download in format pdf

1

Teze de doctorat susţinute în cadrul UNMB

2010

Autor: Ali (căsătorită Ionescu), Nejla

Titlul: Influenţe ale muzicii tradiţionale orientale turceşti în muzica cultă

europeană

Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana Rădulescu

Data susţinerii: 01.09.2010

Scurtă prezentare:

Teza de doctorat este concepută în 3 secţiuni distincte. Capitolul I conţine formarea

Imperiului Otoman, asediul Vienei din 1683, moment ce a influenţat operele artistice al

personalităţilor marcante ale timpului: literaţi, istorici, oameni de cultură, muzicieni de marcă.

Se descriu izvoarele muzicii turceşti, instrumentele specifice, formele şi stilurile muzicii

clasice turceşti. Capitolul II este dedicat influenţelor muzicii tradiţionale turceşti în muzica

europeană, în lucrările compozitorilor preclasici, clasici, romantici, şcolile naţionale, muzica

secolului XX, până-n zilele noastre. Capitolul III reţine atenţia prin interferenţele româno-

turce în folclorul românesc, în special în zona dobrogeană, arta cultă românească, interpreţi de

marcă ai scenelor româneşti şi turceşti.

Autor: Anghel (căsătorită Mocanu), Iulia

Titlul: Repere stilistice în creaţia vocală a lui Francis Poulenc şi Leonard

Bernstein

Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie Soreanu


Scurtă prezentare:

Teza este structurată în 6 capitole. Capitolul I explorează contextul muzical al veacului trecut

în interacţiunea cu traseul artistic al interpretului de teatru liric. Capitolul II este rezervat

muzicii vocale în creaţia lui Francis Poulenc şi cuprinde patru subcapitole. Primele analizează

trei cicluri de melodii: Cocardes (1919), Airs chantés (1927) şi La courte paille (1960). Al

2

patrulea subcapitol se concentrează asupra operei La Voix Humaine. Capitolul III studiază

universul muzicii vocale create de Leonard Bernstein şi este format din două subcapitole:

primul analizează ciclul de lieduri La Bonne Cuisine (1948), iar cel de-al doilea opereta

Candide (1956). Capitolul IV cuprinde trei subcapitole: primele două reprezintă rezumate ale

lucrării în limba română şi de asemenea în limba engleză. Cel de-al treilea subcapitol l-am

numit Proiecţii metodice. Capitolele V şi VI cuprind note, respectiv trimiteri bibliografice.

Teza are anexat un DVD care conține o serie de înregistrări personale, audio şi video,

relevante pentru cariera mea interpretativă.

Autor: Avram (căsătorită Twarowski), Aurora-Eleonora

Titlul: O viziune asupra structurilor teatrului muzical din perspectivă

managerială

Coordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu


Scurtă prezentare:

Subiectul acestei teze de doctorat vizează cunoaşterea modului în care opera a apărut şi s-a

extins de la curţile nobilimii către publicul plătitor, odată cu momentul Venezia 1637 si cum

s-au manifestat primele încercări de marketing cultural, încă de pe vremea în care acesta nu

era definit ca un concept de sine stătător. Prin studiul dezvoltării şi organizării operei în trei

centre europene diferite (Paris, Viena şi Timişoara) s-a urmărit identificarea asemănărilor şi

deosebirilor în evoluţia lor, cât şi a direcţiei pe care opera timişoreană ar trebui să se încadreze

în vederea apropierii de nivelul calitativ al primelor două case. De-a lungul istoriei, managerii

culturali au influenţat prin comportamentul, acţiunile şi deciziile lor situaţia instituţiei pe care

au condus-o şi gradul de motivare al angajaţilor în vederea obţinerii unei calităţi înalte a

produsului final: spectacolul artistic. Acum, când se doreşte integrarea europeană a României

şi, implicit, integrarea culturală, un bun director de teatru trebuie să fie bine pregătit în

domeniul muzical, dar şi în altele colaterale, să aibă un program managerial bine gândit, să

cunoască şi să gestioneze bine atât problemele muzical artistice, cât şi cele de ordin financiar,

economic, de gestiune etc.

3

Autor: Buciu, Cristina-Miruna

Titlul: Cristalizarea genului de concert pentru vioară şi orchestră în clasicismul

muzical; perspective contemporane de abordare stilistică a concertelor clasice

dedicate viorii

Coordonator: Prof.univ.dr. Alexandru Leahu


Scurtă prezentare:

Teza îşi propune să prezinte principalele caracteristici ale genului de concert pentru vioară şi

orchestră din perioada Clasicismului muzical. După ce se face o evaluare a stadiului atins de

acest gen muzical în epoca barocului muzical (A.Vivaldi, J.S.Bach) se procedează la

analizarea contribuţiilor aduse de cei trei mari clasici (J. Haydn, W.A.Mozart, L. van

Beethoven) la procesul de constituire şi definitivare a genului respectiv în perioada sec. XVIII

(a doua jumătate) – începutul sec. XIX. Cercetarea atentă a tuturor formelor muzicale utilizate

în creaţiile lor de către cei trei mari clasici va sta la baza stabilirii profilului general al acestui

atât de important gen pe care se va putea dezvolta apoi genul concertului pentru vioară şi

orchestră în epocile următoare (Romantic şi Modern).

Autor: Buga, Cristina-Maria

Titlul: Elemente de artă interpretativă în miniatura pianistică din prima

jumătate a secolului XX



Scurtă prezentare:

Scopul prezentei lucrări este investigarea unor elemente şi aspecte ale miniaturii din prima

jumătate a sec. XX, moment de vârf pentru pianistica din toate timpurile, prin intermediul

analizelor stilistico- interpretative. Prin prezentul demers se reliefează că ipostazele ei cuprind

aspecte majore specifice artei pianistice interpretative delimitate de două trăsături definitorii.

Acestea fac obiectul capitolelor II şi III. Teza este elaborată pe trei capitole. Capitolul I.

cuprinde o succintă perspectivă istorică asupra miniaturii pianistice. Capitolul II. abordează

aspecte ale proiecţiei marii tradiţii pianistice- belcanto-ul pianistic, în miniatura primei

jumătăţi a secolului XX. Cuprinde analize stilistico – interpretative asupra suitei Children’s

4

Corner de C. Debussy şi asupra Preludiilor op.48 de A. Skriabin. Capitolul III. abordează

aspecte antinomice primului capitol şi anume dimensiuni ale tuşeului pianistic percutat şi

marea diversitate a sonorităţilor specifice prin analize stilistico-interpretative asupra unei

selecţii de miniaturi din Mikrokozmosz de B. Bartók şi Viziuni fugitive de S. Prokofiev.

Autor: Cârneci, Carmen-Mariana

Titlul: Fantastic-absurd-fabulos-straniu în opera românească de cameră din a

doua jumătate a secolului XX până în prezent. Opera „Giacometti” în acest

context

Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Nemescu


Scurtă prezentare:

Dizertaţia este structurată pe trei paliere de cuprindere: 1) Palierul istoric – general: se

suprinde dimensiunea fantasticului în artele cuvântului, vizuale şi sonore printr-o largă

panoramare dinspre istoria veche - cu precădere europeană - spre cea modernă, refăcând în

final şi traseul operei “sub semnul lui Orfeu”. 2) Palierul european – românesc al genului liric

cameral: după schiţarea unui context european al operei de cameră prin câteva repere,

aprofundează creaţia de gen a compozitorilor români din a doua jumătate a secolului XX,

oprindu-se acolo unde s-a constatat prezenţa elementelor fantastice la nivelul libretului. 3)

Palierul creaţiei proprii: de la conturarea unor grupări - “sub semnul fantasticului” - de

òpusuri lirice în domeniul creaţiei româneşti se restrânge aria de investigare la proiectul de

compoziţie şi opera GIACOMETTI, în intenţia prezentării celei din urmă ca o meta-operă cu

elemente fantastic-onirice. De aici, prin sublinierea fenomenului de emergenţă şi reverberaţie

în compoziţia proprie, se ajunge la decelarea şi a altor categoii de fantastic – miraculosul,

feericul, straniul – în lucrările de dată recentă ale autoarei, în special în ciclul OMENS.

Autor: Cătuneanu (căsătorită Burcea-Cătuneanu), Liliana

Titlul: Direcţii stilistice în muzica europeană pentru pian din prima jumătate a

secolului XX



5

Scurtă prezentare:

Cercetarea evidenţiază elemente particulare identificate în articularea diferitelor scriituri

raportate exprimării stilistice şi interpretative: abordarea limbajului de natură semiotică, cu

referire la tempo-agogică-pulsaţia interioară, la dinamică-distincţia între expresii, la frazare-

disparate, legate, în suflul specific; figuraţiile sonore redate în gestul interpretativ prin

asocierea invitaţiei la perspectiva hermeneutică, atribuite ansamblului tehnicilor de descifrare

şi descoperire a „dat-ului” emoţional, transmise provocării de a surprinde stări imateriale în

senzaţiile fizice ale sunetului; problematica energetică sonoră, privită ca aprofundare

fenomenologică în lumina a două temeiuri, sunetul în forma care cântă (ideea de expresivitate

şi timbru) şi temporalul în care se desfăşoară (supleţe sau precizie în desfăşurarea muzicală).

Capitolul I surprinde elemente convergente şi divergente sub aspectul trăsăturilor individuale

reunite în cadrul aceluiaşi univers muzical - istoric, capitolele II, III reprezintă cercetarea

fundamentată şi aplicativă a lucrărilor: II.1.Claude Debussy-Preludii, II.2.Alban Berg -

Sonata op.1, II.3. Serghei Prokofiev-Sonata op.14; III.1. Béla Bartók-Sonata pentru pian,

III.2.Olivier Messiaen-Le baiser de l’ Enfant-Jésus. În subcapitolul IV.2. George Enescu,

sinteză europeană vizionară, autoarea urmăreşte un demers pedagogic aplicat lucrării Suita

pentru pian op.10-Sarabanda.

Autor: Ceascai, Mihai-Radu

Titlul: Tuba – Istoric şi evoluţie



Scurtă prezentare:

Apărut relativ târziu în arsenalul orchestrei moderne, tuba a cunoscut o evoluţie

spectaculoasă, datorită imenselor posibilităţi timbrale şi de expresie şi unor compozitori şi

virtuozi care au ştiut să pună în lumină aceste calităţi. Printre aceşti instrumentişti de geniu se

află la loc de frunte compatriotul nostru Ionel Dumitru, tubist, pedagog şi compozitor, virtuoz

de talie internaţională, trecut în nefiinţă în 1997. La mai bine de o jumătate de veac de la

apogeul carierei sale, muzicianul român este unanim considerat drept deschizător de drum şi

una dintre personalităţile care au marcat decisiv interpretarea la tubă, stabilind noi standarde

de virtuoziate şi contribuind covârşitor la emanciparea instrumentului în calitate de solist. În

ultimele decenii, alţi muzicieni români şi-au concentrat atenţia asupra acestui instrument,

6

descoperindu-i potenţialul, exploatându-l şi amplasându-l în peisajele estetice cele mai

variate. Au rezultat astfel pagini inspirate şi valoroase, insuficient cunoscute şi nemeritat

eludate din viaţa noastră de concert. Cu toate acestea, nici un cercetător român nu s-a aplecat

până acum asupra acestui instrument şi a repertoriului său, lipsind tinerii de un material de

studiu de uz imediat şi muzicologia românească şi universală de date de mare interes ştiinţific

şi artistic. Acesta a fost motivul pentru care am pornit în elaborarea prezentei lucrări, cu

speranţa de a suplini un gol în muzicologia şi pedagogia românească.

Autor: Ciornenchi (căsătorită Grigoraş), Andreea-Aura

Titlul: Repere stilistice în literatura concertistică pentru vioară în secolul XX

Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Brânduş


Scurtă prezentare:

Lucrarea de cercetare ştiinţifică relevă într-o primă parte o istorie muzical-stilistică a veacului

trecut. Pornind de la creionarea ambianţei artistice creatoare a acestei epoci, extrem de faste

pentru fenomenul muzical în general, prezentul studiu aduce în prim plan în mod analitic –

muzicologic, sintactic, semantic şi interpretativ – câteva repere din domeniul concertului

pentru vioară : Concertul pentru vioară şi orchestră în Re major Nr. 1, op. 19 de Serghei

Prokofiev, Concertul pentru vioară şi orchestră op. 9 de Pascal Bentoiu, Concertul pentru

vioară şi orchestră de percuţie de Lou Harrison, Concertul pentru vioară şi orchestră

„L’Arbre des songes” de Henri Dutilleux, Concertul pentru vioară şi orchestră op. 15 de

Benjamin Britten, Concertul pentru vioară şi orchestră de Elliott Carter şi Concertul în la

pentru vioară şi orchestră de Ahmed Achour – creaţii ce se remarcă prin importanţă,

originalitate şi aspectul inedit al unora dintre ele. Diversitatea stilurilor şi interferenţele dintre

acestea, influenţele muzicilor tradiţionale şi de jazz, aspectul expresiv foarte bogat, alături de

cel tehnic instrumental extrem de solicitant, constituie elemente ce definesc concertele pentru

vioară şi orchestră din sec. XX.

Autor: Colotelo (căsătorită Pancec), Natalia-Ana

Titlul: Probleme de interpretare în literatura muzicală pentru vioară solo



7

Scurtă prezentare:

Teza debutează cu un prim capitol – Literatura muzicală pentru vioară solo - Privire

istorică, în care se prezintă evoluţia genului din punct de vedere cronologic. Cel de-al doilea

capitol, cel mai extins al tezei, se numeşte „Analiza stilistico-interpretativă a repertoriului

selectat pentru vioară solo” şi conţine o analiză a unor lucrări reprezentative pentru genul

pentru vioară solo: Partita a doua pentru vioară solo de J.S Bach, Sonata a doua pentru vioară

solo de P.Hindemith, Sonata a treia pentru vioară solo de E.Ysaÿe, Sonata pentru vioară solo

de B.Bartók, Sonata pentru vioară solo de S.Prokofiev, Sonata pentru vioară solo de Wilhelm

Georg Berger, Mikka pentru vioară solo de Y. Xenakis, Around G de Diana Vodă-Nuţeanu şi

Echos I pentru vioară solo de Ştefan Niculescu. Capitolul al treilea conţine Elemente de

scriitură contemporană pentru vioară, prezentând în special aspectul inovator în

dezvoltarea tehnicii violonistice şi a notaţiei. Cel de-al patrulea capitol, intitulat “Concluzii”,

pune accentul pe problemele de interpretare specifice cântatului solo la vioară, precum şi pe

cele proprii fiecărei lucrări în parte.

Autor: Comandaşu, George-Tiberiu

Titlul: Expresie şi simboluri muzicale în ritualul liturgic ortodox



Scurtă prezentare:

Teza îşi propune să atingă două obiective majore: pe de o parte, încearcă să evidenţieze

convergenţa cultural – spirituală a artei sunetelor şi a expresiei muzicale cu semnificaţiile

religioase şi simbolurile creştine din actul de cult ortodox; pe de altă parte, doreşte să afirme

acuta necesitate a desfăşurării în societatea contemporană a unui dublu apostolat: cel cultural-

artistic exercitat de către Biserică în favoarea valorilor spirituale laice (pe lângă obiectivele

strict religioase), sincronizat cu un al doilea – desfăşurat la nivelul laicatului – de apropiere a

oamenilor de reperele spirituale fundamentale prin intermediul muzicii şi al artei, în general.

În cuprinsul tezei, relaţia muzică - religie se evidenţiază mai ales în capitolul de analiză

muzicală, acolo unde sunt urmărite îndeaproape elementele componente caracteristice

(muzicale şi teologice) şi relaţia lor convergentă pe planul semantic-expresiv al textului. Iar la

un nivel universal de înţelegere, interdisciplinaritatea muzică – religie este sintetizată astfel în

ultima frază a tezei de doctorat: „Religia împreună cu muzica şi cultura în general pot

8

reprezenta un catalizator în reorientarea omului către Dumnezeu, pentru ca omenirea să se

regăsească pe sine şi să afle modul autentic al relaţiei sale cu lumea.”

Autor: Constantinescu (căsătorită Boga), Irina

Titlul: Principii estetice ale Barocului englez şi reflectarea lor în interpretare

Coordonator: Prof.univ.dr. Valentina Sandu-Dediu


Scurtă prezentare:

Lucrarea de faţă propune două perspective: epoca Barocului şi lumea insulară a Angliei.

Evenimentele istoriei britanice aparţinând secolelor XVI-XVIII şi rezultanta lor în zona

artistică desluşesc un comportament profund particular. Având în vedere că sinteza

demersului aparţine sferei muzicale, se parcurge traseul genurilor instrumentale, vocal-

instrumentale şi dramatice specifice perioadei enunţate, pentru a descoperi trăsăturile de

filieră barocă, cât şi personalizarea lor datorată interpretării în manieră engleză. Componenta

estetică a fenomenului baroc pe teritoriul englez dezvăluie o afinitate extinsă a preocupărilor

muzicale cu sfera poetică specifică poeţilor metafizici. Trăsăturile de interpretare ale muzicii

izvorâte din acest filon sunt discutate comparativ cu tradiţia continentului, model decisiv în

aproape toate deciziile artistice insulare. Consort music, masque, anthems, welcome songs

sunt doar câteva din atitudinile engleze cu titlu de unicitate, mostre ale comportamentului

britanic ce poate fi interpretat şi ca baroc.

Autor: Cucu, Valentin

Titlul: Tehnică, expresivitate şi analiză modernă în repertoriul pentru oboi



Scurtă prezentare:

Perfecţionarea interpretării partiturilor simfonice reclamă cu insistenţă lărgirea posibilităţilor

instrumentiştilor de a accede spre semnificaţiile lucrărilor abordate, lărgire ce se realizează

prin studierea şi aprofundarea acestora din mai multe perspective, cele mai multe asociate şi

privite complementar: istorice, stilistice, de arhitectonică, de tratare armonico-polifonică a

melodiei, ce urmăresc rolul expresiv al ritmului, agogicii, dinamicii, timbrului - elemente de

9

bază ale limbajului muzical dezvoltate de-a lungul timpului de creatorii diferitelor epoci.

Toate aceste consideraţii trebuie coroborate şi dominate de activitatea interpretativă în care se

aplică descoperirile teoretice, stilistice şi se caută soluţiile tehnice optime pentru realizarea lor

în actul interpretativ. Prezenta lucrare – Tehnică, expresivitate şi analiză modernă în

repertoriul pentru oboi - a pornit de la această necesitate stringentă şi a supus analizelor de

tipul celor menţionate un bogat şi divers material ce aparţine Barocului, Clasicismului,

Romantismului, Postromantismului, culturilor naţionale şi muzicii româneşti, găsindu-i

semnificaţii muzicologice, stilistice care pot asigura interpretări corespunzătoare şi cât mai

apropiate de semnificaţiile urmărite de autorii lor.

Autor: Dandara, Mălina-Louise

Titlul: Stil şi limbaj în muzica pentru vioară şi pian din prima jumătate a

secolului XX



Scurtă prezentare:

Lucrarea analizează, din perspectiva interpretului, nouă lucrări de gen, considerate

reprezentative, dar cu o notorietate relativ restrânsă în viaţa de concert şi în exegeză. Aceste

„studii de caz” sunt însoţite de un capitol care analizează cum au evoluat, din perspectivă

istorică, diverşi parametri consideraţi definitorii pentru „schimbarea la faţă” a genului. Un alt

capitol de sinteză trece în revistă principalele lucrări muzicale care se încadrează în epocă şi

gen, grupate pe şcoli componistice, urmărind de asemenea efectele diverse produse de

„moşteniri” diverse. Studiile de caz, „nucleul dur” al tezei, sunt analize interdisciplinare,

extrăgând din disciplinele muzicale fundamentale exact acele informaţii a căror

„decodificare” produce efecte concrete în planul interpretării. De asemenea, se pune accent pe

„decodificarea” trimiterilor şi aluziilor la (conexiunilor cu) alte partituri, indispensabilă pentru

procesul interpretării. Concluziile sunt sumare, lucru firesc pentru o teză care îşi propune mai

degrabă analiza decât sinteza.

Autor: David, Cleopatra-Maria-Georgeta

Titlul: Influenţe ale culturii şi muzicii indiene în creaţia muzicală a secolului XX


10


Scurtă prezentare:

Teza de doctorat îşi propune identificarea şi urmărirea evoluţiei elementelor împrumutate din

muzica indiană, de la sonoritate la gramatica muzicală şi la procedee compoziţionale sau

improvizatorice, dar şi a reprezentărilor ideilor filosofice hinduiste şi buddhiste în creaţia unor

compozitori din a doua jumătate a secolului XX. Influenţa indiană este urmărită deopotrivă în

programul estetic şi în lucrările acestor compozitori. Resursele culturii indiene şi-au găsit

utilizatrea traversând curente muzicale de la serialism la spectralism şi muzică arhetipală.

Lucrările analizate sunt: Turangalîla Symphonie şi Cantéyodjâya de Olivier Messsiaen,

Mantra de Karlheinz Stockhausen, Aion, Suita Nr. 8 Bot Ba şi Ko tha de Giacinto Scelsi,

Advaya, Bhakti şi Nataraja de Jonathan Harvey, The Melodic Version of The Second

Dream..., The Tamburas Of Pandit Pran Nath şi The Tortoise, His Dreams and Journeys de

La Monte Young şi Concertul pentru vioară şi orchestră de cameră Capricci e ragas de Aurel

Stroe.

Autor: Dinulescu, Octavia-Anahid

Titlul: Aurel Stroe – elemente de originalitate. O perspectivă de ansamblu

asupra creaţiei



Scurtă prezentare:

Teza investighează paradigma ştiinţifică în muzica lui Aurel Stroe. În prima parte a tezei,

"Fundamente teoretice", sunt descrise instrumentele teoretice folosite, precum şi contextul

istoric şi cultural relevant: posibile paralele ale muzicii lui Stroe cu alte direcţii în compoziţia

contemporană (muzica şi matematica în modernismul radical românesc la Stroe, Niculescu,

Vieru, compoziţia morfogenetică americană la David Rosenboom şi Ann Warde, direcţii ale

microtonalismului la Ives, Partch, Vishnegradski etc.), noua paradigmă ştiinţifică din care

Stroe îşi extrage concepte pentru teoretizarea muzicii sale (stabilitatea structurală şi

morfogeneza lui Rene Thom, termodinamica structurilor disipative dezvoltată de Ilya

Prigogine, paradigmele incomensurabile ale lui Thomas S. Kuhn, teoria categoriilor din

matematică şi universul lui Grothendieck, teoria sistemelor de acordaj şi a semanticii lor

realizată de Alain Danielou). Partea a doua a tezei se referă la creaţia compozitorului român şi

11

îşi propune să o interpreteze din perspectiva instrumentelor teoretice definite în partea întâi.

Sunt evaluate o serie de constante stilistice şi estetice ale gândirii muzicale ale lui Stroe

(compoziţii şi clase de compoziţii, folclorul planetar şi modernul arhaic, structurile predilecte

de palimpsest şi palindrom, tehnica citatelor şi a autocitatelor, compoziţia morfogenetică,

compoziţia cu mai multe sisteme de acordaj, compoziţia cu mai multe categorii, timpul şi

memoria. Aceste trăsături sunt subliniate apoi într-o serie de analize la câteva lucrări selectate

din creaţia compozitorului: În vis desfacem timpurile suprapuse, Sonata a II-a pentru pian,

Grădina structurilor, Orestia II (Hoeforele), Concertul pentru vioară, Sonata a III-a pentru

pian, Mandala cu o polifonie de Antonio Lotti.

Autor: Dogariu, Sorin-Vasile-Gheorghe

Titlul: Concertul românesc pentru pian şi orchestră



Scurtă prezentare:

Subiectul abordat, ce prezintă un segment esenţial al creaţiei româneşti, puţin explorat, a

necesitat o cercetare muzicologică exhaustivă, susţinută de numeroase audiţii. Alegerea

domeniului ce face obiectul acestei teze este justificată, în mare măsură, datorită actualităţii

sale, dar şi a interesului personal pe care autorul l-a manifestat ca interpret pianist, având în

repertoriu numeroase lucrări concertante româneşti. Principalele coordonate pe care a evoluat

cercetarea pe parcursul celor patru capitole sunt: viziunea panoramică a acestui gen, în

contextul creaţiei concertante universale a secolului XX, structurarea pe decade cu o

focalizare stilistică particulară pe creatori, evidenţierea originalităţii creaţiei concertante

româneşti prin prisma personală – în demers analitic şi interpretativ – relevarea cantitativă a

acestui repertoriu. Subiectul tratat relevă necesitatea şi datoria de a pune în lumină valori ale

muzicii româneşti contemporane, atât prin scris, venind, în acest fel, în sprijinul celor

interesaţi de acest subiect, cât şi ca pianist-interpret, pe scenele de concert din ţară şi

străinătate.

Autor: Donosă-Dănilă, Ruxandra-Maria

Titlul: Stil şi creativitate vocală – teoria interpretării


12


Scurtă prezentare:

Teza pune în discu ie conceptul de stil intepretativ în istoria muzicii vocale clasice.

Concentrându -se pe anumite epoci de crea ie de operă – cum ar fi perioada barocă, romantică

i impresionistă– dar i de lied cameral i cu orchestră, lucrarea analizează elemente culturale

i de educa ie, ipostaze ale percep iei estetice, rela ia intepret-public, dar i aspecte tehnice de

interpretare în scopul apropierii cât mai fidele de un stil autentic, pe baza experien ei proprii.

Autor: Dragoş (căsătorită Nicolai), Elena-Maria

Titlul: Literatura corală românească pentru copii în cea de-a doua jumătate a

secolului XX

Coordonator: Prof.univ.dr. Dan Buciu


Scurtă prezentare:

Departe de a trata în mod exhaustiv creaţia destinată copiilor, demersul ştiinţific pe care îl are

în vedere lucrarea de faţă se bazează deliberat pe creaţiile corale în care limbajul

compoziţional nu este unul complicat, care să exceleze în dificultăţi de ordin tehnic, cu

elemente sofisticate, extreme de dificile sub raport vocal. Repertoriul abordat se află la

îndemâna majorităţii covârşitoare a formaţiilor corale de copii, de nivel mediu sau bun şi este

alcătuit din lucrările compozitorilor: L. Comes, A. Paşcanu, M. Marbe, D. Buciu, I.

Odăgescu, S. Toduţă, Z. Aladar, D. Rotaru, C. Râpă etc. Diversitatea metrică, armoniile

extreme de variate (care apelează la sonorităţi “uzuale” de terţă, cu sunete adăugate sau

rezultate din suprapuneri de cvarte, cvinte ori secunde) ce sunt integrate într-un sistem sonor

lapidar (de două sau trei sunete), ori unul extins datorat treptelor mobile (unde elementele

cromatice nuanţează expresiv discursul muzical) vor fi susţinute printr-o plajă extrem de

variată a modalităţilor de emitere a sunetelor şi de maniera de atac, a cărei elocinţă reliefează

concret sugestivitatea textului poetic. Premisa comună proprie creaţiei corale pentru copii are

la bază folclorul autohton, acela care în mod elocvent valorifică structurile interioare existente

în melodie. Acompaniamentul pianistic, ritmic sau de percuţie completează uneori

semnificativ conţinutul muzical sau, alteori punctează discret expresivitatea discursului

muzical.

13

Autor: Făgărăşan, Radu-Corneliu

Titlul: Influenţa cântăreţilor castraţi în istoria operei muzicale universale



Scurtă prezentare:

Teza este structurată în şapte capitole. Studiul începe cu apariţia fenomenului cântăreţilor castraţi

în operă, prezentarea instituţiilor unde au studiat, profesorii de canto pe care i-au avut, efectele

post-operatorii ce au survenit în urma operaţiei de castrare, compozitorii care au scris special

pentru ei, un scurt istoric al eunucismului în lume, tratatele de canto după care s-au ghidat,

teatrele unde au evoluat, debuturile scenice, originea pseudonimelor pe care le-au avut. Capitolul

doi conţine aspectele repertoriale ale cântăreţilor castraţi, operele şi rolurile abordate. Capitolele

trei şi patru tratează creaţia de operă a compozitorului Georg Friedrich Händel, în slujba vocilor

„fenomen” – castraţii. În capitolul patru sunt analizate din punct de vedere al formei muzicale

câteva arii reprezentative din repertoriul händelian. Capitolul cinci cuprinde apusul cântăreţilor

castraţi în operă. Capitolul şase, care dă şi titlul tezei, este o sinteză, aportul pe care l-au avut

cântăreţii castraţi de-a lungul a peste 200 de ani în operă, şcolile de canto pe care le-au înfiinţat,

fiind foarte renumite, tratatele concepute de Pier Francesco Tosi şi Giovanni Battista Mancini, au

fost repere foarte importante în arta cântului din secolul al XVIII-lea. Capitolul şapte prezintă

concluzii şi sinteze.

Autor: Filip, Ana-Felicia

Titlul: Primadona – categorie de excelenţă a vocii de soprană



Scurtă prezentare:

Lucrarea se apropie fenomenul liric numit “vocea de soprană” în ceea ce are el deosebit,

performant, unic. Încercând să desluşească resorturile ce duc la reuşită, teza realizează o

investigaţie în trecutul marilor personalităţi, încercând o panoramare a sopranelor intrate, de-

a lungul timpului, în istoria teatrului liric. Se investighează ipostazele de PRIMADONĂ,

VEDETĂ, DIVĂ. apoi se rememorează momentele deosebite ale carierei proprii, insistându-

14

se asupra realizărilor, a resorturilor succesului, dar şi a motivelor ce duc la clipe de cumpană.

Punând punct lucrării mă simt mai edificată cu mine însămi, mai pregătită de a-mi scruta

viitorul artistic, de a-mi optimiza performanţele. Mi-aş dori ca lucrarea să se constituie şi într-

un ghid pentru cei ce doresc să îmbrăţişeze această profesie complexă, solicitantă dar nespus

de frumoasă.

Autor: Frăţilescu, Anca Mihaela

Titlul: Artă, rafinament şi stil în „Song books” de John Dowland



Scurtă prezentare:

Tematica acestei lucrări ştiinţifice este de natură bivalentă prin faptul că urmăreşte atât

repunerea în lumină a unui autor insuficient cunoscut muzicienilor români, cât şi reliefarea

celor mai importante trăsături ale limbajului său componistic. Amănuntele legate de viaţa şi

activitatea acestuia sunt de o mare importanţă la acest autor, întrucât ne ajută se descoperim

rolul pe care el l-a avut între contemporanii săi din toate sferele de activitate artistică. Înainte

de a detalia aspectele de referinţă din colecţiile de cântece ale lui John Dowland s-a procedat

la o expunere obiectivă a manierei de interpretare vocală în epoca renaşterii, cu extensie

(adâncită în cuprinsul capitolului de analize) asupra creaţiei lirice a acestuia. Colecţiile de

lute-songs ce poartă semnătura autorului englez reprezintă neîndoios o culme a limbajului

muzical vocal-instrumental în epoca sa.

Autor: Gachi, Răzvan-Petru

Titlul: Creaţia contemporană românească pentru clarinet şi saxofon



Scurtă prezentare:

Teza de doctorat desprinde inedite explorări privind virtuozitatea tehnică şi expresia

saxofoanelor, emisia microtonică, efectele produse de instrument sau de părţile lui, prin

compararea tehnicilor şi strategiilor componistice din lucrările de referinţă analizate. Interesul

compozitorilor, trezit de bogăţia timbrală, ambitusul larg al familiei saxofonului, frumuseţea

15

sonorităţii, a produs lărgirea repertoriului în genurile simfonice, camerale, dar mai ales cel

concertant şi al pieselor de virtuozitate. Performanţa interpreţilor, amploarea învăţământului

muzical, ce cuprinde şi saxofonul, alături de teoretizarea şi răspândirea cunoştinţelor despre

aceste instrumente sunt premisele care au dus la acutizarea necesităţii de informare asupra

tehnicii şi interpretării la saxofon. Cercetarea de faţă punctează drumul istoric din momentul

inventării saxofonului până în zilele noastre, lămureşte unele aspecte ale creaţiei pentru

saxofon, în componistica românească din secolul XX, arătând aportul fiecăruia la

diversificarea expresiei, soluţiile noi descoperite şi combinaţiile timbrale neobişnuite,

inovaţiile semiografice şi scrierea aleatorie, care transformă interpretul în co-autor.

Construcţiile de tip mozaic, rezultate din entităţi motivice concentrate şi contrastante capătă

savoare prin spontaneitatea ludică a demersului, alteori prin accesul în sfera oniricului, iar

altele devin solide arhitecturi cu largă respiraţie, cu texturi subtil organizate timbral.

Autor: Ganea, Theodor-Alexandru-Radu

Titlul: Repere dirijoral-stilistice ale programatismului simfonic romantic



Scurtă prezentare:

Titlurile analizate sunt: Simfonia nr. 6 în Fa major, op. 68 Pastorala de Ludwig van

Beethoven; Simfonia Fantastica, op. 14 de Hector Berlioz; Simfonia Manfred, op. 58 de

Piotr Ilici Ceaicovski. Capitolul I (Prolegomene) prezintă programatismul, Romantismul, cât

şi genurile muzicale noi apărute în Romantism (cu precădere cele programatice – subcapitolul

III). Capitolele al II-lea, al III-lea şi al IV-lea au ca obiect prezentarea lucrărilor amintite în

primul paragraf, integrând analiza structurală şi interpretativă a acestora într-un context

general al stilului şi creaţiei compozitorilor respectivi. Capitolul V (Sinteze) realizează o

paralelă stilistică, un compendiu al particularităţilor ce îi definesc pe cei trei compozitori

analizaţi în capitolele anterioare (Confluenţe stilistice), un rezumat al tezei în limbile română

şi engleză şi, totodată, o analiză structurală, interpretativă şi metodic-didactică a Poemului

pentru vioară şi orchestră a lui Ernest Chausson (Proiecţii metodice). Ultimele două capitole

conţin Bibliografia tezei (Capitolul VI) şi Înregistrările dirijorului Alexandru Ganea

(Capitolul VII).

16

Autor: Ghinea, Maricel

Titlul: Vatra folclorică Năruja-Nereju, Vrancea în contemporaneitate

Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea


Scurtă prezentare:

Teza de doctorat cu titlul Vatra folclorică Năruja - Nereju, Vrancea, în contemporaneitate,

sub coordonarea prof. univ. dr. Gheorghe Oprea, investighează stratul profund al tradiţiilor

folclorice din Năruja - Nereju, Vrancea, în special al ceremonialelor funebre precreştine

Chipăruşul, Leuca, Grijitul şi al poemului pastoral Mioriţa - capodopere ale creaţiei populare

aflate sub zodia sincretismului şi a trăirilor magice. Suportul informaţional (culegeri muzicale

şi descrieri ale obiceiurilor) a fost realizat într-o îndelungă perioadă de documentare şi de

punere în valoare prin concerte, turnee şi imprimări proprii a zestrei folclorice aflată într-o

continuă ignorare şi uitare. Lucrarea se constituie într-un document al tradiţiilor din zona

Năruja - Nereju conservate de către ultimii rapsozi sau continuatori ai fondului străvechi

etnofolcloric.

Autor: Grigoraş, Cezar-Bogdan-Alexandru

Titlul: Ipostaze ale practicii improvizatorice în secolul XX



Scurtă prezentare:

Demersul ştiinţific concretizat în lucrarea de cercetare intitulată „Ipostaze ale practicii

improvizatorice în secolul XX” a avut ca punct de plecare premisa că orice muzician-interpret

– indiferent de epoca şi de societatea în care a trăit – a practicat improvizaţia, pe o scară mai

mult sau mai puţin extinsă. Capitolul dedicat istoriei evidenţiază legătura organică,

simbiotică, ce a unit improvizaţia de însuşi fenomenul muzical, din cele mai vechi timpuri şi

până în zilele noastre. În cadrul capitolului următor sunt prezentate manifestările fenomenului

improvizatoric în cursul sec. XX. Următorul capitol reprezintă o pledoarie argumentată în

favoarea practicării unei improvizaţii conştiente, bazate pe o moştenire muzicală anterioară.

Din repertoriul creaţiilor ce tratează tema improvizaţiei în sec. XX am ales în vederea

prezentării analitice următoarele lucrări : Klavierstück XI de Karlheinz Stockhausen, Sequenza

VIII pentru vioară solo de Luciano Berio, Din sunetele privirii VI pentru vioară solo de Ulpiu

17

Vlad şi ciclul de piese PHTORA de Nicolae Brânduş. Ultimul capitol al acestei lucrări se

constituie într-o exemplificare a persistenţei unei culturi muzicale străvechi – de sorginte

orientală, dar cu multiple relaţionări şi rezonanţe europene – în care oralitatea tradiţională a

condus la definitivarea şi la cizelarea unei practici improvizatorice dintre cele mai rafinate.

Autor: Iaru, Virgil

Titlul: Folclorul muzical din Bărăgan in ipostaze contemporane



Scurtă prezentare:

Lucrarea e structurată în şapte capitole: 1.Bărăganul sub aspect sincronico-diacronic

(aşezare, întindere, localităţi de referinţă din Ialomiţa şi succint istoric al ţinutului), 2.Cultura

materială (ocupaţii, arhitectura rurală şi portul popular ialomiţean), 3.Categorii muzicale

din Bărăganul Ialomiţean (folclorul copiilor şi cântecul de leagăn), 4.Obiceiuri de trecere

şi repertoriul specific (nunta şi bocetul), 5.Repertoriul calendaristic (specii muzicale

integrate obiceiurilor de primăvară şi vară, colindatul şi colindul), 6.Categorii neocazionale

(balada, doina, cântecul propriu-zis şi jocul popular), 7.1.Consideraţii asupra ponderii

genuistice din ţinutul Bărăganului – din care reiese persistenţa unor valori inconfundabile

ale obiceiurilor de trecere, mai ales nupţiale, ale obiceiurilor calendaristice, în special al

colindelor antifonice cu strat arhaic dar şi ale obiceiurilor de primăvară-vară, ale genurilor

principale neocazionale încă trainice, cum sunt balada, doina, cântecul propriu-zis şi jocul

popular, şi 7.2.Perspectiva diacronică a cercetării zonale (prezentarea realizărilor

etnomuzicologice din zona Bărăganului).

Autor: Iancu, Stan-Cătălin

Titlul: Categorii folclorice neocazionale argeşene în contemporaneitate: doina

şi balada



Scurtă prezentare:

18

Teza finalizează o cercetare într-un spaţiu larg de documentare a tradiţiei etnofolclorice din

judeţul Argeş. Ideea centrală a tezei se decantează în argumentele indubitabile referitoare la

forţa şi diversitatea folclorului care îl menţine în cultura contemporană ca o valoroasă şi

preţioasă moştenire culturală, constituită într-o vastă arhivă documentară a spiritualităţii

autohtone, din perspective milenare. Genurile etnomuzicale, reprezentative şi polivalente

pentru folclorul românesc şi cel argeşean, sunt doina şi balada, modalităţi folclorice

tradiţionale, integrate în universul vieţii spirituale rurale, care amintesc de contextul

ceremonial şi ritual al zonelor, de vechimea, tematica, mesajul şi mijloacele artistice prin care

se exprimă gândurile şi sensibilitate generaţiilor succesive din acest areal. Din problematica

expusă în teză rezultă multitudinea elementelor pe care trebuie să le cuprindă, în conştiinţa sa

interpretativă, rapsodul care vrea ca prin doină şi baladă să ajungă la sufletul ascultătorului,

umplându-l cu emoţie prin calitatea sonoră a vocii şi mesajul cântecului, dar şi prin implicarea

afectivă în redarea discursului sonor.

Autor: Iordăchescu, Constanţa-Camelia

Titlul: Comicul în teatrul muzical românesc, până la jumătatea secolului XX



Scurtă prezentare:

Lucrarea cuprinde trei capitole în care sunt prezentate mijloace de manifestare a comicului în

teatrul muzical românesc până la jumătatea secolului XX şi un capitol de consideraţii finale.

Sunt analizate partituri de gen ale compozitorilor din perioada respectivă, ale căror

manuscrise se află la Biblioteca Muzicală a Teatrului de Operă Bucureşti, Biblioteca Muzicală

a Radiodifuziunii Române şi Biblioteca Academiei Române. În primul capitol intitulat

Comicul şi multiplele sale aspecte, se fac referiri la mijloacele muzicale prin care

compozitorii transpun comicul în cadrul construcţiei sonore. Cel de al II-lea capitol, Comicul

în muzica românească până la începutul secolului XX, urmăreşte itinerariul primelor

manifestări artistice în ţările române, precum şi creaţia de vodevil, operetă şi operă până la

sfârşitul secolului al XIX-lea. În cele două subcapitole ale capitolului III, Comicul în teatrul

muzical românesc până la începutul secolului XX, sunt prezentate repere privind evoluţia

muzicii culte româneşti şi comicul transpus în partiturile de teatru muzical, din creaţia

compozitorilor reprezentativi, iar Consideraţiile finale, capitolul IV, prezintă lucrări din

19

teatrul liric românesc, apărute ca ecou al comicului exprimat în creaţii reprezentative ale

literaturii noastre.

Autor: Lache (căsătorită Răsvan), Nicoleta

Titlul: Organologia populară românească a secolului al XX-lea



Scurtă prezentare:

Teza urmăreşte organologia populară românească în conjunctura secolului al XX-lea şi este

configurată în patru capitole cuprinzătoare, ce sunt flancate de argument şi de concluziile

finale. Fiecare din cele patru diviziuni ale lucrării se constituie în imagini-incursiuni în

fascinantul şi complexul tărâm al muzicii, în care sunt relevate, punctual, anumite aspecte ale

temei tratate, într-o întrepătrundere pendulantă între rolul şi importanţa muzicii asupra

dezvoltării umanităţii. Tratarea subiectului este desăvârşită printr-o reprezentare diacronică şi

sincronică a instrumentelor muzicale populare. Componentele contextuale ale tezei debutează

cu geneza şi evoluţia instrumentelor muzicale, elemente cărora le urmează selecţiuni ale unor

consideraţii asupra muzicii (ipoteze⁄teorii vehiculate, de-a lungul timpului, de o serie de

personalităţi ilustre ale universalităţii). Demersul iniţial este completat de clasificarea

instrumentelor tradiţionale într-o perspectivă comparată, dar şi de expunerea unor procedee de

combinare a acestora, pe zone folclorice, în secolul al XX-lea. Finalul este rezervat prezentării

unor modalităţi inedite de utilizare a instrumentelor virtuale, prin care folclorul muzical

românesc poate fi revalorificat prin intermediul băncilor de sunete, ce se poate îmbogăţi prin

posibilitatea utilizării amprentelor interpretative ale unor solişti renumiţi, pe viitor.

Autor: Lolea, Cristian-Aurelian

Titlul: Creaţia muzicală având ca problematică principală gradele de

accesibilitate. Consideraţii asupra receptării muzicale



Scurtă prezentare:

20

Lucrarea tratează diferite aspecte ale modului în care ascultătorul, creatorul şi societatea, în

general, înţeleg şi se raportează la fenomenul muzical. Am dorit să prezint, pe de-o parte,

acele determinări extra-muzicale care influenţează atitudinea individului faţă de muzică şi, pe

de altă parte, mecanismele generale ale percepţiei muzicale. Lucrarea este structurată în şase

capitole, ultimul ilustrând în mod practic o parte din chestiunile discutate în primele cinci.

Autor: Marin (căsătorită Pană), Roxana-Cristina

Titlul: Elemente ale limbajului folcloric în opera românească din prima

jumătate a secolului XX



Scurtă prezentare:

Contextul general al începutului secolului XX, de extindere şi îmbogăţire a elementelor de limbaj

în muzica europeană, şi-a pus amprenta şi în cultura muzicală românească. Primul capitol,

Orientarea spre folclor a compozitorilor europeni din prima jumătate a secolului XX, realizează

sinteza dintre tradiţia naţională folclorică şi tradiţia muzicală europeană, arătând aportul unor

personalităţi creatoare reprezentative. Cel de-al doilea capitol, Specificul creaţiei folclorice, este o

incursiune în vasta arie a morfologiei folclorului muzical, deoarece aceste elemente emblematice

de limbaj au fost preluate şi în creaţia cultă. Parcurgând galeria compozitorilor români din prima

jumătate a secolului XX, care au scris piese corale, de lied, operă şi operetă, situaţi în cel de-al

treilea capitol, Creaţia muzicală de sorginte folclorică din prima jumătate a secolului XX, s-a

putut deduce avansul pe care muzica noastră l-a câştigat faţă de etapa istorică anterioară. În cel din

urmă capitol, Valorificarea folclorului muzical în creaţia românească de operă din prima

jumătate a secolului XX, apar reperele analitice, evidenţiind modalităţile de abordare a folclorului

muzical românesc în trei dintre cele mai importante creaţii de operă - Năpasta de S. Drăgoi, O

noapte furtunoasă de P. Constantinescu şi o capodoperă a genului, Oedip de G. Enescu.

Autor: Mihai (căsătorită Alexandru), Oana-Denisa

Titlul: Benjamin Britten – Repere stilistice şi interpretative în creaţia vocal-

simfonică şi camerală

Coordonator: Prof.univ.dr. Eleonora Enăchescu

21


Scurtă prezentare:

Studiul de faţă înscrie o modestă contribuţie la cercetarea muzicologică prin abordarea

creaţiei compozitorului britanic de secol XX, Benjamin Britten. În Introducere se creionează

o contextualizare socio-culturală a vieţii si creaţiei lui B. Britten. Capitolul al II-lea, cel mai

simplu, este dedicat în exclusivitate analizei stilistico-interpretative a trei dintre opus-urile

aparţinând genului cameral (Seven Sonnets of Michelangelo op. 22, Winter Words op. 52) si

vocal-simfonic (War Requiem op. 66). Capitolul concluziv (III) încheie demersul de

cercetare stabilind câteva repere esenţiale ale stilului de compoziţie brittenian, deduse prin

aplicarea mai multor tipologii de analiză muzicală (analiza muzicală de tip formal-

constructivist tip Hugo Riemann, tipologia formei tripartite Barform, analiza stilistică de tip

Jean la Rue / Vasile Iliuţ, analiza semiotică propusă de prof. Dinu Ciocan, dar si o interpretare

proprie a problematicii vocal-instrumentale şi dirijorale din creaţiile abordate). Rezumatul

(IV), redactat în limba engleză, este succedat de Bibliografie (cărţi, publicaţii, dicţionare,

partituri, discografie, webografie), iar în anexă un CD audio cu cele două cicluri de lied-uri

sus menţionate, în care partitura de pian este interpretată de autoare, iar partitura vocală de

soprana Cleopatra David.

Autor: Moţiu (căsătorită Dogariu), Adriana-Florentina

Titlul: Literatura muzicală pentru două piane (cu sau fără acompaniament) în

tradiţia europeană a secolelor XIX şi XX – Origini, evoluţie stilistică, inovaţii



Scurtă prezentare:

Teza de faţă îşi propune să ofere o cercetare documentată referitoare la domeniul literaturii

muzicale universale – camerale şi concertante – pentru două piane. Lucrarea este structurată

pe patru capitole, începând cu originile şi continuậnd cu evoluţia istorică a creaţiei şi practicii

la două piane (instrumente cu claviatură), tratậnd estetic şi stilistic marile perioade de creaţie

cu referiri particulare, consistente, la creaţii importante. Teza se centrează pe analizele unor

creaţii de mare anvergură din repertoriul propriu, prezentate pe scenele de concert, care se

regăsesc, în parte, în înregistrarile ataşate lucrării. Rolul anexelor 1 şi 2 este acela de a releva

cantitativ literatura muzicală de gen, pe spaţii geografice, cronologic.

22

Autor: Muraru, Aurel (Ucraina)

Titlul: Muzica corală religioasă din nordul Bucovinei – sfârşitul secolului al

XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea

Coordonator: Prof.univ.dr. Eleonora Enăchescu


Scurtă prezentare:

Lucrarea are ca obiect de analiză muzica corală religioasă din nordul Bucovinei în contextul

cultural-istoric de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, iar ca

subiect activitatea, realizările şi frământările dirijorului de cor bisericesc. În consecinţă, acest

demers vine nu doar să acopere un spaţiu gol lăsat în istoria muzicii româneşti, ci mai degrabă

să definească rolul pe care îl are conducătorul unei astfel de formaţii, încercând să găsească

soluţii pentru rezolvarea unor probleme de natură interpretativă specifice acestui gen. În

paginile tezei sunt înglobate cele mai importante elemente ce stau la baza alcătuirii şi

perfecţionării formaţiei corale bisericeşti, fiind propuse metode de studiu şi soluţionare a

problemelor de natură tehnică întâlnite în lucrul cu corul de biserică, pornind chiar de la

formarea ansamblului destinat interpretării în cafas. Lucrarea urmăreşte reliefarea

problemelor de natură interpretativă specifice muzicii corale liturgice semnate de

compozitorii bucovineni, punând sub microscop particularităţile stilistice ce stau la baza

lucrărilor corale religioase născute în acel spaţiu geografic.

Autor: Negrea, Miruna-Maria

Titlul: Repere timbrale în creaţia pianistică a compozitorilor Claude Debussy şi

Maurice Ravel



Scurtă prezentare:

Demersul nostru de studiere a Reperelor timbrale din creaţia pianistică a compozitorilor

Claude Debussy şi Maurice Ravel se concentreză asupra atmosferei artistice din Franţa

sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX care a influenţat evoluţia muzicii acelei

perioade şi, implicit, a stilului celor doi creatori. Cunoaşterea curentelor din pictura şi poezia

23

acelor ani facilitează înţelegerea şi interpretarea lucrărilor impresioniste. Redarea acestor

opusuri, a atmosferei lor, impune – în cazul celor pentru pian – ştiinţa obţinerii sunetului prin

folosirea unui tuşeu adecvat şi a cunoaşterii şi exploatării tuturor resurselor tehnice ale

instrumentului. Considerăm important ca profesorul sau interpretul care abordează muzica lui

Debussy sau/şi Ravel să fie informat asupra caracteristicilor de limbaj ale celor doi şi asupra

surselor de inspiraţie ale piesei/pieselor. Din vasta lor creaţie pianistică am ales –

considerându-le emblematice pentru personalitatea fiecăruia – cele 24 de Preludii pentru pian

ale lui Claude Debussy şi Concertul în Sol pentru pian şi orchestră de Maurice Ravel.

Autor: Oprina, Virgil-Vasile

Titlul: Muzica imaginii în mişcare, un domeniu al sonorului în secolul XXI



Scurtă prezentare:

Datorită faptului că tema abordată reprezintă o sinteză a ceea ce iniţial erau considerate a fi

două arte distincte, parcursul prezentului studiu începe cu fixarea motivaţiei sale. Aşadar

Argumentul înfăţişează starea de fapt a unei dimensiuni a sonorului care acompaniază acum la

început de nou mileniu practic toate aspectele vieţii noastre socio-culturale. În continuare,

Perspectivă - expoziţie, fixează modul de abordare, drumul ales precum şi principiile care au

stat la baza studiului. Lucrarea este structurată în două părţi. Prima parte tratează drumul

parcurs de sugestia vizuală a muzicii din perspectivă istorică prin capitolele De la

descripţionism la programatism, Apelul la teoria afectelor din perspectivă istorică, precum şi

formele în care aceasta este percepută şi folosită astăzi în capitolul Opera muzicală: parte sau

întreg. Partea a doua este dedicată relaţiei muzicii cu cinematograful, televiziunea şi

internetul. Relaţia cu cinematograful porneşte de la perioada încercărilor şi continuă cu studiul

coloanei sonore şi funcţiile textuale şi comerciale ale acesteia, argumentaţiile fiind susţinute şi

prin studii de caz. Capitolul dedicat relaţiei muzicii cu televiziunea detaliază formele specifice

pe care aceasta le-a adoptat, precum şi dimensiunea tehnico-artistică a procesului de

producţie.

Autor: Papandonatu, Monica-Cristelena

24

Titlul: Probleme de structură şi ethos în simfonismul românesc post-enescian –

dinamica generaţiilor



Scurtă prezentare:

Lucrarea de faţă cuprinde o analiză a lucrărilor simfonice româneşti începând din a doua

jumătate a secolului XX şi până acum. Primul capitol este destinat unei priviri generale, aceea

a simfonismului universal în contextul căruia a luat naştere cel local, urmând, în cele

ulterioare, abordarea celor mai reprezentative simfonii şi lucrări simfonice ale acestei

perioade, în special a celor care au adus înnoiri substanţiale, semnificative în acest domeniu,

evidenţiind totodată replicile complementare româneşti oferite curentelor occidentale

corespondente. Ceea ce aduce nou această teză este faptul că nu se opreşte la analiza pur

gramaticală, ci intră şi în cea a stării de spirit în care este pus ascultătorul la audierea

lucrărilor, relevând permanent efectul psihologic indus cu ajutorul micro- şi

macrostructurilor, care sunt analizate în paralel. De asemenea, aruncă o altă lumină asupra

unor termeni muzicali şi curente şi oferă o posibilă soluţie la perioada de criză artistică acută

pe care o traversăm în prezent.

Autor: Palade, Camelia-Ioana (căsătorită Vodă)

Titlul: Implicaţiile modalului popular românesc în creaţia pentru violă a

secolului XX



Scurtă prezentare:

Teza îşi propune evidenţierea legăturilor între universul modal popular al civilizaţiei române

şi creaţia cultă dedicată violei în secolul al XX-lea, a modului în care muzica populară a

constituit o sursă inepuizabilă pentru creatori, a modalităţilor prin care compozitorii au

sublimat, au transfigurat soluţiile folclorice în realităţi moderne, originale, complexe. Primele

două capitole ale studiului au constituit o necesară secţiune introductivă, având ca rol

informarea şi aprofundarea privitoare la sisteme, noţiuni, evoluţii istorice şi conceptuale

legate de două problematici: cea a modalismului muzicii populare româneşti şi cea a violei ca

25

instrument reprezentativ pentru muzica cultă.Capitolul central prezintă, analizează şi

sistematizează muzica românească dedicată violei în secolul trecut, din perspectiva

implicaţiilor modalului popular, cu aducerea în prim plan a unui repertoriu de 14 lucrări ale

unor compozitori de mare valoare, de la George Enescu la Myriam Marbe sau Dan Buciu, ce

este apoi pusă în context universal.

Autor: Petrescu, Sorin Horia

Titlul: Despre sunet şi linişte



Scurtă prezentare:

Sunetul şi liniştea sunt componentele contradictorii, dar şi complementare ale muzicii.

Liniştea este factorul pur spaţial, nenăscut, etern, echilibrat, destinat degradării prin contact cu

sunetul. Sunetul este factorul de diversificare, deci de esenţă temporală, născut din

dezechilibru pentru a se confunda cu liniştea. Ascultarea misteriosului acord (linişte-sunet-

linişte) transformă timpul curgerii muzicale, direcţionate implacabil de la viaţă la moarte, în

spaţiu al memoriei, adică al învierii. Liniştea este infinită, neconsumabilă; ea are doar

momente în care cedează (în nenumărate feluri) spaţii neliniştii, dar o face doar pentru a se

regăsi. Liniştea este singura funcţie percepută a eternităţii. Sunetul, ca fenomen fizic, este un

semnal al ieşirii din starea de echilibru spaţial, ca orice formă de mişcare. Chiar dacă poartă

amprenta nerăbdării, a dezechilibrului, sunetul muzical devine prin standardizare (temperare)

identificabil ca ton – purtător al germenilor intonaţiei, diatoniei şi tonalităţii. Pauza muzicală –

liniştea contextuală, comensurabilă şi conotativă – există într-o infinitate de sensuri: elipsă,

limită, respiraţie, atitudine, semn de punctuaţie, etc. Sunetul este predestinat acumulării după

modele naturale: biologice (dinăuntru spre afară), sistemul modal şi tonal, sau cristaline (prin

aglutinare), scările dodecafonică şi hexatonică.

Autor: Pescaru (căsătorită Bratu), Andreea

Titlul: Elemente de limbaj folcloric în creaţia românească de lied pentru voce şi

pian din prima jumătate a secolului XX


26


Scurtă prezentare:

Obiectivul tematicii prezentei cercetări muzical-ştiintifice, concretizată prin susţinerea tezei

de doctorat, vizează dezvoltarea unui model de analiză etnomuzicologică, stilistică şi din

perspective estetice muzicale, a modalităţilor componistice prin care elementele structurale de

limbaj folcloric extrase substanţei cântului popular românesc condiţionează şi interferează în

mod creativ, expresiv şi valoric (prin găsirea soluţiilor muzicale adecvate de către

compozitorii implicaţi), cu aspiraţiile creaţiei reprezentative de inspiraţie folclorică, afirmate

în domeniul liedului românesc pentru voce şi pian din prima jumătate a secolului XX.

Autor: Petrache (căsătorită Panaite), Elena Diana

Titlul: Zona subcarpatică a ţinutului Neamţ în contextul culturii muzicale

tradiţionale



Scurtă prezentare:

Prolegomene prezintă comunitatea rurală ca mediul socio-cultural care a produs normele

păstrate prin tradiţie. În capitolul II este prezentată vatra folclorică subcarpatică a ţinutului

Neamţ. Capitolul al III-lea prezintă formele de folclor de expresie literar-muzicală. Copiii iau

parte la obiceiurile de iarnă cu colindele şi merg cu steaua şi sorcova. Tot ei sunt protagoniştii

obiceiului Paparudei şi Caloianului. Capitolul al IV-lea tratează o categorie folclorică

practicată de femei: cântecul de leagăn. În capitolul al V-lea sunt prezentate obiceiurile din

ciclul familial: nunta şi riturile funebre. În capitolul al VI-lea sunt abordate obiceiurile

calendaristice în cadrul comunităţilor rurale: obiceiuri de iarnă şi obiceiuri de primăvară-vară.

O mare bogăţie de producţii folclorice o formează categoriile muzicale neocazionale: balada,

cântecul propriu-zis, doina-cântec, romanţa, abordate în capitolul al VII-lea. Unul dintre

aspectele cele mai pregnant caracteristice şi valoroase ale culturii noastre tradiţionale este

dansul popular. Melodiile instrumentale de joc prezintă o extraordinar de mare diversitate.

Capitolul al VIII-lea urmăreşte relevanţa funcţională a culturii muzicale emanată din

ceremoniile şi ritualurile tradiţionale practicate în comunităţile săteşti din zona subcarpatică a

ţinutului Neamţ.

27

Autor: Petraschovits, Eszter

Titlul: Creaţia lui Carl Philipp Emanuel Bach şi destinul sonatei clasice



Scurtă prezentare:

Tema abordată în această lucrare interferează două problematici importante. Personalitatea lui

Carl Philipp Emanuel Bach cu concepţia componistică a acestuia şi problematica sonatei a

cărei definitivare are loc în liniile stilistice ale Barocului târziu prin creaţia compozitorului.

De aceea, lucrarea tratează şi aspecte ale gândirii muzicale ale lui Carl Philipp Emanuel Bach

şi a unora dintre contemporanii săi importanţi, ca şi aspecte teoretice şi practice,

conceptualizarea formei de sonată înainte şi în timpul acestui mare compozitor. Analiza

formei de sonată este centrată pe forma cu dublă repriză în creaţia compozitorului.

Autor: Petrescu, Eduart-Lucian

Titlul: Etnomuzica brăileană şi reverberaţiile sale culturale



Scurtă prezentare:

Lucrarea prezintă în capitolul I coordonatele istorice şi geografice privind ţinutul brăilean.

Capitolele II şi III tratează principalele genuri ale folclorului muzical întâlnite în obiceiurile

de peste an, repertoriul familial şi repertoriul neocazional în care întâlnim genuri ca: balada,

doina cântecul propriu-zis şi muzica dansurilor populare. Capitolul IV îşi propune să prezinte

nesecata fântână de autenticitate şi prospeţime a creaţiei populare ce a devenit o sursă de

frumuseţi sonore şi de înviorare expresivă a muzicii culte şi de divertisment. Intensitatea şi

originalitatea trecute prin filtrul unei gândiri ce îşi regăseşte seva în geniul creator al

poporului dau universalitate valorilor muzicale româneşti. Frumuseţea şi prospeţimea muzicii

folclorice abordate în cadrul acestei lucrări demonstrează încă o dată legătura indisolubilă a

folclorului cu muzica de divertisment şi marea muzică naţională.

Autor: Popa, Eugen-Bogdan

28

Titlul: Aspecte stilistice şi interpretative ale creaţiei solo şi camerale pentru

violoncel în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea



Scurtă prezentare:

Aspecte specifice ale creaţiei contemporane privite prin prisma teoriei interpretării muzicale

sunt relevate într-o serie de analize stilistic-interpretative. Tematica sub care sunt reunite

piesele pentru violoncel solo, alese din ciclul Sacher, permite conducerea analizei prin

raportare la o constantă, în cadrul diversităţii stilistice, în timp ce lucrările camerale alese din

creaţia românească, aparţinând compozitorilor Doina Rotaru şi Aurel Stroe, completează o

imagine a abordării timbrale a instrumentului. În primul capitol al lucrării sunt introduse

consideraţii organologice şi istorice, acestea din urmă privind creaţia pedagogică

instrumentală. În anexa 1 se prezintă o serie de consideraţii asupra semiografiei muzicale

aflate la dispoziţia compozitorului şi interpretului creaţiei contemporane. Anexa a 2-a

constituie o listă a lucrărilor pentru violoncel din creaţia românească, din genul solo şi

cameral - până la formaţie de 3 interpreţi. Lucrarea se doreşte a fi o concluzie a unei practici

artistice personale, iar discursul teoretic a fost condus după resursele experienţei artistice,

conştientizată ca atare.

Autor: Popovici (căsătorită Cristian), Mihaela-Elena

Titlul: Interferenţe ale gândirii muzicale enesciene şi a celei bartókiene,

reflectate în creaţiile pentru vioară solo şi cu pian ale celor doi compozitori



Scurtă prezentare:

Teza de doctorat îşi propune comparaţia gândirii muzicale enesciene şi a celei bartókiene, cu

referire la Sonatele pentru pian şi vioară a celor doi compozitori, a Suitei Impresii din

copilărie, a Rapsodiilor şi a Sonatei pentru vioară solo. Aparţinând aceluiaşi spaţiu geografic,

cei doi reprezentanţi de seamă ai muzicii universale au urmat destine şi orientări diferite atât

ca interpreţi, dar mai ales ca personalităţi creatoare, această teză urmărind aceste aspecte dar

şi interferenţele celor doi compozitori. Strânsa legătură dintre interpretul şi compozitorul

29

Enescu, ne-a determinat evidenţierea trăsăturilor stilistice ale violonisticii enesciene,

subliniind ulterior faptul că limbajul muzical enescian afirmă sinteza dintre muzica populară

românească de esenţă autentic lăutărească, preluată intuitiv de compozitor şi cultura muzicală

europeană. Personalitatea bartókiană am conturat-o prin prisma savantului folclorist care a

investigat folclorul muzical autentic ţărănesc de origine multinaţională, în sistemul său de

creaţie compozitorul îmbinând elementul popular cu cel personal de orientare vest-europeană.

Analiza lucrărilor a propus punctarea unor aspecte ale formei, armoniei sau ritmului, acordând

o importanţă deosebită unor aspecte particulare de interpretare violonistică, a relaţiei pian-

vioară, cât şi aportul acestora în dezvoltarea repertoriului şi a tehnicii violonistice a secolului

al XX-lea.

Autor: Prallea-Blaga, Daniel

Titlul: Viziuni şi tendinţe contemporane în regia de teatru liric



Scurtă prezentare:

Opera – gen deopotrivă muzical şi dramatic, încă de la începuturile ei a tins să se exprime prin

mijloace de expresie sintetice, multi, trans, inter-disciplinare, etc. Mijloacele şi efectele

sonore sunt vocile omeneşti şi instrumentele muzicale; mijloace ce însumează acţiune,

mişcare (cinetism), machiaj, costum, decor, ecleraj (iluminat). În totalitatea producţiei

spectaculare coexistenţa şi copotenţarea mijloacelor mai sus amintite a devenit o

permanenţă. Semnificaţiile sunt căutate în partitură, pe baza unui respect al literei scrise. Dar

să nu uităm că în intenţiile sale, orice compozitor a visat, a urmărit ca opera să fie jucată,

înscenată şi nu doar executată în concert. O operă nu trăieşte decât dacă e reprezentată (pusă

în scenă). O operă înseamnă o dramă, recreată de compozitor prin mijloacele sale proprii,

regândită prin propria sa viziune muzicală. Semnificaţiile muzicale trebuie să-şi găsească

împlinirea în realizarea dramatică, deopotrivă prin grija dirijorului cu viziune dramatică, şi a

regizorului cu viziune muzicală. Câtă libertate are, faţă de aceeaşi partitură, regizorul în

echipă (colaborare) cu scenograful? Cât de mult sau de obedient trebuie să respecte partitura

regia şi scenografia? Până la a nu eluda intenţiile iniţiale ale compozitorului, altfel spus a nu

contrazice ideile ce au dus la declanşarea actului componistic. Descifrarea, interpretarea,

hermeneutica unui text atât de complex precum cel muzical necesită o profesionalizare

30

specifică şi nişte abilităţi practice îndelung exersate de care nu ar trebui să fie străin nici

regizorul specializat în operă.

Autor: Puţaru (căsătorită Arsenescu), Dorina

Titlul: Cella Delavrancea – critic muzical

Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Lazăr Cosma


Scurtă prezentare:

Teza de doctorat cercetează ampla moștenire critică pe care Cella Delavrancea a lăsat-o

posterităţii. Scrierile sale, revărsate cu generozitate de-a lungul unei jumătăţi de veac, s-au

bucurat de un viu interes și deosebită audienţă. Cea mai mare parte dintre ele au fost reunite

în volume antologice, în ultimele decenii de viaţă ale autoarei. Există însă și articole ce au

rămas doar între coperţile vechilor periodice. Lucrarea a fost structurată pe șase capitole,

precedate de argument și urmate de bibliografie și anexe. Primul capitol cuprinde repere în

biografia artistei. Capitolul al doilea panoramează fenomenul critic românesc, între începuturi

și perioada afirmării Cellei Delavrancea. Capitolul al treilea cuprinde activitatea sa artistică în

dubla ipostază de muzician și scriitor. În capitolul al patrulea sunt prezentate aspecte de

referinţă ale criticii muzicale semnate Cella Delavrancea. Urmează capitolul de analize și

comentarii asupra scrierilor critice. Capitolul final cuprinde analiza conferinţelor radio, a

documentelor din Arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune, interviuri, articole despre

Cella Delavrancea și articole necuprinse în volume.

Autor: Rîmbu, Romică

Titlul: Simfoniile lui Sigismund Toduţă din perspectivă interpretativ-dirijorală

Coordonator: Prof.univ.dr. Octavian Lazăr Cosma


Scurtă prezentare:

Sigismund Toduţă, din ipostaza statutului de lider şi de făuritor de şcoală componistică

clujeană, a exercitat o influenţă notabilă asupra spaţiului muzical autohton, atât pe tărâm

componistic, cât şi al cercetării muzicologice. A fost o personalitate multilaterală, excelând în

domenii diverse: muzicologic, pedagogic, managerial şi nu în ultimul rând, creativ. Prima

31

parte a tezei realizează o incursiune sub formă de excurs în simfonismul autohton al

începutului secolului XX. Totodată prezintă elemente biografice, coordonatele stilistice şi

enumeră exhaustiv creaţiile orchestrale ale compozitorului Sigismund Toduţă. În partea a

doua se analizează integrala simfonică a compozitorului, din perspectivă structurală,

melodico-armonică şi dirijorală. Sunt relevate diferenţele în scriitura simfoniilor,

interferenţele motivice, precum şi impactul simfoniilor în cadrul şcolii de compoziţie

clujene. Se consemnează primele audiţii ale simfoniilor, reluările precum şi înregistrările

existente. Partea a treia este consacrată valorificării creaţiei lui Sigismund Toduţă, prin

elaborarea unui proiect de finanţare AFCN în vederea interpretării publice a integralei

simfonice şi de înregistrare a acestei integrale. Sunt anexate CD-uri şi DVD-uri cu integrala

simfonică, oratoriul Mioriţa şi Divertismentul pentru orchestră de coarde, precum şi tabele

ale creaţiei şi activităţii profesionale ale lui Sigismund Toduţă.

Autor: Rotărescu, Gicu

Titlul: Rolul şi importanţa violei în cvartetul de coarde din perioada clasică,

romantică şi modernă



Scurtă prezentare:

Teza de doctorat este structurată în patru capitole. Lucrarea debutează cu o secţiune

introductivă în care sunt precizate aspecte privind motivarea alegerii temei, scopul cercetării,

metodele de cercetare utilizate şi creaţia muzicală destinată cvartetului de coarde. În primul

capitol se tratează următoarele aspecte: geneza şi istoricul violei, construcţia sa, ambitusul

sonor al violei, timbrul acesteia, notaţia şi sunt precizate elementele constitutive ale artei

violei. În capitolul secund sunt abordate aspecte privind: geneza şi istoricul cvartetului de

coarde, trăsăturile stilistice ale diverselor perioade din istoria muzicii, compozitorii şi creaţiile

acestora dedicate cvartetului de coarde, generalităţi ale problematicii cvartetului de coarde şi

sunt definite diverse noţiuni utilizate în economia tezei. În capitolul trei sunt abordate

probleme de analiză stilistico-interpretativă a unor capodopere aparţinând genului de cvartet

de coarde, iar în capitolul patru sunt prezentate concluziile cercetării. În finalul tezei de

doctorat, autorul anexează: un rezumat în limba franceză, bibliografia consultată, o addenda

32

cu compozitorii şi creaţiile acestora dedicate cvartetului de coarde, precum şi două DVD-uri

care conţin recitaluri susţinute de doctorand.

Autor: Rus, Adela-Laura

Titlul: Folclorul muzical de pe Valea Agrijului – Sălaj în actualitate



În perioada anilor 2005-2009, am iniţiat o cercetare monografică a văii Agrijului din judeţul

Sălaj, cuprinzând patru din comunele acesteia: Buciumi, Agrij, Treznea si Românasi, dat fiind

originea mea şi totodată datorită neexistenţei culegerilor de specialitate din zonă. Genurile

muzicale găsite pe teren le-am grupat în patru capitole a căror structură vizează prezentarea

obiceiului, a cadrului natural de manifestare şi a repertoriului specific locului. Astfel, după

descrierea istorico-geografică şi etnografică a judeţului Sălaj din primele două capitole,

conţinutul următoarelor capitole vizează următoarele categorii muzicale: Cântecul de leagăn,

Cântecele miresei, Cântecele funebre, Colinde si Cântece de stea, Cântece din sezătoare si

clacă, Cântece de cătănie, Balade, Cântece propriu-zise si de joc, Cântece instrumentale. Cele

mai multe dintre acestea s-au retras în fondul pasiv al practicii folclorice. Din varietatea

acestora se detasează cu usurinţă colindul, ca fiind genul viu existent în practica actuală a

locuitorilor sălăjeni, datorită păstrării obiceiului colindatului, si care beneficiază de cele mai

multe exemple din lucrare.

Autor: Săndulescu (căsătorită Popovici), Simona-Mariana

Titlul: Ilustrarea sintezei dintre vechi şi nou în creaţia organistică românească

din a doua jumătate a secolului XX



Scurtă prezentare:

Lucrarea de faţă are menirea de a dezvălui valoarea lucrărilor pentru orgă compuse în spaţiul

cultural românesc, în a doua jumătate a secolului XX. În vederea structurării temei, sunt

selectate lucrări compuse conform acelui stil ce evidenţiază un anumit caracter al muzicii de

orgă, un caracter de motivaţie sacră, poetică, filosofică. Cercetarea se adresează unui tip de

33

creaţie ce păstrează ceva substanţial din marile epoci ale istoriei muzicii, privit dintr-o nouă

viziune şi în ideea de a introduce un anumit grad de inovaţie. Lucrările alese reprezintă tot

atâtea entităţi emblematice capabile a caracteriza atât spiritul românesc, cât şi pe cel universal.

Aceste însuşiri le atribuie dreptul de a deveni bunuri internaţionale, păstrându-şi totodată

etosul tărâmului de unde provin. În cadrul tezei sunt individualizate următoarele capitole: I –

Prolegomene; II – Creaţii pentru orgă fundamentate pe forme şi genuri ale Barocului; III

– Spiritualitatea creştină reflectată în creaţia organistică românească din a doua

jumătate a secolului XX; IV – Aspecte ale aleatorismului, minimalismului,

punctualismului şi ale muzicii repetitive. Lucrări cu caracter incantatoriu.; V – Sinteze;

VI – Anexe; VII – Bibliografie. Cel de-al VIII-lea capitol este concretizat prin două CD-uri

audio ce conţin înregistrări proprii ale unor lucrări analizate în teză, în referate, dar şi alte

înregistrări ale unor lucrări organistice sau camerale, din repertoriul universal.

Autor: Săvuţă, Liviu

Titlul: Cornul în tradiţia muzicală europeană. O perspectivă istorică, stilistico-

interpretativă



Scurtă prezentare:

Lucrarea dezvăluie evoluţia cornului, plecând de la funcţia sa de obiect utilitar (instrument de

comunicare, obiect de uz casnic) şi ajunge la momentul transformării sale în instrument

muzical. În cadrul tradiţiei muzicale europene, cornul a cunoscut o transformare, pornind de

la „fanfarele” de vânătoare, continuând cu cornul de armonie (folosit în orchestre) şi ajungând

la cornul cromatic (cornul cu ventile). Va fi utilizat în toate genurile muzicale datorită

timbrului său care redă o diversitate de idei şi stări sufleteşti, şi datorită acestui lucru, va

deveni un instrument solistic. Un capitol al lucrării prezintă şcolile cornistice europene şi

personalităţile muzicale ce au avut un rol deosebit in evoluţia instrumentului atât din punct de

vedere al construcţiei, cât şi al tehnicilor de interpretare. Analizele semantice ale lucrărilor

reprezentative pentru fiecare epocă istorică, au în vedere organizarea motivelor în clase,

analiza arborelui sintactic şi graficul tensiunii semantice, conform metodei prof.univ.dr. Dinu

Ciocan. Anexele sunt dedicate prezentări imagistice a evoluţiei instrumentului şi

reprezentărilor acestuia în alte arte. Capitolul VII cuprinde Bibliografia. Lucrarea se încheie

34

cu o Addenda ce conţine lucrările camerale, orchestrale şi solistice ale compozitorilor români

ce includ cornul.

Autor: Stan, Maria-Cristina

Titlul: Tendinţe şi orientări ale spectacolul muzical din România după 1950 –

Teatrul liric „Elena Teodorini” – schiţă monografică



Scurtă prezentare:

Elemente ale spectacolului muzical pot fi regăsite în cele mai vechi timpuri ale omenirii,

legate de cosmogonia şi mitologia primitivă. Începând cu genul sincretic al tragediei antice

greceşti, spectacolul muzical va cunoaşte o evoluţie continuă, de la apariţia operei (1600)

diversificându-se în genuri şi subgenuri. Formele noi ale spectacolului muzical din secolul

XX, la nivel mondial iniţial şi apoi şi în România şi-au avut originile în experimentul bruitist

al italienilor (1913) şi apoi în “mometul” Darmstadt (1946). În marea lor majoritate, genurile

spectacolului muzical românesc sunt aceleaşi cu cele europene (după 1950): operă, operă de

cameră, monodramă, operetă, musical etc., fapt evidenţiat şi în studiul de caz efectuat în

schiţa monografică a Teatrului Liric “Elena Teodorini” din Craiova.

Autor: Stratulat, Raluca-Ioana

Titlul: Sonata pentru vioară şi pian în prima jumătate a secolului XX



Scurtă prezentare:

Teza propune o privire analitico-interpretativă filtrată prin cercetarea ştiinţifică şi experienţa

personală, rezultant al activităţii de interpretare muzicală din timpul desfăşurării doctoratului.

Capitolul I reprezintă o vedere generală a perioadei şi genului sonatei moderne. Capitolul II se

axează pe prezentarea elementelor principale de stil, estetică şi concepţie ale lui Claude

Debussy şi aplicarea lor practică, interpretativă, în Sonata pentru vioară şi pian. Capitolul III

evidenţiează elemente stilistice şi estetice ale creaţiei compozitorului Paul Hindemith,

reliefate în analiza ştiinţifică a Sonatei op.11 nr.2 pentru vioară şi pian. Capitolul IV tratează

35

elementele de stil şi de violonistică bartókiană şi expune o viziune personală asupra Sonatei a

II a pentru vioară şi pian. Capitolul V propune o dublă observare, obiectivă şi subiectivă,

asupra fenomenelor proprii ale Sonatei a III a pentru pian şi vioară de George Enescu,

precedate de o considerare asupra stilului şi a violonisticii sale - consecinţă directă a influenţei

folclorice.

Autor: Şerban, Ion

Titlul: Folclorul muzical din judeţul Olt între tradiţie şi contemporaneitate



Scurtă prezentare:

În primul capitol am descris în special coordonatele geografice şi istorice ale oraşului Slatina,

aşezările, locuinţa ţărănească, portul popular şi obiceiurile calendaristice şi familiale. În cap.II

am descris ocupaţiile, arhitectura populară, portul popular şi viaţa comunitară. În cap.III am

prezentat obiceiurile calendaristice de peste an. În ultimul capitol am prezentat repertoriul

neocazional: repertoriul păstoresc şi doina, balada, cântecul propriu-zis şi muzica jocurilor

populare. Consider că este evidentă reliefarea legăturilor interdisciplinare ale temei tratate, cât

şi originalitatea exemplelor muzicale.

Autor: Şopov, Pavel

Titlul: Confluenţe folclorice româno-bulgare în bazinul Dunării de Jos



Scurtă prezentare:

Teza este structurată pe patru capitole: primul, intitulat Creaţia populară în concepţia

folcloriştilor bulgari şi români încearcă să facă nu numai o simplă paralelă între folcloristica

din cele două ţări, ci să identifice trăsăturile acesteia în perioada contemporană, cu precădere

în ţara vecină; capitolul al doilea cu titlul Clasificarea repertoriului folcloric tradiţional

realizează o trecere în revistă a principalelor categorii folclorice din Bulgaria, precum şi o

analiză a unor cântece şi melodii populare reprezentative; titlul capitolului trei Improvizaţie şi

stabilitate în creaţia folclorică este reprezentativ pentru melodica creaţiei folclorice bulgare;

36

în ultimul capitol al demersului ştiinţific intitulat Sistemele metrice populare în concepţia

folcloriştilor bulgari se face o analiză a congruenţei dintre ritmica şi metrica populară, a

sistemului mensural, a creaţiilor improvizatorice, precum şi principalele forme arhitectonice

din creaţia folclorică bulgărească.

Autor: Ungureanu, Iulia-Ramona

Titlul: Violonişti - compozitori din prima jumătate a secolului al XX-lea



Scurtă prezentare:

Teza de doctorat îşi propune să identifice elementele evolutive ale viorii şi ale literaturii

consacrate acestui instrument prin intermediul violoniştilor – compozitori pornind de la

primele atestări documentare şi până la 1950. Intitulat ”Arta violonistică – evoluţie şi

transformări până la 1900”, primul capitol reprezintă o expunere a apariţiei şi evoluţiei

viorii, etape evidenţiate de către teoreticieni în tratate de specialitate (şi consemnate în

lucrare), precum şi a repertoriului şi interpreţilor – compozitori până în anul 1900. Pornind de

la această prezentare, capitolul secund (oarecum simetric) este intitulat ”Continuitate şi

dezvoltare în arta violonistică în perioada 1900-1950”. Capitolul al treilea se concentrează

asupra lui ”Eugène Ysaÿe – violonist şi compozitor”, urmând ca în capitolul al patrulea,

demersul ştiinţific să evidenţieze ”Şcoala violonistică românească din prima jumătate a

secolului XX”. Ultimul capitol al acestei lucrări de doctorat - ”George Enescu – compozitor

şi violonist” - subliniază importanţa şi influenţa acestui artist polivalent, în cultura muzicală

românească.

Autor: Vasilache, Adrian-Theodor

Titlul: Arhetip, mit, structură şi sens: Mari capodopere pianistice ale secolului

XIX



Scurtă prezentare:

Teza propune o nouă metodologie: plecând de la nivelul analitic structuralist, se alternează

constant fazele mintale, teoretice, cu cele practice, instrumentale, un feed-back constant, unde

37

verificările reciproce ale celor două tipuri de acţiuni amintite mai sus, se pot influenţa şi

contamina fertil, provocând schimbări de optică şi descoperiri, revelaţii care ar angaja plenar,

personalitatea interpretului; strategia de studiu propusă este în mod necesar interdisciplinară,

cercetarea nelimitându-se doar la analiza muzicală, ci intersectând sferele psihologiei,

mitologiei, antropologiei, lingvisticii, filozofiei şi esteticii. Plecând de la celulele generatoare

de melodie (teme- figuri protagoniste ale discursului muzical), armonie - raportul intern dintre

sunetele celulei se reflectă, în relaţiile armonice intra- şi intertonale – şi ritm, prin impunerea

unui desen ritmic întregului edificiu sonor, ajungem la macrosegmentele şi la întreaga

structură, în căutarea corespondenţelor de sens între narativitatea muzicală şi substratul ei

narativ fantastic, fantasmagoric, ce aparţine clasei mitului; de la arhetip la mit, ar corespunde

creşterii organice a structurii de la celula generatoare la operă în totalitate; toate afirmaţiile

de ordin teoretic găsesc aplicaţii la operele analizate: op.57,op.111 (Beethoven), op.35, op.58

(Chopin), Sonata în si minor (Liszt), op.9 şi op.16 Schumann), op.24 nr.3 (Enescu), Tablouri

dintr-o expoziţie (Mussorgsky).

Autor: Velescu, Octavian-Denis

Titlul: Idei postmoderne în muzica pentru pian de la George Crumb la Dan

Dediu



Scurtă prezentare:

Teza cu titlul Idei postmoderne în muzica pentru pian de la George Crumb la Dan Dediu îşi

propune realizarea unei priviri comparate a atributelor postmoderne şi a mijloacelor de

expresie manifestate în trei cicluri de lucrări pentru pian, aparţinând unor compozitori din

zone geografice şi decenii diferite. Am ales pentru analiză ciclul de lucrări Makrokosmos al

compozitorul american George Crumb, Studiile pentru pian de György Ligeti şi ciclul de

lucrări Lévantiques de Dan Dediu. Primul capitol cuprinde o privire de ansamblu a curentului

postmodern conturată prin descrieri, definiţii şi manifestări ale acestui curent în arta plastică,

arhitectură, literatură, indicând în final câteva influenţe postmoderne în muzică. Următoarele

trei capitole analizează pe rând câte un grup de lucrări, realizând totodată o prezentare a

compozitorului prin date biografice şi amintirea unor lucrări reprezentative. În ultimul capitol

sunt tratate comparativ atributele postmoderne descoperite în lucrările analizate.

38

Autor: Vlad, Mediana-Graţiela

Titlul: Portretul emoţional al sopranei de coloratură dramatică în Belcanto-ul

italian



Scurtă prezentare:

În capitolul I al acestei lucrări, cercetarea cuprinde aspecte ale contextului socio-cultural,

semnificativ pentru operele belcantiste în general, şi al operei Lucia di Lammermoor de

Donizetti, în special, şi totodată coordonatele stilistice şi estetice ale componisticii

donizettiene, cu personajul Luciei ca etalon muzical, tehnic şi emoţional al sopranei de

coloratură dramatică. Capitolul II este compus din patru secţiuni corespunzătoare treptelor

principale ale transformării emoţionale, aspectele acestei instabilităţi fiind urmărite gradat, şi

oferind soluţii subiective încadrate în contextul evenimentelor, pe o motivaţie muzicală

obiectivă. Elementele muzicale sunt judecate după forţa semnificaţiei lor în colaborare cu

textul libretului. Luând în considerare că bel canto este epoca ce dezvoltă o mare virtuozitate

vocală, este necesară – în capitolul III – o scurtă incursiune prin funcţionalitatea aparatului

vocal, practica muzicienilor din perioada respectivă şi cum a influenţat aceasta tehnica vocală

actuală, sfaturi pentru igiena vocală, precum şi procedee tehnice aplicate în stilul bel canto, cu

aplicaţie la rolul de referinţă menţionat. În capitolul IV, aria de cercetare cuprinde

consideraţii formale, investigaţii semiotice, desluşiri semantice, clasări de motive şi studii de

spectromorfie muzicală pentru cele două arii ale personajului feminin principal – Lucia.

Autor: Vodă, Iulian-Bogdan

Titlul: Universul modal, constructiv şi timbral al lui Tiberiu Olah, reflectat în

Simfonia I de Iulian Bogdan Vodă

Coordonator: Prof.univ.dr. Dan Dediu-Sandu


Scurtă prezentare:

Este un dublu demers, muzicologic şi creativ, ce implică în debut prezentarea principalelor

opţiuni creative ale regretatului maestru, în ceea ce priveşte limbajul muzical, arhitectura

39

lucrărilor sale, diversitatea şi invenţia de natură timbrală, urmată de analiza detaliată a primei

simfonii a autorului tezei. Acesta preia anumite concepte, elemente de limbaj, soluţii

constructive şi chiar citate de la Tiberiu Olah, pe care le transfigurează într-o realitate nouă,

complexă şi personală, pe care o dezvăluie ca pe un omagiu adresat profesorului şi

mentorului. Plecând de la o structură tematică bazată în principal pe citatele din lucrări ale

unor compozitori diverşi, ce se circumscriu aceleiaşi paradigme, utilizând şi teme proprii,

compozitorul creează un discurs amplu, în care topeşte toate aceste influenţe declarate,

majoritatea devenind de nerecunoscut (în lipsa analizei compozitorului), articulat în cinci

secţiuni ce evoluează liber, putând fi schematizate astfel: A B1 C1 B2 C2. Limbajul este unul

modal, pornind de la structuri oligocordice şi evoluând până la totalul cromatic, într-o

permanentă variaţie a soluţiilor timbrale.

Autor: Zamfir, Florian-George

Titlul: Locul şi rolul corului în opera romantică: repere muzicale şi

dramaturgice



Scurtă prezentare:

Melodrama barocă s-a născut în Italia la Florenţa (după modelul antic grecesc) în 1600,

moment după care s-a dezvoltat răspândindu-se în toată Europa, prezenţa corului fiind

semnalată chiar din debutul genului. Formaţiile corale mixte şi pe voci egale se întâlnesc în

majoritatea operelor romantice, fiindu-le destinate partituri accesibile sau dificile în funcţie de

compozitori sau genul de operă. Corul, cu unele excepţii, a avut un rol în creştere de-a lungul

evoluţiei genului, în Romantism ocupând un loc central. Compozitorii de operă din Italia,

Germania şi Franţa, precum şi cei ai şcolilor naţionale din Rusia şi Cehia au adus în mod

original cele mai importante contribuţii în dezvoltarea genului acordând corului o atenţie

sporită. Reperele muzical-dramaturgice trebuie analizate atent, din toate punctele de vedere,

pentru ca interpretarea mesajului conceput de autor să fie cea corectă. Romantismul european

a adus opera la apogeul dezvoltării sale, corul fiind prezent într-o infinitate de ipostaze,

comparativ cu perioadele precedente (unde prezenţa sa a fost mai puţin consistentă).

download in format pdf

Documents