Dezvoltarea emotionala la copii

Expresiile emotionale sunt universale, indiferent de cultura din care facem parte, reusim fara prea mare dificultate sa recunoastem o serie de expresii emotionale ca: bucuria, dezgustul, frica, furia, tristetea si surpriza. Influentele sociale ale culturii in care crestem se fac simtite in cursul copilariei prin stabilirea normelor privind masura si conditiile pentru exprimarea emotionala.

Pentru a favoriza o buna adaptare sociala si mentinerea unei bune sanatati mentale, copiii trebuie sa invete sa recunoasca ce simt pentru a putea vorbi despre emotia pe care o au (acest lucru fiind posibil in masura in care copilul a inceput sa aiba un anumit grad de constientizare), trebuie sa invete cum sa faca o disociere intre sentimentele interne si exprimarea externa si nu in ultimul rand sa invete sa identifice emotia unei persoane din expresia ei exterioara pentru a putea in felul acesta sa raspunda corespunzator. Odata cu cresterea, datorita maturizarii pe de o parte, si socializarii pe de alta parte, din al treilea an de viata, copiii incep sa prezinte semne de rusine, jena, mandrie si vinovatie. Pe masura ce copilul dobandeste controlul asupra comportamentului, emotiile sunt exprimate prin modalitati tot mai subtile, acesta invatand sa reactioneze in conduite aprobate social.

Competenta emotionala pe care o dobandesc copiii desemneaza abilitatea acestora de a-si gestiona propriile emotii, precum si de a recunoaste si de a se adapta la emotiile celorlalti. Pentru a putea sa traiasca emotii din ce in ce mai complexe, copiii trebuie sa fie mai intai constienti de sine. Odata ce copiii incep sa vorbesca, pot sa comunice celorlalti cum se simt, devenind mult mai usoara intelegerea naturii emotiilor (cauzele, consecintele precum si gestionarea lor).

La varsta de 6 ani termenii utilizati pentru descrierea emotiilor cresc in diversitate si cantitate. Copiii devin capabili sa poarte discutii cu altii despre emotiile lor interne sau pot sa asculte ce spun ceilalti despre emotiile lor.

Conversatiile intre parinti si copii despre emotii cresc in frecventa. Daca in primii ani de viata discutiile se refera doar la emotiile copiilor, treptat parintii vor incepe sa mentioneze si pe cele ale altor oameni, numarul si varietatea emotiilor crescand pe masura ce copilul creste, parintii discutand cu copiii lor tot mai mult cauzele emotiilor si consecintele acestora.Diferentele de sex par sa influenteze frecventa cu care parintii discuta despre emotii cu fiul sau fiica lor. Asfel, conversatiile dintre mama fiica sunt caracterizate prin mai multe referiri la emotii decat conversatiile mama fiu.

Frecventa cu care copiii au fost implicati in limbajul emotional are influenta pe termen lung, favorizand dezvoltarea unor abilitati mai bune legate de intelegerea emotiilor. Atragerea atentiei copiilor la aspectele particulare ale comportamentului uman face posibila dezvoltarea unei sensibilitati fata de diversele expresii emotionale, cunostintele despre cauzele si consecintele comportamentului emotional fiind mult mai bogate. Prin urmare, atentia acordata de parinti laturei emotionale poate contribui in mod major la dezvoltarea armonioasa a copilului lor, favorizand in felul acesta realizarea unei mai bune adaptari sociale.