violetul;- cea mai deschisă culoare de bază – galbenul.

Culorile alb, negru şi gri sunt culori acromatice, albul rezultând din suprapunerea celor 6 culori de bază, negrul din absenţa totală a culorilor de bază iar griul din suprapunerea sau absenţa parţială a culorilor de bază (amestecarea albului cu negrul).

Amestecarea, două câte două, a culorilor de bază dă naştere la următoarele 6 culori secundare (adiacente): roşu–portocaliu, roşu–violet, albastru–violet, albastru–verzui, verde–gălbui, galben–portocaliu.

Combinarea culorilor secundare cu culorile primare din care acestea provin creează contraste neplăcute (de exemplu, roşu + roşu–violet sau roşu–oranj, galben + galben–oranj sau roşu–oranj, violet + roşu–violet sau albastru–violet).

Combinaţiile dintre culorile complementare (galben + violet, albastru–violet + galben–oranj, albastru + oranj) precum şi combinaţiile triadice (roşu + galben + albastru, verde + oranj + violet) sunt deosebit de plăcute și armonioase.

Combinaţii armonioase se pot realiza și prin utilizarea unor nuanţe diferite ale aceleiaşi culori, dispuse în ordine crescândă sau descrescândă a intensităţii (combinaţii monocromatice sau în degrade).

Albul poate crea combinaţii armonioase cu oricare dintre culori.Culorile pot fi mai mult sau mai puțin intense în funcție de gradul

de acoperire cu alb a culorii de referinţă. Din acest punct de vedere culorile pot fi saturate (intense, vii sau tari), în cadrul cărora albul se regăseşte în mică măsură (roşu, galben, albastru, violet, portocaliu, verde) şi nesaturate (slabe, pale), în cadrul cărora albul se regăseşte într-o măsura apreciabilă (roz, bleu).

Analiza armoniei culorilor trebuie să aibă în vedere atât combinaţiile dintre componentele vegetale cât şi combinaţiile dintre materialul vegetal şi vas şi dintre materialul vegetal, vas, accesorii și culorile componentelor spațiului unde se va amplasa aranjamentul respectiv.

Dispunerea culorilor în cadrul unui aranjament florale se va face, pe cât posibil, grupat, evitându-se dispersarea acestora deoarece această dispersare reflectă dezordine și lipsă de gust.

17

Percepția culorilor

Percepția culorilor poate fi diferită în funcție de culoarea ochilor; astfel, persoanele cu ochi căprui pot percepe foarte bine toate nuanţele şi culorile, persoanele cu ochi negri percep mai bine nuanţele mai închise, iar persoanele cu ochi albaştri şi verzi percep mai bine nuanţele deschise ale culorilor.

Percepţia culorilor poate fi diferită şi în funcție de intensitatea luminii; de exemplu, la lumină intensă florile capătă nuanţe mai tari în timp ce la lumină slabă culorile devin mai palide.

Lumina provenită de la lumânări induce culorilor nuanţe gălbui sau oranj.

Simbolismul și semnificația culorilor

Din punct de vedere al efectului sentimental culorile pot fi calde (stenice, active) sau reci (astenice, pasive); sunt considerate culori calde roşul, galbenul şi oranjul deoarece sunt asociate cu soarele şi focul ca surse de căldură fizică şi umană şi induc sentimente de bucurie, optimism, dragoste, curaj, mulţumire.

Aceste culori trebuie să predomine în cadrul aranjamentelor florale destinate evenimentelor plăcute.

Verdele, albastrul şi violetul sunt considerate culori reci, sugerând putere, raţiune, linişte, reţinere, maturitate dar şi speranţă.

Fiecare culoare, poate avea mai multe semnificaţii iar asocierea corectă a acestora în cadrul aranjamentelor florale are o contribuție majoră în exprimarea gândurilor sau sentimentelor pe care dorim să le transmitem.

Roşul este culoarea cea mai activă şi de efect, greu de subordonat și simbolizează dragostea de viaţă, pasiune, festivitate.

Galbenul este o culoare luminoasă şi reconfortantă și simbolizează fericirea, mulțumire, splendoarea şi măreţia; în nuanțe închise galbenul simbolizează gelozie, încăpăţânare sau chiar ură.

Oranjul simbolizează puterea, fiind o culoare caldă, plină de energie, aducătoare de bucurie şi fericire.

Violetul simbolizează luxul, măreţia, integritatea şi prietenia; este o culoare puternică, plină de energie.

Verdele simbolizează speranţa, liniştea, bogăţia, precum și sentimente de calm şi linişte.

Albastrul simbolizează infinitul, depărtarea, dorul, stăruinţa dar şi tristeţea şi suferinţa.

Albul este culoare nevinovăţiei şi purității sau dimpotrivă culoarea doliului şi durerii pentru unele popoare.

Negrul este culoarea doliului şi a durerii pentru popoarele creştine, simbolizând tristeţea și sobrietatea.

Test de autoevaluare

Vă rugăm să răspundeți următoarelor întrebări sau cerințe:1. Care sunt considerate culori de bază și cum se caracterizează din

punct de vedere al efectului?

18

2. Care dintre culori sunt considerate culori stenice, din punct de vedere al efectului sentimental ?

3. Combinații armonioase în asocierea culorilor.

2.3. CLASIFICAREA BUCHETELOR ÎN FUNCȚIE DE ASOCIEREA CULORILOR

În funcţie de asocierea culorilor, buchetele pot fi unicolore, bicolore sau multicolore (vezi CD-ul atașat acestei cărți).

Buchetele unicolore se realizează din flori de la o singură specie sau de la 2–3 specii; ele sugerează rafinament, distincţie, eleganţă şi pricepere; sunt recomandate în ocaziile festive şi oficiale.

Buchetele bicolore se realizează din flori de la aceeași specie sau flori de la specii diferite dar apropiate ca mod de creştere şi grupă de caracter; sunt buchete care sugerează pricepere şi eleganţă însă, într-o oarecare măsură, acestea sugerează şi căldură și afecţiune. Pot fi utilizate în ocazii festive, pentru persoane cunoscute dar şi pentru aniversările colegilor de serviciu.

Buchetele multicolore (policrome) se realizează, cel mai adesea, din flori aparţinând aceleiaşi specii. Se pot folosi şi flori aparţinând mai multor specii, mai ales în cazul buchetelor cu flori de câmp dar se va avea grijă ca numărul acestora să nu fie prea mare.

Florile colorate în nuanţe mai închise se vor amplasa în vârful şi centrul buchetului în timp ce florile de nuanţe mai deschise vor ocupa poziţiile de la baza şi lateralele buchetului.

Buchetele multicolore sugerează multă căldură, afectivitate, îndrăzneală, bucurie însă când cuprind un număr mare de specii iar culorile sunt disperate efectul poate fi de nepricepere, lipsă de bun gust sau chiar dezordine.

Buchetele multicolore poate fi realizate și prin asocierea diferitelor nuanţe ale aceleiaşi culori dispuse în scară (degrade).

Aranjamentele florale moderne sunt mai puţin stricte în privinţa modului de asociere a culorilor, permițând contraste mai puternice şi o mai mare libertate a modului de dispunere a acestora.

De

reținut!!!

Alegerea și asocierea corectă a culorilor este de foarte mare importanță pentru ca florile oferite să-și îndeplinească rolul de mesager al sentimentelor pe care vrem să le transmitem.

Se cunosc șase culori de bază (cromatice) – violet, albastru, verde, galben, oranj, roșu – dispuse pe o scală cu lungimea de undă cuprinsă între 390 și 800 nm. Amestecarea, două câte două, a culorilor de bază dă naştere la 6

culori secundare (adiacente): roşu–portocaliu, roşu–violet, albastru–

19

violet, albastru–verzui, verde–gălbui, galben–portocaliu. Pe lângă acestea se întâlnesc și 3 culori acromatice – alb, negru

şi gri – rezultate din suprapunerea celor 6 culori de bază (albul), absenţa totală a culorilor de bază (negrul) suprapunerea sau absenţa parţială a culorilor de bază, respectiv, amestecarea albului cu negrul (griul).

Ca efect sentimental, galbenul, oranjul și roșul sunt considerate culori calde (stenice, active), asociate cu soarele şi focul ca surse de căldură fizică şi umană iar violetul, albastrul și verdele sunt considerate culori reci (astenice, pasive) ce sugerează putere, raţiune, linişte, reţinere, maturitate dar şi speranţă.

Din punct de vedere al intensității, culorile pot fi saturate (intense, vii sau tari), în cadrul cărora albul se regăseşte în mică măsură (roşu, galben, albastru, violet, portocaliu, verde) şi nesaturate (slabe, pale), în cadrul cărora albul se regăseşte într-o măsura apreciabilă (roz, bleu).

Fiecare culoare, poate avea mai multe semnificaţii iar asocierea corectă a acestora în cadrul aranjamentelor florale are o contribuție majoră în exprimarea gândurilor sau sentimentelor pe care dorim să le transmitem.

În funcţie de asocierea culorilor, buchetele pot fi unicolore, bicolore sau multicolore.

Aranjamentele florale moderne sunt mai puţin stricte în privinţa modului de asociere a culorilor, permițând contraste mai puternice şi o mai mare libertate a modului de dispunere a acestora.

2.4. COMENTARII ȘI RĂSPUNSURI LA TESTE

Întrebarea nr. 1Conform celor mai multe clasificări se cunosc şase culori de bază,

numite şi culori principale, cromatice sau pure și anume: roșu, oranj, galben, verde, albastru și violet.

Fiecare culoare percepută de ochi este specifică unei anumite secvenţe de radiație luminoasă, cu lungimea de undă variind între 390 şi 800 de nm.

Aceste culori de bază au următoarele efecte:- cea mai caldă culoare de bază – oranjul;- cea mai rece culoare de bază – albastrul;- cea mai vioaie culoare de bază – roşul;- cea mai închisă culoare de bază – violetul;- cea mai deschisă culoare de bază – galbenul

Întrebarea nr. 2 Sunt considerate culori calde, active: - roşul, galbenul şi oranjul

deoarece sunt asociate cu soarele şi focul ca surse de căldură fizică şi umană şi induc sentimente de bucurie, optimism, dragoste, curaj, mulţumire.

20

Întrebarea nr. 3Combinaţiile dintre culorile complementare (galben + violet,

albastru–violet + galben–oranj, albastru + oranj) precum şi combinaţiile triadice (roşu + galben + albastru, verde + oranj + violet) sunt deosebit de plăcute și armonioase.

Combinaţii armonioase se pot realiza și prin utilizarea unor nuanţe diferite ale aceleiaşi culori, dispuse în ordine crescândă sau descrescândă a intensităţii (combinaţii monocromatice sau în degrade).

Albul poate crea combinaţii armonioase cu oricare dintre culori.


1. Care sunt cele 6 culori de bază ? (1p)

2. Care sunt culorile acromatice și cum se formează acestea ? (1p)

3. Cum se formează culorile secundare ? (2p)

4. Care este semnificația sentimentală a culorilor de bază ? (2p)

5. Care sunt regulile privitoare la asocierea culorilor ? (2p)

6. Cum se clasifică buchetele în funcție de culorile utilizate și ce semnificații au fiecare ? (2p)




3. Şelaru Elena, 2004. Artă florală. Ed. Ceres, Bucureşti.4. Toma Fl., 2003. Floricultură şi gazon. Vol. I, Ed. Cris Book Universal

Bucureşti.5. Toma Fl., 2009. Floricultură și Artă florală. Vol. V. Ed. InvelMultimedia

București.

21


VASE ŞI ACCESORII UTILIZATE ÎN

ARANJAMENTELE FLORALE

Cuprins

3.1. Obiectivele unității de învațare nr. 33.2. Tipuri de vase utilizate în aranjamentele florale3.3. Tipuri de accesorii utilizate în realizarea buchetelor și a aranjamentelor florale în vase3.4. Comentarii și răspunsuri la teste 3.5. Lucrarea de verificare nr. 33.6. Bibliografie minimală


Prin studierea acestei unități de învățare, veți fi în măsură să dețineți noțiuni despre: Alegerea corectă a vaselor în cadrul aranjamentelor florale Clasificarea vaselor și principalele lor caracteristici Accesorii, materiale decorative și materiale de fixare utilizate în cadrul aranjamentelor florale

3.2. TIPURI DE VASE UTILIZATE ÎN ARANJAMENTELE FLORALE

Vasele constituie parte integrantă a aranjamentelor florale alcătuind împreună cu materialul vegetal o combinaţie unitară și armonioasă; ele asigură nevoia de apă a materialului vegetal, reprezentând suportul care susţine orice tip de aranjament floral.

Vasul trebuie să fie în deplină armonie cu materialul vegetal, cele două componente ale aranjamentului florale condiţionându-se reciproc (vezi CD-ul ataşat acestei cărţi).

Importanţa vasului în cadrul unui aranjament floral este diferită în funcție de stilul la care ne raportăm. Astfel, în aranjamentele florale orientale vasul poate fi purtătorul unui mesaj separat de materialul vegetal în raport cu forma, decoraţiunile şi materialul din care este confecţionat în timp ce în aranjamentele florale occidentale vasul nu transmite un mesaj separat de materialul vegetal fiind subordonat acestuia.

Tipuri de vase utilizate în aranjamentele florale orientale

În aranjamentele florale orientale vasul prezintă o importanţă egală, ca semnificaţie, cu materialul vegetal, el fiind purtătorul unui mesaj precis.

Astfel, virtutea este simbolizată prin intermediul vaselor de bronz, ornamentate cu gravuri pluviale, în care se susţin ramuri de arţar, aşa cum se întâlnesc frecvent în aranjamentele în stil Rikka.

Bambusul, glicina, salcia, papura sunt alte materiale frecvent folosite în aranjamentele florale orientale având calitatea că se modelează uşor, în forme dintre cele mai diverse pentru a transmite mesajul dorit. Pentru aranjamentele orientale moderne, ceramica şi

22

porţelanul reprezintă materialele cele mai utilizate pentru confecţionarea vaselor (fig. 3.2.1.).

Fig. 3.2.1. Tipuri de vase utilizate în aranjamentele florale orientale

Tipuri de vase utilizate în aranjamentele florale occidentale

În arta florală occidentală vasul este subordonat florilor şi trebuie să continuie linia materialului vegetal pe care îl susţine, nefiind purtătorul unui mesaj separat de materialul vegetal.

Vasul, prin tot ce-i aparţine: formă, culoare, mărime, trebuie să completeze materialul vegetal; fără a-i diminua din importanţă putem spune că vasul este făcut pentru flori şi nu invers.

În termeni uzuali, vasele utilizate în arta florală occidentală poartă numele de vaze atunci când buchetele de flori sunt susţinute liber în acestea şi vase atunci când susţinerea aranjamentelor se face pe suport de fixare (fig. 3.2.3.).

Majoritatea autorilor consideră că vasele simple, modeste, fără ornamentaţii sau cu ornamentaţii puţine şi discrete sunt potrivite pentru majoritatea tipurilor de aranjamente florale în timp ce vasele cu forme şocante, ornamentate prea bogat, colorate strident şi cu luciu puternic pun în umbră materialul vegetal.

Cele mai potrivite sunt vasele din ceramică, ebonită, piatră, lemn; vasele utilitare (castroane, ulcioare, cupe, coşuleţe, etc.) pot fi folosite şi ele ca suport pentru flori.Vasele cu forme, culori şi ornamentaţii deosebite pot fi folosite pentru decorul interioarelor fără flori (vase bibelou).

23

Fig. 3.2.3. Tipuri de vase utilizate în aranjamentele florale occidentale

În aranjamentele occidentale înălţimea vasului trebuie să se coreleze cu înălţimea aranjamentului floral, raportul optim fiind 1/3 înălţimea vasului – 2/3 înălţimea materialului vegetal.

De asemenea, forma vasului se va corela cu forma ansamblului vegetal iar culoarea vasului va trebui să creeze contraste plăcute şi armonioase cu culorile materialului vegetal.

Vasele nu trebuie să atragă atenţia în defavoarea florilor şi trebuie să fie suficient de spaţioase pentru a asigura necesarul de apă de care florile au nevoie şi suficient de grele pentru a asigura stabilitatea aranjamentului floral.


1. Care este rolul vaselor?

2. Vasul poate să transmită un mesaj separat de materialul vegetal utilizat?

3. Importanța vasului la realizarea aranjamentelor florale.

4. Denumiți materialele mai frecvent utilizate în confecționarea vaselor, în cadrul aranjamentelor florale orientale.

5. Care sunt caracteristicile de care se ține seama în alegerea vaselor în vederea realizării aranjamentelor florale?

3.3 TIPURI DE ACCESORII UTILIZATE ÎN REALIZAREA BUCHETELOR ȘI A ARANJAMENTELOR FLORALE ÎN VASE

Cele mai cunoscute accesorii utilizate în realizarea aranjamentelor florale sunt materialele decorative şi materialele de fixare, ele fiind specifice doar anumitor tipuri de aranjamente florale, din care fac parte integrantă.

După unii autori şi materialele de ambalaj moderne constituie accesorii integrante ale aranjamentelor florale la care sunt folosite.

24

Materiale decorative

Sunt reprezentate de panglici, şnururi, lumânări, figurine, pietricele, mărgele, hârtie creponată, tul, folie de celofan sau aluminiu, plasa de yută, plasa de sizal, sârme, nuiele.

Panglicile se utilizează îndeosebi pentru realizarea buchetelor însă pot fi utilizate şi pentru aranjamentele florale realizate în vase. Ele au drept scop marcarea centrului de greutate al buchetului sau aranjamentului, umplerea spaţiilor goale dintre flori, legarea materialului vegetal sau numai a unor componente ale acestuia, inscripţionarea unor mesaje pentru aranjamentele funerare şi comemorative.

Cea mai utilizată pentru confecţionarea materialelor decorative este polipropilena într-o gamă largă de culori şi lăţimi variind de la 0,50 la 25,00 cm.

Şnururile au utilizare asemănătoare panglicilor şi sunt specifice cu deosebire aranjamentelor de Crăciun şi aranjamentelor funerare.

Lumânările sunt accesorii utilizate în special în aranjamentele de Crăciun, Anul Nou şi Paşti însă ele se pot folosi şi pentru botezuri, nunţi şi aniversări; ele pot fi întâlnite şi în aranjamentele funerare şi comemorative.

Flacăra lumânărilor simbolizează viaţa, generează intimitate şi creează o atmosferă de sărbătoare sau de pietate, în funcţie de situaţie.

În egală măsură lumânările pot contura şi centrul de greutate al unui aranjament floral.

Figurinele (în formă de animale, insecte, ouă încondeiate, etc.) sunt confecţionate din diferite materiale (ceramică, ceară, mase plastice sau textile) şi se folosesc mai ales în aranjamentele florale de Crăciun şi de Paşti.

Pietricelele sunt folosite îndeosebi în vase transparente, au dimensiuni de la 2–3 mm la 2–3 cm, sunt colorate natural sau artificial şi folosesc la susţinerea materialului vegetal sau la imprimarea unei stabilităţi mai mari a vaselor.

Mărgelele sunt utilizate cu precădere pentru a îmbrăca tijele reunite din buchet, dar ele pot fi inserate şi pe florile sau verdeaţa din cadrul buchetelor, chiar sub forma unor ace de tip bold decorativ. Cele mai folosite sunt mărgelele de culoare albă, întâlnite mai des în cazul buchetelor de mireasă şi cocardelor.

Hârtia creponată, tulul, folia de celofan sau aluminiu, plasa de yută şi plasa de sizal sunt materiale utilizate pentru realizarea fundalului sau a manşetei buchetelor sau a lumânărilor de nuntă şi botez având rol de sporire a efectului decorativ al acestora.

Sârmele şi nuielele decorative sunt utilizate mai ales în stilurile libere pentru accentuarea liniilor ce definesc scheletul compoziţiei.

Materiale de fixare

Au rolul de a permite fixarea materialului vegetal şi ele sunt specifice aranjamentelor florale realizate în vase.

Cele mai cunoscute materiale de fixare sunt kenzanul, shippo-ul şi pârghiile din lemn în cazul aranjamentelor florale orientale şi buretele floral, bila de muşchi vegetal, bila de plasă de sârmă şi pietrişul în

25

cazul aranjamentelor florale occidentale. Aşezarea acestor materiale în interiorul vasului se poate face liber

sau cu ajutorul diferitelor elemente de prindere: clei, mastic, lipici, plastilină.

Kenzanul este un material de fixare specific aranjamentelor orientale Moribana, fiind promovat pentru prima dată de şcoala O`hara. Este asemănător unei perii de sârmă cu dinţii rigizi, usor conici şi se realizează din metale mai grele (plumb, inox) pentru a asigura stabilitatea aranjamentului (fig. 3.3.1.).

Fig. 3.3.1. Tipuri de kenzane

Kenzanul poate fi poziţionat pe fundul vasului central sau lateral în funcţie de stilul aranjamentului, unghiurile de fixare a materialului vegetal şi dimensiunea vasului.

Fixarea materialului vegetal se face prin înfigere între acele kenzanului sau direct în acestea, în funcţie de grosimea şi consistenţa acestuia.

De regulă, elementele vegetale mai groase şi lignificate se înfig între acele kenzanului iar elementele mai subţiri şi erbacei se înfig în acele kenzanului.

Înainte de înfigere în kenzan este de preferat ca materialul vegetal sa se taie oblic în cazul elementelor vegetale groase şi lignificate şi orizontal în cazul elementelor vegetale subţiri şi erbacei.

Tulpinile prea subţiri sau prea moi se întăresc la bază înainte de înfigerea în kenzan prin legarea de un fragment de ramură sau prin rularea unei bucăţi de carton.

După înfigerea materialului vegetal kenzanul se acoperă cu pietricele, frunze, lăstari sau rămurele, în acord cu stilul compoziţiei astfel încât să apară ca un element cât mai natural al compoziţiei din care face parte.

Shippo are aceeaşi funcţie şi utilizare ca şi kenzanul, scheletul său fiind însă asemănător unui fagure de miere în interiorul căruia sunt sudate ace similare kenzanelor (fig. 3.3.2.).

Pârghiile de lemn, în formă de T, V, X, Y sau Z, sunt specifice aranjamentelor orientale în stil Nageire, caracterizate prin dispunerea liberă a materialului vegetal; aceste pârghii se fixează în interiorul vasului, la înălţimi şi poziţii diferite, în raport cu unghiurile sub care se vor introduce elementele vegetale (fig. 3.3.3.).

26

Fig. 3.3.2. Tipuri de shippo

Fig. 3.3.3. Pârghii de lemn utilizate pentru susţinerea materialului vegetal în aranjamentele în stil Nageire

Buretele de fixare (buretele floral) este materialul cel mai folosit pentru fixarea materialului vegetal în aranjamentele florale occidentale realizate în vase. El se obţine prin topirea maselor plastice sub forma unei spume poroase care la răcire se solidifică şi se întâlneşte sub formă de paralelipiped, cub, trunchi de con, sferă (fig. 3.3.4.), denumirile comerciale cele mai cunoscute fiind Oasis, Foam, Florasoil, Piaflor.

Fig. 3.3.4. Tipuri de burete floral

Umectarea buretelui se face, de regulă, în vase cu apă, înainte de aşezarea în vasul în care se va realiza aranjamentul floral.

27

Fixarea buretelui în vasul în care se va realiza aranjamentul floral se face astfel încât să depăşească cu 2,5–5 cm marginea superioară a vasului.

O altă variantă de utilizare a buretelui floral constă în fixarea lui pe un suport din material plastic, in special pentru buchetele de mireasă, cunoscut sub denumirea comercială de microfon; în acest fel se asigură o mai mare durabilitate a buchetului deoarece este posibilă o poziţionare mult mai variată a materialului vegetal în cadrul buchetului.

Buretele floral mai este întâlnit ca material de fixare şi la alte tipuri de aranjamente florale, precum: cocardele pentru nunţi, aranjamentele pentru maşinile de nuntă, globurile şi buchetele suspendate şi aranjamentele funerare şi comemorative.

Bila de muşchi vegetal se realizează din muşchi de Spaghnum umezit care se modelează în formă globuloasă, înconjurându-se cu o plasă de sârmă Rabitz subţire. Astfel pregătită, bila de muşchi se fixează pe fundul vasului prin pliere sau prin prindere pe o placă de lemn cu ajutorul cuielor. Materialul vegetal se înfige, în poziţia dorită, printre ochiurile plasei de sârmă.

Bila de plasă de sârmă se realizează din plasă Rabitz subţire, care se modelează în formă globuloasă şi se fixează în interiorul vasului prin aceleaşi procedee ca şi bila de muşchi vegetal. Pietrişul are rol atât în fixarea materialului vegetal cât şi în imprimarea unei greutăţi mai mari vasului şi întregului aranjament floral. Pentru vasele transparente este de preferat să se utilizeze pietrişul colorat care imprimând compoziţiei un aspect deosebit.

Test de autoevaluare

Vă rugăm să răspundeți următoarelor întrebări sau cerințe:6. Enumerați materiale decorative utilizate în cadrul

aranjamentelor florale.

7. Ce este kenzanul și care este utilitatea lui?8. Care sunt cele mai utilizate materiale de fixare în realizarea

aranjamentelor florale?

Materiale pentru ambalat

Au rolul, în primul rând, de a proteja aranjamentele florale în timpul transportului. Ele pot spori însă efectul decorativ al aranjamentului floral caz în care nu mai este necesară îndepărtarea lor.

Cele mai cunoscute materiale de ambalaj sunt celofanul, hârtia de mătase, cutiile de carton, plasele din fibre plastice, folia de aluminiu.Pe lângă accesoriile care constituie parte integrantă a aranjamentelor florale se mai cunosc şi accesorii care doar servesc la realizarea acestora, ca de exemplu: foarfeci, bisturie, cuţite sau bricege, căzi, găleţi şi alţi recipienţi pentru apă, sârme, sfori, rafie, pulverizatoare, spray-uri, ciocane, cleşti, perforatoare, capsatoare, agrafe, ace cu gămălie, capse, cleme, benzi adezive, lipici, pistoale de lipit.

28

De

reținut!!!

Vasele constituie parte integrantă a aranjamentelor florale alcătuind împreună cu materialul vegetal o combinaţie unitară și armonioasă; ele asigură nevoia de apă a materialului vegetal, reprezentând suportul care susţine orice tip de aranjament floral.În aranjamentele florale orientale vasul poate fi purtătorul unui mesaj separat de materialul vegetal în raport cu forma, decoraţiunile şi materialul din care este confecţionat în timp ce în aranjamentele florale occidentale vasul nu transmite un mesaj separat de materialul vegetal fiind subordonat acestuia.Cele mai utilizate materiale pentru confecţionarea vaselor destinate aranjamentelor florale orientale sun bronzul, bambusul, glicina, salcia, papura, ceramica şi porţelanul.În aranjamentele florale occidentale, vasul, prin tot ce-i aparţine: formă, culoare, mărime, trebuie să completeze materialul vegetal; fără a-i diminua din importanţă putem spune că, în aranjamentele florale occidentale vasul este făcut pentru flori şi nu invers.Vasele simple, modeste, fără ornamentaţii sau cu ornamentaţii puţine şi discrete sunt potrivite pentru majoritatea tipurilor de aranjamente florale în timp ce vasele cu forme şocante, ornamentate prea bogat, colorate strident şi cu luciu puternic pun în umbră materialul vegetal.

Accesoriile utilizate în realizarea aranjamentelor florale sunt reprezentate de materialele decorative şi materialele de fixare, ele fiind specifice doar anumitor tipuri de aranjamente florale, din care fac parte integrantă.

Materialele decorative sunt reprezentate de panglici, şnururi, lumânări, figurine, pietricele, mărgele, hârtie creponată, tul, folie de celofan sau aluminiu, plasa de yută, plasa de sizal, sârme, nuiele.

Materialele de fixare au rolul de a permite fixarea materialului vegetal şi ele sunt specifice aranjamentelor florale realizate în vase. Cele mai cunoscute materiale de fixare sunt kenzanul, shippo-ul şi pârghiile din lemn în cazul aranjamentelor florale orientale şi de buretele floral, bila de muşchi vegetal, bila de plasă de sârmă şi pietrişul în cazul aranjamentelor florale occidentale.

Materialele de ambalaj au rolul, în primul rând, de a proteja aranjamentele florale în timpul transportului. Ele pot spori însă efectul decorativ al aranjamentului floral caz în care nu mai este necesară îndepărtarea lor.Cele mai cunoscute materiale de ambalaj sunt celofanul, hârtia de mătase, cutiile de carton, plasele din fibre plastice, folia de aluminiu.Pe lângă accesoriile care constituie parte integrantă a aranjamentelor florale se mai cunosc şi accesorii care doar servesc la realizarea acestora.

29

3.4 COMENTARII ȘI RĂSPUNSURI LA TESTE

Întrebarea nr. 1Rolul vaselor este acela:

- de a forma împreună cu materialul vegetal utilizat o combinaţie unitară și armonioasă; - de a asigura nevoia de apă a materialului vegetal și astfel contribuie la o durata de păstrare mai lungă a acestuia în vas- reprezenta, nu în ultimul rând, suportul care susţine și completează orice tip de aranjament floral.

Întrebarea nr. 2Importanţa vasului în cadrul unui aranjament floral este diferită în

funcție de stilul la care ne raportăm. Astfel, în aranjamentele florale orientale vasul poate fi purtătorul unui mesaj separat de materialul vegetal în raport cu forma, decoraţiunile şi materialul din care este confecţionat în timp ce în aranjamentele florale occidentale vasul nu transmite un mesaj separat de materialul vegetal fiind subordonat acestuia.

Întrebarea nr. 3 Da. În aranjamentele florale orientale vasul prezintă o importanţă

egală, ca semnificaţie, cu materialul vegetal, el fiind purtătorul unui mesaj precis.

Întrebarea nr. 4Bambusul, glicina, salcia, papura sunt materiale frecvent folosite în

aranjamentele florale orientale având calitatea că se modelează uşor, în forme dintre cele mai diverse pentru a transmite mesajul dorit. Pentru aranjamentele orientale moderne, ceramica şi porţelanul reprezintă materialele cele mai utilizate pentru confecţionarea vaselor.

Întrebarea nr. 5 Caracteristicile de care se tine seama in alegerea vaselor sunt:

forma, mărimea, culoarea si materialul din care este confectionat vasul.Vasul trebuie să fie în deplină armonie cu materialul vegetal, cele

două componente ale aranjamentului florale condiţionându-se reciproc. De asemenea, forma vasului se va corela cu forma ansamblului

vegetal, iar culoarea vasului va trebui să creeze contraste plăcute şi armonioase cu culorile materialului vegetal.

În aranjamentele occidentale înălţimea vasului trebuie să se coreleze cu înălţimea aranjamentului floral, raportul optim fiind 1/3 înălţimea vasului – 2/3 înălţimea materialului vegetal.

Trebuie sa fie suficient de spaţioase pentru a asigura necesarul de apă de care florile au nevoie şi suficient de grele pentru a asigura stabilitatea aranjamentului floral.

30

Întrebarea nr.6Materialele decorative sunt reprezentate de panglici, şnururi,

lumânări, figurine, pietricele, mărgele, hârtie creponată, tul, folie de celofan sau aluminiu, plasa de yută, plasa de sizal, sârme, nuiele.

Întrebarea nr.7Kenzanul este un material de fixare a materialului vegetal, specific

aranjamentelor orientale Moribana, fiind promovat pentru prima dată de şcoala O`hara. Este asemănător unei perii de sârmă cu dinţii rigizi, usor conici şi se realizează din metale mai grele (plumb, inox) pentru a asigura stabilitatea aranjamentului.

Kenzanul poate fi poziţionat la baza vasului, central sau lateral, în funcţie de stilul aranjamentului, unghiurile de fixare a materialului vegetal şi dimensiunea vasului.

După înfigerea materialului vegetal kenzanul se acoperă cu pietricele, frunze, lăstari sau rămurele, în acord cu stilul compoziţiei astfel încât să apară ca un element cât mai natural al compoziţiei din care face parte.

Întrebarea nr.8Cele mai cunoscute materiale de fixare sunt kenzanul, shippo-ul şi

pârghiile din lemn în cazul aranjamentelor florale orientale şi buretele floral, bila de muşchi vegetal, bila de plasă de sârmă şi pietrişul, în cazul aranjamentelor florale occidentale.


1. Care este rolul vaselor în raport cu stilul aranjamentelor florale în care sunt utilizate ? (2p)

2. Care sunt cele mai utilizate materiale pentru confecţionarea vaselor destinate aranjamentelor florale orientale ? (2p)

3. Care sunt cele mai potrivite vase utilizate pentru majoritatea aranjamentelor florale occidentale ? (2p)

4. Care sunt materialele decorative cele mai utilizate în realizarea aranjamentelor florale ? (2p)

5. Care sunt materialele de fixare utilizate în aranjamentele florale orientale şi occidentale ? (2p)

31


1. Amăriuţei Alexandrina, 1987. Păstrarea florilor tăiate. Ed. Ceres, Bucureşti.2. Institutul Eurocor, Toma Fl., 2004. Flori şi aranjamente florale. Ed. Eurocor Bucureşti.3. Pryke Paula, 2003. The new floral artist. Octopus Publishing Ltd., London4. Pryke Paula, 2007. Table Flowers. Jacqui Small LLP. London5. Sahai Rakesh, 1997. The art of flower arrangement. UBS Publishers Distributors Ltd.,

London.6. Şelaru Elena, 2004. Artă florală. Ed. Ceres, Bucureşti.7. Toma Fl., 2003. Floricultură şi gazon. Vol. I, Ed. Cris Book Universal Bucureşti.8. Toma Fl., 2009. Floricultură și Artă florală. Vol. V. Ed. InvelMultimedia București.

32


ALEGEREA, RECOLTAREA ȘI PREGĂTIREAMATERIALULUI VEGETAL UTILIZAT ÎN ARANJAMENTELE FLORALE Cuprins4.1. Obiectivele unității de învățare nr. 44.2. Materialul vegetal proaspăt utilizat în aranjamentele florale4.3. Materialul vegetal uscat utilizat în aranjamentele florale4.4. Comentarii și răspunsuri la teste 4.5. Lucrarea de verificare nr. 44.6. Bibliografie minimală


Prin studierea acestei unități de învățare, veți fi în măsură să dețineți noțiuni despre: Tipuri de material vegetal utilizate în cadrul aranjamentelor florale Clasificarea și modalități de utilizare materialului vegetal Principalele caracteristici ale materialului vegetal Tratamente de condiționare și prelucrare a materialului vegetal proaspăt și uscat

În aranjamentele florale putem utiliza ca material vegetal proaspăt (verde) sau uscat flori, frunze, lăstari, fructe, ramuri, rădăcini sau graminee.

Din acest punct de vedere deosebim aranjamente florale cu material vegetal verde şi aranjamente florale cu material vegetal uscat, nefiind permisă combinarea celor două tipuri de material vegetal în cadrul aceluiaşi aranjament.

4.2. MATERIALUL VEGETAL PROASPĂT UTILIZAT ÎN ARANJAMENTELE FLORALE

Materialul vegetal verde este materialul cel mai utilizat în toată gama de aranjamente florale: buchete pentru toate ocaziile, lumânări de nuntă şi botez, aranjamente pentru masă, aranjamente funerare şi comemorative. Acest material trebuie să fie de foarte bună calitate, perfect sănătos, cu grad maxim de turgescenţă.

Principalele categorii de material vegetal proaspăt sunt reprezentate de flori, frunze şi fructe.

Florile tăiate Florile au o prezenţă dominantă în cadrul aranjamentelor florale occidentale şi dominantă, medie sau slabă, în cadrul aranjamentelor florale orientale.

Recoltarea florilor se face la momente diferite de deschidere, în funcţie de specie, fiecare dintre specii având un moment optim de recoltare.

Respectarea momentului optim de recoltare este foarte important pentru realizarea unui efect decorativ maxim al aranjamentelor florale.

33

Florile recoltate înainte de momentul optim prezintă riscul de a nu se mai deschide în vase iar la unele specii (trandafir, gerbera, crizantemă) se accentuează defecte de calitate ale florilor precum aplecarea florilor şi a bobocilor florali sub greutatea proprie.

În egală măsură, folosirea unor flori aflate la deschiderea maximă (care pentru multe specii reprezintă indiscutabil momentul maxim de frumuseţe) scurtează în mod considerabil durata de păstrare a efectului decorativ al aranjamentului în care acestea sunt utilizate.

Stabilirea momentului optim de recoltare a florilor se face însă şi în funcţie de tematica aranjamentului în care acestea urmează să fie folosite, gradul de deschidere a florilor simbolizând un anumit anotimp sau o anumită etapă din viaţa omului.

Este cunoscut faptul că pentru simbolizarea primăverii şi a copilăriei se folosesc flori în fază de boboc în timp ce pentru simbolizarea verii şi a maturităţii se folosesc flori aflate la deschiderea maximă.

Elementele de care se ține seama la asocierea florilor în buchete și alte tipuri de aranjamente florale sunt:

- caracterul sau gradul de dominanţă al florilor- perioada de înflorire şi durata înfloririi- textura florilor- parfumul florilor.

După majoritatea autorilor, florile sunt încadrate în trei grupe mari de caracter în funcție de caracterul sau gradul de dominanţă:

- flori cu caracter puternic dominant- flori cu caracter mediu dominant - flori cu caracter slab dominant

Florile cu caracter puternic dominant sunt cele cu tije sau tulpini lungi, viguroase, zvelte, flori mari, cu formă şi colorit deosebit, fiind impunătoare prin tot ce le aparţine. În această grupă sunt încadrate: majoritatea orhideelor, Strelitzia, Heliconia, Anthurium, Calla, Lisianthus, soiurile viguroase de trandafiri şi crizanteme standard, crinii, gladiolele, nemţişorii, tuberozele, Liatris, soiurile viguroase de Dahlia, Alstroemeria.

Florile acestor specii pot fi utilizate singure sau asociate cu specii aparţinând grupei de caracter mediu dominant, caz în care se amplasează în poziţia cea mai înaltă sau centrală din cadrul buchetului sau aranjamentului respectiv.

Florile cu caracter mediu dominant se caracterizează prin tulpini sau tije florale mai scurte, flori sau inflorescenţe medii ca mărime; pot fi utilizate atât singure cât şi asociate cu florile cu caracter puternic dominant cărora li se subordonează.

Cele mai cunoscute specii aparţinând acestei grupe sunt: soiurile pitice de trandafiri şi crizanteme crenguţă, soiurile viguroase de lalele, gura leului, frezia, gerbera, garoafa standard şi miniatur, soiurile medii

34

de Dahlia, bujorul, margaretele, irişii.Florile cu caracter slab dominant au vigoare slabă, tije sau tulpini

florale scurte sau lungi dar subţiri, flori mici, delicate. Aici se încadrează specii precum: Lathyrus, Centaurea moschata, mărgăritarul, irisul pitic (Iris pumila), floarea miresii, Alyssum, viorelele, zambilele, narcisele, soiurile pitice de lalele.

Cel mai adesea, aceste specii se folosesc singure în realizarea aranjamentelor florale, asocierea lor fiind posibilă numai cu flori cu caracter mediu dominant în buchete medii sau în aranjamente realizate în vase pentru asigurarea bazei sau a masei.

Asocierea florilor în cadrul oricărei compoziţii trebuie să aibă în vederea atât grupa de caracter din care acestea fac parte cât şi de perioada în care florile înfloresc în mod natural și de durata de păstrare a acestora în vase, evitându-se asocierile dintre florile efemere şi cele cu durată medie sau mare de păstrare.

Textura florilor poate fi și ea un factor de care se ţine seama la alegerea şi asocierea florilor în cadrul aranjamentelor florale. Principalele tipuri de textură a florilor sunt: catifelată (Anemone coronaria, Antirrhinum, Gloxinia, Viola x witrockiana, Tithonia, Saintpaulia; unele soiuri de trandafir); cristalină (Begonia, Convallaria, Dianthus, Hoya, Hyacinthus, Iris, Tulipa); mătăsoasă (Althea, Cosmos, Crocus, Delphinium, Lathyrus, Papaver); metalică (bromelii, Heliconia, Strelitzia); pieloasă (Anthurium, Calla); satinată (Paeonia, majoritatea soiurilor de trandafir).

Parfumul este o calitate de invidiat la unele flori şi mult dorită la altele, din acest punct de vedere cunoscându-se următoarele tipuri de flori:

- puternic parfumate (tuberoze, crini, gardenia, jasmin, Murraya, mărgăritar, liliac, levănţica, majoritatea soiurilor de frezia, Dianthus plumarius, zambile)

- discret parfumate (unele soiuri de frezia, unele soiuri de trandafir, Lathyrus, Spathiphyllum, narcise, bujor, irişi, toporaşi)

- lipsite de parfum (cala, dalia, gerbera, lalele, Alstroemeria, Anthurium, crizantemele, Lisianthus, majoritatea soiurilor de trandafir).

Intensitatea parfumului se corelează, în majoritatea cazurilor, cu culoarea florilor, cele mai parfumate fiind florile albe, galbene şi roz iar cele mai puţin parfumate florile roşii şi albastre. La unele specii (Amorphophalus, Fritillaria meleagris, sau chiar Tagetes, după mulți autori) florile degajă un miros neplăcut motiv pentru care se va evita folosirea lor în aranjamente florale.

Tratamente de Înainte de utilizarea în aranjamentele florale, florile tăiate au

35

condiţionare şi prelucrare a florilor tăiate

nevoie de anumite tratamente de conditionare si prelucrare menite să asigure păstrarea un timp cât mai îndelungat a calităţilor decorative ale acestora sau să uşureze folosirea lor în aranjamentele florale.

Dintre aceste tratamente cele mai cunoscute sunt: prerăcirea florilor tăiate; eliminarea frunzelor bazale şi a o parte din frunzele de pe restul tulpinii; eliminarea spinilor; împrospătarea tăieturii bazale; flambarea sau opărirea bazei tulpinilor; introducerea bazei tijelor sau tulpinilor în apă caldă; zdrobirea sau despicarea bazei tulpinilor; eliminarea vârfului inflorescenţelor; eliminarea staminelor; curbarea tijelor sau tulpinilor florale; tijarea tulpinilor sau tijelor florale.

O parte dintre aceste tratamente se repetă şi după realizarea aranjamentelor florale, de fiecare dată când se schimbă apa sau soluţia conservantă din vase.

Prerăcirea florilor tăiate. Se execută la florile tăiate recoltate în timpul verii pentru scăderea rapidă a temperaturii în vederea încetinirii metabolismului intens specific acestei categorii de material vegetal.

Pentru prerăcire, florile proaspăt recoltate se introduc în spaţii frigorifice cu temperatura de 0 + 1 °C, timp de 60–80 de minute, în funcţie de specie, cantitatea de flori supusă prerăcirii şi metoda de lucru folosită (prerăcirea în celule, tunele, vid, mijloace de transport).

Eliminarea frunzelor bazale şi a o parte din frunzele de pe restul tulpinii. Eliminarea frunzelor pe porțiunea de 10 cm de la baza tulpinilor florale se face pentru a preveni descompunerea lor în contact cu apa sau soluţia conservantă.

Pe lângă frunzele bazale, la speciile cu frunze numeroase şi mari (bujor, crizantemă, trandafir, liliac, hortensia) se elimină şi o parte dintre frunzele de pe restul tulpinii pentru a limita la minim pierderile de apă prin transpiraţie.

Eliminarea spinilor se face la specii precum trandafir, Berberis, Asparagus, cel puţin pe porţiunea bazală, pentru ca tulpinile să poată fi manipulate mai uşor în timpul executării aranjamentului.

Împrospătarea tăieturii bazale se face unei executarea unei tăieturi oblice perfecte, fără strivirea ţesuturilor, pe cât posibil sub jet de apă. Este o lucrare care se repetă de fiecare dată când se schimbă apa sau soluţia conservantă din vas.

Flambarea sau opărirea bazei tulpinilor se execută la unele specii lemnoase (trandafir, liliac) dar şi la speciile care prezintă perişori (gerbera, cârciumăreasă, floarea soarelui) sau latex (Poinsettia, mac, euphorbii) pentru a facilita o mai bună absorbţie a apei.

Introducerea bazei tijelor în apă caldă se aplică la florile cu sevă

36

vâscoasă (narcise) şi constă în menţinerea bazei tijelor florale în apă caldă la temperatura de 30–40 °C, timp de 1–2 ore până când încetează scurgerea sevei.

Zdrobirea sau despicarea bazei tulpinilor. Se aplică cu precădere la speciile cu tulpini lemnoase sau semilemnoase pentru a facilita absorbţia apei sau soluţiilor conservante.

Eliminarea vârfului inflorescenţelor se practică la speciile cu inflorescenţe spiciforme lungi (gladiole, gura leului, nemţişori), la care există riscul ca vârful inflorescenţei să se aplece sub greutatea proprie.

Eliminarea staminelor se impune la speciile cu stamine lungi, bogate în polen (crini, alstroemeria) deoarece la care polenul pătează atât petalele florilor cât şi locul unde este amplasat aranjamentul respectiv.

Curbarea tijelor sau tulpinilor florale se execută la speciile cu tulpini cu un grad mai mare de elasticitate pentru a imprima o anumită linie în cadrul aranjamentului floral. Lucrarea se execută lent, cu ambele mâini, pentru a evita ruperea tulpinilor.

Tijarea tulpinilor sau tijelor florale are drept scop atât întărirea sau prelungirea tulpinilor sau tijelor florale cât şi modelarea acestora după anumite unghiuri, în raport cu stilul aranjamentului floral pe care dorim să îl realizăm.

Tijarea se realizează cu ajutorul unor sârme subţiri, cu diametrul de 0,7–1,0 mm, simplă sau plastifiată în material plastic de culoare verde, acestea rulându-se în spirală pe lungimea tijei sau tulpinilor sau introducându-se în interiorul tijelor sau tulpinilor florale (fig. 4.1.1.).

Fig. 4.1.1. Tijarea tulpinilor sau tijelor florale

Frunzele Frunzele, atât cele proprii ale florilor cât și cele aparţinând altor

37

decorative specii (cunoscute sub numele de verdeaţă), completează în mod plăcut florile în orice tip de buchet sau aranjament floral.

Ele au ca efect:- umplerea spaţiului dintre flori - asigurarea bazei sau a echilibrului aranjamentului- accentuarea unor caracteristici ale florilor.

Frunzele au și rolul de a evidenția mai bine anumite culori ale florilor sau, dimpotrivă, de a le estompa pe altele. Astfel, frunzele colorate în nuanţe deschise de verde şi verde–gălbui pun mai bine în evidenţă florile albe, albastre, violet, galbene.

Frunzele cu nuanţe roşietice accentuează culorile roşu, roz, galben şi alb ale florilor. Frunzele panaşate cu alb pun în valoare florile albe iar frunzele panaşate cu galben pun în valoare florile albastre sau violet.

Frunzele colorate în nuanţe închise de verde estompează efectul neplăcut al nuanţelor stridente ale culorii florilor.

În raport cu textura, frunzele pot fi:- mate (mărgăritar, eucalipt, ferigi),- catifelate (Alchemilla, Gloxinia, Gynura)- lucioase (Ficus, Croton, Mahonia, Philodendron,

Spathiphyllum) - pubescente (Cineraria, Salvia officinalis, Stachys).

Frunzele utilizate în aranjamentele florale trebuie să fie perfect sănătoase, cu grad maxim de turgescenţă.

Înainte de utilizarea în aranjamentele florale frunzele se supun unor operaţii asemănătoare ca tehnică de execuţie şi scop cu cele aplicate florilor: împrospătarea tăieturii bazale; flambarea şi opărirea bazei lăstarilor; zdrobirea sau despicarea bazei lăstarilor; eliminarea spinilor de pe lăstari; curbarea lăstarilor cu frunze; tijarea frunzelor şi a lăstarilor cu frunze; rularea, vălurarea şi capsarea frunzelor; împletirea frunzelor.

Spre deosebire de tijarea florilor, tijarea frunzelor se face prin introducerea sârmei în jurul nervurii principale, pe jumătatea inferioară dinspre peţiol, pe partea situată pe reversul frunzei şi rularea celor două capete în jurul peţiolului.

Rularea, vălurarea şi capsarea frunzelor are drept scop obţinerea formelor cilindrice sau vălurate, foarte apreciate în unele compoziţii (fig. 4.1.2.)

Împletirea frunzelor se practică la frunzele cu profil îngust pentru obţinerea unor forme deosebite sau pentru sugerarea toartelor coşurilor (fig. 4.1.3.).

Fig. 4.1.2. Rularea şi vălurarea frunzelor

38

Fig. 4.1.3. Împletirea frunzelor

Fructele Fructele se folosesc cu precădere în aranjamentele florale care simbolizează anotimpurile de toamnă şi iarnă (fig. 4.1.4.).

Fig. 4.1.4. Utilizarea fructelor în aranjamentele florale


1. Care sunt elementele de care se ține cont la asocierea florilor în cadrul aranjamentelor florale?

2. Descrieți și exemplificați florile cu caracter puternic dominant.

39

3. Dați exemple de specii cu flori discret parfumate.

4. Care este scopul lucrarii de tijare a tulpinilor și tijelor florale?

5. Dați exemple de specii decorative prin flori la care se practică eliminarea parțială a frunzelor.

6. Care este rolul și efectul frunzelor în cadrul aranjamentelor florale?

4.3. MATERIALUL VEGETAL USCAT UTILIZAT ÎN ARANJAMENTELE FLORALE

Materialul vegetal uscat se obţine prin uscarea naturală sau artificială a materialului vegetal verde provenit de la specii care au capacitatea de a-și conserva calitățile decorative o perioadă îndelungată în urma uscării.

Cele mai cunoscute specii de la care se prelevă material vegetal în vederea uscării sunt speciile din grupa imortelelor și gramineelor; pe lângă acestea pot fi utilizate însă o gamă largă de alte specii (tabelul 4.2.1.).

Momentul optim de recoltare a florilor destinate uscării este înainte de deschiderea maximă deoarece acestea continuă să se deschidă şi după recoltare. La unele specii – Amobium, Helichrysum, florile se recoltează chiar mai devreme, în faza de boboc semideschis.

Recoltarea tulpinilor de graminee se face la începutul coacerii spicelor, exceptând secara și orzul, care se recoltează când spicele sunt încă verzi. Frunzele se recoltează la maturitatea deplină, când culorile sunt bine definite iar fructele când sunt bine coapte sau uscate.

Toate tipurile de material vegetal destinat uscării se recoltează numai pe timp însorit, după ce s-a zvântat roua.

Uscarea materialului vegetal se face atât natural, prin expunerea la aer, cât și prin presare sau cu ajutorul desicanţilor.

Uscarea naturală a materialului vegetal se face în spații foarte bine aerisite, uscate şi întunecoase, cu temperatura medie de 20–30 °C. Se cunosc trei variante de uscare naturală: uscarea prin suspendarea cu vârful în jos, uscarea în vase fără apă cu vârful în sus şi uscarea în poziţie orizontală.

În toate variantele, uscarea naturală durează circa trei săptămâni.

Uscarea prin presare se realizează prin aşezarea materialului vegetal între foi de sugativă şi introducerea acestora între lamelele unei prese sau sub diferite greutăţi. Pentru o bună conservare a culorilor foile de sugativă se vor schimba pe măsură ce absorb apa din materialul vegetal supus presării pentru a evita apariţiei mucegaiurilor.

40

Tabelul 4.2.1.

Specii care se pretează pentru uscarea materialului vegetal

Specii de la care se usucă florile sau inflorescenţeleImortele

Nr. crt.

Specia Culoarea materialului uscat

1. Ammobium alatum (amobium) alb–sidefiu2. Gomphrena globosa (gomfrena, bumbişori) alb, roz, violet3. Helichrysum bracteatum (helicrisum) roşu, roz, alb, crem4. Helipterum (Acroclinium) roseum

(acroclinium)roşu, roz, galben, violet

5. Statice (Limonium) sinuata (limba peştelui) roz, roşu, alb, albastru6. Xeranthemum annuum (cununiţă, plevaiţă) roz, violet

Alte specii1. Achillea filipendulina (coada şoricelului

galbenă)galben

2. Achillea milefolium (coada şoricelului multicoloră)

galben, roşu, roz

3. Aconitum napellus (omag, coifuri, cocoşei) albastru4. Alchemilla mollis (creţişoară) galben5. Allium ssp. (ceapă decorativă) roz, violet6. Armeria maritima (armeria) roz, alb7. Astilbe arendsii (astilbe) roşu, roz, alb, crem8. Carthamus tinctoris (cartamus) alb9. Celosia argentea (creasta cocoşului) roşu, roz, alb, portocaliu10. Centaurea cyanus (albăstrele) albastru11. Centaurea macrocephala (centaurea perenă) galben

Specii de la care se usucă florile sau inflorescenţele1. Echinops ritro (măciuca ciobanului) albastru2. Eryngium x oliverianum (scai vânăt) albastru–metalic3. Hydrangea hortensis (hortensia) roşu, roz, alb, albastru4. Lavandula officinalis (levănţică) albastru, violet5. Liatris spicata (liatris) roşu, roz, violet, alb6. Nigella damascena (negrilică) albastru, roz, roşu, alb7. Paeonia lactiflora (bujor) alb, roz, roşu8. Ranunculus asiaticus (piciorul cocoşului) roz, roşu, alb, galben9. Salvia farinacea (salvia) alb, albastru, violet10. Scabiosa ssp.(scabiosa) roşu, roz, albastru, violet11. Solidago canadensis (splinuţă) galben12. Zinnia elegans (cârciumărese) roz, roşu, galben, alb

Graminee (se usucă tija florală cu spicele)1. Acorus gramineus Verde, verde-galbui2. Agrostis tenuis brun–violet 3. Briza maxima verde, crem4. Bromus lanceolatus verde, crem5. Carex sp. verde, brun–gălbui6. Cortaderia sp. verde, brun–gălbui7. Festuca ovina glauca verde–glauc8. Hordeum jubatum verde, verde–gălbui 9. Lagurus ovatus alb–crem 10. Miscanthus sinensis brun11. Pennisetum sp. verde–bej, maroniu 12. Stipa calamagrostis violet–argintiu

41

Uscarea artificială se realizează cu ajutorul desicanţilor și permite o deshidratare rapidă şi o foarte bună conservare a culorii florilor. Cei mai cunoscuți și utilizați desicanţi sunt silicagelul şi boraxul, materiale puternic higroscopice sub formă de pulbere sau sare în care se stratifică materialul destinate uscării; cu rezultate mai slabe se mai folosesc nisipul şi sarea și aerul cald. Dat fiind faptul că majoritatea desicanţilor sunt foarte scumpi această metodă se foloseşte mai mult pentru speciile sensibile la degradarea petalelor (anemone, bujori, nemţişori, trandafiri).

Materialul vegetal destinat aranjamentelor cu flori uscate mai poate fi conservat prin glicerinare, cristalizare, colorare, decolorare, corodare sau lăcuire artificială.Test de autoevaluareVă rugăm să răspundeți următoarelor întrebări sau cerințe:

7. Care este considerat momentul optim de recoltare al florilor destinate uscării?

8. Descrieți uscarea naturală.

9. Care este considerat momentul optim de recoltare al frunzelor și fructelor destinate uscării?

De

reținut!!!

Materialul vegetal destinat utilizării în aranjamentele florale poate fi verde sau uscat. Materialul vegetal verde este reprezentat, în principal, de flori, frunze și fructe.

Florile au o prezenţă dominantă în cadrul aranjamentelor florale occidentale şi dominantă, medie sau slabă, în cadrul aranjamentelor florale orientale.

Recoltarea florilor se face la momente diferite de deschidere, în funcţie de specie, fiecare dintre specii având un moment optim de recoltare.

Elementele de care se ține seama la asocierea florilor în buchete și alte tipuri de aranjamente florale sunt: caracterul sau gradul de dominanţă al florilor; perioada de înflorire şi durata înfloririi; textura florilor; parfumul florilor.

În privința grupei de caracter florile sunt încadrate în trei grupe: flori cu caracter puternic dominant; flori cu caracter mediu dominant; flori cu caracter slab dominant. Înainte de utilizarea în aranjamentele florale, florile tăiate se supun următoarelor tratamente: prerăcirea florilor tăiate; eliminarea frunzelor bazale şi a o parte din frunzele de pe restul tulpinii; eliminarea spinilor; împrospătarea tăieturii bazale; flambarea sau opărirea bazei

42

tulpinilor; introducerea bazei tijelor sau tulpinilor în apă caldă; zdrobirea sau despicarea bazei tulpinilor; eliminarea vârfului inflorescenţelor; eliminarea staminelor; curbarea tijelor sau tulpinilor florale; tijarea tulpinilor sau tijelor florale.

Frunzele, atât cele proprii ale florilor cât și cele aparţinând altor specii (cunoscute sub numele de verdeaţă), completează în mod plăcut florile în orice tip de buchet sau aranjament floral. Ele au ca efect umplerea spaţiului dintre flori, asigurarea bazei sau a echilibrului aranjamentului, accentuarea unor caracteristici ale florilor.

Fructele se folosesc cu precădere în aranjamentele florale care simbolizează anotimpurile de toamnă şi iarnă.

Materialul vegetal uscat se obţine prin uscarea naturală sau artificială a materialului vegetal verde provenit de la specii care au capacitatea de a-și conserva calitățile decorative o perioadă îndelungată în urma uscării. Uscarea materialului vegetal se face atât natural, prin expunerea la aer, cât și prin presare sau cu ajutorul desicanţilor.


Întrebarea nr. 1Elementele de care se ține seama la asocierea florilor în buchete și

alte tipuri de aranjamente florale sunt:- caracterul sau gradul de dominanţă al florilor- perioada de înflorire şi durata înfloririi- textura florilor- parfumul florilor.

Întrebarea nr. 2Florile cu caracter puternic dominant sunt cele cu tije sau tulpini

lungi, viguroase, zvelte, flori mari, cu formă şi colorit deosebit, fiind impunătoare prin tot ce le aparţine.

Exemple de specii care se incadreaza in această grupă: majoritatea orhideelor, Strelitzia, Heliconia, Anthurium, Calla, Lisianthus, soiurile viguroase de trandafiri şi crizanteme standard, crinii, gladiolele, nemţişorii, tuberozele, Liatris, soiurile viguroase de Dahlia, Alstroemeria.

Florile acestor specii pot fi utilizate singure sau asociate cu specii aparţinând grupei de caracter mediu dominant, caz în care se amplasează în poziţia cea mai înaltă sau centrală din cadrul buchetului sau aranjamentului respectiv.

Întrebarea nr. 3 Dintre speciile cu flori discret parfumate amintim: unele soiuri de

43

frezia, unele soiuri de trandafir, Lathyrus, Spathiphyllum, narcise, bujor, irişi, toporaşi.

Întrebarea nr. 4Tijarea tulpinilor sau tijelor florale are drept scop atât întărirea sau

prelungirea tulpinilor sau tijelor florale cât şi modelarea acestora după anumite unghiuri, în raport cu stilul aranjamentului floral pe care dorim să îl realizăm.

Tijarea se realizează cu ajutorul unor sârme subţiri, cu diametrul de 0,7–1,0 mm, simplă sau plastifiată în material plastic de culoare verde, acestea rulându-se în spirală pe lungimea tijei sau tulpinilor sau introducându-se în interiorul tijelor sau tulpinilor florale.

Întrebarea nr. 5Pe lângă frunzele bazale, la speciile cu frunze numeroase şi mari

cum ar fi: bujorul, crizantema, trandafirul, liliacul, hortensia se elimină şi o parte dintre frunzele de pe restul tulpinii pentru a limita la minim pierderile de apă prin transpiraţie.

Întrebarea nr. 6Frunzele au ca efect:

- umplerea spaţiului dintre flori - asigurarea bazei sau a echilibrului aranjamentului- accentuarea unor caracteristici ale florilor.

Rolul lor este de a completa prezenta florilor si de a evidenția mai bine anumite culori ale florilor sau, dimpotrivă, de a le estompa pe altele.

Întrebarea nr. 7Momentul optim de recoltare a florilor destinate uscării este înainte

de deschiderea maximă deoarece acestea continuă să se deschidă şi după recoltare. La unele specii – Amobium, Helichrysum, florile se recoltează chiar mai devreme, în faza de boboc semideschis.

Întrebarea nr. 8Uscarea naturală a materialului vegetal se face în spații foarte bine

aerisite, uscate şi întunecoase, cu temperatura medie de 20–30 °C. Se cunosc trei variante de uscare naturală: uscarea prin suspendarea cu vârful în jos, uscarea în vase fără apă cu vârful în sus şi uscarea în poziţie orizontală.

În toate variantele, uscarea naturală durează circa trei săptămâni.

Întrebarea nr. 9Frunzele se recoltează la maturitatea deplină, când culorile sunt

bine definite, iar fructele când sunt bine coapte sau uscate.

44


1. Care sunt tipurile de material vegetal utilizate în aranjamentele florale ?(1p)

2. Care sunt elementele de care se ținea seama la asocierea florilor în buchete și alte tipuri de aranjamente florale ?(1p)

3. Care sunt grupele de caracter în care sunt încadrate florile ? Exemplificați !(2p)

4. Care sunt tratamentele la care se supun florile tăiate înainte de utilizarea în aranjamentele florale ?((2p)

5. Care este rolul frunzelor în aranjamentele florale ?(2p)

6. În ce tipuri de aranjamente florale se utilizează cu precădere fructele ? (1p)

7. Care sunt metodele de uscare a materialului vegetal destinat aranjamentelor florale ?(1p)





4. Şelaru Elena, 2004. Artă florală. Ed. Ceres, Bucureşti.5. Toma Fl., 2003. Floricultură şi gazon. Vol. I, Ed. Cris Book Universal Bucureşti.6. Toma Fl., 2009. Floricultură și Artă florală. Vol. V. Ed. InvelMultimedia

București.

45


ARTA FLORALĂ ORIENTALĂ

Cuprins5.1. Obiectivele unității de învățare nr. 55.2. Principiile și școlile artei florale orientale5.3. Stilurile și tehnicile de realizare a aranjamentelor florale Ikebana5.4. Comentarii și răspunsuri la teste 5.5. Lucrarea de verificare nr. 55.6. Bibliografie minimală


Prin studierea acestei unități de învățare, veți fi în măsură să dețineți noțiuni despre: Principiile care stau la baza artei florale orientale Principalele școli de artă florală orientală și elementele promovate de acestea Stiluri de aranjamente florale Ikebana

5. 2. PRINCIPIILE ȘI ȘCOLILE ARTEI FLORALE ORIENTALE

Spațiul oriental este considerat leagănul artei florale din timpuri foarte străvechi, aici florile fiind folosite atât în ceremoniile religioase cât şi în festivităţile publice cu mii de ani în urmă.

Orientalii văd în fiecare floare şi în fiecare element al naturii o întreagă filozofie, motiv pentru care putem spune că arta florală orientală este caracterizată printr-un puternic simbolism şi o strânsă legătură cu natura.

Arta florală orientală reprezintă astfel, expresia spiritualităţii spaţiului oriental, această artă unică bazându-se pe filozofia „Kado” (calea florilor), o cale de împlinire umană şi de înţelegere a universului.

Pentru orientali în general și pentru japonezi, în special, aranjamentele florale nu sunt destinate neapărat unui scop estetic ci reprezintă mai degrabă punerea în practică a unor idei şi noţiuni abstracte. Aceste aranjamente sunt purtătoare ale unui mesaj precis, bazat pe simbolurile pe care le sugerează materialul vegetal folosit.

Forma cea mai desăvârşită a artei florale orientale se regăseşte în aranjamentele florale japoneze – Ikebana.

Principiile artei florale orientale

Principiile artei florale orientale sunt:1) perfecţiunea lineară;2) triunghiul Cer–Om–Pământ;3) asimetria;4) simplitatea şi modestia;5) reprezentarea scurgerii timpului şi a succesiunii anotimpurilor.

1. Perfecţiunea lineară este principiul care izvorăşte din înţelegerea creşterii naturale a plantelor, din dragostea şi respectul omului oriental pentru natură şi Creatorul ei. Fiecare aranjament floral oriental se distinge printr-o linie perfectă, predominantă în faţa culorii,

46

mai mult sau mai puţin sinuoasă, aşa cum de altfel, ea poate fi observată și în natură.

În aranjamentele florale Ikebana, această perfecţiune lineară se redă cu ajutorul ramurilor cu forme deosebite, mai mult sau mai puţin torsionate, înfrunzite sau desfrunzite, în raport cu sezonul în care ne aflăm.

2. Triunghiul Cer–Om–Pămînt reflectă conştiinţa omului oriental asupra locului care îi revine în cadrul ordinii stabilite de Creator, faptul că a fost aşezat de Creator între Cer şi Pământ, ca cea mai importantă creaţie a Sa. În filozofia japoneză cele trei elemente – Cerul, Omul și Pământul sunt elementele cheie ale Universului.

Triunghiul Cer–Om–Pămînt se redă în aranjamentele florale japoneze cu ajutorul a 3 elemente care pornesc din acelaşi loc, fiecare dintre ele având lungimi, poziţii şi denumiri specifice (fig. 5.2.1.).

Fig. 5.2.1. Dispunerea celor 3 elemente în cadrul triunghiului

Cer–Om–Pământ

Materialul vegetal folosit pentru simbolizarea celor 3 elemente poate fi reprezentat fie numai de ramuri fie de ramuri asociate cu flori.

Elementul cel mai lung simbolizează Cerul și denumit SHIN; reprezintă elementul la care se raportează toate celelalte elemente ale compoziţiei. Este reprezentat cel mai frecvent de o ramură cu contur deosebit şi se dimensionează, în majoritatea stilurilor, la lungimea de o dată şi jumătate din înălţimea vasului.

Unghiul sub care se dispune elementul Shin variază între 0 şi 120 de grade faţă de verticală, în funcţie de stilul sau substilul compoziţiei şi şcoala la care ne raportăm.

Cel de-al doilea element simbolizează Omul și este denumit SOE; se dimensionează la lungimea de 3/4 din primul element şi se poziţionează lateral, mai mult sau mai puţin înclinat şi pornind din acelaşi punct ca şi acesta.

Cel de-al treilea element simbolizează Pământul şi poartă numele HIKAE; se dimensionează la lungimea de 3/4 din cel de-al doilea

47

element. Se poziţionează înaintea primelor două elemente, în poziţie uşor opusă celui de-al doilea element.

Dispunerea şi dimensionarea celui de-al treilea element sugerează faptul că pământul se supune atât Creatorului cât şi omului de care este legat.

Pe lângă aceste 3 elemente obligatorii, în unele stiluri mai pot fi întâlnite şi elemente suplimentare cu rol în finisarea aranjamentul floral.

3. Asimetria este, în filozofia japoneză, singura în măsură să sugereze vastitatea şi diversitatea formelor întâlnite în natură și, de aceea, ea trebuie redată în orice tip de aranjament floral, fiind considerată o sursă inepuizabilă de frumusețe.

4. Simplitatea şi modestia sunt însușiri specifice omului oriental și ele trebuie să se regăsească și în aranjamentele florale. Conform acestui principiu, chiar și o ramură simplă, cu contur deosebit, culeasă din natură şi aşezată într-un vas pot să aducă bucurii la fel de mari cum aduc pentru occidentali cele mai scumpe flori.

5. Reprezentarea scurgerii timpului şi a succesiunii anotimpurilor. Este principiul care impune ca aranjamentele florale orientale, cu excepția celor moderne, aparţinând stilurilor libere, să fie executate numai cu flori naturale, existente în sezonul respectiv. Aceste anotimpuri sugerează, de altfel, şi etapele prin care trece omul în viaţă.

Aranjamentele florale care simbolizează primăvara, copilăria şi tinereţea se realizează din ramuri puternic torsionate, cu muguri sau flori în fază de boboc. Pentru aranjamentele care simbolizează vara şi maturitatea ca etapă din viaţa omului se folosesc ramuri bine înfrunzite şi flori deschise.

Aranjamentele florale care simbolizează toamna și vîrsta a treia se realizează din ramuri cu frunze îngălbenite sau ruginii şi ramuri cu fructe de sezon.

Pentru sugerarea iernii şi a bătrâneţii ca etapă din viaţa omului se realizează aranjamente cu ramuri desfrunzite, puternic torsionate, rădăcini, ramuri cu fructe uscate precum şi cu ramuri de conifere, acestea din urmă simbolizând veşnicia şi ciclul continuu al vieţii.

Școlile artei florale orientale

Cele mai cunoscute şi apreciate şcoli care au promovat și promovează aranjamentele florale Ikebana sunt școlile Ikenobo, Ohara şi Sogetsu. Şcoala Ikenobo datează din secolul al VI-lea, fiind cunoscută și

sub numele de şcoala „marii tradiţii”. Întemeietorul ei a fost călugărul Ono no Imoko, stareţul templului Rokkaku-do din Kyoto cunoscut sub numele de Senmu Ikenobo.Senmu Ikenobo a formulat primele principii ale aranjamentelor florale Ikebana, principii derivate din filozofia budhistă, cel mai important dintre acestea fiind principiul triunghiului Cer-Om-Pământ.

48

De-a lungul timpului, şcoala Ikenobo a promovat toate stilurile de aranjamente florale Ikebana. În prezent, principalele stiluri promovate de şcoala Ikenobo sunt stilurile Rikka, Shoka, Moribana şi Jiyubana (fig. 5.1.2. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 5.2.2. Stiluri promovate de şcoala Ikenobo (I)

Rikka Shoka

Moribana Jiyubana

Şcoala Ohara a fost întemeiată în anul 1895 de Unshin Ohara și este cunoscută şi sub numele de şcoala „universalităţii formei”; este prima școală care impune kenzanul ca material de fixare a elementelor vegetale.Școala Ohara promovează un curent nou în arta florală Ikebana, caracterizat prin acordarea unei importanţe sporite varietăţii culorilor şi a materialului vegetal, ca urmare a pătrunderii influenţei occidentale în spaţiul geografic japonez.Cele mai cunoscute stiluri promovate de şcoala Ohara sunt stilurile Moribana, Heika și Jiyubana (fig. 5.2.3. – 5.2.5. și CD-ul atașat acestei cărți).

49

Fig. 5.2.3. Stilul Moribana promovat de şcoala Ohara

Fig. 5.2.4. Stilul Heika promovat de şcoala Ohara

Fig. 5.2.5. Stilul Jiyubana în variante ale şcolii Ohara

Şcoala Sogetsu a fost întemeiată în perioada 1925–1927 de Teshigahara Sofu (1900–1979), fiind cunoscută şi sub numele de şcoala „actualităţii expresiei”. Ea promovează o libertate mai mare

50

de exprimare a celor 3 stiluri pe care le practică, Moribana, Nageire şi Jiyubana, aranjamentele acestei școli fiind renumite şi prin frumuseţea deosebită a liniilor, redate atât cu elemente vegetale cât şi nevegetale (fig. 5.2.6. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 5.2.6. Stiluri promovate de şcoala Sogetsu

a) Moribana

b) Nageire

c) Jiyubana

51

Test de autoevaluareVă rugăm să răspundeți următoarelor întrebări sau cerințe:1. Prin ce se caracterizează arta florală orientală ?

2. Descrieți principiul asimetriei în arta florală orientală.

3. Care sunt principalele școli care au promovat și promovează aranjamentele florale Ikebana ?

4. Care sunt elementele prin care s-a impus școala O`hara?

5.3. STILURILE ȘI TEHNICILE DE REALIZARE A ARANJAMENTELOR FLORALE IKEBANA

De-a lungul istoriei s-au consacrat următoarele stiluri de aranjamente florale Ikebana: Rikka, Chabana, Nageire, Shoka (Seika), Moribana, Heika și Jiyubana.

Aranjamente RIKKA

Aranjamentele RIKKA apar pentru prima dată în secolul al XVI-lea, în cadrul şcolii Ikenobo, ca aranjamente cu o profundă încărcătură religioasă, fiind destinate în exclusivitate templelor budhiste.

Mai târziu, sub sigla școlii Sogetsu, aranjamentele florale în stil Rikka pierd din semnificația exclusiv religioasă și sunt întâlnite şi în cadrul locuinţelor nobililor, într-o nişă specială numită alcov (Tokonoma) pentru ca azi să fie prezente în toate spaţiile, publice sau particulare.

Aranjamentele clasice în stil Rikka se caracterizează prin dimensiuni mari, de până la 1,5 / 1,0 m, și includ 7 sau 9 elemente (Yakueda), fiecare dintre ele cu denumiri şi simboluri specifice (fig. 5.3.1.).

Elementul principal poartă numele Shin și este reprezentat de o ramură de pin sau de prun înflorit. Celelalte elemente au următoarele semnificații: Soe este ramura ajutătoare, sugerează centrul şi se poziţionează la jumătate din înălţimea ramurii Shin; Mikoshi, sugerează perspectiva şi echilibrează ramura ajutătoare; Shoshin, consolidează centrul aranjamentului; Uke, ramura primitoare cu rol de a întregi aranjamentul; Do, reprezintă trunchiul; Hikae, ramura însoţitoare cu rol în echilibrarea ramurii primitoare; Nagashi, ramura curgătoare care maschează gura vasului; Maeoki, ramura anterioară, maschează împreună cu ramura curgătoare gura vasului.

Uneori, pe lângă aceste 9 ramuri se folosesc şi elemente suplimentare (Ashirai), cu rol în finisarea aranjamentului (fig. 5.3.2. și CD-ul atașat acestei cărți).

Vasul pe care se sprijină elementele vegetale în aranjamentele Rikka este confecționat, cel mai adesea din bronz sau alte metale grele, are un colorit închis și deschidere largă în partea superioară.

Fig. 5.3.1. Schema unui aranjament RIKKA

52

Fig. 5.3.2. Aranjamente clasice în stil RIKKA

Datorită numărului mare de elemente, cu denumiri, dimensiuni și poziții foarte precise, aranjamentele Rikka sunt cele mai riguroase și dificile iar executarea lor corectă presupune multă pricepere şi dexteritate.

Școala Ikenobo lansează în anul 1999 o variantă modernă a stilului Rikka, numită Rikka Shimptai, în care este permisă o mai mare posibilitate de exprimare a propriei creativităţi a executanților. În această variantă se acordă o mai mare importanţă culorilor, cantităţii şi texturii materialului vegetal și vasului și se folosesc numai 2 ramuri denumite Shu şi Yo utilizate fie singular, fie în buchete alături de

53

elementele de finisaj numite Ashirai (fig. 5.3.3. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 5.3.3. Aranjamente în stil RIKKA SHIMPUTAI

Aranjamente CHABANA

Aranjamentele (buchetele) CHABANA sunt promovate pentru prima dată în secolul al XVI lea de școala Ikenobo, din dorința de a evidenția atmosfera specifică ceremonialul oriental de servire a ceaiului.

Buchetele Chabana se realizează din flori efemere, în fază de boboc care se deschidă sub ochii invitaţilor, în timpul ceremoniei de servire a ceaiului: camelia, bujor simplu, măceş, cireş, zorele, nufăr, etc (fig. 5.3.4. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 5.3.4. Aranjamente CHABANA

Buchetele Chabana se leagă, sub privirile participanților la ceremonialul de servire a ceaiului, pe un beţişor sau o ramură mică ascuţită la bază pentru a servi la sprijinirea pe vasul care îl va susţine. După executare, buchetul trebuie aruncat în vas dintr-o singură mişcare. Vasele folosite pentru sprijinirea buchetului pot fi înguste sau largi, în funcţie de silueta şi volumul buchetului pe care trebuie să îl susţină.

Aranjamente Aranjamentele NAGEIRE apar spre sfârşitul secolului al XVI-lea

54

NAGEIRE fiind promovate de școala Ikenobo sub forma unor buchete simple, realizate dintr-un număr restrâns de elemente vegetal de sezon şi aşezate liber în vase înalte. În acele vremuri aranjamentele florale Nageire decorau locul de onoare din camera de oaspeţi japoneză cunoscut sub denumirea de Tokonoma.

Dacă la început aranjamentele Nageire foloseau o singură ramură, mai mult sau mai puţin torsionată, ramificată sau nu, mai târziu devine obligatoriu triunghiul Cer-Om-Pământ (fig. 5.3.5. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 5.3.5. Aranjamente în stil NAGEIRE

Aranjamente SHOKA

Aranjamentele SHOKA (SEIKA) sunt promovate tot de școala Ikenobo și apar la sfârşitul secolului al XVIII-lea din combinarea stilurilor Rikka şi Nageire.

La început aceste aranjamente se realizau doar din 2 elemente numite Yo (principiul pozitiv) şi In (principiul negativ), pentru ca mai târziu să fie adoptat pricipiul celor 3 elemente Shin, Soe şi Tai (Cerul, Omul şi Pământul) numite Yakueda şi reprezentate fie de 3 ramuri fie de grupe a câte 3 ramuri pentru fiecare dintre elemente.

Vasul în aranjamentele Shoka simbolizează sursa vieţii şi are o deschidere largă în partea superioară.

Fig. 5.3.6. Aranjamente Shoka Shofutai

În prezent, aranjamentele Shoka sunt promovate în 2 variante:

55

varianta tradiţională – Shoka Shofutai şi varianta modernă – Shoka Shimputai (fig. 5.3.6.- 5.3.7. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 5.3.7. Aranjamente Shoka Shimputai

Aranjamente MORIBANA

Aranjamentele MORIBANA, cunoscute și sub numele de Ikebana modernă, apar ca rezultat al pătrunderii influenţei occidentale în spaţiul japonez, fiind lansate în secolul XIX de şcoala Ohara.

Aceste aranjamente folosesc vasele plate, joase și largi și kenzanul sau shippo ca elemente de fixare a materialului vegetal. Pe lângă cele 3 elemente obligatorii pentru realizarea triunghiului Cer–Om–Pământ sunt folosite şi elemente vegetale auxiliare, numite Jushi, pentru finisarea aranjamentului (fig. 5.3.8. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 5.3.8. Aranjamente în stil Moribana

AranjamenteHEIKA

Aranjamentele HEIKA sunt derivate ale stilului Nageire, fiind promovate de școala Ohara. Principiile de aranjare a florilor sunt similare celor utilizate în stilul Moribana, cu deosebirea că se folosesc vase înalte şi înguste (fig. 5.3.9. și CD-ul atașata acestei cărți).

56

Fig. 5.3.9. Aranjamente în stil HEIKA

Aranjamente JIYUBANA

Aranjamentele JIYUBANA reprezintă stilul modern al aranjamentelor florale orientale, în care se accentuează aspectul decorativ și libertatea de expresie a artistului, fiind promovate de toate şcolile (fig. 5.310. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 5.3.10. Aranjamente în stil JIYUBANA

De

reținut!!!

Spațiul oriental este considerat leagănul artei florale din timpuri foarte străvechi, orientalii văzând în fiecare floare şi în fiecare element al naturii o întreagă filozofie; din acest motiv se spune că arta florală orientală este caracterizată printr-un puternic simbolism şi o strânsă legătură cu natura.

Forma cea mai desăvârşită a artei florale orientale se regăseşte în aranjamentele florale japoneze – Ikebana.

Principiile artei florale orientale sunt: perfecţiunea lineară;

triunghiul Cer–Om–Pământ; asimetria; simplitatea şi modestia; reprezentarea scurgerii timpului şi a succesiunii anotimpurilor.

Perfecţiunea lineară este principiul care izvorăşte din înţelegerea creşterii naturale a plantelor, din dragostea şi respectul omului oriental pentru natură şi Creatorul ei. Fiecare aranjament floral oriental se distinge printr-o linie perfectă, predominantă în faţa culorii, mai mult sau mai puţin

57

sinuoasă, aşa cum de altfel, ea poate fi observată și în natură.Triunghiul Cer–Om–Pămînt reflectă conştiinţa omului oriental asupra locului care îi revine în cadrul ordinii stabilite de Creator, faptul că a fost aşezat de Creator între Cer şi Pământ, ca cea mai importantă creaţie a Sa. În filozofia japoneză cele trei elemente – Cerul, Omul și Pământul sunt elementele cheie ale Universului. Asimetria este, în filozofia japoneză, singura în măsură să sugereze vastitatea şi diversitatea formelor întâlnite în natură și, de aceea, ea trebuie redată în orice tip de aranjament floral, fiind considerată o sursă inepuizabilă de frumusețe.

Simplitatea şi modestia sunt însușiri specifice omului oriental și ele trebuie să se regăsească și în aranjamentele florale.

Reprezentarea scurgerii timpului şi a succesiunii anotimpurilor. Este principiul care impune ca aranjamentele florale orientale, cu excepția celor moderne, aparţinând stilurilor libere, să fie executate numai cu flori naturale, existente în sezonul respectiv. Aceste anotimpuri sugerează, de altfel, şi etapele prin care trece omul în viaţă.

Cele mai cunoscute şi apreciate şcoli care au promovat și promovează aranjamentele florale Ikebana sunt școlile Ikenobo, Ohara şi Sogetsu.Şcoala Ikenobo datează din secolul al VI-lea, fiind cunoscută și sub numele de şcoala „marii tradiţii”. Întemeietorul ei a fost călugărul Ono no Imoko, stareţul templului Rokkaku-do din Kyoto cunoscut sub numele de Senmu Ikenobo.

Şcoala Ohara a fost întemeiată în anul 1895 de Unshin Ohara și este cunoscută şi sub numele de şcoala „universalităţii formei”; este prima școală care impune kenzanul ca material de fixare a elementelor vegetale.

Şcoala Sogetsu este întemeieată în perioada 1925–1927 și promovează o libertate mai mare de exprimare a celor 3 stiluri pe care le practică, Moribana, Nageire şi Jiyubana, aranjamentele acestei școli fiind renumite şi prin frumuseţea deosebită a liniilor, redate atât cu elemente vegetale cât şi nevegetale.

De-a lungul istoriei s-au consacrat următoarele stiluri de aranjamente florale Ikebana: Rikka, Chabana, Nageire, Shoka (Seika), Moribana, Heika și Jiyubana.o Aranjamentele RIKKA apar pentru prima dată în secolul al XVI-lea, în cadrul şcolii Ikenobo, ca aranjamente cu o profundă încărcătură religioasă, fiind destinate în exclusivitate templelor

58

budhiste. Mai târziu, sub sigla școlii Sogetsu, aranjamentele florale în stil Rikka pierd din semnificația exclusiv religioasă și sunt întâlnite şi în cadrul locuinţelor nobililor, într-o nişă specială numită alcov (Tokonoma) pentru ca azi să fie prezente în toate spaţiile, publice sau particulare.

o Aranjamentele (buchetele) CHABANA sunt promovate pentru prima dată în secolul al XVI lea de școala Ikenobo, din dorința de a evidenția atmosfera specifică ceremonialul oriental de servire a ceaiului.

o Aranjamentele NAGEIRE apar spre sfârşitul secolului al XVI-lea fiind promovate de școala Ikenobo sub forma unor buchete simple, realizate dintr-un număr restrâns de elemente vegetal de sezon şi aşezate liber în vase înalte. Sunt primele aranjamente care consacră obligativitatea treiunghiului Cer-Om-Pământ.

o Aranjamentele SHOKA (SEIKA) sunt promovate tot de școala Ikenobo și apar la sfârşitul secolului al XVIII-lea din combinarea stilurilor Rikka şi Nageire.

o Aranjamentele MORIBANA, cunoscute și sub numele de Ikebana modernă, apar ca rezultat al pătrunderii influenţei occidentale în spaţiul japonez, fiind lansate în secolul XIX de şcoala Ohara.

o Aranjamentele HEIKA sunt derivate ale stilului Nageire, fiind

promovate de școala Ohara. Principiile de aranjare a florilor sunt similare celor utilizate în stilul Moribana, cu deosebirea că se folosesc vase înalte şi înguste.

o Aranjamentele JIYUBANA reprezintă stilul modern al aranjamentelor florale orientale, în care se accentuează aspectul decorativ și libertatea de expresie a artistului, fiind promovate de toate şcolile.


Întrebare nr. 1Arta florală orientală reprezintă expresia spiritualităţii spaţiului

oriental. Spațiul oriental este considerat leagănul artei florale din timpuri foarte străvechi, deaorece florile se foloseau atât în ceremoniile religioase cât şi în festivităţile publice cu mii de ani în urmă.

Orientalii văd în fiecare floare şi în fiecare element al naturii o întreagă filozofie, motiv pentru care putem spune că arta florală orientală este caracterizată printr-un puternic simbolism şi o strânsă

59

legătură cu natura.Pentru orientali, aranjamentele florale sunt purtătoare ale unui

mesaj precis, bazat pe simbolurile pe care le sugerează materialul vegetal folosit si nu sunt destinate neapărat unui scop estetic.

Forma cea mai desăvârşită a artei florale orientale se regăseşte în aranjamentele florale japoneze – Ikebana

Întrebarea nr. 2Principiul asimetriei este, în filozofia japoneză, singura în măsură

să sugereze vastitatea şi diversitatea formelor întâlnite în natură și, de aceea, ea trebuie redată în orice tip de aranjament floral, fiind considerată o sursă inepuizabilă de frumusețe.

Întrebarea nr. 3 Cele mai cunoscute şi apreciate şcoli care au promovat și

promovează aranjamentele florale Ikebana sunt școlile Ikenobo, Ohara şi Sogetsu.

Întrebarea nr. 4Şcoala Ohara a fost întemeiată în anul 1895 de Unshin Ohara și

este prima școală care impune kenzanul ca material de fixare a elementelor vegetale. Promovează un curent nou în arta florală Ikebana, caracterizat prin acordarea unei importanţe sporite varietăţii culorilor şi a materialului vegetal, ca urmare a pătrunderii influenţei occidentale în spaţiul geografic japonez.

Cele mai cunoscute stiluri promovate de şcoala Ohara sunt stilurile Moribana, Heika și Jiyubana

5.5. LUCRARE DE AUTOEVALUARE NR. 5

Întrebările /cerinţele la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele (punctajul este precizat la fiecare):1. Care sunt principiile artei florale orientale ?(2p)

2. Care sunt stilurile de aranjamente florale Ikebana ?(1p)

3. Prin ce se caracterizează și care sunt elementele stilului Rikka ?(1p)

4. Care sunt caracteristicile stilului Chabana ?(1p)

5. Prin ce se caracterizează stilul Nageire ? (1p)

6. Care sunt particularitățile stilului Shoka ? (1p)

7. Ce introduce nou stilul Moribana în privința vasului, suportului de fixare și materialului vegetal ?(2p)

8. Prin ce se caracterizează stilurile Heika și Jiyubana ? (1p)

60



2. Bayard L., 1991. Ikebana Bonsai. Ed. Ars Mundi, France3. Institutul Eurocor, Toma Fl., 2004. Flori şi aranjamente florale. Ed. Eurocor

Bucureşti.4. Sahai Rakesh, 1997. The art of flower arrangement. UBS Publishers Distributors

Ltd., London.5. Şelaru Elena, 2004. Artă florală. Ed. Ceres, Bucureşti.6. Teshigahara Hiroshi, 1992. Sogetsu School Book. Sogetsu Foundation, Japan7. Toma Fl., 2009. Floricultură și Artă florală. Vol. V. Ed. InvelMultimedia

București.8. * The Ikenobo, 1999. The monthly magazin for Ikenobo Ikebana. Japan

61


ARTA FLORALĂ OCCIDENTALĂ

Cuprins6.1. Obiectivele unității de învățare nr. 66.2. Principiile artei florale occidentale6.3. Buchete realizate din material vegetal verde (proaspăt)6.4. Aranjamente florale realizate în vase, cu material vegetal verde (proaspăt)6.5. Buchete și alte tipuri de aranjamente florale realizate din material vegetal uscat6.6. Aranjamente florale realizate din plante întregi6.7. Comentarii și răspunsuri la teste 6.8. Lucrarea de verificare nr. 66.9. Bibliografie minimală


Prin studierea acestei unități de învățare, veți fi în măsura să detineți noțiuni despre: Principiile și elementele care stau la baza artei florale occidentale Tipuri de buchete și alte aranjamente florale întâlnite în arta florală occidentală, realizate cu material

vegetal proaspăt sau uscat Stiluri de aranjamente florale occidentale Aranjamente florale realizate cu plante întregi

6.2. PRINCIPIILE ARTEI FLORALE OCCIDENTALE

Comparativ cu spațiul oriental, consacrarea aranjamentelor florale la nivel de artă are loc mult mai târziu, abia în secolul al XIX-lea, în timpul reginei Victoria a Marii Britanii, când apar adevărate şcoli de promovare a aranjamentelor florale.

Spre deosebire de aranjamentele florale orientale, aranjamentele florale occidentale se caracterizează prin bogăţia şi varietatea materialului vegetal şi a culorilor, cele mai răspândite fiind buchetele și abia apoi aranjamentele în vase.

Principiile care stau la baza aranjamentelor florale occidentale sunt: unitatea; respectarea proporţiilor; accentul şi dominanţa; simetria sau asimetria; echilibrul.

Unitatea. Conform acestui principiu, fiecare dintre are un rol bine determinat în cadrul compoziției însă în strânsă legătură cu celelalte elemente, astfel încât împreună alcătuiesc un ansamblu unitar, armonios.

Respectarea proporţiilor are în vedere corelaţia dintre dimensiunile elementelor aranjamentului floral, raportarea având în vedere atât materialul vegetal cât şi la vasul şi celelalte accesorii care constituie parte integrantă a aranjamentului.

De exemplu, proporţia dintre înălţimea vasului şi cea a buchetului poate fi de 1/3, 3/5, 5/8, 1/1,6.

Accentul şi dominanţa au în vedere direcţia din care este privit

62

aranjamentul respectiv. Astfel, pentru un aranjament floral vizibil din toate direcţiile accentul şi dominanţa se distribuie uniform pe toată suprafaţa și acesta pare că este privit „din faţă” din orice direcție în timp ce pentru un aranjament dispus pe verticală şi amplasat într-un colţ, accentul şi dominanţa se distribuie doar pe partea expusă privirii.

Simetria sau asimetria au în vedere distribuirea materialului vegetal în cantităţi egale sau inegale, de o parte şi de alta a liniei imaginare care uneşte vârful cu baza aranjamentului.

Aranjamentele simetrice se încadrează în forme geometrice şi sunt destul de greu de realizat, în timp ce aranjamentele asimetrice sunt mai apropiate de natură, fiind rezultatul pătrunderii influenţei japoneze în stilul de aranjare a florilor din spaţiul occidental.

Echilibrul are în vedere proporționarea corectă a materialului vegetal de o parte şi de alta a liniei imaginare care coboară prin centrul aranjamentului de la vârf spre baza acestuia, astfel încât acesta să fie stabil din punct de vedere al greutății.

Elementele specifice aranjamentelor florale occidentale sunt: forma; mărimea; textura; aspectul cromatic.

Forma este rezultatul conturului oricărui aranjament și poate fi geometrică, în cadrul compoziţiilor simetrice (globuloasă, conică sau tronconică) sau neregulată, în cadrul compoziţiilor naturale, asimetrice.

Mărimea aranjamentelor este variabilă, în funcţie de tip şi stil, de la câţiva cm în cadrul buchetelor mici, destinate nou-născuţilor la 1,5–2,0 m, în cadrul aranjamentelor funerare.

Textura este dată de calitatea materialului vegetal şi a accesoriilor folosite în realizarea aranjamentelor (dur, moale, neted, contorsionat) şi ea trebuie să se armonizeze cu textura obiectelor din spaţiul unde este amplasat aranjamentul floral.

Aspectul cromatic poate fi unicolor, bicolor sau multicolor, respectând regulile privitoare la simbolurile şi asocierea culorilor.

6.3. BUCHETE REALIZATE DIN MATERIAL VEGETAL VERDE (PROASPĂT)

Buchetele realizate din material vegetal proaspăt pot fi rotunde (circulare sau multifaţetate) şi frontale (unifaţetate).

În funcție de evenimentul pentru care sunt realizate, buchetele pot fi: buchete pentru nou-născuţi, buchete de botez, buchete de nuntă, buchete pentru aniversări, buchete pentru recepţii, buchete funerare şi comemorative.

Buchetele rotunde sau multifaţetate (circulare)

Buchetele rotunde sunt poate cele mai răspândite, fiind potrivite pentru aproape toate ocaziile; ele se încadrează în forme relativ geometrice, cele mai frecvente fiind formele globuloase, conice, discoidale, tronconice (fig. 6.3.1. și CD-ul atașat acestei cărți).

Diametrul buchetelor rotunde variază de la 10 cm la 40–50 de cm, în funcţie de cantitatea de material vegetal folosit şi evenimentul pentru care sunt realizate; este foarte important ca buchetele rotunde să fie uniforme pe toată suprafaţa.

63

Fig. 6.3.1. Tipuri de buchete multifaţetate

Florile şi verdeaţa trebuie să se completeze reciproc şi lor li se pot adăuga materiale decorative, cu deosebire panglici şi mărgele.

Speciile cel mai frecvent utilizate în realizarea buchetelor rotunde sunt: garoafele, gerbera, trandafirii, frezia, Alstroemeria, crizantemele, calele, majoritatea speciilor de grădină.

Un rol important, în cazul buchetelor rotunde revine verdeții; astfel, verdeaţa fină (lăstari de Asparagus, graminee ornamentale, frunzele de Nolina incurbata sau Xerophyllum – bear grass, iarbă grasă) poate depăşi nivelul florilor atunci când este dispusă mai rar în timp ce verdeaţa mai grosieră (frunzele de ferigi, frunzele proprii ale florilor) nu trebuie să depăşească nivelul florilor.

La baza buchetelor rotunde se poate aplica o aşa zisă manşetă din frunze mai mari (foarte frecvent sunt folosite frunzele de Spathiphyllum sau de bujor) sau tulpini volubile (tulpini de iederă sau Pothos); cu acestea se conferă stabilitate buchetului, iar din punct de vedere optic manşeta de frunze închide foarte bine buchetul.

Manşeta vegetală poate fi înlocuită cu un material decorativ foarte fin (hârtie creponată, celofan, plasă din fibre plastice sau textile) şi în acord cu ţinuta de ansamblu a buchetului.

Buchetele rotunde se lucrează direct în mână, pornind dinspre vârf spre bază; astfel, prima floare, care va constitui centrul buchetului, se ţine în mâna stângă cu degetele mare, arătător şi mijlociu iar cu mâna dreaptă se aşează eşalonat restul florilor şi verdeaţa, având grijă ca tulpinile sau tijele florale să se dispună în spirală.

Pe măsură ce se adaugă noi elemente în buchet, se va avea grijă să se păstreze o distanţă corespunzătoare între flori; acestea se dispun cât mai degajat în cadrul buchetului, distanţarea realizându-se prin intercalarea de verdeaţă printre flori.

Florile aflate în fază de boboc şi cele mai puţin deschise se dispun în partea de sus a buchetului, în timp ce la mijlocul şi la baza buchetului se vor dispune florile deschise şi cele mai mari.

Buchetul se va roti permanent în timpul lucrului iar materialul vegetal ca şi eventualele materiale decorative se vor așeza uniform în buchet.

64

Legarea buchetului se face în punctul cel mai îngust, cât se poate de strâns, folosind rafie de culori şi lăţimi corespunzătoare.

Buchetele frontale (unifaţetate)

Buchetele frontale sunt expuse privirii doar din faţă, motiv pentru care sunt cunoscute şi sub numele de buchete unifaţetate (fig. 6.3.2. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.3.2. Tipuri de buchete unifaţetate

Buchetele unifațetate se realizează, cel mai adesea, pe un fundal de frunze cu forme deosebite de la specii precum: Strelitzia, palmieri, Spathiphyllum, Calla, Philodendron, etc. Peste acest fundal se aşează materialul vegetal şi eventual, materiale decorative. Firul principal şi cel mai lung se dispune primul, imediat peste fundal.

Restul florilor se dispun în jurul florii principale, una lângă alta în aşa fel încât fiecare floare să poată fi bine vizualizată.

Cele mai potrivite pentru buchetele unifaţetate sunt florile cu formă columnară (nemţişori, tuberoze, Kniphofia, gladiole, trandafir, Liatris, Physostegia, Anthurium, Cala, Spathiphyllum, Strelitzia, unele orhidee, frezia recoltată cu întreaga tulpină florală.

Florile cele mai mari sunt dispuse în vârf şi în centru iar florile mai mici se dispun pe margini şi la bază. Florile aflate în fază de boboc se dispun spre vârf şi în treimea superioară în timp ce florile deschise vor fi dispuse spre baza şi la marginile buchetului.

Legarea buchetelor unifațetate se face cât se poate de strâns, în punctul cel mai îngust, cu rafie ce poate fi scurtată la câţiva cm sau poate fi despicată şi răsfirată peste buchet.

Ambalarea buchetelor se va face ţinând cont de următoarele principii:

– forma şi dimensiunile ambalajului se vor corela cu forma şi dimensiunile buchetului;

– se vor evita atât spaţiile goale cât şi înghesuirea buchetului în interiorul ambalajului;

– prinderea ambalajului se va face cu ac cu gămălie, bandă adezivă transparentă sau cu capse, realizându-se pliuri modeste care să permită încadrarea ambalajului în forma buchetului.

65

Buchetele şi aranjamentele de nuntă

Buchetele şi aranjamentele de nuntă sunt reprezentate, în principal, de buchetul miresei şi al naşei. Pe lângă acestea, în cadrul buchetelor și aranjamentelor de nuntă se mai întâlnesc și coroniţa miresei, cocardele mirelui, naşului şi ale nuntaşilor, lumânările de nuntă, coroniţele şi buchetele domnişoarelor de onoare, buchetele de felicitare pentru părinţi, aranjamentele pentru decorul bisericii, maşinilor şi al sălilor de festivităţi.

Buchetul miresei reprezintă elementul principal al aranjamentelor florale de nuntă. El este menționat pentru prima dată la mijlocul secolului trecut şi are o expansiune de neegalat în rândul aranjamentelor florale.

Cele mai utilizate specii pentru realizarea buchetului de mireasă au fost și rămân calele, trandafirii, orhideele, gerberele, Stephanotis, crinii imperiali și freziile. Acestora li se adaugă floarea–miresii (Gypsophylla) dat fiind mesajul simbolic pe care îl transmite efectul de aerisire pe care îl imprimă buchetului.

În raport cu modul de realizare, buchetele de mireasă pot fi: rotunde, frontale, în cascadă, curgătoare, arcuite (pe braţ), glob suspendat, poşetă sau brăţară (fig. 6.3.3. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.3.3. Buchete de mireasă

Indiferent de tip, buchetele de mireasă trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să fie uşor de purtat; să nu depăşească 10–15 cm în înălţime pentru a nu acoperi faţa miresei; să urmărească şi să nu depăşească silueta miresei; să nu jeneze mâna miresei; să nu păteze rochia miresei.

Buchetele folosite ca buchete de mireasă pot fi folosite şi pentru

66

naşă, având însă grijă să alegem culorile florilor în acord cu vestimentaţia naşei.

Foarte modernă și practică este susținerea buchetelor de mireasă şi naşă pe suport de burete floral fixat pe microfon (fig. 6.3.4. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.3.4. Buchete realizate pe microfon

Cocarda mirelui (beteala) se execută din acelaşi material vegetal ca şi buchetul miresei. Legenda acestui ornament spune că miresei i-ar fi căzut un mic fragment din buchet, iar mirele a ridicat-o şi şi-a pus-o la butonieră (fig. 6.3.5. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.3.5. Cocarde pentru mire

Lumânările de nuntă, în număr de două, reprezintă, de asemenea, elemente de bază în ritualul nunţilor, ele simbolizând viața şi lumina protectoare a Mântuitorului. Ele au lungimea de 1-1,5 m și sunt confecţionate din ceară albă sau roz pentru mireasă şi albă sau bleu pentru mire, cu sau fără ornamentații.

Lumânările de nuntă pot fi decorate cu buchete realizate în acelaşi stil şi din acelaşi material vegetal ca şi buchetul de mireasă sau se pot alege stiluri diferite de acesta (fig. 6.3.6. și CD-ul atașat acestei cărți).

Materialul vegetal prin care se realizează decorul lumânărilor de nuntă se dispune în poziţie erectă, oblică, orizontală, pendentă sau combinată, fără să se exagereze în privinţa cantităţii.

Uneori este de preferat ca fiecare dintre lumânări să se întărească cu două scândurele înguste şi bine şlefuite din lemn învelit în staniol, aplicate lateral prin legare discretă cu sârmă subţire albă sau bandă de scoci incoloră.

67

Fig. 6.3.6. Lumânări de nuntă

Coroniţele şi buchetele domnişoarelor de onoare se realizează din flori mici şi delicate (frezia, mărgăritar, albăstrele, nu-mă-uita, minitrandafiri, minigerbera), dispuse pe un fond de verdeaţă fină.

Buchetele de felicitare pentru părinţi pot fi atât rotunde cât şi unifaţetate, realizate pe cât posibil din florile preferate ale părinților.

Decorul bisericii unde are loc ceremonia religioasă se poate realiza atât cu buchete pentru mesei în jurul căreia are loc ceremonia de cununie cât şi cu buchete şi ghirlande pentru decorul icoanelor şi stranelor din biserică sau a balustradelor şi scărilor de la intrarea în biserică (fig. 6.3.7. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.3.7. Decorul bisericii pentru cununia religioasă

Buchetele pentru decorul maşinilor se realizează pe burete de fixare care se aşează în suporturi autoadezive cu vacuum ce se lipesc pe capota sau portbagajul maşinii (fig. 6 3.8. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6 3.8. Decoraţiuni florale pentru maşinile de nuntă

68

Buchetele pentru decorul sălii de festivităţi sunt reprezentate atât de ghirlande şi compoziţii individuale aşezate pe mese cât şi de aranjamente pentru pereţi, coloane, balustrade (fig. 6.3.9. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.3.9. Compoziţii florale pentru decorul meselor de nuntă

Buchetele şi aranjamentele de botez

Buchetele şi aranjamentele de botez sunt reprezentate de lumânarea de botez, ghirlanda pentru cristelniţă și aranjamentele pentru decorul sălii de festivităţi.

Lumânarea de botez se decorează asemănător lumânărilor de nuntă, cu deosebirea că buchetul trebuie să fie de dimensiuni mai mici şi realizat din flori mici, suave, delicate; uneori pe lumânarea de botez sau în cadrul buchetului pot fi aplicate ca accesorii jucării pentru copii (fig. 6.3.10. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.3.10. Lumânări de botez

Ghirlanda pentru cristelniţă este un element decorativ relativ nou în ceremonia botezului şi îmbracă marginea superioară a cristelniţei, fiind însoţită sau nu de materiale decorative precum tulul sau plasa sizal (fig. 6.3.11. și CD-ul atașat acestei cărți).

69

Fig. 6.3.11. Ghirlande pentru cristelniţă

Decorul sălii de festivităţi se va realiza după aceleaşi reguli ca şi în cazul nunţilor (fig. 6.3.12. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.3.12. Aranjamente florale pentru decorul meselor de botez

Buchetele funerare şi comemorative

În această categorie se înscriu coroanele, jerbele şi buchetele de doliu.

Coroanele se realizează pe suport de conifere sau foioase persistente (Mahonia, Ilex, Buxus), pe împletituri din material vegetal uscat (pănuşi de porumb, trestie, muşchi vegetal) sau pe suport de burete de fixare prins pe un cadru metalic sau de plastic.

Forma cea mai răspândită este cea circulară sau ovală, pentru a simboliza continuitatea vieţii dincolo de moarte; în ultima vreme se întâlnesc tot mai des şi coroane cu un alt tip de contur (fig. 6.3.13. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.3.13. Tipuri de coroane

70

Jerbele se realizează ca și un buchet frontal mai compact cu o formă triunghiulară sau rombică, fiind de dimensiuni mai mici decât coroanele (fig. 6.3.14. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.3.14. Tipuri de jerbe

Buchetul de doliu (condoleanţe) este utilizat frecvent în ţările din vest de către persoanele care nu pot ajunge la înmormântare sau comemorare şi care doresc să îşi exprime regretul pentru persoana decedată trimiţând prin curier un astfel de buchet; au aspectul unor buchete frontale, de dimensiuni destul de mari, asemănătoare cu jerba (fig. 6.3.15. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.3.15. Buchete de doliu

6.4. ARANJAMENTE FLORALE CU MATERIAL VEGETAL VERDE (PROASPĂT) REALIZATE ÎN VASE

Caracteristica principală a aranjamentelor florale occidentale realizate în vase, indiferent de stil, constă în bogăţia şi varietatea materialului vegetal şi a culorilor, toate dispuse după principii foarte bine definite, care au drept consecință realizarea unui produs estetic și armonios.

Stilurile aranjamentelor florale occidentale sunt: stilul decorativ, stilul vegetativ (natural), stilul liniar-grafic, stilul liniar-decorativ şi stilul paralel.

Stilul decorativ Stilul decorativ își are originile în tradiţiile Renaşterii, el fiind întâlnit pentru prima dată în tablourile maeştrilor olandezi din secolul al

71

XVII-lea. Aranjamentele florale realizate în stil decorativ sunt compoziţii geometrice, în care nici unul dintre elemente nu este dominant, toate componentele subordonându-se formei de ansamblu a aranjamentului (sferă, con, trunchi de con, triunghi, cerc, trapez, etc.).

În interiorul unor astfel de aranjamente, chiar şi cele mai deosebite flori îşi pierd personalitatea, devenind un element subordonat formei aranjamentului în întregul său (fig. 6.4.1. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.4.1. Tipuri de aranjamente decorative

Speciile cele mai potrivite pentru realizarea aranjamentelor florale în stil decorativ sunt florile cu caracter mediu dominant: frezia, gerbera, garoafa standard şi miniatur, soiurile pitice de trandafiri şi crizanteme crenguţă, soiurile medii şi pitice de Dahlia, soiurile viguroase de lalele, gura leului, bujorul, margaretele, irişii.

Stilul vegetativ (natural)

Stilul vegetativ (natural) apare în anii 1950 și reflectă în modul cel mai elocvent influenţa orientală în arta florală occidentală, compoziţiile de acest gen punând accentul pe realizarea unor minipeisaje din natură aşa cum se regăsesc ele în cele patru anotimpuri (fig. 6.4.2. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.4.2. Aranjamente florale în stil vegetativ (natural)

Stilul liniar–grafic Stilul liniar–grafic apare în anii 1960, tot datorită influenţei aranjamentelor florale Ikebana în arta florală occidentală, respectiv a unuia dintre principiile acestora şi anume, perfecţiunea lineară.

În acest stil se pune accent pe sinuozitatea materialului vegetal, acesta definind liniile marcante ale compoziţiei; fiecare floare trebuie să apară cu un habitat propriu, impunându-se în cadrul aranjamentului prin

72

forma, structura şi, eventual, culoarea proprie (fig. 6.4.3. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.4.3. Aranjamente în stil liniar–grafic

Stilul liniar–decorativ

Stilul liniar–decorativ a rezultat din combinarea stilurilor decorativ şi liniar-grafic, având caracteristici intermediare între acestea; determinantă este orientarea liniilor, însă umplerea spaţiului liber dintre acestea imprimă compoziţiei un caracter decorativ (fig. 6.4.4. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.4.4. Aranjamente în stil liniar–decorativ

73

Stilul paralel Stilul paralel se caracterizează prin accentuarea liniilor determinante (drepte sau uşor sinuoase, curbate. Florile se dispun cât mai aproape de vertical, paralel unele faţă de altele, iar frunzele la baza florilor (fig. 6.4.5. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.4.5. Aranjamente florale în stil paralel

Stilul liber Stilul liber este stilul în care fantezia executantului nu se supune nici unei alte reguli în afară de cea a bunului simţ (fig. 6.4.6. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.4.6. Aranjamente florale realizate în stil liber


1. Care sunt principalele caracteristici ale aranjamentelor florale occidentale ?

2. Care este rolul manșetei aplicate la baza buchetelor rotunde și din ce materiale se poate realiza?

3. Dați exemple de specii potrivite pentru buchetele unifațetate.

4. Enumerați caracteristicile buchetului de mireasă.

74

5. Descrieți stilul liniar – grafic.6.5. BUCHETE ȘI ALTE TIPURI DE ARANJAMENTE FLORALE REALIZATE DIN MATERIAL VEGETAL USCAT

Buchetele și aranjamentele din flori uscate s-au extins foarte mult în ultima vreme, ele fiind preferate în spaţiile uscate, răcoroase, întunecoase sau cu grad mare de poluare.

Durata mare de păstrare, rezistenţa la factorii de stres, posibilităţile foarte largi de utilizare şi îngrijirea foarte uşoară sunt elementele principale care au contribuit la extinderea aranjamentelor cu flori uscate.

Cele mai cunoscute tipuri de aranjamente florale realizate din material vegetal uscat sunt: buchetele, coşurile şi alte tipuri de vase, decoraţiunile pentru perete, conurile şi globurile.

Buchetele pot fi, din punct de vedere al formei, rotunde sau multifaţetate şi frontale sau unifaţetate (fig. 6.5.1. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.5.1. Buchete din flori uscate

Coşurile din împletituri şi vasele din lemn sunt cele mai folosite şi mai potrivite pentru susţinerea aranjamentelor realizate din flori uscate.

Pe lângă acestea se folosesc şi vase din lut sau porţelan, precum şi vase înalte de sticlă, umplute cu pietricele (fig. 6.5.2. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.5.2. Vase cu flori uscate

75

Pentru fixarea materialului vegetal cel mai adesea se foloseşte buretele floral care se introduce în vas, fixându-se la nevoie cu bandă adezivă.

Conurile au aspectul unor pomi de Crăciun şi ele se realizează prin înfigerea sau lipirea materialului vegetal într-un suport de burete floral în formă de con; în funcţie de mărime ele se pot amplasa pe diferite piese de mobilier sau direct pe podea (fig. 6.5.3. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.5.3. Conuri din flori uscate

Decoraţiunile pentru perete sunt reprezentate, cel mai adesea, de coroane şi ghirlande. Acestea se realizează pe suporturi flexibile, reprezentate de împletituri de nuiele, răchită, trestie, pănuşi de porumb, mascate la suprafaţă cu muşchi vegetal uscat şi se leagă în spirală cu sârme (fig. 6.5.4. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.5.4. Decoraţiuni din flori uscate pentru perete

Globurile sunt decoraţiuni pe un suport de burete floral în formă de sferă, protejat la exterior de plasă de sârmă Rabitz şi străpuns de o tijă metalică sau sârmă de care se va lega rafia de susţinere; ele sunt

76

destinate suspendării în tavan (fig. 6.5.5. și CD-ul atașat acestei cărți).Fig. 6.5.5. Globuri din material vegetal uscat

6.6. ARANJAMENTELE FLORALE REALIZATE DIN PLANTE ÎNTREGIÎn realizarea aranjamentelor florale cu plante întregi se ține seama,

în principal, exigenţele plantelor faţă de factorii de mediu, mărimea plantelor şi de principiile estetice valabile şi în cazul aranjamentelor realizate din material vegetal tăiat (fig. 6.6.1. și CD-ul atașat acestei cărți).

Fig. 6.6.1. Aranjamente florale realizate din plante întregi

De

reținut!!!

Spre deosebire de aranjamentele florale orientale, aranjamentele florale occidentale se caracterizează prin bogăţia şi varietatea materialului vegetal şi a culorilor, cele mai răspândite fiind buchetele și abia apoi aranjamentele în vase.

Principiile care stau la baza aranjamentelor florale occidentale sunt: unitatea; respectarea proporţiilor; accentul şi dominanţa; simetria sau asimetria; echilibrul.

Elementele specifice aranjamentelor florale occidentale sunt: forma; mărimea; textura; aspectul cromatic.

Buchetele realizate din material vegetal proaspăt pot fi rotunde (circulare sau multifaţetate) şi frontale (unifaţetate). În funcție de evenimentul pentru care sunt realizate, buchetele pot fi: buchete pentru nou-născuţi, buchete de botez, buchete de nuntă, buchete pentru aniversări, buchete pentru recepţii, buchete funerare şi comemorative.

Buchetele rotunde sunt poate cele mai răspândite, fiind potrivite

77

pentru aproape toate ocaziile; ele se încadrează în forme relativ geometrice, cele mai frecvente fiind formele globuloase, conice, discoidale, tronconice.

Buchetele frontale sunt expuse privirii doar din faţă, motiv pentru care sunt cunoscute şi sub numele de buchete unifaţetate.

Buchetele şi aranjamentele de nuntă sunt reprezentate, în principal, de buchetul miresei şi al naşei. Pe lângă acestea, în cadrul buchetelor și aranjamentelor de nuntă se mai întâlnesc și coroniţa miresei, cocardele mirelui, naşului şi ale nuntaşilor, lumânările de nuntă, coroniţele şi buchetele domnişoarelor de onoare, buchetele de felicitare pentru părinţi, aranjamentele pentru decorul bisericii, maşinilor şi al sălilor de festivităţi.

Buchetele şi aranjamentele de botez sunt reprezentate de lumânarea de botez, ghirlanda pentru cristelniţă și aranjamentele pentru decorul sălii de festivităţi.

Buchetele funerare şi comemorative sunt reprezentate de coroane, jerbe şi buchete de doliu.

Aranjamentele florale occidentale realizate în vase se caracterizează prin bogăţia şi varietatea materialului vegetal şi a culorilor, stilurile de realizare fiind: stilul decorativ, stilul vegetativ (natural), stilul liniar-grafic, stilul liniar-decorativ şi stilul paralel.

Buchetele și aranjamentele din flori uscate sunt preferate în spaţiile uscate, răcoroase, întunecoase sau cu grad mare de poluare, cele mai cunoscute tipuri fiind: buchetele, coşurile şi alte tipuri de vase, decoraţiunile pentru perete, conurile şi globurile.

În realizarea aranjamentelor florale cu plante întregi se ține seama, în principal, exigenţele plantelor faţă de factorii de mediu, mărimea plantelor şi de principiile estetice valabile şi în cazul aranjamentelor realizate din material vegetal tăiat.

6.7. COMENTARII ȘI RĂSPUNSURI

Întrebarea nr. 1Aranjamentele florale occidentale se caracterizează prin bogăţia şi

varietatea materialului vegetal şi a culorilor, cele mai răspândite fiind buchetele și abia apoi aranjamentele în vase.

Întrebarea nr. 2La baza buchetelor rotunde se poate aplica o aşa zisă manşetă din

frunze mai mari (foarte frecvent sunt folosite frunzele de Spathiphyllum sau de bujor) sau tulpini volubile (tulpini de iederă sau Pothos).

Rolul acesteia este de a conferi stabilitate buchetului, iar din punct de vedere optic manşeta de frunze închide foarte bine buchetul.

Manşeta vegetală poate fi înlocuită cu un material decorativ foarte fin (hârtie creponată, celofan, plasă din fibre plastice sau textile) şi în acord cu ţinuta de ansamblu a buchetului.

Întrebarea nr. 3

78

Cele mai potrivite pentru buchetele unifaţetate sunt florile cu formă columnară: nemţişori, tuberoze, Kniphofia, gladiole, trandafir, Liatris, Physostegia, Anthurium, Cala, Spathiphyllum, Strelitzia, unele orhidee, frezia recoltată cu întreaga tulpină florală.

Întrebarea nr. 4 Indiferent de tip, buchetele de mireasă trebuie să îndeplinească

următoarele cerinţe: să fie uşor de purtat; sa aiba o dimensiune echilibrata, care sa nu acopere faţa miresei; să urmărească şi să nu depăşească silueta miresei; să nu jeneze mâna miresei; să nu păteze rochia miresei, iar ca stil sa fie in concordanta cu modelul rochiei (clasic, romantic, extravagant etc.)

Întrebarea nr. 5Stilul liniar–grafic apare în anii 1960, tot datorită influenţei

aranjamentelor florale Ikebana în arta florală occidentală, respectiv a unuia dintre principiile acestora şi anume, perfecţiunea lineară. În acest stil se pune accent pe sinuozitatea materialului vegetal, acesta definind liniile marcante ale compoziţiei; fiecare floare trebuie să apară cu un habitat propriu, impunându-se în cadrul aranjamentului prin forma, structura şi, eventual, culoarea proprie.

6.8. LUCRARE DE AUTOEVALUARE NR. 6

Întrebările /cerinţele la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele (punctajul este precizat la fiecare):

1. Care sunt principiile și elementele specifice aranjamentelor florale occidentale ?(2p)

2. Cate tipuri de buchete se pot realiza din materialul vegetal verde și prin ce se caracterizează acestea ? (2p)

3. Care sunt stilurile de aranjamente florale occdientale realizate în vase și prin ce se caracterizează fiecare dintre acestea ? (3p)

4. Care sunt cele mai cunoscute tipuri de aranjamente florale realizate din material vegetal uscat ? (2p)

5. Care sunt factorii de care se ține seama în realizarea aranjamentelot florale din plante întregi ? (1p)


1. Amăriuţei Alexandrina, 1994. Menţinerea calităţii florilor tăiate. Ed. Paco, Bucureşti.2. Institutul Eurocor, Toma Fl., 2004. Flori şi aranjamente florale. Ed. Eurocor Bucureşti.3. Sahai Rakesh, 1997. The art of flower arrangement. UBS Publishers Distributors Ltd., London.4. Şelaru Elena, 2004. Artă florală. Ed. Ceres, Bucureşti.

79

5. Toma Fl., 2003. Floricultură şi gazon. Vol. I, Ed. Cris Book Universal Bucureşti.6. Toma Fl., 2009. Floricultură și Artă florală. Vol. V. Ed. InvelMultimedia București.

80

Download - ARTA FLORALA

Top Related