delapidarea latura obiectivĂ si subiectiva
DESCRIPTION
DELAPIDARETRANSCRIPT
LATURA OBIECTIVĂ
Latura obiectivă, ca element al conţinutului constitutiv, este de
asemenea defalcată în element material, urmarea imediată şi legatura de
cauzalitate între cele două elemente, fără de care, infracţiunea de delapidare nu
ar exista.
Elementul material al infracţiunii de delapidare consta într-o acţiune de
sustragere definitivă sau temporară a unui bun din patrimoniul unei persoane
juridice în posesia sau detenţia căreia se află, de către o persoană care îl
gestionează sau administrează. Însusirea, folosirea sau traficarea nu reprezintă
decât modalităţi ale sustragerii. Nu are relevanţa pentru existenţa infracţiunii
dacă sustragerea s-a efectuat în interesul făptuitorului sau a unei alte persoane.1
“Însuşirea”2 ca modalitate a sustragerii unui bun constă în scoaterea unui
bun din posesia sau detenţia unei persoane juridice şi trecerea acestuia în
stăpânirea făptuitorului care poate dispune de el adică poate să-l consume, să-l
utilizeze, ori să-l înstrăineze. Se realizează delapidarea prin aceasta modalitate
în cazul în care autorul şi-a însusit sumele achitate de beneficiar pentru unele
contracte de lucrări încheiate în numele unităţilor şi pe formulare ale acestora, ori
dacă sustrage bunuri care numai scriptic au fost scoase din gestiunea sa, în fapt
nefiind predate beneficiarului, ori dacă gestionarul ia din gestiune o motocicletă
pe care o înregistrează pe numele sau. 3
1 Alexandru Boroi, „op.cit.”, p. 397.
2 Georgiana Bodoroncea, Irina Kuglay, Lavinia Lefterache, Ionuţ Matei, Iuliana Nedelcu,
Francisca Vasile, „op.cit.”, p.798. (Insusirea. Diferenţierea faţă de infracţiunea frauduloasă. – n
perioada martie – iulie 1997 inculpatul, factor poştal, şi-a însusit suma de 27.282.071 lei
reprezentând valoarea unor pensii şi alte drepturi băneşti ale unor persoane. Însuşirea de către
inculpat a banilor pe care îi avea în gestiune constituie infracţiunea de delapidare, iar nu de
gestiune frauduloasă. C.S.J., s.pen., d. nr. 2762/2000). 3 Alexandru Boroi, „op.cit.”, p. 397.
“Folosirea”4 constă dintr-un act iniţial de luare sau scoatere a unui bun
din sfera patrimonială a unei unităţi publice sau private şi apoi dintr-un act
subsecvent de întrebuinţare a bunului sustras prin care se obţine un folos în
beneficiul făptuitorului sau a altei persoane. De aceea, constituie delapidare “prin
folosire“ scoaterea repetată a unor sume de bani din gestiune pentru acoperirea
unor lipsuri anterioare, sau luarea din gestiune a unor aparate electronice pentru
a le folosi o perioada de timp. Existenţa infracţiunii nu este afectată de
împrejurarea că, prin folosirea bunului, nu s-a produs un prejudiciu evaluabil în
bani; atâta vreme cât bunul a fost scos, temporar, din sfera patrimonial în care se
găsea, s-a creat o stare de pericol pentru acel patrimoniu existând posibilitatea
ca bunul să fie pierdut sau însuşit.
De remarcat faptul că, spre deosebire de însuşire, când bunul luat ramâne
la făptuitor, în cazul folosirii, bunul este readus în unitatea publică sau privată,
fiind vorba numai de o sustragere temporară a acestuia.
“Traficarea“5 este tot o formă de sustragere şi constă, pe de o parte, în
scoaterea bunului din sfera patrimoniului persoanei juridice şi apoi din actul de
speculare, în vedea obţinerii unui profit. Aşadar, traficarea presupune ca după
scoaterea bunului din sfera patrimonială a unităţii publice ori private să fie dat în
folosinţa altei persoane în schimbul unui profit sau câstig. În cazul “traficării “
scoaterea bunului este temporara ca şi la “folosire” dar scopurile sunt diferite, la
“traficare “ se urmareşte realizarea unui profit, la “ folosire “ se satisface o nevoie
personală.
În caz de delapidare prin folosire sau traficare, paguba constă în uzura
bunului pe timpul cat a fost scos din gestiune, sau, dacă obiectul material este o
suma de bani, în echivalentul dobanzii legale pe durata folosirii sumei. Existenţa
delapidarii, în limitele sumelor însuşite, nu este afectată de faptul că gestionarul
are de recuperat de la unitate o suma de bani, ori că a avut aprobarea şefului
unităţii pentru a lua bunuri din gestiune, sau, ca în locul banilor însuşiţi, au fost
4 Ibidem, p.397.5 Ibidem, p. 397.
introduse în gestiune bunuri proprietate personală ori sustrase de către alte
persoane din alte gestiuni.
Urmarea imediată la infracţiunea de delapidare, indiferent de modalitatea
de comitere, constă în scoaterea bunului din sfera patrimonială în care se gaseă
şi lipsirea unitătii publice sau private de bunul sustras, de posibilitatea de a-l
avea şi de a folosi bunul respectiv, ceea ce duce şi la producerea unei eventuale
pagube unităţii, constând din valoarea bunului sustras prin însuşire.
Prejudiciul (aspect esenţial al laturii civile a cauzei) nu se confundă cu
„urmarea” ca element component al laturii obiective a infracţiunii. 6
Legatura de cauzalitate este necesar să existe, pentru întregirea laturii
obiective a infracţiunii de delapidare, între acţiunea de însusire, folosire sau
traficare şi urmarea imediată , deposedarea unităţii publice sau private de acel
bun. Dacă deposedarea se datorează altei cauze, ca de pilda pierderea bunului,
furtul acestuia, distrugerea lui, etc. , nu poate exista infracţiunea de delapidare.
Simpla constatare a unor lipsuri în gestiune nu prezumă savârşirea
infracţiunii de delapidare.
LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea de delapidare se săvâşeşte, din punct de vedere subiectiv
numai cu intenţie7 directă, deoarece făptuitorul acţionează în scopul obţinerii unui
6 Gheorghe Ivan, „op.cit.”, p. 322.
7 Georgiana Bodoroncea, Irina Kuglay, Lavinia Lefterache, Ionuţ Matei, Iuliana Nedelcu,
Francisca Vasile, „op.cit.”, p. 797. (Intenţie. Criterii de stabilire. – În perioada 1 iunie 1999 – 19
octombrie 2001, activitatea casieriei centrale a societăţii comerciale CNTART, desfăşurată în
cadrul Serviciului Trezorerie, a fost realizată de inculpata M.F.,conform contractului demuncă al
acesteia prin care a conformat luarea la cunoştintă a conţinutului fişei postului pentru funcţia de
casier. În sensul dispoziţiilor legale care reglementează materia gestiunii, în principal Legea nr.
22/1969, modificată prin Legea nr. 54/1994, funcţia de gestionar derivă nemijlocit din principalele
atribuţii de serviciu ale funcţionarului, fiind dobândită în cadrul raportului juridic de muncă şi
folos pentru sine sau pentru altul. Nu are relevenţă dacă folosul s-a realizat sau
nu, ori dacă s-a realizat este în folosul infractorului sau al altei persoane.8
conferă titularului ei drepturi şi obligaţii pe care acesta le exercită în contactul nemijlocit şi
material pe care îl are cu bunurile. Printre atribuţii de serviciu ale inculpatei, conform fişei postului
se enumeră şî atribuţii în a căror exercitare inculpata era îndreptăţită să efectuieze primirea,
păstrarea şi eliberarea bunurilor din avutul persoanei juridice respective. Infracţiunea de
neglijenţă în serviciu presupune, sub aspectul laturii subiective, vinovăţia făptuitorului sub forma
culpei, spe deosebire de infracţiunea de delapidare care se săvârşeşte numaicu intenţie. În mod
greşit unele instanţe au reţiunut că inculpata a săvârsit fapta din culpă, din probele administrate
în cauză rezultând că acesta a acţionat cu intenţie directă,prin întreaga sa activitate infracţională
urmărind însuşirea unorsume de bani aflateîn gestiunea sa. Întenţia de insuşire este dovedită
chiar de modalitatea de acţiune a inculpatei de a-şi însuşi banii din gestiune, prin efectuarea
acestor falsuri dorind să acopere însuşirea unor sume de bani....Cum faptele inculpatei M.F.,
casier la o societate comercială, de a-şi însuşi din gestiune în perioada 1 ianuarie 2000-
19octombrie 2001, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale,
suma totală de 2.298.925.401 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare
prevăzută în art. 2151 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. 2) C.pen, recursul declarat de procuror a
fost admis. I.C.C.J., s.pen., d. nr. 2643/2006.)
8 Valerică Lazăr, „Drept penal. Parte specială.”, Editura „Universitară”, Bucureşti, 2006, p. 244.