Dementa senila (senilitate)Dementa senila (senilitate) reprezinta o afectiune neurologica cronica , cu evolutie progresiva , caracterizata printr-o regresie globala a activitatii intelectuale si a personalitatii bolavului , ca urmare a procesului de atrofiere corticala. Se caracterizeaza printr-o scadere progresiva si ireversibila a activitatii psihice si prin modificari organice cerebrale de natura degenerativa sau vasculara (arteriosclerotica). Reprezinta o suma de simptome determinate de diverse boli care afecteaza creierul si se caracterizeaza prin pierderea semnificativa a abilitatilor intelectuale ce interfera cu activitatile normale de zi cu zi. Initial apare scaderea memoriei pentru faptele recente, gandire lenta, tulburari de atentie, apoi dezorientare in spatiu sit imp (temporo-spatiala), tulburari de gandire si limbaj, delir, halucinatii, iar in stadiul final al bolii pacientul nu se mai poate ingriji singur, nu mai recunoaste persoanele apropiate, nu mai stie si nu mai poate efectua gesturile cotidiene, avand o stare mai mult vegetativa. Evolutia poate fi precipitata de factori psiho-socio-culturali (vezi referatul). Se deosebesc demente senile (degenerative), demente vasculare (arterioscleroza) si demente mixte. Cauza cea mai frecventa este degenerescenta primara a tesutului cerebral (boala Alzheimer), in 80% dintre cazuri. Date mai noi apreciaza ca evolutia dementelor nu este totdeauna ireversibila, ca exista si opriri in evolutie, chiar cazuri reversibile. Evolutie: In prima faza a bolii apare o diminuare progresiva a functiilor cerebrale, in special a memoriei si orientarii . Apar erorile legate de detalii ale evenimentelor. Gindirea devine lenta , pacientul incepe sa se incadreze in anumite sabloane insusite , se ingusteaza cercul preocuparilor , se contsata o schimbare a comportamentului afectivo-emotional , tinuta neingrijita si neglijenta , activitate stereotipa, episoade psihotice de furie , irascibilitate , etc... In a doua faza a bolii sindromul predominant devine amnezia progresiva. La inceput amnezia afecteaza doar evenimentele recente , cele trecute fiind inca bine conservate. Dezorientarea este mai intai temporala si ulterior spatiala , bolnavii uitindu-si numele , adresa , ratacindu-se pe strada, in curte , in casa sau in spital. Apar tulburari de gindire si limbaj. Bolnavul isi pierde sirul ideilor (acestea devenind dezordonate) si repeta de cuvinte si expresii , uneori fara legatura intre ele. Bolnavii pot prezenta anumite accese depresive , maniacale sau paranoide si halucintatii. In a treia (ultima) faza a bolii se instaleaza o stare de apatie (deteriorare intensa psihica si somatica) ajungandu-se la o existenta mai mult vegetative. Aceasta duce la deces intr-un timp relativ scurt (medie 3-5 ani) , in urma unor complicatii de tip pulmonar , renal , cardiovascular , etc...

Vitamina B12 apara creierul de dementa senilaO vitamina esentiala, care se gaseste in carne, peste si lapte ar putea ajuta la protejarea creierului. Vitamina B12 ar putea ajuta la stoparea alterarii cerebrale, si se crede ca are capacitatea sa previna pierderea de memorie la persoanele in varsta, si instalarea dementei senile, potrivit cercetatorilor citati de The Independent. Un studiu efectuat in cazul a 107 persoane cu varste intre 61 si 87 de ani a dus la concluzia ca cele cu un nivel scazut de vitamina B12 in sange au fost de 6 ori mai predispusi sa experimenteze imbatranirea cerebrala, comparativ cu cei care au prezentat un nivel ridicat de vitamina. Anna Vogiatzoglou, de la Departamentul de phihologie, anatomie si genetica de la Universitatea din Oxford, care a condus acest studiu declara: ''Multi dintre factorii care afecteaza sanatatea mentala se crede ca sunt de necontrolat''. ''Studiul acesta sugereaza ca simpla ajustare a dietei si consumul de mai multa vitamina B12 din carne, peste, cereale sau lapte, poate ajuta la prevenirea imbatranirii cerebrale, si ne poate salva memoria''. In studiul publicat in revista de neurologie de la Oxford, gradul pierderii de memorie a fost masurat la fiecare 5 ani. Nici unul dintre cei implicati in studiu nu a experientat pierderi de memorie de la inceputul cercetarii si nici unul nu a avut carente de vitamina B12. Participantii au fost supusi unor examene psihiatrice, tomografii, si teste de verificare a abilitatilor cognitive si de memorie. In plus, li s-a verificat nivelul de vitamina B12 din sange. Rezultatele au dus la concluzia ca deteriorarea activitatii intelectuale a fost considerabil mai accentuata in cazul celor cu un nivel mai mic de vitamina B12. Cercetatorii au atras atentia asupra necesitatii unei diete sanatoase, din care sa nu lipseasca vitamina B si antioxidantii. Laptele, cerealele integrale, dar si ficatul si crustaceele sunt bogate in vitamina B. Cea mai sigura metoda de a reduce riscul aparitiei dementei senila este in opinia expertilor de la Oxford, miscarea, dieta, lipsa fumatului, si controalele medicale periodice, pentru verificarea tensiunii arteriale si a nivelului colesterolului.

Cauzele pentru dementa senila (senilitate) nu sint cunoscute cu exactitate insa , se

pare ca un rol important il detin traumele suferite in copilarie. Acestea ar diminua capacitatea de adaptare la varsta adulta si ar constitui o stare predispozanta la imbolnavire in perioada de maturitate a vietii. Este recunoscut faptul ca stresul impreuna cu alte boli (cerebrale sau extracerebrale) precum si anumite caracteristici genetice constituie factori declansatori ai dementei senile.

Dementa senila debuteaza obisnuit intre 65 si 70 de ani, mai rar si neobisnuit sub aceasta varsta (considerata uzuala pentru dementele presenile) si evolueaza spre o regresie globala a activitatii intelectuale si a personalitatii bolavului, ca urmare a procesului de atrofie corticala, cu placi senile si degenerescente neurofibrilare. Dementa senila este mai frecventa la femei decat la barbati (1,5 - 2 la 1), de multe ori debutul fiind greu de stabilit deoarece boala se instaleaza insidios si treptat.

Dementa senila (senilitate) - simptome1 prezinta semne ale pierderii memoriei si dificultatilor de limbaj. I se intampla sa piarda cuvinte, sau sa uite numele obiectelor obisnuite, a uitat cum sa faca operatii simple de matematica 2. prezinta episoade de confuzie sau pierdere a atentiei. Este persoana incapabila sa-si concentreze atentia asupra unei conversatii normale. Se incurca atunci cand incearca sa efectueze sarcini obisnuite.

3. persoana este confuza;

4. are comportamentele inadecvate sau slaba judecata; Daca incepe sa se comporte inadecvat sau intr-un mod total necaracteristic in situatii sociale, ar putea fi semne timpurii ale dementei senile.

5. prezinta schimbari de dispozitie, iritabilitate si agitatie emotionala. Adesea, persoanele aflate in stadiile timpurii de dementa senila sunt constiente ca ceva se intampla cu ele, iar acest lucru poate fi atat infricosator cat si deprimant.

6. Urmareste probleme in coordonarea fizica si confuzie. Persoanele ce sufera de dementa senila adesea uita cum sa faca sarcini simple invatate care ani de zile au facut parte din viata lor de zi cu zi.

7. in ceea ce priveste mersul acesteia, schimbari ale mersului sunt adesea simptomatice pentru dementa senila, chiar daca pot fi conectate si cu alte afectiuni neurologice precum boala Parkinson. DEMENTA este o afeciune ce apare la batrani, constand in scaderea sau disparitia unei grupe sau a majoritatii functiilor psihice; are caracter persistent si de obicei evolutiv, ducand treptat la pierderea capacitatii intelectuale a individului, a valorii sociale a personalitatii sale, cu ingreunarea adaptarii la conditiile de mediu. Debutul pentru dementa senila (senilitate) se caracterizeaza printr-o diminuare progresiva a functiilor cerebrale, in special a memoriei si orientarii. Un alt semnal este aparitia de confabulatii ( in psihologie confabulatia este povestirea spontana a unor evenimente care nu s-au intimplat niciodata. Consta din crearea de false amintiri, perceptii sau credinte despre sine sau mediul inconjurator - de obicei ca rezultat al disfunctiei neurologice sau psihologice. Cind este vorba de amintiri confabulatia este confuzia imaginatiei cu amintirile sau aplicatia confuza a adevaratelor amintiri. Confabulatiile sunt dificil de diferentiat de iluzii si de minciuna; despre amintiri, confabulatiile ciudate despre trecutul cuiva sunt rare in absenta unor cauze organice, iar termenul de confabulatie este restrins la aceste tipuri de distorsiuni.) La inceput se observa unele mici erori (greseli ocazionale) refritoare la unele detalii ale evenimentelor sau actiunilor, pentru ca mai apoi, cu timpul, insusi evenimentul in sine sa fie uitat. Gandirea devine lenta, pacientul incepe sa se incadreze in anumite sabloane de mult insusite, se ingusteaza cercul preocuparilor, se constata o schimbare a comportamentului afectivo-emotional, tinuta neingrijita, neglijenta in general, activitate stereotipa, intalnindu-se frecvent colectionarismul de obiecte inutile, episoade psihotice de furie, irascibilitate. In cea de-a doua faza de dementa senila (senilitate) - numita "de stare" - sindromul predominant devine amnezia progresiva, initial manifestata doar in ceea ce priveste evenimentele recente, cele din trecutul indepartat mentinandu-se inca bine conservate. Din moment ce tot ceea ce ajunge sa-si mai aminteasca bolnavul sunt evenimente din copilarie, adolescenta, tinerete, acesta ajunge adesea sa se considere copil sau tanar si sa se comporte in consecinta. Dezorientarea este mai intai temporala si ulterior spatiala, bolnavii uitandu-si numele, adresa, ratacindu-se pe strada, in curte, in casa sau in spital. Pe langa aceste simptome majore, apar tulburari de gandire si limbaj, acestea devenind dezordonate, cu pierderea sirului ideilor, cu repetitii de cuvinte si expresii, uneori fara legatura intre ele. Bolnavii de dementa senila (senilitate) pot prezenta anumite accese depresive, maniacale sau paranoide si halucintatii. In stadiul final de dementa senila (senilitate), cand viata psihica abia mai palpaie in organismul bolnavului, se instaleaza o stare de apatie, deteriorare intensa psihica si somatica, ajungandu-se la o existenta mai mult vegetativa care duce, intr-un timp mai lung sau mai scurt (in medie 3-5 ani) la moarte, in urma unor complicatii de tip pulmonar, renal, cardiovascular, etc...

Semnele bolii numite dementa senila (senilitate) - din punct de vedere al modificarilor neurologice - nu sunt evidente, constatandu-se uneori reflexe pupilare lente, un tremur al degetelor mainii, usoara deformare a mersului - cu pasi mici si cu lipsa ridicarii piciorului de pe sol. Electro-encefalograma evidentiaza trasee plate, cu ritmuri lente, difuze. Pneumoencefalograma arata dilatarea ventriculara, cu atrofie cerebrala in grade diferite.

Tulburarile psihice ale varstnicului cuprind o gama larga, de la modificari psihice usoare, marginale, pana la entitati tipice varstelor inaintate, de tipul psihozelor de involutie si dementelor tardive.Unele au debut precoce, altele debuteaza la varste inaintate. Toate sunt cuprinse in conceptul de imbatranire cerebrala". La baza aparitiei acestor tulburari stau unii factori precipitanti: - modificari in statutul familiei, care creeaza situatii psihotraumatizante: plecarea copiilor din casa parinteasca, restrangerea conditiilor de locuit, parasirea locuintei proprii, relatii nearmonioase intre generatii, stari conflictuale, decesul unuia dintre parteneri, diminuarea veniturilor etc; - momentul cel mai traumatizant psihic este retragerea din activitatea profesionala pensionarea. Acesta este mai greu de suportat de catre barbati, este un adevarat soc al pensionarii, numit de unii boala a retragerii" sau moarte sociala". Prin pierderea prestigiului social castigat dupa o viata de munca, incepe constientizarea imbatranirii si mai ales teama de moarte .. in patologia neurologica a imbatranirii participa, atat imbatranirea fiziologica, cu acumularea progresiva de alterari si restructurari, uzura si reparatie, cat si modificarile de vascularizatie din procesul de ateroscleroza. Cele mai importante semne neurologice sunt: mersul cu baza de sustinere marita, discreta plasticitate, rigiditate, limitarea miscarilor, tendinta la abolirea reflexelor, hipotrofia musculara, miscari spontane involuntare, tremuraturi, modificari de pozitie, de memorie, limbaj, mimica si, bininteles, modificarile organelor de simt si ale afectivitatii. in patologia varstnicului domina dementele, bolile extrapiramidale si bolile cardiovasculare. Batranul consulta medicul, in special, pentru caderi repetate, tulburari de mers, pierderi de cunostinta si vertije. Cele mai reprezentative tulburari la batrani sunt: tulburarile de somn, depresiile tardive, sinuciderile, starile confuzionale acute, dementele, arterioscleroza cerebrala difuza, accidentele ischemice vasculare tranzitorii si parapareza (paraplegia) senila. TULBURARILE DE SOMN Somnul este functia fiziologica mult modificata fata de cea a adultilor. Batranul are o nevoie de somn, in medie, 6 ore zilnic. Totusi batranul se plange adesea de insomnie, mai ales femeile. Aceasta explica cresterea consumului de hipnotice. in general, somnul nocturn nu este continuu, este fragmentat, cuprinde perioade de treziri, posibilitatea readormirii este greoaie, ziua starea de veghe este intrerupta de perioade de somnolenta. Exista bineinteles si factori care tulbura somnul. Dintre acestia: adenomul de prostata (cu mictiuni frecvente), refluxul gastro-esofagian, reumatisme dureroase, bronsite rebele, insomnii iatrogene (medicamentoase), etc. Pentru corectia somnului sunt preferabile masurile nemedicamentoase: culcarea la aceeasi ora, plimbari scurte in aer liber, masa de seara care

va preceda culcarea cu cel putin 2 ore, evitarea alimentelor greu digerabile, a bauturilor iritante sau excitante (alcool, cafea, ceai etc), fumatului, vizionarii spectacolelor stress-ante, discutiilor controversate. intotdeauna sunt utile: igiena camerei, baie zilnica, un pahar cu lapte la culcare, un ceai de tei, un mar etc. Tratamentul medicamentos se va institui numai dupa epuizarea celorlalte metode. Clorhidratul poate produce confuzii si halucinatii, flurazepamul si nitrazepa-mul, la fel. Barbituricele si tranchilizantele sunt preferabile. Administrarea medicamentelor trebuie sa fie discontinua. DEPRESIILE TARDIVE Sunt cele mai frecvente afectiuni psihice intalnite la varstnici (15%). Apar in nevroze, boli cerebrale, degenerative, vasculare, endocrine, metabolice, dar si in psihoze maniacodepresive, melancolia de involutie sau in formele reactive (traume psihice, stress-uri, neadaptare etc). Unii autori disting depresia nevrotica si depresia psihotica. Ultima are o nnta de m-avitata i cu afectiuni somatice. Bolile cardio-vasculare, gastro-intestinale, hipertiroidismul etc. se insotesc si de stari depresive. Clinic, predomina ideile depresive, ipohondrice si de negatie, sentimente de culpabilitate, inutilitate, autoacuzare. in formele grave apar deliruri, idei de persecutie, confuzii si halucinatii, dezordinea afectiva. Si dupa unele medicamente poate aparea agravarea starii depresive (tranchilizante, rezerpina, clonidina, propranololul, metildopa). Dupa fiecare faza depresiva, intervalul liber se scurteaza. La aparitia lor contribuie, ca in toate bolile psihice, si factorii psiho-sociali. Important este diagnosticul diferential intre depresie si demente. Tratamentul vizeaza: - ameliorarea mijloacelor psiho-sociale: climatul psihologic familial favorabil, legaturi afective si uneori pregatirea psihologica; - Tratamentul bolilor cerebrale organice (tratabile) si al bolilor somatice coexistente (diabet zaharat, boli digestive etc); - Tratamentul psiho-farmacologic. Acesta consta in administrarea de psihoana-leptice sau timoanaleptice de tipul produselor procainice. in formele mai grave se administreaza antidepresive (Antideprin sau amitriptilina), anxiolitice (haloperidol, tioridazin, meclofenoxat etc). O atentie deosebita trebuie acordata tendintelor la sinucidere. SINUCIDERILE Ca expresie a depresiei, sinuciderile la varstnici sunt frecvente (25 - 35% din totalul sinuciderilor la toate varstele). Suicidul la varstnici este mai frecvent decat se crede. Grupele cu risc crescut sunt: persoane varstnice cu boli cronice, traind in izolare si lipsuri, depresivii, cei avand crize emotionale (moartea partenerului, pierderea legaturilor afective, internarea in unitati de asistenta), refuzul de adaptare. O forma particulara o reprezinta batranii care pierd dorinta de a trai (sinuciderea tacuta). O.M.S. a stabilit in 1969, cauzele suicidului - in ordine: izolarea sociala, pierderea unui rol social, incetarea activitatii profesionale, intreruperea unui mod de viata obisnuit (prin spitalizare de exemplu), moartea partenerului conjugal, stari de sanatate fizica si mentala deficitara, lipsuri materiale. Mai frecvent, sinuciderile se intalnesc la barbati.

STARILE CONFUZIONALE ACUTE Se instaleaza mai mult sau mai putin brutal si altereaza global: constienta, comportamentul mintal si relational. Este o reactie acuta, dureaza ore sau zile, este reversibila spontan sau terapeutic. Apar, de obicei, seara sau noaptea. in aparitia lor intervin: - factori declansatori: boli cardiovasculare, metabolice (uremie, hiperglicemie etc), boli infectioase, respiratorii sau urinare, boli cerebrale (accidente vasculare, traumatisme, tumori etc). Mai intervin si cauze medicamentoase (iatrogene). De exemplu, dupa administrarea de antidepresive, antiparkinsoniene, neuroleptice, se-dative, tranchilizante, hipnotice, corticoizi, aminofilina etc; - factori psiho-sociali, care au fost deja prezentati anterior. Semnalul de alarma este schimbarea brusca de comportament, aparuta in ore sau in zile. Astfel apar obnubilarea (deplasare, concentrare, atentie), iluzii, halucinatii, dezorientare etc O grava dificultate diagnostica este dementa, insa starea confuzionala are un debut brutal, evolueaza cu perioade de luciditate si este reversibila. Dementa debuteaza progresiv, iar evolutia este ireversibila si tulburarea este de obicei globala. in ce priveste atitudinea terapeutica fata de starile confuzionale, familia trebuie lamurita cu rabdare asupra evolutiei si linistit, asupra riscului vital. Se va mentine permanent dialogul cu bolnavul. Tratamentul vizeaza, in primul rand, cauzele si in secundar, Simptomele. Se accepta divagatiile bolnavului, nu este contrazis, nu este imobilizat, nu se lumineaza camera. Daca agitatia e mare si daca suntem convinsi ca in cauza nu este un medicament, se administreaza un tranchilizant anxiolitic (haloperidol oral sau injectabil) sau benzodiazepina (diazepam).

DEMENTELE Sunt relativ frecvente la varstnici. Se caracterizeaza printr-o scadere progresiva si ireversibila a activitatii psihice si prin modificari organice cerebrale de natura degenerativa sau vasculara (arteriosclerotica). Evolutia poate fi precipitata de factori psiho-socio-culturali (vezi referatul). Se deosebesc demente senile (degenerative), demente vasculare (arterioscleroza) si demente mixte. Cauza cea mai frecventa este degenerescenta primara a tesutului cerebral (boala Alzheimer), in 80% dintre cazuri. Date mai noi apreciaza ca evolutia dementelor nu este totdeauna ireversibila, ca exista si opriri in evolutie, chiar cazuri reversibile. De aceea diagnosticul trebuie stabilit precoce. Verdictul de dementa senila este prea grav pentru a fi stabilit in graba. Diagnosticul poate fi presupus in doua situatii: - degradarea accentuata, brutala, chiar de durata, a unui varstnic, pana atunci activ, declansata de. un factor favorizant; - alterarea progresiva, in trepte a performantelor intelectuale. in practica se observa frecvent tendinta de a eticheta ca dementa, tulburari

psihice de imbatranire, stari depresive sau stari confuzionale reversibile .. O boala cu evolutie scurta si care nu progreseaza, exclude diagnosticul de dementa. Trecutul bolnavului, care prezinta boli metabolice, hipertiroidie, Tratamente cu droguri psihotrope, boli cardiovasculare, renale, carente vitaminice etc, de asemenea pot exclude dementa. Cea mai grava confuzie este cea cu starile pseudodementiale (depresia, confuzia acuta si starile delirante). Tulburarile globale de memorie, de orientare in timp si spatiu, tulburarile de exprimare si intelegere, de limbaj, recunoastere, comportament, judecata si atentie, cu evolutie lenta, pledeaza pentru dementa. Dupa cum s-a mentionat, se deosebesc demente senile, degenerative, (boala Alzheiner), care poate fi presenila (inainte de 65 de ani) si senila (dupa 65 de ani) si demente vasculare (ischemice), mai putin frecvente (1 la 3). Formele combinate sunt formele mixte. Tratamentul apartine psihiatriei. Nu se administreaza medicamente timp indelungat. In schimb grija pentru mediul ambiant si exercitiile intelectuale care mai sunt posibile, sunt obligatorii. Psihiatria moderna integreaza familia in Tratamentul bolilor psihice si chiar a dementei. Numai in acest mod se poate evita precipitarea deteriorarii. Probleme grave ridica instabilitatea afectiva, insomnia, dromomania, refuzul hranei si igienei corporale, incontinenta urinara. O atentie speciala trebuie acordata fumatului si manevrarii gazelor. Frecvent, la aceasta categorie de bolnavi, apare supiciunea ca li s-au furat unele lucruri. Aceasta provine din tulburarile de memorie si orientare. ARTERIOSCLEROZA CEREBRALA DIFUZA Se descriu tablouri clinice caracteristice, dupa acumularea leziunilor in anumite zone ale creierului: pseudoneurastenia arteriosclerotica (cu semne psihice numeroase si semne neurologice sterse), sindroame pseudobulbare (lacunarismul cerebral), sindroame parkinsoniene arteriosclerotice si demente arteriosclerotice. Aceste tulburari se datoreaza unor multiple microleziuni (microramolismente), vasculo-cerebrale. Ele se instaleaza in timp, insidios si sunt in general asimptomatice mult timp. Se datoreaza hipertensiunii arteriale si arteriosclerozei, care se influenteaza reciproc. Pseudoneurastenia arteriosclerotica este manifestarea clinica initiala a insuficientei circulatorii cerebrale, rezultat al evolutiei arteriosclerozei. Rareori apare inainte de 55 - 60 de ani. Simptomatologia este predominant de ordin psihic. Astenia psihica si intelectuala domina in scena clinica. Scade memoria, atentia si capacitatea de concentrare. Tulburarile de memorie sunt instabile, trecatoare, apar brusc, mai ales cu ocazia unei tensiuni psihice. Amintirea evenimentelor recente este prima alterata. Alt

semn frecvent este cefaleea, nu prea intensa, localizata frontal sau occipital, care apare, uneori, cu ocazia eforturilor fizice, dar mai ales intelectuale (gandirea dureroasa). Tulburarile de somn, tulburarile afective (hiperemotivitatea), iritabilitatea, depresia, ipohondria, parestezii, vertije, acufene, completeaza tabloul. De asemenea, diminua reflexele, apar mici tremuraturi ale degetelor, in sfarsit apar semne de ateroscleroza aortica, coronariana, retiniana, renala, periferica si hipertensiunea arteriala sistolica. Sindroamele pseudobulbare sunt mai frecvente. Apar o dubla hemipareza si ic-tusuri repetate. Evolutia este constant progresiva. Tulburarile de vorbire (monotona, taraganata), de deglutitie (refularea pe nas a alimentelor), faciesul imobil, cu gura intredeschisa, cu scurgerea salivei, mersul rigid, lent, cu pasi mici, rasul si plansul spasmodic apar in mod obisnuit. Deteriorarea psihica este progresiva, apar tulburari sfincteriene, escare de decubit si marasm. Bolnavul devine egocentric, rau si prezinta delir de persecutie. Viata acestor batrani in sanul familiei este ideala, dar este foarte dificila. Dementa arteriosclerotica a fost descrisa la referatul dementei.ACCIDENTE VASCULARE ISCHEMICE TRANZITORII Reprezinta o complicatie a hipertensiunii arteriale si a arteriosclerozei cerebrale. Este un accident frecvent la varstnic si reclama un diagnostic adeseori retrospectiv. Este relativ benign, apare in jurul varstei de 70 de ani si se intalneste cam in 20% dintre accidentele vasculare cerebrale. Reversibil intr-un interval de 24 de ore, are un prognostic imediat bun, dar indepartat rezervat. Debuteaza brusc, este de obicei minor, fara pierdere de cunostinta si dureaza cateva minute sau ore. De obicei, diagnosticul se pune pe anamneza bolnavului, pe varsta si semnele de ateroscleroza cerebrala si sistemica. Afecteaza doua teritorii cerebrale: carotidian si vertebro-bazilar. - Cand afecteaza teritoriul carotidian, apare o amauroza fugace, o cecitate tranzitorie, o hemipareza care prinde si semifata, si care dureaza minute sau ore. - in varianta vertebro-bazilara, apare vertij, instabilitate in ortostatism sau mers, tulburari de vedere, de vorbire, de deglutitie si chiar tulburari motorii si senzitive. Pot aparea crize de cadere, ictus amnezic tranzitor, agitatie, dezorientare. Totul revine la normal in cateva ore. Ambele accidente apar prin ingustarea arterei, datorita unui aterom, prin ulcerare sau trombozare. Gravitatea consta in repetare. O varianta este forma progresiva, catre extensie. Ictusurile repetate duc la tabloul clinic din arterioscleroza difuza: dementa arteriosclerotica, sindromul pseudobulbar etc. PARAPAREZA (PARAPLEGIA) SENILA Se intalneste frecvent in practica geriatrica. Apare lent, progresiv, la un subiect varstnic, cu astenie, adinamie, pana la impotenta functionala a membrelor inferioare. Aceasta poate

duce la aparitia sindromului de imobilizare. Cauzele specifice varstnicului sunt vasculare (mielopatia vasculara) si degenerative, mai rar tumorale, traumatice etc. Incidenta este mare, impotenta functionala este atribuita de catre bolnav si uneori chiar de catre medic, la inceput, unui reumatism cronic.