documentare bibliografica - curs 3
TRANSCRIPT
Curs 2. Aplicaţii de management al surselor bibliografice
Oradea, martie 2010
Conf. univ. dr. Sergiu Bălţătescu
Universitatea din Oradea
www.sergiubaltatescu.info
Documentare bibliografică
informatizată şi tehnici de redactare a
lucrărilor ştiinţifice
Managere bibliografice
aplicaţii sau componente de aplicaţii destinate a uşura
munca cercetătorului prin oferirea de facilităţi de căutare,
stocare şi formatare a referinţelor bibliografice.
Tipuri
aplicaţii independente (Endnote, ProCite, Reference Manager,
RefWorks, ş.a.m.d.).
aplicaţii Web
disponibile din browserul de Internet (Endnote web, CiteUlike,
Connotea)
Componente (funcţii ale aplicaţii) MS Word, Zotero
componentă de management bibliografic încorporată în MS Word
2007
Import-
Căutare
STOCARE
EDITARE
SORTARE
INSERARE ÎN
EDITORUL DE
TEXTE
Funcţii ale managerelor bibliografice.
Zotero
www.zotero.org
gratuit
Funcţionează printr-o
extensie a browserului
Mozilla
Referinţele şi fişierele
atasate sunt stocate in
directorul browserului
(dar şi online)
Interacţionează cu
procesorul de texte
Connotea
Dezvoltat de Nature
publishing Group în 2005
gratuit
www.connotea.org
Foloseşte un buton de
bookmark pentru a colecta
referinţele de pe web
Are posibilitati de editare,
import şi export al
referintelor
Nu poate stoca articole
complete
CiteUlike
Sponsorizat de Springer
gratuit
Are posibilitati de editare,
import şi export al
referintelor, inclusiv a
articolelor în format pdf
http://www.citeulike.org/
Aplicaţii independente - Endnote
www.endnote.com
Produs de ISI Thompson
Disponibil atât în varianta desktop cât şi online
Cel mai scump şi mai performant produs de
management bibliografic
1. Căutarea
utilitate de căutare
încorporată.
poate căuta în peste 1800
de surse bibliografice
biblioteci publice,
biblioteci universitare,
baze de date specializate
sau compozite,
permite şi accesul la
resursele parolate. Căutare online în programul Endnote X1.
Căutarea
În funcţie de bazele de date online
accesate, poate fi efectuată
căutarea după chei precum
autor,
dată,
titlu,
jurnal/titlu secundar, ş.a.m.d.
cheile de căutare multiple sunt
comparate (egal cu, mai mic, mai
mare, începe cu… ) cu câmpurile
(autor, dată, etc.) iar rezultatul este
compus prin operatori logici (sau,
şi, negaţie)
.
Exemplu de căutare avansată în programul
Endnote.
Căutarea
După confirmarea numărului de răspunsuri,
referinţele se descarcă în program fără vreo altă
intervenţie din partea utilizatorului.
Referinţele pot fi şi importate direct din browserul de
Internet, de pe siturile diverselor surse de referinţe
bibliografice precum
bibliotecile,
editurile,
bazele de date bibliografice
motoarele de căutare ştiinţifice
2. Manipularea referinţelor
Foloseşte fişiere bibliografice proprii (numite biblioteci -libraries) şi având extensia .enl)
Bibliotecile pot fi create de utilizator sau preluate prin schimb de la alţi utilizatori
Exemplu: doi coautori ai unui articol sau o echipă de cercetători care lucrează la un proiect pot crea o bază de date unică a articolului/proiectului).
Odată descărcate, referinţele pot fi plasate într-o bibliotecă Endnote nouă sau adăugate la una deja existentă.
Opţiunea de copiere a înregistrărilor descărcate în
bibliotecile Endnote.
2. Manipularea referinţelor
În cazul în care referinţele nu sunt găsite pe Internet,
utilizatorul poate introduce el însuşi înregistrările
bibliografice.
Există de asemenea opţiuni din import din baze de date
de cele mai diverse tipuri, inclusiv cele produse cu
programe de tip Excel sau Access.
Totuşi, opţiunile de căutare şi descărcare sunt unele din
aspectele cele mai utile ale programelor de acest tip,
întrucât în majoritatea cazurilor scutesc cercetătorul de
introducerea manuală a referinţelor şi elimină erorile care
apar în acest proces.
2. Manipularea referinţelor Orice bază de date de tip Endnote cuprinde un număr nelimitat de
înregistrări, care reprezintă fiecare o referinţă bibliografică.
Referinţele pot fi de 38 de tipuri articol de jurnal,
carte,
secţiune din carte,
prezentare de conferinţă,
material audiovizual, etc.
se mai prevede posibilitatea ca utilizatorul să-şi definească singur 3 tipuri noi.
Fiecare înregistrare cuprinde în total 52 de câmpuri, precum autorul principal,
an,
autorul secundar (editor),
titlu,
titlu secundar (titlul volumului pentru secţiuni din carte),
rezumat,
cuvinte cheie ş.a.m.d.
2. Manipularea referinţelor
Este prevăzut un câmp numit note în care utilizatorul poate insera propriile comentarii asupra lucrării respective, ca şi trei câmpuri care pot fi definite de utilizatorul însuşi.
În această privinţă, managerele bibliografice sunt nişte sisteme foarte sofisticate şi sigure de introducere şi regăsire a notelor de lectură.
Elementele importante ale înregistrărilor pot fi vizualizate pe fereastra centrală a programului, care arată ca un program de calcul tabelar (vezi figura anterioară).
Aceasta permite sortarea lor în funcţie de câmpurile arătate.
2. Manipularea referinţelor
Elementele importante ale
înregistrărilor pot fi
vizualizate pe fereastra
centrală a programului,
care arată ca un program
de calcul tabelar (vezi
figura anterioară).
Aceasta permite sortarea
lor în funcţie de câmpurile
arătate. Fereastra principală a programului Endnote.
2. Manipularea referinţelor
Formatul final al înregistrării poate fi vizualizat în partea de jos a ferestrei principale.
Fiecare înregistrare se poate deschide pentru editare într-o fereastră separată (caz în care există opţiunea de ascundere a câmpurilor goale).
Programul oferă facilităţile de editare de tip text pentru fiecare câmp, incluzând copiere prin drag-and-drop şi autocompletare (pentru câmpurile de tip autor, jurnal, cuvinte cheie).
Înregistrare deschisă pentru editare în programul
Endnote.
2. Manipularea referinţelor
De asemenea sunt prevăzute legături spre înregistrarea de la
sursă (baza de date tematică, înregistrare în bibliotecă, etc.).
Aceste legături sunt descărcate automat.
Există şi posibilitatea ca utilizatorul să încarce el însuşi în baza
de date textele complete, în format .pdf sau .doc, ale
articolelor la care se face trimitere bibliografică.
În acest caz o bibliotecă Endnote este mai mult decât un
sistem de înregistrare a referinţelor, ea este un sistem complet
de management al surselor bibliografice.
De asemenea, câmpurile „note” şi „note de cercetare” sunt
foarte uşor şi eficient utilizabile ca variantă electronică a
clasicelor fişe cu note de lectură.
2. Manipularea referinţelor
Înregistrările pot fi manevrate prin duplicare, ştergere, eliminarea duplicatelor şi copiere de la o librărie la alta.
Ele pot fi salvate şi în format comprimat care să permită circulaţia lor între cercetători.
De asemenea, înregistrările pot fi grupate după criterii alese de autor, ceea ce aduce beneficii multiple, putând fi elaborate bibliografii tematice sau împărţită bibliografia unei teze pe tipuri de lucrări (teoretice, normative, de cercetare, etc.)
exemplu de organizare a referinţelor pe grupuri în
Endnote X1.
3. Inserarea în editorul de texte şi
formatarea bibliografiei Odată descărcate şi modificate,
înregistrările bibliografice sunt gata pentru a fi inserate în editorul de texte.
Endnote se integrează cu Microsoft Word dar şi cu alte editoare de texte, la instalarea lui fiind inserată o bară de instrumente sau un submeniu care face interfaţa dintre cele două programe.
Inserarea referinţelor se face în mai multe feluri, cele mai răspândite fiind drag-and-drop din programul Endnoteîn editorul de texte sau prin apăsarea pe butonul Inserează citarea.
Există şi o combinaţie de taste rapide cu acelaşi efect.
Submeniul Endnote X1 în MS Word 2003.
3. Inserarea în editorul de texte şi
formatarea bibliografiei
Submeniul Endnote X1 în MS Word 2003.
Există posibilitatea editării citărilor chiar din editorul de texte, prin adăugarea de note, prefixe şi sufixe, ca şi prin eliminarea unuia din elemente (autor, an) în scopul asigurării cursivităţii textului.
Scopul final este, desigur, elaborarea lucrării dorite. În acest sens, odată ce citările au fost introduse, Endnote le poate să formata automat în peste 3000 de stiluri corespunzătoare formatelor asociaţiilor ştiinţifice (ASA, APA, etc.) sau jurnalelor de specialitate.
Selectarea stilurilor se poate face direct din editorul de texte, stilurile fiind grupate pe domenii ştiinţifice, ca în figura următoare:
Exemplu de selectare a stilurilor în Endnote X1
3. Inserarea în editorul de texte şi
formatarea bibliografiei
Majoritatea stilurilor sunt de tip Harvard, dar există
posibilitatea formatării în stilul Chicago sau cel
numerotat.
Stilurile oferite acoperă o bună parte din formatele
cerute de revistele internaţionale de specialitate.
Pentru revistele româneşti sau alte publicaţii utilizatorul
îşi poate construi un stil propriu, pornind de la unul
asemănător deja existent, care este apoi adaptat
cerinţelor specifice.
Endnote dispune de un editor de stiluri intuitiv şi
performant, care uşurează mult această sarcină.
3. Inserarea în editorul de texte şi
formatarea bibliografiei
În sfârşit, bibliografia obţinută se poate actualiza printr-o
comandă, pentru a fi la zi cu schimbările în text, cu
schimbările operate în biblioteca de referinţe sau pentru a
se adopta un alt stil (ca de pildă în cazul când lucrarea
este trimisă unei alte reviste).