ALZHEIMER

Alzheimer este o boală degenerativă care afectează țesutul cerebral în special la persoanele de peste 65 de ani. Boala este marcată de un declin mental devastator: funcțiile intelectuale, limbajul, memoria și înțelegerea se deteriorează.

Bolnavii de Alzheimer au probleme de atenție, întâmpină dificultăți în efectuarea calculelor, iar activitățile zilnice devin din ce în ce mai dificile. Apare confuzia, frustrarea, modificarea frecventă a dispoziției, crize de anxietate și perioade de apatie profundă. Printre factorii de risc ai bolii Alzheimer se numără vârsta înaintată și preexistența demenței.

Se estimează că în lume există 24,3 milioane de persoane cu demență, iar anual se diagnostichează 4,6 milioane de cazuri noi, adica un caz la 7 secunde. Dintre acestea 50% sunt cazuri de Alzheimer.

Simptomele bolii Alzheimer

1) Declinul cognitiv progresiv:

- tulburări de memorie caracterizate prin imposibilitatea de a-și aminti unele informații și incapacitatea de a învăța altele noi

- afazie: tulburări de limbaj

- apraxie: imposibilitatea de a efectua activități fizice, cu toate că funcția motorie nu este afectată în niciun fel

- agnozie: imposibilitatea de a recunoaște și identifica obiecte, în condițiile în care funcțiile senzoriale sunt intacte

- tulburări ale fucțiilor executive prin afectarea capacității de planificare a activităților zilnice

2) Debut gradat

3) Tulburări de comportament:

- Schimbări de dispoziție

- Agitație

- Tendința de a pleca de acasă

4) Deteriorarea activităților fizice printr-un declin semnificativ față de un nivel anterior

5) Amețeli sau tulburări de echilibru

 

Cauzele apariției bolii Alzheimer

Cauzele bolii Alzheimer nu au fost identificate încă, cercetările în acest sens fiind în desfășurare. De asemenea, deși se crede că factorul genetic este una dintre cauzele apariției bolii Alzheimer, în realitatea doar 3% dintre cazuri sunt provocate de cauzele genetice. Un alt mit, combătut de cercetători este acela că boala Alzheimer apare doar la bătrâni. În realitate, boala se manifestă începând cu vârsta de 40-50 de ani. Conform Societății Române de Alzheimer, 80% dintre bolnavii de Alzheimer rămân nediagnosticați în România. Trebuie subliniat faptul că boala Alzheimer nu este o consecință normală a îmbătrânirii.

Cu toate acestea, există anumiți factori favorizanți care determină apariția bolii Alzheimer. Spre exemplu, la persoanele care suferă de hipertensiune, diabet, arterioscleroză și tabagism, riscul de a suferi la un moment dat deboala Alzheimer este de două ori mai mare. În categoria

factorilor de risc mai intră și alimentația nepotrivită,exercițiile fizice, consumul de tutun, cafea sau alcool. Printre cauzele bolii Alzheimer mai sunt încadrate și expunerea la substanțe toxice în cadrul activităților profesionale.

Factori de risc

- Vârsta înaintată este factorul de risc cel mai important, dar nu există nicio dovadă că

boala Alzheimer ar fi cauzată de procesul biologic de îmbătrânire.

- Factori nocivi pentru aparatul cardio-vascular: diabetul, hipertensiunea arterială, nivel

crescut de colesterol, fumatul (presupunerea că nicotina ar fi protectivă împotriva bolii

Alzheimer s-a dovedit nefondată)[Nicotina este una din cauzele aparitiei bolii].

- Nivel crescut de homocisteină în sânge, asociat cu un nivel scăzut de vitamină

B12 și acid folic.

- Expunerea la metale ușoare (de ex. deodoranți cu aluminiu), presupunere care nu este

unanim acceptată. Aluminiul, cu efecte neurotoxice, se găsește adesea în cantități mari în

creierele bolnavilor decedați cu demență Alzheimer, dar nu se poate dovedi o relație

cauzală.

- Traumatisme cranio-cerebrale repetate grave.

- Unele bacterii (Chlamidii) și unele virusuri (slow-virus) ar favoriza formarea de plăci

senile.

 

Diagnosticarea bolii Alzheimer

Diagnosticarea bolii Alzheimer se face de cele mai multe ori de către familie și prieteni, care observă aceste modificări comportamentale ale pacientului. Un diagnostic cert al bolii Alzheimer se poate pune printr-un examen morfopatologic post mortem al creierului, care evidențiază leziunile caracteristice ale maladiei. O anamneză amănunțită, urmată de o explorare neuropsihică corelată cu rezultatul examenelor neuroradiologice pot stabili diagnosticul cu o probabilitate de 85-90%.

De aceea, foarte important în cazul bolnavilor de Alzheimer sunt rudele și prietenii, care pot diagnostica maladia și se pot adresa medicului specialist.

Astfel, Societatea Română de Alzheimer pune la dispoziția familiilor pacienților un test congnitiv pe care îl poate aplica pacientului și astfel să ajute la diagnosticarea bolii Alzheimer și stadiul în care aceasta se află:

Abbreviated Mental Test

Pacientul este rugat să precizeze:

1) Vârsta

2) Ora

3) O adresă (pacientului i se spune o adresă, pe care este rugat să o repete la sfârșitul testului)

4) Anul

5) Numele instituției în care se desfășoară testul

6) Precizarea a două persoane cunoscute

7) Anul în care a început primul Război Mondial

8) Data nașterii

9) Numele președintelui

10) Numerele în ordine descrescătoare de la 20

 

Pentru fiecare răspuns corect se va acorda un punct. Schema următoare oferă un punctaj total corelat cu severitatea bolii:

6-10 puncte – stadiu ușor

3-6 puncte – stadiu moderat

0-3 puncte – stadiu avansat

 

În cazul în care identificați semne îngrijorătoare ale prezenței bolii Alzheimer, cel mai bine este să mergeți împreună cu pacientul la un specialist, neurolog sau psihiatru pentru a pune un diagnostic sigur și pentru instruirea tratamentului. Cu cât diagnosticarea se face mai rapid, cu atât amintirile în loc să se piardă, devin tot mai numeroase.

 

Tratamentul bolii Alzheimer

Tratamentul bolii Alzheimer a fost multă vreme un capitol deficitar, însă studiile realizate în ultimii 20 de ani au dovedit faptul că boala Alzheimer este tratabilă, din păcate nu și vindecabilă. Există totuși inhibitori de acetilcolină, care s-au dovedit a fi cele mai eficiente medicamente pentru tratarea bolii Alzheimer.

Având în vedere că boala Alzheimer este o boală caracterizată de stări depresive și de anxietate, medicii recomandă presopunctura care poate fi eficientă în cazul relaxării și atenuării stărilor caracteristice ale bolii Alzheimer.

PREVENIRE

Până în prezent nu se cunosc mijloace sigure de prevenire a demenței de tip Alzheimer. Se

studiază posibilitatea ca anumite măsuri să reducă riscul de apariție a bolii sau să întârzie

dezvoltarea ei.

Se pare că menținerea unei activități intelectuale continue ar diminua riscul de

îmbolnăvire, dar nu există dovezi sigure în această privință. Totuși, anumite activități ca cititul

cu regularitate al unei cărți sau al ziarului și revistelor, rezolvarea rebusurilor, mersul

la teatru sau concerte, participarea la diverse activități sociale sunt de recomandat

persoanelor după ieșirea la pensie. Privirea îndelungată, pasivă, a emisiunilor

de televiziune ar avea dimpotrivă efect dăunător.

Se recomandă suficientă mișcare, alimentație rațională cu o cantitate ridicată de legume

și fructe bogate în vitamină C în combinație cu administrarea unor doze ridicate devitamină

E (cu efect antioxidant), grăsimi cu procentaj ridicat de acizi grași nesaturați, renunțare la

fumat etc.

Anumite medicamente, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroide (indometacina, ibuprofen,

naproxen, aspirina) precum și medicamentele folosite pentru scăderea nivelului

decolesterină serică (statine), ar scădea riscul de apariție al bolii Alzheimer, dar nu există

încă studii răspândite care să demonstreze în mod peremptoriu aceste observații. Trebuie să

se ia însă în considerație și posibilitatea efectelor adverse ale acestor preparate

medicamentoase.

EPIDEMIOLOGIE

Conform estimărilor realizate de Alzheimer's Disease International (ADI), în anul 2010 în

lume trăiau circa 35,6 milioane de oameni care suferă de o formă sau alta de demență, iar

numărul lor va ajunge la 115,4 milioane, până în 2050.

În România, datele deținute de Societatea Română Alzheimer (SRA) în anul 2009 arătau

că 150.000 de persoane suferă de această maladie, însă, având în vedere că o mare parte a

bolnavilor nu sunt încă diagnosticați, se estimează că numărul total al acestora ar putea ajunge la

350.000.

În anul 2014, se estima că aproximativ 270.000 de români suferă de diferite forme de

demență, dintre care însă numai 35.000 erau diagnosticați.