Analiza moralei se face prin prisma a doud dimensiuni: dimensiunea moral6 a personalitali i gi dimensiunea moralda societdlii.

2. Dimensiunea morali a personalit l{ i i

Morala era conceputd' incd din antichitate, ca mdsurd a domindrii omului asupra propriului eu, un indice al m6suriiin care omul este responsabil fa{d de propria persoani, fa16 de ceea ce face. problema domindrii omului asuprapropriului eu presupune, inainte de toate, controlul ra{iunii asupra pasiunilor.

Dupd cum am mai remarcat, morala este legati de caracter, de temperament. Dacd am delimita corpul, sufletul giraliunea omului, atunci am putea afirma c5 morala reprezint6 o caracteristicd calitativd a sufletului lui. cind sespune despre un om cd el este cu suflet, se are in vedere cd el este bun, este gata s6 ajute la nevoie, gi viceversa,cind despre un om se zice c6-i frrd suflet, se presupune cd acesta ar fi r6u, crunt.

Dupd cum am men{ionat,viziunea cu privire la moral6 ca o determinare calitativd a sufletului omenesc a fostfundamentatd de Aristotel. Prin suflet, el in{elegea un principiu activ, volitiv gi energic al omului, care se compune dindoui laturi: ralionalS 9i irafionald. TotodatS, sufletul reprezintd, o interac{iune, o intrepatrundere qi o sintez6 aacestor doui laturi. Principiul ira{ional caracterizeazd natura individului, forla lui vitald, capaci tatea dea se impunepe sine in calitate de fiinla unic6, empiric-concretd. Aceasta din urm6 este in permanenld subiectivd, pdrtinitoare,selectiv[' Ra{iunea intruchipeazd capacitatea omului de a judeca despre lume in mod veridic, obiectiv qi cumpdtat.Procesele iralionale decurg par{ial independent de ra{iune, dar totodatd depind parfial de ea. Ele posedi un locindependent, la nivelul vegetativ, qi depind de ra{iune in manifestdrile lor emo{ionale gi afective, in tot ce este lesat depldceri gi suferin{e.

Afectele umane (pasiunile, dorinlele) pot sa se realizeze prin mijlocirea sau oontrar voinlei raliunii. in primulcaz, cind pasiunile se afl6 in concordan![ cu ra{iunea gi omul aclioneazd in mod congtient, putem vorbi despre ostructurd virtuoasS, perfectd a sufletului. in cazul al doilea, cind pasiunile ac{ioneaza in mod inconqtient gi domin6individul, putem constata o structuri vicioas6, imperfectd a sufletului.

Morala, in acest sens' a reprezentat intotdeauna un factor moderator, f i ind mai aproape de ascetism, decapacitatea omului de a se limita pe sine, de a fi in stare, in caz de necesitate, s6 pund o stavild in calea dorin{elorsale naturale' Este vorba despre o ab{inere in privin{a afectelor, pasiunilor ce il indeamnd pe om s6 se iubeasc6 pe sineinsugi' in toate timpurile qi la toate popoarele, morala era asociatd cu refinerea, iar printre facultd{ile morale, peprimul loc erau situate moderarea gi curajul, care erau indicii ai faptului c6 omul poate sd reziste frici i gi pasiunilortrupegti, care sint nigte chemdri instinctive ale naturii sale animalice.

Din cele expuse mai sus putem conchide cd ascetismul nu este o virtute moral6, iar bogd{ia vieli i senzoriale, unviciu moral. A domina pasiunile, a le dirija nu insearnnd a le indbusi, pentru c6 pasiunile pot fi luminate, predispusespre a urma judecdlile autentice ale raliunii.

Aristotel considera ca un inceput al viftulilor nu rafiunea, ci migcarea orientatd a simlurilor. Dac6 sim{urile sint orientatejust, atunci, de regul6, raliunea merge dupd ele, dar dacd izvorul virtulii este raliunea, atunci simturile, de cele mai multeori, se impotrivesc ra{iunii.

conceperea perfecliunii morale a personalitdlii ca o interacfiune a principiilor ra{ional gi ira{ional din individ, cind

primul domind asupra celui de-al doilea, ne demonstreaza ed moralaeste o facultate pur omeneasc6. insd apare inevitabilo intrebare: in ce direcfie orienteazd raliunea simluriie (pasiunile) sau, cu alte cuvinte, ce inseamnd a urmarecomanddrile ra{iunii? oare un scelerat cumpdtat care comite o crimd dupd un plan premeditat nu se c6lduzegte deratiune? Din aceastd cauzd., o comportare ralionald poate fi morald numai atunci cind ea este indreptat6 spre un scopperfect, un scop incontestabil (absolut) gi recunoscut in calitate de bine suprem. ins6 binele suprem este perceput deoameni in mod diferit. El este conceput la fel qi de filozofi. Unii consideri binele suprem deslbtarea, allii - folosul,ceilalli - dragostea fa{6 de Dumnezeu, sau bucuria cunoagterii etc. insd to{i sint de acord cd omul trebuie si tindd sprebinele suprem, cd in via{a lui congtientd, el trebuie sd dispund de un punct de sprijin absolut.in acelagi timp, omului, spre deosebire de animale, ii este caracteristicd o particularitate - el nu este identic sie insuqi, darse afli intr-un proces perpetuu al devenirii, el tinde mereu sd se depageascd pe sine insugi. De regul6, omul estenemullumit de sine, el vrea mereu mai mult decit are, tinde sd fie mai mult decit este. De aceea, tendin{a spre perfec{iuneeste o particularitate distinctivd a omului. Ra{ionalitatea omului se manifestd nu numai prin capacitatea indreptat6 spre oactivitate ra{ional6, ci gi prin faptul cd aceasti activitate este orientatd in perspectivd, spre un scop suprem, desdvirgit giultim - idealul 9i perfecliunea. Desigur, comportamentul cump6tat este indreptat, inifial, spre binele suprem.

insE apare inevitabil intrebarea; este in realitale ra{iunea o dominantd insuflelitd de tendin{a spre binele suprem?Tendinfa rafiunii de a se indrepta spre binele suprem se manifestd prin voin{a bun6. No(iunea de voint6 bund, in calitatede indiciu specific al moralei, a fost fundamentati de Im. Kant, care vedea in voinla bund un bine unic ai incontestabil.,,Voin!a bund nu e buni numai prin ceea ce produce si efectueazd, nu prin capacitatea ei pentru realizareaunui scopoarecare ce gi-l propune, ci este prin voliliune, adicd este bund in sine, gi, considerat6 in sine ins6gi, ea trebuie s6 fieevaluatd la un pre! incomparabil cu mult mai ridicat decit tot ce ar putea fi realizat prin el in folosul unei inclina{iioarecare' ba, dacd vrem, 9i sumei tuturor inclinafiilor... Utilitatea sau inutilitatea nu poate adduga, nici scddea cevaacestei valori' Ea ar fi oarecum numai chenar pentru a o utiliza mai bine in viala de toate zilele, sau de a atrage asupra eiatenlia acelora care nu sint incd destul de cunoscdtori, iar nu pentru a o recomanda cunosc6torilor gi a-i determinavaloarea' Numai voin{a bund are o valoare proprie, gi de aceea se nume$te bund, deoarece niciodat6 nu poate deveni rea.Toate celelalte bunuri, fie cele corporale (sdndtatea, fo$a etc.), externe (bog6!ia, onoarea etc.), sufletegti (stapinirea desine, hotdrirea etc'), mintale (memoria, ingeniozitatea etc.), oricit ar fi de necesare pentru om, Idrd voinld bund, pot fiutilizate pentru materializarea unor scopuri neoneste. De aceea, numai voinla bun6 are o valoare absolut6. prin voinfabuni Kant inlelegea voinla puri, liberd de motivele folosului, pldcerilor, de in{elepciunea cotidiand, de orice motiveempirice' ca indice al voinlei bune poate servi tendin{a omului de a sivirgi anumite fapte care nu ii vor aduce niciunfolos, ba chiar putind s6-i provoace pierderi. Adicd voinla bund este o voin!6 dezinteresata, de aceea ea nu are pre1.

Prin voin{a bund se are in vedere aQeea ce, de obicei, se mai numegte ,,inim6 deschis6',. Noliunea de voinfa bun6 estechemati s[ fac6 o distinclie intre ceea ce face omul din indemnul inimii qi ceea ce face cu un scop bine determinat.Astfel, ne-am convins cd dimensiunea morald a omului se afld in legdtura cu ralionalitatea lui, iar aceasta din urmi, cuorientarea spre binele suprem, care, la rindul s6u, este legat de voinla bun6,

Adic6, ob{inem un cero vicios: pornind de la afirmafia cd omul este moral in acea mdsura in care el este rational.ajungem la concluzia c6 omul este ralional in mdsura in care este moral.

3. Dimensiunea morall a societl{ii

Voin{a bun6, fiind voinld, nu poate si rdmind un fapt al congtiinlei de sine a personalitdlii gi s6 se legitimeze numai in

procesul autoanalizei. Prin componenta sa volitivd, morala {ine de sfera acfiunilor, a poziliei practice gi active a omului.Iar ac{iunile obiectiveazi motivele interioare gi gindurile individului, il pun pe om intr-o anumitd rela{ie cu alli oameni.intrebarea-cheie pentru inlelegerea moralei constd in urmdtoarele: care este tegrtura dintre perfecliunea moral6 a omuluiqi caracterul relaliilor lui cu alli oameni? Morala il caracterizeazd pe om din punctul de vedere al capacitdlii lui de a tr6iin societate' spa{iul moralei il reprezintd in relaliile sale cu alli oameni. cind se spune despre cineva cd este puternic aidegtept, in acest caz sint eviden{iate (acultdfile individului aa atare gi pentru a le descoperi, nu este nevoie de prezentaaltor oameni' insd cind despre un om se spune c6 el este bun, damic, amabil, aceste facultati ies la iveala numai dinrela{iile lui cu allii gi denoti calitatea acestor relalii.

Convie{uirea umand este intre{inutd nu numai de morald, ci gi de alte institulii: tradilie, obicei, drept etc. Toatedeprinderile, priceperile, formele activitalii omului gi nu numai facultalile lui morale sint legate de caracterul social alexisten{ei lui' Aceastb tezd a fost confirmatd de mii de ori, Atunci cind copiii din cadrul societ6{ii umane se pomeneau insinul lumii animale, cregteau gi se dezvoltau printre animale sdlbatice, ei nu-gi dezvoltau facultdJile umane, nu puteau s6vorbeasca, sd gindeascd abstract etc. De aceea, e pufin a spune ci morala este responsabild pentru convie{uirea uman6,fiindcd ea conferd un sens valoric inifial convieluirii umane. Aceasta inseamnd cE morala este responsabila nu numai deun anumit fragment sau direclie, de condiliile materiale ale existen{ei sociale, ci de insdgi existen{a uman6. pentru ca s6poatd fiinla conviefuirea umani ca un mod specific al existenlei umane, este necasar ca ea s6 fie adoptat6 in calitate devaloare iniliala gi incontestabilE. Aceasta reprezintlcon{inutul moralei.

Relafiile dintre oameni sint intotdeauna concrete, ele se construiesc de fiecare dat6 in confbrmitate cu anumitemotive, pentru anumite scopuri. Un astfel de scop poate fi reproduclia vie{ii, gi atunci este vorba despre sfera relaliilor decrsdtorie 9i de familie; dac6 scopul este protejarea sdndtdfii, atunci avem sfera ocrotirii s6n6td{ii; dac6 scopul estemenlinerea vie{ii, atunci avem sfera economicd; dacd urmdrim scopul aparirii impotriva griminalitatii, atunci avemsistemul ocrotirii normelor de drept etc. Tot astfel sint construite relaliile nu numai in perimetrul societdlii, ci qi in sferarela{iilor personale. Adici morala men{ine nu numai rela}iile sociale, ci le face posibile, garantindu-le totodat6, pe celepersonale.

Morala poate fi numiti o formd sociali (umand) ce face posibile cele mai variate relalii dintre oameni. Ea parc6 arasigura diverse conexiuni, desemnind acel univers ideal in perimetrul cdruia poate sd se des{Egoare existenta omului caom.

in calitatea sa de bazd valoricd a convieluirii umane, moralei ii sint caracteristice dou6 particularitdli . in primul rind,ea poate fi inleleasd numai prin existen{a libertatii voinfei. voin}a rafionala a omului g6se$te morala in sine, dar nu opoate deduce' nici din practicd, nici din societate. in al doilea rind, eaposedd o formd universala ce se r6sfringe asupratuturor oamenilor. Aceste doui caracteristici sint legate indisolubil intre ele.unitatea dintre libertatea voinlei gi universalitate (obiectivitate, necesitate, importanl6 generald) formeaz6particularitilile caracteristice ale moralei' Morala nu poate fi identificatr cu arbitrarul, ea poseda o logici proprie, tot atitde severd gi obligatorie ca logica proceselor naturale. Ea existd sub forma unor legi qi nu permite nici o abatere de la ele.insi aceste legi sint instaurate de om, de voinla lui liberr. in morald, omul este supus, conform opiniei lui Im. Kant,,,numai legislaliei proprii, dar cu toate acestea gi legii universale"'. Morala intruchipeaz6 unitatea dintre individual,personal, obiectiv qi universal. Ea reprezintd autonomia voin{ei, legislalia ei proprie. Este oare posibil ca omul sd-giimpuna singur regula comportdrii gi, in acelagi timp, aceastd reguld s[ fie universali, obiectivd gi semnificativd pentrutoti?

in gindirea filozoficd s-au cristalizal trei moduri de rezolvare a acestei contradic{ii. Unul din ele neag6universalitatea moralei gi considerd cd morala poate obline explicalie prin particulariti{ile condi{iilor de via{d ale omuluigi poate fi interpretatd ca expresie a unor interese sociale, a unui fel de pl6cere, a etapei evolulici biologice.in viala cotidiand, o atare abordare rezultd din viziunea cd fiecare om sau un grup social posedi o moralitate proprie. Oaltd extremd atratdrii problemei incauzdconstlin negarea autonomiei personale la interpretarea moralei ca expresie avoinlei divine, a legii cosmice sau a necesitdlii istorice. Un exemplu elocvent in aceastd privin{d este concep}ia conformcdreia poruncile morale sint date de la Dumnezeu. Al treilea tip de abordare, care poate fi numit,,sintetic,,, line sduneascd in mod logic, printr-un mijloc necontradictoriu, nigte caracteristici moralc, care, in mod aparent, se excludreciproc' Cea mai productivd in acest sens este formularea regulii de aur a moralitatii: ,,(Nu) Id altuia ceea cc (nu) ifiplace si !i se faci lie!"

Regula de aur este o lege fundamentald a moralit6{ii; ea este adeseori identificatd cu insagi moralitatea. Ea a apdrut lamijlocul primului mileniu inainte de Hristos gi a marcat o cotitur6 radical6 a omenirii, sub semnul cireia civilizalianoastri trdiegte pind in prezent. Ea a apirul concomitent in cadrul diferitelor culturi: in China anticl (la Confucius), inIndia anticd (la Buddha), 9i in Grecia antica (la cei gapte in{elep!i), dar prin nigte formuldri uimitor de asemdndtoare. Deindatd ce a apdrut, regula de aur a intrat in culturi ca o tradilie filozoficd fi, totodata, s-a infiltrat in congtiinfa social6 gis-a materializat la multe popoare in proverbe.

Inilial, regula de aur a moralitdlii avea, in mod preponderent, o form6 negativa, spre exemplu, in proverbul romdnesc:,,Ce lie nu-!i place altuia nu-i face!" Regula de aur poate fi regdsitd, ca o tem6 cu variatiuni, in mai toate relieiile lumii.Iati doar citeva exemple:

- in cregtinism: ,,ceea ce-ai vrea ca oamenii s6-!i fac6 {ie, fd-re gi tu lor";- in islam: ,,Niciunul dintrc voi nui este un adevdrat credincios pind cind nu ii doregte aproapelui ccea ce-9i

doreqte siegi.";

- in iudaism: ,,Nu face aproapelui tdu ceea ce este pentru tine detestabil. Aceasta este toatd Legea; restul sintcomentarii.":

- in budism: ,,Nu-i rdni pe ceirarli prin ceea ce te face pe tine s6 suferi.";- in hinduism: ,,Aceasta este datoria suprem6: nu face altora ccea ce nu doregti ca ei sd-1i facd tie.,,;- in zoroastrism:,,Orice i{i displace !ie, nu face altora.";- in confucianism: ,,Ceea ce nu vrei sd fi se fac6 !ie, nu face altora.";- in Bah6'i: ,,$i dacd e s6-fi intorci privirea cdtre dreptate, alege pentru aproapele t6u ceea ce ai alege gi pentru

tine," ;

- in jainism: ,,Orice om ar trebui sd se intrebe cum sd trarezetoate fiin{ele aga cum el ar vrea sd fie tratat la rindulsdu,".

Ulterior, forma ncgativd s-a completat cu o formd pozitiv6,. intr-o form6 deplind gi desfbguratd o g6sim in NoulTestament' in Evanghelia dup6 Matei este scris: ,,Ci toate cite voili sd vd facd vou6 oamenii, asemenea qi voi faceti lor',,iar in Evanghelia dupd Luca citim: ,,gi precum voili sd vd fac6 voui oamenii, face{i-le gi voi asemenea,'. Regula de aur amoralita{ii cere de la om ca el, in relaliile sale cu alli oameni, sd se conduca dup6 acele norme dupd care el ar vrea sd seconducd al{i oameni in rela{iile cu el. Altfel spus, ea cere de la om si se supund normelor generale gi propune unmecanism ce oferd posibilitatea de a pune in lumini universalitatea lor.

Pentru a experimenta o anumitd norm6, a elucida universalitatea ei gi a determina faptul dac6 ea este morald, omul

trebuie s6-9i rdspundd sie insugi la intrebarea dacd el ar adopta (sancfiona) aceasta normd, in cazul in care ea ar fipracticatd de alli oameni fa{d de el - iat6 esenla acestui mecanism.

Prin urmare, ideea de bazd a regulii de aur este reciprocitatea gi afirmarea implicitd a valorii egale a indivizilor subaspectul umanitilii lor. Potrivit acestui principiu, in luarea deciziei moralmente corecte, agentul trebuie s6 rdspund6 cusinceritate la intrebarea dacd lui i-ar conveni qi dac6 ar accepta f6r6 rezerve ca el insugi s6 fie tratat de cdtre ceilalti la felcum inten{ioneazdsdprocedeze el in relatia cu semenii s6i.

Pentru aceasta este necesar ca omul s5 se plaseze in mod imaginar in locul altuia (altora), adicd in locul celui care vasim{i ac{iunea normei in cauzd, iar pe altul (al1ii) s6-1 (sd-i) plaseze in locul sdu. Dac6, in procesul acestui schimb,norma este acceptabild, inseamnd cd ea are o valoare gi poate fi utilizatd in calitate de norm6 morald. Regula de aur amoralitdfii este regula reciprocitilii. Ea reprezintd, un experiment at gindirii ce are menirea de a pune in lumindreciprocitatea, acceptabilitatea reciprocd a normelor de cdtre subieclii ce comunicd intre ei. Astf'el, este blocat pericolulconstind in faptul ca generalitatea normei sd devini o acoperire a unui interes egoist, atit al unei persoane, cit gi al altoroameni gi a ceea ce indivizii pot sd impund altora prin voinla lor.

Pentru inlelegerea regulii de aur a moralitalii, este important sd remarcdm cd con{inutul ei este expus in doud moduride existen!6' in panea care se referd la allii gi care stabilegte universalitatea in calitate de trasiturd a moralit6lii, ea are uncaracter ideal: ce nu-!i place la altul; cum doregti (ai dori) sd procedeze cu tine alli oameni. in partea care se refera lasubiectul insugi, ea apare in calitate de ordin eficient: nu fdtu insufi acel lucru; procedeazd gi tu la fel. in primul caz, estevorba despre o existenld ideald, iar in al doilea, despre ac{iuni, despre existenfa reald aomului. in aceastd ordine de idei,putem conchide cd natura universala a regulii de aur a moralitdtii are un caracter ideal. personalitatea moralS instituieregula morala in calitate de proiect ideal gi face acest lucru nu cu scopul de a o prezentaaltora,ci pentru a o alege incalitate de normd a comportdrii personale.

Rezumind cele expuse mai sus, putem defini morala ca:

l) domina{ia rafiunii asupra afectelor;

2) tendinla spre binele suprem;

3) buna voinld;

4) capacitatea de a tr6i in comunitatea uman6;

5) omenia sau forma sociald (umand) a relaliilor dintre oameni;

6) autonomia voin{ei;

7) reciprocitatea relaliilor exprimati in regula de aur a moralitdtii. Aceste definitii pun in eviden{d diferite aspecte alemoralitSlii, care se afl6 intr-o legdturd reciproci, prin care una din ele le presupune pe celelalte.

F5cind o caracterizarc generald a moralei, putem afirma cu cartitudine c6 ea desemn eazd, frontiera interna a sensuluiactivitalii umane impusS de omul insuqi. Ea ii oferd omului posibilitatea de a concepe via{a lui personalf, gi realitateainconjurdtoare ca 9i cum acestea ar depinde de op{iunea lui. insd trebuie remarcat, in acest context, cd morala nu esteidenticd cu sensul suprem, cu ultimul scop al existenlei umane in societate. Menirea ei este alta: de a uni in mod dialecticsensul personal cu cel suprem gi a orienta omul spre scopul ultim. in acest sens, nu are nicio importan{6 dacd exist6scopul suprem sau scopul ultim. Prin moralS viata omului gi a societd{ii cap6t6 integritate, un sens interior.