diagnostic orodentar si ergonomie -note de curs - adriana pirte
TRANSCRIPT
DIAGNOSTIC ORODENTAR SI ERGONOMIE
- Note de curs-
Autor :ADRIANA PIRTE
1
DIAGNOSTICUL ORODENTAR
Se ocupa cu examinarea pacientului si etapele acesteia .Aceasta elaborare a diagnosticului are ca final individualizarea unui tratament complex .Cuvantul diagnostic vine din termenul grecesc diagnosticas = se poate diagnostica , in DEX , cuvantul diagnostic reprezinta identificarea unei afectiuni pe baza semnelor clinice si de laborator .
Prima etapa : elaborarea diagnosticului- Formularea unui diagnostic rezulta in urma unui proces
complex ,de foarte putine ori , practicianul este pus in fata unui semn care este patognomonic (specific bolii , afectiunii respective) si cand procesul de diagnosticare este foarte simplu .
Etapele elaborarii diagnosticului : este necesar a utiliza metode stiintifice care tin seama de anumite elemente :
1. Culegerea informatiilor2. Evaluarea informatiei 3. Deciziile referitoare la diagnostic 4. Reevaluarea
2
REGULI DE BAZA IN DESFASURAREA INTERVIULUI
1. Debutul interviului :
Medicul trebuie sa afle motivul prezentarii de la persoana
ce a facut programarea .
Odata ce pacientul intra in cabinet se fac prezentarile ceea
ce sporeste increderea pacientului.
In cazul durerilor acute e important ca interviul sa fie tintit
pentru a nu pierde timp.
La pacientii anxiosi e bine ca debutul interviului sa vizeze
teme neutre .
2. Interviul = pacientul trebuie informat despre orice manevra
stomatologica – timp suficient acordat
3. Utilizarea chestionarelor = ce poate sa cuprinda intrebari
referitoare la antecedente medicale in ajutorul medicului dar nu
3
inlocuiesc interviul . E util in aflarea detaliilor .
4. Luarea de notite -Notarea in timpul interviului trebuie sa fie
limitata (se produc intreruperi ce pot duce la o limitare in
comunicarea cu pacientul ) util ar fi notarea unor elemente
esentiale, iar notitele sa fie completate dupa terminarea interviului .
5. Atitudinea medicului – pentru ca pacientul sa fie cat mai
comunicativ, medicul nu trebuie sa desfasoare alte activitati ce pot
distrage atentia pacientului .
Raspunsurile pacientului trebuie ghidate , fara a vorbi prea mult.
Tipuri de intrebari :
Cu final deschis
Cu final inchis
Strict directionate
Cu optiuni multiple
Contradictorii sau de control
Indirecte
4
De urmarire
cu final deschis :ex. ce tratament stomatologic ati urmat
anterior ?
Cu final inchis: ex. cand v-a consultat medicul ultima data ?
Directionate : ex. ce s-a mai intamplat cu dintii de la ultimul
control?
Optiuni multiple: ex. puteti descrie durerea ?
Contradictorii sau de control : ex. de ce ati luat
medicamentele acestea daca nu aveti o anumita suferinta ?
Indirecte pentru a vedea atitudinea generala a pacientului.
De urmarire – pentru a clarifica un aspect / pentru a
extinde raspunsul initial (aveti probleme cu T.A.; ce valori ? )
5
Elemente specifice ale interviului
Pe linga setul de intrebari trebuie cunoscute tehnicile specifice de
interviu :
1. Deschiderea – medicul se prezinta , conversatia initiala
trebuie sa se limiteze la problemele care tin strict de
stomatologie , mai ales in cazul pacientilor anxiosi .
2. Pastrarea distantei - oricat de grabit ar fi medicul , interviul
trebuie sa fie condus de el si nu de personalul auxiliar iar cand se
programeaza un pacient nou , trebuie sa se tina cont de timpul
alocat acestuia.
De asemenea, pentru a exista o buna comunicare, medicul si
pacientul trebuie sa discute asezati .
3. Stabilirea unei stari de incredere reciproca – care permite
o comunicare deschisa si directa.
O buna comunicare stabilita intre medic si pacient are ca efect
eliminarea neintelegerilor, a programarilor nereusite si chiar la
eliminarea viitoarelor situatii de malpraxis.
6
Indatoririle medicului in acest sens sunt de a sustine
pacientul , sa-i arate preocupare si interes , sa arate empatie ,
Medicul nu trebuie sa critice si sa nu faca pacientul sa se
simta stanjenit
Efectele unei bune comunicari pe termen scurt ne aduc
informatiile necesare iar pe termen lung , colaborarea cu un pacient
receptiv.
4. Dialogul care presupune mai multe zone de atentie:
a) Formularea intrebarilor
Intrebarea initiala trebuie sa fie o intrebare cu final deschis
deoarece i se da pacientului prilejul sa controleze discutia iar
medicul ascultand isi poate face o impresie asupra problemelor si a
cunostintelor pacientului.
Ex : care este motivul pentru care ati venit ? – in functie de
evolutia raspunsului , daca este vorba de un pacient succint , se
continua completandu-se intrebarile pentru a obtine detalii sau
pentru a redirectiona conversatia .
b) Sincronizarea :
7
Medicul trebuie sa fie atent si sa sincronizeze problemele in
timpul interviului ajutand pacientii sa-si aminteasca evenimentele
specifice
Ex. pacientul vorbeste despre o interventie chirurgicala -
sincronizare cu alergiile .
c) Alegerea cuvintelor :
Limbajul pe care trebuie medicul sa-l foloseasca - sa fie adaptat
la nivelul si cunostiintele pacientului .
d) Evitatea pierderii timpului
Pierderea de timp este contraindicata si plictisitoare pentru
pacient mai ales cand se discuta despre antecedentele pacientului,
nu intrebam un adolescent despre afectiuni specifice virstei a treia.
e) Facilitatea comunicarii . Este un element verbal utilizat in a
incuraja pacientului ex. inteleg , continuati …
f) Umorul :cabinetul de medicina dentara perceput ca loc
neprietenos, stresant .
8
g) Confruntarea
Este imposibil de evitat aparitia unor confruntari in cabinet in
timpul interviului de diagnostic .
Acesta poate aparea ca urmare a unor elemennte contradictorrii in
relatarea pacientului sau a refuzului de a discuta despre problemele
dentare.
h) Concluzia comunicarii
Se refera la tragerea unor concluzii si confirmarea acestora de
catre pacient .
Aspecte de evitat in timpul desfasurarii interviului
Intrebari sugestive - dau raspunsul prin formularea
intrebarii – niciodata nu specificam noi unde radiaza durerea sau
unde doare ,pentru ca putem influenta pacientul.
Intrebari de tipul: de ce ? - pacientul se poate simti
amenintat – poate cauza disconfort , o atitudine stanjenitoare
ex :de ce nu va periati dintii ?
Intrebari multiple - puse toate deodata, deruteaza
pacientul , cind a aparut durerea, cu ce se calmeaza , cit
dureaza? ,toate intrebarile se pun pe rand.
9
Intrebari care necesita raspuns scurt : da sau nu – pentru
ca in acest fel , medicul isi pierde accesul la anumite detalii.
Opinii precoce , pacientii de foarte multe ori , vor din
primul moment , lamuriri si asigurari , In aceasta faza, medicul
trebuie sa evite in a da un rapuns si sa dea incredere pacientului
ca in momentul in care a strans toate informatiile necesare si are
un diagnostic va beneficia de cea mai buna ingrijire .
Metode prin care se poate cunoaste istoricul pacientului
INTERVIUL
CHESTIONARUL MEDICAL
METODA COMBINATA
1. INTERVIUL
pacientul este intrebat intr-un mod organizat despre starea de
sanatate , de asemenea pacientului ii este permis sa discute orice
problema pe indelete
Intervievatorul poate folosi o lista de control a temelor puse
in discutie
Avantajele interviului sunt reprezentate de stabilirea unei
relatii profesionale bune cu pacientul .
10
Dezavantaje – informatiile primite pot fi dezorganizate - pot
fi omise anumite aspecte importante
2. CHESTIONARUL MEDICAL
= reprezinta o lista cu intrebari legate de starea de sanatate pe care
pacientul o completeaza la prima intalnire .
Avantajele = economisirea timpului si furnizarea unei
documentatii care are un caracter privind istoricul medical .
Dezavantaj - stabilirea unei relatii medic –pacient nu are
loc.
3. METODA COMBINATA
1. Este o metoda care utilizeaza avantajele si reduce
dezavantajele celor doua metode enuntate anterior.
2. Este foarte important ca medicul , dupa ce a trecut in revista
chestionarul , sa discute cu pacientul in felul acesta ,
clarificandu-se neintelegerile si raspunsurile gresite.
3. Cateva raspunsuri care trebuiesc clarificate :
- Daca pacienttul este alergic la ceva .( medicamente,
alimente )
11
- Daca are probleme cardiace sau pulmonare( infarct ,
TBC...)
- Intrebari referitoare la tensiunea arteriala
- Tendinta la sangerare
- Existenta unei boli hepatice – hepatita sau alte boli
infectioase
- Existenta unei boli metabolice de tip – Dibetul zaharat .
- Daca pacientul urmeaza un tratament medicamentos.
- Daca a fost diagnosticat cu o forma de cancer sau daca face
radioterapie – oricare din aceste raspunsuri, trebuie mentionate
in fisa pacientului fie cu afirmativ, fie cu negativ .
Se apreciaza ca aceasta metoda combinata da cel mai bun
rezultat atat privind volumul de informatii cat si exactitatea si
sistematizarea acestora .
12
ANTECEDENTELE PACIENTULUI
Componentele antecedentelor pacientului :
1. Identificarea pacientului .
2. Acuza principala si istoricul .
3. Istoricul social .
4. Istoricul emotional si comportamental .
5. Antecedentele heredo-colaterale .
6. Antecedentele medicale.
7. Istoricul dentar.
1. Identificarea pacientului.
Se refera la datele biografice : nume complet , varsta, sex,
adresa, numarul de telefon , posta electronica .
Date necesare completarii formularelor in cazul in care
exista o asigurare dentara , avem nevoie de CNP si act
doveditor ca pacientul este asigurat.
Numele medicului de familie si numarul de contact pentru
cazul unor urgente sau a unui consult interdisciplinar .
13
Este recomandat ca aceste informatii sa fie obtinute de la
pacient prin completarea in scris de catre acesta a unui formular.
In acest mod se evita greselile si omiterea unor informatii.
2. Acuza principala si istoricul
Este reprezentata de motivul prezentarii pacientului la
cabinetul de medicina dentara.
Trebuie inregistrata cu cuvintele pacientului , motivele care
pot fi multiple si sunt inregistrate in ordinea importantei pentru
pacient .
Istoricul acuzei principale este reprezentat de descrierea pe
care o face pacientul in momentul in care a sesizat simptomele
legate de acuza principala. Ex : pacientul la controlul de rutina
nu are foarte multe de relatat insa daca se prezinta cu o durere,
aceasta trebuie descrisa din momentul aparititiei .
3. Istoricul social
Cuprinde starea sociala , educatia , obiceiurile vicioase.
Profesia poate influenta orarul programarilor.
14
De asemenea mediul in care pacientul isi desfasoara
activitatea poate duce la afectiuni specifice (ex : mediul toxic )
totodata poate influenta profesia si tipul de tratament.
4. Istoricul emotional
trebuie observat in vederea stabiliri unei relatii bune medic-
pacient; tipul de personalitate a pacientului
poate fi un pacient intro sau extrovertit
poate fi agresiv, anxios , depresiv, apatic sau receptiv.
o persoana extrovertita poate raspunde cu usurinta la intrebari
– uneori chiar in mod excesiv, pe cand relatia medic-pacient cu un
pacient introvertit e mai greu de stabilit.
5.Antecedentele heredocolaterale.
ne intereseaza istoricul familial cu privire la starea de santate
a parintilor – datorita faptului ca exista boli care au caracter
ereditar ex: bolile genetice si bolile comunicante , Diabetul zaharat
, hemofilia, HTA, alergiile , anumite forme de cancer.
mediul in care traieste pacientul , mediu in care poate
contacta boli transmisibile : prezenta hepatitei, a tuberculozei la un
membru din familie poate creste riscul pacientului de a contacta
afectiunea.
15
6. Antecedentele medicale
- antecedente care trebuie sa se adreseze in egala masura
afectiunilor diagnosticate in trecut cat si celor prezente.
Clasificarea antecedent medicale:
bolile acute ,cronice
infectii si imunizari specifice
spitalizari
alergii
reactii adverse la medicamente cat si daca exista un tratament
medical actual.
1. Bolile acute si cronice
- Afectiunile cardiace,
- Reumatismul poliarticular acut .
- HTA,
- afectiuni hematologice,
- diabetul zaharat,
16
- IR cronica
- anumite endocrinopatii.
- Sunt necesare precizari despre momentul in care a fost
diagnosticata boala, tratamentul care s-a efectuat, evolutia bolii
si starea ei actuala, complicatii aparute.
- Majoritatea pacientilor sunt constienti de starea lor de sanatate,
dar exista si pacienti incapabili sa-si inteleaga boala, sau refuza sa
o accepte. Este bine sa se ia legatura cu medicul curant.
2.Infectii sau imunizarile specifice
- In cazul in care apar boli febrile in copilarie, in perioada de
mineralizare, pot aparea defecte la nivelul smaltului dentar.
Ex. Administrarea de tetraciclina in aceasta perioada duce la
colorarea dintilor(dentinei) dintii capatand o tenta de brun galbui .
- boala care a necesitat o spitalizare necesita o discutie,
- interv chirurgicale,
- leziuni traumatice,
- transfuzii de sange,
- importanta deosebita trebuie data afectiunilor maligne.
- Interventiile chirurgicale si transfuziile de sange in
antecedente reprezinta potentiale surse de infectare cu virusul
hepatitei B si C.
17
Traumatismele craniene intervenite in trecut sunt foarte
importante deoarece pot exista devitalizari ale dintilor sau chiar
fracturi, pot aparea dureri la nivelul ATM.
Edentatiii produse ca urmare a traumatismelor trebuie
cunoscute deoarece prognosticul este diferit fata de situatiile in
care dintii s-au pierdut prin carii dentare sau boli parodontale.
- Bolile maligne pot fi localizate la nivelul capului sau
gatului , iradierea terapeutica a acestei zone poate duce la
osteoradionecroza.
- Alergii si reactiile adverse la medicamente. Pot exista
reactii adverse la materialele dentare sau la medicamentele
prescrise. In cazul de sensibilitate trebuie testat medicamentul.
Tratamentul actual
- Ne interseaza medicamentul utilizat, doza, schema
terapeutica si durata tratamentului pentru a sti natura si severitatea
afectiunii de care sufera pacientul.
- Multe din medicamentele administrate au efecte la nivelul
cavitatii bucale producand uscarea gurii sau inflamatii gingivale.
- Utilizarea de rutina a unor medicamente trebuie de
asemenea notata.
18
STAREA GENERALA DE SANATATE A PACIENTULUI
Clasificare:
Pacienti fara boli sistemice
Pacienti cu boli sistemice moderate
Pacienti cu boli sistemice severe
Pacienti cu boli care duc la incapacitate sau pun in pericol
viata pacientului.
Aparatul cardio vascular : Foarte multi dintre pacientii care
se adreseaza la cabinetul de medicina dentara sufera de afectiuni
cardio vasculare.
- De multe ori sunt asimptomatice iar simptomele, care ne
pot indica o astfel de afectiune trebuie sa le cautam la pacientii
trecuti de 40 de ani si care se manifesta prin durere sau arsura in
piept, respiratie dificila, edemul extremitatilor, batai cardiace
neregulate, racirea extremitatilor.
19
- In general medicul de medicina dentara trebuie sa
cunoasca legatura dintre manifestarile somatice ale anxietatii si
simptomele cardio-vasculare si sa evalueze corect situatia.
- Manifestari ale anxietatii: senzatia de sufocare, dispneea,
tahicardia, palpitatii, dureri toracice pana la senzatie de lesin.
Aparatul digestiv
- Pot exista simptome gastro-intestinale reprezentate de greata,
voma, diaree, constipatie, indigestie, dureri abdominale, toate
acestea pot indica o disfunctie la nivelul tractului digestiv superior
ducand pana la ulcer gastric sau duodenal, obstructie biliara.
Toate acestea pot fi asociate din punct de vedere stomatologic cu o
masticatie dificila.
Sangele
Aceste boli ale sangelui se datoreaza unor deficite de functie, a
uneia sau a mai multor componente ale acestuia –tratamentul cu
anticoagulante, hemofilia .
Simptomele asociate bolilor de sange:
20
- astenia (starea de oboseala continua, se datoreaza deficitului de
eritrocite) progresia infectiilor ca rezultat a deficitului de
leucocite.
- hemoragiile sau vanataile la traumatisme minore care apar
in hemofilie -Exista doua tipuri majore de hemofilie:
- hemofilia A care este cauzata de un deficit de factorul
VIII activat al coagularii. Aproximativ 80% din populatia
hemofilica prezinta forma A, iar majoritatea acestor cazuri sunt
severe. Aproximativ 1 la 5000 de baieti este nascut cu hemofilia
A.
- hemofilia B (boala Christmas) care este cauzata de o
lipsa a factorului IX al coagularii. Apare mai rar, doar 1 la
30000 de baieti.
- Pentru medicul de medicina dentara este obligatoriu sa
cunoasca daca pacientii urmeaza un tratament cu substante
anticoagulante in special cand se realizeaza manevre
sangerande.
ISTORICUL DENTAR
21
-Antecedentele stomatologice furnizeaza informatii asupra
atitudinii pacientului fata de problemele dentare.
-Medicul trebuie sa primeasca raspuns la urmatoarele
intrebari:
1. Frecventa si scopul vizitelor anterioare
- ingrijire stomatologice de rutina, care implica programari
periodice la control si tratamentul imediat al oricarei probleme
noi aparute.
- ingrijire stomatologice episodica care implica un tratament
mai putin cuprinzator si un model neregulat de programari
- ingrijirea stomatologica simptomatica, indica faptul ca
pacientii viziteaza cabinetul numai in situatii de urgenta fara a
avea o atentie deosebita asupra sanatatii lui dentare.
2.Tratamentele efectuate si anumite dificultati legate de
acestea
- pacientul este rugat sa raspunda la intrebari privitoare la
experientele de tratament efectuate in trecut, atat ca reactie a sa, cat
si ca perceptie asupra medicului dentist.
22
- tratamentele protetice, parodontale si de chirurgie orala. Se
specifica si cand a fost efectuat tratamentul si daca pacientul a
respectat intructiunile date.
- radiografiile dentare recente: daca pacientul are radiografii
dentare recente care pot fi utile acestea se folosesc pentru a evita
expunerea la radiatii suplimentare.
Alte surse de aflare ale antecedentelor pacientului
- Sunt situatii cand pacientul nu este capabil sa relateze
antecedentele. Acestea sunt reprezentate de anumite categorii:
- Pacienti care au un retard mintal, acestia pot avea tratamente in
institutii specializate unde sursa de informatii este medicul curant
sau foaia de observatie, fie vin insotiti de un infirmiernsau un
membru al familiei care are cunostinte despre pacient.
- Pacienti cu bariere de limbaj care necesita o persoana
intermediara ( pacientii surdomuti) .
Singura sursa de incredere in ceea ce priveste antecedentele
pacientului poate fi reprezentata de medicii de familie .
Consultul interdisciplinar.
23
- medic de familie trimite de obicei la stomatolog pentru
diagnosticarea unor simptome orale asociate cu boli sau cu o
terapie sistemica.
- Acest consult interdisciplinar poate fi recomandat ori de
cate ori medicul doreste o asistenta in managementul pacientului.
- Aceasta dorinta poate aparea din mai multe motive:
stabilirea diagnosticului, a statusului pacientului, a tratamentului
specificat, a lipsei de raspuns, a 2- a opinie.
Reguli pentru care clinicianul face trimiteri:
Programarea trebuie sa se faca prin intermediul cabinetului
care face trimiterea.
O foaie de consult care trebuie trimisa impreuna cu pacientul.
Specificarea informatiilor cu privire la antecedentele
pacientului, la medicamentatia prezenta, eventualele radiografii sau
rezulate de laborator, cronologia tratamentului anterior.
Clinicianul care face trimiterea trebuie sa explice in totalitate
manevrele si impactul asupra bolilor medicale(ex. un medic de
medicina muncii nu stie abrevierile stomatologice).
TEHNICI DE EXAMINARE
24
• Tehnicile de examinare se bazeaza pe simturile
examinatorului si utilizarea instrumentarul de consultatie.
• - Tehnicile utilizate sunt:
• inspectia,
• palparea,
• percutia,
• ascultatia,
• aspiratia,
• sondarea,
• evaluarea functiei.
INSPECTIA
• Inspectia sau examinarea vizuala comporta 2 etape:
– absolut indispensabila- examinarea vizuala pasiva in care se
face o examinare a starii generale ca o prima intalnire cu pacientul.
– inspectia activa care este de fapt observarea pacientului
dupa modificarea starii de relaxare.
• - Pentru examinarea amanuntita este nevoie de:
- lumina- unitul dentar are o sursa de lumina,
- oglinda dentara este necesara pentru examinarea cavitatii
bucale, deoarece ea reflecta lumina in zonele intunecoase si ne
ajuta la indepartarea partilor moi.
25
- buna vizibilitate, pentru aceasta zonele care urmeaza sa fie
examinate, trebuie sa fie curate, fara saliva si fara placa dentara.
Aparatele sau protezele trebuiesc indepartate in timpul
examinarii.
- Pentru anumite evaluari sunt necesare instrumente de
masura, liniar, instrument Boley, degetele etc..
- Datele astfel obtinute pot fi folosite in punerea
diagnosticului si in evaluarea tratamentului.
PALPAREA
• - este o metoda de examinare fizica care se bazeaza pe
simtul tactil.
• - prin palpare se pot examina structuri profunde si se pot
obtine informatii despre dimensiune, consistenta, temperatura,
sensibilitate, si rapoartele cu celalalte structuri anatomice.
• - in functie de informatiile pe care dorim sa le obtinem
palparea se poate efectua diferit:
-cu varful degetelor, bidigital, bimanual sau cu suprafata
dorsala a degetelor.
• - dimensiunea unei formatiuni sau nodul se poate obtine atat
prin inspectie cat si prin palpare.
26
• - prin palpare in acest caz se obtin date in ceea ce priveste
profunzimea si contururile structurilor examinate.
SONDAREA
= palparea cu ajutorul unui instrument
- reprezinta una din cele mai utilizate tehnici de diagnostic
dentar.
- depistarea cariilor cu ajutorul sondelor dentare
-masurarea pungilor parodontale – cu sonde parodontale speciale,
- pentru a stabili traiectul unor fistule - conurile de gutaperca.
ASPIRATIA
• - este tot o manevra palpatorie, reprezinta o sondare mai
adanca.
• - se poate realiza cu aspiratorul sau cu ajutorul unui ac,
• - poate fi limitata la tesuturile moi sau poate interesa
cavitatile naturale ale organismului si se face in scop diagnostic.
Substantele ce pot fi aspirate:
- puroi, sange, lichid de culoare galben (chiste)
- acele care se folosesc au diametrul intre 16 si 20 mm pentru a se
evita ruperea.
27
- intotdeauna cand se fac injectii cu solutii anestezice, inaintea
injectarii se aspira pentru a evita producea unor hematoame sau
producerea altor accidente.
PERCUTIA
- tehnica de lovire cu ajutorul unor instrumente sau chiar a
degetelor.
- prin percutie se observa date privind matitatea sunetului,
respectiv sensibilitatea unei anumite zone.
- extraoral sau exooral la nivelul extremitatii cefalice, percutia se
foloseste pentru a diagnostica sensibilitatea la nivelul sinusurilor
frontale sau maxilare.(se aseaza un deget deasupra sinusului si se
loveste cu indexul de la cealalta mina).
- intraoral percutia este folosita in timpul examinarii dintilor, se
utilizeaza cu manerul unui instrument de consult, cu care se face
percutia in axul dintelui.
• - in mod normal percutia este nedureroasa, durerea apare
cand intervin afectiuni pulpare si ale parodontiului. In acest caz
percutia nu se incepe cu dintele afectat.
• - tot prin percutie se poate obtine un sunet mat- care indica de
obicei un dinte devital sau o anchiloza osoasa.
28
• - palpand zona periapicala sau apicala a dintelui la care
realizam percutia putem simti o anumita vibratie care indica de
cele mai multe ori o osteita.
AUSCULTAȚIA
• - este un procedeu de diagnosticare prin care sunt percepute
sunetele provenite din interiorul organismului si de la nivelul
diferitelor structuri.
• - Se poate face fara intensificarea sunetului, cu urechea sau
un stetoscop.
• - examinatorul poate auzi diverse sunete care pot fi datorate
unei obstructii respiratorii sau unor constrictii la nivel bronsic,
sunete anormale date de ATM (cracmete in timp ce pacientul
inchide sau deschide gura)
• - In medicina dentara stetoscopul este foarte rar folosit, la
ATM in caz de fracturi.
Examinarea cu ajutorul mirosului
- de obicei mirosul clinicianului intervine mai rar in examinare.
29
- exista situatii : halena de acetona sau de alcool asociata unor
persoane cu diabet zaharat, reprezinta un semnal de alarma.
- de obicei infectiile bacteriene sunt insotite de un miros neplacut
sau chiar putrid.
- Simtul olfactiv intervine in diagnostic in timpul tratamentelor
endodontice, mirosul de gangrena simpla si complicata fiind
inconfundabil.
EVALUAREA FUNCTIILOR
- In timpul examinarii mai ales la nivelul extremitatii cefalice se
poate evalua secretia lacrimala, o scadere a secretiei lacrimale
poate fi asociata cu :
• - utilizarea drogurilor,
• - cu sindromul Sjogren,
• - in artrita reumatoida ,
• - persoanele in varsta.
30
• - o hipersecretie poate aparea in blocaj la nivelul ductului
nazolacrimal sau datorita incapacitatii de a clipi sau datorita
prezentei unui corp strain.
• - secretia glandelor salivare - poate fi evaluata prin
palparea glandelor salivare.
• - in ceea ce priveste saliva este importan cantitatea,
vascozitatea sau prezenta puroiului.
• - pentru a evalua secretia salivara de la nivelul parotidelor
se izoleaza zona din jurul canalului Stenon. - Exprimarea salivei
poate fi accelerata prin palparea sau masarea glandei parotide.
- o alta evaluare este evaluarea gustului, limba este organul
gustului iar functia sa este evaluata prin utilizarea de solutii
saturate, sarate, acide sau prin folosirea fructozei sau folosirea altor
glucide.
• - evalurarea masticatiei si deglutitiei : pentru ca masticatia si
deglutitia sa se realizeze este nevoie de saliva, coordonarea si
functioanarea musculaturii masticatorii de ATM sanatoasa, de dinti
si parodontiu sanatos, de integritatea arcadelor dentare, de o
mucoasa orala si faringiana normala. Nu intodeauna afectarea unui
element compromite functia.
• - simptomele masticatorii care pot aparea sunt: limitarea
deschiderii gurii, durere, dificultati in masticatie, deglutitie si
altele.
31
• - fizionomia- importanta pentru pacienti, poate fi afectata
data leziunilor carioase ale dintilor, edentatiilor frontale si laterale,
a restaurarilor necorespunzatoare sau altor cauze.
Toate aceste functii pot fi afectate ca urmare a unor leziuni
neurologice sau tumorale ce duc la paralizii sau parestezii.
Leziuni ale mucoasei bucale
• Leziuni albe
• Leziuni colorate
• Leziuni cu pierderea integritatii mucoasei
• Excrescente ale tesutului moale
• Leziuni osoase
Ex. Leziuni care merg cu pierderea integritatii mucoasei :
eroziunile, veziculele ,pustulele, bula, ulceratie.
• Excrescente ale mucoasei : exista termenul de polip
( pedunculat sau sesil), chist, nodul sau tumora.
• - Dupa ce localizam nodulul prin inspectie si prin examinare
urmarim sa obtinem date privind pozitia, culoarea forma,
dimensiunea, prezenta sensibilitatii, textura suprafetei, marginile
acestuia.
• - Nodulul poate fi localizat superficial deasupra planului
muscular, situatie in care prin contractia muschilor devine mai
32
proeminent sau mai profund in stratul muscular fiind mai dificil de
detectat / specificarea regiunii topografice.
• - Textura suprafetei da informatii despre ritmul de crestere, o
eventuala malignizare(suprafata ulcerata), sau chiar o
inflamatie(congestie).
EXAMINAREA SI EVALUAREA CLINICA EXOORALA
• - Este o etapa clinica importanta in obtinerea de informatii
privind stabilirea diagnosticului.
• - O examinare completa presupune o examinare a pacientului
nu doar in ceea ce priveste motivul prezentarii ci si o evaluare a
statusului sau general, examaminare detaliata a zonei anatomice
cap- gat.
• Clasificarea pacientilor:
33
- pacienti normosomatici, cand exista o concordanta intre
varsta biologica si cea cronologica
- hiposomatici cand varsta biologica este mai mica ca cea
cronologica
- hipersomatici cand varsta biologica este mai mare ca cea
cronologica
Dezvoltarea constitutionala
1. Tipul endomorf(picnic) este numit si tip brahimorf(scund)
membre si gat scurt cu lordoza cervicala sau lombara, cu o
hipotonie a musculaturii , de obicei fata ovala sau de luna plina, are
dintii mici si incidenta crescuta la carie.( persoane predispuse la
parodontopatii)
2.Tipul mezomorf (stenic) , are o inaltime medie cu musculatura
puternica, cu o fata colturoasa, dintii au forma de lopata,
caracteristic pentru ei sunt hiperostoza la nivelul alveolelor.
(extractia dentara este dificila ).
3.Tipul ectomorf( astenic) are membrele lungi, musculatura
hipotona, fata inalta alungita, dinti mari, prezinta incongruente
dento-alveolare, au frecventa crescuta de rahitism sau de
osteomalacie.
34
Mersul anormal este caracteristic bolilor neuromusculare.
Semnele vitale
• --acestea includ tensiunea arteriala , intervalele normale
pentru un adult, presiunea sistolica intre 100-140 mm Hg, iar
pentru cea diastolica intre 60-90mmHg.
• --Urmarim pulsul, inregisteaza bataile pe minut, cu valori
situate intre 60-90 batai/min.
• --Valorile mai mici poarta numele de brahicardie, in timp ce
un puls mai rapid poata numele de tahicardie.
• -- Ne intereseaza ritmul respirator ce reprezinta numarul
de inspiratii inregistate timp de 1 minut. Ritmul normal: 14-18
respiratii/min.
• Temperatura- normala inregistrata oral este cu 0,5 grade
mai mare decat cea axilara.
EXAMINAREA LOCO-REGIONALA
35
- Cap -extremitatea cefalica : fata, parul, tegumentele, ochii,
urechile, ganglionii pre si retroauriculari, sinusurile nazale si
paranazale, ATM, glanda parotida.
- Gat : muschii, glandele salivare submandibulare si sublinguale,
ganglionii limfatici, glanda tiroida, artera carotida.
In cadrul examinarii loco-regionale, la nivelul capului si gatului
prin intermediul inspectiei urmarim configuratia capului.
- incadrarea tipului constitutional morfologic al fetei
- aspectul si culoarea tegumentelor faciale
- aprecierea in plan frontal a simetriei faciale
- stabilirea tipurilor antropologice prin determinarea indexului
facial
- aprecierea in plan frontal a proportionalitatilor dintre etaje
- aprecierea aspectului santurilor fetei in plan frontal
- profilul fetei
- examinarea amplitudinii maxime de deschidere a gurii, aprecierea
caracterului functional al deschiderii gurii.
• Prin palpare se obtin date privind:
• - textura tegumentelor fetei,
• - contururile osoase,
• -punctele de emergenta a pachetelor nervoase si a nervilor.
• - palparea glandei parotide,
36
• - palparea sinusurilor nazale si paranazale
• - ATM
• - tonusul muschilor-masticatori,
• - glanda tiroida,
• - artera carotida.
• - prin ascultatie putem gasi elemente patologice la nivelul
ATM,
EXAMINAREA FETEI
= regiunii piloase - menton
• topografic este impartita in 3 etaje:
• etajul inferior, intre menton(gnation) si linia
subnazala(acantion).
• - etajul mijlociu de la linia subnazala pana la linia
bisprancenoasa (nasion)
• - etajul superior, de la linia bisprancenoasa pana la limita
frontala a regiunii piloase a capului (trichion)
• In mod normal cele 3 etaje sunt egale.
Sigaud descrie 4 tipuri morfologice :
37
• 1.tipul muscular :- figura si fata patrata , cele 3 etaje au o
inaltime egala .
• 2.tipul respirator – figura ovala , etajul mijlociu predomina.
• 3. tipul cerebral – figura si fata trapezoidala cu baza mare in
sus , predomina etajul superior.
• 4. tipul digestiv – figura si fata trapezoidala cu baza mare in
jos ,predomina etajul inferior.
• Simetria fetei in cele 3 planuri este pastrata in mod normal,
pot exista situatii cind simetria nu se pastreaza (temporare sau
permanente).
Ex: abcese perimaxilare sau formatiuni tumorale, pareze,edentatii
partiale, extinse, unilaterale, hipertrofii musculare,accidente.
Proportia dintre diametrul vertical al fetei, adica de la nasion-
gnation si diametrul orizontal( zygion-zygion) inmultit cu 100 da
valoarea indicelui antropometric al fetei.
Valoari ale indicelui antropometric al fetei:
- de peste 88 caracterizeaza o fata alungita si relativ ingusta
38
- sub valoarea de 84, fata este lata cu arcade zigomatice
proeminente.
- valori intre 84-88 au fata armonioasa.
• Culoarea si aspectul tegumentelor fetei pot da informatii
importante cu privire la starea generala a pacientului.
• Trebuie observate de asemeni simetria orbitelor si aspectul
fantelor palpebrale, cat si nasul, buzele si mentonul.
• Aspectul acestora corerat cu forma fetei poate duce la
concluzii privin caracterul psihosomatic al pacientului. Ne
inetreseaza la buze, conturul buzei superioare cat si al celei
inferioare, volumul, simetria si mobilitatea.
In mod normal linia surasului se afla pe marginea superioara a
buzei inferioare fiind paralela cu linia care uneste marginile
incizale ale frontalilor maxilari pana la primii premolari acoperind
marginea incizala a frontalilor inferiori cu 1-2 mm.
Glanda parotida- este localizata pe marginea externa a ramurei
mandibulei, se extinde posterior spre muschiul
stercleidomastoidian.
39
In conditii normale aceasta glanda este dificil de recunoscut la
palpare. Situatii cand poate fi palpata: ganglioni limfatici sau
prezenta durerii.
• Cand este marita in volum depaseste lobul urechii indicand
un anumit bocaj al canalului Stenon. Poate varia cand exista o
infectia secundara, poate da paralizia faciala prin afectarea
nervului facial.
• In parotidita epidemica glanda este crescuta in volum,
unilateral sau bilateral si este sensibila la palpare.
Articulatia temporo-mandibulara (ATM)= localizata in fata
tragusului, se evidentiaza cand punem pacientul sa inchida si sa
deschida gura.
• Odata localizata, poate fi examinta prin inspectie, palpare si
ascultatie,
• prin inspectie se urmareste examinarea comparativa a
regiunii pretragiene, deschiderea maxima a gurii, excursia pe care
o face mandibula in cursul deschiderii precum si evaluarea
amplitudinii maxime de deschidere a cavitatii bucale.
Miscarea de inchidere a gurii trebuie urmarita deoarece poate fi
discontinua sau cu devieri de la linia mediana.
• Palarea se face simultan, examintorul sta in fata, palparea se
face introducand indexul mainii in conductul auditiv extern si cele
40
2 police situate pretragian urmarindu-se anumite stari patologice
cand pacientul este invitat sa deschida sau inchida gura.
• In mod normal aceasta excursie condiliana este simetrica si
se desfasoara fara durere. Uneori se simt salturi ale unui condil sau
miscarile sunt insotite de zgomot,cracmente sau crepitatii. Durerea
la palpare poate fi datorata inflamatiei sau unei afectari interne.
MUSCHII MOBILIZATORI AI MANDIBULEI
= muschii maseteri, temporali, pterigoidieni interni si externi.(pot
exista :hipertrofii, zone dureroase ,spasme musculare )
• Artera carotidiana poate fi palpata in triunghiul carotidian,
prin palpare se simt pulsatiile acesteia, pulsatiile in ritm crescut
indica hipertensiune, in timp ce pulsul variabil indica un anevrism.
Nervii cranieni:12perechi
• I- n olfactiv,
• II- n optic,
• III- n oculomotor,
• IV - trohlear,
• V- n trigemen,
• VI – n abducens,
• VII- n facial,
41
• VIII- n acustic,
• IX – n glosofaringian,
• X- n vag,
• XI - n accesoriu ,
• XII- n hipoglos
NERVUL TRIGEMEN( V)
- are o componenta senzitiva cu 3 ramuri si una motorie :
Oftalmic: inerveaza conjunctiva , corneea si irisul si este
raspunzator de reflexul cornean
Maxilar : inerveaza dintii maxilari , mucoasele nazale, palatul dur ,
palatul moale , amigdalele si faringele
Mandibular : senzitiv – inerveaza dintii mandibulari ,gingia si
mucoasa limbii
: motor – controleaza muschii masticatori
EXAMINAREA CLINICA INTRAORALA
42
Echipamentul medicului:
-manusi
-masca de protectie,
-masca
-camera intraorala
Examinarea mucoasei bucale
- tesuturile moi care tapeteaza cavitatea bucala sunt denumite
mucoasa bucala.
- Topografic vorbim despre mucoasa labiala, jugala, linguala,
palatinala, gingivala, sublinguala.
- Din punct de vedere functional se delimiteaza 3 categorii:
1. mucoasa de acoperire (acopera buzele, fata interna a
obrajilor, vestib bucal, palat moale, fata ventrala a limbii si
planseul bucal)
2. mucoasa specializata , suprafata dorsala a limbii, este
adaptata functiei gustative
3. mucoasa masticatorie, suporta fortele functionale din
timpul maticatiei( se gaseste la niv boltei palatine, la niv proceselor
alveolare( gingie).
Toate aceste zone trebuiesc examinate inainte de a examina dintii.
43
Buzele si mucoasa labiala :
Buzele sunt zona de acces in cavitatea bucala , au o portiune
extraorala, rosul buzelor si piele si o portiune intraorala numita
mucoasa labiala.
Pielea din jurul gurii prezinta cateva santuri, fiind
reprezentat de santurile labiale laterale, labial median, median
mentonier.
Mucoasa labiala poate fi vizualizata prin rasfrangerea
buzei superioare si inferioare . Palparea bidigitala pune in evidenta
o grosime si o consistenta uniforma.
Mucoasa jugala :
- captuseste fata interna a obrazului fiind o membrana muco
scuamoasa cu o grosime variabila. La nivelul acestei mucoase
jugale in apropierea M2 superior, se gaseste papila glandei
parotide, o proeminenta cu diametrul de aproximativ 5 mm la
nivelul careia se deschide orificul exterior al canalului Stenon.
- Observam o linie alba omogena numita “linea alba” si care
corespunde cu planul de ocluzie a dintilor laterali.
44
Aceasta linie este de natura hiperkeratozica si aparitia ei se
datoreaza fie presarii mucoasei pe cuspizii vestibulari ai molarilor
superiori de catre muschiul buccinator fie obiceiului pacientului
de a mesteca sau suge obrazul. Cand este prezenta aceasta linie
bilateral, la nivelul extremitatii ei anterioare se gaseste un nodul
palpabil numit caliculus angularis.
La limita posterioara a mucoasei jugale se gasete o plica
tisulara numita rafeu pterigomandibular ( la acest nivel isi au
originea muschiul buccinator si constrictorul superior al
faringelui).
In zona premolarilor se gasesc frenurile laterale
( bride) care solidarizeaza mucoasa jugala la maxilar respectiv la
mandibula.
Alte elemente care sunt considetate variatii topografice
ale anatomiei normale sunt granulele Fordyce si edemul alb.
Vestibulul bucal
- se gaseste intre obraji, buze, si versantul extern al
proceselor alveolo- dentare.
45
• Superior si inferior se termina la nivelul funduui de sac sau
fornixului.
• Examinind vestibulul bucal 2 elemente sunt de observat
Suprafetele vestibulare ale oaselor maxilare si plicile
mucobucale( bride) – cute ale mucoasei cu rol similar cu a
frenurilor labiale.
• La nivelul tesutului osos prezenta exostozelor trebuie
evidentiata, sunt mai frecvente in zona molarilor superiori.
Prezenta lor poate afecta insertia protezelor situatie in care aceste
exostoze se indeparteaza chirurgical.
• Insertia frenurilor si bridelor trebuie urmarita, un atasament
neadecvat a acestora poate contribui la aparitia problemelor muco
gingivale in cadrul bolilor parodontale putand cauza o malpozitie
sau o inghesuire la nivelul incisivilor superiori. De asemeni aceste
insertii inalte pot compromite stabilitatea protezelor prin dislocarea
bazei acestora.
Palatul dur
este delimitat:
46
- anterior de versantul intern al crestei alveolare maxilare ,
- in lateral pana in zona de langa ultimul molar si al tuberozitatii
maxilare
- iar posterior se continua cu palatul moale
PAPILA INCISIVA - situata pe linia mediana chiar in
spatele incisivului central superior- aceasta ridicatura este
denumita si extremitatea anterioara a rafeului palatin si reprezinta
locul de efectuare a anesteziei in teritoriul nervului naso- palatin.
• Dupa papila , mergand transversal pe ambele parti a liniei
mediane , sunt rugile palatine - acestea sunt importante in actul
vorbirii ajutand mai ales la pronuntarea consoanei “s”.
Rafeul palatin este ca o banda ingusta albicioasa de tesut care
se afla pe linia mediana a palatului ,cu originea la nivelul papilei
incisive terminandu-se pierdut la cele mai multe persoane chiar
inainte de uvula.
• pe linia mediana se intalneste frecvent torusul maxilar care
este o proeminenta osoasa de forma si marime variata .
• mucoasa palatului dur contine de asemenea numeroase
orificii de deschidere a glandelor salivare accesorii .
La jonctiunea dintre palat dur si moale se afla linia vibratorie
(numita astfel datorita aspectului sau in pronunta vocalei “a”) chiar
47
inainte de aceasta linie se gasesc 2 mici depresiuni denumite fosele
palatine care reprezinta orifiiciile de deschidere ale glandelor
palatine.
Palatul dur se examieaza direct sau indirect. Accesul direct vizual
se face din perspectiva submentoniera , pacientul cu gura larg
deschisa si capul in extensie , permite evidentierea conturului
posterior al palatului .
Palatul are un aspect roz palid fiind acoperit de un epiteliu
keratinizat cu un strat superficial de tesut conjunctiv, dens , de
asemenea rugiile palatine sunt simetrice au aspect pliat si incretit.
Bolta palatina se examineaza prin aprecierea adancimii latimii si
forma ei – poate fi ;
• joasa , plata ( sub 5 mm adancime )
• medie
• adanca ( peste 10 mm)
• bolta ogivala care se intalneste frcvent in ocluzia deschisa
PALATUL MOALE
48
• Este reprezentat de o cortina musculara subtire care separa
cavitatea bucala de cea nazala este denumita si val palatin .
• La nivelul marginii posterioare pe linia mediana se gaseste
uvula putand fi si bifida.
• La nivelul fetei orale se gasesc numeroase glande mucoase.
Examinarea orofaringelui si nazofaringelui :
Orofaringele se gaseste posterior de valul palatin si este
format din fosele tonsilare care contin amigdalele palatine.
LIMBA
Este un organ muscular care umple aproape in totalitate cavitatea
bucala atunci cand dintii sunt in ocluzie.
- este alcatuita din 2 segmente : radacina si corpul limbii .
- corpul limbii cu fata dorsala , ventrala , margini
- fata dorsala a limbii se observa cand pacientul are gura deshisa si
limba este asezata pe planseul bucal .
- este acoperita de mucoasa orala specializata care are o textura
rugoasa datorata prezentei a 4 tipuri de papile :
• 1.Papilele filiforme = cele mai numeroase , acopera cea mai
pare parte a fetei dorsale aparand ca niste proiectii mici albicioase
datorate cantitatii de kertina, ele nu contin muguri gustativi .
49
• 2.Papilele fungiforme =sub forma de ciuperca imprastiate
printre papilele filiforme fiind mai proeminente pe margine si in
virful limbii au culoarea rosie datorita cantitatii reduse de
keratina,contin muguri gustativi
• 3. Papilele circumvalate= aproximativ 10-12 , sunt asezate
posterior formand V lingual si contin muguri gustativi ;
• 4. Papilele foliate :sunt localizate pe marginile laterale ale
limbii , destul de dificil de identificat avand o forma de frunza .
Frecvent pe linia mediana a limbii se gaseste o fisura de adanncime
variabila numita fisura sau sant median care se termina posterior
printr-un foramen cecum .
Prezenta a numeroase fisuri pe fata dorsala da aspectul de limba
fisurata, o varietate anatomica destul de des intalnita.
• Fata ventrala a limbii -se ataseaza de tuberculii gemeni ai
mandibulei si prezinta fenul limbii
• Lateral de fren se gaseste o proemiinenta tisulara care contine
orificiul de deschidere a glandelor salivare.
• Zona ventrala a limbii este o zona puternic vascularizata cu
exceptia frenului.
• Odata cu inainteara in varsta, venele linguale pot forma
numeroase varicozitati care sunt asezate simetric care nu au
semnificatie clinica.
50
PLANSEUL BUCAL
= reprezinta podeaua cavitatii bucale, are un contur unduit
care se schimba odata cu modificarea pozitie limbii si a gradului
de contractie a musculaturii limbii.
• Frenul lingual imparte planseul bucal in 2 jumatati – lateral
de acestea se gasesc carunculele sublinguale care sunt ca niste
proeminente nodulare = ele reprezinta locul de deschidere a
glandelor salivare submandibulare, canalele lui Warthon glandele
salivare sublinguale cu canalele Risorius, muschiul milohioidian si
numerosi noduli limfatici .
EXAMINAREA DINTILOR SI A PARODONTIULUI
51
• Urmeaza in general examinarii tesuturilor moi , aceasta
examinare se desfasoara in mai multe etape :
• 1. Examinarea dentara si parodontala orientativa prin
inspectie vizuala
• 2. Examinarea detaliata a fiecarui dinte folosind
inspectia ,sondarea , palparea , percutia si evaluarea functiei
• 3. Examinarea detaliata parodontala prin inspectie , palpare,
sondare
• 4. Examinarea ocluziei
Pentru inspectia vizuala se foloseste - oglinda dentara
- sursa buna de lumina , utilizarea camerei
intraorale permite vizualizarea a mai multor detalii, cu
ajutorul sondei acesteia preia imagini din zone greu
acceasibile si mareste imaginea facand detaliile mai
clare , pacientul poate participa activ la examinare iar
toate imaginile pot fi stocate si consultate ulterior ,
singurul dezavantaj fiind pretul de cost ridicat de
asemeni aceasta examinare se realizeaza inainte
curatirii dintiilor si inaintea periajului pentru a observa
si gradul de autoingrijire.
1.Examinarea dentara orientativa
52
Observam aspectul arcadelor dentare odata cu examinarea
tesuturilor intraorale
• Tipuri de arcade ( dupa Izard ) :
• parabola ,
• elipsa,
• hiperbola,
• semicerc,
• forma de V ,
• ovoida ,
• La maxilar predomina formele de parabola , iar la mandibula
forma de hiperbola .
• Aspectele patologice sunt reprezentate de urmatoarele forme
de arcade dentare : omega , in forma de trapez sau in forma de
litera M sau forma evazata ingusta cu incongruenta dintilor frontali
, cu ectopie de canini sau asimetrica
• Forma anormala se datoreaza anomaliilor sau unor
incongruente dentoalveolare .
• Sunt evidentiate de asemeni edentatiile sau lipsa dintiior care
sunt clasificate in functie de topografie : clasificarea dupa
Kennedy(1923) care este o clasificare utilizata in prezent :
• clasa I = edentatie termino- terminala
• clasa a II-a= edentatie terminala unilateral
• clasa a III-a = edentatie laterala (intercalata)
53
• clasa a IV-a = edentatie frontala .
• Toate clasele de edentatie inafara de clasa a IV-a pot fi
complicate cu zone edentate suplimentare care sunt numite
modificari in numar de 1 pana la 4 .
Aprecierea calitatii igienei dentare
• Indicatori ai lipsei de igiena sunt :
- acumularea de resturi alimentare ,
- prezenta placii bacteriene,
- inflamatie gingivala ,
- halena
- un alt indicator este si incidenta crescuta a cariilor
Evaluarea igienei dentare nu trebuie sa se limiteze doar la
inspectie ci se utilizeaza si indicii de placa.
Distributia placii si a inflamatiei gingivale ne poate ajuta sa
tragem niste concluzii .
Cand distributia placii este generalizata, igiena orala a
pacientului lasa de dorit.
In absenta unei igiene corespunzatoare , orice plan de tratament
va fi afectat .
Cand zonele de gingivita sunt localizate , trebuie suspectata
prezenta unei carii , a unei restaurari sau a unei lucrari debordante
54
sau subconturate , o carie secundara cu inchidere marginala
defectuoasa .
Aspectul dintilor - la dentitia normala urmarim numarul
dintiilor =32
• Trebuie urmarite mai multe elemente :
- integritatea anatomica a coroanelor dentare
-pot exista leziuni carioase ,leziuni necarioase care sunt datorate
uzurii dintiilor fie prin abrazie , prin atritie, eroziune sau datorita
unor traumatisme dentare.
- marimea si forma dintiilor
- volumul coroanei
- numarul dintilor
- culoarea
-pozitia
-alinierea si simetria acestora pe arcada
-prezenta anomaliilor dentare
• Examinarea orientativa evidentiaza si absenta dintiilor nu
doar prezenta lor , acestia fie nu au erupt fie au fost extrasi .
• In cazul traumatismelor dentare este obligatoriu sa examinam
zona , cautam necroza dentara:
• fractura radiculara ,
55
• mobilitate crescuta ,
• anomalii de dezvoltare ,
• anomalii de numar ,
• anomalii de dimensiune ,
• anomalii de forma ,
• anomalii de structura si de culoare.
EXAMINAREA DENTARA DETALIATA
= se mai numeste si “apelul dintilor”;
- presupune evaluarea fiecarui dinte in parte privind pozitia,
prezenta cariilor simple sau complicate, coloratii anormale,
anomaliile, migrarile, fatele de abrazie, mobilitatea, si eventualele
traumatisme(fracturi, luxatii, subluxatii) ;
- evaluam tratamente ce au fost efectuate pe dinte :obturatie,
lucrare protetica, material, grad de finisare ;
Tehnici si materiale :
• tehnici de examinare :inspectie, palapare, percutie, evaluarea
functiei ;
• instrumentele necesare :sonda, oglinda, sursa de aer si sursa
de lumina
56
• surse auxiliare :hartie de articulatie pentru relief ocluzal,
icurile de lemn, matase, ata dentara, caldura, gheata si un aparat
electric(pentru testarea vitalitatii) ;
- pentru elaborarea unui diagnostic corect avem nevoie
de radiografii si modele de studiu ;
Depistarea cariilor:
– se face in conditii de iluminare foarte buna si dintii sa fie curati
si uscati ;
- se face prin inspectie si palpare cu ajutorul sondei ce se aplica
cu o usoara presiune perpendicular pe dinte ;
- dintii cu leziuni carioase au aspect alb cretos, colorat sau
prezinta cavitati ;
- din punct de vedere al palparii dovada cea mai clara e agatarea
sondei ;
- cariile din santuri si fosete au semne specifice :
• consistenta mai scazuta la baza unui sant sau foseta ;
• opacitate care inconjoara un sant sau o foseta -indica
subminarea sau demineralizarea smaltului ;
• demineralizarea smaltului ce poate fi indepartat cu instrument
de explorare ;
• Cariile din 1/3 cervicala apar sub forma de pata alba cretoasa
pe marginea gingiei ;astfel dintii trebuie sa fie foarte bine uscati ;
57
-cariile interporximale : sunt mai dificil de explorat si
diagnosticat.
-leziunile incipiente nu pot fi depistate decat radiologic ;iar la
dintii frontali cu ajutorul transiluminarii
• O depistare indirecta a cariilor aproximale se poate face
prin indicarea unei papilite la nivelul dintilor laterali putem
suspiciona o carie pe fetele proximale sub punctul de contact, sau
daca e distrusa creasta de smalt- cavitate carioasa.
• Cariile secundare= recurente ; sunt de 2 feluri :- marginale si
recidiva de carie (recidivante) ;
• marginalele- apar la marginile obturatiilor, se investigheaza
prin sondare ;
• Recidiva - apare sub restaurari ;- pot fi depistate radiologic
sau prin transiluminare ;
EXAMINAREA RESTAURARILOR
• inchiderea marginala ;
• conturul lor trebuie sa refaca conturul inital al dintelui ;
• modelarea si finisarea ;
• raporturile cu gingia ;nu trebuie sa fie nici debordante si nici
conturate ;
58
• refacerea punctului de contact ,pentru protectie parodontala si
pentru transmiterea fortelor ocluzale ;
• trebuie verificate si in ocluzie statica(IM=intercuspidare
maxima) si in ocuzie dinamica(propulsie si lateralitate ) ;
• Orice restaurare nefunctionala trebuie inlocuita ;la fel si
pentru lucrarile protetice ;
Testarea vitalitatii dintilor
• se indica in carii profunde, dureri, dinti tratati cu obturatii
voluminoase ;
• se poate face electric, termic sau frezaj explorator(creezi o
cavitate de acces)se face ocazional ;
• aparatul electric= are 2 electrozi din care unul pe dinte si
celalalt la medic ; se realizeaza prin inceperea cu dintii vecini
marind intensitatea curentului ;
• test termice= se fac la cald sau la rece :
- cele la cald se fac cu gutaperca incalzita pe un dinte izolat
uscat si se aplica la nivelul coletului unde e smaltul subtire ;
- la rece-cu clorura de etil sau gheata- pe un dinte uscat, tot la
nivelul coletului ;
• La dintele vital apare senzatie de disconfort ce dispare in 5
sec.
59
• Daca durerea se prelungeste apare o inflamatie pulpara iar
daca nu e deloc atunci dintele e devital ;
• se mai poate face in cazul unor chiste mari pe maxilar sau
mandibula ce ar putea interesa un dinte vecin .
PERCUTIA
• e necesara la dinte cu obturatie masiva sau leziune carioasa
mare ;se percuteaza in axul dintelui cu capatul sondei sau
oglindei ; se realizeaza intotdeauna si pe dinte vecin .
- durerea apare in inflamatiile ligamentelor parodontale, pulpitele
acute, parodontite apicale acute sau dinte fisurat(caz special) ;
• se foloseste pentru a identifica dintele afectat in cazul in care
dor mai multi dinti ;
• mobilitatea : se evalueaza instrumente rigide aplicate pe fata
vestibulara sau fata orala sau fata palatinala si miscarile sunt : v-
o ; m-d si in ax ;
• gr de mobilitate : 0=in absenta ei ;
• 1= mobil v-o(vestibulo-orala) ;
• 2=vo-md(vestibulo-orala)si (mezio-
distala);
• 3= vo, md si in ax;
60
• O alta evaluarea mai subiectiva are gr 0= mobil usoara sau
deloc ;
• 1- deplasare de 1 mm ;
• 2= deplasare mai mare de 1 mm ;
• 3= deplasare de cel putin 1 mm in toate sensurile ;
Cauze ale mobilitatii :
• indepartarea recenta a unui aparat ortodontic ;
• pierderea sustinerii parodontale;
• malocluzia;
• afectiuni ale parodontiului apical;
• producerea unui traumatism;
• afectiuni ale parodontiului de sustinere;
Determinarea gradului de uzura :
• -procesul poate afecta 1 dinte , un grup de dinti sau toti
dintii ;
• poate fi uniforma sau nu ;
• -la 1 dinte= trauma ocluzala
• - toti dintii= bruxism ;
61
Clasificarea gradului de uzura :
• 1= prezenta doar in grosimea smaltului ;
• 2= uzura atinge limita amelodentinara;-se evidentiaza insule
de dentina;
• 3= nu exista smalt ocluzal, dentina expusa in intregime ;
• 4= uzura se apropie de camera pulapara ce poate sa transpara
prin dentina;
• 5= uzura cu deschiderea camarei pulpare ;
EXAMINAREA PARODONTIULUI
• Anatomie topografica : parodontiul e format din tesuturi care
inconjoara si sustin dintele ;
• Se imparte in : gingie, ligamente parodontale, os alveolar si
cement ;
• Gingia – e formata din 3 zone:
• a) gingia marginala- in apropierea coletului dintilor;
• nu e libera si formeaza peretele extern al santului gingival;
• se continua cu gingia fixa sau atasata- se delimteaza de ea
printr-o usoara depresiune;
62
• b) gingia atasata- e atasata de os alveolar ;
• - are latime intre 1 si 9 mm ;
• - e keratinizata si se intinde pana la jonctiunea
mucogingivala ;
• c) gingia interdentara (papila interdentara)
• - ocupa spatiul interproximal dintre 2 dinti, nisa gingivala ;
•
• Tehnica de examaminare :
• inspectie, palapare, sondare ;
Gingia – caracteristici :
• Culoare normala e roz , patologic e rosu-violaceu ;
• conturul marginal – trebuie sa fie ascutit ,taios, normal ;
patologic= rotunjit decapitat sau chiar crateriform ;
• consistenta : ferma rezistenta ; patologic= moale,
edematoasa, fibroasa sau fibroedematoasa ;
• textura : coaja de portocala ; patologic= stearsa, lucioasa ;
• marimea : patologic= hipertrofie sau atrofie ;
• pozitia : aderenta la nivelul zonei de jonctiune smalt-cement ;
patologic= apare deplasata fata de jonctiune ;
• La sondaj - patologic poate aparea singerare usoara, moderata
sau severa ;
Santul gingival
63
- e un spatiu virtual situat intre gingia marginala si dinte ;
- se intinde in plan vertical de la marginea gingivala la epiteliul
jonctional ;
- are adancime de aproximativ 1, 8mm ;
- adancimea se examineaza pe 6 -8 puncte in jurul dintelui ;
• pot aparea patologic hipertrofie gingivala, pungi false- se
produc prin cresterea gingie ;
• pungile adevarate= datorita pierderii atasamentului
epiteliului de dinte ;
Afectarea furcatie : (furcatia = spatiul dintre radacini )
• clasificare : - clasa a I-a = stadiu initial se paote detecta
concavitatea furcatie ;
• clasa a II -a = stadiu partial ; poate fi sondata furcatia 1-2mm
• clasa a III- a = sonda trece prin furcatie pe partea cealalta ;
• Adancimea santului gingival foloseste pentru diagnostic sau
pentru eficienta tratamentului ;
• Un indicator pentru distructia osoasa alveolara = evaluarea
mobilitatii;
64
Indicele CPITN
(Community Periodontal Index of Treatment Needs)
are in vedere severitatea bolii si necesitatea de tratament.
• 0= normal ;
• 1= singerare la palpare- tratament instructaj de igienizare ;
• 2=tartru supra si subgingival ; iritatie marginala iatrogena ;
tratament - instructaj de igienizare, detartraj si indepartarea
factorilor iatrogeni ;
• 3= pungi pana la 5 mm- (tratament de la 2)
• 4= pungi mai mari de 6mm - tratament de la 2 +chirugie
parodontala( tratament chirugical) ;
65
EXAMINAREA OCLUZIEI
• Ocluzia se examineaza atat static cat si dinamic, urmareste
atat aspectul anatomic cat si cel functional cu dintii in
intercuspidare maxima .
Anatomic sunt de urmarit raporturile la nivelul incisivilor , la
nivelul caninilor, a primilor molari permanenti precum si curba
sagitala (Spee) si transversala( Wilson)de ocluzie si consemnarea
breselor edentate.
• Examenul functional reprezinta timpul fundamental din
analiza ocluziei
• In timpul IM contactele dentare trebuie sa fie repartizate
uniform , de intensitate egala si sa fie punctiforme
• Inregistrarea acestor contacte se face cu ajutorul hartiei de
articulatie – de preferat este hartia bicolora
• Sau poate exista un spray sau chiar policalibrate din ceara
• Cand postura de intercuspidare maxima(IM) corespunde cu
relatia centrica (RC) = point centric .
66
• Exista situatii cand se produce o alunecare a mandibulei din
relatie centrica in intercuspidare maxima si atunci vorbim de long
centric .
• In cazul in care exista contacte premature, glisarea
mandibulei va fi mai mare de aproximativ 1 mm .
• Aceste rapoarte care se stabilesc in IM trebuie analizate
tridimensional – adica :in plan sagital , transveral si vertical
(S,T,V)
- sagital – se utilizeaza clasificarea lui Angle care are ca element
de referinta primul molar maxilar
- este denumita “cheie de ocluzie”
- transversal – raporturile statice intre arcade in acest plan , se
examineaza la nivelul dintilor frontali si la nivelul dintilor laterali .
La nivelul dintilor frontali - liniile interincisive( inferioara
si superioara ) – care coincid si cu linia mediosagitala a fetei ;
La nivelul dintilor laterali , dintii maxilari – ii circumscriu
pe cei mandibulari
• Raporturile patologice sunt caracterizate prin absenta
continuitatii liniei interincisive, prin laterodeviatia mandibulei sau
ocluzie inversa in zona laterala care poate interesa un dinte sau
toata hemiarcada .
67
- vertical
Aprecierea raporturilor se face la nivelul dintilor frontali in primul
rand
• Ocluzia normala este considerata - ocluzia psalidodonta –
unde gradul de acoperire al incisivilor inferiori de catre cei
superior este de 1/3 din fata V (overbite ) .
• ocluzia cap la cap (ocluzia labiodonta ) unde nu exista o
supraacoperire verticala a dintilor frontali inferiori de catre cei
superiori .
• Ocluzia adanca reprezinta gradul de acoperire de 1/2; 2/3 sau
chiar 1/1 care e considerata patologica.
IN REZUMAT :
• In timpul miscarii de propulsie ,ghidajul este incisiv,cu
traiectorie rectilinie si cu dezarticularea dintilor posterior ,
• In timpul miscarii de lateralitate , ghidajul este canin , antero-
lateral sau de conducere de grup functionala pe partea activa , cu
dezocluzia dintilor din partea de balans .
68
• Orice contact prematur sau interferenta aparute in cursul
acestor miscari trebuie inregistrata .
INVESTIGATIILE PARACLINICE
- examenul radiologic si modelul de studiu.
Examenul radiologic
informatia este folosita nu doar in scop diagnostic ci si in
realizarea planurilor de tratament in monitorizarea afectiunilor si in
evaluarea succesului sau esecului la nivel de tratament
• Situatii in care este indicat examenul radiologic :
1. Examinarea initiala
2. In examinarea din timpul tratamentului
3. Examinarea de control
4. In examinarea post tratament
• Examinarile radiologice sunt intraorale si extraorale .
• Radiografiile intraorale cele mai utilizate sunt cele
retroalveolare – si cele ocluzale .
• Radiografiile exoorale – o parte din ele se pot realiza in
cabinet , celelalte fiind realizate in serviciile speciale de
69
radiologice ; cea mai solicitata este radiografia panoramica
care expune atat mandibula cat si maxila , condilii , ATM .
• Exista tehnici speciale de examinare : tomografia
computerizata (CT), teleradiografia, RMN(rezonanta magnetica
nucleara ).
Modelul de studiu
• este efectuat atat in scop diagnostic cat si pentru a evalua
rezultatele tratamentului (in special in ortodontie)
• Ele permit aprecierea formelor arcadelor cat si a starii dintilor
(forma , prezenta unor leziuni netratate, fatete de abrazie , de uzura
fiziologica) , cat si analiza topografica a breselor edentate cat si
aprecierea relatiilor intermaxilare
• toate aceste elemente se pot obtine in absenta pacientului ,
multe aspecte fiind mai usor de observat pe modelul de studiu
decat la examenul intraoral .
Examinarile paraclinice ( de laborator)
• examenul hematologic : care cuprinde analiza eritrocitara ,
leucocitara , cuprinde hemostaza cat si compozitia chimica a
sangelui si teste serologice ;
70
• culturi bacteriene si testarea sensibilitatii
• Examenul anatomo-patologic : biopsia tisulara si citologia
exfoliativa orala ;
DUREREA
• Ca si scopuri ale medicinei dentare moderne =
identificarea ,diagnosticul si eliminarea precoce a durerii
• Durerea este intodeauna subiectiva .
• Fiecare pacient invata semnificatia acestui cuvant prin
intermediul suferintelor traite .
• Definitie : o senzatie de suferinta care rezulta dintr-o
stimulare nociva a terminatiilor nervoase, printr-o afectare a
structurilor nervoase sau dintr-o tulburare psihica .
• Exista cauze multiple ale durerii aceasta nefiind provocata
doar de stimularea terminatiilor nervoase
• Fenomenul durerii comporta doua componente distincte :
perceptia durerii si reactia la durere.
Clasificarea durerii :
71
• o durere somatica – fiziologica = este o durere acuta /
primara , e bine localizata, aparuta la aprox 0,1 sec din momentul
aplicarii stimulului
• durerea somatica – neuropatica – este determinata de
tulburari functionale inflamatorii sau metabolice
• caracteristici : spontaneitate, continuitate, manifestari
paroxistice, deficit senzorial si fenomenul de cascada
• durerea neurogena – este determinata de alterari morfologice
tisulare ale cailor de transmisie
• durerea psihogena – are de obicei o cauza psihica si nu se
datoreaza unei afectari a structurilor nervoase.
Diagnosticul durerii
-pentru diagnostic se folosesc mai multe metode fiind esentiali
parametrii durerii :
• debutul ,
• localizarea,
• cronologia
• caracterul ,
• factorii care o influenteaza
• datele asociate
DUREREA ODONTOGENA
72
• poate fi de origine pulpara( pulpo-dentinara, pulpara, pulpo-
periapicala)
• poate fi durere de origine parodontala si mucozala ( durere de
origine gingivala,parodontala , mucozala , trauma ocluzala, eruptie
dentara , tratament ortodontic)
Obiceiuri vicioase orale:
• o cauza frecventa de esec terapeutic o reprezinta
incapacitatea medicului de a descoperi daca pacientul are obiceiuri
vicioase
• acest lucru este destul de dificil de depistat deoarece pentru
pacient unele gesturi sunt inconstiente ;
• bruxismul = care poate fi diurn cand dintii sunt inclestati
pentru perioade lungi de timp si sunt insotiti de contractii si
relaxari ritmice ale muschilor maseteri .
• bruxismul nocturn = este un act inconstient , de care
pacientul devine constient cand este atentionat de apartinatori sau
cand se spala cu dintii inclestati sau mai grav , cu dureri la trezire .
• Onicofagia =roaderea unghiilor
• Fumatul de pipa
• Ruperea atei cu dintii
• Tinerea creionului intre dinti
73
• Respiratia bucala
• Toate sunt cauzatoare de solicitari nefiziologice in primul
rind asupra parodontiului si in final asupra ATM
CONCEPEREA PLANULUI DE TRATAMENT
- un plan de tratament sa fie bun trebuie sa fie bine
individualizat pentru fiecare pacient, se bazeaza pe informatiile
obtinute in timpul examinarii putand fi elaborat numai dupa
stabilirea diagnosticului .
• Factori care trebuie avuti in vedere in momentul in care se
stabileste planul de tratament :
1. starea generala de sanatate a pacientului
2.varsta pacientului
3.perspectivele pacientului
4.factorii psihologici
5.alte afectiuni dentare
6.experienta medicului
7.prognosticul
74
Etapele planului de tratament
1. Tratamentul urgentei, al prioritatii
2. Controlul bolii care presupune tratamentul tuturor afectiunilor
3. Restaurarea functionala si estetica
4. Reexaminarea si controlul periodic
1.Tratamentul de urgenta
• Planul de tratament de urgenta se refera la rezolvarea
problemei cu care se prezinta pacientul. Urgenta in sens medical se
refera la:
• durere,
• infectie, in special infectia acuta.
• In cabinet pot aparea si urgente care se datoreaza afectarii
functiei si esteticii.
• Tratamentul de urgenta poate rezolva problema prin calmarea
durerii si controlul infectiei urmand ca in vizita urmatoare sa se
efectueze tratamentul propriu zis (pulpectomia, pulpotomia,
tratamentul parodontal si altele) situatie cand pacientul poate opta
pentru continuarea sau nu a tratamentului. In cazul in care avem
un dinte total compromis sau cand pacinetul refuza tratamentul
endodontic urgenta se rezolva prin extractia dintelui. In aceasta
75
faza pacientului trebuie sa i se explice consecintele extractiei unui
dinte folositor, decizia apartinindu-i pacientului.
2.Tratamentul tuturor afectiunilor
- planul de tratament se face strict pentru o problema care de
obicei nu reprezinta o urgenta. Acest tratament se face de obicei de
un parodontolog sau implantolog, situatie in care avem - o etapa
in cursul unui plan complet de tratament.
Tratamentul complet are mai multe secvente:
1. Rezolvarea urgentei (ex. pansamentul calmant, obturatie
provizorie, coafajele pulpare, incizia sau drenarea unui abces,
tratarea unor leziuni traumatice cat si extractia dintelui). Un
element suplimentar este reprezentat de biopsie ceea se refera la
biopsierea oricarei leziuni suspecta de a fi o tumora maligna
(cancer). Aceasta boala poate sa apara si la nivelul cavitatii bucale.
2.Controlul infectiei si a afectiunilor active – se face prin
identificarea factorilor etiologici, eliminarea acestora si tratamentul
leziunilor. Aceasta presupune in primul rand asanarea cavitatii
bucale prin igienizare si educarea pacientului in ceea ce priveste
igiena prin periaj si mijloace suplimentare de igiena.
76
• tratarea leziunilor carioase simple si complicate si refacerea
tratametelor odontale necorespunzatoare, mai bine zis refacerea
unor obturatii necorespunzatoare.
• Tot in aceasta etapa se face extractia dintilor irecuperabili, se
pregateste terenul pt restaurarile protetice care au ca scop refacerea
functiei si a esteticii. Realizarea unui dispoztiv corono radicular
(DCR), aplicarea unor implante daca este cazul, alte interventii de
chirurgie orala (rezectiile apicale, modelarea de creasta, adancirea
unor santuri) .
3.Realizarea esteticii si a functiilor cavitatii bucale. Acest lucru se
realizeaza prin restaurarea finala a dintilor care au suferit un
tratament endodontic, tratamentul leziunilor carioase superficiale si
in final tratamente protetice. Tratamentele protetice mai
costisitoare pot fi amanate o perioada fara sa existe riscul unei
deteriorari suplimentare.
• Daca este necesar un tratament ortodontic, acesta se
realizeaza dupa definitivarea altor proceduri avand rolul de a
realiza un tratament optim. Ca element final al acestei etape este
tratamentul protetic si consta in realizarea de microproteze si
proteze fixe mobilizabile sau mobile - in functie de posibilitatile
pacientului.
77
4.Etapa de evaluare a tratamentului efectuat - controlul periodic
reprezinta o evaluare a starii de sanatate orala la pacienti, in
functie de afectiune. Controlul se poate face la 3 – 6 – 12 luni.
Prognosticul = o previziune a rezultatului probabil al tratamentului
• Obiectivele determinarii prognosticului:
• de a prevedea succesul unui plan terapeutic
• de a identifica interrelatiile dintre factori
• de a selecta factorii care ar putea limita obtinerea unui
tratament de succes
• de a dezvolta un plan terapeutic alternativ sau a fragmenta
tratamentul pt a evita factorii adversi
• de a renunta la un tratament sortit din start esecului
Atunci cand se determina prognosticul trebuie evaluate
urmatoarele zone:
• dorintele si posibilitatile pacientului
• starea de sanatate sistemica
• statusul structurilor de sustinere
• starea dintilor
• potrivirea dintre dorintele pacientului si planul terapeutic
• unele consideratii particulare ale pacientului
78
Notiuni de ergonomie :
Introdus in 1949 K.G.H. Murell in Marea Britanie
= studiul relatiei dintre om si mediul sau de munca
Etimologic, gr. ergon = munca, putere
nomos = stiinta, teorie
Organizatia Internationala a Muncii, defineste ergonomia ca
“aplicarea conjuncta a unor stiinte biologice si tehnice pentru a
asigura intre om si munca, optimul de adaptare cu scopul de a
creste randamentul muncii si a contribui la bunastarea sa”.
Ergonomia moderna este o stiinta aplicata interdisciplinara
care creeaza premisele valorificarii tuturor informatiilor in scopul
de a optimiza raporturile dintre om si munca sa.
79
Cunosterea si aplicarea acestor notiuni de ergonomie
reprezinta o necesitate in cabinetul de medicina dentara datorita
specificului profesiei :
1. Solicitarilor fizice si psihice ale activitatii
2. Numarului mare de instrumente si echipamente
3. Datorita relatiilor interumane care se stabilesc - la relatia
medic-pacient, medic –medic , medic-asistenta , medic- furnizor ,
medic –tehnician , medic – contabil , etc
Obiectivele ergonomiei :
Au fost introduse in 1988 de Grandjean :
1. Optimizarea relatiei om-munca in scopul sporirii eficientei,
in conditiile unui consum rational de energie umana
2. Realizarea de tehnologii cu maxim de eficacitate - precizie
si securitate,
3. Studierea configuratiei posturilor pt a asigura o precizie cat
mai mare si securitate
4. Adaptarea mediului de lucru la cerintele fiziologice ale
omului.
80
POSTURILE SI ACTIVITATEA MUSCULARA
Postura este definita ca modul in care diferitele segmente ale
corpului sunt asezate pentru a permite efectuarea unei activitati .
POSTURA = POZITIA DE LUCRU
Pentru a analiza postura, trebuie avut in vedere mai multi
factori , acestia sunt:
a) caracteristicile personale (experienta, conditie fizica,
virsta, obiceiuri de viata, sex)
b) conditiile de munca (eforturi, tipuri de
activitate ,instrumente utilizate )
c) constrangerile din mediu si exigentele de postura(spatiu,
mediu, lumina, zgomot, etc)
Optimizarea locului de munca:
Pentru optimizarea locului de munca , trebuie respectate
cateva principii :
1. corespondenta- se refera la aranjarea echipamentului
utilizat cel mai des, in locul cel mai convenabil pentru utilizare
2. localizarea - asezarea echipamentului pentru a putea fi
accesat direct fara miscari de aplecare , rasucire sau inainte
3. frecventa – echipamentul se aseaza in functie de frecventa
si secventialitatea utilizarii
Solicitarile in timpul muncii:
81
- intelectuala
- fizica – este efortul muscular static si dinamic
Efortul muscular - dinamic , se caracterizeaza prin alternanta
ritmica de alungiri si scurtari ale muschiului : contractiile
izotonice (tensiunea ramane constanta si se modifica doar forma )
Un alt efort dinamic este prin contractie izometrica cand
lungimea muschiului nu se schimba .
Solicitarile in timpul muncii , presupun :
1. Gestualitate – care este raportul direct intre om si mijlocul
de munca – este reprezentat de componenta fizica
2. Posturalitate = care este pozitia corpului in timpul
desfasurarii activitatii = pozitia statica
Exista afectiuni musculo-scheletale care afecteaza personalul
ce desfasoara activitate statica (dentist, croitor , operator
calculator)
Alte tipuri de solicitari :
1.Microclimatul, temperatura aerului , umiditatea, curentul de
aer , pentru asigurarea unui confort termic
82
2.Solicitari neuro-psihice – gradul de pregatire , nivelul
intelectual , memoria , spiritul de observatie , aptitudinile tehnice ,
simtul cromatic , dexteritatea , manualitatea
3.Solicitari senzoriale – care pot fi atat vizuale cat si auditive
: vizuale – oboseala vizuala , ambienta vizuala= iluminatul si
cromatica ,auditive : zgomote exterioare, activitati zilnice in
cabinet ; toate acestea duc la oboseala , diminuarea atentiei , si
aparitia iritabilitatii si a cefaleei .
4.Solicitari datorate unor noxe – duce la dermatite , rinite ,
eczeme .
Ambianta profesionala:
Ambianta profesionala , atmosfera de lucru si de
comunicare optima cand intre persoanele implicate exista o stare
de compatibilitate de echilibru.
Factorii implicati :
Factorii psihosociali – este vorba despre intercunoastere ,
intercomunicare , interinfluentare
Factorii psihologici
Factorii psihologici : simpatic – antipatic , particularitatile
temperamentale , nivelul aspiratiilor cat si preocuparile
extraprofesionale.
83
Oboseala:
Stare in care capacitatea de munca este considerabil
diminuata
Cauzele care conduc la instalarea oboselii sunt:
fizice - efortul fizic intre mediu si maxim mai ales pe
perioade lungi de timp duc la oboseala fizica cu instalarea
afectiunilor musculo-scheletale.
fiziologice – este vorba despre oboseala nervoasa sau
senzoriala care apare in suprasolicitarea vizuala sau auditiva .
Cauze psihice - este vorba despre oboseala mentala sau
stresul
Cauze sociale – care sunt cu sau fara legatura cu activitatea
propriu zisa (ambianta psiho-sociala , imbolnaviri ,probleme de
viata. )
Consecinte:
Consecintele unei stari de oboseala cronice sunt :
scaderea imunitatii organismului ,
declansarea unor reactii psihice de la anxietate pana la
nevroze ,
imbolnaviri prematurre ale organismului ,
scaderea concentrarii ,
reducerea randamentlui atat calitativ cat si cantitativ.
84
Prevenirea starii de obosela :
Pentru a preveni aceste stari , este necesar:
un management bun al activitatii ,
optimizarea medotelor de lucru ,
optimizarea factorilor mediului fizic de munca
optimizarea ambiantei profesionale sau psiho-sociale ,
stabilirea unui regim de lucru cu pauze.
Mijloace de munca :
Sistemul ergonomic :
Medic- echipament tehnic- pacient
Mijloacele de munca :- unit dentar
- aparatura
- instrumentar
- materiale
Functiile medicului :
1.Receptioneaza informatiile – prin examinare
2.Inregistreza si stocheaza informatiile
3.Prelucreaza informatiile si ia decizia –stabileste diagnostic si
plan de tratament
4.Executa decizia – efectueaza tratamentul
Pentru o functionare buna sistemul implica si activitatea :
tehnicianul dentar, asistenta ,igienista ,etc.
85
Activitatea ergonomica in cabinetele de medicina dentara Elemente care alcatuiesc acest sistem sunt :
factorul uman (medic , asistenta, tehnician dentar, personalul
administrativ)
locul de munca (cabinet, sala de sterilizare, laborator de
tehnica dentara )
mijloacele de munca (unit dentar , aparatura , materiale,
instrumentar)
spatiul de lucru ( cabinete, dotare, ambient )
obiectul muncii ( pacientul )
Scopul activitatii intr-un cabinet de medicina dentara este:
1.realizarea de tratamente dento-parodontale
2. tratamente protetice
3. interventii de chirurgie orala si implantologie cu refacerea
esteticii si functionalitatii aparatului dento-maxilar
4. asigurarea unui mediu confortabil pentru pacient
5. mentinerea starii de sanatate a personalului si utilizarea
rationala a mijloacelor financiare
ZONA
86
Spatiul care cuprinde una sau mai multe regiuni si spatiul
dintre acestea necesar culoarelor este denumit zona. Exista mai
multe zone :
zona pentru pacienti
zona de tratament
zona personalului
zona administrativa
Punctul zero :
Punctul zero intr-un cabinet de medicina dentara il
reprezinta cavitatea orala a pacientului in jurul acestui obiectiv
trebuie sa se organizeze:
instrumentarul ,
materialele si aparatura
87