www.dacoromanica.ro

David Reu

PIETRELE DACILOR SOCOTESC

THE DACIAN STONES CAN COUNT

www.dacoromanica.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

REU, DAVID Pietrele dacilor socotesc = The dacian stones can count / David Reu ; introd: acad. Alexandru Vulpe ; pref.: dr. Magda Stavinschi. - Bucureşti : Biblioteca Bucureştilor, 2011 ISBN 978-606-8337-05-0

I. Vulpe, Alexandru (pref.)II. Stavinschi, Magda (pref.)

902/904(398)

Traducere în limba engleză: Cristina Staicu şi Dan Tudor Reu

Redactare manuscris bilingv: David şi Dan Tudor Reu

Tehnoredactare manuscris: ing. Sorin Gîrd

Foto coperţi: D. R.

NOTĂ: Denumirile instituţiilor şi funcţiile sunt cele existente în perioada citată.NOTE: In this text, the institutions and functions are called by the names of their times

www.dacoromanica.ro

David Reu

PIETRELE DACILOR SOCOTESC

THE DACIAN STONES CAN COUNT

Introducere de / introduced byAcad. Alexandru Vulpe

Prefaţă de / ForewordDr. Magda Stavinschi

Editura Biblioteca BucureştilorBucureşti – 2011

www.dacoromanica.ro

Prezentarea filmelor „CALENDARUL GETO-DACIC. NUMERAŢIA” şi „SARMIZEGETUSA PENTRU ISTORIA CIVILIZAŢIILOR”

Introducing the films produced by REU STUDIO: THE GETIC-DACIAN CALENDAR. THE NUMBER OF ITEMS AND THEIR MEANING” and

“SARMIZEGETUSA FOR THE HISTORY OF CIVILIZATIONS”

Cercetare ştiinţifică argumentată de / A scientific research supported byAcad. Nicolae Teodorescu.

Ipoteza profesorului / The theory of Professor Constantin Bejgu:„MATEMATICA ASTRONOMICĂ ŞI CALENDARISTICĂ

A SANCTUARELOR GETO-DACICE”

”MATHEMATICAL AND ASTRONOMICAL CALENDAR OF THE GETIC-DACIAN SANCTUARIES”

Comunicare ştiinţifică. NUMERAŢIA-VESTIGIU NOŢIONALÎN ARHEOASTRONOMIE

Scientific research: A NOTIONAL VESTIGE IN ARCHAEOASTRONOMY

ÎNCHEIERE CU ENIGME / A CONCLUSION WITH PUZZLES

www.dacoromanica.ro

-  5  -

Spirituality of The Getae and Dacians

„The study of the divine things is among the main occupations of the Getae” says Poseidonos of Apamea, one of the brightest personalities living in the Ist century BC. When Herodotus says that the „Getae are the bravest among all the Tracians”, he also refers to the attention that they pay to the study of the divinity.Among the relatively few informations that the antique literary sources bring about the Getae and the Dacians, one clear aspect is the image that the Greeks have formed in regard to their religion and spirituality. Three among the four chapters that the parent of history dedicates to the Getae refer to the cult of Zalmoxis and his divine or mortal personality. Platon’s choice for Zalmoxis as an introductory theme of his „Charmides” dialogue theme suggests that this is exactly how the Athenians were looking at the Dacians in these times. For the same reasons, Zalmoxis was considered as one of the wisest personalities until late in the antique times and even in the early days of Christianity.

Archeological research, more and more numerous and systematically spread all over the Dacian teritory, brought many religious objects to the daylight. The most complex and important is the group of sanctuaries found on Gradistea Muncelului, in the Sebes

SPIRITUALITATEALA GEŢI ŞI LA DACI

 „La  geţi  prevalează  preocuparea 

pentru  cele  divine”,  relatează  Poseidonios din  Apamea,  una  dintre  cel  mai  strălucite personalităţi ale primei jumătăţi a secolului I î. Hr. Iar Herodot, povestind că „geţii sunt cei mai drepţi dintre traci”, are în vedere acelaşi respect  al  acestei  etnii  pentru  cele  divine. Din  relativ  puţinele  informaţii  pe  care  le consemnează izvoarele literare antice despre geţi  şi  despre  daci,  se  desprinde  îndeosebi imaginea  pe  care  şi-o  făuriseră  grecii referitoare la religia lor,  în sens mai larg, la spiritualitatea  lor.  Astfel,  dintre  cele  patru capitole pe care părintele istoriei le consacră geţilor, trei se referă la cultul şi personalitatea – divină ori umană – a lui Zalmoxis. Că astfel se va fi născut faima geţilor în ochii publicului atenian o sugerează şi alegerea lui Zalmoxis ca  pretext  introductiv  al  temei  dialogului „Charmides”  al  lui  Platon.  Din  aceleaşi motive Zalmoxis este evocat ca înţelept până în antichitatea târzie, chiar şi la primii părinţi ai Bisericii Creştine.

Cercetările  arheologice,  din  ce  în  ce mai numeroase şi mai sistematic desfăşurate pe mai tot cuprinsul Daciei, au dat la iveală multe obiective de ordin religios, dintre care pe departe cel mai complex şi mai important este  grupul  de  sanctuare  de  pe  „Grădiştea 

Acad. Alexandru Vulpe

www.dacoromanica.ro

- 6 -

Mountains, Southwestern Transilvania. The Dacians had here their headquarters, Sarmisegetuza Regia, by the times of the Roman conquest. This was not the only Dacian „sacred mountain”, as proved by the discoveries from the „Tipia Omenisului”, close to Racos, in the Brasov department, where a series of sanctuaries looking very much alike those in Gradistea Muncelului was found. As it usually occurs, none of these sacred sites was properly preserved till nowadays. The sites situated in the Dacian fi elds perished in fi re and were re-made by archaeologists after the traces of burnt poles or altars (such as Popesti, near Bucharest, Brad, on Siret river, Bacau department, Pecica, on Mures River, Arad department, aso). The mountains sites, whose stone traces can still be seen on the ground, did not have a better fate. The group of sanctuaries from the Dacian capital was sistematically distroyed by the Romans, after the conquest, in their aim of striking for ever the political and spiritual Dacian leadership and providing the total control over the Dacian territory. This policy, that the Romans also used in other territories (see the Jerusalem temple, destroyed after the Judean revolt), was one of the elements that contributed to the very rapid assimilation of the Dacian culture in this new Roman province.

The events briefl y mentioned above come to explain why the researches face several ways of reconstructing these sanctuaries original architecture, of interpreting the religous habits of the time and their complexity within the Getae-Dacian spiritual life. It is obvious that all the tentatives in this fi eld are only more or less realistic assumptions. Several formal similarities with the famous and enigmatic english Stonehenge monument, dated in the bronze era, were the start of some explanatory works, but the blocks of stone keep on remaining silent, both in Dacia

Muncelului”, din Munţii Sebeşului, în sudvestul Transilvaniei. Aici a fost Sarmizegetusa Regia, capitala statului dac în secolele I î Hr., când a fost cucerită de romani. Că acesta n-a fost singurul „munte sfânt” al dacilor a dovedit-o descoperirea şi cercetarea arheologică pe „Tipia Ormenişului”, lângă Racoş, jud. Braşov, unde s-au identifi cat o serie de sanctuare asemănătoare celor de la Grădiştea Muncelului. Aşa cum se întâmplă îndeobşte, niciunul din locurile de cult amintite nu s-a conservat în mod satisfăcător. Cele din zonele de câmpie ale Daciei au dispărut prin incendii, arheologii reconstituindu-le planul pe baza dârelor lăsate de temeliile arse sau ale vetrelor-altar din încăperile lor (vezi cazul sanctuarelor de la Popeşti, de lângă Bucureşti, Brad, jud. Bacău, pe Siret şi Pecica, jud. Arad, pe Mureş etc.). Nici cele din regiunile muntoase, ale căror temelii de piatră se mai văd la suprafaţa solului, nu s-au bucurat de o soartă mai bună. Astfel, grupul de sanctuare din capitala regatului dac a fost sistematic distrus de romani după cucerire, cu intenţia evidentă de a da o lovitură mortală conducerii politice şi spirituale a dacilor, pentru a-şi asigura stăpânirea peste noile ţinuturi. Această politică, pe care romanii au practicat-o şi în alte situaţii (vezi distrugerea templuluui Ierusalimului după înăbuşirea răscoalei din Iudeea), a dat în Dacia rezultatele scontate: a fost unul din factorii care au contribuit la romanizarea extrem de rapidă a provinciei.

Cele succint relatate mai sus explică de ce cercetătorul este pus faţă în faţa cu diferite posibilităţi de reconstrucţie a arhitecturii acestor sanctuare, a interpretării cultului practicat şi a rolului acestuia în complexitatea culturii spirituale a geto-dacilor. Este evident că tot ce s-a încercat în această direcţie reprezintă doar ipoteze, unele mai plauzibile, altele mai fanteziste. Unele asemănări formale cu vestitul şi enigmaticul monument al epocii bronzului de la Stonehenge din Anglia au şi alcătuit obiectul unor eseuri explicative, dar blocurile de piatră se încăpăţânează să rămână mute, atât în Dacia cât şi în Britania.

www.dacoromanica.ro

- 7 -

and in Britain. A striking element among the Sarmisegetua religious monuments is a certain numerical disposal of the stones. A multiple of six is present in the columns disposition within the rectangular sanctuaries, while the outer ring of the great round sanctuary counts 180 hard rock poles, in groups of six. Every group of six narrow poles has a wider block, that marks the 30 groups of six poles or columns. This 6+1 set repeats itself 30 times.

All the constructions with absida-shaped rooms, including the one from the great round sanctuary, have the same orientation: they are all oriented on a circle sector between WNW and NNE, in relation with the position of the Sun at the moment when they were built. This rule exists all over Dacia, with no exceptions – a proof for a certain religious habit. There are, of course, many other elements of such a nature, on which I will not insist in this short presentation.

It is easy to understand why many hypothesis relate to astronomical explanations, in general, and calendar explanations, in particular – calendar-sanctuaries or astronomical observatories. The Stonehenge orientation and its relation with the way that the stone blocks are disposed, brought to many speculations regarding its conection to the sunset position during the solstices or the equinoxes. And the same happened at Sarmisegetuza.

Some of these observations cannot be denied, they are obvious and refl ect the Dacians knowledge concerning the study of the sky. As most of the European populations, the Dacians improved their own experience through multiple infl uences from the Greek or Helenistic world, from the oriental civilisations or from the Dacians neighbours, the Celts.

In his „Getica”, Iordanes, a latin speaking writer from the VI century AD,

Ceea ce izbeşte însă în planul monumentelor cultice de la Sarmizegetusa este o anumită rânduială numerică a blocurilor de piatră. Un multiplu al numărului şase se constată în dispunerea aliniamentelor de coloane ale sanctuarelor cu plan rectangular, iar la marele sanctuar circular se remarcă, pe cercul exterior, numărul de 180 de stâlpi de andezit, grupaţi câte şase. Fiecărui grup de şase stâlpi înguşti îi este adăugat un bloc mai lat, care marchează cele 30 de grupuri de câte şase; această rânduire 6+1 se repetă de 30 de ori.

Şi în ceea ce priveşte orientarea construcţiilor cu cameră absidată, inclusiv a aceleia din interiorul sanctuarului circular amintit mai sus, se observă o regulă: toate sunt orientate pe un segment de cerc între VNV şi NNE, variaţii ce se explică desigur în funcţie de poziţia soarelui la data construcţiei lor. Această regulă o întâlnim în toată Dacia, fără excepţie, fapt ce dovedeşte un anumit canon de ordin cultic. Mai sunt desigur multe alte observaţii de asemenea natură, asupra cărora, în cele câteva rânduri pe care le am la dispoziţie, nu pot să mai insist.

Este aşadar lesne de înţeles apariţia multor ipoteze ce se leagă de explicaţii de ordin astronomic în general, sau calendaristic în special – sanctuare calendar sau observatoare astronomice. Şi la Stonehenge s-a speculat mult asupra orientării şi relaţiei acesteia cu grupările blocurilor de piatră, dispunerea lor fi ind pusă în legătură cu răsăritul soarelui la solstiţii sau echinocţii. Aşişderea şi la Sarmizegetusa.

Unele dintre aceste observaţii nu pot fi negate, sunt evidente şi refl ectă cunoştinţele dacilor în materie de observare a bolţii cereşti. Desigur, asemenea majorităţii populaţiilor europene, şi la geto-daci cunoştinţele dobândite prin propria experienţă s-au îmbogăţit cu multiplele infl uenţe recepţionate din lumea greacă şi elenistică sau născute în civilizaţiile orientale şi transmise prin fi lieră elenistică, dar şi de la celţii, vecini ai dacilor.

Iordanes, scriitor de limbă latină din sec. VI d.Hr. În a sa „Getica”, utilizând surse

www.dacoromanica.ro

- 8 -

mentions that the Getae (and, respectively, the Dacians) had learnt the nature sciences under the direction of Decenaeus; he uses older, but very credible sources whose origin bring to Dion Chrysostomos (Golden Mouth), a philosopher that visited Dacia in person, right before the Roman wars. Decenaeus had tought them the meaning of the astral signs, the planets trajectory and all the secrets of the astronomy. „You could see one of them studying the position of the sky, (...), observing the growth and the decrease of the Moon, and the other one studying the Sun eclipses and the evolution of the stars, in connection to the rotation of the sky, following very precise rules” writes Iordanes.

The relationship between these written testimonies and the plan of the Dacian sanctuaries must have a certain meaning, besides some exagerations. A possible relationship between the numbers hidden behind the rock blocks disposal from the different Dacian sanctuaries and the pythagoreic theory of numbers had been previously suggested by a theoretical relationship between pythagoreism and zamolxism, which shocked personalities like Herodotus and Poseidonius. No matter how we value such theories today, this seems to have been the Greeks perception on the faith of the Getae.

The assumption of numerical relations within the circular or rectangular alignment groups of the Dacian sanctuaries… seems to me very interesting and useful.

Making this theory known will certainly contribute to the growth of interest concerning the Getic-Dacian spiritual civilization, whose level in the ancient world proves to be very close to the great civilizations of the time.

It is not enough to believe that the Dacian sanctuaries had only the function of keeping track of their calendar and making astronomical observations. The main goal of the sanctuaries was celebrating the gods, to whom they were dedicated, as everywhere

mai vechi, dar de primă mână – în ultimă instanţă fi liera surselor merge până la Dion Chrysostomos (Gură de aur), fi losof ce a vizitat personal Dacia în ajunul războaielor cu romanii, şi care relatează că sub îndrumarea lui Deceneu – preot suprem pe la mijlocul sec. I î.Hr. – geţii (respectiv dacii) învăţaseră ştiinţele naturii. Acelaşi Deceneu le dezvăluise semnifi caţia zodiacului, mersul planetelor şi toate secretele astronomiei. „Puteai vedea pe unul cercetând poziţia cerului. (...) studiind creşterea şi scăderea lunii, pe celălalt observând eclipsele soarelui şi cum, după o regulă prestabilită, prin rotaţia cerului, evoluează astrele”, scrie Iordanes.

Lăsând la o parte unele exagerări, relaţia dintre aceste consemnări şi planul sanctuarelor dacice trebuie să fi avut o semnifi caţie. De altfel, o oarece legătură între rânduielile numerice ale dispunerii blocurilor de piatră din sanctuarele de diferite tipuri din Dacia şi doctrina pitagoreică a numerelor fusese sugerată de o presupusă relaţie între pitagoreism şi zalmoxism, relaţie ce a frapat pe un Herodot sau pe un Poseidonius. Indiferent ce valoare dăm astăzi, în spirit critic, unor astfel de interpretări, cel puţin aceasta va fi fost imaginea prin care grecii au perceput credinţele geţilor.

Ipoteza relaţiilor numerice din cadrul grupărilor de aliniamente circulare sau rectangulare ale sanctuarelor dacice... mi se pare foarte utilă şi interesantă.

Punerea acestei ipoteze în circulaţie va contribui la creşterea interesului pentru cunoaşterea civilizaţiei spirituale a geto-dacilor, al cărei nivel, considerat în cadrul larg al lumii antice, se dovedeşte din ce în ce mai mult a fi apropiată de marile civilizaţii ale vremii.

Nu trebuie însă să se creadă că funcţia sanctuarelor din Dacia a fost doar aceea de a însemna calendarul şi de a face observaţii astronomice. Destinaţia principală a acestor sanctuare era cinstirea divinităţii căreia le erau consacrate, ca de altfel pretutindeni în lumea

www.dacoromanica.ro

- 9 -

else in the antique world. The Getae and Dacian religion was polyteist, their pantheon was similar to the Greeks, Romans, Slavians and other Indo-European populations. The different types of their religious monuments is only one of the arguments supporting this theory: every type of sanctuary corresponded to the celebration of one of the gods. The numbers behind the disposal of the rock blocks, columns, or the sanctuaries orientation, had a secondary role, subordinated to the main religious, dogmatic or spiritual function.

A question than arises – how far can we go in interpreting the fragmented literary data and the completely insuffi cient archaeological testimonies? We cannot stop our imagination from playing an important role when making different assumptions. On the other side, the interdisciplinary cooperation between astronomers, geophysicians, mathematicians, historians of the religions, is mandatory for any achievement in the research of this theme.

Let us be realistic: every research in this fascinating discipline has to accurately use and value the sources available at present. As far as the archaeological monuments are concerned, it is necessary to entirely and correctly publish the results of any archaeological diggings, no matter how expensive these are, in the aim of preserving the Getic-Dacian capital’s vestiges. We speak about unique monuments on the planet, representing what probably was the most important and original feature of the creative side of a people from this part of Europe. Alongside with Trajan Column’s bas-reliefs, this is the most signifi cant trace of a civilisation from the Roman world outskirts, which ended almost 2000 years ago. It is an endless source for the research generating hypotheses that, even if will not entirely satisfy our thirst for deciphering the essence of the Getae-Dacians spirituality, represent the only way of enriching our knowledge on our ancestors’ civilisation.

antică. Geţii şi dacii erau politeişti, având un panteon asemănător grecilor, romanilor, germanilor, slavilor şi altor popoare indo-europene. Diversitatea tipologică a monumentelor de cult sunt doar unul dintre argumentele în sprijinul acestei afi rmaţii: fi ecărui tip de sanctuar îi corespundea cultul unei anume divinităţi. Rânduielile numerice ale blocurilor de piatră, ale coloanelor, sau orientarea sanctuarelor, au avut desigur numai un rol subordonat funcţiei principale, care era de esenţă religios-dogmatică, pur spirituală.

Se pune deci întrebarea: cât de departe putem merge cu ipotezele în interpretarea extrem de fragmentatelor date literare şi celor total insufi ciente ale arheologiei? Desigur, nu putem împiedica fantezia să joace un rol însemnat în formularea oricărei presupuneri. Pe de altă parte, colaborarea interdisciplinară cu astronomii, geofi zicienii, matematicienii, istoricii religiilor este astăzi indispensabilă pentru realizarea unui progres câtuşi de mic în cercetarea acestei teme.

Să fi m realişti: obligaţia imediată a cercetătorilor acestui fascinant domeniu este punerea în valoare cu maximă acurateţe a surselor de care dispunem în prezent. În ca-zul monumentelor arheologice, se cere atât publicarea corectă şi integrală a rezultatelor săpăturilor efectuate, unele încă din anii 20 ai secolului trecut, cât mai ales depunerea orică-ror eforturi, fi e ele oricât de costisitoare, în ve-derea conservării vestigiilor din zona capitalei regatului dac. Sunt aici monumente unice pe plan mondial, reprezentând poate ce a fost mai original şi mai important în creaţia unui popor din această parte a Europei. Alături de basore-liefurile Columnei lui Traian, este tot ce sub-zistă mai semnifi cativ de pe urma unei civili-zaţii de la periferia lumii greco-romane, apuse acum aproape 2000 de ani. Este un nesecat izvor de cercetare şi de formulare de ipoteze care, chiar dacă nu vor satisface pe deplin do-rinţa noastră de a cunoaşte esenţa spiritualităţii geţilor şi a dacilor, reprezintă singura cale de îmbogăţire a cunoştinţelor despre acest aspect al civilizaţiei strămoşilor noştri.

www.dacoromanica.ro

- 11 -

All the historical data and archaeological researches prove that the Dacians had reached their highest level of culture and civilisation during the Ist century BC – Ist century AD, the same period when the Sarmisegetuza fortress was built, as one of Europe’s most fascinating vestiges, developed to its greatest importance during the reign of Decebalus (87-106). The Getae-Dacians were, together with the Celts, the most important populations outside the Roman Empire, and had reached a high standard of material and cultural development.

Their scientifi c knowledge, especially in Medicine, Mathematics and Astronomy, has intensively been investigated. The conclusions draw an unitary image on its very high level, and the years dedicated by many researches to these studies lead to the inclusion of Sarmisegetuza, among fi ve other Dacian fortesses, on the list of the UNESCO world patrimony.

Several recent discoveries make us believe that...

„We are in the core of Europe”More and more evidences support

the theory that our Dacian ancestors may be considered as one of the world’s oldest populations. In 1961, a few clay plates were found in Romania – they had a kind of writing that was thought to be the fi rst in the whole world. A study dating from 1999 showd that

Toate datele istorice şi cercetările arheologice dovedesc că dacii au atins cel mai înalt nivel de cultură şi civilizaţie în sec. I î.Hr. - I d.Hr., adică în perioada care a dus la întemeierea cetăţii de la Sarmizegetusa, unul dintre cele mai fascinante vestigii ale Europei, care-şi va atinge apogeul pe vremea lui Decebal (87-106). Daco-geţii consitutiau, împreună cu celţii, cele mai importante popoare din afara statului roman, care atinseseră un înalt nivel de dezvoltare materială şi culturală.

Au existat numeroase cercetări asupra cunoştinţelor lor ştiinţifi ce, în special medicale, matematice sau astronomice. Ele încep să se contureze, ducând la o imagine unitară asupra nivelului lor ridicat, iar eforturile celor care şi-au dedicat ani de zile acestor studii şi-au găsit recunoaşterea prin includerea, în 1999, a cetăţii de la Sarmizegetusa, alături de alte cinci cetăţi dacice, în lista patrimoniului mondial UNESCO.

Câteva descoperiri recente ne fac să afi rmăm că...

„Suntem în centrul Europei”Din ce în ce mai multe dovezi vin în

sprijinul ipotezei că strămoşii noştri daci pot fi consideraţi printre cele mai vechi populaţii din lume. În 1961 au fost găsite în România câteva tăbliţe de lut cu o scriere considerată a fi prima din lume. În anul 1999, un studiu făcut la Sarmizegetusa Regia a pus în

Dr. Astronom/Astronomer Magda Stavinschi

www.dacoromanica.ro

- 12 -

the Dacian fortresses from Orastie are only a small part of a 200 sqm town, the largest in antiquity. In 2002, the bones of all the Europeans’ ancestor were found in Anina, and the speologists called him Ion (John). All of these traces are situated in the centre and the South-Western part of Romania, the same area were the famous dwarf-dynosaurus, unique in the world, were found (fi g.1)

After fi nding a mandibula in the Anina cave, the speologists from the „Emil Racovita” Institute started to look for the age of this fossile. It is a 500 dollars worth procedure, done with the Carbon 14 isotope. As the Romanian scientists did not have this money, the operation was taken over by professors Erik Tinkaus from the Saint Louis University, USA and Joao Zilhiao from the Bristol University, UK. They found out that it was a 40000 years old fossile, the oldest trace of the modern human known in our history.

Using this fragment, the two anthropologists draw the man’s face and found out that it had no ressemblances with any other relic of the kind. They say that this skull proves the mating of the modern human (homo sapiens sapiens) with the Neanderthalian (homo sapiens neanderthaliensis), that lived between the years 150000 – 35000 BC. Therefore, our ancestor changed all the anthropological theories concerning the origin of the modern human and its connections to the Neandathalian man. The anthropologists had prevously believed that the Neanderthalian had vanished once the modern human was born.

Ion carries the features of both human types: it means that they not only lived together, but also mated. Before the Anina Mountains descovery, the oldest modern human relics dated from around 30000 years BC and had been found in Africa.

The researchers initially believed that Ion used to live in the same cave where he

evidenţă faptul că cetăţile dacice cunoscute acum la Orăştie sunt doar o mică parte a unui oraş uriaş, întins pe o suprafaţă de 200 km2, cel mai mare din antichitate. În anul 2002, au fost dezgropate la Anina oasele strămoşului tuturor europenilor, botezat de speologi Ion. Toate aceste descoperiri sunt grupate în centrul şi sud-vestul României, tot în zona unde au fost găsiţi celebrii dinozauri pitici, unicate mondiale. (fi g 1)

După ce au găsit o mandibulă în peştera de la Anina, speologii Institutului “Emil Racoviţă” au pus problema datării fosilei. Acest lucru se face cu ajutorul izotopului Carbon 14 şi este o procedură care costă 500 de dolari. Cum savanţii români nu aveau aceşti bani, operaţia a fost preluată de profesorii Erik Trinkaus de la Universitatea din Saint Louis, SUA, şi Joao Zilhao de la Universitatea din Bristol, UK. Ei au datat relicva la 40 000 de ani vechime, fi ind deci cea mai veche rămăşită a omului modern cunoscută în Europa.

Pe baza aceluiaşi fragment, cei doi antropologi au reconstituit chipul bărbatului, constatând că acesta are trăsături nemaiîntâlnite la vreo altă relicvă de acest fel. Ei susţin că acest craniu este dovada că omul modern (homo sapiens sapiens) s-a împerecheat cu omul de Neanderthal (homo sapiens neanderthalensis), care a trăit într-o perioadă cuprinsă între 150 000 de ani şi 35 000 de ani înainte de zilele noastre. Ca atare, străbunul nostru a revoluţionat tot ce se ştia despre teoriile antropologice cu privire la originea omului modern şi la legăturile sale cu omul de Neanderthal. Până la această descoperire, antropologii credeau că omul de Neanderthal a dispărut odată cu apariţia omului modern.

Ion are caracteristicile ambelor tipuri de umanoid; asta înseamnă că ele au convieţuit şi chiar s-au împreunat. Până la descoperirea din Munţii Aninei, cele mai vechi rămăşiţe ale omului modern erau cele din Africa şi datau undeva în jurul a 30 000 de ani.

Cercetătorii au crezut la început că Ion a locuit chiar în peştera în care a fost

www.dacoromanica.ro

- 13 -

was found. Later investigations showd that the cave had not been inhabited. No tools were found there, so Ion must have lived and died in a different place, but in the following thousands of years his mandibula reached the deep parts of the cave. In the same cave, the 26000 years old skull of a man was found, and he was called as Vasile. (fi g.2)

A 35000 years old woman’s skull was also found in Romania.

But the discoveries did not stop at this point. In the year 2003, Romania was declared the place where the oldest Europeans had lived. A 35000 years old woman’s piece of skull was found in 2003 and named as Maria (n. Simona Josan).

The fi rst writing in the world, found in the department of Alba.

In Tartaria, department of Alba, an important religious complex was found back in 1961; the materials prove a continuous human occupation for several thousands of years. Among others, three sensational burnt clay brackets dating around 4500 BC were discovered (fi g.3).

Two of the brackets are covered with pictograms, at least one millennium oder than the Summerian ones. The scientists initially believed these brackets to be a forgery. But the Carbon 14 isotope tests showd that they were at least 6500 years old.

Moreover, an „only” 5500 years old pottery work was found in Bulgaria, with the same kind of pictograms. The conclusion is that the Tartaria relics wear the world’s oldest writing, spread afterwards all over Asia and Europe. Unfortunately, the signes had never been deciphered until now.

Sarmisegetuza lays on an underground city as large as Bucharest

In 1993, Romania started a vast campaign in order to value its Dacian fortresses from Gradistea. A group of Romanian scientists did a very complex study on the spot, until 1999, using special technology for detecting the burried objects

găsit. După investigaţii ulterioare, s-a ajuns la concluzia că peştera nu a fost locuită. Nu s-au găsit unelte, prin urmare Ion a trăit şi a murit în altă parte, dar, în cele câteva zeci de mii de ani, mandibula sa a ajuns în adâncurile peşterii. Tot în acea peşteră a mai fost găsit craniul unui om ce a trăit acum 26 000 de ani, care a fost botezat Vasile. (Fig 2)

Tot la noi s-a găsit craniul vechi de 35 000 de ani al unei femei

Dar descoperirile nu s-au oprit aici. În anul 2003 a fost certifi cat faptul că în ţara noastră au trăit cei mai vechi europeni. În anul 2003 specialiştii au găsit o bucată de craniu veche de 35 000 de ani, care ar fi aparţinut unei femei care a fost “botezată” Maria (n. Simona Josan).

Prima scriere din lume, găsită în judeţul Alba

În localitatea Tărtăria, din judeţul Alba, a fost descoperit, în anul 1961, un important complex de cult, cu materiale ce atestă o continuitate de locuire de câteva mii de ani. Printre altele, s-au găsit şi trei tăbliţe de lut ars, de-a dreptul senzaţionale, realizate pe la 4500 î.Hr. (Fig.3)

Două dintre tăbliţe sunt acoperite cu semne cu caracter pictografi c, cu peste un mileniu anterioare celor sumeriene. Iniţial, oamenii de ştiinţă au considerat că tăbliţele găsite sunt un fals. Însă datarea cu izotop Carbon 14 a dovedit că aceste obiecte au o vechime de cel puţin 6500 de ani.

Mai mult, şi în Bulgaria s-a găsit un vas vechi de “doar” 5500 de ani pe care este desenat acelaşi tip de scriere. Concluzia este că, în cazul Tărtăria, vorbim despre prima scriere din lume, care s-a răspândit de aici în Asia şi Europa. Din păcate, semnele au rămas nedescifrate până în ziua de azi.

Sarmizegetusa stă pe un oraş subteran de mărimea Bucureştiului

În 1993 România demara o amplă campanie de punere în valoare a cetăţilor dacice de la Grădiştea. Un grup de oameni de ştiinţă români a efectuat la faţa locului, până în 1999, un studiu complex cu ajutorul unor aparate speciale de detectare a zidurilor şi a

www.dacoromanica.ro

- 14 -

and walls.The study proved that a huge military

and civilian compact architectural complex lays underneath Sarmisegetuza and the other known Dacian fortresses. It has several cores on a 200 sqm surface, rich in gold and in many elements older than the Dacian civilisation (fi g. 4,5).

The chronology for the Proto-Romanians

These were only a few testimonies that help us understand how the Dacians had reached such a high level of knowledge in Mathematics and Astronomy.

The authors of this book have studied for many years the chronolgy represented by the stones forming the Sarmisegetuza sanctuary. Laborious calculations, a remarkable spirit of observation, brought to the conclusion that the Dacians had reached signifi cant performances in determining a calendar that they used both in religious rituals and in their current activities, especially agriculture. Everything was based upon a very deep knowledge of Mathematics and Astronomy.

It is not a surprise that only a few centuries afterwards, the calendar that everybody uses today, was born on this territory.

We are now in the Vth century and the calendar issue had not yet been solved. The papal curia decides to end this diffi cult task and addresses to the world’s most enlighted personalities in order to fi nd the best solutions for a correct calendar system. So the history meets one of the most interesting personalities of the times, proved to be twice a genius – Dionisie the Small, the monk from the city of Tomis.

He was a genius because he had the idea of counting the years starting from Jesus Christ’s year of birth, a landmark generally accepted by everybody on the planet, no matter their religion. But he was also a genius because, over fi ve centuries after Jesus’ birth, he succeeds to approximate this moment with only a very small 4-7 years error, considering

obiectelor îngropate.Aşa s-a pus în evidenţă faptul că

sub Sarmizegetusa şi sub celelalte cetăţi dacice pe care le cunoaştem acum există un uriaş ansamblu arhitectonic militaro-civil, compact, cu mai multe nuclee, întins pe o suprafaţă de peste 200 de kilometri pătraţi, bogat în aur şi cu multe elemente anterioare civilizaţiei dacilor. (Fig. 4, 5)

Cronologia la protoromâniAcestea au fost doar câteva mărturii

care ne ajută să înţelegem cum se face că matematica şi astronomia dacilor atinseseră un nivel atât de ridicat.

Autorii lucrării de faţă au întreprins ani de-a rândul studii privind cronologia păstrată în pietrele Sanctuarului de la Sarmisegetuza. Calcule laborioase, un spirit de observaţie remarcabil au dus la concluzia că dacii au atins performanţe remarcabile în calendarul ce le era necesar atât în respectarea ritualurilor religioase cât şi în activităţile lor curente, în special a celor agricole. Toate se bazau pe aprofundate cunoştinţe de matematică şi astronomie.

Nu este deci de mirare că la numai câteva secole, tot de pe aceste meleaguri se va naşte calendarul pe care întreaga omenire îl foloseşte astăzi.

Suntem în secolul al VI-lea şi problema calendarului era încă nerezolvată. Curia papală se decide să pună capăt acestei difi cile probleme adresându-se celor mai mari erudiţi ai vremii pentru a găsi cele mai bune soluţii în stabilirea unui sistem calendaristic cât mai corect. Aşa intră în istorie una dintre cele mai interesante personalităţi ale epocii, care avea să se dovedească de două ori geniu: călugărul de la Tomis, Dionisie cel Mic.

A fost geniu pentru că el este cel căruia i-a venit ideea de a introduce, ca origine a numerotării anilor, anul naşterii lui Iisus Hristos, ceea ce va fi acceptat încetul cu încetul de toată lumea, indiferent de religie. Dar a fost geniu şi pentru că, deşi trecuseră peste cinci secole de la naşterea lui Iisus, reuşeşte să aprecieze acest moment cu o

www.dacoromanica.ro

- 15 -

that even today we can not tell precisely the birth year of our Lord.

In conclusion, we can say that the study of chronology reached unique achievements on our territory, both through the Dacians, who calculated a very precise calendar, as we know it from the Ist – IInd centuries, and through the set up of the nowadays universal calendar, only a few centuries later and a few hundreds kilometers further.

We only have to keep carefully whatever is left from that period’s testimonies and to carry on the research, in the benefi t of the entire mankind.

aproximaţie de numai 4-7 ani, eroare extrem de mică dacă ne gândim la posibilităţile pe care le avea în acea vreme şi la faptul că nici astăzi nu cunoaştem cu exactitate momentul naşterii Mântuitorului.

Iată deci că putem spune astăzi cu certitudine că pe meleagurile noastre cronologia a atins performanţe unice, atât prin calcularea unui calendar extrem de precis la daci, cel puţin aşa cum îl cunoaştem din secolele I-II, cât şi prin stabilirea calendarului universal de azi la numai câteva secole mai târziu şi la câteva sute de kilometri distanţă.

Nu ne rămâne decât să păstrăm cu grijă tot ce a rămas din mărturiile acelei epoci şi să continuăm studiul lor în benefi ciul întregii umanităţi.

www.dacoromanica.ro

- 17 -

David Reu

PIETRELE DACILOR SOCOTESC

Repere pentru istoria civilizaţiei

Spunea Rousseau: „Astronomia este profesorul de civiliza ţie al omenirii”. În altarele timpului, pietrele geto-dacilor socotesc. Ele sunt borne astronomice.

Urcam la Grădiştea Muncelului, pen-tru a fi lma la începutul anilor ’80 iscoditorii „Cutezători” ai Casei Pionierilor din Deva, conduşi de eminentul profesor de istorie din Orăştioara de Sus, directorul Viorel Mano-lescu. Am înţeles atunci ceea ce veţi bănui şi voi de la prima excursie, că SOARELE de ANDEZIT este o imensă busolă şi cele două SANCTUARE CIRCULARE trebuie să fi e ROTONDA MARE A SOARELUI şi ROTONDA MICĂ A LUNII.

Mare vă va fi bucuria când, citind această carte vă veţi convinge că lucrurile stau chiar aşa. Când vorbim despre Zalmoxe trebuie să dăm crezare lui Herodot care scria: „mi se pare însă că el a trăit cu mulţi ani înainte de Pitagora. Fie Zalmoxis om, ori vreo divinitate...”.

E cazul să ridicăm fruntea din miturile jefuirii şi sacrifi cării, impunându-ne cutezanţa şi înţelepciunea ce ne-au fost transmise de strămoşi. Acolo, la Grădiştea Muncelului, pe Terasa Sacră m-am lăsat dus de gânduri: „Şi căi de mii de ani treceau / În tot atâtea clipe”. M-a dus gândul spre vremea lui Zalmoxe, cu cca 700 de ani înainte de Hristos, când înţeleptul preot se iniţia în soco telile trecerilor de timp ale regilor-preoţi ai lui Amon, în Teba. Ştim că o parte din cunoştinţele sale astronomice, getul Zalmoxis „ar fi deprins-o de la egipteni”. Sau că „... se spune că la geţi este cinstit Cronos şi că el poartă numele Zalmoxis” (La greci Cronos, fi ind divinitatea

David Reu

DACIAN STONES CAN COUNT

Reference points along the history of civilization

Rousseau said „Astronomy is the teacher of civilization for the mankind.” In the altars of time, the Dacian stones count. They are astronomical milestones.

We were climbing onto Gradiştea Muncelului, in the early ‘80s, in order to shoot a fi lm about the “Pioneers’ House” from Deva, having the eminent History Professor Viorel Manolescu as our leader. I understood that the hard rock sun is a huge compass and that the two circular sanctuaries must be The Great Circular Sanctuary of the Sun and The Small Circular Sanctuary of the Moon.

You will gladly discover, while reading this book, that the facts are real. When we talk about Zalmolxis, we have to believe Herodotus, who wrote: “… but it seems to me that he had lived long before Pythagoras. Be Zalmoxis human, or a kind of God…”2

It is appropriate to raise our foreheads out of myths about plundering and slaughtering, asserting ourselves the courage and wisdom that we had received from our ancestors. There, at Gradistea Muncelului, on The Sacred Terrace, I remembered: „And thousands of years / Were passing away during thousands of moments”. I thought about the time of Zalmoxis, about 700 years before Christ, when the wise priest was initiated in counting the time of the kings - priests of Amun, in Thebes. We know that some of his astronomical knowledge, Zalmoxis „would have probably learned from the Egyptians”. We know that “... it is said that the Getae worship Cronos and that he is called Zalmoxis „ (the Greek Kronos was the primary god of the time).

www.dacoromanica.ro

- 18 -

primordială a timpului). Mi-l imaginez pe acel Prim Preaînţe-

lept, pe Zalmoxe, cel din fruntea şirului de preaînţelepţi cu acest nume, om ales al aces-tor meleaguri Carpato-Danubiano-Pontice, devenit Preot, Rege şi Zeu, ca fi ind genial şi frumos precum Eminescu, dar înclinat spre poezia matematicii, sau ca Brâncuşi, Enescu, Coandă şi alţi exponenţi ai spiritului nostru inegalabil, ai potenţelor noastre atât de înalte.

Vizitând Templul lui Amon, la Karnak, am sesizat asemănări frapante cu credinţa şi practicile dacilor. Aici Regele Zeu, „Zeul ascuns”, avea fi u pe Honsu – zeu lunar. Despre Amon, este cunoscut „rolul determinant pe care marii săi preoţi l-au jucat în numeroase rânduri În stat... preoţii săi vor găsi chiar posibilitatea să se instituie, câtva timp ca regi şi să guverneze prin intermediul oracolului zeului lor...

Acolo, la Kamak, m-am gândit la Zalmoxe şi Deceneu.

Strabon spune despre domnia getului Burebista, că „...spre a ţine în ascultare poporul el şi-a luat ajutor pe Deceneu... care rătăcise multă vreme prin Egipt...”.

În această carte, din cercetările profesorului Constantin Bejgu veţi înţelege că descifrând semnifi caţiile Rotondei Mici de la Sarmizegetusa-Regia, putem admite că Zalmoxe a trăit într-o epocă în care avea cum să cunoască în acţiune regulile Regilor-Preoţi ai lui Amon la Teba (distrugerea acestora producându-se abia în 664 înainte de Christos, de către asirieni, moment ce marchează apusul religiei lui Amon).

Modelul participării la conducerea statului şi prelucrarea experienţei calendarului Sotiac egiptean permit admiterea ipotezei autorului, cu privire la epoca lui Zalmoxe.

Evident, modelele sunt aplicate cu originalitatea specifi că geto-dacilor, care raportează totul, cu genialitate la propria experienţă.

Preoţii iniţiaţi ai Marelui Preot Zalmoxe aveau să împresoare întreg teritoriul geto-dac cu sanctuare în care este evidentă

I can imagine this most wise Zalmoxis, the most powerful name, this absolutely particular man in the Carpathian-Danubian-Pontic lands, a Priest, a King and God, brilliant and beautiful as Eminescu, attracted by the poetry of mathematics, a genius like Brancusi or Enescu, Coanda and other representatives of our peerless spirit, of our high potential.

Visiting the Temple of Amon, at Karnak, I noticed striking similarities in the Dacian belief and traditions. Here, the King-God, the “Hidden God”, had a son Honsu, the God of the Moon. About Amon, it is known “the determinant role that his priests had played many times. For a while, they would even act as kings, governing the country through the oracle of their god…”

There, at Karnak, I thought about Zalmoxis and Deceneu.

Strabon (op. cit.) tells about the reign of Burebista, that „...in order to keep his people in obedience, he took Deceneu to be his help, ...who had wondered along Egypt for a long time...”

In this book, the research of Professor Constantin Bejgu, will let us understand that by deciphering the meaning of the Small Rotunda at Sarmizegetusa Regia, we can admit that Zalmoxis lived in a time when he could have known the rules of Amon’s Kings-Priests in action, at Thebes (as their destruction took place not before 664 before Christ, by the Assyrians, moment that marks the fall of Amon’s religion).

The model of participation in the state governing and processing experience in the Egyptian Sotiac calendar allows us to admit the author’s hypothesis regarding the time of Zalmoxis. Obviously, the models are applied in the specifi c original Dacian way, who brilliantly reported everything to their own experience.

Illuminated priests of the High Priest Zalmoxis would build all over the Getic-Dacian territory sanctuaries where the

www.dacoromanica.ro

- 19 -

preocuparea de a măsura timpul (Pecica, Dolinean, Bâtca Doamnei, Popeşti, Racoşi, Costeşti de Hunedoara etc.)

Dar, pentru a înţelege şi explica aceste sanctuare-calendar de mare originalitate, a trebuit să se conjuge efortul de inteligenţă al multor generaţii de arheologi, ingineri, matematicieni, fi losofi .

Şi, cineva trebuia să adune la un loc, să analizeze şi să pătrundă geniul original zamolxian, pentru a ne face fericiţii benefi ciari ai acestui secret iniţiatic de însemnătate culturală aparte pentru omenire.

Acesta avea să fi e Constantin Bejgu, născut la 7 august 1942 în satul Bătrâni, de lângă Vălenii de Munte.

Constantin Bejgu a absolvit Facultatea de Filosofi e şi era profesor de logopedie la Şcoala Generală nr. 1 din Buşteni (Casa de copii „9 Mai”.

Tată a trei copii minunaţi, un băiat şi două fete, soţ iubitor al unei generoase şi devotate soţii, Constantin Bejgu s-a stins prea devreme, în 1999, lăsând o operă ce va permite celor ce înţeleg că sunt urmaşi ai dacilor, mândria şi obligaţia de a fi demni de excelenţa înaintaşilor.

Constantin Bejgu ne dovedeşte că fără cunoaşterea civilizaţiei dacice nu se pot înţelege multe enigme ştiinţifi ce ale lumii antice.

E drept că multor arheologi nu le plac demonstraţiile pluridisciplinare, dar trebuie să recunoaştem că descoperirea arheologică (întâmplătoare sau asiduu lucrată) este un bun al întregii culturi, şi trebuie deschisă studiului şi interpretării din variate unghiuri, cu multiple cunoştinţe.

Am fost martorul difi cultăţii cu care unii arheologi reţin socoteli de genul 6 x 7 = 42 şi 42 x 7 = 294, adică 295 – 1, 295 fi ind numărul de zile dintr-o decadă lunară (de 29,5 zile x 10).

Eu am propus, în lucrările prezentate la simpozioanele Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă, ca numeraţia construită prin observaţii îndelungi, notată într-un fel sau altul (pe lemn, în piatră, în aliniamente-

concern to measure time is obvious (Pecica, Dolinean, Batca Doamnei, Popesti, Racosi, Costesti - Hunedoara, etc.).

But in order to understand and to explain these very original sanctuaries-calendars, the effort of several generations of archaeologists, engineers, mathematicians, philosophers had to be put together.

And someone had to do this - to analyze and to understand Zamolxian original genius, and make us lucky benefi ciaries of this initiated secret of a special cultural signifi cance for all mankind.

This would be Constantin Bejgu, born on August 7, 1942, in a village near Valenii de Munte.

Constantin Bejgu graduated in Philosophy and was a speech therapist at School no. 1 in Buşteni.

Father of three wonderful children, a boy and two girls, a loving husband of a generous and devoted wife, Constantin Bejgu died too early, in 1999, leaving a work that will allow those who understand that they are descendants of the Dacians, to be proud and worthy of their ancestors’ excellence.

Constantin Bejgu proves that understanding the Dacian civilization brings to the understanding of many scientifi c mysteries of the ancient world.

It is true that many archaeologists do not like multidisciplinary demonstrations, but we must admit that archaeological fi ndings (incidentally or by assiduous work) are a property of the entire culture, and should be studied and interpreted from various angles, by multiple knowledge.

I saw the diffi culty of some archaeologists in recognizing that 6 x 7 = 42 and 42 x 7 = 294, meaning 295 - 1, where 295 represents the number of days in a mooon decade (29.5 days x 10).

In the papers presented at symposia of the Association of Romanian Scientists, I proposed that numeration, built up by long observations, noted in one way or another (on wood, stone, in alignments-notch, in

www.dacoromanica.ro

- 20 -

răboj, pe bronz, în coliere-calendar etc.), să fi e inclusă între vestigiile activităţii umane, oferind dovezi sigure despre viaţa materială şi spirituală.

Piesa arheologică şi trăsătura caracte-ristică au, în cazul acesta, înţelesuri speciale, în sensul referirii necesare la numeraţia pe care o slujesc. Numeraţia calendarului ge-to-dacic impune cifre simple ca 7 (numărul zilelor dintr-o săptămână), 6 (numărul ciclu-rilor oferite de calendarul lunar), 4 (numărul anotimpurilor), 13 (numărul de săptămâni dintr-un anotimp), 52 (numărul de săptămâni dintr-un an solar vulgar) etc. etc. Toate aceste numere sunt exprimate prin piese arheologi-ce – lemn, piatră etc.

Numeraţia face parte din vestigiile activităţii umane ca URMĂ NOŢIONALĂ!

Documentata lucrare a regretatului cercetător C. Bejgu apelează la multe exemple ce dovedesc acest lucru.

Personal, mai adaug unul important. Din informaţiile pe care le-am primit de la Dr. Arheolog Silviu Sanie cu ani în urmă, rezultă că, la Bâtca Doamnei, lângă Piatra Neamţ, au fost dezvelite patru şiruri de câte şase plinte, lucrarea fi ind întreruptă din lipsa condiţiilor de conservare corespunzătoare. Dar, se aprecia că sanctuarul ar contiua în vale cu cele patru şiruri completate cu câte şapte plinte fi ecare. Evident, e vorba de un „sanctuar” cu patru şiruri de câte treisprezece plite fi ecare, deci în total cu 52 piese.

Urma noţională (4 x 13 = 52) ne duce şi aici la gândul că este notat un posibil număr de săptămâni ale anului solar vulgar, ca la Costeşti (Hd.) şi Sarmizegetusa Regia.

Ştiu că cercetătorul Constantin Bejgu era apreciat de regretatul Academician arheolog Hadrian Daicoviciu, de Academician Dr. arheolog Alexandru Vulpe, Dr. arheolog Vasile Boroneanţ, de arheolog Victor Teodorescu cu care a colaborat, şi alţi arheologi de renume, care apreciază importanţa cercetărilor pluridisciplinare pentru progresul oricărei ştiinţe.

bronze, in necklaces-calendars etc...) should be included among the vestiges of human activity, providing reliable evidence about material and spiritual life.

Archaeological items and the characteristic feature have, in this case, special meanings regarding the necessary reference to the numeration they serve. Getic-Dacian calendar numeration (number of items and their meaning) requires simple fi gures, like 7 (number of days in a week), 6 (number of courses offered by the lunar calendar), 4 (number of seasons), 13 (number of weeks in a season), 52 (number of weeks in a common solar year) etc...

All these numbers are expressed in archaeological items - wood, stone, etc. Numeration is part of the remains of human activity, as A NOTIONAL TRACE!

This documented work of C. Bejgu brings many examples that prove it.

I would add the following(): from the information I received from Silviu Sanie, Dr. archaeologist, some years ago, we can see that four rows of six plinths each have been unveiled at Batca Doamnei, near Piatra Neamţ, but the work was stopped because of unappropriate storage conditions. It probably would countinue to the valley, having its four rows completed with seven plinths each. Obviously, this is a „sanctuary” with four rows of thirteen plinths each, so a total of 52 pieces. The notional trace (4 x 13 = 52) leads us to think that here a possible number of weeks in the common solar year had been calculated – as at Costeşti and Sarmisegetusa Regia

I know that Constantin Bejgu was appreciated by the late Acad. archaeologist Hadrian Daicoviciu, by Dr. Acad. archaeologist Alexandru Vulpe, by the Dr. archaeologist Vasile Boroneanţ, by the archaeologist Victor Teodorescu who he had worked with, and other leading archaeologists, who appreciate the importance of multidisciplinary research for the progress of any science.

www.dacoromanica.ro

- 21 -

Ca fost asistent universitar la catedra de Geometrie descriptivă a Politehnicii din Bucureşti, am prelucrat datele arheologice oferite de medicul arheolog Ion Horaţiu Crişan, despre Rotonda de la Pecica, stabilind concluzii pe care Constantin Bejgu le-a folosit în cercetarea sa, aspect consemnat în prezenta lucrare.

Înţelegând rolul numeraţiei ca vesti-giu noţional arheologic, am constatat că cele 104 blocuri de andezit ce înconjoară Mare-le Sanctuar circular de pe platforma Sacră a Sarmizegetusei Regia notează dublul anului solar vulgar în săptămâni (52 x 2 = 104), şi nu „secolele dacice”, cum credea Acad. Constantin Daicoviciu şi chiar autorii braşo-veni ai unei lucrări pe această temă.

Precizarea mea a fost apreciată de Acad. Nicolae Teodorescu şi admisă de Constantin Bejgu în fi lmul documentar-ştiinţifi c pe care l-am realizat ca regizor la Studioul Cinematografi c Alexandru Sahia (azi Sahia Film) „Calendarul geto-dacic. Numeraţia” (1989)

Iată paragraful respectiv din comenta-riul fi lmului, scris împreună: „Vestigiile arhe-ologice indică, în inelul exterior al Marelui Sanctuar de la Sarmizegetusa Regia, cifra de 104 ca reprezentând numărul blocurilor de piatră bine fasonate. Regizorul fi lmului men-ţionează că acesta este un posibil argument în favoarea numărului de 52 săptămâni din anul dacic, dovedind concentrarea aici a în-tregului răboj-calendar. Apare evidentă pre-ocuparea pentru corecţii la sfârşitul ciclului de 84 săptămâni cuprinse într-o perioadă ce dublează anul, adică 104 săptămâni”.

Concluzia cercetătorului C. Bejgu cu privire la durata anului, obţinută de daci, poate să fi e prezentată în formula

t = 13(364 + 2) + 8 x 364 = 365,238 zile 21Aceasta este citirea matematico-calen-

daristică a numeraţiei din Marele Sanctuar Circular al Sarmizegetusei: – operând 13 corecţii de câte 2 zile în plus (extra-calenda-

As a former assistant at the Department of Descriptive Geometry, at Bucharest Polytechnic Institute, I worked on all archaeological data provided by Ion Horatiu Crisan, an archaeologist doctor, about the Rotunda from Pecica, and I settled some fi ndings that Constantine Bejgu used in his research (see this issue7).

Understanding the role of numeration as a notional archaeological vestige, we found that all 104 hard rock blocks surrounding the Grand Round Sanctuary on the Sacred platform at Sarmizegetusa Regia, recorded twice of the vulgar solar year, in weeks (52 x 2 = 104), and not the „Dacian centuries„ as Constantin Daicoviciu thought as well as the authors of a paper on this subject, published in Braşov.

My indication was assessed by Acade-mician Nicolae Teodorescu and admitted by Constantin Bejgu in the fi lm “The Getic – Dacian Calendar. The Number of Items and Their Meaning (The Numeration)”(1989) – a scientifi c documentary that I made as a director at “Alexandru Sahia” Studios (now Sahiafi lm).

Here’s the subparagraph of the comment to the fi lm: „The archaeological remains indicate in the outer ring of the Grand Sanctuary of Sarmizegetusa Regia the fi gure 104 as the number of the well-shaped stone blocks. The director of the fi lm stated that this could be a possible argument for the 52-weeks Dacian year, showing here the concentration of the entire notch-schedule. The concern for corrections at the end of an 84-weeks cycle within a doubling year period (meaning 104 weeks) is obvious.

The researcher’s conclusion on the year duration, obtained by the Dacians, can be presented by the formula:

t = 13(364 + 2) + 8 x 364 = 365,238 days 21This is the mathematical-calendar

reading of numeration in the Great Circular Sanctuary at Sarmizegetusa: - operating 13 corrections every 2 days extra (extra

www.dacoromanica.ro

- 22 -

ristice) la fi ecare 84 săptămâni, obţinem 13 ani de 366 zile, ceilalţi 8 ani (până la ciclul complet de 21 ani ai corecţiilor) rămânând de 364 zile. Aceasta înseamnă că în cadrul ciclu-lui complet se obţin anii cu durata medie de 365,238 zile.

Astfel, operând cu zile întregi, dacii reuşeau să obţină fracţiunile necesare apropierii de anul tropic, aproximat în acea vreme la 365,42 zile.

Ştim că, după primele săpături, Acad. Arheolog Hadrian Daicoviciu apreciase greşit (cum o recunoaştea chiar el) că 68 or fi fost, numărul stâlpilor ce înconjoară Potcoava din Marele Sanctuar Circular. Ulterior avea să repare această greşeală, avertizând autorii de la Braşov ai ipotezelor greşite bazate pe această numeraţie că trebuie să-şi revizuiască toate calculele. Cred că asemenea situaţii au dus la pierderea încrederii şi deci a interesului pentru descifrarea semnifi caţiilor numerice din Sanctuare.

Precizez însă că înainte ca acad. arheolog Hadrian Daicoviciu să corecteze numărul stâlpilor din cercul ce înconjoară potcoava Marelui Sanctuar Circular, cercetătorul C. Bejgu făcea socoteli cu numărul de 84 de stâlpi, folosind această cifră ca fi ind cerută de numeraţia arheoastronomică, deoarece nu poate fi decât dublul lui 42 (numărul săptămânilor din decada vulgară a lunaţiilor). Precizarea arheologică a Acad. Hadrian Daicoviciu, că în sit erau 84 de urme, avea să confi rme justeţea defi nirii numeraţiei ca vestigiu noţional arheoastronomic.

În Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă din România (A.O.Ş.), al cărui preşedinte era Acad. Nicolae Teodorescu, secretar General al Uniunii Balcanice a Matematicienilor şi Preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, am condus o perioadă, ca secretar, Comisia pentru investigarea pluridisciplinară a istoriei şi arheologiei, prezidată de Dr. arheolog Vasile Boroneanţ, Directorul Muzeului de Istorie al Municipiului Bucureşti şi Dr. astronom

calendar) at every 84 weeks, we get 13 years of 366 days each, the remaining 8 years (until the complete cycle of 21 years of corrections) having only 364 days each. This means that the complete cycle is obtained with the average years of 365.238 days.

Thus, operating with complete days, the Dacians were able to obtain the necessary fractions approaching the tropic year, approximated in that period of time to 365.42 days.

We know that after the fi rst excavati-on, archaeologist Acad. Hadrian Daicoviciu miscalculated (as he himself admitted) to 68 the number of columns surrounding the Hor-seshoe of the Great Circular Sanctuary. Sub-sequently he would fi x this mistake, warning the authors from Brasov of a wrong theory based on this erroneous calculation, that they should have review all their calculations. I think such situations led to loss of confi dence and therefore of interest to decipher the nu-merical signifi cance of the Sanctuaries.

Before Acad archaeologist Hadrian Daicoviciu had corrected the number of columns surrounding the Grand Circular Sanctuary, researcher C. Bejgu used the number of 84 columns in calculations required by the archeo-astronomical numeration, as 84 can only be the double of 42 (number of weeks in the vulgar decade of lunations). Acad Hadrian Daicoviciu indicates the number of 84 marks within the site, and this was to confi rm the correctness of the defi nition of numeration as a notional archeo-astronomical relic.

Within the Association of the Romanian Scientists, today called the Academy of Sciences, whose chairman was Academician Nicolae Teodorescu, Secretary General of the Balkan Union of Mathematicians and President of the Society of Mathematical Sciences in Romania, I headed over, as a secretary, the Commission for multidisciplinary investigation of history and archeology, chaired by Dr. archaeologist Basil Boroneanţ, director of

www.dacoromanica.ro

- 23 -

Magda Stavinschi, directoarea Institutului Astronomic al Academiei Române, comisie în care profesorul Constantin Bejgu activa cu multă conştiinciozitate (fi g. 2, fi g. 3).

În anii 199l-l992 şi 1993 am organizat expediţii ştiinţifi ce la Sanctuarele dacice de la Costeşti-Hunedoara şi Sarmizegetusa Regia.

]La expediţia din 1992 a participat şi octogenarul academician Nicolae Teodorescu, arheologii doctori în ştiinţe Alexandru Vulpe şi Vasile Boroneanţ, directoarea Muzeului din Deva, arheolog Adriana Rusu, arheolog Victor Teodorescu din Ploieşti şi cercetă tori apreciaţi pentru studiul pluridisciplinar al arheologiei, ca ing. gral. locotenent (r) Vasile Dragomir, ing. Fl. C. Stănescu, arhitect Silvia Păun, astronomii dr. Dorin Chiş, dr. Tiberiu Oproiu, Irina Predeanu, Petre Popescu, ing. Speolog Ică Giurgiu, ing. Paul Tonciulescu, Luca Manta precum şi cercetători din Direcţia de specialitate a Armatei.

La expediţia din 1993, a participat şi profesorul Clive Ruggles de la Universitatea Leicester – Anglia, preşedintele Conferinţe-lor Internaţionale OXFORD pentru arheoas-tronomie, la invitaţia Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă, a Comisiei Naţionale UNESCO pentru României, în înţelegere cu Societa-tea Ştiinţelor Matematice, Institutului de Astronomie şi Institutului de Geodinamică ale Academiei Române, precum şi cu Consi-liul Local Judeţean Hunedoara, Muzeul Ar-heologic Deva, Direcţia Patrimoniului din Ministerul Culturii şi Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului.

Această acţiune a Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă continua contactele academicienilor Grigore Moisil şi Nicolae Teodorescu cu ROYAL SOCIETY clin Anglia în 1970, când s-a organizat în România seminarul comun „Matematica în sprijinul istoriei şi arheologiei”.

the History Museum of Bucharest and Dr. astronomer Magda Stavinschi, director of the Astronomical Institute of the Romanian Academy – a committee where Professor Constantin Bejgu was very active.

Between 199l-l992 and 1993 we organized scientifi c expeditions to the Dacian sanctuaries at Costesti- Hunedoara and Sarmizegetusa Regia.

On the expedition in 1992, notable na-mes participated, as the octogenarian Aca-demician Nicolae Teodorescu, the archae-ologists and doctors of science Alexandru Vulpe and Vasile Boroneanţ, the directress of the Museum of Deva, archaeologist Adri-ana Rusu, the archaeologist Victor Teodo-rescu from Ploieşti together with well-known researchers in the multidisciplinary study of archeology – General engineer lt. Vasile Dragomir, eng. Fl. C. Stănescu, architect Sil-via Păun, the astronomers Dr. Dorin Chiş, Dr. Tiberiu Oproiu, Irina Predeanu, Petre Popescu, eng. speologist Ică Giurgiu, eng. Paul Tonciulescu, Luca Manta and resear-chers from the specialized Departament in the Army.

On the expedition in 1993, professor Clive Ruggles from the University of Leicester – England, was invited to participate. He was the president of the International OXFORD Conferences for archeo-astronomy, being invited by of the Association of the Romanian Scientists and of the National Commission for UNESCO, in agreement with the Mathematical Sciences Society, the Astronomy Institute and the Institute of Geodynamics of Romanian Academy, together with the Local Council of Hunedoara, the Archaeological Museum in Deva, the Heritage Division of the Ministry of Culture and Ministry of Public Works and Town Planning.

This action was meant to continue the contacts that acad. Grigore Moisil and Nicolae Teodorescu had with the British ROYAL SOCIETY in 1970, when Romania held in the joint seminar „Mathematics in support of history and archeology”.

www.dacoromanica.ro

- 24 -

Expediţia s-a transformat într-un real colocviu internaţional despre cunoştinţele ştiinţifi ce ale dacilor.

Doctorul arheoastronom Clive Ruggles a apreciat contribuţia cercetătorilor membri a Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă la descifrarea cunoştinţelor astronomice ale dacilor. Domnia sa a rostit cuvinte încurajatoare: „Am cunoscut un număr de situri arheologice... şi o seama de arheoastronomi, care m-au impresionat foarte mult...

Arheoastronomia, în cei 30 de ani de existenţă a învăţat să fi e reticentă, afl ându-se la intersecţia multor discipline... Unele ipoteze prezentate aici mau impresionat în mod deosebit E important că ne-am cunoscut şi trebuie să continuăm discuţiile. „Sunt încurajatoare intenţiile ce aveţi de a face eforturi pentru a conserva şi folosi aceste date. Este evidentă necesitatea participării la aceasta a comunităţii internaţionale în benefi ciul civilizaţiei...”

Ca urmare, mai mulţi cercetători din România am devenit membri ai SEAC (Société Européene pour l’Astronomie dans la Culture). (fi g. 5)

Membrii A.O.Ş., între care profesorul Bejgu au ţinut nenumărate prelegeri despre cunoştinţele ştiinţifi ce ale dacilor în şcoli, facultăţi, case de cultură, asociaţii ştiinţifi ce (fi g. 6).

Împreună am semnat în 1992 APELUL avertisment adresat instituţiilor supreme ale Statului, prin care se cereau măsuri urgente pentru conservarea şi valorifi carea monumentelor dacice, apel pe care îl redăm aici, cumenţiunea că are şi azi aceeaşi actualitate şi însemnătate. (fi g. 7)

„Comisia pentru Investigarea Pluri-disciplinară a Istoriei şi Arheologiei a Aso-ciaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România a reunit în cadrul EXPEDIŢIEI COLOC-VIU intitulata „Cunoştinţe ştiinţifi ce ale dacilor” personalităţi de diverse speciali-tăţi din instituţii implicate în cercetarea şi afi rmarea valorilor spirituale.

The expedition turned into a real in-ternational colloquium on the scientifi c knowledge of the Dacians.

PhD. archeo-astronomer Clive Ruggles appreciated the contribution of the Romanian researchers in revealing the astronomical knowledge of the Dacians. He spoke encouraging words: „I met a number of archaeological sites ... and some archeo-astronomers, who impressed me very much ...

In the last 30 years, the archeo-astronomy learned to be reluctant, being located at the intersection of several disciplines ... Some hypotheses presented here particularly impressed me very much. It is important that we have met and we need to continue our debates. Your intentions to make efforts for preserve and use these data are very encouraging. The need of the international community to participate in this, for the benefi t of civilization, is obvious ...”

As a result, many Romanian researchers have become members of SEAC (Société Européenne pour l’Astronomie dans la culture). (Fig. 5)

The Romanian Association mem-bers, including Prof. Bejgu, held numero-us lectures in schools, colleges, houses of culture, and scientifi c associations on sci-entifi c knowledge of the Dacians (Fig. 6). Together we signed in 1992 a Warning Call, addressed to the supreme institutions of State, which demanded urgent measures for the conservation and enhancement of the Da-cian monuments. The text can be read here, with the specifi cation that it has the same va-lue and signifi cance even today. (Fig. 7)

„The Commission for the Multidisci-plinary Investigation of History and Arche-ology” within the Association of the Roma-nian Scientists brought together many speci-alists from different areas of study, working in different institutions involved in resear-ching and asserting spiritual values, within the COLLOQUIUM - EXPEDITION on the topic „ Scientifi c knowledge of the Dacians”.

www.dacoromanica.ro

- 25 -

Acţiunea a avut loc în intervalul 20-23 septembrie 1991, la Sarmizegetusa Re-gia şi împrejurimi, înscriindu-se în şirul de manifestări de acest gen, cum a fost cea organizată de redacţia Buletinului Monu-mentelor Istorice împreună cu arheologii din zonă, în iulie 1971.

Participanţii la expediţia noastră re-afi rmau că vestigiile arheologice dacice din Munţii Şureanu (Orăştiei) reprezintă un obiectiv de importanţă naţională primordi-ală şi de deosebit interes ştiinţifi c universal.

Această importanţă şi acest interes decurg din concepţia originală a sistemu-lui constructiv de ansamblu, bazat pe cu-noştinţe tehnice şi ştiinţifi ce de arhitectu-ră, construcţii, astronomie, matematică, medicină, metalurgie şi militare, precum şi din dovezile unei înalte vieţi spirituale.

Sunt aici prezente de asemenea şi elemente ale convieţuirii daco-romane.

Considerăm însă de datoria noastră să semnalăm că starea actuală de conser-vare şi valorifi care a acestor vestigii este total necorespunzătoare, ameninţând cu degradarea şi distrugerea lor iminentă. Lucrările de restaurare şi consolidare au fost întrerupte de decenii, prin sistarea fi nanţării Factorii naturali acţionează di-structiv asupra monumentelor, în care se continuă săpăturile pentru investigaţii fără măsuri de protejare şi consolidare, datorită lipsei de fonduri. La acestea se adaugă şi condiţiile inefi ciente de supra-veghere şi pază; accesul este necontrolat starea şi integritatea pieselor sunt nesu-pravegheate.

Faţă de cele mai sus arătate, reţinân-du-ne cu greu strigătul de maximă îngrijo-rare, facem un stăruitor apel pentru:

- promovarea de urgenţă a unei le-gislaţii speciale în vederea declarării an-samblului monumentelor dacice din Mun-ţii Şureanu (Orăştiei) precum şi a mediu-lui înconjurător, ca REZERVAŢIE NAŢI-ONALĂ, cu toate măsurile ce decurg de aici;

The action took place between 20-23 September 1991, at Sarmizegetusa Regia and surroundings, being one of the events of this type, such as the one organized in July 1971, by the Bulletin of the Historical Monuments, together with local archaeologists.

The participants in our expedition reaffi rmed that Dacian archaeological relics from Sureanu Mountains (Orăştie) represent an overriding element of national importance and of great scientifi c interest worldwide.

This importance and interest arise from the original concept of the overall system design, based on technical and scientifi c knowledge of architecture, engineering, astronomy, mathematics, medicine, metallurgy and military, as well as from the evidence of a high spiritual life. There are also evidences of Dacian-Roman co-existence.

However, we consider our duty to fl ag out that the current state of conservation and recovery of these relics is entirely inappropriate, threatening with their imminent degradation and destruction. Restoration and consolidation was interrupted for decades, by the cease of fi nancing. Destructive natural factors act on the monuments, where the excavations are continued in order to investigate without the protection and enhancement measures, due to lack of funds. To all these, there are to be added ineffective monitoring and security conditions; the access is uncontrolled and the condition and integrity of the remains are totally unattended.

To all those shown above, deeply concerned, we make an insistent call for:

- immediate promoting of special emergency legislation to declare the Dacian ensemble monuments at Sureanu Mountains (Orăştie) and the environment, as a NATIONAL RESERVE, with all the measures resulting from this;

www.dacoromanica.ro

- 26 -

- asigurarea mijloacelor de organi-zare, materiale şi fi nanciare în vederea ela-borării şi realizării unui proiect naţional de protejare, salvare, investigare, restau-rare, conservare şi valorifi care ştiinţifi că pluridisciplinară a vestigiilor geto-dacice.

În acest sens propunem ca prim obiectiv şi de maximă urgenţă COMPLE-XUL SARMIZEGETUSA-REGIA, cerând includerea lui pe lista de priorităţi absolute a UNESCO pentru CONVENŢIA PATRI-MONIULUI MONDIAL, deoarece prin valoarea comunicării, acest vestigiu înscrie spiritualitatea dacică în circuitul universal al vremii, oferind informaţii importante pentru istoria culturii şi civilizaţiilor.

Acest apel a fost amplu difuzat în presă (fi g. 4). Ne-am bucurat când Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului elabora, pentru 1994-l995, STUDIUL multidisciplinar pentru protecţie şi protejare a zonelor arheologice din Munţii Orăştiei. (Fig. 10)

Menţionez încă odată că acest apel a fost făcut în anul 1992! În prezent cele şase fortăreţe (Sarmizegetusa Regia, Luncani-Piatra Roşie, Costeşti-Blidaru, Costeşti-Cetăţuie, Căpâlna şi Băniţa), care au format sistemul defensiv al lui Decebal, fac parte din Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO.

***

- Providing the means of organizing, material and fi nancial resources in order to develop and implement a national project to protect, rescue, investigate, restore, preserve and multidisciplinary scientifi cally recover of the Getic-Dacian relics.

In this regard, we claim that the COMPLEX SARMIZEGETUSA REGIA should be considered as the primary aim and emergency, asking for its inclusion on the list of priorities of UNESCO WORLD HERITAGE CONVENTION, because this vestige includes Dacian spirituality in the universal time fl ow, providing important information for cultural history and civilizations.

This call was widely spread in the press (Fig. 4). We were happy when the Ministry of Public Works and Territorial Development set up, for 1994-l995, a “Multidisciplinary study for protection of the archaeological area in Orastie Mountains”. (Fig. 10)

I repeat that this call dates from the year 1992. At present, the six fortresses (Sarmizegetusa Regia, Luncani-Piatra Roşie, Costeşti-Blidaru, Costeşti-Cetăţuie, Căpâlna şi Băniţa) that formed Decebalus’ defensive system, belong to the UNESCO world cultural patrimony.

***

www.dacoromanica.ro

- 27 -

Prezentând lucrarea cercetătorului Constantin Bejgu, sunt convins că ofer ştiinţei arheoastronomice un studiu valoros. Îmi îndeplinesc astfel şi o obligaţie de prietenie, pe care sunt onorat să o dezvălui, citând câteva rânduri din scrisoarea pe care mi-a adresat-o autorul la 20 septembrie 1988: „... Ceea ce doresc să cunoaşteţi este că lucrarea avansează – deşi mai greu, totuşi avansează – şi datorez aceasta sprijinului mai mult decât sincer şi prietenesc pe care mi-l acordaţi. Pentru că numai dacă luăm în seamă posibilitatea pe care mi-aţi oferit-o prin buna cunoaştere a colierului şi tot a însemnat pentru progresul acestei cercetări enorm de mult. Ce fericiţi sunt cercetătorii, care au sprijinul loial al unor foarte buni prieteni... Oricum însă lupta trebuie dusă, iar dacă dv. luptaţi alături de mine pentru realizarea acestui ţel, este foarte bine, cu atât mai mult cu cât eu parcă nu aş mai dispune deocamdată de resurse pentru a mă lupta cu inerţia dogmatică atât de dăunătoare procesului cunoaşterii... Poate că astăzi gândesc aşa pentru că vă ştiu angajat într-o bătălie pe care ar fi trebuit să o duc eu. Poate pentru că îmi daţi prin ceea ce faceţi, siguranţa utilităţii cu primordialitate a cercetării în sine, poate că... Oricum, ţin să vă asigur că vom merge până unde se va putea. Fapt pentru care vă voi rămâne recunoscător pentru totdeauna.” (fi g. 9)

Aş mărturisi că, după mine, Constantin Bejgu avea chiar o statură şi un chip specifi c dacilor, aşa cum îi cunoaştem noi din baso-reliefurile Columnei Traiane şi din reprodu-cerile unor statui de pileaţi. Era un mare iu-bitor de excursii. De altfel, prima excursie la Costeşti-Hunedoara şi Sarmizegetusa Regia a făcut-o pe motocicletă cu soţia. Ştia să pună cortul, să facă fripturi la grătar, să pescuiască, să culeagă şi să gătească ciuperci, cum puţini oameni ştiu.

Îi plăceau poveştile, scenariile. Iată două schiţe de scenarii pe care i le povesteam în excursii şi apoi, deorece le apreciase, le-am comunicat la colocviile noastre.

1. După ce inginerul Florin C. Stănescu

Presenting the summary paper of the researcher Constantin Bejgu, I am sure that I provide science a valuable archaeo-astronomy study. I thus answer to a duty to a friend, that I am honored to disclose, by quoting several lines in the letter that I had received from the author on September 20, 1988: „... What I want you to know is that my work is progressing - although more diffi cult, however, progressing - and I owe this to your honest and friendly support. Because if we only take into account the possibility that you offered me by knowing the necklace and all of this meant a lot to the research progress. How happy are those researchers who have the loyal support of good friends! ... But the fi ght must be waged anyway, and we’ll succeed better if you join me in achieving this goal, especially now, when I don’t have enough resources to fi ght against this dogmatic inertia, so harmful to the knowledge process ... Perhaps today I think so because I know you are engaged in a battle which I should have fought. By your action, you give me safety and utility especially regarding the research itself... However, I assure you that we’ll continue, as far as possible. For which I will remain forever grateful to you.” (Fig. 9)

I must confess that for me, Constantin() Bejgu had even a specifi c Dacian stand and face, as we know them from the bas-reliefs on Trajan’s Column and from reproductions of some statues. He loved hiking. Moreover, his fi rst trip to Costesti-Hunedoara and Sarmizegetusa Regia was on his motorcycle together with his wife. He knew to build a tent, to grill steaks, to fi sh, to gather and cook mushrooms.

He enjoyed stories. Here are two drafts of scripts which I was telling him on our trips and which, because he liked them, I have communicated to our meetings.

1. After Florin C. Stanescu, an engineer

www.dacoromanica.ro

- 28 -

din Sibiu, cu îndrumarea arheologului Ion Glodariu au făcut ca, prin ceaţa unor pruden-ţe exagerate, să străbată razele SOARELUI DE ANADEZIT ale incintei sacre, cu „posi-bilele lui semnifi caţii astronomice”, s-a recu-cerit pentru ştiinţa strămoşilor nordul perfect, echinocţiile şi solstiţiile, determinate în acest perimetru! Eu susţineam că aceste semnifi ca-ţii nu exclud folosirea altarului pentru cult. Aşa că propuneam scenarii, ca acesta: De sub lespezile de andezit, în timpul ceremoni-ilor curgea, către mulţimea de sub deal, apa amestecată cu sângele rezultat din sacrifi cii „pe jgheaburi mari, cioplite din calcar...“.

Ceremoniile puteau prevesti fenomene astronomice în stare să impresi oneze oamenii simpli, cum sunt eclipsele. Mi-i imaginez pe nemuritorii geţi cum, (Herodot) „trag cu săgeţile în sus spre cer şi ameninţă divinitatea” (care provoacă aceste fenomene)... Dacă răpirea astrului, ca semn divin, prevenită de rege şi preoţii lui, era astfel „zădărnicită”, la îndemnul acestora, – motivele credinţei şi supunerii oarbe capătă temei şi pe această cale. Cultul lunar şi cel solar primesc în aceste situaţii suport emoţional.

Dar implantarea soarelui de andezit aici se datorează mai ales funcţiilor de modelare a timpului, în corelaţie cu amplasamentele-calendar din jur.

Să ne imaginăm ce se petrece în jurul soarelui de andezit la amiază, când umbra indicatorului central cade pe limba altarului!

Preotul Suprem, însoţit de pileaţi, îna-intează pe „table de piatră din gresie rezis-tentă, şlefuite cu grijă străbătând „grădinile suspendate” ale aşezării. În faţa altarului, ei constată trecerea zilei, pe care iniţiaţii o con-semnează în răbojul calendar.

În ordinea cerută de însemnătatea zilei încheiate, notarea se făcea începând cu aliniamentul patrulater A, pentru zi, săptămână, lună, trimestru... apoi în Rotonda Mare şi în Rotonda Mică, pentru zile, săptămâni, luni şi ani.

Totul se operează în conformitate cu semnifi caţiile pieselor acestor sanctuare,

in Sibiu, with guidance form the archaeologist Ion Glodariu, has cleared up through the fog of exaggerated caution, the rays of the hard rock sun of the sacred enclosure, with „all its possible astronomical signifi cance”, the perfect North, the equinox and solstice, calculated for this area were recaptured for our ancestors’ science! I always claimed that these meanings do not exclude the use of the worship altar, so I suggested ideas like this: From under the slabs of hard rock, during ceremonies, the water mixed with the blood resulted from sacrifi ce fl owed toward the crowd under the hill „in large waterways, carved in limestone ... „.

Ceremonies were able to foretell astronomical phenomena that would impress ordinary people, such as eclipses. I imagine the immortal Getae as „shooting arrows up to the sky and threatening divinity” (responsible for these phenomena)...” If abduction of the celestial body, as a divine sign, prevented by the king and by his priests, was thus stopped to their urge, blind faith and obedience become relevant this way. Worshipping the moon and the sun receive emotional support, in these situations.

But implanting here the hard rock sun is mainly due to time-shaping functions, related to the surrounding sites.

Imagine what happened around the hard rock sun at noon, when the central indicator shadow falls on the altar clock-hand!

The High Priest, accompanied by the noble Dacians, step forward on „strong stone slabs, carefully polished through the” hanging gardens „of the settlement. In front of the altar, they state the day shift, which the wise men score on the calendar.

According to the signifi cance of the day, the calendar is marked starting from the rectangular alignment A, for each day, week, month, quarter ... in the Great Rotunda and for days, weeks, months and years in the Small Rotunda.

Everything is done in accordance with the meanings of the pieces of these sanctuaries,

www.dacoromanica.ro

- 29 -

aşa cum reiese din lucrările profesorului C. Bejgu.

Aceasta este numeraţia în acţiune! Amplasamentele şi grădinile ce le înconjoară, sunt accesibile numai iniţiaţilor. În jurul Rotondei Mari, la cele 104 blocuri de andezit din cercul A se socotesc săptămânile celor doi ani vulgari de câte 52 de săptămâni (2 x 52).

În restul zilei şi nopţii „putem vedea pe unul cercetând poziţia cerului... pe acesta studiind descreşterea şi scăderea lunii, pe celălalt observând eclipsele soarelui...”.

2. Altădată, după ce stabilisem structura geometrică a Rotondei de la Pecica, am decis să ne-o imaginăm refăcută şi introdusă în circuitul sacerdotal.

Fiind ucenici, afl aţi pe şantierul arheologic pentru iniţiere, pătrundem în incinta sanctuarului făţuit cu lut galben, printre stâlpii cei mai distanţaţi, pe unde se introduc vreascurile şi micuţa căprioară, pentru sacrifi ciu.

E noapte cu lună aproape plină. întreţinem focul sacru în „vatra de formă ovală înconjurată cu o gardină din pietre mari de râu” şi aşteptăm sosirea Marelui Preot. Iată-l urcând pe treptele din buşteni enormi ale fastuosului pârleaz strămoşesc. E urmat de câţiva pileaţi. Toţi sunt îmbrăcaţi în alb. După ei vin cei iniţiaţi în tainele sacerdotale. Costumele celor ce vin sunt gri închis.

Ucenicii consemnează situarea semne-lor indicatoare pentru 42 săptămâni în dreptul stâlpului de formă patrulateră, împreună cu semnul ce notează al 6-lea ciclu de 10 lunaţii.

Marele Preot consemnează în mod solemn evenimentul, arătând că luna nu este încă rotunjită. El ridică una din cele trei suliţe afl ate lângă focul sacru, anunţând sărbătoarea celor trei zile extra-calendaristice dedicate cultului lui Zalmoxe (60 lunaţii corespund celor cinci ani a douăsprezece luni, uzuali în oraşele-state greceşti, la care se referă Herodot când vorbeşte despre trimiterea solilor la Zalmoxe, de către geto-daci).

Evenimentul este anunţat de un bătrân care sufl ă în fl uier, „un tub de os foarte

as shown in the work of Professor C. Bejgu.

This is numeration in action! Sites and their surrounding gardens are accessible only to the illuminated ones. Around the Great Rotunda, for the 104 blocks of hard rock in the A circle they count two common years of 52 weeks each (2 x 52).

During the rest of the day and night „we can see one doing research on the sky position…, another one studying Moon decrease..., another one observing Sun eclipses... „.

2. Some other time, after we had stated the geometric structure of the Rotunda at Pecica, we decided to image it rebuilt and inserted in the sacerdotal circuit.

As disciples, on an esoteric archaeological site, we get inside the sanctuary fashioned with yellow clay, among the most distant pillars, where the brushwood is placed, together with the little deer to be sacrifi ced.

It’s almost full moon night. We maintain the sacred fi re in „the oval hearth surrounded by a large river stone chime” and wait for the arrival of the High Priest. Here he is climbing the enormous log steps of the ancient pompous stile. He is followed by some noble Dacians. All are dressed in white. The illuminated follow them, dressed in dark gray clothes.

The disciples note the location of the indicators for 42 weeks in front of the rectangular pillar, together with the sign noting the 6th round of 10 lunations each.

The High Priest solemnly records the event, showing that the moon is not still ro-unded. He raises one of three spears near the sacred fi re, announcing the holiday of these three extra-calendar days dedicated to the cult of Zalmoxis (60 lunations correspond to fi ve years of twelve months each, very com-mon in Greek city-states, which Herodotus refers to when speaking about sending mes-sengers to Zalmoxis, by Getic-Dacians).

The event is announced by an old man blowing the whistle, „a highly polished bone

www.dacoromanica.ro

- 30 -

şlefuit, ornamentat la o extremitate cu un cerc incizat”.

A treia seară sărbătorile continuă, reluându-se cu intrarea Marelui Preot, a preoţilor şi a celorlalţi iniţiaţi. Sunt pregătite trei suliţe şi se alege candidatul pentru a fi trimis sol la Zalmoxe. Acesta se dovedeşte a fi un talentat om de litere, (nu cercetător, nu regizor) şi e invitat să-şi citească versurile pentru că e poet.

Iniţiaţii ascultă emoţionaţi, apreciind că „în acest ţinut, Orfeu nu este singurul poet”11 şi se pregătesc să-l arunce în suliţele ridicate de oşteni spre cerul pe care străluceşte luna deja plină, rotunjită.

Noi glumeam, apreciind că azi această cinste ar reveni cercetătorilor ştiinţifi ci pluridisciplinari.

Pregătind pentru tipar această lucrare, mă gândesc la nenumăratele creiere româneşti care stăpânesc magia matematicii şi colindă lumea afi rmându-se în mod exemplar în software. Cred într-un aport românesc excepţional la dezvoltarea softului universal aici, la noi, acasă, în această civilizaţie a încifrărilor şi descifrărilor cu tradiţie milenară.

NOTE1. Zalmoxe (strălucit, luminat, învăţat) sau

Zamolxe (zeu trăitor printre oameni, zeu pământean) în înţelegerea autorilor, conform defi niţiilor cunoscute.

2. Herodot – (IV. 96), în „Izvoare pentru Istoria României”, vol. I, Bucureşti, 1964.

3. Iordanes – Getica.4. Hellanicos – Obiceiuri barbare

(Culegere, vol. I, p. 7).5, 6. Enciclopedia civilizaţiei şi artei

egiptene. Ed. Meridiane, Buc. 1974.7. 42 (numărul de săptămâni dintr-o decadă

lunară vulgară, unde numărul de zile e de 42x7=294), 295 (numărul de zile dintr-o decadă lunară reală)

tube, ornamented with an incised circle at one end „.

The third evening celebrations continue, by enter of the High Priest and the other illuminated ones. Three spears are ready and the candidate to be sent to Zalmoxis in chosen. He is a gifted man of letters, (not a researcher, not a director) and he is invited to read his poetry - because he is a poet.

The insiders listen in excitement, saying that „in this region, Orpheus is not the only poet”11, being prepared to throw him in the spears raised by the soldiers up to the sky, where the moon already shines, fully rounded. Jokingly, we said that this honor would be given nowadays to the multidisciplinary researchers.

Ready to print this paper, I am thinking about how many Romanian specialists, masters of the magic of mathematics, are wondering the world, rising to the top in software. I believe in an exceptional Romanian contribution to universal software development here, at home, within our civilization with millenary tradition in enciphering and deciphering.

NOTES

1. Zalmoxe (billiant, enlightened, erudite – or –Zamolxe a God living among people, an earth-born God) according to the authors’ comprehension, and to the known defi nitions.

2. Herodot – (IV. 96), in „Izvoare pentru Istoria României”, vol. I, Bucharest, 1964.

3. Iordanes – Getica.4. Hellanicos – Obiceiuri barbare

(Culegere, vol. I, p. 7).5, 6. Enciclopedia civilizaţiei şi artei

egiptene. Ed. Meridiane, Buc. 1974.7 .42 (the number of weeks in one monthly

decade, where the number of days is 42x7=294), 295 (the number of days in one monthly decade)

www.dacoromanica.ro

- 31 -

8. Acta Mussei Napocensis – 22-23, ‘85-’86, p. 105-l47.

9. I.H. Crişan – Spiritualitatea geto-dacilor, Ed. Albatros, Buc, ‘86.

10. Herodot – IV, 94.11. Ovidiu. Pont, II, 9, 5l-54.

12. Film documentar ştiinţifi c „Calendarul geto-dacic. Numeraţia”, Sahia Film 1989.

8. Acta Mussei Napocensis – 22-23, ‘85-’86, p. 105-l47.

9. I.H. Crişan – Spiritualitatea geto-dacilor, Ed. Albatros, Buc, ‘86.

10. Herodot – IV, 94.11. Ovidiu. Pont, II, 9, 5l-54.

12. A documentary fi lm: „Calendarul geto-dacic. Numeraţia” Sahiafi lm 1989.

www.dacoromanica.ro

- 33 -

The documentary THE GETIC-DACIAN CALENDAR. THE NUMBER OF ITEMS AND

THEIR MEANING”

SahiaFilm, 1989. Color, 13 min. Romanian, English, French,

Russian and German languagesWritten and directed by David Reu

Film commentary:David Reu and Constantin Bejgu

Scientifi c advisory: Acad. Nicolae Teodor-escu (mathematics – astronomy) and Dr. Alexandru Vulpe (archaeology – ancient

history)

Filmul ştiinţifi c„CALENDARUL GETO-DACIC, NUMERAŢIA”

SahiaFilm, 1989. Color, 13 min.Limba română, engleză, franceză,

rusă şi germană.Scenariul şi regia David Reu,

ComentariulDavid Reu şi Constantin Bejgu.

Consultaţia ştiinţifi că Acad. Nicolae Teodorescu (matematică-astronomie) şi Dr. Alexandru Vulpe (arheologie-istorie

veche).

Handwritten texts of the scientifi c advi-sors:

1. 26 XI 1988 Acad. Nicolae Teodorescu: “I agree with the scientifi c content and with the way it is presented in the script.”

2. 8 03 1989 Dr. Alexandru Vulpe: “I consider that from the archaeological and historic points of view, the script meets the required conditions. The hypothesis about the calendar function of the circular and rectangular alignment groups in the Dacian sanctuaries was issued and discussed with much competence by specialists. Starting from the assumption of numerical relations within the alignments, I fi nd the ideas in this scenario useful and interesting. Their release will certainly stimulate the viewers’ imagination and will contribute to the interest in knowing the Getic-Dacian spiritual civilization, which level proves to be, in the ancient world, very close to the great civilizations of the time. I therefore agree with the completion of this documentary fi lm and with my contribution as a scientifi c advisor for its authors.”

Texte olografe ale consultanţilor ştiinţifi ci.

1. 26 XI 1988 Acad. Nicolae Teodorescu: „De acord cu conţinutul ştiinţifi c şi modul de expunere a materialului în scenariu.”

2. 8 03 1989 Dr. Alexandru Vulpe: „Con-sider că, din punct de vedere arheologic şi istoric, scenariul îndeplineşte condiţiile necesare pentru a putea fi pus în practică. Ipoteza funcţiei calendaristice a grupuri-lor de aliniamente circulare şi rectangu-lare din sanctuarele dacice a fost emisă şi discutată cu multă competenţă de specialişti. Plecând de la această ipoteză a relaţiilor numerice din cadrul alinia-mentelor, ideile prezentate în scenariul de faţă mi se par utile şi interesante. Punerea lor în circulaţie va stimula cu siguranţă imaginaţia spectatorilor şi va contribui la interesul pentru cunoaşterea civilizaţiei spirituale geto-dace, al cărei nivel, în cadrul lumii antice, se dovedeşte a fi ap-ropiat de marile civilizaţii ale vremii. Sunt deci de acord cu realizarea acestui fi lm şi cu consultarea ştiinţifi că a realizatorilor.”

www.dacoromanica.ro

- 34 -

Comments to the images from the fi lm “The Getic-Dacian calendar. The

number of items and their meaning”Getic-Dacian relics continue to fasci-

nate us, by their mystery. They have always suggested interest in astronomical and calen-dar mathematics.

This interest comes from the regularity of columns and stones groups, circularly and rectangularly shaped.

Comentarii la fotograme din fi lmul“Calendarul geto-dacic,

Numeraţia”.Vestigiile geto-dacice ne fascinează

prin aura de mister ce le învăluie. Ele au sugerat dintotdeauna preocupări legate de matematica astronomică şi calendaristică. Asemenea sugestii decurg din regularitatea grupărilor de stâlpi şi pietre, care se constituie în aliniamente circulare sau dreptunghiulare.

www.dacoromanica.ro

- 35 -

The oppinion of acad. Nicolae Teo-dorescu, President of the Romanian Math-ematicians’ Society and The Association of Romanian Scientists, Secretary General of The Balcans Mathematicians’ Union: “Go-ing deeper into some essential aspects of the mathematical or astronomical knowled-geof the Dacians, determines the historians to search in our ancient sanctuaries ency-phered secrets. The sanctuaries function as calendars has been broadly discussed by archeologists, mathematicians, engineers, architects and other specialists.”

Iată părerea Acad. Nicolae Teodorescu, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Matemati-ce şi al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România, secretarul general al Uniunii Bal-canice a Matematicienilor: “Aprofundarea unor aspecte esenţiale ale cunoştinţelor actronomico-matematice ale geto-dacilor obligă cercetătorul ştiinţifi c să pătrundă tainele încifrate în sanctuarele străbune, a căror funcţie calendaristică a fost amplu discutată de arheologi, astronomi, mate-maticieni, ingineri, arhitecţi şi alţi oameni de cultură.”

Our researchers re-make in the studio some experimental models, to support a dar-ing mathematic- astronomical hypothesis re-garding the calendar functions of these altars of an ancient time, starting from the archaeo-logical reality kept in the fi eld or in reports and papers from the diggings.

Colectivul nostru de realizatori recon-stituie în studio machete pentru o îndrăzneaţă ipoteză matematico-astronomică referitoare la menirea calendaristică a altarelor timpu-lui atât de îndepărtat, pornind de la realitatea arheologică păstrată în teren sau consemnată în rapoarte de săpături şi comunicări.

www.dacoromanica.ro

- 36 -

The oppinion of dr. Archaeologist Alexandru Vulpe: “The presumption of numerical relations within the circular or rectangular alignment groups of the Dacian sanctuaries, as presented in this documentary fi lm, seems to me very interesting and useful.”

Iată şi părerea Dr. în ştiinţe arheologice Alexandru Vulpe: “Ipoteza relaţiilor numerice din cadrul grupărilor de aliniamente circulare sau rectangulare ale sanctuarelor dacice, prezentate în acest fi lm, mi se pare foarte utilă şi interesantă.”

Acad. Nicolae Teodorescu: “Let’s con-fi dently step onto knowledge ground of our silent but yet so meaningful relics, which will never be enough valued.”

Acad. Nicolae Teodorescu: “Să pătrundem cu încredere şi rigoare deci, pe tărâmul cunoaşterii zestrei atât de grăitoare a tăcutelor noastre vestigii, a căror îndurare şi mărinimie nu vor fi niciodată îndeajuns preţuite.”

www.dacoromanica.ro

- 37 -

– In 1984, Prof. Constantin Bejgu is-sued another theory about the link between the rhythm of some relics groups, and cosmic rhythms of the Moon or the Sun, proposing an original understanding/deciphering of the Dacian calendar in the sanctuaries.

În anul 1984 Prof. Constantin Be-jgu publică o ipoteză despre legătura dintre ritmurile unor grupări de piese din desco-peririle arheologice şi ritmurile ciclurilor lunare sau solare, propunând o descifrare originală a răbojului calendar din sanctuarele geto-dacice.

The author explained: “History of cul-ture and civilization shows that most of the ancient populations practiced a cult of the Moon. The image of the Moon is found in the oldest known calendar – the Egyptian one. This is mostly because some essential animal bio-rhythms depend on Moon cycles.”

Dar să-l ascultăm pe autorul ipotezei: “Istoria culturii şi civilizaţiei consemnează la mai toate populaţiile arhaice existenţa unui cult al lunii. Imaginea lunii e legată de cel mai vechi calendar, cunoscut la vechii egipteni. Aceasta, în principal se datorează constatării dependenţei unor bioritmuri esenţiale ale lu-mii animale de ciclicitatea fazelor Lunii.”

www.dacoromanica.ro

- 38 -

These are the main elements of the the-ory: It is already known that Moon phases have offered the 2 time units, the 7 days week and the 4 weeks month.

Iată principalele elemente ale ipotezei: Se ştie că fazele Lunii (N. DR. Lună nouă, primul pătrar, al doilea şi Lună plină) au oferit cele două unităţi de timp, săptămâna de şapte zile şi luna calendaristică de patru săptămâni.

But lunation, the period of time when the Moon aligns to the Earth in the same position related to the Sun, lasts more than 29 days and a half.

Dar lunaţia, perioada de aliniere a Lu-nii cu Pământul în aceeaşi poziţie relativă faţă de Soare, durează mai mult de 29 de zile şi jumătate.

www.dacoromanica.ro

- 39 -

Archaeological relics from Costeşti, Hunedoara, reveal two close sanctuaries, having 6 or 7 column rows each.

Vestigiile arheologice de la Costeşti, judeţul Hunedoara, relevă două sanctuare în-vecinate, cu câte 6 rânduri de 6 sau 7 stâlpi fi ecare.

www.dacoromanica.ro

- 40 -

Within Dacian settlement of Pecica, Arad, a sanctuary was discovered in the fi rst century B.C., having also 6 or 7 pillars on each row

În aşezarea dacică de la Pecica, judeţul Arad, tot sec. I î. Hr., a fost descoperit un sanctuar, format şi el din grupări de căte 6 sau 7 stâlpi fi ecare.

C.B.: “These alignments remind us about the 30 groups of 6+1 pillars, from the Great Circular Sanctuary of Sarmisegetusa Regia”.

C.B.: “Aceste aliniamente amintesc de cele 30 de grupări a câte 6+1 stâlpişori din Marele Sanctuar Circular de la Sarmizege-tusa Regia.”

www.dacoromanica.ro

- 41 -

C.B. : “If we count one week for each pillar in the alignments with 42 pieces, we can fi nd the key of the mystery. (It’s not as we like it to be, but it is a result of many trials and researches.) We obtain thus a time only 1 day shorter than the time of 10 lunations (moon cycles), that suggests a possible and probable alikeness of these cycles to the con-troversial 10 months calendar. (the source for the names we now use for the last 4 months of the year: September, October, November, December).”

C.B.: „Semnifi când cu o săptămână fi ecare stâlp din aliniamentele cu 42 piese, afl ăm cheia enigmei. (N. DR: Sunt întrebat: “de ce semnifi căm cum vrem stâlpii?” Răs-pund: „Nu cum vrem, ci după numeroase în-cercări, cu multe variante de numere, autorul ipotezei a ajuns la descoperirea cifrelor folo-site.”) Obţinem o durată cu numai o zi mai scurtă de cât perioada a zece lunaţii, aspect ce sugerează o posibilă înrudire a acestor cicluri cu controversatul calendar lunar de 10 luni. (N. DR: Din care se trag denumirile folosite azi pentru ultimele luni din an: septembrie, octombrie, novembrie şi decembrie.)

If each pillar gets the signifi cance of 10 lunations, where due to some negligible divisions of time, corrections (of 2 days each) must be applied, this could suggest rituals (out of the calendar counting).

Dacă semnifi caţia de 10 lunaţii este dată fi ecărui stâlp, se vor obţine serii a câte 60 de lunaţii, unde, datorită fracţiunii de timp neglijate, apar necesare corecţii de câte 2 zile, care pot sugera practici ritualice (extra-calendaristice).

www.dacoromanica.ro

- 42 -

C. B.: “ The cycle thus built will be completed after 360 lunations, with a negli-gible error. We can notice that the logic of numeration (number of items) in 60º and the division of the circle in 360º, are, as we al-ready know, of Sumerian origins.”

C. B.: “Ciclul astfel construit se încheie după 360 de lunaţii, cu o eroare neglijabilă. Surprindem aici logica numeraţiei în baza sexagesimală şi a împărţirii cercului în 360 de grade, originea căreia, după cum ştim, este considerată de natură sumeriană.”

On this sacred Dacian mountain, may-be on Kogaionon (as Strabon mentioned), at Sarmisegetusa Regia, in the Great Cir-cualr Sanctuary, the Geto-Dacian calendar was used. The already mentioned monthly rhythms were bringing traditional celebra-tions, which took place at 84 weeks and were asking for corrections to agree the calendar time with the astronomical one.

Pe acest munte sacru al dacilor, într-un posibil Kogaionon pomenit de Strabon, la Sarmizegetusa Regia, în Marele Sanctuar Circular, funcţiona calendarul geto-dacic. Ritmurile lunare amintite aduceau sărbători tradiţionale, care aveau loc la 84 de săptămâni şi determinau corecţii ce puneau de acord timpul calendaristic cu cel astronomic.

www.dacoromanica.ro

- 43 -

This theory is justifi ed by the existence of the circle with 84 columns, then twice monthly cycle of 42 weeks. The moon serves the solar calendar.

The hard rock sun, next to the Great Circular Sanctuary, was keeping track of the seasons changes.

Ipoteza este justifi cată de existenţa cercului cu 84 de stâlpi, deci dublul ciclului lunar de 42 săptămâni. Astrul nopţii slujeşte calendarul solar.

Soarele de andezit din vecinătatea marelui Sanctuar Circular înregistra schim-barea anotimpurilor.

We can thus notice the so-called diur-nal motion of the sun. After the longest night, at winter solstice on December 22 – the Da-cian New Year, the sun rises every day, until the spring equinox of March 21, when day is equal to night, reaching the highest point at summer solstice, with the longest day in June 22, then descends to a new equinox, at autumn on September 22, and returns to the winter solstice.

Schiţăm aşa-numita mişcare diurnă a Soarelui. După cea mai lungă noapte, la solstiţiul de iarnă din 22 decembrie – anul nou al dacilor, soarele urcă zi de zi, până la echinocţiul de primăvară din 21 martie, când ziua devine egală cu noaptea, atinge cea mai mare înălţime la solstiţiul de vară cu cea mai lungă zi la 22 iunie, după care coboară spre un nou echinocţiu, acum de toamnă, la 22 septembrie şi, revine iar spre solstiţiu de iarnă.

www.dacoromanica.ro

- 44 -

This succession makes a Dacian year of 13 months with 4 weeks per month, mean-ing 52 weeks. Overall, 364 days.

Această succesiune conturează un an dacic de 13 luni a câte 4 săptămâni, adică 52 de săptămâni. Un total de 364 de zile.

C.B.: “Rectangular solar calendar from Sarmisegetusa Regia included 52 col-umns on 4 rows, with 13 and 7 thicker pillars each, axially placed.”

Deceneu’s priests could use the 7 cen-tral pillars to mark one week. By the 4 pillars rows they could mark 4 weeks in one month, and by the 13 pillars rows – the 4 seasons of 13 weeks each, so 52 weeks in total, during 1 year. This meant 364 days.

Archaeological reports indicate the fi g-ure 104 as the number of well-shaped hard rock blocks surrounding the Great Circular sanctuary.

The fi lm director stated that this is sup-port for the week number in Dacian year, here doubled (52 x 2 = 104), thus proving concentration of the whole calendar within the centre of this circle.

C.B. “Calendarul Solar Dreptunghiu-lar de la Sarmizegetusa Regia conţine 52 de stâlpi pe patru rânduri a câte 13 şi 7 stâlpi mai groşi plasaţi axial.” Preoţii lui Deceneu puteau folosi cei 7 stâlpi centrali pentru mar-carea săptămânii. Cu rândurile de 4 stâlpi puteau marca 4 săptămâni din luna calen-daristică, iar cu şirurile de 13 stâlpi, cele 4 anotimpuri a câte 13 săptămâni, deci 52 săp-tămâni dintr-un an. Un total de 364 de zile.

Rapoartele arheologice indică cifra de 104 ca reprezentând numărul blocurilor de andezit bine fasonate care înconjoară Marele Sanctuar Circular.

Regizorul fi lmului menţionează că acesta este un argument în favoarea numă-rului de săptămâni din anul dacic dublat aici (52x2=104), dovedind concentrarea în aceas-tă Rotondă a întregului răboj-calendar.

www.dacoromanica.ro

- 45 -

Adding 2 days after 84 weeks could make a number of years longer, so that the time average (in days) could come closer the tropical year of that time.

The method is hidden in the central horseshoe pillars:

- during 21 years (21 pillars), 13 addi-tions (13 pillars) took place, which brought these 13 years to 364 + 2 = 366 days.

- out of 21 years, the rest of 8 (21-13=8) are 364 days long.

Adaosul de 2 zile după 84 de săptămâni putea lungi un număr de ani astfel încât me-dia timpului în zile să se apropie de anul tropic al epocii.

Metoda e încifrată în stâlpii potcoavei centrale:

- În 21 de ani (21 de stâlpi) aveau loc 13 adăugiri (13 stâlpi), care lungeau aceşti 13 ani la 364+2=366 de zile

- Din 21 de ani, ceilalţi 8 ani (21-13=8) sunt de 364 zile.

The average is 13x366+8x364 divided to 21=365,238 days. This result made the Dacian calendar more precise then the Iulian, used by the Roman.

Media este: 13x366+8x364 împărţit la 21=365,238 zile. Astfel, media obţinută făcea calendarul dacic mai precis decât cel iulian al romanilor!

Following the conciliation of the moon observation and the sun calendar calcula-tions, the Little Round Sanctuary indicates the delay of the moon phase, at the end of each 21 tropical years – 13 groups for 13 cycles.

Urmărind punerea de acord a observa-ţiilor asupra astrului nopţii cu calculele din calendarul solar, Micul Sanctuar Circular de aici indică numărul de zile cu care faza de referinţă a Lunii întârzie la sfârşitul fi ecărui ciclu de 21 de ani tropici – 13 grupări pentru 13 cicluri.

www.dacoromanica.ro

- 46 -

The age of this calendar can be deter-mined, through mathematical calculations, as dating from the years 700 B.C. (this is why prof. C. Bejgu considered Herodot’s oppinion, that Zalmoxis would have lived before Pith-agora, as being very realistic).

Adoptarea acestui sistem de semnifi ca-ţii numerice se poate situa prin calcule la pes-te 700 de ani înainte de Hristos. (N. DR: De aceea profesorul Constantin Bejgu considera întemeiată scrierea lui Herodot, că Zalmoxe ar fi trăit înaintea lui Pitagora.

The holes of 36 pillars in the Dacian sanctuary at Dolinean, on Dniester, Ist cen-tury after Christ, and also the possible func-tion of this round sanctuary as a calendar in the aim of memorizing the numeration hidden in the sanctuaries from the Orăştie Mountains, prove the spread of identical calendars all over the Dacian territory.

Urmele a 36 de stâlpi din Sanctuarul dacic de la Doplinean – pe Nistrul Mijlociu, sec. I d. Hr. – ca şi posibilitatea de a folosi acest sanctuar circular drept răboj pentru me-morarea numeraţiei încifrate în sanctuarele din Munţii Orăştiei, dovedesc răspândirea de calendare identice pe întreg cuprinsul Daciei.

The same numeration is to be found in the Great Gold Necklace in Simleul Sil-vaniei: 52 pendants are mathematically or-ganised, like the Sarmisegetusa calendar. Dating this thesaurus in the 4th century after Christ suggests cultural continuity in Transylvania.

Aceeaşi numeraţie apare şi în Marele Colier de aur de la Şimleul Silvaniei: 52 pan-dative sunt organizate după logica matema-tică a calendarului din Sarmizegetusa Regia. Datarea în secolul IV d. Hr. a acestui tezaur, sugerează continuitatea culturii autohtone în Transilvania.

www.dacoromanica.ro

- 47 -

With a multi-millenary experience, the Dacian numeration in the sanctuaries makes a valuable national archaeological thesau-rus. It also suggests the key of understand-ing mathematical and astronomical aspects in stones and pillars arrangements, at the mysterious Stonehenge – 2nd millenium B.C.

Consemnând o experienţă multimile-nară, limbajul numeraţiei din sanctuarele ge-to-dacice se constitue într-un valoros tezaur de vestigii noţionale. El sugerează şi cheia dezlegării aspectelor matematico-astrono-mice în organizarea pietrelor şi stâlpilor din enigmaticul Stonehenge – mileniul II î. Hr.

www.dacoromanica.ro

- 48 -

Dr. Al. V.: “Making this theory known will certainly stimulate imagination and will contribute to interest in knowing the Getic-Dacian spiritual civilization, whose level in the ancient world proves to be very close to the great civilizations of the time.”

Dr. Alexandru Vulpe: “Punerea acestei ipoteze în circulaţie va stimula cu siguran-ţă imaginaţia spectatorilor şi va contribui la creşterea interesului pentru cunoaşterea civilizaţiei spirituale a geto-dacilor, al că-rei nivel, considerat în cadrul larg al lumii antice, se dovedeşte din ce în ce mai mult a fi apropiat de marile civilizaţii ale vremii.”

Acad. N. T: “The authors of the fi lm suggest a new approach, that seems true and realistic to me, giving valuable infor-mation for understanding some controver-sial aspects of humankind history and civi-lization. “

Acad. Nicolae Teodorescu: “Autorii fi lmului nostru propun o nouă ipoteză, care mi se pare fericită şi veridică, oferind informaţii valoroase pentru înţelegerea unor aspecte controversate ale istoriei şi civilizaţiei omenirii.”

www.dacoromanica.ro

- 49 -

DOCUMENTARY FILM: “SARMIZEGETUSAFOR THE HISTORY

OF CIVILIZATIONS”

REU STUDIO,a fi lm by David and Tudor Reu.

FILMUL DOCUMENTAR„SARMIZEGETUSA PENTRU ISTORIA CIVILIZAŢIILOR”

REU STUDIO,un fi lm de David şi Tudor Reu.

Genericul fi lmului.

The front titles of the fi lm

www.dacoromanica.ro

- 50 -

Archaeologist dr. Adriana Rusu-Pescaru,director of Museum od Dacian and Roman

Civilization - DEVA

Archeological fi ndings show a continu-ous and intense social and economic activ-ity in the Paleolithic, Neolithic, Bronze Age and the two Iron Age phases, in the district of Hunedoara.

Arheolog dr. Adriana Rusu-Pescaru,director al Muzeului Civilizaţiei Dacice şi

Romane - DEVA

Descoperirile arheologice de pe teri-toriul Hunedoarei arată o continuă şi intensă activitate socială şi economică din perioada paleoliticului, neoliticului, epocii bronzului şi celor două faze ale epocii fi erului.

www.dacoromanica.ro

- 51 -

Dacians had very high developed sil-ver processing techniques from the second century B.C., and could make useful objects and jewelry. Commonly found objects are the burnt clay hand-made or wheel-made pottery. Coins were inspired from human or animal images. Dacians used to make art pieces from silver, bronze, gold, reli-gious monuments from metal or stone. Da-cians were writing using the Greek and the Latin alphabet. At Sarmizegetusa Regia, in a polygonal house, a large conical religious vase with the inscription DECEBALUS PER SCORILO was discovered. In the Dacian language “per” meant “son”, so the words could be translated as “Decebalus – Scori-lo’s son”.

La daci era foarte dezvoltată încă din secolul II î. Hr. prelucrarea argintului, din care se confecţionau obiecte utilitare şi de podoabă. Obiecte nelipsite sunt vasele de lut ars lucrate cu mâna sau la roată. Monedele aveau motiv de inspiraţie fi gura umană sau animalieră. Dacii confecţionau piese de artă din argint, bronz, aur, monumente de cult din metal sau piatră. Dacii foloseau scrisul, folosind şi alfabetul elen, şi cel latin. La Sarmizegetusa Regia, într-o locuinţă poligonală, a fost descoperit un mare vas de cult conic, pe care erau imprimate cuvintele DECEBALUS PER SCORILO. În limba dacică per însemna fi u, inscripţia fi ind citită Decebal fi ul lui Scorilo.

www.dacoromanica.ro

- 52 -

www.dacoromanica.ro

- 53 -

www.dacoromanica.ro

- 54 -

While climbing up the river valley of Grădiştea, towards Sarmizegetusa Regia. Over hills and valleys, there can be seen many settle-ments of the civilian, military, political and spiri-tual complex of the Dacians. The Dacian fortresses complex form Orăştie Mountains, during the sec-ond century B.C. – the fi rst century after Christ, included Costeşti Blidaru, Piatra Roşie and Feţele Albe – an architectural assembly that protected the great headquarters of Sarmisegetusa Regia.

Urcăm pe Valea Apei Grădiştei spre Sarmizegetusa Regia. Pe dealuri şi în văi, nu-meroase aşezări ale complexului civil, mili-tar, politic şi spiritual al dacilor. În ansamblul Cetăţilor Dacice din Munţii Orăştiei, din sec II î. Hr. – sec I d. Hr. intrau Costeşti-Blidaru, Piatra Roşie, Feţele Albe, sistem care proteja marele centru de la Sarmizegetusa Regia.

www.dacoromanica.ro

- 55 -

The fi rst fortress is the one on the Cetăţuia hills, in Costeşti village, situated at 561m altitude. Its visibility goes to the river Mureş. This “Acropolis” was the true residence of the Dacian kings. Monumental stairs lead us to the lodging-tower. It had two systems of fortifi cations: the ground mound and the inside wall. The Dacian wall, made by the “murus dacicus” technique, was raised from two limestone surfaces linked by wooden beam-girders (see the swallow-tail shaped holes where the girders were fi xed), while the empty space between these surfac-es was fi lled with ground and river stones. Some spiritual - cultural elements, consisting in four sanctuaries – alignments of limestone drums, used as a basis for rising wooden col-umns, were also discovered in the area.

Prima fortifi caţie este cea de pe dealul Cetăţuia, satul Costeşti, la 561 m altitudine. Are vizibilitate până la râul Mureş. Această adevărată “Acropole” a fost reşedinţă a regilor daci. O scară monumentală ne duce spre Turnul-locuinţă. Avea două sisteme de fortifi caţii: valul de pământ şi zidul de incintă. Zidul dacilor, lucrat în tehnica „murus dacicus”, se realiza din două feţe de pietre din calcar legate între ele cu bârne de lemn (vezi lăcaşurile în forma cozii de rândunică în care se fi xau bârnele), iar spaţiul dintre feţe se umplea cu pământ şi piatră de râu. Aici s-au descoperit şi elemente de cultură spirituală, ce constau din 4 sanctuare-aliniamente de tamburi de piatră de calcar, baze pe care se ridicau coloane de lemn.

www.dacoromanica.ro

- 56 -

Higher up, on the valley, there was the strongest fortress, on

Blidaru Hill, at 700m altitude, with its 6 strong towers. Dacian fortresses could communicate (by sight) in order to support each other.

Mai sus, pe Valea Apei, se afl a cea mai puternică fortifi caţie, pe dealul Blidaru, la 700 m altitudine, cu 6 turnuri solide. Cetăţile dacilor se vedeau între ele pentru a se sprijini reciproc.

www.dacoromanica.ro

- 57 -

The capital of the Dacian state, Sarmisegetusa Regia, was located in the Western side of Şureanu Mountains, on rug-ged fi eld, at 1000 m altitude. The entire area encompassed a vast complex of forts and set-tlements, extending over approx. 200 square kilometers.

Capitala statului dac, Sarmizegetusa Regia era situată în aripa de vest a Munţilor Şureanului, în zonă cu relief accidentat, la 1000 de metri altitudine. Regiunea întreagă cuprindea un vast complex de fortifi caţii şi aşezări, întinse pe cca. 200 km pătraţi.

www.dacoromanica.ro

- 58 -

Sarmisegetusa Regia was placed on the holly mountains of the Dacians, Kogaionon, lying on more than 200 artifi cial terraces, all of which had the characteristics of a city, in the ancient sense (including water and drain-age adduction). The sacred area was situated on two terraces, sustained by stone walls and containing 11 circular and rectangular sanctuaries built of stone and wood. Some of these refl ect astronomic calculations – deci-phered or not known yet.

Sarmizegetusa Regia era amplasată pe Muntele sfânt al dacilor, Kogaionon, pe mai mult de 200 de terase artifi ciale, având toate caracteristicile unui oraş în accepţiunea ter-menului din antichitate (inclusiv aducţiune de apă şi canalizare). Zona sacră se afl a pe două terase susţinute de ziduri de piatră şi cu-prinzând 11 sanctuare construite din piatră şi lemn, unele dreptunghiulare altele circulare. Unele dinre acestea au în ele materializate calcule astronomice, o parte descifrate, altele încă necunoscute.

www.dacoromanica.ro

- 59 -

www.dacoromanica.ro

- 60 -

Arheolog prof. Dr. Ioan Glodariu:

The iron age started in Romania in the twelfth century B.C., with rich mining activi-ties at the surface, and was highly developed in the second part of this period. Dacians were using an improved furnace for iron re-duction. They could obtain highly weight ball lumps near Sarmisegetusa (40 kg). The quan-tity of iron here could easily get over the one known in the area between Vienna and Sofi a. But their greatest achievement is manufactur-ing original tools whose shape and purpose stay the same until today. Romans re-used Dacian iron mines. Even today, Hunedoara is an important iron producer.

Arheolog prof. Dr. Ioan Glodariu:

Civilizaţia fi erului în România în-cepe din secolul al XII lea î. Hr. cu bogate exploatări la suprafaţă, fi ind foarte dezvoltată în a doua vârstă a fi erului. Dacii au cunoscut un cuptor perfecţionat pentru reducerea fi eru-lui. Obţineau lupe de greutate foarte mare (40 kg lângă Sarmizegetusa). Cantitatea de fi er de aici o întrece pe cea cunoscută până acum între Viena şi Sofi a. Dar cea mai mare real-izare e cea a unor unelte originale, care şi-au păstrat forma şi utilitatea până azi. Romanii au reutilizat minele de fi er ale dacilor. Şi în prezent Hunedoara e un mare producător de fi er.

www.dacoromanica.ro

- 61 -

www.dacoromanica.ro

- 62 -

Speaking about Dacian scientifi c ac-tivities, ancient news seemed quite incred-ible (according to Iordanes, who spoke about modern activities!). We know from archaeo-logical studies that Dacians used empiric pharmacy (lists with remedy herbs), or medi-cal surgery (such as brain trepanation).

We know about mathematic and astro-nomical implications of the Dacian construc-tions (especially the sacred ones). We know that the sanctuaries complex in Sarmisege-tusa Regia is oriented on the four axes of the cardinal points. We also know that each sanc-tuary and all of them together are involved in astronomical calculations.

Despre preocupările „ştiinţifi ce” ale dacilor, ştirile antice păreau deadreptul in-credibile (relatările lui Iordanes, care vorbea de preocupări moderne!). Arheologia ştie azi că au existat farmacie empirică (liste cu ierburi de leac), operaţii medicale execu-tate atunci (craniu trepanat). Ştim despre implicaţii matematice şi astronomice ale construcţiilor dacice (în primul rând cele sacre). Ştim sigur că la Sarmizegetusa Regia complexul de sanctuare e oriantat pe axele celor patru puncte cardinale. Ştim că fi ecare sanctuar şi toate împreună au tot implicaţii în calcule astronomice.

www.dacoromanica.ro

- 63 -

After Stavinschi - *(Director of the Academy’s Astronomical Institute between 1990 and 2005): Because of the relations that Dacians had with their neighbours, with civilizations from their time, we now believe that hypothesis issued on their mathematical-astronomical knowledge can be surely con-fi rmed.

Dr. astronom Magda Stavinschi (direc-torul Institutului Astronomic al Academiei în anii 1990-2005): Ţinând cont de legăturile pe care dacii le aveau cu popoarele vecine, cu civilizaţiile din acea perioadă, suntem convinşi că ipotezele care s-au emis asupra cunoştinţelor matematico-astronomice ale vremii de pe teritoriul Daciei pot fi confi rmate.

www.dacoromanica.ro

- 64 -

Shots from the fi lm “Decebalus”(produced at Sahiafi lm, directed

by Olimpia Daicoviciu), with the voice of PhD. archaeologist Hadrian Daicoviciu.

Distant descendant of Burebista and son of Scorilo, Decebalus built a strong state, by strengthening stone fortresses, increasing the number of workshops and building the an-desite sanctuaries at Sarmisegetusa. In 101, the Roman general Marcus Ulpius Trajanus crossed the Danube accompanied with an army of 150,000 soldiers. At Tapae, Deceba-lus lost the battle, but not the war. While peace time, he rebuilt the walls of the cities and made new weapons for taking revenge. In 105, Tra-jan crossed Danube with even more numerous armies, over the Bridge of Apollodorus from Damascus, at Drobeta. In 196, Sarmisegetu-sa fell betrayed by tarabostes, with Dacians exhausted by thirst. Romans imposed other rules and habits, which led to the birth of the Romanian people. Trajan’s Column in Rome is a monument for eternity, raised also in the honor of the great defeated Decebalus.

Fotograme din fi lmul„Decebal” (Sahiafi lm, regia Olimpia Da-icoviciu) comentate de Prof. Dr. arheolog

Hadrian Daicoviciu.

Urmaş îndepărtat al lui Burebista şi fi u al lui Scorilo, Decebal a format iar un stat purernic, întărind cetăţi de piatră, înmulţind atelierele făurarilor, construind sanctuarele de andezit de la Sarmizegetusa. În anul 101 generalul roman Marcus Ulpius Traianus trece Dunărea cu o oaste de 150.000 de oa-meni. Decebal pierde la Tape lupta, dar nu războiul. După pace, Decebal reface zidurile cetăţilor, făureşte arme noi pentru revanşă. Traian cu oaste sporită trece Dunărea în anul 105 pe podul lui Apolodor Damaschinul de la Drobeta. În anul 106 cade Sarmizegetusa trădată de tarabostes, cu dacii istoviţi de sete. Romanii impun alte rosturi din care se naşte poporul român. Columna Traiană de la Roma e un monument pentru eternitate înălţat şi marelui învins Decebal.

www.dacoromanica.ro

- 65 -

www.dacoromanica.ro

- 66 -

Sarmizegetusa Regia after the Roman destruction

Sarmizegetusei Regia după distrugerea romană.

www.dacoromanica.ro

- 67 -

Sarmizegetusa Ulpia Traiana – the Ro-man replica of Sarmisegetusa. Researchers of these relics

Sarmizegetusa Ulpia Traiana-replica romană a Sarmizegetusei. Cercetători ai acestor vestigii

www.dacoromanica.ro

- 68 -

Expedition (in 1992) together with the Association of Romanian Scientists to Sarmisegetusa Regia, led by Acad. Nicolae Teodorescu (president). Participants: arch. Dr. Alexandru Vulpe and Vasile Boroneanţ (president of the multidisciplinary commis-sion), eng. director David Reu (secretary of this commission), well-known researchers, members of the commission, eng. Gen. lt. Vasile Dragomir, eng Fl. C. Stănescu, archi-tect Silvia Păun, astronomers Dr Dorin Chiş, Dr Tiberiu Oproiu, Irina Predeanu, Petre Popescu, eng. speologist Ică Giurgiu, eng. Paul Tonciulescu and archaeologist Victor Teodorescu from Ploieşti. Representatives of local institutions in Hunedoara and of the Ministry of National Defence have contrib-uted to this action. Researchers from Arcaeo-logical Museum in Deva have participated, together with the manager Adriana Rusu and Cluj archaeologist Eugen Iaroslavski.

1992. Expediţie cu membrii Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă la Sarmizegetusa Re-gia, condusă de Academician Nicolae Teo-dorescu (preşedinte), cu arheologii doctori în ştiinţe Alexandru Vulpe şi Vasile Boroneanţ (preşedinte al Comisiei plurudisciplinare), ing. regizor David Reu (secretar al acestei Comisii), cercetători apreciaţi, membri ai Comisiei, ing. Gral. lt. (r) Vasile Dragomir, ing. Fl. C. Stănescu, arhitect Silvia Păun, as-tronomii dr. Dorin Chiş, dr. Tiberiu Oproiu, dr. Irina Predeanu, dr. Petre Popescu, ing. Speolog Ică Giurgiu, ing. Paul Tonciulescu şi arheolog Victor Teodorescu din Ploieşti. Au contribuit reprezentanţi ai instituţiilor locale din Hunedoara şi ai Ministerului Apărării Naţionale. Au participat cercetători ai Muzeului Arheologic din Deva cu direc-tor Adriana Rusu, precum şi arheolog Eugen Iaroslavski din Cluj.

www.dacoromanica.ro

- 69 -

the speech of Acad. Mathematician Nicolae Teodorescu: “I consider the impor-tance of this monument as being fundamen-tal not only on a national scale, but also international. We want to affi rm that monu-ments like this have to be consolidated, re-habilitated based on a national project, and made available to all humanity. They fully deserve to be among the priority UNESCO objectives.”

Intervenţia Academicianului matemati-cian Nicolae Teodorescu: “Consider că acest monument este nu numai de importanţă naţională esenţială , dar şi de importanţă internaţională. Dorim să afi rmăm că aceste monumente trebuie să fi e consolidate, refăcute, pe baza unui proiect naţional şi să fi e puse la dispoziţia întregii umanităţi. Ele merită pe deplin să fi e printre obiec-tivele prioritare ale UNESCO.”

www.dacoromanica.ro

- 70 -

The speech of Acad Dr Archaeologist Alexandru Vulpe: “Istria is a very important monument, too, but there also exist Greek and Roman fortresses. But there are no other Dacian settlements and sanctuaries of the same importance as these, in the whole world. This monument is, for sure, compa-rable to the greatest world’s monuments – as Stonehenge in Britain or the great Aztec temples, in Mexico…”

Intervenţia Acad. Dr. arheolog Alexandru Vulpe: “Şi Istria este un monument foarte important, dar mai există cetăţi greceşti, mai există castre romane. Dar, nu mai există nici o aşezare dacicăşi nişte temple dacice de de această importanţă pe tot globul. Acest monument, ca importanţă, este comparabil cu marile monumente ale lumii, spun eu, Stonehenge din Anglia, sau marile temple incaşe, sau cele aztece din Mexic...”

www.dacoromanica.ro

- 71 -

Multidisciplinary research of the Da-cian relics continued by inviting professor Clive Ruggles from Leicester University, President of the International OXFORD Conference and of The European Society for Archaeo-astronomy – invitation made by the National UNESCO Comission and by the Association of Romanian Scientists. This expedition was organized in agreement with The Romanian Mathematics Society, The As-tronomical Institute, The Institute of Geody-namics of the Romanian Academy, The Local Council of Hunedoara, The Archaeological Museum in Deva, and The Heritage Depart-ment within the Ministry of Culture. The ex-pedition was accompanied by fi lm-makers from Sahiafi lm and reporters from “Eveni-mentul Zilei” newspaper. There was a work-ing visit at sites from Costeşti Hunedoara and Sarmisegetusa Regia, in the autumn of 1993…

Cercetarea pluridisciplinară a vestigi-ilor dacice continuă cu invitarea la Sarmize-tusa de către Comisia Naţională UNESCO pentru România şi de către Asociaţia Oame-nilor de Ştiinţă a profesorului Clive Ruggles de la Universitatea Leicester, preşedintele Conferinţelor Internaţionale OXFORD şi al Societăţii Europene pentru arheoastronomie şi respectiv, pentru astronomie în Cultură. Domnia sa este chiar preşedintele Comis-iei 41 de Istoria Astronomiei a Uniunii As-tronomice Internaţionale pentru trieniumul 2009-2012. Expediţia a fost realizată în co-laborare cu Societatea Ştiinţelor Matematice, Institutului de Astronomie şi Institutului de Geodinamică ale Academiei Române, pre-cum şi cu Consiliul Local Judeţean Hunedo-ara, Muzeul Arheologic Deva, Direcţia Pat-rimoniului din Ministerul Culturii. Expediţia a fost însoţită de cineaşti ai Sahiafi lm şi de reporteri de la “Evenimentul Zilei”. S-a re-alizat astfel o vizită de lucru la siturile de la Costeşti-Hunedoara, şi Sarmizegetusa Regia în toamna anului 1993;

www.dacoromanica.ro

- 72 -

… and also to Ulpia Trajana August, the Roman capital of Dacia, that was added the name of Sarmisegetusa, in order to re-member the idea of Dacian continuity even under the Roman domination.

precum şi la Ulpia Traina Augusta, capitala romană a Daciei, căreia i s-a adăugat numele de Sarmizegetusa pentru a impune ideea de continuitate dacică sub stăpânirea romană.

www.dacoromanica.ro

- 73 -

The interview of professor Ruggles at Sarmizegetusa Regia: “I met a number of archaeological sites ... and some archeo-as-tronomers, who impressed me very much...

In the last 30 years, the archeo-as-tronomy learned to be reluctant, being lo-cated at the intersection of several disci-plines ... Some hypotheses presented here particularly impressed me very much. It is important that we have met and we need to continue our debates. I’d be encouraged by the efforts that you have to do to in order to preserve and use these data. The need of the international community to participate in this, for the benefi t of civilization, is obvi-ous ...”

Interviul profesorului Clive Ruggles la Sarmizegetusa Regia:

„Am cunoscut un număr de situri ar-heologice... şi o seama de arheoastronomi, care m-au impresionat foarte mult...

Arheoastronomia, în cei 30 de ani de existenţă a învăţat să fi e reticentă, afl ându-se la intersecţia multor discipline... Unele ipoteze prezentate aici m-au impresionat în mod deosebit. E important că ne-am cu-noscut şi trebuie să continuăm discuţiile. Sunt încurajatoare eforturile ce urmează să le faceţi pentru a conserva şi folosi aceste date. Este evidentă necesitatea participării la aceasta a comunităţii internaţionale în benefi ciul civilizaţiei...”

www.dacoromanica.ro

- 74 -

Meetings of professor Clive Ruggles at the National Commission for UNESCO. Other participants: Secretary General Prof dr. George Văideanu, Editor-in-chief dr. Ilie Şimon, PrimVicepresident of the Asso-ciation of Romanian Scientists, Gral.(r) prof. dr. Vasile Cândea, Vicepresident dr. Magda Stavinschi Manager of the Astronomical In-stitute of Romanian Academy, members of the Association, Prof. Constantin Bejgu, eng. director David Reu-secretary of the multidis-ciplinary Commision, editor Dan Tudor Reu, representatives of the Ministry of Culture, Ministry of Public Works and Town Plan-ning, reporters from the newspaper “Eveni-mentul Zilei”.

Întâlnire cu profesorul Clive Ruggles la Comisia Naţională a UNESCO pentru România. Au participat Secretar general prof. dr. George Văideanu, Redactor şef dr. Ilie Şimon, Prim-Vicepreşedinte al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă Gral.(r) prof. dr. Vasile Cândea, Vicepreşedinte AOŞ, dr. Magda Stavinschi directoarea Institutului de As-tronomie al Academiei, membrii AOŞ prof. Constantin Bejgu, ing. regizor David Reu - secretar al Comisiei pluridisciplinare AOŞ, redactor Dan Tudor Reu, reprezentanţi ai Ministerul Culturii şi Cultelor, Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, reporteri ai “Evenimentului Zilei”.

www.dacoromanica.ro

- 75 -

- Conclusions of professor Dr. Clive Ruggles: “I wish that you will be able to preserve these relics in order to continue further discussions on Dacian sites in the future. I hope that you will fi nd together the way to interest the international community to support preservation of these vestiges”.

Concluziile profesorului Clive Rug-gles, Preşedintele Societăţii Europene pen-tru Astronomie în Cultură: “Vă doresc să puteţi conserva aceste vestigii pentru a putea continua discuţiile asupra siturilor dacice în viitor. Sper că veţi putea găsi împreună modul în care să atrageţi comu-nitatea internaţională pentru a ajuta la conservarea acestor vestigii.”

The speech of the Manager of the Na-tional Museum, Dr. Radu Florescu, his urge to visit Sarmisegetusa Regia: “It is a ma-jor reference point in museums all over the country, but the monument itself, grandious and pathetic as it is, can not be brought to any museum. One single day spent there, on the ruins of this “eagles’ nest” in Orăştie Mountains, is unforgettable and can not be described into words.”

Îndemnul Directorului Muzeului Naţional al României, dr. Radu Florescu, de a vizita Sarmizegetusa Regia: “Sarmizegetu-sa este un reper primordial în toate muzeele ţării, dar monumentul cu toată măreţia şi pa-tetismul lui nu poate fi adus în muzeu. O zi petrecută acolo, pe ruinele cuibului de vulturi din Munşii Orăştiei este de neuitat şi trăirea nu poate fi descrisă în cuvinte.”

www.dacoromanica.ro

- 76 -

www.dacoromanica.ro

- 77 -

ARGUMENTAcad. Nicolae Teodorescu

(n. 1908 - d. 2000)la

„MATEMATICA ASTRONOMICĂ ŞI CALENDARISTICĂ A

SANCTUARELOR GETO-DACICE”de Constantin Bejgu.

Strămoşii noştri geto-daci

ne-au lăsat o moştenire plăsmuită în piatră, care a învins timpul şi distrugerile, supravieţuind dramei înfrângerii suferite în ultimul război cu romanii, năvălirilor popoarelor migratoare şi, apoi, stăpânirilor străine, aproape două mii de ani. Risipită pe întreg teritoriul ţinuturilor româneşti, această moştenire ne leagă de cei „mai curajoşi şi mai viteji dintre traci”, cum îi califi ca Herodot.

Ce ştim noi despre aceşti strămoşi, pe care Traian, învingător abia după două războaie, în care a jucat o carte supremă pentru a înfrânge cerbicia dacică, i-a imortalizat în Columna din Forul Traian, pentru a-şi glorifi ca triumful?

Destul de puţin, faţă de imensitatea numărului de întrebări la care suntem chemaţi să răspundem, atât din cerinţa de a ne cunoaşte strămoşii şi de a-i cinsti, cum a făcut-o chiar învingătorul, parcă uluit de victoria câştigată, cât şi pentru a răspunde la insinuări şi răstălmăciri lipsite de temei şi jignitoare, care vin din afară, asupra statorniciei şi vitalităţii lor după cucerirea romană, în secolele de formare a neamului nostru românesc.

Această statornică legătură organică a omului cu pământul este înscrisă în aşezările dacice, pe care intuiţia chemării strămoşilor şi munca inspirată a arheologilor noştri le dez-groapă pretutindeni în această ţară binecuvân-tată, pe care niciodată străbunii n-au părăsit-o.

Din loc în loc, pe lângă aşezările modeste ţărăneşti sau meşteşugăreşti, apar

CONSIDERATIONby Academician Nicolae Teodorescu

for introducing the theory of Professor Constantin Bejgu:

MATHEMATICAL AND ASTRONOMICAL CALENDAR

OF THE GETIC-DACIAN SANCTUARIES

Our Getic-Dacian ancestors have left us a legacy forged in stone, which outlived time and destruction, surviving the dramatic defeat in the last war with the Romans, the migratory invasions and later the foreign rulers, for almost two thousand years. Scattered over the entire Romanian land, this heritage bind us to „the bravest and most courageous ones among the

Thracians” – as Herodotus said.What do we know about these ancestors,

immortalized by Trajan, conqueror only after two wars when he played his ultimate chance do defeat the Dacian obsinacy, on the famous Column in the Trajan Forum, in order to glorify his triumph?

Very little, compared to the great number of questions that we are called to respond, both because we need to know and to honor our ancestors, as even the conqueror did, stunned by his victory, and also to answer the misinterpretations and unfounded, insulting insinuations, coming from outside, on their steadiness and vitality after the Roman conquest, during the centuries when the Romanian people was born.

This constant human organic connection with the land lies in Dacian settlements, unburied everywhere in this blessed country, which our ancestors never left, through the inspired work of our archaeologists and their intuition.

Here and there, besides poor peasant or artisan settlements, solemn character

www.dacoromanica.ro

- 78 -

la lumină construcţii cu caracter solemn sub formă de amplasamente de stâlpi pe care specialiştii le-au dăruit cu denumiri diverse ca: alinieri, cerc de lespezi, aliniamente patrulatere sau sanctuare circulare ori, generic, amplasamente sau rotonde.

Acestea sunt tot atâtea enigme arheologice, care vorbesc într-un limbaj tăcut, pietrifi cat, ce se cere descifrat pe căile pe care ştiinţa acestui secol ni le pune la dispoziţie într-o cercetare inter şi multidisciplinară, însufl eţită de dorinţa de a ridica vălul nebulos care ascunde un adevăr vital pentru istoria poporului nostru.

Ce taine de viaţă spirituală ascund aceste grupări regulate de stâlpi, ce însemnau ele pentru acest popor, care a clădit terase artifi ciale în cetăţile lui pentru a le da un loc şi o structură ce se repetă de la una la alta?

La astfel de întrebări chinuitoare, care vin deja din generaţie în generaţie de cercetători, un număr de specialişti din diverse domenii, au încercat să răspundă, venind în sprijinul arheologilor şi istoricilor. Intervenţia lor ar trebui să fi e apreciată ca binevenită, dată fi ind complexitatea problemelor care se pun în descifrarea tainelor vestigiilor arheologice.

Lucrarea „Matematica astronomică şi calendaristică a sanctuarelor geto-dacice”, semnată de prof. Constantin Bejgu, face parte din contribuţiile scrise, publicate fi e în reviste, fi e sub formă de cărţi, care au abordat problema crucială a semnifi caţiilor acestor „sanctuare”. Ea este rodul unei cercetări de zece ani, care s-au concretizat sub diverse forme, dintre care reţinem studiul Clemente de cunoaştere ştiinţifi că la geto-daci” publicat de prof. Constantin Bejgu în Anuarul Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova, din 1984. (fi g. 1)

Acest studiu aduce observaţii şi interpretări constatărilor arheologice privitoare la amplasamentele de stâlpi din sanctuarele de la Pecica – Arad sau Costeşti şi Grădiştea de Munte – Hunedoara. Din acestea rezultă, între altele, ipoteza de lucru a

building sites are revealed, e.g. the pillars that experts have named as: alignments or circles of stones, rectangular alignments, or circular sanctuaries – named as sites, or “rotundas”.

They are all archaeological enigmas who speak a silent, petrifi ed language, needed to be decoded by means of modern science, based on inter - and multi - disciplinary research, inspired by the desire to uncover the nebulous shroud that conceals a vital truth for our history.

What mysteries of spiritual life hide those groups of regular columns, what did they mean for the people who built artifi cial terraces in these cities to give them a place and a structure that is repeated from one to another?

A number of specialists from different fi elds have tried to support archaeologists and historians and answer these obsessive questions, coming from the past. Their intervention should be regarded as desirable, given the complexity of problems arising in deciphering archaeological mysteries.

The paper „Mathematical and Astronomical Calendar of the Getic-Dacian Sanctuaries”, signed by Professor Constantin Bejgu, is part of the written contributions, published either in journals or as books, which have approached the crucial signifi cance of these „sanctuaries.” It is the fruit of a ten-years-research which have resulted in various forms, including the paper “Elements of Scientifi c Knowledge of the Getae-Dacians” published by Prof. Constantin Bejgu in the Yearbook of History and Archaeology Museum of Prahova, 1984.(Fig. 1)

This study brings archaeological fi ndings and interpretations about the locations of columns in sanctuaries from Pecica - Arad or Costesti and Gradistea de Munte - Hunedoara. From these results, inter alia, the working assumption of the

www.dacoromanica.ro

- 79 -

semnifi caţiei de calendar-răboj pentru aceste sanctuare, un calendar lunar şi altul solar.

Lucrarea de faţă dezvoltă amplu aceas-tă ipoteză sub forma unui studiu aprofundat în care ideea de răboj-calendar este motivată pe baze matematice elementare, raţionamen-tul urmând căi logice. Săptămâna corespun-de în această idee ca rezultând din socotirea empirică a zilelor corespunzătoare fazelor lu-nare. Elementele considerate: 7 zile, 42 săp-tămâni şi 10 lunaţii sunt accesibile observa-torului empiric.

Calendarul lunar se găseşte modelat la Pecica în secolul II î.Hr. Acesta ar corespunde tradiţiei civilizaţiilor indo-europene, cu marele ciclu de 360 lunaţii, în care fazele Lunii se pot calcula pentru o perioadă de aproximativ 2460 ani, cu o eroare care nu depăşeşte o zi.

Această motivaţie poate aduce şi o explicaţie originii împărţirii cercului în 360°, moştenire sumeriană. Conform „Istoriei generale a ştiinţei” în redactarea lui René Taton, care consideră ca lipsită de o explicaţie acceptabilă numeraţia sexagesimală, deci lucrarea prof. Constantin Bejgu ar putea aduce o astfel de explicaţie.

Menţionăm că structura rotondei, care înscrie în sine cu propria rază un hexagon regulat, a fost comunicată sub formă de „extemporal” de ing. Regizor David Reu la Consfătuirea cu tema. „Aplicaţiile matematicii În istorie şi arheologie”, ediţia VI, organizată de Societatea de Ştiinţe Matematice din R.S. România la Vălenii de Munte în 30-31 octombrie 1988. Aici multipla folosire a stâlpilor rotunzi şi patrulateri cu semnifi caţia de zile, săptămâni şi lunaţii, dovedeşte o înţelegere profundă a modalităţilor de adaptare a răbojului-calendar la calcule matematico-astronomice din ce în ce mai complicate.

Autorul propune o numeraţie simplă, rezultând din evoluţia Lunii şi Pământului în jurul Soarelui iar cifrele 1, 4, 7, 10, 13, 21, 42, 84, 30, 60, 120, 240, 360, înscrise în răbojul-calendar, ne apar ca rezultatul unor observaţii simple şi utile, calculabile pe vestigii

signifi cance of a calendar-notch / score for these sanctuaries, a monthly and a solar calendars.

This paper develops this hypothesis as a comprehensive in-depth study where the idea of a calendar-score is based on elementary mathematics, on logical reasoning. The week results from the empirical counting of the days corresponding to monthly phases. Items to be considered: 7 days, 42 weeks and 10 lunations (moon cycles) are accessible to the empirical observer.

The monthly calendar is shaped on Pecica, in the second century BC. This would correspond to the traditions of the Indo-European civilizations, having the great cycle of 360 lunations, where the moon phases can be calculated for a period of about 2460 years, with an error not exceeding one day.

This rationale may explain the origin of dividing the circle into 360º, a Sumerian legacy in René Taton’s „General History of science”, who considers this an unacceptable explanation of the six-decimal numbering. So, Prof. Constantin Bejgu’s work could contribute to such explanation.

We note that the round structure itself, which includes a regular hexagon with its radius, was reported by eng. director David Reu at the Meeting on the theme “Applications of mathematics in history and archeology”, VIth edition, organized by the Romanian Mathematics Society, at Vălenii de Munte, during 30-31 October 1988. Here, multiple use of round and rectangular columns as days, weeks and lunations, shows a deep understanding of how to adapt the notch-calendar to mathematical-astronomical calculations of high complexity.

The author proposes a simple calculation, resulting from Moon and Earth evolution around the Sun and the numbers 1, 4, 7, 10, 13, 21, 42, 84, 30, 60, 120, 240, 360, entered onto the notch-calendar, appear as the result of some simple and useful

www.dacoromanica.ro

- 80 -

arheologice – stâlpi, coloane, tamburi, pietre – şi permiţând chiar verifi carea şi corectarea unor concluzii trase anterior de alţi autori.

Cel de al doilea calendar geto-dacic se distinge prin realizarea anului tropic de 365, 38 zile, aplicând corecţii originale, în care se îmbina tradiţia unor sărbători extra calendaristice închinate Lunii, cum ar fi ziua de aşteptare după cea de a 42-a săptămână a calendarului lunar, cu cerinţele calendarului solar de 52 săptămâni.

La nedumerirea celui care s-ar mira de îmbinarea celor două calendare, se poate răspunde prin necesitatea de a pune de acord observaţia empirică a omului din popor, agricultor sau crescător de animale, care vede zilnic Luna, cu necesitatea calendarului solar pentru agricultorul care seamănă, cultivă, culege şi depozitează recolta.

Rotonda mare de la Sarmizegetusa Regia consemnează în potcoava centrală corecţiile aduse ciclului de 21 de ani solari vulgari de câte 52 de săptămâni prin 21 de stâlpi în faţa altor 13 stâlpi. Interpretarea autorului este că aceştia 13 din urmă înregistrează corecţiile la un interval de 84 săptămâni, care sunt înscrise prin numărul de stâlpi din inelul C.

Autorul realizează, prin descifrarea rolului matematico-astronomic al Rotondei mici de regulator al corelaţiei dintre calendarul solar, corectat prin Rotonda mare şi faza de referinţă a Lunii. Aceasta deoarece cu faza de referinţă a Lunii se verifi că trecerea timpului. Este aici o cucerire de mare rafi nament teoretic, care dovedeşte eforturi deosebite şi o inspiraţie remarcabilă.

Subliniem, de asemenea, ipoteza sa privitoare la posibila aplicare făcută de Zalmoxe a primei corecţii cu 37 de cicluri de câte 21 ani, ca urmare a construcţiei Rotondei mici, la care Vezina ar fi introdus o a doua corecţie de 2 zile la 84 săptămâni. Această ipoteză aruncă o lumină vie asupra mecanismului de modelare a timpului de

observations, calculated on archaeological traces - pillars, columns, drums, stones - and even allow the allowing check and correction of previous conclusions already exposed by other authors.

The second Getic-Dacian calendar differs by a tropical year of 365, 38 days, using the original correction, which combines the tradition of some extra-holidays dedicated to the Moon – e.g. the waiting day after the 42nd week of the monthly calendar, combined with the requirements of the solar calendar of 52 weeks.

If surprised by the combination of the two calendars, the answer comes from the need to reconcile the empirical observation of common people, farmer or producer, who sees the moon every day, with the farmer’s need for the solar calendar, as he sows, grows harvests and stores crops.

The Large Rotunda from Sarmizegetusa Regia records within the central “horseshoe” the corrections to the solar cycle of 21 vulgar years, with 52 weeks, by means of 21 pillars in front of other 13 pillars. Author’s interpretation is that these13 latter pillars recorded corrections to an interval of 84 weeks, indicated by the number of columns of ring C.

The author’s achievement is deciphering the mathematical astronomical role of the Small Rotunda as a correlation between the solar calendar, corrected by the Large Rotunda, and the reference phase of the moon. This is because the reference phase of the month monitors the passing time. This means fulfi lling a refi ned theory, which proves huge efforts and a remarkable inspiration.

We also stress the hypothesis regarding the possible application made by Zalmoxes to the fi rst correction with 37 cycles lasting 21 years each, in consequence of building the small Rotunda, where Vezina would have made a second correction, of 2 days at every 84 weeks. This theory sheds a vivid light on the mechanism of time shaping by our Getae-

www.dacoromanica.ro

- 81 -

către strămoşii noştri geto-daci.Spicuind din bogatul conţinut de idei al

acestei pasionante lucrări, menţionăm şi pre-supunerea că Herodot avea dreptate de a con-sidera că Zalmoxe ar fi trăit înainte de Pitago-ra, ipoteză pe care autorul o motivează logic. De asemenea, este interesantă apropierea pe care autorul o face între numerele remarcabi-le în calendarul geto-dacic şi numerele pita-goreice.

Lucrarea acordă un capitol întreg marelui colier de aur cu pandantive de la Şimleu Silvaniei, căruia, ca şi arheologul Victor Teodorescu, autorul îi atribuie semnifi caţia de calendar, punând în evidenţă interesante şi surprinzătoare particularităţi ale calendarului geto-dacic legate de calitatea sa de a indica epocile optime pentru muncile agricole.

Construcţia matematico-astronomică a semnifi caţiilor ascunse în sanctuarele geto-dacice realizată de autor capătă o aplicaţie care îi conferă un cadru gnoseologic mai larg decât cel oferit de aceste sanctuare. Într-adevăr, la Dolinean pe Nistrul mijlociu, acum în Ucraina, se degajează un sanctuar rotund, care confi rmă interpretările aduse de autor asupra semnifi caţiilor celorlalte sanctuare, asemănarea fi ind semnalată la timpul descoperirii chiar de cercetătorii sovietici.

Ultimul capitol al acestei lucrări dovedeşte că autorul ei nu se mulţumeşte să realizeze o construcţie teoretică a semnifi caţiei de calendare a sanctuarelor, ci cercetează specifi cul utilizării acestor amplasamente de stâlpi, ca modelatoare ale informaţiei calendaristice şi astronomice în societatea geto-dacică.

Cercetările care au căutat să descifreze tainele istoriei şi cele cultural-ştiinţifi ce ale vestigiilor lăsate de străbuni, au început de mult.

În 1979, mult regretatul profesor dr. Gheorghe Chiş, directorul Observatorului Astronomic al Universităţii din Cluj-Napoca, împreună cu prietenul său prof. P. Mureşan, etnolog, urcă aceste culmi

Dacian ancestors. Gleaning among the rich content of

ideas in this exciting work, we could mention the assumption that Herodotus was right to consider that Zalmoxes had lived before Pythagoras – an assumption that the author logically motivates. It is also interesting that the author suggests the link between the remarkable numbers from the Getic-Dacian calendar and Pythagorean numbers.

The paper allows an entire chapter for the great golden necklace with pendants, from Simleu Silvaniei, to which the author, like the archaeologist Victor Teodorescu, assigns the signifi cance of a calendar, highlighting interesting and surprising features of the Getic-Dacian calendar linked to its feature to indicate the optimum seasons for the fi eld work.

The mathematical-astronomical con-struction of meanings hidden in the Getic-Dacian sanctuaries, made by the author, re-ceives an application that confers it a gno-seologic framework broader than that one offered by these sanctuaries. Indeed, at Doli-nean, on the middle Dniester (now in Ukrai-ne), there is a round sanctuary, which confi r-ms the interpretations made by the author on the meanings of the other sanctuaries; the li-keness is reported to Soviet scientists during the discovery work itself.

The last chapter of this work proves that its author is not content to achieve a theoretical construct regarding the sanctuaries as calendars, but he examines the specifi city of using these sites’ columns, as modelers of the calendar and astronomical information in the Getic-Dacian society.

The research to decipher the mysteries of history and scientifi c cultural remains left by our ancestors began long ago.

In 1979, Professor George Chiş, director of the Astronomical Observatory of the University of Cluj-Napoca, together with his friend Professor P. Muresan, ethnologist, climbed the hills and waited in the rain,

www.dacoromanica.ro

- 82 -

şi aşteaptă în ploaie, dormind în corturi, clipa echinocţiului de primăvară pentru a descoperi direcţii astronomice în orientările indicate de sanctuare. Ei arată că „linia centrelor Soarelui de andezit şi sanctuarului dreptunghiular indică precis direcţia Nord-Sud, identifi când şi alte direcţii uimitoare, mărturii ale caracterelor lor astronomice”.

Această primă şi fundamentală descoperire a deschis calea altora care s-au succedat în anii următori, lărgindu-se aria semnifi caţiilor impresionante prin tăria lor de martori muţi ai unei culturi ce trebuia adusă la lumină. Generalul ing. Vasile Dragomir şi colaboratorii, folosind în mod independent mijloace de investigaţie modeme ajunge la aceleaşi rezultate, iar ing. Florin Stănescu înscrie în „Acta Musei Napocensis” din 1985-l986 ipoteza că „dacii au folosit şi ei instrumentul astronomic al epocii adică gnomonul şi cadranul solar”, bazată pe „realitatea fi zică, materializată În piatră într-un mod atât de original în incinta sanctuarelor cetăţii capitală”.

Cartea de faţă, a prof. Constantin Bejgu, este concepută şi elaborată pe baza unor analize logice de o claritate care impresionează, folosind mijloace matematice şi astronomice simple, pentru a ajunge la concluzii sintetice privind atât existenţa, cât şi particularităţile calendarului geto-dacic sculptat în sanctuarele de la Pecica, Costeşti şi Sarmizegetusa Regia, făurit în aur în colierul de la Şimleul Silvaniei şi regăsit în sanctuarul de la Dolinean. Acestea sunt şi ele o mărturie că Dacia liberă s-a întins mult în afara celei cucerite de romani, continuându-şi viaţa spirituală la nivelul pe care semnifi caţiile sanctuarelor o dezvăluie cercetătorilor ce folosesc interdisciplinaritatea ca un instrument revelator.

Este o lucrare de un deosebit interes ştiinţifi c, în care patriotismul luminat de râvna neobosită a cercetătorului multilateral se îmbină în mod revelator cu o competenţă excelentă.

Rezultatele remarcabile pe care autorul, cu modestia omului de ştiinţă, le pune în

sleeping in tents, for the moment of the spring equinox, to discover astronomical directions in the guidelines indicated by the sanctuaries. They showed that „the center line of the hard rock sun and of the rectangular sanctuary indicate precisely the North-South direction, also identifying other amazing directions, testimonies of their astronomical purpose.”

This fi rst and fundamental discovery opened the way for others that have succeeded in the coming years, widening the number of the impressive meanings by their quality of silent witnesses of a culture that had to be brought to light. General Engineer Vasile Dragomir and collaborators, using modern means of investigation independently achieved the same results, and Engineer Florin Stanescu enters in the „Acta Musei Napocensis” (1985-l986) his assumption that „the Dacians also have used the astronomical instrument of their time: the gnomon and the sundial,” based on „physical reality, materialized in stone in a totally original way, inside the sanctuaries from the main fortress”.

Professor Constantin Bejgu’s book is created on a logical analysis of an impressive clarity, using elementary mathematical and astronomical tools to reach synthetic conclusions regarding both existence and the features of the Getic-Dacian calendar, carved in the sanctuaries of Pecica Costesti and Sarmizegetusa Regia, forged in the golden necklace from Simleu Silvaniei, or re-found inside the sanctuary of Dolinean. These are also a testimony that free Dacians spread far beyond the Roman-conquered territories and continued their spiritual life to the standards that researchers continually disclose using interdisciplinarity as a relevant tool.

This is a work of a great scientifi c interest, in which patriotism enlightened by a tireless zeal of the comprehensive researcher combines with an excellent professionalism.

Remarkable results which the author,

with the modesty of the scientist, brings

www.dacoromanica.ro

- 83 -

faţa cititorilor, deschid calea aprofundării unor aspecte esenţiale şi atrăgătoare ale cunoştinţelor astronomico-matematice ale geto-dacilor.

Este o contribuţie impresionantă la cinstirea strămoşilor pe care ne ajută să-i cunoaştem şi prin mărturia unei culturi cu care ne putem mândri.

in front of the readers, pave the way for a deeper understanding of some key issues and attractive astronomic-mathematical knowledge of the Getae-Dacians.

It is an impressive contribution to honor our ancestors, helping us to know them also by the testimony of a culture that we can be proud of.

www.dacoromanica.ro

- 85 -

Constantin Bejgu

MATEMATICA ASTRONOMICĂ ŞI

CALENDARISTICĂ ASANCTUARELOR GETO-

DACICE

I. PREZENTAREA SINTETICĂ A MATERIALULUI ARHEOLOGIC.

1. ELEMENTELE DE BAZĂ ALE IDENTIFICĂRII URMELOR STÂLPILOR DE LEMN ÎN SANCTUARELE GETO-DACICE.

Sanctuarele dacice erau realizate fi e prin utilizarea stâlpilor de lemn, fi e prin confecţionarea unor stâlpişori de piatră.

Când treceau la realizarea unui sanctuar cu stâlpi de lemn, constructorii geto-daci procedau la unele lucrări pregătitoare ale căror urme vor rămâne peste milenii şi se vor constitui drept dovezi arheologice concrete. Asemenea dovezi nu au fost luate în seamă corect de către arheologi.

Prima operaţie pregătitoare impusă de organizarea unui sanctuar era, fi reşte, aceea a amenajării terasei pe care acel sanctuar trebuia amplasat. Când gradul de declivitate era destul de mare sau suprafaţa cerută era apreciabilă, se folosea pământul săpat în amonte pentru înălţarea zonei din aval, adoptându-se totodată măsurile necesare de stabilizare a terenului prin consolidări în aval cu ziduri trainice, uneori chiar dublate.

O asemenea situaţie a utilizării pământului rezultat din săpătură la umplerea zonei din aval este semnalată în special în fosta capitală dacică Sarmizegetusa Regia, la edifi carea c elei de a XI-a terase pe care se

Constantin Bejgu

ASTRONOMICAL AND CALENDRICAL MATHEMATICS OF

THE GETIC-DACIAN SANCTUARIES

I. SYNTHETIC SURVEY OF THE ARCHAEOLOGICAL MATERIAL.

1. FUNDAMENTAL ELEMENTS FOR IDENTIFYING TRACES OF THE WOODEN PILLARS IN THE GETIC-DACIAN SANCTUARIES

The Dacian sanctuaries were built either by using wooden pillars or by making some little stone poles.

When the Getic-Dacian builders began the constructi-on of a wooden-pillar sanctuary they did some preparatory works, whose traces would persist throu-gh millennia and become archa-eological evidences. Archaeolo-

gists have not accurately considered these evidences.

The fi rst preparatory operation related to the organisation of a sanctuary was indeed the organization of the platform on which the sanctuary had to be built. If the declivity degree was high enough or the required surface was considerable, the earth resulted from the upstream digging was used to make the downstream area higher and at the same time measures were taken to steady the ground through downstream consolidations by means of fi rm, sometimes doubled walls.Such a situation of using the earth from digging to fi ll up the downstream area is reported especially in the ex-capital of Dacia, Sarmizegetusa Regia, at the setup of the 11th

www.dacoromanica.ro

- 86 -

platform of the sanctuaries.When the platform had been already

leveled out, the Dacian builders started digging the holes for the wooden pillars. These holes had pre-established diameters, because the stone plates (usually of limestone or hard rocks) that had to fit easily in the bottom of those holes were produced in quarries situated most often tens of kilometres away. When the plates had been brought to the site where the sanctuary was to be erected, Dacians made a mixture of water, clay and gravel, which was quite thick but also fluid enough to allow shape changes; this mixture was laid on the bottom of each hole. Then they brought the stone plate and laid it with pressure till a part of the substrate fluid mixture would fill up the empty room and the plate would reach the required horizontal position.

Meanwhile, the pillars prepared for implantation had been superfi cially burnt, till the portion that had to be covered with earth was superfi cially carbonized. The result was a good protection against the anaerobic putrefaction fungi and the penetration of the oxygen that usually infi ltrates the earth together with the rainwater or by other natural ways. Then the pillars were set up in the middle of the stone plate and the hole was fi lled up.

Due to this construction technique the wooden pillars of the sanctuaries left four types of identifi cation traces:

1) traces of the holes (for the laypersons we specify that a hole, even if it is not used, can be identifi ed in a ground with no other diggings, by means of the difference in structure between the surrounding ground and the soil that fi lled the hole, regardless of the fact that the identifi cation occurs in 10 or 2000 years);

2) traces of the coal contour that impregnated the brinks of the hole as a result of the fact that only the wood which did not burn before the implantation of the pillars got rotten; this coal contour allows to indicate

afl ă sanctuarele.După ce terasa era gata n ivelată, con-

structorii daci procedau la confecţionarea gro-pilor în care urmau a fi implantaţi stâlpii de lemn. Aceste gropi aveau diametre prestabilite deoarece, concomitent, undeva în cariere situ-ate cel mai adesea la zeci de kilometri, se con-fecţionau discuri de piatră (calcar sau andezit, de regulă), tocmai potrivite pentru a fi uşor plasate pe fundul acelor gropi. În momentul în care discurile erau aduse la locul de ridica-re a sanctuarului, se proceda la realizarea unui amestec de apă, argilă şi pietriş destul de con-sistent şi, în acelaşi timp sufi cient de fl uid pen-tru a putea suporta modifi cări de formă; acest amestec era întins pe fundul fi ecărei gropi. Odată aşezat amestecul fl uid, se aducea dis-cul de piatră care era aşezat prin presare până când o parte a fl uidului din substrat completa spaţiile libere, iar discul căpăta poziţia orizon-tală necesară. Între timp însă, stâlpii tocmai confecţionaţi pentru implantare erau trecuţi superfi cial prin foc până la arderea şi carboni-zarea superfi cială a acelei porţiuni ce trebuia acoperită cu pământ. Prin această măsură de carbonizare superfi cială se asigura o destul de bună protecţie împotriva ciupercilor anaerobe de putrefacţie şi se împiedica pătrunderea în lemn a oxigenului infi ltrat în pământ odată cu apa din ploi ori pe alte cai naturale. Stâlpul era apoi aşezat pe centrul discului de piatră, după care urma umplerea gropii în vederea conso-lidării lui.

Datorită acestei tehnici de construcţie stâlpii de lemn din sanctuare au lăsat patru categorii de urme de identifi care:

1) urmele gropilor (pentru cititorul mai puţin avizat precizăm că o groapă, chiar nefolosită, poate fi identifi cată într-un teren nederanjat prin alte săpături, datorită diferenţei de structură între terenul din jur şi solul care a umplut groapa, indiferent dacă identifi carea are loc peste 10 sau peste 2000 de ani;

2) urmele conturului de cărbune impregnat în marginile gropii ca urmare a putrezirii exclusive a lemnului nears înainte de implantarea stâlpilor; acest contur de cărbune permite până şi precizarea grosimii

www.dacoromanica.ro

- 87 -

even the thickness of the pillar, which is generally different from the hole width;

3) the stone plate at the lower part and 4) the clay-and-gravel lens that

provided the steadiness and the horizontality of the basis-forming plates.

Because the above mentioned observati-ons have been neglected and the coal contour of the pillars has not been identifi ed, many er-rors in establishing the number of traces have occured, which means an incorrect report on the structure of some sanctuaries.

We inform the readers that these cases will be discussed within the presentation of the mentioned sanctuaries.

2. MAIN DACIAN SANCTUARIES IN THE LIGHT OF THE CRITICAL INVESTIGATION OF THE ARCHAEOLOGICAL EVIDENCES:

Dacian sanctuaries of Costeşti, Hunedoara district.

Close to the Dacian fortifi cation Cetăţuia at the edge of the village of Costeşti, Hunedoara, traces of four or fi ve sanctuaries, dated at the end of the 1st century BC, have been found. Only three of them can be considered as adequate for a structural reconstitution. We are introducing them according to the numerical order established by the archaeological researchers.

The big quadrilateral sanctuary I is placed on the northern coast of the hill Ce-tăţuia on a platform that was done by ground leveling. During the archaeological excavati-ons traces of 4 rows of 13 wooden pillars each were discovered. Their height probably excee-ded 2 m1 (Fig. 10).

The critical investigation of the archaeological evidences related to the big quadrilateral sanctuary I of Costeşti indicates a construction of 4 rows of 13 massive wooden pillars each.

The quadrilateral sanctuary III, placed also outside the fortress, was made of 6 rows of 7 pillars each (Fig. 11.a).

The quadrilateral sanctuary IV, placed very close to the sanctuary III, was made of 6

stâlpului, care, în mod normal, diferă de lărgimea gropii;

3) discul de piatră de la bază şi, 4) lentila de argilă şi pietriş prin care

s-a asigurat stabilitatea şi orizontalitatea discurilor-bază.

Datorită neglijării observaţiilor de mai sus şi neidentificării conturului de cărbune al stâlpilor, s-au ivit multe greşeli în stabilirea numărului de urme, deci o raportare eronată a structurii unor sanctuare.

Vom discuta aceste cazuri când vom prezenta sanctuarele resspective, cititorul fi ind avizat.

2. PRINCIPALELE SANCTUARE DACICE ÎN LUMINA EXAMINĂRII CRITICE A DOVEZILOR ARHEOLOGICE.

Sanctuarele dacice de la Costeşti, jud. Hunedoara.

În vecinătatea fortifi caţiei dacice de pe Dealul Cetăţuia, de la marginea satului Costeşti, jud. Hunedoara s-au descoperit urmele a patru sau cinci sanctuare, datând de la sfârşitul sec. I î.Hr., dintre care numai trei pot fi considerate ca apte pentru reconstituire structurală. Le vom prezenta pe rând, în ordinea numerotării lor de către autorii cercetărilor arheologice:

Marele sanctuar patrulater I este situat pe coasta nordică a Dealului Cetăţuia, pe o terasă obţinută prin nivelarea terenului. Cu ocazia săpăturilor au fost descoperite urmele a 4 şiruri a câte 13 stâlpi de lemn a căror înălţime depăşea probabil 2 m (fi g. 10).

Examinarea critică a dovezilor arheologice privitoare la marele sanctuar patrulater I de la Costeşti ne indică o construcţie alcătuită din 4 şiruri a câte 13 masivi stâlpi de lemn.

Sanctuarul patrulater III, aşezat şi el în afara cetăţii, era alcătuit din 6 şiruri a câte 7 stâlpi (fi g. 11.a).

Sanctuarul patrulater IV, amplasat în imediata vecinătate a sanctuarului III, era

www.dacoromanica.ro

- 88 -

rows of 6 pillars each (Fig. 11.b).

Circular sanctuary of Pecica, Arad department.

Sanctuary of Pecica is among the few which could be accurately reconstituted from the very beginning, despite its partial conservation.

The investigation of the sanctuary of Pecica was led by the Cluj based archeologist, I.H.Crişan. First, the author of the excavations came to the conclusion that it was a rotunda of 40 or more pillars. Then, by interpreting the situation of the conserved material, another conclusion came up: there were 6 groups of 7 pillars each and in each group 6 pillars were round and one pillar was 4-sided. It was a construction with wooden pillars, which had stone plates at their bottom.

The accuracy of the reconstitution of the sanctuary of Pecica is proved by the scientifi c calculations of the engineer David Reu, the author of a script for a scientifi c fi lm called „Test Paper in Ziridava”.

In this „test paper” it is proved that the sanctuary is inscribed with its own radius in a regular hexagon.

Even if the pillars could be separated from one another through somewhat larger distances or the access gate was somewhat bi-gger (which can be also the result of the gra-dual deviation in the course of time from the ideal circular form of the sanctuary), it is a certain fact that the sanctuary of Pecica was accurately reconstituted and can be defi ned as a circular assembly of 6 groups of 7 pillars each, of which 6 pillars were round and the seventh had a quadrilateral form (Fig. 13).

Sanctuaries on the eleventh platform of Sarmizegetusa Regia – nowadays the hill Grădiştea, village Grădiştea Muncelului, Hunedoara department.

The 11th platform on the hill Grădiştea was carried out some time between the end of the 1st century and the beginning of the 2nd

century A.D. As in the most cases, a really impressive volume of work was necessary

alcătuit din 6 rânduri a câte 6 stâlpi fi ecare (fi g. 11.b).

Sanctuarul circular de la Pecica, jud. Arad.

Sanctuarul de la Pecica este unul dintre puţinele care, în ciuda conservării sale parţiale, a putut fi reconstituit încă de la început în mod corect.

Cercetarea sanctuarului de la Pecica s-a făcut sub conducerea arheologului clujean I.H. Crişan, autorul săpăturilor ajungând iniţial la concluzia că ar fi vorba de o rotondă având 40 de stâlpi sau ceva mai mult. Ulterior, interpretând situaţia materialului conservat, se ajunge la concluzia că ar fi vorba de 6 grupări a câte 7 stâlpi, fi ecare grupare fi ind alcătuită din 6 stâlpi rotunzi şi din câte un stâlp cioplit în 4 feţe. Era vorba de o construcţie cu stâlpi de lemn, la baza cărora fuseseră amplasate bucăţi de lespede.

Că reconstituirea sanctuarului de la Pecica a fost corectă o dovedesc calculele inginerului David Reu, autor al unui proiect de scenariu pentru un fi lm ştiinţifi c intitulat „Extemporal la Ziridava”.

În acest „extemporal” se dovedeşte că Sanctuarul este înscris cu propria rază într-un hexagon regulat.

Chiar dacă unii stâlpi puteau fi separaţi între ei prin distanţe ceva mai mici, ori poarta de acces avea dimensiuni ceva mai mari (efect obţinut şi prin abaterea în timp de la forma circulară ideală a sanctuarului), un lucru rămâne cert: sanctuarul de la Pecica a fost reconstituit corect, putând fi admis ca o alcătuire circulară din 6 grupări a câte 7 stâlpi, în care 6 stâlpi erau rotunzi în fi ecare grupare, cel de al 7-lea având formă patrulateră (fi g. 13).

Sanctuarele de pe terasa XI de la Sarmizegetusa Regia, azi Dealul Grădiştea, com. Grădiştea Muncelului, jud. Hunedoara.

Terasa XI de pe Dealul Grădiştii a fost edifi cată la sfârşitul secolului I – începutul secolului al II-lea d.Hr. Cum s-a întâmplat în majoritatea cazurilor însă, pentru amenajarea acelei terase a fost necesar un volum de muncă de-a dreptul impresionant:

www.dacoromanica.ro

- 89 -

for the setup of the platform: on a slope with a rather high declivity they excavated the upstream ground and transferred the earth to the downstream area, where solid walls were purposely built to mark the borders of the determined surface. Walls were also built up to protect the upstream part of the platform against landslides, as the edge was too high because of the excavations.

On the 11th platform of Sarmizegetusa Regia several sanctuaries were built. Among them two were circular.

The big quadrilateral sanctuary A― Certain components of the big quadrilateral sanctuary A of sarmizegetusa Regia (Fig.14) are:― 52 massive wooden pillars, fi xed in the soil by the same number of limestone drums with a diametre of 1.5 m and a thickness of 0.25 m and lined up in 13 rows of 4 pillars each or in 4 rows of 13 pillars each;

― 7 shorter columns, placed on the long axis of the moment in a perfect symmetrical distribution in respect to the other 52 pillars; at the bottom part of the columns 7 limestone plates with diametres of cca. 1.10 m and thickness of cca. 0.2 m were laid superfi cially.

― an encloser, made of small hard rock poles, of which only 17 pieces have been preserved; the upper ends of these poles had the shape of a rectangular spigot.

Fig. 15 presents the sanctuary plan as described by C. Daicoviciu, while Fig. 16 displays the draught of an attempt to reconstitute the moment according to the data from the critical investigation of the archaeological evidences.

The big circular sanctuary: is the most impressive of all known monuments on the territory inhabited by Getae-Dacians. It is also placed on the 11th platform of Sarmizegetusa Regia, has a diameter of 30 m and the following components:

A – a ring of 104 hard rock blocks, 80-

pe o pantă cu declivitate destul de accentuată s-a procedat la excavarea pământului din amonte şi transferarea lui în aval, unde ziduri puternice, special ridicate, conturau limitele suprafeţei ce urma a fi amenajată. Tot prin ziduri puternice a fost protejată împotriva alunecărilor şi zona din amonte a terasei, acolo unde, prin excavaţie, se conturase un mal supraînălţat.

Pe această a XI-a terasă de la Sarmi-zegetusa Regia au fost amplasate mai multe sanctuare, între care două circulare. Iată date-le fundamentale ce descriu aceste sanctuare:

Marele sanctuar patrulater AReţinem elementele constitutive

certe ale marelui sanctuar patrulater A de la Sarmizegetusa Regia (fi g. 14):― un număr de 52 stâlpi masivi de lemn stabilizaţi în sol cu ajutorul a tot atâţia tam-buri de calcar cu diametrul de cca. 1,5 m şi cu grosimea de cca. 0,25 m erau aliniaţi în 13 rânduri a câte 4 stâlpi fi ecare ori în 4 şiruri a câte 13 stâlpi fi ecare;― un număr de 7 coloane mai scunde erau plasate pe axa lungă a momentului, într-o perfectă distribuire simetrică faţă de ceilalţi 52 stâlpi, la baza coloanelor fi ind situate, într-un plasament superfi cial, 7 discuri de calcar cu diametre de cca. 1,10 m. şi grosimea de cca. 0,20 cm;― îngrăditură alcătuită din stâlpişori de andezit, din care nu s-au mai păstrat decât 17 bucăţi; capetele superioare ale acestor stâlpişori erau fasonate sub forma unui cep dreptunghiular.

În fi g. 15 este prezentat planul sanctuarului aşa cum a fost înfăţişat el de C. Daicoviciu, iar în fi g. 16 este înfăţişată schiţa unei încercări de reconstituire a momentului în conformitate cu datele rezultate din examinarea critică a dovezilor arheologice.

Marele sanctuar circular este monumentul cel mai impresionant din cele ce se cunosc până astăzi pe teritoriul locuit de daco-geţi. El este amplasat tot pe terasa XI de la Sarmizegetusa Regia, are un diametru de cca. 30 m şi se compune din următoarele elemente:

A – un inel alcătuit din 104 blocuri de

www.dacoromanica.ro

- 90 -

99 cm long, 47-50 cm wide and 43-45 cm thick. The blocks are closely joined to one onother and give resistance to a second structure, which joins them in the interior part – structure B;

B – the second structure of the sanctuary is connected in the interior part to the ring A made by the 104 hard rock blocks; it consists of 30 groups of small hard rock poles with a height of 120-130 cm, a thickness of 18-20 cm and a width of 24.4-25cm. Here the upper end of the small poles also has the shape of a „spigot”. Each group is made of 6 pieces of that kind and is delimited from the neighbouring ones by a block similar to the ring A;

C – 3.65 m inwards from the ring B there is a third ring of pillars; it is made up of 84 massive wooden pillars cca. 40 cm thick and of cca. 3 m high. The pillars of this group had been carved on four sides, provided with 13 massive iron spikes whose exterior end in the shape of the letter L, and then plated with the fi nest terra-cotta. The 84 wooden pillars circle was not continuous, but interrupted in 4 points by two pairs of entrances, so that the following groups of pillars were formed: 19-20-22-23;

D – a structure consisting of the same kind of pillars as in C was placed closest to the sanctuary centre. It has the shape of a semi-ellipse fl anked by a row of pillars on its open side. The semi-elliptical part includes 21 pillars, while the straight one includes 13 pillars. Unlike the 84 wooden pillars of the circle C, it seems that these pillars used to be provided with 13 iron spikes each and the exterior end of the spikes had the shape of a ring, not that of the letter L. The two segments of the enclosure are delimited by two entrances similar to those of the ring C. These entrances, together with two of the 4 entrances of the ring C and an exterior threshold, build up a sort of symmetry axis of the sanctuary (Fig. 17).

(David Reu: I MENTION HERE THAT THE SOLID-WOOD PILLARS THAT NOW DECORATE THE INTERIOR OF THE BIG CIRCULAR SANCTUARY ARE NOT

andezit cu lungimea de 80-99 cm, lăţimea de 47-50 cm şi grosimea de 43-45 cm. Blocurile sunt strâns alipite unul de altul şi asigură rezistenţa unei a doua structuri imediat alipite în interior acestora, – structura B;

B – a doua structură a sanctuarului este, imediat alipită în interior cu inelul A al celor 104 blocuri de andezit; este alcătuită din 30 grupări de stâlpişori de andezit cu înălţimea de 120-130 cm, grosimea de 18-20 cm şi lăţimea de 24,4-25 cm. Stâlpişorii au şi aici capătul superior fasonat sub forma unui „cep”, fi ecare grupare fi ind alcătuită din 6 astfel de piese şi este delimitată de cele învecinate prin câte un bloc de tipul celor existente în inelul A;

C – la 3,65 m. în interior faţă de inelul B se afl ă un al treilea inel de stâlpi, de data aceasta conţinând 84 stâlpi masivi de lemn cu grosimea de cca. 40 cm şi înălţimea iniţială de cca. 3 m. Stâlpii acestei grupări fuseseră fasonaţi în 4 feţe, echipaţi cu câte 13 masive piroane de fi er cu capătul exterior îndoit în forma literei L şi apoi placaţi în teracotă din cea mai fi nă. Cercul celor 84 stâlpi de lemn nu era continuu, ci se întrerupea în 4 puncte prin intermediul a două perechi de intrări încât se realizau următoarele grupări de stâlpi: 19-20-22-23;

D – O structură conţinând acelaşi fel de stâlpi ca în incinta C era plasată cel mai aproape de centrul sanctuarului. Ea are forma unei semielipse fl ancată de un şir de stâlpi aşezaţi în linie în porţiunea sa deschisă. Partea semieliptică conţine 21 stâlpi, partea dreaptă, 13 stâlpi. Spre deosebire de cei 84 stâlpi de lemn din cercul C, stâlpii de aici se pare că erau echipaţi cu câte 13 piroane de fi er al căror capăt exterior avea forma unui inel şi nu a literei L. Cele două segmente ale incintei sunt delimitate de două intrări de tipul celor din inelul C, intrări care, împreună cu două din cele 4 intrări ale cercului C şi cu un prag exterior, formează un fel de axă de simetrie a sanctuarului (fi g. 17).

(David Reu: FAC AICI PRECIZAREA CĂ STÂLPII DE LEMN MASIV, CARE DECOREAZĂ ACUM INTERIORUL MARELUI SANCTUAR CIRCULAR,

www.dacoromanica.ro

- 91 -

AUTHENTIC AND DO NOT REPRESENT THE ARCHEOASTRONOMICAL REALITY! These pillars were used as a set for an art fi lm about Dacians and were arranged approximately, with no archeological scruples. The look reconstituted by the scale model with the assistance of the academicians Alexandru Vulpe and Nicolae Teodorescu is the one from the book’s cover page 1).

The small circular sanctuary is placed next to the big circular sanctuary and consists of 13 little andesite poles similar to those used to enclose the big quadrilateral sanctuary A, as well as in the structure of the circle B of the big circular sanctuary. One group has 6 small poles, then three groups have 8 small poles each, one group has 7 small poles and other 8 groups have 8 small andesite poles each. The groups are separated to one another in the same way as in the big circular sanctuary, by using a hard rock block, similar to those used in the structure of the ring A of the big circular sanctuary (Fig. 18).

Sanctuary of Dolinean, district Hotin, region Cernăuţi (nowadays in Ukraine) was made of 36 wooden pillars10. The sanctuary had 4 entrances, placed asymmetrically to the circumference of the almost perfect circle of the 36 pillars (Fig. 19), but formed, two by two, lines of a perfect astronomical orientation E-W and N-S.

** *

The number of the sanctuaries that have been revealed so far is much larger than what we have counted up to this point. Even in Sarmizegetusa Regia there are also some other constructions of this kind, not to mention the existence of at least one more in Costeşti, the sanctuaries of Batca Doamnei (Neamţ department), Bărboşi (Galaţi depart-ment), Racoş (Braşov department) etc. Yet, these sanctuaries are either insuffi ciently preserved, or they are of smaller interest, be-cause once the meaning of the most impor-

NU SUNT AUTENTICI ŞI NU REDAU REALITATEA ARHEOASTRONOMICĂ! Ei au constituit ambianţa unui fi lm artistic despre daci, fi ind dispuşi cu aproximare din interese scenografi ce, fără scrupule arheologice. Imaginea reconstituită pe machetă, cu consultarea academicienilor Alexandru Vulpe şi Nicolae Teodorescu, este cea de pe coperta 1)

Micul sanctuar circular este amplasat în imediata vecinătate a marelui sanctuar circular şi este alcătuit din 13 grupări de stâlpişori de andezit de tipul celor utilizaţi la împrejmuirea sanctuarului patrulater A şi în structura cercului B din marele sanctuar circular. O grupare este alcătuită de 6 stâlpişori, îi urmează alte 3 grupări a câte 8 stâlpişori; în continuare apare o grupare cu 7 stâlpişori, după care constatăm un număr de 8 grupări a câte 8 stâlpişori de andezit. Grupările sunt separate între ele în acelaşi mod ca în marele sanctuar circular, prin utilizarea a câte unui bloc de andezit de felul celor existenţi în compunerea inelului A din marele sanctuar circular (fi g. 18).

Sanctuarul de la Dolinean, raionul Hotin, regiunea Cernăuţi (azi în Ucraina), era alcătuit din 36 stâlpi de lemn. Sanctuarul era prevăzut cu patru intrări asimetric plasate în raport cu circumferinţa cercului aproape perfect în care erau amplasaţi cei 36 stâlpi (fi g. 19), dar formând, două câte două, linii cu perfectă orientare astronomică E-V şi N-S.

** *

Numărul sanctuarelor dezvelite până în prezent este mult mai mare decât cel enumerat de noi până aici. Chiar la Sarmizegetusa Regia mai sunt şi alte astfel de construcţii, ca să nu amintim de existenţa a cel puţin încă unul la Costeşti, apoi a sanctuarelor de la Bîtca Doamnei, (jud. Neamţ), Bărboşi (jud. Galaţi), Racoş (jud. Braşov) etc. însă acele sanctuare sunt fi e insufi cient conservate, fi e ar prezenta un interes mai redus prin aceea că, imediat ce s-a înţeles funcţia celor mai semnifi cative

www.dacoromanica.ro

- 92 -

tant constructions of this kind would have been clarifi ed, it can be easily extrapolated, and make their meaning also very clear.

3. AUXILIARY MATERIALS OF THE DACIAN SANCTUARIES.

During the archaeological researches on the platforms where the Dacian sanctuaries have been revealed, the specialists identifi ed other materials than those which could be used for a geometrical or numerical reconstitution of the locations. Predominant were the massive spikes of cca. 30 cm length with an end shaped as the letter L or as a ring, provided with ornamental nails, sometimes with noticeable shapes. Such materials were less analyzed while establishing the purposes of the sanctuaries. That is why we pay them a special attention.

For example, we consider the situation of the big sanctuary of Sarmizegetusa Regia. Here, in the area of the two enclosures formed by the wooden pillars, the number of the iron spikes was so large, that they represented a veritable treasure at that time. The material was scattered near the pillars, therefore it may be assumed that the sanctuaries were not set on fi re by the Roman besiegers, but they just collapsed in time in the loneliness of the mountains – the place had been abandoned long before by the priests, the soldiers and the local heads – as the pillars got rotten and fell down in winds and rains. H. Daicoviciu esteemed that the number of spikes for each pillar was between 9 and 13. Even if we take into account the minimum number of spikes in the sanctuary, i.e. 9 for each pillar, for the 118 wooden pillars the result is 1062 pieces, which means more than half of a ton of processed iron. This could have meant a signifi cant number of swords and spears with no need to extract the ore and to pay for its transformation to steel. If we take into account that the real number of the spikes could be 13, the total number would be 1537, i. e. cca. 750 kg of metal.

dintre edifi ciile de acest tip, se poate extrapola cu uşurinţă încât să li se înţeleagă şi funcţiile îndeplinite de ele.

3. MATERIALE AUXILIARE SANCTUARELOR DACICE.

Cu prilejul cercetărilor arheologice pe terasele unde au fost dezvelite sanctuare dacice, au fost identifi cate şi alte categorii de materiale decât cele ce ar putea servi la o reconstituire geometrică sau numerică a amplasărilor. Între aceste materiale au predominat în special piroanele masive – de cca. 30 cm. lungime – cu un capăt în forma literei L sau în formă de inel şi ţintele ornamentate, uneori de forme apreciabile. Astfel de materiale au fost mai puţin avute în vedere în momentul în care s-a încercat stabilirea scopului căruia fuseseră destinate sanctuarele, ceea ce ne şi face să ţinem mai mult cont de ele.

Analizăm, bunăoară, situaţia marelui sanctuar de la Sarmizegetusa Regia. Aici, în zona celor două incinte formate din stâlpi de lemn s-au descoperit atâtea piroane de fi er în-cât reprezentau o cantitate de material care la vremea respectivă reprezenta o adevărată co-moară. Materialul era împrăştiat în zona stâl-pilor, încât este de presupus că sanctuarele nu au fost incendiate de către asediatorii romani ai cetăţii dacice ci au căzut cu timpul, în sin-gurătatea mun ţilor abandonaţi de mult de către preoţii, ostaşii şi căpeteniile aşezării, adică pe măsură ce stâlpii au putrezit şi s-au prăbuşit sub bătaia vântului şi ploilor. H. Daicoviciu aprecia că numărul piroanelor care fuseseră fi -xate pe fi ecare stâlp de lemn era între 9 şi 13. Chiar dacă socotim numărul minim de piroane de fi er din sanctuar – adică pe acela de 9 pentru fi ecare stâlp – socotind că totalul stâlpilor de lemn era de 118, obţinem în fi nal numărul de 1062 bucăţi, adică mai mult de o jumătate de tonă de fi er prelucrat. Aceasta ar fi însemnat un important număr de săbii şi suliţe, fără să mai fi e nevoie de extragerea minereului şi apoi toate cheltuielile pentru transformarea acestuia în oţel. Însă, dacă vom socoti că numărul real al piroanelor pe stâlp putea ajunge la 13, totalul

www.dacoromanica.ro

- 93 -

A second group of very interesting materials, identifi ed during the excavations on the 11th platform in Sarmizegetusa Regia, consists of massive ornamental nails made also of iron, which had a diameter of cca. 30 cm and a similar length. They were found near one of the pillars of the big quadrilateral sanctuary A12 (Fig. 20).

The most interesting thing is that these ornamental nails were just the proper thing that could turn the pillars into a tally.

Beautifully adorned iron nails have also been found in the sanctuary of Costeşti. They are so numerous here, that it a hypothesis that would not consider the following aspect is impossible not to be dropped from the beginninng: the pillars of those constructions were successively given signifi cance by applying such a nail with a few centimeters diameter (usually 2-3cm) to each of them.

At last, even if they cannot be seen as auxiliary materials, the ends of the little hard rock poles in the sanctuaries of the 11th platform must be also considered among the elements that made the sanctuaries work as tallies, as numerical calculators.

4. SITES WITH ASTRONOMICAL ORIENTATION.

On the 11th platform of Sarmizegetusa Regia there is also a line- disposition with astronomical orientation. It consists of a circular platform and a pavement of hard rock blocks.

The circular platform was called „The Hard Rock Sun“ or „The Andesite Sun“. It is made of the following hard rock pieces:

― a central disk with a radius of 73 cm;― 10 „radii” – actually circle sectors,

that are cut in such a way as to complete the central disk to the size of 349 cm of the platform radius;

― a pavement attached to the north end of the disk, like a path“ that becomes narrower as it gets away from the disk.

acestora ar fi de 1534, adică cca. 750 kg. metal.Un al doilea grup de materiale deosebit

de interesante, identifi cat în cadrul săpăturilor pe terasa XI de la Sarmizegetusa Regia, îl reprezintă 5 masive ţinte ornamentate, şi ele tot din fi er, care aveau diametrul de cca. 30 cm. şi un cui cu o lungime cam de aceeaşi măsură. Ele au fost identifi cate lângă unul dintre stâlpii marelui sanctuar dreptunghiular A (fi g. 20).

Ce este mai interesant însă vine de acolo că respectivele ţinte ornamentale erau exact ceea ce ar fi trebuit pentru a face stâlpii de lemn ai marelui sanctuar să funcţioneze ca un răboj.

În cadrul sanctuarului de la Costeşti au fost de asemenea semnalate ţinte de fi er frumos ornamentate, aici numărul lor fi ind aşa de mare13, încât nu se poate să nu excluzi aprioric altă ipoteză care nu s-ar referi la semnifi carea succesivă a stâlpilor din acele construcţii prin fi xarea defi nitivă a câte unei asemenea ţinte cu diametrul de câţiva cm. (de regulă 2-3 cm.).

În sfârşit, chiar dacă nu pot fi considerate materiale auxiliare, capetele stâlpişorilor de andezit din sanctuarele de pe terasa XI trebuie plasate şi ele în categoria elementelor ajutătoare pentru funcţionarea sanctuarelor ca răbojuri, calculatoare numerice.

4. AMPLASAMENTE CU ORIENTARE ASTRONOMICĂ.

Pe terasa XI de la Sarmizegetusa Regia se găseşte şi un aliniament cu o clară orientare astronomică. El este format dintr-o platformă circulară şi un pavaj din blocuri de andezit.

Platforma circulară a fost supranumită „Soarele de piatră” sau „Soarele de andezit”. Ea a fost realizată din următoarele piese de andezit:• un disc central cu raza de 73 cm.;• 10 „raze” – de fapt, sectoare de cerc corespunzător fasonate încât să completeze discul central până la dimensiunile de 349 cm. cât are raza platformei;• în partea sa nordică, discului i-a fost ataşat un pavaj având aspectul unei „cărări” ce se îngustează treptat pe măsură ce se

www.dacoromanica.ro

- 94 -

The length of the path is 952-955 cm (the possibility that the blocks could have moved together 2-3 cm off the initial position is taken into account). Its orientation is perfectly meridian (Fig. 21).

In relation to the resulting line-disposition through the middle of the circular platform and to the above mentioned „path” (henceforth called „pavement” with meridian orientation) there also are two blocks placed within the rectangular sanctuary, north-west from the 11th platform – a cylindrical one and a four-faced one. All these elements create a line that marks the meridian direction of the place (it marks the geographical direction north-south, which means that this is an orientation to the Polar Star and not to the north direction of the magnetic compass).

II. EVOLUTION OF RESEARCHES RELATED TO THE FUNCTION

OF THE DACIAN SANCTUARIES

1. Hypothesis of the cultural function of the pillar site

Probably the fi rst archaeologist who associates the pillar complex with the idea of sacred constructions was D.M. Teodorescu, one of the prestigious pioneers of the Romanian archaeology.

„The religious centre in Grădiştea Muncelului – says the Historian I.H. Crişan from Cluj – proves to play an important role, as it was used the whole year round. Thus, it was not a common worship place among others, with a limited functionality for a certain season. Consequently, the climate conditions of the ancient time (heavy rains) determined, as in our times, the necessity of a closed, at least covered construction ...

The existence of the four rows of plates (at the big sanctuary A – author’s note) suggests regularity, an order that implies a certain calculation, actually an edifi ce. Their small thickness (0.20-0.25 cm) indicates that they cannot be column bases, they were simple plinths (foundations)”.

depărtează de disc. Lungimea cărării este de 952-955 cm (avem în vedere şi posibilitatea ca blocurile de andezit să se fi deplasat faţă de poziţia iniţială cu un total de 2-3 cm) iar orientarea ei este perfect meridiană (fi g. 21).

În relaţie cu aliniamentul obţinut prin centrul platformei circulare şi „cărarea” sus-menţionată („cărare” pe care de aici înainte o vom numi „pavaj” cu orientare meridiană), se afl ă şi două blocuri de andezit situate în interiorul sanctuarului dreptunghiular din nord-vestul terasei XI – unul cilindric, celălalt fasonat în 4 feţe – toate aceste elemente realizând un aliniament ce marchează linia meridiană a locului (adică marchează direcţia nord-sud geografi că, ceea ce înseamnă că este vorba de o orientare spre Steaua polară şi nu spre direcţia Nord indicată de busola magnetică.

II.ISTORICUL CERCETĂRII FUNCŢIEI

SANCTUARELOR DACICE

1. Ipoteza funcţiei culturale a amplasamentelor de stâlpi.

Probabil că primul arheolog pentru care complexul de amplasări de stâlpi se asociază cu ideea de construcţii sacre a fost D.M. Teodorescu, unul dintre pionierii de mare prestigiu ai arheologiei româneşti.

„Centrul religios de la Grădiştea Muncelului – spune istoricul clujean I.H. Crişan, se dovedeşte a fi puternic, folosit fi ind în tot decursul anului. Deci nu poate fi vorba doar de un loc de cult oarecare ce putea avea doar o funcţionalitate limitată numai la un anotimp anumit. Aşa stând lucrurile condiţiile de climă în antichitate ca şi azi, cu precipitaţii abundente impuneau o construcţie închisă cel puţin acoperită...

Existenţa celor patru şiruri de discuri (la Marele Sanctuar A – n.n.) sugerează de la sine o regularitate, o aşezare a lor după un anumit calcul, în ultimă instanţă un edifi ciu. Grosimea lor redusă (0,20-0,25 cm) dovedeşte că nu poate fi vorba de bazele unor coloane , ci că acestea erau numai plinte (temelii)”.

www.dacoromanica.ro

- 95 -

Constantin Daicoviciu and Hadrian Daicoviciu contributed much to the theoretical research on the problems of the Dacian sanctuaries5. But the result was nothing more than attempts of reconstituting some sanctuaries or to establish features of the Getae-Dacians’ religion (for these authors the large number of sanctuaries is a hint of a polytheist Uranian-Solar religion).

At present Sarmizegetusa Regia offers a miserable sight. The limestone drums are thrown off in a heap, where they get broken under the effect of the bad weather and the bustle caused by the groups of tourists, while overlarge, well-polished drums of reinforced concret are prepared in their places.

Therefore, we close this subchapter with the call expressed by the archaeologis Alexandru Vulpe at the scientifi c meeting in Sarmizegetusa Regia, led by the academician N. Teodorecu:

„There are many Roman fortifi cations or civil settlements all over the world, so that no matter how original they could seem, fi nally there still could be found a corresponding one in another fortifi cation or civil settlement in some other parts of the former empire.

But unlike any other Roman settlement, Sarmizegetusa Regia is unique and unrepeatable. That is why it must be examined and conserved with big responsibility, so that it could be left as a heritage for the next generations, same as our predecessors left it to us – like a high valuable treasure”.

2 Examination of the Dacian sanctuaries from the viewpoint of their astronomical position for calendrical purposes..

The publication of some researches on archeoastronomy based on mysterious archaeological units – such as the Egyptian pyramids or the megalithic sanctuary of Stonehenge, England – stimulated our researchers’ imagination, too. They centred upon the Dacians’ sanctuaries.

Constantin Daicoviciu şi Hadrian Daicoviciu au avut contribuţii importante la cercetarea teoretică a problematicii sanctuarelor dacice5. Nu se ajunge însă decât la încercări de a reconstitui unele sanctuare sau la a se stabili caracterul religiei daco-geţilor (unde multitudinea sanctuarelor sugerează autorilor o religie politeistă urano-solară).

Astăzi la Sarmizegetusa Regia suntem puşi în faţa unui spectacol dezolant. Tamburii de calcar sunt aruncaţi într-o grămadă, unde se fărâmiţează sub acţiunea nemiloasă a intemperiilor şi hărţuiala grupurilor de turişti, în vreme ce în locul lor sunt pregătiţi tamburi cu dimensiuni exagerate, bine şlefuiţi, turnaţi în beton armat.

Vom încheia deci acest subcapitol cu apelul pe care-l formula arheologul Alexandru Vulpe cu ocazia unei reuniuni ştiinţifi ce condusă de Acad. N. Teodorescu, la Sarmizegetusa Regia:

„În lume afl ăm numeroase fortifi caţii sau aşezări civile romane, încât oricât de originale ar părea, până la urmă tot îşi pot afl a un corespondent într-o altă fortifi caţie sau aşezare civilă de undeva din fostul imperiu.

Spre deosebire însă de oricare aşezare romană, Sarmizegetusa Regia este unică şi irepetabilă, motiv pentru care trebuie cercetată şi conservată cu toată răspunderea, spre a o putea lăsa moştenire generaţiilor viitoare, aşa precum ne-au lăsat-o la rândul lor înaintaşii – ca pe un tezaur de cea mai mare valoare”.

2. Cercetarea sanctuarelor dacice din punctul de vedere al poziţionării astronomice în scopuri calendaristice.

Apariţia unor cercetări de arheoastronomie întemeiate pe obiective arheologice învăluite în aura enigmei – cum ar fi piramidele egiptene sau sanctuarul megalitic de la Stonehenge, Anglia – a stimulat şi la noi imaginaţia cercetătorilor, care nu au întârziat să se orienteze către sanctuarele dacilor.

www.dacoromanica.ro

- 96 -

The fi rst astronomical researches with a solid scientifi c basis were made by the Cluj astronomer Gheorghe Chiş. Together with his friend Pompei Mureşan, he made equinoxial and solstitial determinations in 1979-1980, taking into account all the possibilities coming from the positioning of the constructions on the 11th platform of Sarmizegetusa Regia.

After complex measurements, the astronomer Gh. Chiş made the following statements:

― the line that connects the centre of the andesite circular platform to the centre of the rectangular sanctuary north-west from the 11th platform of Sarmizegetusa indicates the meridian of the place by an error of only 4 arc minutes;

― the direction of the sunrise at the winter solstice and at equinoxes is determined on the spot by an error of several tens of arc minutes, but much under an arc degree;

― there are similarities between the big circular sanctuary of Sarmizegetusa Regia and the well-known megalithic sanctuary of Stonehenge, England in respect of both forms and proportions.

Other research works in Sarmizegetusa Regia were carried out by topographers from the „Military Topography Direction” in 1983. The group of researchers led by the reserve-lieutenant engineer Vasile Dragomir carried out its activity independently from Prof. Gh. Chiş’s researchers (thus, without any knowledge about them) and drew similar conclusions. Moreover, the military group identifi ed the meridian orientation of the hard rock pavement attached to the circular hard rock platform west from the 11th platform.

The civilian engineer Florin Stănescu of Sibiu is also interested in the aspects related to the astronomical orientation of some constructions on the sacred platform of Sarmizegetusa Regia. He has the idea to use the meridian orientation of the pavement attached to the circular hard rock platform and prove that this very platform was also

Cele dintâi cercetări astronomice având o bază ştiinţifi că fermă au fost întreprinse de astronomul clujean dr. Gheorghe Chiş. Omul de ştiinţă clujean, împreună cu prietenul său Pompei Mureşan, a făcut determinări echinocţiale şi solstiţiale în anii 1979-l980 luând în seamă toate variantele date de amplasarea construcţiilor de pe terasa a XI de la Sarmizegetusa Regia.

Ca urmare a măsurătorilor complexe efectuate, astronomul Gh. Chiş a făcut precizări, cum ar fi :• linia ce uneşte centrul platformei circulare de andezit şi centrul sanctuarului dreptunghiular din nord-vestul terasei a XI de la Sarmizegetusa indică meridianul locului cu o eroare de numai 4 minute arc de cerc;

• direcţiile răsăritului Soarelui la solstiţiul de iarnă şi la echinocţii sunt materializate în teren cu o eroare de câteva zeci de minute arc de cerc dar mult sub un grad arc de cerc;• sunt similitudini între marele sanctuar circular de la Sarmizegetusa Regia şi celebrul sanctuar megalitic de la Stonehenge-Anglia, evidenţiate atât în domeniul formelor, cât şi în cel al proporţiilor.

Alte cercetări întreprind la Sarmizege-tusa Regia topografi i de la Direcţia Topogra-fi că Militară în anul 1983. Grupul de cerce-tători condus de gral.lt.(r), ing. Vasile Drago-mir şi-a desfăşurat activitatea independent de cercetările prof. dr. Gh. Chiş (deci fără a le fi cunoscut), ajungându-se la concluzii simila-re. În plus, colectivul militar identifi că orien-tarea meridiană a pavajului de andezit ataşat platformei circulare de andezit din vestul te-rasei XI.

Inginerul în construcţii Florin Stănescu, din Sibiu, se interesează şi el de aspectele ţi-nând de orientarea astronomică a unor con-strucţii de pe terasa sacră de la Sarmizegetusa Regia. Acest cercetător are ideea să exploa-teze orientarea meridiană a pavajului anexat platformei circulare de andezit, încercând să demonstreze că respectiva platformă a putut

www.dacoromanica.ro

- 97 -

used as a gnomon.Florin Stănescu essentially assumes that

if the circular platform and the pavement have a meridian orientation, it means that they were used as a pedestal for a gnomon and therefore the end of the meridian shadow of a pillar on the circular hard rock platform used to reach the extreme end of the meridian-oriented pavement on the day of winter solstice, while on the day of summer solstice it must have reached the edge of the circular platform.

Florin Stănescu has the undisputable merit to have opened a way that nobody else had approached before: he included among the constructions of astronomic and calendrical interest, the very monument which the steadfast opponents of such attempts considered to be a clear illustration of the theory of the religious exclusivism – the presumptive altar (only – editor’s note) for sacrifi ces.

3. Research works that attribute the function of modelling the Getae-Dacians’ calendar to the sanctuaries.

Due to the numerical regularity and to its circular forms, the big circular sanctuary of Sarmizegetusa Regia suggested from the very beginning a possible use for modelling the calendar. D.M. Teodorescu had already stated the idea of a relation to the monthly cycle11, even though at that time only the groups of small hard rock poles were known.

The fi rst and most important research work that investigated the big circular sanctuary of Sarmizegetusa Regia as a calendar modeller belongs to C. Daicoviciu. He saw the 30 groups of 60 little andesite poles each as corresponding to the Dacian semester and concluded that the Dacian year was made of 60 six-day „weeks”.

Despite that C. Daicoviciu’s hypothesis has not been confi rmed, it aroused the interest for examining the Dacian sanctuaries from the perspective of the calendrical modelling. Furthermore, trying to fi nd arguments for an erroneous hypothesis, H. Daicoviciu draws

servi şi drept gnomon.În esenţă, Florin Stănescu presupune că,

în eventualitatea în care platforma circulară şi pavajul au orientare meridiană, au servit drept postament pentru un gnomon, atunci trebuie să admitem că extremitatea umbrei meridiane a unui pilon aşezat pe platforma circulară de andezit atingea capătul extrem al pavajului cu orientare meridiană în ziua solstiţiului de iarnă, iar în ziua solstiţiului de vară trebuia să atingă marginea platformei circulare.

Florin Stănescu rămâne cu meritul incontestabil de a fi deschis un drum realmente neabordat de altcineva: includerea pe lista construcţiilor de interes calendaristic şi astronomic a exact acelui monument pe care adversarii categorici ai unor asemenea încercări îl considerau o redută inexpugnabilă a teoriei exclusivismului religios – presupusul altar (numai - n.red.) de sacrifi ciu .

3. Cercetări care acordă sanctuarelor funcţii de modelare a calendarului geto-dacilor.

Datorită regularităţilor numerice şi a formelor sale circulare marele sanctuar circular de la Sarmizegetusa Regia a sugerat încă de la început o posibilă utilizare pentru scopul modelării calendarului. Încă D.M. Teodorescu enunţa ideea unei relaţionări cu ciclul lunar, deşi încă nu se cunoşteau din acest monument decât grupările de stâlpişori de andezit.

Prima şi cea mai importantă cercetare în cadrul căreia marele sanctuar circular de la Sarmizegetusa Regia era investigat ca modelator de calendar a fost întreprinsă de C. Daicoviciu. El vede în cele 30 grupări a câte 60 stâlpişori de andezit un semestru dacic şi deduce că anul dacic era format din 60 „săptămâni” a câte 6 zile.

În ciuda faptului că ipoteza C. Daico-viciu nu şi-a afl at confi rmarea, formularea ei a stimulat interesul pentru examinarea sanc-tuarelor dacice şi din perspectiva unor mo-delatori de calendar. În plus chiar, încercând a afl a argumente pentru o ipoteză eronată, în

www.dacoromanica.ro

- 98 -

attention to the fact that not only the big circular sanctuary, but also the sanctuaries of Costeşti14 (he also included in this category the big quadrilateral sanctuary I, which he considered as being made of 60 pillars), show regularities in the counting base 6. Such a suggestion proved to be productive as well for the management of our research, and we cannot ignore that the authors of this hypothesis helped clarifying the theoretical problem of the Dacian sanctuaries.

Ioan Rodean is another pioneer in the investigation of the Dacian sanctuaries from the calendrical perspective, although he committed some errors in his attempt to study the use of the pillar shadows in the calendar determinations15.

But the most optimistic attempt to detect a mathematical language belongs to the research group of Braşov set by Şerban Bobancu, Cornel Samoilă and Emil Poenaru16.

Like their predecessors, they give priority to the examination of the big circular sanctuary, they include in their research also the rectangular (quadrilateral) sanctuaries, consider again the analogies among the archaeologists’ conclusions regarding the structure of the sanctuaries and are the fi rst to notice inadvertences in respect of the big quadrilateral sanctuary A of Sarmizegetusa Regia. Besides, they use the computer as an instrument and create a special software. Unfortunately, the result is totally unconvincing.

The hypothesis of Bobancu and his col-laborators is eliminated, since, meanwhile, the basis of their mathematical demonstra-tion has been annulled because of the last investigations on the big circular sanctuary of Sarmizegetus Regia, which show that the interior ring contained 84 pieces, not 68, as it was fi rst asserted.

Anyhow, the computer solution was not at all a practical calendar option: the Dacian year appears as having 47 weeks (this num-ber cannot be found in sanctuaries, but is ex-

special H. Daicoviciu atrage atenţia că nu nu-mai sanctuarul mare circular manifestă regu-larităţi în baza matematică 6, ci şi sanctuarele de la Costeşti (el includea în această catego-rie şi marele sanc tuar patrulater I, pe care-l considera a fi avut 60 stâlpi). Ori, această sugestie se va dovedi de asemenea fructuoa-să în conducerea cercetării noastre încât nu putem neglija că la rezolvarea problemei te-oretice a sanctuarelor dacice au contribuit şi autorii ipotezei comentate aici.

Ioan Rodean este, la rândul său, pionier al cercetărilor sanctuarelor dacice din perspectivă calendaristică, în ciuda erorilor săvârşite atunci când a încercat să cerceteze utilizarea umbrelor stâlpilor în determinările calendaristice.

Totuşi, cea mai optimistă tentativă de a surprinde un limbaj matematic de interes calendaristic în sanctuarele dacice este aceea aparţinând colectivului braşovean alcătuit din Şerban Bobancu, Cornel Samoilă şi Emil Poenaru.

La fel ca şi predecesorii, ei acordă pri-oritate cercetării marelui sanctuar circular, includ în cercetare şi sanctuarele rectangula-re (patrulatere), reanalizează corespondenţa între concluziile arheologilor privitoare la structura sanctuarelor şi sunt cei dintâi care observă inadvertenţe în privinţa marelui sanctuar patrulater A de la Sarmizegetusa Re-gia. În plus, îşi alătură drept ajutor calculato-rul, căruia îi realizează un program special de operare. Rezultatul? Total neconcludent.

Ipoteza Bobancu şi colaboratorii iese din discuţie pentru faptul că între timp baza demonstraţiei lor matematice a fost anulată prin ultimele cercetări asupra marelui sanctuar circular de la Sarmizegetusa Regia, în sensul că inelul interior conţinea 84 de piese şi nu 68, cum se afi rmase iniţial.

Oricum însă, ceea ce calculatorul oferise ca soluţie nu reprezenta nicicum o variantă de calendar practică: anul dacic ar fi avut 47 de săptămâni (număr care nu se

www.dacoromanica.ro

- 99 -

tracted from the combination game) where the weeks would be of 8 days (?), rarely 7 days and even 6 days (?). On the other hand, the Dacian year appears as not having been divi-ded into months and seasons, according to the common procedure used all over the world, but only into three seasons.

Editor’s Note: Our current situation is similar to that in the story about Petrică and the Wolf: it has been so often said that the Dacians’ calendar was decrypted and so many times the historians and the archaeologists have showed interest to those who claimed such a decryption, that now, when the signifi cance of the Dacian sanctuaries has been really revealed, everybody refuses obstinately to wish to know the truth.

III. DACIANS’ SANCTUARIES ... TALK

1. Which is the research direction?If the Getae-Dacians had a common

religion, it means that they must have had a well-organized clerical class, too. Since the Dacian clergy felt the necessity to record very exactly the calendar and its auxiliaries in their headquaters, it is obvious that the organization of similar systems of calendrical modelling must have taken place in the local centres, too, where the modelling must have been limited to the existent material resources and to the most important elements of the calendar.

For a better organization of the data we have classifi ed the sanctuaries according to their age and then according to the informa-tions we have regarding the pillar structures.

Regarding the age, the archaeologists affi rm that the sanctuaries in the settlement of Costeşti, Hunedoara and the sanctuary of Pe-cica, Arad, are contemporary with the Dacian Kingdom of Burebista, while the sanctuaries on the 11th platform of Sarmizegetusa Regia and the sanctuary of Dolinean belong to the time of the Dacian Kingdom of Decebal.

Thus, in the category of the sanctuaries

regăseşte în sanctuare, dar care este extras din jocul combinatoriu), săptămânile având câte 8 zile (?), arareori 7 zile şi chiar 6 (?). Acelaşi an dacic nu ar fi fost împărţit după procedeul atât de comun pe această planetă, în luni şi anotimpuri, ci doar în trei anotimpuri.

Nota editorului: Astăzi ne afl ăm ca în povestea cu Petrică şi lupul: de atâtea ori s-a spus că a fost descifrat calendarul dacilor, de atâtea ori istoricii şi arheologii au alergat cu interes către cei ce reclamau o asemenea descifrare, încât acum, în momentul în care realmente semnifi caţia sanctuarelor dacice a fost afl ată, toată lumea refuză să mai vrea a afl a adevărul.

III. SANCTUARELE DACILOR... VORBESC

1. Care este direcţia de cercetare?Dacă geto-dacii aveau aceeaşi religie,

ei trebuie să fi avut şi un cler bine organizat. Ori, în cazul în care clerul dacic a resimţit nevoia să ţină o evidenţă foarte exactă a calendarului şi auxiliarelor acestuia în cetatea de reşedinţă a frunta şilor statului, fără îndoială că practica organizării unor sisteme similare de modelare a aceluiaşi calendar a trebuit să se manifeste şi în centrele spirituale locale, unde însă modelările se vor fi limitat la posibilităţile materiale şi la elementele cele mai importante ale calendarului.

Pentru o mai clară organizare a datelor am realizat o primă clasifi care a sanctuarelor după criteriul vechimii şi apoi după criteriul certitudinii asupra structurilor de stâlpi.

În raport de criteriul vechimii, arheologii spun că sanctuarele din aşezarea de la Costeşti, jud. Hunedoara şi sanctuarul de la Pecica ar fi contemporane cu regatul dacic al lui Burebista, în timp ce sanctuarele de pe terasa XI de la Sarmizegetusa Regia şi sanctuarul de la Dolinean ar aparţine perioadei regatului dacic al lui Decebal.

Aşadar, în categoria sanctuarelor

www.dacoromanica.ro

- 100 -

dated approximately in the 1st century B.C. certain information exists with regard to the circular sanctuary of Pecica, and the quadrilateral sanctuaries III and IV of Costeşti:• Sanctuary III of Costeşti is made of 6 x 7 = 42 pillars;• Sanctuary IV of Costeşti is made of 6 x 6 = 36 pillars;• From a functional viewpoint the circular sanctuary of Pecica has a simialar situation to the two sanctuaries of Costeşti because:• If all the pillars are considered, the result is 7 x 6 = 42 pillars;• If only the round pillars are considered, the result is 6 x 6 = 36 pillars.• This is the situation of the material dating in the 1st century B.C..• The sanctuary of Dolinean has also a total of 36 pillars;• Ring B of small hard rock poles within the big circular sanctuary of Sarmizegetusa Regia has as many as 30 groups of 6 pieces each, i.e. a 5-time repetition of a possible interest series with a cyclicity of 36 units. Another (now only twice) multiplied shape can be found in the big circular sanctuary, regarding a possible temporal cyclicity with 42 time units. This is the ring C of 84 wooden pillars, where the groups of 20 + 22 + 23 can be regrouped in pairs to form twice the number of 42 pillars.

What do the presented data show?If the Dacian sanctuaries really

modelled a calendar or something similar to it, within this modelling the pair of numbers 42 and 36 had a great importance and its role must have been that of modelling certain time units. Thus, in the settlement of Costeşti the two temporal cycles would be modelled by two close, but distinct sanctuaries, while in Pecica the modelling is carried out through one single construction.

Neglecting some details, it can be

datând aproximativ din sec I î.Hr. dispunem de datele certe asupra sanctuarului circular de la Pecica, jud. Arad şi asupra sanctuarelor patrulatere III şi IV de la Costeşti jud. Hunedoara:• Sanctuarul III de la Costeşti este format din 6 x 7 = 42 st.;• Sanctuarul IV de la Costeşti este format din 6 x 6 = 36 st.• Funcţional, sanctuarul circular de la Pecica prezintă o situaţie analoagă celor două sanctuare de la Costeşti, deoarece:

• Considerarea tuturor stâlpilor indică 7 x 6 = 42 st.;• Considerarea numai a stâlpilor rotunzi indică 6 x 6 = 36 st.• Aceasta pentru materialul datând din sec. I î.Hr.• Sanctuarul de la Dolinean totalizează de asemenea 36 stâlpi;• Marele sanctuar circular de la Sarmizegetusa Regia are în inelul B al stâlpişorilor de andezit nu mai puţin de 30 grupări a câte 6 piese, adică o reluare de 5 ori a unei eventuale serii de interese cu ciclicitatea de 36 unităţi. Tot o formă multiplicată – de astă dată însă de numai 2 ori – întâlnim în marele sanctuar circular în relaţie cu o eventuală ciclicitate temporală bazată pe 42 unităţi temporale. Ne referim la inelul C al celor 84 stâlpi de lemn, unde grupările de 20 + 22 + 19 + 23 se pot regrupa în perechi pentru a da de două ori numărul de 42 stâlpi.

Ce ne spun datele rezultate până aici?Dacă sanctuarele dacice au modelat cu

adevărat un calendar sau ceva asemănător, în cadrul acestor modelări avea, între altele, mare importanţă perechea de numere 42 şi 36, pereche care ar fi trebuit să modeleze anumite unităţi de timp. În aşezarea de la Costeşti cele două cicluri temporale ar fi astfel modelate prin două sanctuare apropiate – dar distincte – în vreme ce în aşezarea de la Pecica se procedează la modelarea lor pe o singură construcţie.

Sărind peste alte amănunte, se poate

www.dacoromanica.ro

- 101 -

proved that a solution is easy to fi nd if for each pillar of the sanctuaries with 42 pillars the signifi cance of one week is attached, i. e. the common meaning of this word: 7 days. Thus, 42 pillars x 7 days = 294 days, while (attention!) 10 lunar months of 29.5305881 each totalize 295.305881 days. Or, more clearly, 10 average lunar months of 29.5 days each make a total of 295 days (the modern astronomers also estimate 29.5 days for an average lunar month and consider monthly natural alternations of 29 and 30 days)

What can this 42-pillar sanctuary mean?

If we consider a time scale in which the usual temporal unit is the 7-day week, it results that a series of 10 lunar months can be formed as a sum of 42 weeks, plus one more day. At this moment it was easy for us to understand why the pillars of the 42-piece sanctuaries were organized in groups of 7 and why their number was limited to 42.

As the 42-pillar sanctuaries are to be considered as the basis for the calendrical determinations, i. e. the smallest time units – the day and the week – were applied here, it necessarily means that a pillar of the 36-pillar sanctuaries could have had the signifi cance of 295 days (i. e. 42 weeks plus that waiting day before the beginning of a new 10-lunation series). It is known that the 36-pillar sanctuaries were also organized in series of 6 pillars each. The time that marked the end of each series of 6 x 295 days must have been of big interest.

2. Who invented the lunar calendar of 10 months?

It is certain that if the specialists in universal culture and civilisation history were asked this question, having no information about the above presented deductions, they would surely answer that the Romans did it. But now a 10-month calendar of the Dacians is reported. Moreover, while the Roman calendar seems to have remained a completely unaccomlished work, the Dacians’ one appears in an exceptional

arăta că destul de uşor se o iveşte soluţie, dacă fi ecărui stâlp din sanctuarele cu 42 piese i se acordă semnifi caţia de o... săptămână în cel mai autentic şi mai obişnuit înţeles al termenului, adică 7 zile. Astfel 42 stâlpi x 7 zile = 294 zile, în vreme ce (Atenţie mare!), 10 (zece) luni lunare a 29,5305881 zile totalizează 295,305881 zile). Sau, mai concret 10 luni lunare medii a câte 29,5 zile! totalizează 295 zile (şi astronomii moderni consideră o lună lunară medie ca o durată de 29,5 zile, considerând alternanţele lunare fi reşti de 29 şi 30 de zile).

Ce ar spune acest sanctuar cu 42 stâlpi?

Dacă există o scară de timp în care unitatea temporală uzuală este săptămâna de 7 zile, atunci o serie de 10 luni lunare se formează ca o sumă de 42 săptămâni, plus încă o zi. În acest moment ne-a fost uşor să înţelegem şi de ce erau organizaţi câte 7 stâlpi în sanctuarele cu 42 piese şi de ce numărul acestora se limita la 42.

Dat fi ind că sanctuarele cu 42 stâlpi se propun a fi cele care stăteau la baza determinărilor calendaristice, în sensul că aici se aplicau unităţile de timp cele mai mici – ziua şi săptămâna –, ar urma cu necesitate că un stâlp în sanctuarele cu 36 piese ar fi avut semnifi caţia de 295 zile (adică 42 săptămâni, plus acea zi de aşteptare a începutului unei noi serii de 10 lunaţii). Ştiind însă că sanctuarele cu 36 stâlpi erau şi ele organizate în serii a câte 6 stâlpi, de un interes aparte ar trebui să se fi bucurat momentele în care se încheiau astfel de serii a câte 6 x 295 zile.

2. Cine a inventat calendarul lunar de 10 luni?

Cu siguranţă că dacă această întrebare ar fi adresată specialiştilor în Istoria Civilizaţiilor şi Culturii Universale, în afara informaţiilor privitoare la cele deduse în capitolul de faţă, aceşti specialişti nu ar ezita să răspundă: „cine altcineva decât romanii?” Dar, iată, acum apare un calendar de 10 luni şi la geto-daci. În plus, chiar, în vreme ce calendarul roman pare o operă cu totul nerealizată, la daci el apare într-o condiţie

www.dacoromanica.ro

- 102 -

condition, with clear and exact pre-existent rules for maintaining the calendrical scale in accordance with the natural lunar time. If we accept the result of the interpretation of the 42- and 36-pillar sanctuaries, it means that the priest Deceneu, for example, was able to show precisely on which day the new moon would appear in 1993. But according to our conception about the Getae-Dacians, this fact seems not only impossible, but also absurd.

This is the reason why the astronomical results of the interpretations of the two Dacian sanctuaries must be very attentively analysed, because something beyond our comprehensi-on – which is structured according to a tradi-tional conception of the evolution of the cultu-ral phenomena – seems to hide behind them.

The very important fact about the signifi cances of the two types of sanctuaries, which deserves a lot of attention, is that all usable time units are natural and not artifi cial units – as some other researchers who interpreted the sanctuaries from a calendrical perspective reported.

What do natural units mean?Natural units are considered all those

units the man was able to synthesise as a result of his sensorial contact with the natural environment. For example, the counting in base 10 is a natural counting, because it appeared through the sensorial connection of natural objects to the human fi ngers, which are familiar to us and under permanent sensorial control.

The numer 100 is also a natural unit, as it is nothing else but the decade multiplied with the number of fi ngers. The day as temporal unit is also natural, because it results from the observation of the alternation day/night, as well as the calendar month, even if its duration is substantially different from the real duration of the lunar month. Even the week is a natural temporal unit, as it results from an old practice of subdivision of the lunar month in dependence on the 4 moon phases and then from a common simplifi cation of the respective duration

excepţională, unde sunt preexistente nişte reguli clare şi precise de menţinere a scării calendaristice în acord cu timpul lunar natural. Dacă ar fi să dăm crezare rezultatului interpretării sanctuarelor cu 42 şi, respectiv, cu 36 stâlpi, preotul Deceneu, de exemplu, era în măsură să precizeze ziua în care ar avea loc Lună Nouă în decembrie din anul 1993. Ori, aşa cum am fost obişnuiţi noi să-i înţelegem pe daco-geţi, o asemenea realizare pare nu numai imposibilă, chiar absurdă.

Iată motivul pentru care rezultatele astronomice la care ne conduc interpretările celor două sanctuare dacice trebuie analizate cu toată atenţia, deoarece în spatele acestora se pare a se ascunde ceva ce scapă înţelegerii noastre, structurată pe concepţia tradiţională asupra devenirii fenomenelor culturale.

Ceea ce se impune şi trebuie să dea de gândit în semnifi caţiile rezultate pentru cele două tipuri de sanctuare dacice este că toate unităţile de timp utilizabile în ele sunt unităţi naturale, nu artifi ciale, aşa cum rezultau din interpretările calendaristice date unor sanctuare de alţi cercetători.

Ce înseamnă unităţi naturale?Sunt considerate unităţi naturale toate

acele unităţi pe care omul a putut să le sinteti-zeze ca urmare a contactului său senzorial cu natura înconjurătoare. Numărătoarea în bază decimală de exemplu este o numărătoare natu-rală, deoarece a apărut prin referinţa senzori-ală a obiectelor din natură la obiectele-degete ale mâinilor umane, cele din urmă fi indu-ne mai apropiate şi permanent supuse controlului senzorial. Tot naturală este şi atât de obişnuita noastră sută din numeraţie, ea fi ind consecin-ţa multiplicării decadei de tot atâtea ori câte degete au mâinile umane. Naturală este însă şi ziua ca unitate temporală, deoarece este desprinsă de om din observarea alternanţei zi-noapte, precum naturală este şi luna calen-daristică, chiar dacă uneori durata ei s-a înde-părtat substanţial de durata reală a lunii lunare. Până şi săptămâna de 7 zile este o unitate na-turală de timp, ea derivând dintr-o îndelungată subdivizare a lunii lunare în raport cu cele 4 faze ale Lunii şi apoi dintr-o simplifi care uzu-

www.dacoromanica.ro

- 103 -

approximated to the 7 known days.

Consequently, if the Dacian sanctuaries get signifi cance by using exclusively natural temporal units, it means we have not to do with an „invention”, but with a social work, that was created during many millennia of collective experience and practice.

In this context, it is extremely surprising that the Dacian sanctuaries are more related to some Sumerian practices than to cultural actions closer to the Dacian time. It is enough to analyse more closely the signifi cances of the 36-pillar circular sanctuaries, which are more expressive in suggesting the system origin: on the whole, such a pillar „circle” refers to 360 elements and has a sexagesimal subdivision order, which is the same way to add up decades as in the Sumerian1 and Greek practices.

This aspect is very important, as the researchers found it diffi cult to explain why the inventors of the numeration in base 6 deviated from the natural evolution of the numeration (which, as we have shown, must have led to addition of tens to obtain hundreds).

Another aspect that forces us to relate the problem of the signifi cances of the two types of Dacian sanctuaries to the Sumerian culture is the fact that the Dacians had the 7-day week, which the scholars consider to be also a Summerian work.2

Since we have come to this complicated point of the relation between the Dacian sanctuaries and the Sumerian circle, it is time now to try to relate this topic to the Roman 10-month calendar mentioned before.

The ancient Romans used a calendar with a year of 10 months and a total of 304 days. The Roman months had purely calendrical durations and order numbers instead of names as in our times. Even nowadays not all the months of the year have names, as the months September, October, November and December still bear the Roman order numbers, i. e. the seventh, the eighth,

ală a duratei respective aproximate la cele 7 zile cunoscute.

Ori, faptul că sanctuarele dacice capătă semnifi caţie tocmai printr-o utilizare exclusi-vă a unor unităţi naturale de timp denotă că nu ne afl ăm în faţa unei „invenţii”, ci a unei opere sociale făurită în decursul mai multor milenii de experienţă şi practică colectivă. în acest fel apare deosebit de surprinzător că sanctuarele dacice se relaţionează mai degrabă cu unele practici sumeriene decât cu fapte culturale si-milare mai apropiate în timp de timpul dacic. Este sufi cient să privim mai atenţi la semnifi -caţiile sanctuarelor circulare cu 36 stâlpi, care sunt mai expresive în direcţia sugerării origi-nii sistemului: per total un asemenea „cerc” de stâlpi ar face referiri la 360 de elemente, iar ca ordin de subdivizare el ni se înfăţişează sexa-gesimal, adică în componente structurate după tehnica acelui mod de a însuma decadele cu-noscute în practica sumeriană şi cea greceas-că. Faptul acesta are o importanţă aparte de-oarece oamenilor de ştiinţă le-a fost difi cil să explice de ce inventatorii numeraţiei în bază sexagesimală s-au abătut de la criteriul evo-luţiei naturale a numărătorii (care, după cum am văzut deja trebuie să conducă la însumarea zecilor în sute).

Un alt aspect care ne obligă să racordăm tema semnifi caţiilor celor două clase de sanc-tuare dacice la cultura sumeriană este prezenţa la daci a săptămânii de 7 zile, considerată de către savanţi a fi fost tot o operă sumeriană.

În sfârşit, ca lucrurile să fi e cât se poate de complicate, dacă tot am ajuns să identifi -căm tema sanctuarelor dacice cu cercul su-merian, să încercăm a alătura această temă şi de calendarul roman cu 10 luni de care amin-team mai înainte.

Străvechii romani utilizau un calendar în care anul avea 10 luni şi un total de 304 zile. Lunile romane aveau durate pur calendaristice, respectiv numere de ordine şi nu nume, aşa cum se întâmplă astăzi. De altfel, nici în zilele noastre lunile anului nu au în totalitate nume, deoarece lunile septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie mai poartă încă numerele romane de ordine,

www.dacoromanica.ro

- 104 -

the ninth and the tenth according to the Latin etymology. The months with the numbers I, III, V and VIII in the Roman calendar had 31 days, while those with the numbers II, IV, VI, VII, IX and X had 30 days3. But above all, the Romans called their time scale with the word „annus”, which derived from the older „annulus, i”, that meant „ring, circle”.

What can this mean?Indeed the Sumerian circle with

360 subdivision, the Dacian circle of 360 lunations, the Roman „circle” of 10 months and the 10 moths of the Dacian calendar have somewhere a convergence point, that must be pointed out.

Perhaps the easiest way to fi nd a solution would be the traditional way: to admit that we have to do with a cultural diffusion from the Sumerians through the Jewish-Phoenician-Greek channel, as it was the case when the use of the numeration in base 6 by the old Greeks was explained. But such a proposal would not give enough explanation, because it is diffi cult to admit that the Dacians could have created a calendar that can be corrected with the help of the Sumerian circle. Of course, a possible explanation, if we accept the Sumerian diffusion, is the presence of the 7-day week as a unit that the Dacians took from the Romans.

Although, there is a historical argument that fi rmly opposes the possibility that the Dacians could have borrowed elements of their calendar from Romans, it must be taken into account that the whole conception of the Dacian calendar relies on the 7-day week. Which means that this type of week must have been borrowed before the elaboration of the system based on series of ten months, sixty months and three hundred and sixty months.

But the Dacian cycle of 60 lunar months that sets a 2 or 3 day-ritual period of „waiting” for the new moon is mentioned by Herodotus as an event of maximum importance in the spiritual life of the Dacian people. It is also important to know that at Herodotus’s time the lunar calendar of 12 months was in use (in the Greek state-towns),

adică a şaptea, a opta, a noua şi a zecea în etimologie latină. Lunile cu numerele I, III, V şi VIII din calendarul roman aveau câte 31 zile pe când cele cu numerele II, IV, VI, VII, IX şi X aveau câte 30 zile. Dar peste toate acestea, romanii îşi desemnau scara de timp prin termenul „annus”, care deriva din mai vechiul „annulus, i”, ce însemna «inel, cerc».

Ce să însemne aceasta?Cu siguranţă că cercul cu 360

subdiviziuni al sumerienilor, cercul dacic cu 360 lunaţii, „cercul” roman de 10 luni şi cele 10 luni lunare ale calendarului dacic au undeva un element de convergenţă care trebuie pus în evidenţă.

Poate cea mai facilă soluţie ar fi aceea tradiţională: să admitem că ne afl ăm în faţa unei difuziuni culturale de la sumerieni, pe fi liera evreească-feniciană-grecească, aşa cum s-a întâmplat când s-a explicat utilizarea numeraţiei în bază sexagesimală de către vechii greci. Numai că o asemenea propunere nu ar putea explica prea multe, fi ind greu de înţeles ca dacii să-şi fi realizat un calendar care să se corecteze după metrica cercului sumerian. Desigur că între explicaţiile posibile prin difuziunea sumeriană ar fi aceea a prezenţei săptămânii de 7 zile, unitate pe care, în acest caz, ar trebui să credem că dacii o puteau împrumuta de la romani.

Există însă un argument de factură istoriografi că ce se opune în mod categoric posibilităţii ca dacii să fi împrumutat de la romani elementele calendarului lor. Se are în vedere că întreaga economie a calendarului dacilor are la bază săptămâna de 7 zile. Ori aceasta înseamnă că săptămâna trebuia împrumutată de către daci mai înainte de elaborarea sistemului bazat pe serii a câte zece luni, şaizeci de luni şi trei sute şaizeci de luni. Ori, ciclul dacic de 60 luni lunare, ce reglementează o durată de „aşteptare” ritualică a Lunii noi ce putea avea 2 sau 3 zile, este amintit de Herodot ca reprezentând un eveniment de maximă importanţă în viaţa spirituală a acestui popor. Trebuie ştiut numai că în vremea lui Herodot (în oraşele-state greceşti) se utiliza calendarul lunar de 12

www.dacoromanica.ro

- 105 -

so that when Herodotus asserted that “every other fi ve years the Getae choose one of them and send him with a message to their god Zamolxis”, the historian thought in terms of the Greek calendar and referred to a period of 60 lunar months. But this means that the Getae-Dacians had been used the cycle of 360 lunations since the 5th century B.C., and at that time it could not have been borrowed from Romans or from somewhere else.

3. Journey to the Indo-European origin.

When developing their lunar calendar the old Indo-Europeans showed no interest in the solar cycle. They acted as they usually did when counting any other natural objects: multiplying their longest temporal unit – the lunar month – by 10.

The series of 10 months aroused new ritual problems in the cult of moon, because the end of such a period had already a similar signifi cance to the one that the beginning of a year has in our times. Since before the practice of the 10 month-cycle the priests had also to wait for one or two days between the disappearance of the moon in the purifying sun fl ames and its reappearance in the western evening sky, the technique of ritual „waiting” was applied at the end of the 10 lunation-series, too. The use of the 7-day week made possible a stable period of 42 weeks, so that the processions of greeting the „purifi ed”, „renewed” sun were necessary only after the 42 weeks had been over.

From a mathematical viewpoint it is not diffi cult to understand what kind of problems might have occurred related to the decision concerning the number of days for the spiritual events dedicated to the „renewed” sun at the separating moment between the series of 10 months. We know that the average duration of a lunation was 29.5 days and that 42 weeks meant 294 days.

The research objective is actually the theoretical simulation of the phenomenon, as it was experienced by the ancient observers.

luni. Aşa încât, atunci când spunea grecilor că „la fi ecare 5 ani geţii aleg pe unul dintre ei pe care-l trimit cu solie la zeul lor Zalmoxe”, istoricul gândea în termenii calendarului grecesc, încât se referă la o durată de 60 luni lunare. Acestea înseamnă însă că încă în sec. V î.Hr. geto-dacii utilizau ciclul de 360 lunaţii iar la acea vreme el nu putea fi împrumutat de la romani şi nici de altundeva.

3. Incursiune către obârşia indo-europeană.

În dezvoltarea calendarului lor lunar, arhaicii indo-europeni nu s-au arătat interesaţi de ciclul solar. Ei au procedat în modul obişnuit numărării oricăror obiecte din natură, multiplicând prin 10 cea mai lungă unitate temporală a lor – luna lunară.

Seria de 10 luni va pune probleme noi de ordin ritualic în cultul Lunii, deoarece sfârşitul unei astfel de perioade căpătase deja o impor-tanţă similară cu aceea pe care noi o acordăm astăzi oricărui început de an. Cum şi înainte de a se trece la ciclul de 10 luni preoţii erau în situaţia de a aştepta l-2 zile între momentul în care Luna dispărea în vâlvătaia purifi catoare a Soarelui şi cel în care putea fi văzută reapărând pe cerul vestic de seară, tehnica „aşteptării” ritualice este aplicată şi în situaţia sfârşitului seriilor a câte 10 lunaţii. Sarcina este uşurată mult şi pentru că utilizarea săptămânii de 7 zile permite consti-tuirea unei durate stabile, de 42 săptămâni, abia după încheierea acestor 42 săptămâni fi ind ne-cesare procesiunile consacrate întâmpinării as-trului „purifi cat”, „înnoit”.

Din punct de vedere matematic nu ne este greu să înţelegem şi cam ce probleme s-au putut ivi în legătură cu precizarea numărului de zile cât ar fi trebuit să dureze manifestările spirituale consacrate astrului „înnoit” la separaţia dintre seriile de câte 10 luni. Cunoaştem doar că durata medie a unei lunaţii este de 29,5 zile şi că 42 săptămâni însumează 294 zile.

Practic, ar fi vorba ca în cercetarea acestei probleme să reproducem în plan teoretic fenomenul, aşa cum i se înfăţişa el observatorului arhaic.

www.dacoromanica.ro

- 106 -

It is known that the apparent move of the moon in the sky is not synchronised with the sun movement. In relation to the solar disk, the moon has a slower apparent movement, so that it stays one day back from the sun in an angle that is somewhat bigger than 12°.

If we want the observation angle to be the closest to the sun, the moon sickle must detach itself from the solar fi eld and the sun must come down under the horizon line. Since the light from the moon sickle is comparable in intensity with the light from the brightest stars, which comes in sight only after the sun disk has come down 6° under the horizon line, it is obvious that the new moon can be fi rst seen only after the moon disk detaches itself from the sun fi eld by the 6° that mark the circular arch described by the sun in its descent under the horizon line to the end of the civil twilight.

Finally, we can thereof realize that the moon is seen for the fi rst time at a limit moment: when the lunar disk detaches itself from the sun fi eld by an angle over 6° and lower than 19° (if the visualisation does not take place in the fi rst night, the second night the moon will go 13° higher up in the sky).

It results that, as concerns the observation, a lunation can be registered as a duration of either 29 days, or 30 days, but not as made out of time fractions (as we mathematically express it). The only aspect that an experienced eye can notice is that the position of the moon at the fi rst moment of possible visualisation is sometimes closer to the horizon line and sometimes further up in the sky.

Consequently, at the end of a period of 294 days after the fi rst visualisation of the moon sickle in the western part of the evening sky the ancient observer had the best chances to wait for only one day till the phenomenon repeated. If that repetition was at the moment when the moon disk was about 8-9° above the horizon, 10 months later the waiting time for

Se ştie că mişcarea aparentă a Lunii pe bolta cerească nu este sincronizată cu aceea a Soarelui, în raport cu discul solar Luna având o mişcare aparentă mai lentă, încât în fi ecare zi rămâne în urma Soarelui cu un unghi ceva mai mare de 12° arc de cerc.

Însă pentru a fi observată în unghiul cel mai apropiat de Soare, secera lunară trebuie să se detaşeze sufi cient de câmpul solar şi, în acelaşi timp, Soarele să coboare sub linia orizontului. Dat fi ind că lumina secerii luna-re este comparabilă ca intensitate cu cele mai strălucitoare stele, iar acestea din urmă nu pot fi văzute cu ochiul liber decât după ce discul solar a coborât 6° sub orizont, se înţelege că nici prima vizualizare a Lunii Noi nu poate fi făcută mai înainte ca discul lunar să se deta-şeze de câmpul discului solar cu cele 6° ce ar marca arcul de cerc pe care-l parcurge Soarele din momentul coborârii sale sub linia orizon-tului şi până la încheierea a ceea ce numim crepuscul civil. în sfârşit, de aici ne putem da seama că prima observaţie a Lunii Noi poate fi făcută într-un moment limită, în care discul lunar se va detaşa de câmpul solar cu un unghi cuprins între ceva mai mult de 6° şi aproape 19° arc de cerc (dacă observaţia nu s-a putut face în prima seară, a doua zi Luna va mai urca încă 13° pe boltă).

De aici rezultă că, din punct de vedere observaţional, o lunaţie poate fi înregistrată fi e ca având o durată de 29 zile, fi e de 30 zile şi în nici un caz cea realizată din fracţiuni de timp, aşa cum le exprimăm noi matematic. Unicul fapt ce va fi pus în evidenţă de un ochi mai ex-perimentat ar fi acela că uneori Luna va ocupa o poziţie mai apropiată de linia orizontului iar alteori se va afl a mult mai sus pe boltă în acel moment al primei observaţii posibile.

Prin urmare, la capătul unui interval de 294 zile de la precedenta vizualizare a primei apariţii pe cerul vestic de seară a secerii lunare, observatorul arhaic avea cele mai mari şanse să aştepte numai o singură zi până la repetarea fenomenului. în cazul în care acea repetare a surprins discul lunar cam la 8-9° deasupra orizontului, şi după

www.dacoromanica.ro

- 107 -

the repetition will be also one day, but the moon disk will be much closer to the horizon line. Only at the end of the third series of 42 weeks the moon sickle will be visible not after one day of waiting, but after one more day.

Mathematically the phenomenon has the following explanation: 10 lunations mean a total of 295.3 days, so that if at the starting moment of the observations the moon sickle was 18° behind the sun, 10 months later it will be seen at twilight and even 2/3 of day before it detaches itself by cca. 18° from the sun, because anyway it would be more than 6° behind the sun, that means the minimum condition of possible observation. The number of days for lunations will be 590.6 and then the new moon can be seen again. After 30 lunations it will be different, because the total of 885.9 days necessary for the moon to occupy again the initial position is completed only two days later, at the end of the usual series of 42 weeks, i. e. after the calendrical series of 294 days.

Thus, the ancient observers could easily notice that there were some regularities in the ritual „waitings” for the beginning of the „year” which could allow them to make correct predictions: out of each three „years” the fi rst two had one extra day in addition to the 42 weeks of the calendrical period; the forth year could begin only when between the last day of the last week of the previous „year” and the fi rst day of the fi rst week of the next „year” 2 days of ritual waiting had elapsed. This rule stayed correct till the end of the 12th series of 3 „years” of 10 months.

At this moment an unexpected situation occured: although, according to the rule of the 3-„year” set, the moon sickle must have become visible after two days of ritual waiting, it was actually visible after only one day. The explanation could be the following: if we admit that one more day must be added after 50 lunations, it is possible not to have noticed that this extra day added some more

următoarele 10 luni va urma tot o singură zi de aşteptare până la repetarea observaţiei, însă discul lunar se va afl a mult mai aproape de linia orizontului. Abia la sfârşitul celei de a treia serii de 42 săptămâni secera lunară se va abate de la regula aşteptării de o zi, ea fi ind observabilă încă o zi mai târziu. Matematic fenomenul are următoarea explicaţie:

Un număr de 10 lunaţii însumează 295,3 zile, încât dacă timpul zero al observaţiilor a surprins secera lunară la un unghi de cca 18° în urma Soarelui, 10 luni mai târziu ea va fi vizi-bilă în crepuscul şi cu chiar 2/3 din zi înainte de a se detaşa cu acelaşi unghi de cca 18° faţă de Soare, deoarece s-ar afl a, oricum, la mai mult de 6° în urma acestuia, adică atât cât este condi-ţia minimă de efectuare a observaţiei. Numărul de zile pentru 20 lunaţii va fi de 590,6, când ia-răşi Luna Nouă se va afl a în câmpul vizual. Nu acelaşi lucru se va întâmpla însă la capătul a 30 lunaţii, deoarece totalul de 885,9 zile necesare Lunii pentru refacerea poziţiei iniţiale se reali-zează practic abia două zile mai târziu după în-cheierea obişnuitei serii de 42 săptămâni, adică a seriei calendaristice de 294 zile.

În acest fel observatorul arhaic şi-ar pu-tea da seama destul de curând că în „aşteptări-le” ritualice ale începutului „anului” nou există regularităţi ce-i pot îngădui să facă şi prognos-ticuri corecte: din fi ecare trei „ani”, primii doi presupun un surplus de câte o zi în afara celor 42 săptămâni ale timpului calendaristic; cel de al patrulea an începea abia după ce între ulti-ma zi din ultima săptămână a „anului” înche-iat şi prima zi a primei săptămâni din „anul” următor se vor interpune 2 zile aşteptare ritu-alică. Regula aceasta va rămâne corectă până în momentul în care ar trebui să se încheie cea de a 12-a serie de câte 3 „ani” a câte 10 luni, moment în care se va produce o situaţie ne-aşteptată: deşi potrivit regulii seturilor a câte 3 „ani”, secera lunară ar fi trebuit să devină vizibilă la capătul a două zile de aşteptare ri-tualică, ea va deveni vizibilă după numai o zi. Explicaţia ar consta în aceea că, admiţându-se că la 50 lunaţii ar mai trebui adăugată o zi, nu se avea în vedere că această zi suplimentară adăuga de fi ecare dată ceva mai mult decât ar

www.dacoromanica.ro

- 108 -

time than necessary, so that after 12 series of 30 lunations this excess made one whole day.

Mathematically there would be 360 lunations of 29.53 days each, i. e. a total of 10631 days compared with 10632 days – the total that would have resulted from 12 series compensated according to the rules of the 30-lunation cycles.

The above measurements prove that, at the end of 360 lunations, the empirical determination of the lunar time is so accurate, that a new error will occur only in 2460 years.

It is obvious that for the ancient people it was a convenient accuracy, as it allowed them a defi nite arrangement of ritual rules and practices of great effectiveness. We can imagine what a high authority the priests of the old lunar cult enjoyed, since they were capable to predict the moon phases with such a high precision. Moreover, it is possible that after several generations of observations they could have determined even the sun and moon eclipses with the same precision. It is very probable that they might have used such phenomena to consolidate their authority.

The events presented here occurred at a time when Europe was still under the ice of the last glaciation, probably in those regions where the sandstorms of Sahara rage.

From a practical perspective, the Indo-European priests had some problems in recording their perfect calendrical system. The condition of the astronomical observation system for the 360 lunar months, made the necessity of memorizing the past information and confronting it with the predicted data to appear at an early date. As the writing form did not exist yet at that time, simple techiques were invented by which an objective unit should correspond to the time unit and also make possible the identifi cation of the past units. Such techniques were bead necklaces, cuts on different wooden or precious-metal things, string knots, improvised holes in

fi fost necesar; încât după 12 serii a 30 lunaţii respectivul surplus se acumula adăugând o zi întreagă.

Matematic ar fi vorba de 360 lunaţii a 29,53 zile, adică de un total de 10631zile faţă de cele 10632 zile la cât s-ar fi ridicat 12 serii compensate după regulile ciclurilor a câte 30 lunaţii.

După cum se vede şi din mărimea de mai sus, la capătul a 360 lunaţii determinarea empirică a timpului lunar ajunge la o asemenea precizie încât va da o nouă eroare de o zi abia după 2460 ani.

Se înţelege că pentru cei din vechime aceasta era o precizie convenabilă, ea permiţând fi xarea defi nitivă a unor reguli şi practici ritualice de o mare efi cienţă. Ne şi putem imagina de câtă autoritate se puteau bucura slujitorii acelui străvechi cult lunar, dacă erau capabili să prevadă fazele Lunii cu o aşa mare exactitate. Ba, mai mult, după numai câteva generaţii de observaţii, respectivii preoţi vor fi ajuns să determine cu tot aşa de mare precizie chiar şi eclipsele de Soare şi de Lună. Ori, se înţelege, că ei nu vor fi ezitat să folosească astfel de fenomene pentru a-şi consolida autoritatea.

Evenimentele descrise aici s-au derulat într-o vreme în care Europa era încă acoperită de gheţurile ultimei glaciaţiuni, probabil prin acele ţinuturi unde astăzi bântuie furtunile de nisip ale Saharei.

Din punctul de vedere al practicii, pre-oţii indo-europeni au avut unele probleme cu evidenţa sistemului lor calendaristic perfect. Într-adevăr, datorită condiţiei sistemului de a se urmări evenimente astronomice care se de-rulau pe parcursul a 360 luni lunare, a apărut destul de timpuriu problema de a afl a o moda-litate prin care să se memoreze duratele trecute şi să existe posibilitatea confruntării datelor re-spective cu evenimente ce trebuiau să urmeze. Cum nu putem pune problema scrisului încă, au fost imaginate tehnici simple prin care unei unităţi de timp să-i corespundă o unitate obiec-tivă dar să existe şi posibilitatea identifi cării unităţilor temporale trecute. Şiraguri de măr-gele, crestături pe diferite obiecte de lemn sau

www.dacoromanica.ro

- 109 -

the temporary residences of the spiritual heads (stones or specially made poles could be set up in these holes) – all of them were considered sacred and were forbidden to uninitiated persons.

This must have been the way the sanctuary building technique consolidated, as the pillars were used to model the calendar and its auxiliaries.

The use of the sacred sites for the modelling of the big cycle of 360 lunations and their components led even at an early time to a certain manner of organizing the circle.

We have to look more into detail at the aspect of that primitive circle of pillars that modelled the 360 lunations and made possible the identifi cation of the separate fi nal moments of each 10-lunation series and of each 30-lunation series. We can notice that in order to identify the end of each 10-lunation series 36 distinct groups of 10 pillars each were necessary, while for the identifi cation of each 30-lunation series 12 separate sets of three 10-lunation groups were necessary.

Subsequently, to make the things simpler, the 10-lunation series was modelled separately in the form of some 42-pieces structures that modelled the 42 weeks of the period, while in the big circle only the 36 cycles of 10 months each had to be still modelled. Even so, the resulting sanctuary must have had 12 distinct marks, which identifi ed the most important ritual elements of the big cycle.

It is obvious that the implantation of a pillar in the middle of such a sanctuary spontaneously offered the possibility to divide the day. It is the oldest division of the day into 12 hours, which we still use in our times. Indeed this was possible by using the indications of the shadow thrown inside the oldest gnomon ever used, which had duodecimal gradation.

But not only the division of the day into hours was decisively determined throu-

metal preţios, noduri pe frânghii, apoi gropi improvizate în reşedinţele temporare ale frun-taşilor spirituali (gropi în care drept marcatori se puteau utiliza pietre sau stâlpi special con-fecţionaţi) – toate acestea puse sub semnul in-terdicţiei profanilor, adică sub semnul sacrului.

Aşa trebuie că s-a cristalizat tehnica edifi cării unor sanctuare având aspectul unor amplasări de stâlpi cu scopul modelării calendarului şi a auxiliarelor sale.

Utilizarea de amplasamente sacre în scopul modelării marelui ciclu de 360 lunaţii şi a elementelor sale a condus încă de foarte timpuriu la o anumită modalitate de organizare a cercului.

Dar se cuvine să urmărim cu mai mare atenţie cum ar fi arătat acel cerc primitiv de stâlpi modelând marele ciclu de 360 lunaţii şi prevăzut cu posibilitatea identifi cării momentelor încheierii separate a fi ecărei serii de câte 10 lunaţii şi a fi ecărei serii a câte 30 lunaţii. Vom constata cu uşurinţă că pentru identifi carea sfârşitului fi ecărei serii de 10 lunaţii se impunea realizarea distinctă a 36 grupări a câte 10 stâlpi iar pentru identifi carea fi ecărei serii a câte 30 lunaţii trebuie să se fi detaşat 12 seturi de câte 3 grupări a câte 10 lunaţii. Ulterior, pentru simplifi care, seria de 10 lunaţii a fost modelată separat, sub forma unor structuri a câte 42 piese ce să modeleze cele 42 săptămâni ale perioadei, în marele cerc rămânând ca necesare de modelat doar cele 36 cicluri a câte 10 luni lunare. Chiar şi în aceste condiţii sanctuarul obţinut va fi avut 12 repere distincte, care identifi cau cele mai importante momente ritualice ale marelui ciclu.

Se poate observa destul de uşor că înfi gerea unui stâlp în mijlocul unui astfel de sanctuar a şi oferit în mod spontan o modalitate de împărţire a zilei. Este vorba de cea mai veche împărţire a zilei în 12 ore, împărţire pe care continuăm să o aplicăm şi astăzi. Fireşte, la aceasta s-a putut ajunge prin folosirea indicaţiilor date de umbra aruncată sub bătaia Soarelui în cel mai vechi gnomon cu gradaţie duodecimală utilizat de om.

Dar nu numai împărţirea orară a zilei a fost determinată în chip decisiv de acest

www.dacoromanica.ro

- 110 -

gh this old decadic Indo-European calendar. The numeration followed also the number of the feasts of the system. The oldest Indo-Eu-ropean addition method, based on decades, is indeed the ternary one (up to the number 30). It is attested by some elements coming from the Sumerians. But the system was fi xed in measurement units, where the „dozen”, i. e. the submultiplier 12 of the quantitative units, became a cultural inheritance not only from the Sumerians and the Greeks, but also from the Romans.

From the moment the lunar calendar reached the shape described above, until its latest improvements, a long time elapsed and the ancient demographic group began to divide itself. We will point to this aspect later in this paper, when we discuss the problems of the sanctuary of Stonehenge, England. The subsequent achievements of the system did not improve its accuracy, but only the technique of distributing the big extra-calendrical feasts.

The general result of this mutation was the extending the numeration to the base 60 and creating the basic elements for a sexagesimal Mathematics.

This numeration was reported in history in relation both to the Sumerians, and to the Greeks, the Romans and the Getae-Dacians.

The proof for the fact that the Getae-Dacians also used that system is especially the full conservation of the Dacian decadic lunar calendar elements, exactly in this last form.

But as far as the numeration is concerned, it seems that the Romans and the Getae-Dacians adopted very early the centesimal numeration (i.e. they developed the numeration up to 100).

4. History of the decadic lunar calendar of other Indo-European populations.

We proceed to a short analysis of the most impressive monument of this kind in Europe and in the world – the megalithic sanctuary of Stonehenge, England.

According to the British archaeologists who carried out the diggings, the Stonehenge

arhaic calendar decadic indo-european. Numeraţia a urmat şi ea calea numărului sărbătorilor sistemului, cea mai veche însumare indo-europeană a decadelor fi ind cu siguranţă aceea ternară (până la numărul treizeci). O atestă unele elemente ce se mai păstrau încă la sumerieni. însă fi xarea aproape defi nitivă a sistemului s-a făcut în unităţile de măsură, unde „duzina”, adică multiplul de 12 al unităţilor cantitative a devenit o zestre culturală nu doar a sumerienilor şi grecilor ci chiar şi a romanilor.

Din momentul în care calendarul lunar decadic a atins forma descrisă până aici şi până la realizarea celor mai recente perfecţionări a trecut multă vreme, iar grupul demografi c arhaic a început să se divizeze. Vom vedea că aşa stau lucrurile ceva mai departe, când vom lua în discuţie problematica sanctuarului de la Stonehenge-Anglia. Următoarele realizări ale sistemului nu vor mai spori gradul de precizie, ci doar tehnica de repartizare a marilor sărbători cu statut extra-calendaristic.

Rezultatul general al acestei mutaţii va fi acela al dezvoltării numeraţiei până la baza 60 şi al constituirii elementelor pentru o matematică sexagesimală.

Cu această numeraţie aveau să intre în istorie atât sumerienii, cât şi grecii, romanii şi geto-dacii.

Dovada că şi geto-dacii au avut cândva acel sistem, o reprezintă tocmai conservarea integrală a elementelor calendarului decadic lunar în chiar această ultimă expresie a sa.

Din punctul de vedere al numeraţiei însă, se pare că destul de timpuriu romanii şi geto-dacii au trecut la numeraţia în bază centesimală (adică au dezvoltat numeraţia până la o sută).

4. Destinul calendarului decadic lunar la alte populaţii indo-europene.

Să aruncăm o privire succintă asupra celui mai impresionant monument al genului din Europa şi din lume, Sanctuarul Megalitic de la Stonehenge-Anglia.

Potrivit opiniei arheologilor britanici care au efectuat săpăturile, construcţia

www.dacoromanica.ro

- 111 -

megalithic construction was done in several stages. Between the building of the fi rst elements and the setup of the last structures there was a time span of almost one millennium.9 It seems that the fi rst element was created aproximately at the beginning of the 3rd millenium B.C. (cca. 2800) and consisted of a circular wall of about 2 m height and of 98 m in diameter (see the construction plan in Fig. 24).

At the interior edge of the wall the following elements have been identifi ed:• A circle of 56 fi lled holes, where probably massive wooden pillars had been fi xed; the fi rst plan of these holes was carried out by the journalist John Aubrey in 1666, the reason why they have been called „Aubrey holes” upon proposal of Col. Hawley, the author of the diggings, in 1920. • These holes form a diameter of 87.8 m and are thought to have been made in one of the early phases of the construction.

• The circle of the „Aubrey holes” is interrupted in 4 points. Two of them are marked by a megalith and indicate the diameter of the respective circle. The south-eastern megalith is noted in the offi cial plans with the number 91, the north-western one with the number 92. These two stones are also called „station stones”. There are two other points that interrupt the circle of the „Aubrey holes”. No stones were found there, but the diggings revealed their holes.

• The third structure of the megalithic monument of Stonehenge, going from exterior to the centre, is made of 30 holes, in which it is thought that once there were 30 wooden pillars. This structure has the shape of an open spiral, whose interior end begins with a hole placed precisely on the rectangle axis of the station stones and fi nishes with the 30th hole.• In the offi cial plans this structure is noted with the symbol Y.• The shape of the fourth structure is similar to the fi rst one. Its holes, together with the centre of the monument and the

megalitică Stonehenge a fost realizată în mai multe etape. Primul element pare a fi fost realizat cam pe la începutul mileniului al III-lea î.Hr. (cca 2800) şi s-a compus dintr-un val circular de cca. 2 m înălţime şi un diametru de 98 m (a se vedea planul construcţiei în fi g. 24).

La marginea interioară a valului au fost identifi cate următoarele elemente:• Un cerc alcătuit din 56 gropi plombat, în care probabil au fost fi xaţi cândva stâlpi masivi de lemn. Prima schiţă de plan a acestor gropi a fost realizată de jurnalistul John Aubrey în 1666 şi de aceea ele au şi căpătat denumirea de „gropile lui Aubrey” la propunerea autorului săpăturilor din anul 1920, col. Hawley. • Aceste gropi formează un cerc cu diametrul de 87,8 m şi se consideră a fi fost realizate în una din fazele iniţiale ale construcţiei.• Cercul gropilor lui Aubrey este întrerupt în patru puncte, două din aceste puncte fi ind marcate de câte un megalit ce marchează diametrul cercului respectiv. Megalitul dinspre sud-est este notat în planurile ofi ciale cu nr. 91, cel dinspre nord-vest fi ind notat cu nr. 92. Aceste două pietre poartă şi denumirea de „Pietre de Popas” (Station Stone). Mai sunt două puncte care întrerup cercul gropilor lui Aubrey. Acolo nu s-au mai găsit pietre, săpăturile evidenţiind însă gropile acestor pietre.• Cea de a treia structură, pornind din exteriorul spre centrul monumentului megalitic de la Sonehenge este format din 30 de gropi în care se presupune a fi fost cândva 30 stâlpi de lemn. Această structură are forma unei spire deschise al cărei capăt interior începe printr-o groapă situată cu mare precizie pe axa dreptunghiului format de Pietrele de Popas şi se termină prin cea de a 30-a groapă.• În planurile ofi ciale această structură este notată prin simbolul Y.• A patra structură este asemănătoare cu prima ca formă, gropile ei formând împreună cu centrul monumentului şi cu gropile

www.dacoromanica.ro

- 112 -

holes of the structure Y, form a system of rays. But unlike the structure Y, the fi rst hole, that should have been aligned on the ray of the monument to the fi rst hole of the structure Y, does not exist. Thus, the total number of pillars of the structure Z – its offi cial name – is 29.• The fi fth structure, going from exterior to the centre of the Stonehenge construction, is what can be called its essential megalithic element. It consists of 30 stone blocks. The specialists call it „Sarsen Circle”. The monolithic blocks, with weights of even more than 20 tons, were linked two by two at their upper part through giant plates, which were curved out according to a technique more suitable for wood than for stone; there were spigots in the vertical stones, perfect holes to join the spigots to the horizontal stones, while the ends of the joints were fi nely polished, so that they seemed continuous. There were 15 „trilithons” (three stones) in total. • The sixth structure, lying in the middle of the Sarsen Circle, formed the so-called „Bluestone Circle”, as it consists of 59 stones whose material changes colour, getting a bluey hue in wet conditions.

• The seventh structure was shaped as a quasi-perfect ellipse and was made of 5 pairs of trilithons similar to those described for the Sarsen Circle. So, there were 10 vertical blocks linked in pairs.

• The last structure, the ninth, placed inside the semi-ellipse of trilithons was a semi-ellipse of 19 bluestones.

The archaeological research demonstrates among other things that the spiral-shaped structures Y and Z were destroyed when the two structures of bluestones were built up and that the latter are probably also the latest.

Because a part of the structures of the megalithic monument of Stonehenge resisted over time and can be seen outside, a lot of speculations appeared. But during the last centuries also rigorous researches on the

structurii Y un sistem de raze. Spre deosebire de structura Y însă, în aceasta nu a mai fost prevăzută tocmai acea primă groapă care să se alinieze pe raza monumentului cu prima groapă a structurii Y. Deci numărul total al găurilor de stâlpi din structura Z – aşa se desenează ea în planurile ofi ciale – ar fi de 29.• A cincea structură, privind construcţia de la Stonehenge de la exterior spre centru, este ceea ce se poate numi, în sensul cel mai direct, elementul esenţial megalitic al construcţiei. Este alcătuită din 30 blocuri de piatră, numită fi ind de specialişti „Cercul Sarsen”. Blocurile monolitice, cântărind chiar şi peste 20 tone, erau legate sus în perechi prin intermediul unor gigantice lespezi fasonate după o tehnică specifi că mai curând tâmplăriei decât pietrarilor; cepi în pietrele verticale, găuri perfecte pentru îmbucarea cepilor în cele orizontale, precum şi perfecta şlefuire a capetelor legăturilor aşa încât să pară a se continua una pe alta. În total deci se formau 15 „triliţi” (trei pietre).• A şasea structură, situată în interiorul Cercului Sarsen constituia aşa-zisul Cerc al Pietrelor Albastre, fi ind formată din 59 pietre care au fost realizate dintr-o rocă ce-şi schimbă culoarea, căpătând o tentă albăstruie, sub infl uenţa umezelii.• A şaptea structură are forma unei semielipse cvasiperfecte şi era alcătuită din 5 perechi de triliţi de genul celor descrişi pentru Cercul Sarsen. Deci ar fi vorba de un număr de 10 blocuri verticale, unite între ele două câte două.• Ultima structură, a noua, situată în interiorul semielipsei de triliţi, era o semielipsă formată din 19 pietre albastre.

Cercetările arheologilor demonstrează între altele că structurile spiralate Y şi Z au fost desfi inţate cu ocazia construirii celor două structuri formate din pietre albastre şi că probabil acestea din urmă ar fi şi cele de dată mai recentă.

Deoarece o parte din structurile monumentului megalitic de la Stonehenge au rămas peste vreme la lumina zilei, acesta a incitat dintotdeauna la speculaţii. În ultimele secole însă au apărut şi preocupări de cercetare

www.dacoromanica.ro

- 113 -

origin and the function of this construction have been reported, without eliminating some fanciful hypotheses. On the contrary, a lot of such hypotheses arose and determined the archaeologists to be rather cautious with the opinions of those who were not specialists in archaeology.

In our opinion, such an attitude had also a positive function, as the critical spirit of the archaeologists and historians – even if sometimes exaggerated – limited the acceptance in the history science, as postulates, of some hypotheses that could have broken down very fast during complete diggings and clarifi cation of certain historical mysteries. It must be observed yet, that fi nally, due to the activity of some scholars in astronomy and mathematics, the researches on the sanctuary of Stonehenge proved the existence of clear astronomical orientations, like the sunrise and the sunset at solstice or even the moonrise and moonset in particular conditions, and some aspects of astronomical and calendrical mathematics have been revealed. We do not detail these researches, fi rst because they have been already published in our country in various science-spreading reviews and have been even compared with the big rotunda of Sarmizegetusa Regia, secondly because at this point of our work the position of the stones and the pillars is less important for us and we are more interested in their number, about which the hypotheses formulated till now have not given remarkable theoretical elements.

Thus, on the basis of the knowledge regarding the organization of the Indo-European proto-calendar and the data about the rotunda of Stonehenge, the following question arises: is there any connection between the two cultural phenomena? Much attention is required!

The semi-elliptical stone structure called Sarsen was made of 10 blocks, linked two by two. From the beginning we could fi nd a connection with the Indo-European 10-month proto-calendar, as a Sarsen stone block could have the signifi cance of a lunar month. Moreover, we notice that

temeinică a originii şi funcţiei acestei construcţii, ceea ce nu înseamnă că astfel nu au mai fost posibile şi unele ipoteze fanteziste. Ba am putea spune că astfel de ipoteze au abundat chiar, ceea ce i-a determinat pe arheologi să fi e destul de circumspecţi în a mai lua seama la cele ce ar fi spus despre monument altcineva decât un specialist în arheologie. O asemenea atitudine a avut, după părerea noastră, şi o funcţie pozitivă, în sensul că spiritul critic – uneori chiar exagerat – al arheologilor şi istoricilor, a limitat preluarea de către ştiinţa istoriei, ca postulate, ipoteze ce se puteau prăbuşi cu mare uşurinţă cu ocazia săpăturilor complete şi clarifi cării altor enigme ale istoriei. Trebuie remarcat totuşi că, în cele din urmă, graţie intervenţiei unor savanţi din domeniul astronomiei şi matematicii, cercetările asupra sanctuarului de la Stonehenge au demonstrat existenţa unor orientări astronomice clare, cum ar fi răsăritul şi apusul solstiţial al Soarelui şi chiar răsăritul şi apusul Lunii în anumite condiţii, dar au mai fost relevate şi unele aspecte de matematică astronomică şi calendaristică. Nu vom insista asupra acestor cercetări, în primul rând pentru că ele au mai fost publicate la noi în diverse reviste de popularizare a ştiinţei şi chiar au făcut obiectul unor comparaţii cu marea rotondă de la Sarmizegetusa Regia; în al doilea rând, deoarece pentru noi este deocamdată mai puţin importantă poziţia pietrelor şi stâlpilor, atenţia fi indu-ne reţinută de numărul acestora, despre care ipotezele formulate până acum nu angajează elemente teoretice remarcabile.

Cunoscând deci matematica organizării proto-calendarului indo-european şi datele rotondei de la Stonehenge, se pune întrebarea fi rească: au vreo legătură cele două fenomene culturale?

Să fi m atenţi!

Structura semieliptică de pietre Sarsen era alcătuită din 10 blocuri legate în 5 perechi. De la început am putea stabili o legătură cu proto-calendarul indo-european de 10 luni, un bloc de piatră Sarsen putând avea în monument semnifi caţia de o lună lunară. De asemenea, mai observăm că şi cercul de

www.dacoromanica.ro

- 114 -

the Sarsen stone circle had 30 stones too and this number is in accordance with the elements of the Indo-European calendar, but in its old variant, when the compensation of the 10-lunation series used to be made through supplementary feasts attached to the 3-multiplied series, which together meant 295 days.

This coincidence could be absolutely accidental or at least it could refl ect the situation of the primitive calendar of a non-Indo-European population, if the construction of the joints between the blocks of the two structures and the circles outside holes – noted Z and Y in the plan – did not indicate for sure that these were attempts to model 10-lunation and 30-lunation series, month by month.

As already shown, the duration of an average lunation is 29.53 days. This means that the primitive people could never express a lunation by the help of whole numbers of days, but because 2 average lunations totalize 59 days, it would have been much easier for them to consider the lunations as having alternately 29 and 30 days. Or, to make it simpler, it could be admitted that 2 lunations lasted for 59 days alltogether.

Such a practice is certainly refl ected in the way of making the hole spirals Y and Z, the circle X and the ellipse with 10 vertical blocks: the pillars in the holes Y – 30 in number – could serve to determine the number of long lunations, the pillars in the holes Z could serve to determine the next 29 days; if the month had not only 29, but also 30 days, as the previous one, the solution was to consider that the marker was laid on the structure Y, too.

The next lunation could be positively predicted as counting 29 days, so that if the days count ended on the structure Y, it was resumed anyway on the structure Z. Totally, after 10 lunations there were 295 days, which provided certainty for the predictions related to the compensation feast.

The fact that the lunations were different in duration, but had 59 days in a pair

blocuri Sarsen – cercul X în plan – era format dintr-un număr de pietre – 30 – care este şi el în acord cu elementele calendarului indo-european, dar în varianta sa cea mai veche, când compensarea seriilor de 10 lunaţii se realiza prin sărbători suplimentare ataşate seriilor multiplu de 3 ce însumau câte 295 zile.

Această coincidenţă ar putea fi cu totul întâmplătoare, sau măcar ar putea refl ecta situaţia calendarului primitiv al unei populaţii neindo-europene, dacă modul de realizare a legăturilor între blocurile celor două structuri şi cercurile imediat exterioare de gropi – Z şi Y în plan – nu ar indica în mod cert că este vorba chiar de preocupări de a se modela, lună cu lună, serii de câte 10 şi câte 30 lunaţii.

După cum am arătat, durata unei lunaţii medii este de 29,53 zile. Aceasta înseamnă că primitivii nu puteau niciodată să exprime o lunaţie cu ajutorul numerelor întregi de zile, dar pentru că 2 lunaţii medii ar totaliza 59 zile, se înţelege că pentru ei ar fi fost mult mai uşor să considere în mod alternativ lunaţiile ca având 29 şi 30 zile. Sau, pentru simplifi care, se putea admite că 2 lunaţii totalizează 59 zile.

O asemenea practică este în mod cert refl ectată de modul de alcătuire a spiralelor de gropi Y şi Z, a cercului X şi a semielipsei cu 10 blocuri verticale: stâlpii din gropile Y – 30 la număr – puteau servi la determinarea numărului zilelor din lunaţiile lungi, cei din gropile Z puteau servi la determinarea următoarelor 29 de zile; iar dacă se întâmpla cumva ca luna să nu aibă 29 ci 30 zile, ca şi cea anterioară, nu rămânea decât să se considere că a fost itinerat marcatorul tot pe structura Y.

Pentru lunaţia următoare se putea prevedea în mod sigur că va avea 29 zile, astfel încât, dacă numărarea zilelor se încheia pe structura Y, ea era reluată în orice situaţie pe structura Z. Per total, după 10 lunaţii se însumau 295 zile, ceea ce conducea la asigurarea certitudinii asupra prognozelor privind sărbătoarea de compensare.

Faptul că lunaţiile difereau ca durată, dar că, în principiu luate câte 2, ele totalizau

www.dacoromanica.ro

- 115 -

was indeed the cause for linking the blocks – that meant lunations – in pairs. Thus, in the enclosure with 10 blocks, the result was 5 pairs, while in the one with 30 blocks – 15 pairs, where each pair of blocks meant 2 lunations expressed as 59 whole days.

Archaeological investigations prove that when the spirals Y and Z were destroyed, 59 bluestones were implanted in the circle that lay inside the Sarsen trilithon circle. This aspect appears as logical in relation with the above considerations about the spirals of 29 and 30 pillars, since these pillars continued anyway to have a clear meaning.

Consequently, because a relative alternation of the lunar months of 29 and 30 days could be observed and starting from the practice of marking the time in series of 2 lunar months, it was considered as normal to create a recording structure of 59 stones.

The role of the bluestone semi-ellipse is the only one left to be explained.

As we have to do with a lunar calendar, where the lunations are accurately determined in days, the 19 bluestones can appear only as related to the Metonian cycle of 19 solar years, when the moon comes back to its reference phase and at the same time occupies again a position in the sky that can place it in a constellation or next to a reference star. Actually, this return of the moon to the reference phase takes place, in a well-structured calendar, on the same day of the year.

The good correlation of the 19-bluestone semi-ellipse to the Metonian cycle indicates that, though the builders of the megalithic monument of Stonehenge continued the tradition of the neolithic 10-lunation proto-calendar, nevertheless they used the solar years for the large time units. This is also proved by the perfect solstitial orientation of the alignment Heel Stone – the core of the construction. This is probably the second empirical method to determine the duration of the solar year and the date of its beginning (the fi rst method is to observe the

59 zile, a determinat cu siguranţă legarea în perechi a blocurilor ce se semnifi cau în lunaţii. În acest fel, în incita cu 10 blocuri se obţin 5 perechi, iar în cea cu 30 blocuri – l5 perechi, fi ecare pereche de blocuri având semnifi caţia de 2 lunaţii exprimate ca 59 de zile întregi.

Cercetările arheologice demonstrează că, o dată cu desfi inţarea spiralelor Y şi Z formate din stâlpi de lemn, au fost plantate 59 pietre albastre în cercul afl at în interiorul cercului de triliţi Sarsen. Ori aspectul acesta poate rezulta ca logic din cele spuse mai sus despre spiralele conţinând 29 şi 30 stâlpi, deoarece, oricum, stâlpii respectivi se semnifi cau în continuare.

Prin urmare, constatându-se relativa alternanţă a lunilor lunare de 29 şi 30 zile, dar şi pornindu-se de la practica semnifi cării timpului în serii a câte două luni lunare, s-a con siderat normal să se alcătuiască pentru evidenţă o structură cu 59 pietre.

Acum ar trebui să mai stabilim ce este cu semielipsa de pietre albastre.

Fiind vorba de un calendar lunar, unde lunaţiile se determină cu mare precizie în zile, cele 19 pietre albastre nu pot să apară decât în legătură cu ciclul metonian de 19 ani solari, când Luna revine la faza de referinţă într-un moment în care astrul îşi reia şi poziţia de pe cer care să o plaseze într-o anumită constelaţie sau în vecinătatea unei stele de referinţă. Adică este practic vorba de o asemenea revenire a Lunii în faza de referinţă încât fenomenul să aibă loc în exact aceeaşi zi a anului unui calendar solar bine structurat.

Faptul că semielipsa de 19 pietre albastre se corelează cel mai bine cu ciclul metonian este un indiciu că, deşi constructorii monumentului megalitic de la Stonehenge continuau tradiţia proto-calendarului neolitic de 10 lunaţii, pentru marile unităţi de timp ei utilizau totuşi anii solari. Că ar fi aşa o dovedeşte şi perfecta orientare solstiţială a aliniamentului Heel Stone – centrul construcţiei – aceasta fi ind probabil o a doua cale empirică de determinare a duratei anului solar şi a datei începutului acestuia (prima cale ar fi fost aceea a observării duratelor de

www.dacoromanica.ro

- 116 -

time that the moon takes to return in the same constellation and the same phase).

If our reasoning is right and the builders of the megalithic monument of Stonehenge were kindred with the Sumerians, the Proto-Romans, the Proto-Hellenes, the Proto-Hittites and the Proto-Thracians, then we should also fi nd other elements of the calendar that the neolithic population modelled in this monument, such as the 7-day week and even the calendrical 28-day month.

It is really astonishing that in this construction we can also fi nd such elements.

As we have shown in the presentation of the monument, 56 holes (Aubrey Holes) have been identifi ed in the fi rst structure. To understand the signifi cance of these holes in the context of the discussion above, it is enough to observe that a „pack” of 2 lunations – the way of modelling the lunar time through the series of 10 and 30 megaliths – corresponded in a solar calendar to the 4-week month, totally: 4 x 7 + 4 x 7 = 28 + 28 = 56 days. We must also pay attention to the way these holes were sectioned within the given circle by reference marks like the Station Stone or the Slaughter Stone (numbers 91; 92; 93; 94 and 95 in the plan):

• between the marks 91 and 92, as well as between 93 and 94 there were 7 holes, which could mean indeed 7 days;

• each of the pairs of axes 91-93 and 92-94 divides the 56 holes into two groups of 28;• without considering the holes placed inside the large sides of the rectangle described by 91-94, we obtain two sectors of 21 holes each, i. e. 42 holes; we know the number 42 from the decadic lunar calendar explained above, where it represented the duration of 10 months turned into weeks;• between 94 and 95 there were 11 holes;• between 91 and 95 there were 10 holes;• between 93 and 95 there were 18 holes.

revenire a Lunii în aceeaşi constelaţie şi în aceeaşi fază).

În cazul în care raţionamentul nostru este corect, iar constructorii monumentului megalitic de la Stonehenge au fost de acelaşi neam cu sumerienii, proto-romanii, proto-elenii, proto-hitiţii şi proto-tracii, atunci ar trebui ca în acest monument să afl ăm modelate şi alte elemente ale calendarului acelei populaţii neolitice: săptămâna de 7 zile şi chiar luna calendaristică de 28 zile.

Ceea ce este cu adevărat surprinzător vine de acolo că în construcţie pot fi afl ate şi asemenea elemente.

Aşa cum am arătat din prezentarea monumentului, în prima structură au fost identifi cate 56 gropi (Gropile lui Aubrey). Pentru a înţelege ce semnifi caţie ar avea aceste gropi în contextul datelor de mai sus, este sufi cient să observăm că unui „pachet” de două lunaţii, aşa cum se pare a fi fost modelat timpul lunar prin seriile de 10 şi de 30 de megaliţi, i-ar fi corespuns, în planul unui calendar solar cu luna de 4 săptămâni, un total de: 4 x 7 + 4 x 7 = 28 + 28 = 56 zile. Să fi m însă atenţi şi la modul în care aceste 56 gropi erau secţionate în cer cul dat prin intermediul reperelor tip Station Stone şi a reperului lui Slaughter Stone (numere 91; 92; 93; 94 şi 95 în plan):• atât între reperele 91 şi 92, cât şi între reperele 93 şi 94 erau încadrate câte 7 gropi, ceea ce ar fi putut să însemne desigur câte 7 zile;• fi ecare din perechile de axe 9l-93 şi 92-94 împarte cele 56 gropi în două grupe a câte 28;• dacă lăsăm la o parte gropile cuprinse în interiorul laturilor mari ale dreptunghiului făcut de reperele 9l-94, obţinem două sectoare a câte 21 gropi, adică 42 gropi; numărul 42 ne este cunoscut deoarece, în calendarul decadic lunar demonstrat anterior, reprezenta durata de 10 luni concretizată în săptămâni;• între reperele 94 şi 95 se afl au 11 gropi;• între reperele 91 şi 95 se afl au 10 gropi;

• între reperele 93 şi 95 se afl au 18 gropi.

www.dacoromanica.ro

- 117 -

For the conception of a lunar calendar and especially for the working technique of persons specialized in moon observations the above numerical series were interesting, because they could be used for the modelling of all the data of the calendar that had been presumably elaborated by the early Indo-Europeans. At the beginning, there were wooden pillars in these holes and they bore some props for movable markers. In this case, by using distinct levels for markers with the same meaning, but involving many different meanings (indeed by the help of marking props or even through different markers) they could determine:• the 42-week cycle: the pillars outside the long sides of the rectangle formed by 92-93 and 94-91 represent the weeks;

• the compensated 10-month series: the pillars between the markers 95 and 91 get one by one the meaning of lunations;• the 7-day week: any of the pillar groups inside the arcs that stretch the small sides of the rectangle formed by the Station Stone;• the calendrical month of 28 days and the double month of 56 days: each of the 56 pillars, i.e. each 28-pillar series, gets the meaning of one day.

Besides, this unique hole structure also includes elements for determining the Saros cycle, which predicts eclipses. This cycle of 18 (solar) years and 11.3 days could be recorded with the help of the 18 pillars delimited by the markers S3-94-95, as well as with the help of the holes delimited only by the markers 94 and 95. In the fi rst case, it would have been necessary to give the pillars the meaning of solar years, while in the second case, a meaning would have been necessary only to record the 11 days that made the Saros cycle longer than 18 solar years.

.*

* *

În economia unui calendar lunar şi mai ales în tehnica de lucru a unora specializaţi pe observarea Lunii, seriile numerice de mai sus erau interesante deoarece puteau fi utilizate la modelarea tuturor datelor calendarului despre care am presupus că ar fi fost elaborat de indo-europenii timpurii. Să ne gândim doar că în aceste gropi s-au afl at iniţial stâlpi de lemn ce susţineau nişte suporţi pentru marcatori itineranţi. În acest caz, utilizându-se niveluri bine precizate pentru marcatori cu aceeaşi semnifi caţie, dar folosindu-se mai multe semnifi caţii diferite (desigur prin utilizarea de suporţi de marcatori şi chiar de marcatori diferiţi) se puteau determina:• ciclul de 42 săptămâni: – semnifi carea în săptămâni a stâlpilor din exteriorul laturilor lungi ale dreptunghiului format de reperele 92-93 şi 94-91;• seria de 10 lunaţii compensată: – semnifi carea în lunaţii numai a stâlpilor cuprinşi între reperele 95 şi 91;• săptămâna de 7 zile: – oricare dintre gru-pările de stâlpi din arcele ce întind laturile mici ale dreptunghiului pietrelor Station Stone;

• luna calendaristică de 28 zile şi dubla lună de 56 zile: semnifi carea tuturor celor 56 stâlpi, respectiv a fi ecărei serii de câte 28 stâlpi cu câte 1 zi.

În plus, această unică structură de gropi conţine şi elementele determinării ciclului Saros, de prevedere a eclipselor. Acest ciclu, care are durata de 18 ani (solari) şi 11,3 zile, putea fi urmărit cu ajutorul celor 18 stâlpi delimitaţi de reperele S3-94-95 – şi cu ajutorul gropilor delimitate numai de reperele 94 şi 95. În primul caz s-ar fi cerut semnifi carea stâlpilor în ani solari, în al doilea caz semnifi carea s-ar fi impus doar pentru urmărirea celor 11 zile cu care ciclul Saros era mai lung decât 18 ani solari.

** *

www.dacoromanica.ro

- 118 -

To summarize the considerations on the Getic-Dacian sanctuaries, the Stonehenge sanctuary, the sexagesimal numeration, the oldest Roman calendar and the division of the circle in hours or 360° – which are all seen as cultural phenomena descending from a major cultural phenomenon of Indo-European origin, we can assert the following:• The Dacian sanctuaries refl ect the persistence of a chronological tradition which was consolidated in Neolithic but had a much earlier origin than the upper Paleolithic, when the fi rst elements of a lunar proto-calendar appeared on the basis of 10 lunar moths series and according to the moon phases, through specifi c periodic feasts.• The sexagesimal numeration, considered as having a Sumerian origin, was used by the primitive Indo-Europeans due to the periodicity of the compensation feasts of the 10-moth lunar calendar. It became the numeration tradition of most populations descending from the large primitive Indo-Euopean family, i. e. also the tradition of the Sumerians, the Hittites, the Proto-Hellenes, (the Thracians, and thus the Getae-Dacians). • The division of the day into hours occured before the sexagesimal numeration and was generated by a fi rst series of extra-week feasts, that had a periodicity of 360 lunations; it is actually an initial subdivision of the 360-pillar circle used to record the big cycle of 360 lunations. Inside this circle the periodicity of the extra-calandrical feasts was invariable. The circle contained subdivisions of 30 units (thus, the division of the day into hours is related to the oldest division of the sun dial, where 360 : 30 = 12 hours);

• The oldest Roman calendar – the 10-month calendar – was nothing else but a late reverberation of the old Indo-European lunar proto-calendar. The Romans had actually a solar calendar that worked simultaneosly as 12-month and 10-month system (the 10-month system determined the month length in the 12-month system);• The oldest and clearest description of

Rezumând cele deduse prin considera-rea sanctuarelor geto-dacice, a sanctuarului de la Stonehenge, a numeraţiei în bază sexage-simală, a celui mai vechi calendar roman şi a împărţirii cercului după modalitatea orară sau în 360°, ca fenomene culturale descendente dintr-un fenomen cultural major de origine in-do-europeană, putem spune următoarele:• sanctuarele dacice refl ectă persistenţa unei tradiţii cronologice consolidată în neolitic dar ale cărui începuturi se afl ă probabil dincolo de paleoliticul superior, când s-au format primele elemente ale unui proto-calendar lunar axat pe serii de 10 luni lunare şi ţinut în acord cu fazele Lunii graţie unor sărbători cu o ritmicitate specifi că;• numeraţia în bază sexagesimală, considerată de origine sumeriană, a apărut la indo-europenii primitivi datorită ritmicităţii specifi ce sărbătorilor de compensare a proto-calendarului lunar de 10 luni. Ea a intrat în tradiţia de numeraţie a majorităţii populaţiilor ce s-au format din marea familie indo-europeană primitivă, deci şi în aceea a sumerienilor, hitiţilor, proto-elenilor, (a tracilor şi deci, a geto-dacilor);• divizarea orară a zilei a avut loc într-o fază anterioară constituirii numeraţiei sexage-simale, ea fi ind generată de o primă serie de sărbători extra-săptămânale cu ritmicitatea de 30 lunaţii şi cu un circuit complet de 360 luna-ţii; în fapt este vorba de o primă subdivizare a cercului de 360 stâlpi – destinat evidenţei ma-relui ciclu de 360 lunaţii, în interiorul căruia ritmul sărbătorilor extra-calendaristice rămâ-nea invariabil – în subdiviziuni conţinând câte 30 unităţi (deci, împărţirea orară a zilei este legată de cea mai veche împărţire dată cadra-nului solar, unde 360: 30 = 12 ore);• cel mai vechi calendar roman – calendarul de 10 luni – nu era decât un ecou târziu al străvechiului proto-calendar lunar indo-european, varianta romană nefi ind de fapt decât un calendar solar ce funcţiona simultan ca sistem de 12 luni şi ca sistem de 10 luni (sistemul de 10 luni reglementa mărimea lunilor în sistemul cu 12 luni);• cea mai veche şi mai clară descriere a

www.dacoromanica.ro

- 119 -

the Indo-European 10-month proto-calendar is depicted by the Stonehenge sanctuary, which means that the population that erected this construction descended from the Indo-European demographic triangle before discovering the sexagesimal numeration and organizing the feasts according to the complete 360-lunation cycle (Stonehenge illustrates nothing else but the primitive way of compensating the 10-month calendar by a day for each 30th lunation; the possibility that the concerns for the solar calendar could have stopped the traditions of this calendar in this evolution phase cannot be excluded);• Originally, the modelling of the data resulted from the observations on the moon movements and generally of the data regar-ding the calendrical organization was car-ried out by means of sanctuary pillars. Sub-sequently, this tradition was conserved only by those Indo-European populations that did not have knowledge of other ways of solving the problems of their material life, non-mobile agriculturers and stockmen (the Getae-Daci-ans, the population of the Stonehenge culture and perhaps other northern Indo-Europeans).

AUTHOR’S NOTE: To consider the Stonehenge monument as part of the Indo-European cultural heritage meets indeed archaeological diffi culties.

The conclusions that can be drawn from the interpretation of the Dacian sanctuaries and the sanctuary of Stonehenge do not entirely agree with the archaeologists’ opinion expressed so far. There have been no opinions that attributed the construction in England to the Indo-Europeans. Nevertheless, the mathematics of Stonehenge is obvious.

proto-calendarului indo-european de 10 luni o înfăţişează sanctuarul de la Stonehenge, ceea ce denotă că populaţia care a ridicat această construcţie s-a desprins din triun-ghiul demografi c indo-european mai înainte ca să se fi ajuns la numeraţia în bază sexa-gesimală şi la organizarea sărbătorilor după ciclul complet de 360 lunaţii (Stonehenge în-făţişează numai varianta primitivă a compen-sării calendarului de 10 luni cu o zi la fi ecare a 30-a lunaţie şi nimic mai mult. N-ar fi ex-clus ca preocupările pentru calendarul solar să fi oprit tradiţiile legate de acest calendar la această fază de evoluţie);• la origine, modelarea datelor rezultate din observarea mişcării Lunii şi în general a celor privind organizarea calendarului, era realizată cu ajutorul stâlpilor sanctuarelor, o asemenea tradiţie fi ind ulterior conservată doar de acele populaţii indo-europene care nu au putut cunoaşte alte variante care să rezolve mai bine cerinţele vieţii materiale de agricultor-crescător de animale sedentarizat (geto-dacii, populaţia culturii Stonehenge şi poate alte neamuri indo-europene mai nordice).

NOTA AUTORULUI C. B.: Desigur că includerea edifi ciului de la Stonehenge în aria culturală indo-europeană pare a nu fi scutită de anumite difi cultăţi arheologice.

Concluziile ce se pot trage din interpretarea sanctuarelor dacice şi a sanctuarului de la Stonehenge nu corespund întru totul părerilor de până acum ale arheologilor, ştiut fi ind că nu a existat până acum nici o opinie care să atribuie unor indo-europeni construcţia din tărâmul englez. Cu toate acestea, însă, matematica Stonehenge-lui este o realitate evidentă.

www.dacoromanica.ro

- 120 -

IV. TRADITION AND INNOVATION IN THE TIME MEASUREMENT MADE BY

THE GETO-DACIANS

1. The solar calendar – synthesis of tradition and experience.

Starting from certain conceptions regarding the gnoseological and material factors that determined the formation of the time measurement systems in the world, it can be asserted without fail that during the whole period of Paleolithic and the fi rst part of Neolithic people could not go beyond the limits of the lunar calendar, since even in the latest epoch of prehistory their material life was completely satisfi ed with the periodicity of the moon phases. It is easy to understand this situation, if we think of the persistence of traditions – which in the old times changed extremely slowly – and of the lunar biorhythms as a result of the livestock breeding, useful enough for the stockmen to make them have a keen interest in the lunar calendar rather than in a good knowledge of the natural vegetal cycle. The really revolutionary moment of reorientation to determine precisely the vegetal cycle duration and, implicitly, the solar year, was reached when plant cultivation became a systematic activity and provided an important part of the basic products. The development of the solar calendar in dependency on agriculture was indeed an extremely slow cultural phenomenon.

It is sure that, although the turn from the lunar to the solar calendar was a result of the radical mutations in the material life of the populations (an absolutely sedentary life, especially marked by a prevailing agricultural production), it is not the material life itself that imposed the new calendar, but the new spiritual events and especially the solar-agrarian religious beliefs generated by the mutations in the people’s material life.

IV. TRADIŢIE ŞI INOVAŢIE ÎN MĂSURAREA TIMPULUI

LA GETO-DACI

1. Calendarul solar - sinteză intre tradiţie şi experienţă.

În baza unor raţionamente ce au în vede-re determinanţii gnoseologici şi materiali ce au stat la originea formării sistemelor de măsurare a timpului pe planeta noastră, se poate afi rma cu o mare doză de certitudine că pe întreaga durată a desfăşurării paleoliticului şi a primei părţi a neoliticului omul nu a putut să depăşeas-că limitele calendarelor lunare, deoarece chiar şi în epoca cea mai recentă a preistoriei viaţa lui materia lă era pe deplin satisfăcută de ritmicita-tea fazelor Lunii. Această situaţie este uşor de înţeles dacă avem în vedere că, paralel cu per-sistenţa tradiţiilor – care în epocile străvechi se modifi cau extrem de lent – creşterea animalelor şi în special a mamiferelor avea toate condiţii-le să stabilească nişte bioritmuri lunare absolut utile pentru crescător, încât să menţină interesul pentru calendarul lunar. Momentul cu adevă-rat revoluţionar, în care s-a produs reorientarea interesului omului către determinarea precisă a duratei ciclului vegetal – şi deci, a anului solar –, a fost acela în care cultivarea plantelor devine o activitate sistematică şi când din această acti-vitate omul reuşeşte să acopere o parte impor-tantă a produselor necesare traiului.

Fireşte, când discutăm despre apariţia ca-lendarelor solare sub „presiunea” agriculturii, avem în vedere un fenomen cultural extrem de lent. Sigur este că, deşi trecerea de la folosirea calendarelor lunare la aceea a calendarelor so-lare se produce ca urmare a mutaţiilor radicale intervenite în viaţa materială a populaţiilor (ca-racterizată în mod deosebit prin practicarea unei producţii predominant agricole în condiţiile sedentarismului desăvârşit), nu viaţa materială este aceea care impune noul calendar, ci noul sistem de manifestări spirituale şi în special cre-dinţele religioase de tip solar-agrar ce se instituie ca urmare a mutaţiilor produse în viaţa materia-lă a oamenilor.

www.dacoromanica.ro

- 121 -

2. Fundaments of the Getae-Dacians’ solar chronology.

The problems related to the development of the Getic-Dacian solar calendar can be studied by generalising the problems related to the Indo-European decadic-sexagesimal lunar calendar, which was modelled in the constructions of Costeşti and Pecica.

Archaeological researches attest the sedentary life and the agricultural activity in the Danube-Carpathian region as early as the Neolithic and the ascendant continuity of the sedentary-agrarian material life from the Neolithic to our times. If we consider also the attestation of important demographic events, such as the presence of Indo-European populations in this region, it becomes obvious that the existence of a solar calendar in relation to the Getae-Dacians was not only possible, but also necessary.

Farmers fi nd methods to foresee the proper time for agriculture works by observing the nature, but are not interested to impose their own calendrical scheme in the ritual practices. Yet, because of the existence of important events in their life, they will also try to elaborate a system of spiritual practices that should help them to succeed in their agrarian work: sowing feasts, harvest feasts, vine and wine feasts – all these events become gradually ritual practices of a new solar-agrarian belief.

Consequently, not the agriculture itself, but a system of laic and religious feasts with a solar periodicity stimulates the penetration of the solar calendar to the foreground of the social life. Thus, the gradual supremacy of the solar cult in the spiritual life of the Paleo-Dacian culture leads to the formation of a clerical class representing this cult, while the old cult of moon preserves less and less elements, which, in centuries, lose their importance or hide in new forms, motivated by the latest characteristics of the material life.

2. Premisele fundamentale ale cronologiei solare la geto-daci.

Problematica apariţiei unui calendar solar la geto-daci trebuie să fi e supusă unor generalizări de la problematica acelui calendar lunar decadic-sexagesimal de factură indo-europeană pe care l-am surprins modelat în amplasamentele de la Costeşti şi Pecica.

Cercetările arheologice atestă viaţa se-dentară şi practicarea agriculturii în spaţiul carpato-danubiano-pontic încă din neolitic şi, în acelaşi timp, se mai atestă continuitatea în ascensiune a culturii materiale de tip sedentar-agrar din neolitic şi până în vremurile recente. Dacă mai ţinem cont şi de faptul atestării unor evenimente demografi ce de importanţă, cum ar fi apariţia în acest spaţiu a unor populaţii de neam indo-european, încă la începutul mi-leniului al doilea î.Hr., înţelegem că existenţa unui calendar solar la geto-daci nu devenise numai posibilă, ci chiar necesară.

Cultivatorul îşi stabileşte mijloacele de a prevedea momentele fundamentale adecvate efectuării lucrărilor agricole prin observarea naturii, deci, deşi el va elabora şi o schemă calendaristică proprie nu va fi preocupat de impunerea acesteia şi în plan ritualic; numai că, odată cu apariţia unor momente fundamen-tale în viaţa cultivatorului, acesta va elabora şi un sistem de manifestări spirituale prin care încearcă să-şi asigure reuşita întreprinderii la care este angajat prin lucrarea pământului – sărbători ale semănatului, sărbători ale seceri-şului, ale viei şi vinului etc. –manifestări care vor constitui treptat corolarul ritualic al unei credinţe noi, de tip solar-agrar.

Prin urmare, nu atât agricultura, cât con-stituirea unui sistem de sărbători laice şi religi-oase cu ritmicitate solară va antrena ridicarea calendarului solar în prim-planul vieţii sociale, fi ind sigur că treptata supremaţie a cultului so-lar în viaţa spirituală a lumii paleo-dacice va antrena după sine constituirea unui sacerdoţiu al acestui cult, în vreme ce din arhaicul cult al Lunii vor rămâne tot mai puţine elemente care, cu trecerea secolelor, se vor marginaliza ori vor îmbrăca o haină nouă, motivată de cele mai re-cente trăsături ale vieţii materiale a populaţiei.

www.dacoromanica.ro

- 122 -

It is easy to identify the real calendar-sanctuaries when you see the northern slope of the hill Cetăţuia, in Costeşti or the aerial photo of the 11th platform of Sarmizegetusa Regia.

What do the two quadrilateral sanctuaries actually express?

By means of the same principle that helped us understand the logic of the sanctuaries of 42 and 36 pillars (this principle says that the sanctuaries which modelled cyclic phenomena were in such a way organized, that the pillar group participated to the delimitation of the important events of the modelled time scale), we could fi nd out that the 52-week year was divided into 4 seasons of 13 weeks (the 4 rows of 13 pillars each identifi ed in situ both in the quadrilateral sanctuary I of Costeşti and in the quadrilateral sanctuary A of Sarmizegetusa Regia) and into 13 months of 4 weeks each (the two sanctuaries are also organized as 13 rows of 4 pillars each). Indeed, regarding these divisions we have to take also into account the purpose of these pillars in the 42-pillar sanctuaries: 1 pillar = 1 week.

Once the purpose of the sanctuaries I Costeşti and A Sarmizegetusa Regia has been identifi ed, we can also understand why the latter construction had 7 columns on its long axis. It was the expression of the calendrical unit that represents the basis for the shape of the other sanctuaries.

3. „Mysteries” of the big circular sanctuary.

Consequently, we come back to the big circular sanctuary and try to fi nd out its mysteries with the help of the information offered by the smaller sanctuaries of Costeşti and Pecica.

The wooden pillar circle of the rotunda brings some new elements in our knowledge about the week cycles that promoted the extra-calendrical feasts. What we see here is not 42-week series (although such series are observed for the independent distinction

Este sufi cient să ne aruncăm privirea pe coasta nordică a Dealului Cetăţuia de la Costeşti şi pe fotografi a aeriană a terasei XI de la Sarmizegetusa Regia, că şi identifi căm sanctuarele-calendar propriu-zise.

De fapt, ce spun cele două sanctuare patrulatere?

În virtutea aceluiaşi principiu care ne-a ajutat să înţelegem logica sanctuarelor cu 42 şi cu 36 stâlpi (principiu care spune că sanctuarele care modelau fenomene ciclice erau organizate astfel încât gruparea stâlpi-lor să participe la delimitarea evenimentelor importante pe scara timpului modelat), am putea constata că anul de 52 săptămâni era împărţit în patru anotimpuri a câte 13 săptă-mâni (cele câte patru şiruri de câte 13 stâlpi identifi cate in situ atât în cazul sanctuarului patrulater I - Costeşti, cât şi în cel al sanctua-rului patrulater A de la Sarmizegetusa Regia) şi în 13 luni a câte patru săptămâni fi ecare (cele două sanctuare sunt organizate şi în 13 rânduri a câte patru stâlpi fi ecare). Desigur, în distingerea acestor subdivizări trebuie să avem în vedere aceeaşi semnifi caţie pe care o primeau şi stâlpii din sanctuarele cu 42 piese, adică, 1 stâlp = 1 săptămână.

De fapt, după această identifi care a semnifi caţiei sanctu arelor I Costeşti şi A Sarmizegetusa Regia, putem înţelege şi de ce această din urmă construcţie fusese prevăzută cu 7 coloane pe axa sa lungă. Era vorba de o modalitate concretă prin care se oferea chiar unitatea calendaristică ce stătea la baza modelărilor în celelalte sanctuare.

3. Din „tainele” marelui sanctuar circular.

Marele sanctuar circular de la Sarmizegetusa Regia a fost investigat de toţi cercetătorii, ca posibil modelator al calendarului geto-dacilor. Revenim şi noi, prin urmare, la marele sanctuar circular, încercând să-i afl ăm taina, având, bine-nţeles, plusul de informaţii puse la dispoziţie de mai modestele sanctuare de la Costeşti şi Pecica.

O noutate în raport cu ce cunoşteam des-pre ciclurile de săptămâni prin care erau pro-movate sărbătorile extra-calendaristice aduce

www.dacoromanica.ro

- 123 -

of the 10-lunation series), but double series of 84 weeks. It results hereof that during the time between the kingdom of Burebista and the construction of the sanctuaries, the Dacian priests intervened in the mechanism of the extra-calendrical feast that compensated the normal 10-lunation series and doubled the time between two successive feasts, according to the doubling of the feast days. The general consequence was that in a long term the precision of the determinations was not affected.

As each of the 84 pillars was provided with 13 spikes for the guidance of the markers, it is obvious that in the common practice one marker level was used for each complete cycle and that there was a terminus, where the markers could be repeated on the initial route. This terminus existed across 13 cycles of 84 weeks and summed up a number of 1092 weeks.

In the calendar, () the Dacian solar year had 52 weeks, so the 1092 weeks meant 21 years. This could also mean that there were 13 moments of 2-day extra-calendrical feast in 21 years, which leads to the apse-shaped structure in the central part of the sanctuary, where 21 pillars (in the curved area) and 13 pillars (in the straight area) had also marker supports shaped as13 spikes. Due to these spikes we can know the time period of continuous functionality of the sanctuary.

13 x 21 = 273 years.We recapitulate the information

coming from the Dacian sanctuaries. The 52-week solar year is systematically compensated through the persistence of the extra-calendrical days which once ended the 10-lunation series. Thus, in a 21 year cycle 5 years had actually 366 days (the years with the order numbers 5; 9; 13; 17; 21) and 16 years had a real duration of 365 days. Therefore, the average duration of

cercul stâlpilor de lemn din rotondă. Aici nu se mai practică serii de câte 42 săptămâni – deşi se urmăresc astfel de serii, în scopul decelării independente a seriilor de câte 10 lunaţii – ci serii duble, a câte 84 săptămâni. De unde ar rezulta şi faptul că, în intervalul scurs dintre regatul lui Burebista şi momentul realizării sanctuaru lui, preoţii daci au intervenit în me-canismul sărbătorii extra-calendaristice care compensa seriile normale de câte 10 lunaţii, dublând timpul între două sărbători succesive, corespunzător cu dublarea zilelor de sărbătoare ale manifestării. Consecinţa generală a fost că pe termen lung nu este afectată precizia deter-minărilor.

Deoarece fi ecare stâlp din cercul celor 84 era echipat cu câte 13 piroane ce serveau pentru itinerarea marcatorilor, ne este lesne de înţeles că în practica curentă se utiliza câte un nivel de marcatori pentru fi ecare ciclu complet şi că exista un punct terminus, când marcatorii puteau fi reiteraţi pe traseul iniţial. Acest punct terminus se întindea deci pe parcursul a 13 cicluri a câte 84 săptămâni şi însuma un total de 1092 săptămâni.

În plan calendaristic şi cu referire la anul solar dacic de 52 săptămâni, cele 1092 săptămâni echivalează cu 21 ani. Aceasta ar însemna şi că în 21 ani existau 13 momente de sărbătoare extra-calendaristică a câte 2 zile, ceea ce vrea să şi arate modul de alcătuire a structurii în formă de absidă din zona centrală a sanctuarului, unde 21 stâlpi (zona curbată) şi 13 stâlpi (zona dreaptă) erau şi ei echipaţi cu câte 13 piroane-suport de marcatori. Datorită acelor piroane mai putem afl a şi durata pe care sanctuarul putea funcţiona continuu:

13 x 21 = 273 ani. Recapitulăm datele furnizate de sanc-

tuarele dacilor: anul solar de 52 săptămâni este sistematic compensat prin persistenţa zilelor extra-calendaristice care altădată în-cheiau seriile de câte 10 lunaţii. În acest fel, dintr-un ciclu de 21 ani existau 5 ani care în-sumau în realitate 366 zile (este vorba de anii cu numerele de ordine 5; 9; 13; 17; 21) şi 16 ani cu durata reală de 365 zile. Durata medie a unui an calendaristic devenea din această

www.dacoromanica.ro

- 124 -

a calendrical year was 365.23809 days (it results from the fact that 21 years totalized 7670 days, i.e. 7644 days marked by 52 yearly series of 52 whole weeks plus 26 extra-calendrical days, inserted by means of the feast of the old decadic lunar calendar, whose role had not changed). Thus, the difference from the astronomical solar year (the year 0 A.D. () had 365.24231545 days) was of only 0.004226 days, i.e. 6 minutes and 5.13 seconds, which means that one whole day could be accumulated only after 237 years.

4. The Geto-Dacians’ calendarWe can now talk about the way the

big calendar-sanctuary and the big circular sanctuary of Sarmizegetusa worked.

We have transposed it in a scheme with the popular names of the calendar months. Under each month name we have also noted the approximately corresponding periods of the current Gregorian calendar. The days of the week have been expressed by the current names. The eighth element in the days of the week column indicates the year of the extra-calendrical compensation feast, which was identical with the end of the calendar month where this number is written.

The 7-day week is also used here as signifi cant calendar unit. Its day-by-day determination is well revealed by means of the 7 central drums of the big calendar-sanctuary A, where a stone-shaped marker (marble or hard rock) lid (plate) was probably routed. When the marker reached the last of the 7 pillars, the fi rst pillar in the 4-pillar row and in the 13-pillar row were marked. Iron spikes with a diameter of cca. 30 cm, discovered at the very bottom part of one pillar of the construction, could be used as guidance markers. It means that in sanctuary A two markers were operating, one of which was transversial and determined the calendar months, while the other one was longitudinal and was meant to determine the seasons. Each of them followed a special

cauză de 365,23809 zile (durată ce rezultă din faptul că 21 ani însumau 7670 zile, adică 7644 zile realizate prin cele 52 serii anuale a câte 52 săptămâni întregi, plus 26 zile in-tercalate extra-calendaristic prin sărbătoarea menţinută cu acest statut din arhaicul calen-dar lunar decadic). Diferenţa faţă de anul so-lar astronomic (an a cărui durată era în anul 1 al erei creştine de 365,24231545 zile) era astfel de numai 0,004226 zile, adică de 6 minute şi 5,13 s, cu posibilitatea acumulării unei zile abia după 237 ani.

4. Calendarul geto-dacilorAcum putem prezenta funcţionarea

Marelui sanctuar calendar şi a Marelui sanctuar circular de la Sarmizegetusa.

Acesta e transpus pe o schemă de denumiri populare româneşti ale lunilor calendaristice (sub denumirea fi ecărei luni calendaristice am înscris şi perioadele din calendarul gregorian actual în care s-ar fi înscris relativ acestea, iar zilele săptămânii au fost exprimate prin denumirile actuale; cel de al optulea element înscris pe coloana zilelor săptămânii indică anul în care urma a avea loc sărbătoarea extra-calendaristică de compensare ce coincidea cu sfârşitul acelei luni calendaristice unde este înscrisă cifra respectivă).

Şi aici se foloseşte ca unitate calendaristică semnifi cativă tot săptămâna de 7 zile. Determinarea ei, zi cu zi, este bine relevată prin cei 7 tamburi centrali din Marele sanctuar calendar (A), unde probabil se itinera un marcator având forma unui capac (disc) de piatră (marmură sau andezit). Când marcatorul respectiv ajungea pe ultimul din cei 7 stâlpi, se marca primul stâlp din primul rând de câte patru şi de câte 13. Drept marcatori itineranţi se puteau utiliza nişte „ţinte” de fi er cu diametrul de cca 30 cm, descoperite chiar la baza unuia dintre stâlpii construcţiei. Deci în Sanctuarul A funcţionau doi marcatori – unul transversal, care determina lunile calendaristice, altul longitudinal, destinat determinării anotimpurilor fi ecare urmând un traseu de piroane special destinat (a se vedea

www.dacoromanica.ro

- 125 -

spike route (see Fig. 20).When a pillar was marked in sanctuary

A, one was also marked in the ring C of the big rotunda.

The evolution of the markers in the calendar-sanctuary (A) and in the pillar ring C of the big circular sanctuary was important in the determination of the essential moments of the Dacian time. In relation to these markers the other structures of the rotunda had the following functions:• When a 42-pillar series of the ring C in the rotunda was completed, a small hard rock pole was marked in the ring B of the same construction;• When all the pillars of the big sanctuary A were completed it meant the end of the calendar year and a pillar of the 21-pillar group in the enclosure „D” of the big sanctuary was marked;• When all the 84 pillars of the ring C of the rotunda were completed a 2-day extra-calendrical feast followed and then the second small hard rock pole of the 13-pole group in the enclosure D of the rotunda was marked;

• When a group of 6 small hard rock poles of the ring B was completed, it meant that the feast of choosing and sending messengers to Zalmoxis was to come;• When the 13 lines of marker supports in the 84-pillar ring were completed at the same time with the completion of the 52 pillars of the calendar-sanctuary, with the fi rst marking line in the 21-pillar group and with the fi rst marking line of 13-pillar group of the big rotunda, this clearly indicated the end of a 21-year cycle, when the calendar was fully compensated in relation to the natural solar time.

fi g. 20).Odată cu marcarea unui stâlp în

Sanctuarul A, se proceda şi la marcarea unui stâlp în inelul C al Rotondei mari.

Evoluţia marcatorilor în Sanctuarul calendar (A) şi în inelul C de stâlpi din Marele sanctuar circular era importantă în determinarea momentelor fundamentale ale timpului dacic, în raport de aceşti marcatori fi ind semnifi cate celelalte structuri ale rotondei, astfel:• epuizarea unei serii de 42 stâlpi în inelul C din rotondă implică marcarea unui stâlpişor de andezit în inelul B din aceeaşi construcţie;• epuizarea tuturor stâlpilor în Marele sanctuar A indica încheierea anului calendaristic şi determina marcarea unui stâlp în gruparea de 21 din incinta „D” a marelui sanctuar;• epuizarea tuturor celor 84 stâlpi din inelul C al rotondei era indiciu că urmează o sărbătoare extra-calendaristică de 2 zile, eveniment după care se marca al doilea stâlpişor de andezit în gruparea adecvată din inelul B, ca şi primul stâlp din gruparea de 13 a incintei D din rotondă;• epuizarea unei grupări de 6 stâlpişori de andezit din inelul B semnifi ca apropierea momentului în care urmează a se organiza sărbătoarea destinată alegerii şi trimiterii solilor la Zalmoxe;• simultaneitatea epuizării celor 13 linii de suporţi de marcare în inelul de 84 stâlpi, cu epuizarea celor 52 stâlpi din sanctuarul calendar, a primei linii de marcaj în gruparea de 21 stâlpi şi a primei linii de marcaj în gruparea de 13 stâlpi din Rotonda mare indicau ferm încheierea unui ciclu de 21 ani, când calendarul era deplin compensat în raport cu timpul solar natural.

www.dacoromanica.ro

- 126 -

I II III IVCărindar Gerar Făurar Germenariu

(22.XII-18.I) (19.I-16.II) (17.II-l6.III) (17.III-l3.IV)L /Mo 1 8 15 22 1 8 15 22 1 8 15 22 1 8 15 22M / Tu 2 9 16 23 2 9 16 23 2 9 16 23 2 9 16 23M / We 3 10 17 24 3 10 17 24 3 10 17 24 3 10 17 24J / Th 4 11 18 25 4 11 18 25 4 11 18 25 4 11 18 25V / Fr 5 12 19 26 5 12 19 26 5 12 19 26 5 12 19 26S / Sa 6 13 20 27 6 13 20 27 6 13 20 27 6 13 20 27D / Su 7 14 21 28 7 14 21 28 7 14 21 28 7 14 21 28Ex .............(9) ............(17) ............(4) ............(12)

V VI VII VIIIPrier Florar Cireşar Cuptor

(14.IV-11.V) (12.V-8.VI) (9.VI-6.VII) (7.VII-3.VIII)L /Mo 1 8 15 22 1 8 15 22 1 8 15 22 1 8 15 22M / Tu 2 9 16 23 2 9 16 23 2 9 16 23 2 9 16 23M / We 3 10 17 24 3 10 17 24 3 10 17 24 3 10 17 24J / Th 4 11 18 25 4 11 18 25 4 11 18 25 4 11 18 25V / Fr 5 12 19 26 5 12 19 26 5 12 19 26 5 12 19 26S / Sa 6 13 20 27 6 13 20 27 6 13 20 27 6 13 20 27D / Su 7 14 21 28 7 14 21 28 7 14 21 28 7 14 21 28Ex ............(20) ............(7) ............(15) ............(2)

IX X XI XIIGustar Vinicer Brumărel Brumar

(4.VIII-31.VIII) (1.IX-28.IX) (29.IX-26X (27X-23XI)L /Mo 1 815 22 1 815 22 1 815 22 1 815 22M / Tu 2 9 1623 2 916 23 2 9 16 23 2 916 23M / We 3 10 17 24 3 10 17 24 3 10 17 24 3 10 17 24J / Th 411 18 25 41118 25 41118 25 41118 25V / Fr 5 12 19 26 5 12 19 26 5 12 19 26 5 12 19 26S / Sa 6 13 20 27 6 13 20 27 6 13 20 27 6 13 20 27D / Su 714 21 28 7 14 21 28 7 14 21 28 7 14 21 28Ex ............(10) ............(18) ............(5) ............(13)

XIIAndrea

(24.XI-21.XII)L /Mo 1 8 15 22M / Tu 2 9 16 23M / We 3 10 17 24J / Th 4 11 18 25V / Fr 5 12 19 26S / Sa 6 13 20 27D / Su 7 14 21 28Ex ............(21)

www.dacoromanica.ro

- 127 -

5. The Sanctuary of Dolinean.

The sanctuary of Dolinean has been considered by some researchers as a typical example of a sanctuary that proves that there is no relevant relation between this kind of construction and the problems concerning the modelling of the astronomical and calendrical data. But, since we now know that in sanctuaries a number of 36 pillars used to indicate the modelling of 360 lunations, it becomes obvious that this construction has to be also examined from the perspective of its calendrical functions, despite the fact that the organization of the pillars in groups seems to observe no rules.

The identifi cation of the groups 5-9-14-7-1 in the sanctuary of Dolinean cannot indeed encourage an attempt of decoding calendrical data. But if we consider the matter more attentively, we detect that the distribution of the 36 pillars of the construction makes possible the modelling of all the representative fi gures of the Costeşti and Sarmizegetusa calendars, by treating the pillars of certain groups as follows:• the 7-pillar group allows the modelling of the calendar week in days;• the total number of pillars of the groups 5-9-14 is 28, which allows the modelling of the calendar months in days;• the total number of pillars of the groups 7-1-5 is 13, which allows the modelling of the year in months;• the total number of pillars of the groups 14-7 is 21, which allows the modelling of the cycle of 21 calendar months (the equivalent of the 84-week cycle modelled in the big rotunda of Sarmizegetusa) on the one hand, and of the 31-year cycle with a complete compensation of the calendar on the other hand;• The above mentioned groups 7-1-5 could be also used to model the 13 moments of the extra-calendrical feasts in the 21-year cycle;• The groups 1-5 could model the determination of the 60-lunation series

5. Sanctuarul de la Dolinean.

Sanctuarul de la Dolinean a fost considerat de către unii cercetători drept exemplu tipic de sanctuar care atestă lipsa unei legături principale între acest gen de construcţii şi problematica modelării datelor astronomice şi calendaristice. Totuşi, acum, când cunoaştem faptul că un număr de 36 stâlpi în sanctuare indica preocuparea pentru modelarea ciclului de 360 lunaţii, această construcţie se impune a fi cercetată şi sub aspectul funcţiunilor calendaristice, în ciuda faptului că organizarea stâlpilor în grupări nu pare a respecta nici un fel de normă.

Într-adevăr, faptul că în sanctuarul de la Dolinean se pot decela grupările, 5-9-14-7-1, nu pare a fi extrem de încurajator pentru o tentativă de descifrare a unor date calendaristice. Dacă suntem însă mai atenţi, nu se poate să nu ne atragă atenţia o asemenea distribuţie a celor 36 stâlpi ai construcţiei încât practic toate numerele reprezentative ale calendarului de la Costeşti şi Sarmizegetusa pot fi modelate prin considerarea stâlpilor din anumite grupări însumate în continuare, astfel:• gruparea de 7 stâlpi oferă posibilitatea modelării săptămânii calendaristice în zile;• suma stâlpilor grupărilor 5-9-14 este de 28, ceea ce oferă posibilitatea modelării lunii calendaristice în zile;• suma stâlpilor din grupările 7-l-5 este de 13, oferind posibilitatea modelării anului calendaristic în luni;• suma stâlpilor din grupările 14-7, este de 21, oferind pe de o parte posibilitatea modelării ciclului de 21 luni calendaristice (care ar fi aici echivalentul ciclului de 84 săptămâni modelat în Rotonda mare de la Sarmizegetusa), pe de altă parte a ciclului de 21 ani în care calendarul era complet compensat;• grupările7-l-5 amintite mai sus puteau servi şi la modelarea celor 13 momente în care aveau loc sărbătorile extra-calendaristice din ciclul de 21 ani;.• grupările l-5, puteau servi, prin cei şase stâlpi ai lor, la determinarea seriilor de câte

www.dacoromanica.ro

- 128 -

through the 6 pillars;• All 360 pillars could be used to

determine the big 360-lunation cycle.Apart from the organisation of the

pillars in the rotunda of Dolinean, if we want to model the Dacian calendrical data by means of 36 pillars, we have to relate our attempt to a system that gives the pillars different calendrical meanings at the same time and to establish distinct routes for the markers.

Indeed, it is impossible to neglect certain conditions that the Dacian constructors imposed at the rotunda of Dolinean. Some of the “gates” orientation have obvious astronomical purposes:• Between the eastern and the western gate the orientation is equinoxial () (at equinox the sun light thrown to the east goes through the eastern gate and reaches the northern pillar of the western gate) (Fig. 27);• Between the southern gate and the centre of the construction there is a clear hibernal solstitial orientation (at the winter solstice the sun light thrown to the east goes through the southern gate, cuts the centre of the sanctuary and reaches the western gate) (Fig. 28)

It is undisputable that this situation is not a simple accident and that all over the Dacian territory one common calendar was used. Even if this calendar was modelled in different ways, it refl ects identical spiritual traditions and thereforre a homogenous culture.

6. The small circular sanctuary of Sarmizegetusa Regia.

(Note: The number of pillars inside the small circular sanctuary is 6-8-8-8-7-8-8-8-8-8-8-8-8. Prof. C. Bejgu’s research demonstrates that this sanctuary was used to adjust the time calculation of the solar calendar in the big sanctuary to the situation of the moon phases at the end of the calendar cycles of 21 years. The observers could learn

60 lunaţii;• toţi cei 36 stâlpi puteau servi la determinarea marelui ciclu de 360 lunaţii.

Făcând abstracţie însă de organizarea stâlpilor în rotonda de la Dolinean, să presupunem că dorim să modelăm datele calendarului geto-dacilor cu ajutorul a 36 stâlpi. Fireşte, pentru reuşita acţiunii va trebui să ne orientăm spre un sistem de semnifi care simultană a stâlpilor în unităţi calendaristice diferite şi să realizăm linii distincte de intinerare a marcatorilor.

Desigur că nu vom putea face abstracţie de oarecare condiţie pusă de constructorii daci în realizarea rotondei de la Dolinean. Aceasta pentru că în modul în care sunt orientate anumite „porţi” ale construcţiei respective se disting unele orientări astronomice absolut evidente, cum ar fi :• între poarta estică şi cea vestică se realizează o orientare echinocţială (la echinocţiu, lumina aruncată de Soare la răsărit pătrunde pe poarta estică şi atinge stâlpul nordic al porţii vestice) (fi g. 27);• între poarta sudică şi centrul construcţiei există o orientare solstiţială hibernală clară (lumina aruncată de Soare la răsăritul solstiţial de iarnă pătrunde pe poarta sudică, taie centrul sanctuarului si atinge poarta vestică) (fi g. 28).

Rămâne indiscutabil că o asemenea situaţie nu poate fi doar rezultatul hazardului şi că pe întreg teritoriul Daciei se folosea un calendar unic, calendar care, deşi modelat în forme variate de sanctuare, refl ectă aceleaşi tradiţii spirituale şi deci o unitate culturală omogenă.

6. Micul sanctuar circular de la Sarmizegetusa Regia.

(Notă: Numărul de stâlpi din perimetrul Micului Sanctuar Circular este 6-8-8-8-7-8-8-8-8-8-8-8-8. Rostul acestui sanctuar este acela de a pune de acord calculul timpului din calendarul solar al Marelui Sanctuar cu starea fazelor Lunii, la încheierea ciclurilor calendaristice de 21 de ani. Observatorul ştia din acest sanctuar câte zile trebuie să treacă

www.dacoromanica.ro

- 129 -

from this sanctuary how many days had to pass from the end of the solar year to the reference moon phase (for example, new moon). It’s no wonder that this sanctuary is also called moon rotunda.

The fi rst systematic reform of the Dacian calendar aimed to prevent the new year from sliding through seasons. This phenomenon referred to the solar year that was spontaneously constituted on the background of the decadic-sexagesimal lunar calendar. The fi rst form had the precision of the solar calendar, not that of the old lunar calendar.

A simple and effi cient method was chosen to stop the slide of the new year through the seasons: a new ritual meaning was given to the particular event related to the 60-lunation series; at the same time this event lost its extra-calendrical position. Consequently, besides the 52 weeks that were incorporated in the 13 series of the year, the calendrical scale had one more extra-calendrical day after each 42 weeks. Thus, in a period of 21 calendar years of 52 weeks each there were 26 series of 42 weeks each, so that other 26 days were added; thus, the 21 years were made of:21 years x (52 weeks x 7 days) + 26 days = 7670 days.

In comparison with the 21 tropical years (7670.086179 days) this was the best result among all solar calendars of that time.

Theoretically, 21 compensated calen-dar years meant a total of 7670 days, but 21 cycles of 10 lunations meant a total of 7677.952906 days, i.e. a difference of 8 days for the most observations.

We say that the difference of 7.952906 days leads, as regards the observations, to a predominant discrepancy of 8 days because after 20 discrepancies of 8 days the 0.047094 extra days resulted from the rounding represent an exception according to which the discrepancy between the calendrical

de la încheierea anului solar, până la apariţia fazei de referinţă a Lunii (de exemplu, Lună Nouă). Nu întâmplător acest sanctuar este numit şi Rotondă a Lunii.

Prima reformă sistematică din calen-darul dacic a urmărit oprirea fenomenului de glisare a anului nou printre anotimpuri. Acest fenomen se referea la anul solar con-stituit spontan pe fundalul calendarului lunar decadic-sexagesimal, acea primă reformă ur-mărind precizia calendarului solar şi nu pe aceea a calendarului arhaic de factură lunară. Ca soluţie concretă de oprire a glisării anu-lui nou printre anotimpuri a fost aleasă o cale simplă şi efi cientă: s-a dat o altă semnifi caţie ritualică manifestării specifi ce seriilor de câte 60 lunaţii, concomitent cu renunţarea la sta-tutul extra-calendaristic al acesteia. Drept ur-mare, în afara celor 52 săptămâni încorporate seriei de 13 luni ale anului, scara calendaris-tică mai primea un surplus de câte o zi extra-calendaristică după epuizarea fi ecărei a 42-a săptămâni. În acest fel, într-un interval de 21 ani calendaristici a 52 săptămâni se derulau şi 26 serii a câte 42 săptămâni, încât rezultă că scara calendaristică era suplimentată cu încă 26 zile; respectivii 21 ani calendaristici tota-lizau astfel: 21 ani x (52 săpt. x 7 zile) + 26 zile = 7670 zile.

Comparativ cu 21 ani tropici (7670,086179 zile), durata respectivă era cea mai bună obţinută de vreun calendar solar din Lumea veche până la acea dată.

Din punct de vedere teoretic, 21 ani calendaristici compensaţi aveau la daci un total de 7670 zile. Însă 26 cicluri a câte 10 lunaţii ar fi însumat 7677,952906 zile, ceea ce, din punct de vedere observaţional va da o diferenţă de 8 zile pentru majoritatea observaţiilor.

Spunem că diferenţa de 7,952906 zile conduce în plan observaţional la un decalaj pre-dominant de câte 8 zile deoarece diferenţa de 0,047094 zile care se adaugă prin acea rotunjire se însumează în aşa fel încât, după ce vor fi înre-gistrate 20 decalări a câte 8 zile, va apărea o ex-cepţie, în care decalajul între timpul calendaris-

www.dacoromanica.ro

- 130 -

and the astronomical times reduces to only 7 days. For this reason, if we elaborate a number series to designate the successive discrepancies between an indefi nite number of 21-year cycles and an indefi nite number of 260-lunation series, we obtain a monotonous line with the number 8 in 20 positions, followed by the number 7 in one position. In other words, the row of the number 8 is interrupted only in the positions of those numbers that are 21-multiplied (an example of the mathematical magic!).

A sequence of this number series which designates the discrepancies between the 21-year calendrical cycles and the corresponding lunar time was found in the organization of the small circular sanctuary on the 11th platform of Sarmizegetusa Regia.

A problem arises in the hypothesis according to which the small circular sanctuary models a sequence of the series of discrepancies between the end of the 21-year series since the point zero of the calendar reform, and the end of the corresponding 260-lunation series. The question is why one of the groups of this sequence modelled by the small rotunda had only 6 pillars.

If we assume that each group of small poles was meant to model the number of days representing the discrepancy for a certain complete 21-year cycle, it results that the 6-pillar group indicated that a discrepancy of only 6 days between the lunar time and the end of a certain 21-year cycle occurred at a certain time. This suggests that the small rotunda was purposely built for this exception and not for anything else, since the existence of a 7-day discrepancy was well fi xed from the mnemonic point of view through the rule of the 21 cycles of 21 years. Thus, the immediate objective in the research of the small circular sanctuary function is fi nding out how the discrepancy between the calendar and the lunar time could get smaller otherwise than by means of the 21 cycles of 21 years.

tic şi cel astronomic lunar se va reduce la numai 7 zile. Din acest motiv, dacă ar fi să întocmim un şir al numerelor desemnând decalajele ce se pro-duc succesiv între un număr nedefi nit de cicluri a câte 21 ani şi un număr nedefi nit de serii a câte 260 lunaţii, vom obţine un şir monoton alcătuit de cifra 8 pe o secţiune de 20 apariţii, urmând o apariţie a cifrei 7. Sau, cu alte cuvinte, şirul numerelor 8 va fi întrerupt numai în punctele în care ciclul de 21 ani ar ocupa poziţiile date de acele numere ce sunt multipli ai numărului 21 (Iată încă o mostră a magiei matematice!).

O secvenţă a acestui şir de numere desemnând decalajele între ciclurile calendaristice de 21 ani şi timpul lunar corespunzător a fost surprinsă în organizarea micului sanctuar circular de pe terasa XI de la Sarmizegetusa Regia.

Problema care se pune imediat ce am avansat ipoteza că micul sanctuar circular modelează o secvenţă din şirul decalajelor intervenite între fi nalul seriilor de câte 21 ani care s-au scurs de la timpul zero al reformei calendarului şi momentele în care se încheiau seriile a câte 260 lunaţii la care se relaţionau ciclurile de 21 ani este aceea de a afl a motiva-ţia pentru care una dintre grupările acestei sec-venţe modelate prin rotonda mică avea numai şase stâlpi.

Fireşte, presupunând că fi ecare grupare de stâlpişori era destinată a modela numărul de zile prognozat a se realiza decalajul pentru un anume ciclu de 21 ani încheiat, decurge imediat că gruparea cu şase stâlpi indica faptul că intre timpul lunar şi fi nalul unui anumit ciclu de 21 ani se ivea, la un moment dat, un decalaj de numai şase zile. Aceasta sugerează că motivaţia edifi cării rotondei mici a constituit-o tocmai această excepţie şi nu alta, deoarece condiţia apariţiei unui decalaj de şapte zile era bine fi xată mnemotehnic prin regula celor 21 cicluri a câte 21 ani. Ori, în acest caz, obiectivul imediat al cercetării funcţiei micului sanctuar circular este acela de a vedea în ce fel între calendar şi timpul lunar, ar fi putut apărea o diminuare a decalajului şi în afara regulii date de cele 21 cicluri a câte 21 ani.

www.dacoromanica.ro

- 131 -

The signal of a new calendar reform comes from the big sanctuary placed on the same 11th platform of Sarmizegetusa Regia, where we fi nd a new manner of calendar compensation: the extra-calendrical days were marked two by two, so that the events related to them could not occur once in 42 days anymore, but once in 84 days. A simple judgment shows that through two-day extra-calendrical compensations instead of one-day compensations the 21-cycle could be prolonged by one day, so that the discrepancy in relation to the lunar time could already decrease by one day.

The small circular sanctuary was prepared to model the discrepancies between the calendar and the lunar time for a period of 21 x 13 = 273 years. For each one-day discrepancy the corresponding small andesite pole got a meaning and certain events related to the 21-year cycle took place. This practice distinguishes itself as a modelling mechanism

The big circular sanctuary was also prepared for 273 years of uninterrupted functioning, since both those pillars where the 21-cycle was modelled and the pillars for the calendar compensations within the 21-year cycle were individually provided with 13 spikes, which worked as marker supports. 13 x 21 = 273 years were necessary to route the 13 lines of spikes.

As we can see, the number 273 may have a magic meaning, but a duration of 273 years cannot really have a signifi cance, except for its fi nality. For example, these 13 cycles of 21 years must have fi nished at an anniversary moment related to the point zero of the zamolxist reform. Consequently, the fi nal interpretation on the meaning of the small circular sanctuary should also indicate such a moment.

If the 7-pillar group is synchronized with the 42nd cycle of 21 years, comes up an option that starts with the 6-pillar group and fi nishes with the 50th cycle of 21 years; it appears as absolutely normal that the 6-pillar group is the fi rst to represent a logical result,

Semnalul unei noi reforme de calendar ni-l dă marele sanctuar de pe aceeaşi terasă a XI-a de la Sarmizegetusa Regia, unde constatăm compensarea calendarului într-o manieră nouă: zilele extra-calendaristice sunt promovate câte două, astfel încât manifestările de acest tip nu mai puteau avea loc din 42 în 42 săptămâni, ci din 84 în 84 săptămâni. Ori, un raţionament simplu ne arată că prin simpla trecere de la com pensări extra-calendaristice de o zi la cele de două zile se putea prelungi cu o zi ciclul de 21 ani, încât decalajul faţă de timpul lunar s-ar fi redus deja cu o zi.

Micul sanctuar circular era pregătit să modeleze decalajele între calendar şi timpul lunar pentru o durată de 21 x 13 = 273 ani. Ca mecanism al modelării devine evidentă practica de a se marca fi ecare decalare de o zi prin semnifi carea stâlpişorului de andezit corespunzător şi, respectiv, prin detaşarea evenimentelor ce aveau loc în acest sens pentru fi ecare ciclu de 21 ani.

Tot 273 de ani era pregătit a funcţiona neîntrerupt şi marele sanctuar circular, deoare-ce atât pe stâlpii în care se modelau anii ciclu-lui de 21 de ani, cât şi pe stâlpii destinaţi a me-mora compensările calendaristice din ciclul de 21 ani erau montate câte 13 piroane ce serveau ca suporţi de marcator. Ori, pentru parcurgerea celor 13 linii de piroane constituite pe aceşti stâlpi, erau necesari 13 x 21 = 273 de ani.

După cum se vede, numărul 273 ar putea avea o semnifi caţie magică, însă nu credem că avea importanţă o durată de 273 ani decât prin fi nalitatea ei. Ne gândim, bunăoară, la faptul că aceste 13 cicluri a câte 21 ani ar fi trebuit să se încheie într-un moment aniversar legat de timpul zero al reformei zalmoxiste. Prin urmare, concluzia fi nală a interpretării semnifi caţiilor micului sanctuar circular ar trebui să indice şi un asemenea moment.

În condiţiile în care grupării de 7 stâlpi îi sincronizăm al 42-lea ciclu de 21 ani, se creea-ză o variantă ce presupune drept primă grupa-re pe acea de 6 stâlpi şi care se fi nalizează prin al 50-lea ciclu de 21 ani; ori faptul că gruparea de 6 stâlpi este semnifi cată prima, pentru a se

www.dacoromanica.ro

- 132 -

A 37 36 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47B 757 778 799 820 841 862 883 904 925 946 967 988C x x 6 8 8 8 7 8 8 8 8 8

A 48 49 50 51 52 53B 1009 1030 1051 1072 1093 1114C 8 8 8 x x x

since only the existence of an “anomaly” that reduced the discrepancy to 6 days could impose the building of a sanctuary for the modelling of the discrepancies between the lunar time scale and the calendar time scale.

Below is the matrix of the 21-year cycle scale (line A), the calendar year scale for the considered lunation phenomenon (line B) and the pillar groups of the small circular sanctuary (line C), as they result from the above comments.

The relationship between the calendar time and the lunar time after 37 cycles of 21 years is still to be investigated. To this purpose we have to use the same procedure as the Dacian priests, i. e. to sum the deviated days for the 37 cycles and to study the consequences.

Within 37 cycles of 21 years there is only one 21-multiplied cycle, so the amount of deviated days in these two intervals is given by a simple calculation, in which there is one single 7-day discrepancy (the other ones have constantly 8 days); the discrepancy for the 37 cycles would be 36 x 8 + 1 x 7 = 295 days.

The reform took place indeed during the last extra-calendrical event at the end of the 37th cycle of 21 years, when such an even-number event (the 26th one of the cycle) was celebrated. At that moment it was certainly decided to celebrate 2 extra-calendrical days and the same duration of 2 days was set for the coming events, once every 84 weeks. The result was that between the extra-calendrical feast and the event dedicated to the messengers selection, a new period of 10 lunations interposed and other 777 years

ajunge la un rezultat logic, ni se pare absolut normal, ştiind că doar apariţia unei „anomalii” prin care decalajul se reducea la 6 zile putea impune construcţia unui sanctuar care să mo-deleze fenomenul decalajelor între scara tim-pului lunar şi scara timpului calendaristic.

În continuare dăm matricea scării ciclurilor de 21 ani (linia A), a scării anilor calendaristici în care s-ar fi produs fenomenul lunaţiilor luat în seamă (linia B) şi a grupărilor de stâlpi din micul sanctuar circular (linia C), aşa cum rezultă ele în raport cu ipotezele

comentate mai sus.Urmează a cerceta care era raportul în-

tre timpul calendaristic şi timpul lunar după 37 cicluri a câte 21 ani. Pentru aceasta trebu-ie procedat în acelaşi fel cu preoţimea dacică, adică să însumăm zilele decalate pentru cele 37 cicluri şi să studiem consecinţele. Concret, deoarece în limitele a 37 cicluri a câte 21 ani nu se înscrie decât un ciclu multiplu de 21, re-zultă că totalul zilelor decalaj în aceste două intervale de timp este dat de un calcul simplu, în care există un singur decalaj de 7 zile, cele-lalte decalaje însumând constant câte 8 zile, în intervalul a 37 cicluri a 21 ani s-ar fi acumulat un decalaj de: 36 x 8 + 1 x 7 = 295 zile.

Fireşte că reforma a avut loc cu ocazia ultimei manifestări extra-calendaristice de la fi nele celui de al 37-lea ciclu de 21 ani, când era organizată o asemenea manifestare de număr par (a 26-a din ciclu). A fost momentul în care în mod cert s-a decis să se sărbătorească 2 zile extra-calendaristice şi s-a stabilit ca pe viitor asemenea manifestări să aibă durata tot de 2 zile, dar să se organizeze din 84 în 84 săptămâni. Rezultatul a fost că între sărbătoarea extra-calendaristică şi manifestarea destinată alegerii solilor s-a interpus din nou un interval

www.dacoromanica.ro

- 133 -

were necessary to bring the two events closer.If we carefully consider the correlation

between the calendar time at the end of the 37th cycle of 21 years and the lunar time since the end of the 9610th lunation, we notice that there is a negative discrepancy of two days. This means that the 961st cycle of 10 lunations fi nishes actually 2 days before the end of the 37th cycle of 21 years (we must not forget that through the change to the 2-day extra-calendrical feast this cycle was extended by one day). Consequently, at the end of the 38th cycle of 21 years the discrepancy between the two time scales must have not been 8 days anymore, as it would result from the classical rule, but 6 days. In reverse, 8-day discrepancies followed for the cycles with the numbers 39, 40 and 41, while to the 42nd cycle, which is 21-multiplied, a discrepancy of 7 days corresponded.

It is obvious that 8-day discrepancies correspond to any other cycle up to the 63rd one, so that the extension of the record up to the 50th cycle makes necessary the modelling formula of the small circular sanctuary: -6-8-8-8-7-8-8-8-8-8-8-8-8.

The understanding of the signifi cance of the small circular sanctuary is a very important validation criterion for the conclusions related to the Getic-Dacian calendar and its Indo-European origin, as well as for the dating of the most important event of the Getae-Dacians’ history, the zalmoxism.

37 cycles of 21 years elapsed from the moment zero, at the beginning of the feast system, expressed by the Dacian sanctuaries, to the setup of the 11th platform of Sarmizegetusa Regia. This means 777 years (another occasion to speculate the magical nature of the numbers!). If the 11th platform was created at the end of the 1st century A.D., it is obvious that the zalmoxist reform took place between 676-678 B.C., but if we take into account that the reforming event at the end of the 1st century A.D. took place before the platform planning, the zalmoxist

temporal egal cu 10 lunaţii, fi ind necesari din nou 777 de ani pentru o nouă apropriere a celor două evenimente.

Dacă studiem cu atenţie corelaţia între timpul calendaristic de la fi nele celui de al 37-lea ciclu de 21 ani şi timpul lunar dat de încheierea celei de-a 9610-a lunaţii vom constata că avem de-a face cu un decalaj negativ de 2 zile. Aceasta înseamnă că al 96l-lea ciclu de 10 lunaţii se încheie practic cu 2 zile înainte de încheierea celui de-al 37-lea ciclu de 21 ani (să nu uităm că prin trecerea la sărbătoarea extra-calendaristică de 2 zile s-a prelungit cu o zi acest ciclu). Prin urmare, la sfârşitul celui de-al 38-lea ciclu de 21 ani decalajul între cele două scări de timp nu va mai fi fost de 8 zile, cum s-ar prevedea prin regula clasică, ci de 6 zile. În schimb vor urma decalaje de 8 zile pentru ciclurile cu numerele 39, 40 şi 41, ciclului al 42-lea, ca multiplu de 21, corespunzându-i un decalaj de 7 zile.

Se înţelege că oricărui alt ciclu până la al 63-lea îi vor corespunde decalaje a câte 8 zile, încât prelungirea evidenţelor până la ciclul al 50-lea va impune formula modelatorie existentă în micul sanctuar circular: 6-8-8-8-7-8-8-8-8-8-8-8-8.

Înţelegerea semnifi caţiei micului sanctuar circular se constituie drept unul dintre cele mai serioase criterii de validare a concluziilor privind calendarul geto-dacilor şi originea sa indo-europeană, dar se oferă şi ca element de datare a celui mai important eveniment din istoria geto-dacilor apariţia zalmoxismului.

De la timpul zero al iniţierii sistemului de sărbători modelat în sanctuarele dacice şi până la edifi carea terasei a XI-a de la Sarmize-getusa Regia se scurseseră practic 37 cicluri a câte 21 ani. Aceasta înseamnă 777 ani (iată o altă ocazie pentru a se specula condiţia magică a numerelor!). Ori dacă terasa XI a fost edifi -cată la fi nele sec. I, d.Hr., rămâne evident că reforma zalmoxistă a avut loc către anul 676-678 înainte de era creştină. Însă, dacă avem în vedere că evenimentul reformator de la fi nele sec. I d.Hr. a avut loc înainte de proiectarea terasei XI, devine necesar să situăm şi eveni-

www.dacoromanica.ro

- 134 -

reform should be dated cca. 20-25 years earlier. Thus, Zalmoxe’s spiritual work could be dated at the end of the 7th century – the beginning of the 8th century B.C.

This is an evidence of the accuracy of Herodotus’s work. He thought that Zalmoxes lived much earlier than Pythagoras of Samos.

V. SOME ASPECTS OF THE CULTURE AND CIVILIZATION HISTORY OF

THE GETAE-DACIANS IN THE LIGHT OF THE KNOWLEDGE ABOUT THE PURPOSE OF THE SANCTUARIES

1. Discovery of the treasure of Şimleu Silvaniei. Description of the pendant necklace.

The treasure of Şimleu Silvaniei was discovered by two Romanian children – Petru Borcea und Simion Bucur – who were watching their goats on the Măgura hill in the actual town of Şimleul Silvaniei, Sălaj department. It presumably happened on August 23rd, 1797. While playing, the two children scratched the ground at the root of a tree and took out a few glittering things. They dug deeper and found more pieces, among them a necklace with pendants in the shape of tools and weapons. Finally, the whole treasure fell into the hand of the Austrian authorities and reached Vienna. At present the treasure discovered by those children is to be found in the Museum of Art History in the Austrian capital (Fig. 25).

The big gold necklace of the treasure of Şimleu Silvaniei was made of the following parts:• an ornamental chain with loops in the

shape of the fi gure 8, which were bent and linked to one another;

• 32 gold twisted rings that hold the pendants and the hangers on the chain;

• 52 hangers with the following features:

mentul reformei zalmoxiste cu cca 20-25 ani mai devreme, încât am putea localiza desfăşu-rarea operei spirituale a lui Zalmoxe pe la sfâr-şitul secolului al VII-lea - începutul secolului al VIII-lea î.Hr.

Se confi rmă în acest fel corectitudinea opiniei lui Herodot, care crede că Zalmoxe ar fi trăit cu mult înaintea lui Pitagora din Samos.

V. UNELE ASPECTE ALE ISTORIEI CIVILIZAŢIEI ŞI CULTURII

DACO-GEŢILOR ÎN LUMINA CUNOŞTINŢELOR DESPRE

SEMNIFICAŢIILE SANCTUARELOR

1. Descoperirea tezaurului de la Şimleul Silvaniei. Descrierea lanţului-colier cu pandative.

Tez auru l de la Şimleul Silvaniei a fost descoperit de doi copii români – Petru Borcea şi Simion Bucur – care păzeau caprele pe dealul Măgura din actualul oraş Şimleul Silvaniei, jud. Sălaj. Întâmplarea a avut loc se pare în ziua de 23 august 1797 când, în joaca lor nevinovată, cei doi copii s-au nimerit să scormonească pământul la rădăcina unui pom şi să scoată la lumină câteva obiecte strălucitoare. Atraşi de obiectele respective, ei au săpat mai atent şi au mai găsit şi alte piese, între acestea fi ind şi un lanţ colier cu pandantive în formă de unelte, scule şi arme. În cele din urmă întregul tezaur ajunge în mâna autorităţilor austriece, luând calea Vienei. Astăzi acel tezaur descoperit de copii se afl ă la Muzeul de Istorie a Artei din capitala austriacă (fi g. 25).

Marele colier de aur din tezaurul de la Şimleul Silvaniei era alcătuit din următoarele categorii de piese:• un lanţ ornamental alcătuit din zale în

forma cifrei 8, îndoite şi prinse una de alta;

• un număr de 32 inele de aur obţinute prin răsucirea câte unei bucăţi de sârmă, rostul acestora fi ind cel de susţinere a pandantivelor şi pandelocurilor pe lanţ;

• un număr de 52 pandelocuri cu

www.dacoromanica.ro

- 135 -

a) two hangers used as clasps; they are placed at the ends of the chain and have the shape of two yoke pieces;

b) 36 hangers representing miniature tools and weapons, organized in groups of six pieces; each group is made of 3 pairs of hangers;

c) 8 hangers in the shape of tools and weapons organized in two sets of pairs at the bottom part of the necklace;

d) 6 pendants in the shape of small, elegant vine leaves which separate the groups of 6 pendants and detach the set of the above mentioned 36 hangers from the rest of the necklace pieces;

Two pendants represent the “centre of gravity” of the necklace: an elegant topaz sphere fastened by two gold rings and fl anked by two wolf-dogs (the interpretation of the two animals as feline species is erroneous, as the felines have thinner tails and the jeweller could not have omitted this detail) and by a boat with a disproportionately big-headed man.

In comparison with its original structure, the following elements are no longer present in the chain: a small vine leaf and its fi xing ring and a hanger next to the topaz sphere and to the little man in the boat.

2. Analogies between the arrangement of the pendants in the necklace of Şimleu Silvaniei and the mathematics of the Dacian sanctuaries.

The readers who are familiar to the mathematics of the calendar system of the Getae-Dacians cannot neglect the fact that the necklace of Şimleul Silvaniei corresponds in all respects to the calendar modelling requirements. We synthesize below the main aspects of this correspondence:1. The rings used exclusively to fi x the

hangers (we exclude those rings that

următoarele caracteristici:a) două pandelocuri îndeplinind rolul

de cheutoare, ele sunt amplasate la capetele lanţului şi au aspectul a două piese de jug;

b) 36 pandelocuri reprezentând unelte, scule şi arme în formă miniaturală, organizate în 6 grupări a câte 6, fi ecare grupă de 6 piese fi ind compusă din câte 3 perechi de pandelocuri;

c) 8 pandelocuri reprezentând unelte, scule şi arme, organizate în două seturi de perechi la partea inferioară a colierului;

d) 6 pandantive având forma unor elegante frunzuliţe de viţă de vie, rolul acestora fi ind de a delimita grupările de câte 6 pandantive între ele, respectiv de a detaşa lotul celor 36 pandelocuri descrise mai sus de restul pieselor de pe colier;2 pandantive alcătuiesc „centrul de

greutate” al colierului: este vorba de o elegantă sferă de topaz încinsă de două cercuri de aur şi fl ancată de doi câini lupi (în orice caz, interpretarea celor două fi are drept feline este eronată, felinele având coada mai subţire, ceea ce nu i-ar fi scăpat bijutierului) şi de o barcă în care se afl ă un omuleţ cu capul disproporţionat de mare.

Faţă de structura sa originală, de pe lanţ lipsesc astăzi: o frunzuliţă de viţă de vie cu inelul ei de prindere pe lanţ şi un pandeloc din vecinătatea legăturii unde se afl ă sfera de topaz şi omuleţul în barcă.

2. Analogii între organizarea pandantivelor în colierul de la Şimleul Silvaniei şi matematica sanctuarelor geto-dacice.

Cititorului familiarizat cu matematica sistemului calendaristic al geto-dacilor nu-i poate scăpa faptul că lanţul-colier din tezaurului de la Şimleul Silvaniei răspunde întru totul cerinţelor stricte de modelare a acestuia. Sintetizăm aspectele de bază ale unei astfel de corespondenţe:1. Ansamblul de inele destinate exclusiv

prinderii pandelocurilor (deci excludem

www.dacoromanica.ro

- 136 -

must fasten the branches of the necklace, including here the two miniature tools that hold the clasp-pendants in the form of yoke pieces) suggest an analogy with the organization of the calendar month in days and weeks: each of the four chain segments have 7 such rings.

2. The distribution of the hangers and the pendants on chain branches – 13 for each sector – indicates a clear analogy with the organization of the Dacian calendar year in weeks and seasons.

3. The distribution of the hangers in 6 groups of 6 pieces each, obviously separated from the rest of the pendants by distinct pieces (the vine leaves) points to a clear analogy with the sanctuaries that have 6 groups of 6 pillars each and with the six 60-lunation cycles of the Dacian chronology, respectively.

4. The sector of the 36 pieces mentioned under pont 3, through its organisation in 6 groups of 6 hangers representing miniature tools and weapons plus a small vine leaf, form a material of 6 groups of 7 pieces each, corresponding to the sanctuaries with 6 groups of 7 pillars each and to the cycle of 42 weeks followed by the Dacian priests-astronomers.

5 The symetrical distribution of the 42 pieces mentioned under pt. 4 on the two branches of the chain suggests an analogy with the Dacians’ concerns for the completely compensated cycle of 21 years and for the last calendrical reform, i.e. an organization of the compensation feasts after cycles of 21 months. All these elements lead to the necessity

of studying the Şimleul Silvaniei necklace in relation to the problems of the time measurements made by the Dacians. Some theoretical aspects regarding the origin of the treasure, i.e. the determination of the demographic group to which it belonged,

dintre inele pe acelea destinate a îndeplini şi funcţia prinderii ramurilor lanţului, în această categorie incluzându-se şi cele două unelte de care sunt prinse pandantivele-cheutoare în formă de piese de jug) sugerează analogia cu organizarea lunii calendaristice în zile şi săptămâni – fi ecare din cele patru segmente de lanţ având câte 7 asemenea inele.

2. Repartiţia pandelocurilor şi pandantivelor pe ramuri de lanţ – câte 13 pe fi ecare sector - indică o clară analogie cu organizarea anului calendaristic al dacilor în săptămâni şi anotimpuri.

3. Repartizarea pandelocurilor în 6 grupări a câte 6, cu separarea evidentă a acestor 6 grupări prin intermediul unor piese distincte de restul pandantivelor – frunzele de viţă de vie – indică o clară analogie cu sanctuarele cu 6 grupări a câte 6 stâlpi, respectiv cu cele 6 cicluri a câte 60 lunaţii din cronologia dacică.

4. Sectorul celor 36 piese discutate la p. 3, prin organizarea sa în 6 grupări a câte 6 pandelocuri reprezentând miniaturi de unelte, scule şi arme, plus o frunzuliţă de viţă de vie, alcătuiesc un material de 6 grupări a câte 7 piese, ceea ce aminteşte de sanctuarele cu 6 grupări a câte 7 stâlpi, respectiv cu ciclul de 42 săptămâni ce făcea obiectul atenţiei preoţilor-astronomi ai dacilor.

5. Prin faptul că aceste 42 piese amintite la p. 4 sunt simetric distribuite pe cele două ramuri ale lanţului, ni se sugerează analogia cu preocupările dacice faţă de ciclul complet compensat de 21 ani şi cu acelea determinate prin ultima reformă calendaristică, respectiv de a organiza sărbătorile de compensare după cicluri de 21 de luni.

Toate aceste elemente justifi că cercetarea colierului de aur din tezaurul de la Şimleul Silvaniei şi în legătură cu problematica măsurării timpului la geto-daci. Înainte de aceasta vor trebui rezolvate unele probleme teoretice legate de provenienţa tezaurului, respectiv de determinarea grupului

www.dacoromanica.ro

- 137 -

must be previously clarifi ed.

3. History of the interpretations on the treasure of Şimleul Silvaniei and of the gold necklace with pendants in the shape of miniature tools and weapons.

As proved by the researches, the treasure previously buried on the Măgura hill in Şimleul Silvaniei was not completely taken out on August 23rd, 1797. About one century later (1889) its second part was discovered. That is why the fi rst part – which contains also the necklace – stays in the collections of the Museum of Art History in Vienna, while the other part is in Budapest.

It has been dated between the end of the 4th century and the beginning of the 5th century A.D because 14 medallions with effi gies of Roman emperors (among them emperors of the 4th century A.D.) were also found in the treasure. Since this treasure was taken abroad just from the beginning, the Romanian researchers have had no knowledge of it until recently. It has been extensively presented only after the publication of the work TRANSYLVANIAN TREASURES by Radu Florescu and Ion Miclea, dedicated to the most important treasures that have been discovered in Transylvania and stay now in the Kunsthistorisches Museum in Vienna. Therefore, it is explicable why the fi rst interpretations belonged not to Romanian, but to German researchers (Haberland, Hampel and others), who thought they had to do with a treasure that a Germanic population (Gepids, Visigoths or Ostrogoths) buried when they passed through Transylvania.

We disregard the old interpretations on the treasure of Şimleul Silvaniei and join the archaeologist Liviu Mărghitan, who writes:

“The jewels from the Magura hill have been attributed to groups of Germanic populations that migrated to this region, such as the Visigoths, the Ostrogoths and the Gepids, without considering the stable ethnic element, the mass of the Dacian-Romanians. Stylistic analyses fi nd some

demografi c căruia a aparţinut acest tezaur.

3. Istoricul interpretărilor tezaurului de la Şimleul Silvaniei şi a colierului de aur cu pandantive în formă de unelte, scule şi arme miniaturale.

Aşa cum demonstrează cercetările, la 23 august 1797 nu a fost scos la lumina zilei întregul tezaur ce fusese îngropat pe dealul Măgura de la Şimleul Silvaniei. Aproape un secol mai târziu (1889) avea să fi e descoperită cea de a doua parte a sa. Aşa se face că în timp ce prima parte care conţine şi lanţul-colier se afl ă în colecţiile Muzeului de Istoria Artei din Viena, cealaltă parte se afl ă la Budapesta.

Dat fi ind că în componenţa tezaurului s-au găsit şi 14 medalioane cu efi gii de împăraţi romani, intre care se afl ă şi împăraţi din secolul IV d.Hr., tezaurul a fost datat în consecinţă, considerându-se a se fi constituit cam pe la sfârşitul sec. IV, începutul sec. V. Cum această comoară a luat drumul străinătăţii încă de la descoperire, ea a rămas cercetătorilor români necunoscută până foarte recent. O amplă prezentare i-a fost făcută abia după apariţia lucrării TEZAURE TRANSILVANE, semnată de Radu Florescu şi Ion Miclea, lucrare consacrată prezentării celor mai importante tezaure descoperite în Transilvania şi afl ate astăzi la Kunsthistorisches Museum din Viena. Este deci explicabil că primele interpretări nu au fost făcute de cercetători români, ci au aparţinut unor cercetători germani (Haberland, Hampel şi alţii) care au şi crezut că se găsesc în faţa comorii îngropată de un grup demografi c de neam germanic afl at în trecere prin Transilvania (gepizi, vizigoţi sau ostrogoţi).

Lăsând la o parte vechile interpretări ale tezaurului de la Şimleul Silvaniei, ne asociem arheologului Liviu Mărghitan care scrie:

„Rând pe rând, bijuteriile afl ate pe dealul Măgura s-au atribuit grupurilor de populaţie germanică migrate în aceste locuri, cum au fost vizigoţii, ostrogoţii şi gepizii, fără a se da cuvenita importanţă şi elementului etnic stabil, masa daco-românilor. Analizele stilistice constată în lotul de obiecte o serie

www.dacoromanica.ro

- 138 -

aspects of the group of objects that cannot be neglected. First, the pendant chain representing miniature elements [...] suggest specifi c occupations of a population that was fi rmly settled in a territory. Earth work with the plough, wood work, mining, fi shing and other activities were specifi c occupations of the Dacian-Romanian in the old territory of Dacia. Consequently, the artisan that made this interesting chain found inspiration in the local work environment and illustrated fi guratively the main handicrafts of the indigenous society

For the local origin of the Şimleul Silvaniei chain – continues Liviu Mărghitan – pleads also the Roman style of the most pieces of this fund. The three ornamental vases with gold pearls arranged in a triangle – an ornamental element specifi c to the artistic taste of the Greek-Roman world belong to this style. The big fi bula with onyx stone and inlaid red garnet belong to the Roman style, too. Thus, the stylistic analysis shows that such jewels were made in a workshop of the Roman South-East European environment, which includes the Danube-Carpathian territory inhabited by Dacian-Romans.

Even the hypothesis according to which the treasure belonged to a migratory military head (a Visigoth, an Ostrogoth or a Gepid) indicates that the migrators adopted the superior civilisation elements of the Dacian-Romanian society and the newcomers were gradually assimilated by the mass of local inhabitants that formed the majority.

Relatively recent archaeological researches have provided interesting information for a new hypothesis regarding this treasure. It has been revealed that in the territory of the current town of Şimleul Silvaniei an important Dacian fortifi cation was set two thousand years ago. It was identifi ed as the place called on its map by the ancient geographer Ptolemy as Dokidava or Dakidava. It is possible that in this region of free Dacians (the north-western part of

de elemente ce nu pot fi trecute uşor cu vederea. În primul rând lanţul cu pandantive ce înfăţişează elemente miniaturale sugerează ocupaţii specifi ce unui popor aşezat temeinic pe un anumit teritoriu. Agricultura practicată cu plugul, prelucrarea lemnului, mineritul, pescuitul şi altele erau ocupaţi specifi ce masei daco-românilor de pe cuprinsul fostei Dacii. Aşadar, artizanul care a confecţionat acest interesant lanţ s-a inspirat din mediul gospodăresc local, ilustrând fi gurativ meseriile principale din cadrul societăţii autohtone.

Pentru originea locală a lanţului aparţi-nător tezaurului de la Şimleul Silvaniei – no-tează mai departe Liviu Mărghitan – pledea-ză şi stilul romanic în care sunt confecţionate cele mai multe din obiectele acestui fond. Se înscriu în cadrul acestui stil cele trei vase or-namentate cu perle de aur aşezate în formă de triunghi, gen de împodobire propriu gustului artistic din lumea greco-romană. Tot de tip ro-manic este şi fi bula mare cu piatră de onix şi încrustaţii de granat roşu. Din punct de vedere stilistic rezultă că asemenea bijuterii îşi aveau ca loc de confecţionare un atelier din mediul romanic sud-est european, arie teritorială în care se include şi spaţiul carpato-danubiano-pontic locuit de daco-romani.

Chiar şi ipoteza mai veche, care-l desemna ca proprietar al tezaurului pe un şef militar migrator (vizigot, ostrogot sau gepid) oferă mărturia adoptării de către migratori a elementelor de civilizaţie superioară a societăţii daco-romane, înregistrându-se un moment al asimilării treptate a noilor veniţi de către masa localnicilor majoritari.

Cercetări arheologice relativ recente – notează în continuare autorul citat – au furnizat date interesante, pe al căror temei poate fi emisă o ipoteză nouă în legătură cu tezaurul de care ne ocupăm în aceste rânduri. S-a constatat că în locul pe care actualmente se înalţă oraşul Şimleul Silvaniei fi inţase în urmă cu două milenii o importantă aşezare dacică fortifi cată, identifi cată cu localitatea din Dacia care a fost înscrisă de către geograful antic Ptolemeu pe harta concepută de el, sub numele

www.dacoromanica.ro

- 139 -

Transylvania was not included in the Roman province of Dacia) a Dacian-Roman leader had his residence and that the treasure was a fortune of the indigenous community.”

This new conclusion of the archaeologist Liviu Mărghitan eliminates any doubts related to the utility of a mathematical investigation regarding the necklace pendants of the Şimleul Silvaniei treasure and to the problems concerning the modelling of the free Dacians’ calendar.

4. Meanings and symbols of the Şimleul Silvaniei necklace

As it has been seen, the mathematics of the Dacian sanctuaries indicates a real connection between Zalmoxism and Pythagoreanism. The position of the pendants in the necklace obviously relates to the mathematics of the sanctuaries. This is a serious reason to refl ect on the purpose of the necklace miniature elements, taking into account the possible Pythagorean meanings of such pieces.

\According to Iamblichos (Protreptic, 21), on the list of the prescriptions of Pythagoras’s disciples there is also the command: “Do not go over the yoke!”.

If it is true that Zalmoxism and Pythagoreanism had common elements, then the choice of the two yoke pieces used with the function of a clasp had obviously no other purpose than to introduce a fi rm principle for the functional delimitation of the clasp from the other pendants of the chain. Thus, the “reading” of the meanings was actually oriented to a certain direction of the chain, so that the clasp pieces should be neither calculated, nor neglected, but they should force the reader to resume the counting.

If we consider the 6 sets of 6 pendants each and the separations created by the small vine leaves and compare all this with the organisation of the pillars in the rotunda of

de Dokidava sau Dakidava. Nu ar fi exclus ca în acest centru al dacilor liberi (colţul nord-vestic al Transilvaniei n-a aparţinut provinciei romane Dacia) să-şi fi avut reşedinţa unul dintre conducătorii masei daco-romane, iar tezaurul să fi fost o bogăţie a comunităţii autohtone din acest ţinut.”

Această nouă concluzie la care ajunge arheologul Liviu Măghitan înlătură oricare suspiciune asupra utilităţii cercetării matema-tice a pandantivelor colierului din tezaurul de la Şimleul Silvaniei şi în relaţie cu problemati-ca modelării calendarului dacilor liberi.

4. Semnifi caţii şi simboluri în colierul de la Şimleul Silvaniei...

După cum s-a văzut, matematica sanctuarelor dacice indică o legătură reală între zalmoxism şi pitagoreism. Prin modul de structurare a pandantivelor în lanţul-colier de la Şimleul Silvaniei acest obiect se relaţionează în mod evident cu matematica sanctuarelor. Este deci aici un motiv temeinic să refl ectăm asupra semnifi caţiilor obiectelor reprezentate în lanţ sub formă miniaturală, având în vedere eventualele semnifi caţii pitagoreice ale unor asemenea piese.

După cum relatează Iamblichos (Protrepticul, 21), pe lista prescripţiilor acusmatice ale pitagoreicilor se afl a şi imperativul: „Să nu treci peste jug!”.

Ori, dacă este adevărat că zalmoxismul a avut elemente doctrinare comune cu pitagoreismul, atunci fără îndoială că alegerea a două piese de jug drept cheutoare pentru colier nu putea avea alt temei decât să introducă un principiu ferm şi clar de delimitare funcţională a cheutorii în raport cu celelalte pandantive de pe lanţ. Aceasta însemna practic orientarea „lecturii” semnifi caţiilor într-un anumit sens al lanţului, astfel încât piesele de cheutoare nici să nu fi e socotite, nici sărite, adică să se constituie ca un fel de obstacol ce obligă la revenirea către originea numărării.

Într-adevăr, dacă luăm seama la cele 6 seturi de câte 6 pandantive şi la separaţiile pe care le dau acestora frunzuliţele de viţă de vie şi facem apoi o comparaţie cu organizarea

www.dacoromanica.ro

- 140 -

Pecica, we fi nd out that the rezult is identical only if we start from the particular vine leaf which is on one of the branches that support the ball and the little man in a boat and if we stop before one yoke piece. In order to get the 52 pieces that are necessary for the modelling of the calendar year, we are forced to neglect the two yoke pieces.

Thus, the fi rst condition to use the necklace as a calendar modeller is to obey the Pythagorean rule that forbids going over the miniature yoke pieces.

The second element of interference between the pendant necklace of Şimleul Silvaniei and the Pythagorean thought is the topaz sphere.

According to Aristotle, ”Some people say that time means the moving of the whole universe, other people say that it is the sphere itself ... On the other hand, those who supported this conception believed that the sphere of the whole is the time, since everything exists in time and in the sphere of the whole”. With reference to the same philosophy school, Simplicius noticed: „They also said the Earth is a celestial body, so it must also be seen as a time-producing instrument: this is the very cause that produces days and nights. It makes the day rise when the region oriented to the sun is lighted, while the night stretches as the shade cone appears. Some Pythagoreans called the Moon, Anti-earth, similarly to the name “ethereal” for the Earth.”

The spherical pendant of the Şimleul Silvanei necklace has all the necessary characteristics to symbolise the idea of time: it supports a jug fl anked by two beasts of the canid family; the two necklace chains spring out of the jug “like two time branches that spring out from the heart of the Earth” (Victor Teodorescu).

The man in the boat is also a symbol that applies to the time theme. Unlike the sphere, a symbol of the time genesis, the man in the boat indicates the passing, the time journey.

In conclusion, through the interpretation

stâlpilor în rotonda de la Pecica, ne dăm seama că ajungem la acelaşi rezultat cu cel din rotondă doar dacă pornim de la frunzuliţa de vie de pe una din ramurile ce susţin sfera şi omuleţul în barcă şi sfârşim înaintea unei piese de jug. Tot astfel, pentru a obţine cele 52 piese necesare modelării anului calendaristic, suntem obligaţi să renunţăm de asemenea la semnifi carea celor două piese de jug.

Deci prima condiţie de utilizare a colierului ca modelator calendaristic este aceea a respectării perceptului pitagoreic ce interzice trecerea peste piesele miniaturale reprezentând elemente de jug.

Cel de-al doilea element al interferenţei semnifi cative a lanţului cu pandantive de la Şimleul Silvaniei şi gândirea pitagoreică este sfera de topaz.

După cum relata Aristotel, „Unii spun că timpul este mişcarea întregului Univers, alţii că este însăşi sfera... Pe de altă parte, celor ce au susţinut această concepţie li s-a părut că sfera întregului este timpul, întrucât toate există în timp şi în sfera întregului”. Făcând referire la aceeaşi şcoală fi losofi că, Simplicius comenta la rându-i: „Şi mai ziceau că Pământul este astru, întrucât trebuie socotit şi el un instrument de producere a timpulu, fi indcă tocmai acesta este cauza care determină zilele şi nopţile. Face să răsară ziua, fi ind luminată regiunea care priveşte Soarele; iar noaptea se întinde după cum apare conul de umbră ce se desprinde în urma sa. Iar unii pitagorei dădeau numele Anti-pământ Lunii, tot aşa cum i se mai spune Pământului „cel eteric”.

Pandantivul sferic din colierul de la Şimleul Silvaniei are toate însuşirile pentru a simboliza timpul: susţine un ulcior fl ancat de două fi are din familia canidelor, iar din ulcior izvorăsc parcă cele două lanţuri de colier „aşa cum doi lujeri de timp ar izvorî din inima Pământului” (Arheolog Victor Teodorescu).

Omul în barcă este şi el un simbol bine ales pentru problematica timpului. Spre deosebire de sferă însă, care ar simboliza mai degrabă geneza timpului, omul în barcă ar indica trecerea, călătoria timpului.

Concluzionând că omuleţul în barcă

www.dacoromanica.ro

- 141 -

according to which the man in the boat symbolises time we bring one more argument for the hypothesis that the necklace of Şimleul Silvaniei was used as a practical method of memorizing the Getic-Dacian calendar.

The third category of pieces that had an obvious symbolic function with important meanings in a calendar-necklace are the small vine leaves.

As we have already shown, the arrangement of the small leaves leads to the idea that, if we consider the pendants between them as representing the 60-lunation series of the Indo-European lunar calendar, they have to get the same meaning as the rectangularly-cut pillars of the rotunda in Pecica, i.e. to indicate the Dacian feast of choosing and sending the messengers to Zalmoxis.

It cannot be an accident that the vine symbolises here the idea of time (the whole necklace could be compared with two vine stems that draw their sap from the central jug of the pendant).

The use of these leaves as a symbol of the most important feasts could be even better explained if we take into account that the Dacians used to drink much wine (Deceneu had to convince them to cut a part of their vineyards, so that they could give up drinking and be able to withstand the invasions of the Celtic Boii). Thus, since the wine was always accompanying the feasts, it was possible that the vine leaf was adopted as a symbol for this kind of events, represented on such a necklace.

Several of the necklace fi gurative hangers of might indicate calendar events with a clear laic character, if we set a direct correspondence in weeks between the chain components and the calendar (like the Dacian year, the necklace has 52 distinct elements and therefore each hanger might represent one Dacian week). The iron and the plough blade, on the one hand, together with the sickle and the billhook, on the other hand, may indicate two of the most important periods of the agrarian year – the time of

simbolizează timpul, aducem încă un element de sprijin în favoarea ipotezei că lanţul-colier de la Şimleul Silvaniei a servit ca modalitate practică de memorare a calendarului geto-dacilor.

O a treia categorie de piese care au îndeplinit în mod evident o anumită funcţie simbolică cu semnifi caţii importante într-un colier-calendar o reprezintă frunzuliţele de viţă de vie.

Aşa cum am mai arătat, dispunerea frunzuliţelor în colier este făcută de aşa manieră încât, pentru situaţia considerării pandantivelor cuprinse între ele ca semnifi când seriile de câte 60 lunaţii specifi ce calendarului lunar indo-european, acestea ar urma să capete semnifi caţia pe care o aveau stâlpii fasonaţi rectangular în rotonda de la Pecica, adică să indice sărbătoarea dacică a alegerii şi trimiterii solilor la Zalmoxe. Faptul că viţa de vie ar simboliza aici timpul (întregul colier ar putea fi asemănat cu doi lujeri de vie ce îşi trag seva din ulciorul pandantivului central) nu poate fi cu totul întâmplător, aşa încât alegerea frunzelor ca simbol al celor mai importante sărbători ar fi justifi cată cu atât mai mult cu cât dacii erau vestiţi ca mari băutori de vin (Deceneu a trebuit să-i convingă să-şi taie o parte din vii, pentru a se lăsa de băutură, devenind mai apţi pentru a ţine piept invaziei triburilor celtice). Deci, pentru că vinul era un însoţitor permanent al sărbătorilor, frunza de viţă de vie putea fi adoptată drept simbol al acestui tip de evenimente modelate într-un astfel de colier.

Între pandelocurile fi gurative ale colierului de la Şimleul Silvaniei sunt câteva care ar putea indica şi evenimente calendaristice cu un clar caracter laic, dacă între componentele lanţului şi calendar stabilim o corespondenţă directă în săptămâni (ca şi anul dacic, colierul are 52 elemente distincte, putând fi stabilită corespondenţa câte unui pandeloc cu câte o săptămână dacică). Fierul şi cuţitul de plug, pe de o parte şi secera şi cosorul pe de altă parte, ar indica astfel două din cele mai importante perioade ale anului agricol: epoca derulării arăturilor

www.dacoromanica.ro

- 142 -

autumn ploughing and the time of reaping and mowing at the end of summer.

This means that the necklace has also a logic of “reading”: the summer season is represented starting from the fi rst piece after the clasp, on that chain quarter where a small leaf is missing, until the sickle and the billhook.

The autumn season starts with the pair plough and plough blade and continues the route on the second chain quarter where the clasp is, then it stops before the clasp yoke piece. Following this same strict route for the other chain quarters we may fi nd the winter season starting from the topaz sphere, continuing with the pair shield-chisel and ending up with the small vine leaf.

The spring season has the last chain quarter, starting from the upper link and fi nishing with the man in the boat. We may discover new calendar symbols in the necklace: the crossing point of the chain quarters appears as the identifi cation of the equinoxes (here the summer and winter seasons come to the end while the autumn and spring seasons begin); the fi xing point of the central pendants is set as identifi cation of the solstices (here is the end of spring and the beginning of winter).

Moreover, the topaz sphere seems to symbolise the fi rst winter week – here we fi nd the meaning of the time-generating sphere, i.e. the beginning of the calendar year – and the man in the boat seems to symbolise the week with the longest days of the year – that is a symbol of a defi nite “journey” time. It means that the gold necklace of Şimleul Silvaniei allows us also to set the Dacian New Year. It is enough to notice that the topaz sphere – the symbol of time genesis – corresponds to the winter solstice, that the equinoxes were recorded in the chain as simple transitional moments between seasons and that the best attention was paid to the summer solstice; it means that the New Year was set towards the winter solstice through the fi rst Zalmoxist calendar reform.

de toamnă şi epoca încheierii secerişului şi cositului fânului, adică sfârşitul verii.

Din cele spuse mai sus rezultă că în lanţul-colier ar exista şi o logică a „lecturii”: anotimpul verii era semnifi cat începând cu prima piesă după cheutoare pe acel sfert de lanţ unde lipseşte o frunzuliţă, încheindu-se cu secera şi cosorul. Toamna începe însă cu perechea fi er de plug-cuţit de plug şi continuă traseul pe sfertul al doilea de lanţ ce conţine cheutoarea, oprindu-se în faţa piesei de jug ce îndeplineşte această funcţie de cheutoare. Respectând strict acelaşi traseu şi pentru celelalte sferturi de lanţ, determinăm derularea anotimpului de iarnă începând cu sfera de topaz, continuând cu perechea scut-daltă şi terminând cu frunzuliţa de viţă de vie, pentru ca anotimpului de primăvară să-i rezervăm ultimul sfert de lanţ ce urmează a fi parcurs în continuare, adică pornind de la legătura superioară, şi fi nalizând cu omul în barcă. Procedând astfel descoperim noi simboluri calendaristice în colier: punctul de încrucişare a sferturilor de lanţ apare ca moment de identifi care a echinocţiilor (aici se sfârşesc anotimpurile de vară şi iarnă şi încep cele de toamnă şi primăvară) iar punctul de fi xare a pandantivelor centrale se propune ca moment de identifi care a solstiţiilor (aici se sfârşeşte primăvara, respectiv începe iarna). Mai mult încă, sfera de topaz se anunţă a simboliza prima săptămână de iarnă – iată deci sfera ca generatoare de timp, adică început de an calendaristic –, iar omuleţul în barcă se anunţă a simboliza săptămâna cu cele mai lungi zile ale anului – iată deci un simbol al unei perioade clare de „călătorie” a timpului. Drept urmare, colierul de aur din tezaurul de la Şimleul Silvaniei ne îngăduie să stabilim şi momentul anului nou al geto-dacilor. Este sufi cient să observăm că sfera de topaz – care este simbolul genezei timpului – corespunde solstiţiului de iarnă, că echinocţiile erau consemnate în lanţ ca simple momente de trecere de la un anotimp la altul şi că în raport cu acestea se bucura de mai mare importanţă momentul solstiţiului de vară; urmează imediat că anul nou a fost stabilizat de prima reformă calendaristică

www.dacoromanica.ro

- 143 -

5. Dionysus the Small– a descendant of the Getic-Dacian astronomer-priests.

It is obvious that the numerous data regarding the pretty accurate astronomical calculations identifi ed in the structures of the Getic-Dacian sanctuaries emphasize one of the characteristics of the Dacian clergy: their high specialisation in astronomical knowledge. The high precision that was reached in Dacia in respect of the determination of moon phases, moon and sun eclipses and duration of time and astronomical cycles with calendrical purpose, as well as the implementation of refi ned mnemotechnic solutions for the facilitation of the calculations allowed the Dacian clergy best realisations, even when the Roman domination made the use of the sanctuaries as astronomical modellers impossible. Moreover, it seems that, when the Christianity penetrated Dacia – in the regions dominated by Romans or in the regions of the free Dacians – the Getic-Dacian priests studied attentively its precepts and through their spiritual activity they facilitated the Christianization of the whole people. Under these circumstances, when the Dacian priests of the Zalmoxian cult approached and even joined the Cristianity, it must be expected that they were characterized by something that could make them different from the other Christian priests of the Roman world: the high specialisation in the movements of the celestial bodies. It is this particular feature that contributed to the fact that a representative of the Dacian-Romanian clergy was among the great creators of calendrical works in the Christianity and in the entire humanity history.

It is well known that, as a revolutionary religion with the origin in the Roman Empire, Christianity marked its beginning by an event (the Resurrection of Jesus, that took place on Easter day) which was correlated to the Jewish lunar calendar, but was forced to fi x its rituals according to the scheme of

zalmoxistă în apropierea solstiţiului de iarnă

5. Dionisie cel Mic – un urmaş al preoţilor-astronomi geto-daci.

Fără îndoială că abundenţa datelor privitoare la calcule astronomice destul de precise identifi cate în structurile sanctuarelor geto-dacilor reliefează una dintre trăsăturile specifi ce ale preoţimii dacice – înalta specializare în cunoaşterea astronomică. Precizia la care se ajunsese în Dacia în privinţa determinării fazelor lunare, a eclipselor de Lună şi Soare şi a duratei ciclurilor temporale şi astronomice de importanţă calendaristică, implementarea unor mo dalităţi mnemotehnice de înalt rafi nament pentru uşurarea calculelor au permis preoţimii daco-geţilor realizări dintre cele mai bune şi în condiţiile în care stăpânirea romană a făcut imposibilă utilizarea de sanctuare ca modelatori matematici. Mai mult încă, în momentul în care creştinismul pătrunde în Dacia – fi e că ar fi vorba de ţinuturile stăpânite de romani, fi e că ar fi vorba de ţinuturile dacilor liberi – preoţii daco-geţilor par a se fi aplecat cu luare aminte la perceptele acestuia, înlesnind prin activitatea lor spirituală creştinarea întregului neam. În acest context, în care foşti preoţi daci ai cultului zalmoxist se apropie şi chiar aderă la creştinism, este de aşteptat ca în rândul preoţimii creştine din Dacia să fi apărut un element ce-i deosebea de ceilalţi preoţi creştini din lumea romană – profunda specializare în mişcarea astrelor. Iar această particularitate a lor a şi contribuit la înscrierea numelui unui reprezentant al preoţimii daco-romane în rândul marilor realizatori de opere calendaristice din istoria creştinismului şi a întregii umanităţi.

Este cunoscut faptul că, în calitatea sa de religie revoluţionară apărută în Imperiul roman, creştinismul şi-a legat începuturile de un eveniment corelat cu calendarul lunar al evreilor – învierea Mântuitorului Iisus Hristos, eveniment care a avut loc în ziua de Paşte – dar a fost obligat să-şi fi xeze

www.dacoromanica.ro

- 144 -

the solar Julian calendar. Consequently, the priests had to make some sophisticated and not always clear calculations to establish a convenient approximation of the date of the Resurrection feast, so that it should correspond both to the moon phases and to the distance to the spring equinox or to the spring season.On the other hand, although a few centuries had passed since the beginning of Christianity, the tradition of counting the time according to the Roman or Jewish practices was still in use.

A wise monk who lived in Dacia, Dionysus the Small, contributed to the solution of this problem.

Born in the region of Scythia Minor – nowadays called Dobrudja – Dionysus the Small enjoyed at an early age a clerical and literary high education in one of the Dobrudja monasteries (), where probably his gifted predecessor, Ioan Cassian, was also educated. It is unknown in which circumstances he reached the Orient at the end of the 5th century, then () went to Constantinople and later reached Rome, on request of the Pope Gelasius, who needed a person profi cient in Greek and Latin. This latter event occurred probably at the end of the year 496, when Dionysus the Small stayed at the Saint Anastasia monastery, at the foot of the Palatine Hill. In Rome he met Cassiodorus, who admired him for his vast theological and scientifi c knowledge, but also for his high moral conduct, cultivated indeed at the high ethical-religious school of Zalmoxist orientation in his native land. His distinction appears in a letter sent to the brothers Ioan and Leonţiu, where he expressed his feelings for the native place and for “the old customs” and “the family traditions”, which he was always bearing in his soul as fundamental life precepts.

Although his theological work is impressive, our attention is drawn by another aspect, which is more important in this context: he could not help using his astronomy experience accumulated

ritualurile pe schema unui calendar solar – calendarul iulian. În consecinţă, preoţii erau nevoiţi a recurge la unele calcule sofi sticate şi nu întotdeauna foarte clare pentru a stabili o convenabilă aproximare a datei Sărbătorii învierii, astfel încât ea să corespundă atât cu fazele Lunii, cât şi cu distanţa faţă de echinocţiul de primăvară sau cu anotimpul de primăvară. Pe de altă parte, deşi trecuseră câteva secole de la apariţia creştinismului, tradiţia mai păstra obiceiul de a socoti timpul în raport de practicile romane sau evreieşti.

La rezolvarea acestei probleme a contribuit un erudit monah de prin părţile Daciei – Dionisie cel Mic.

Născut pe meleagurile Scythiei Minor – Dobrogea de astăzi –, Dionisie cel Mic a căpătat de tânăr o educaţie duhovnicească şi literară de înalt nivel la una din mănăstirile dobrogene la care probabil că fusese educat şi vrednicul său înaintaş, Ioan Cassian. Nu se ştie în ce context, către sfârşitul secolului V, el ajunge în Orient, de unde s-a îndreptat spre Constantinopol şi, mai apoi, la cererea papei Ghelasie, care avea nevoie de un bun cunoscător al limbilor greacă şi latină, ajunge la Roma. Acest ultim eveniment se produce probabil pe la sfârşitul anului 496, când Dionisie cel Mic se afl ă la mănăstirea Sfânta Anastasia, de la poalele Palatinului. La Roma, eruditul monah îl cunoaşte pe Cassiodor, căruia îi trezeşte întreaga admiraţie datorită vastelor sale cunoştinţe teologice şi ştiinţifi ce, dar şi prin alesele virtuţi morale însuşite cu siguranţă la înalta şcoală etico-religioasă din patrie. Că aşa vor fi stat lucrurile decurge şi dintr-o scrisoare pe care Dionisie o adresează fraţilor Ioan şi Leonţiu, scrisoare unde autorul dă glas simţămintelor sale faţă de locul natal şi faţă de „datinile strămoşeşti” sau „rânduielile părinteşti” pe care continua să le poarte în sufl et şi să le păstreze ca percepte fundamentale de viaţă.

Deşi opera sa teologică este impresionantă, ceea ce reţine atenţia pentru lucrarea noastră este faptul că Dionisie cel Mic nu a rezistat să-şi valorifi ce experienţa astronomică dobândită în mănăstirile

www.dacoromanica.ro

- 145 -

in the Dacian-Romanian monasteries in Dobrudja; consequently, he elaborated some special tables which made very easy the determination of the annual dates for the celebration of Jesus Resurrection.

Moreover, on the basis of certain arguments that remained unknown he calculated the year of the birth of Jesus and stated that the years count should not start from Diocletian any more, but from this event which he could determine and which he considered to be “the beginning of hope” and “the cause of our reparation through His suffering, that ought to shine brighter”. The proposal about the new era was adopted in Italy as early as the year 525, then in France, one century later in England and gradually all over the world.

In conclusion, it can be asserted that through the spirit of the Dacian thought in respect of chronology, as well as through the chronology work of Dionysus the Small, the mankind acquired an unitary time measuring system. Dionysus is actually the legitimate author of the chronology known as Anno Domini.

”It is worth mentioning – enthusiastically writes the priest I.D. Coman – that the special knowledge of Dionysus, who made out with passion and competence a new Paschal cycle instead of those of Teofi l and Chirril of Alexandria, reminds of the astronomy knowledge that Deceneus’s reform had offered 600 years before to the Burebista’s Getae-Dacians all over the fi rst centralized Dacian state, including Scythia Minor.

This reform taught the Getae-Dacians to contemplate the 12 zodiac signs, movements of the planets, moon rise and decrease, the extent to each the solar disk exceeded the earth surface, the route of the 346 stars round the celestial pole and the whole astronomy (here the priest I.D. Coman refers to the text of the Latin historian Iordanes, who had a gothic origin and was also born in Dacia). „This passion for the study of stars was faithfully transmitted

daco-romane din Dobrogea, elaborând nişte tabele speciale cu ajutorul cărora determinarea datelor anuale la care trebuia sărbătorită învierea Domnului devenea deosebit de lesnicioasă. În plus, folosindu-se de unele argumentaţii pe care astăzi nu le mai cunoaştem, el calculează anul Naşterii Mântuitorului, după care propune ca socotirea anilor să nu mai înceapă de la Diocleţian, ci să fi e număraţi de la acest important eveniment determinat de el, eveniment care era „începutul speranţei” şi „cauza reparării noastre prin patima Sa, care se cuvine să strălucească şi mai tare”. Propunerea erei celei noi a fost adoptată în Italia încă din anul 525, după aceea ea fi ind adoptată mai întâi în Franţa – un secol mai târziu – în Anglia (cam prin sec. VII-IX) şi apoi treptat în întreaga lume.

S-ar putea spune deci că prin spiritul gândirii dacice în materie de cronologie şi prin opera cronologică a lui Dionisie cel Mic, omenirea a dobândit un sistem unitar de măsurare a timpului, Dionisie fi ind autorul de drept al cronologiei cunoscută sub denumirea de „era noastră”.

„Merită să relevăm – scrie cu entuziasm părintele I.D. Coman – că deosebita ştiinţă a lui Dionisie, care a întocmit un nou ciclu pascal în locul acelora ale lui Teofi l şi Chiril ai Alexandriei, lucrând cu pasiune şi competenţă, reaminteşte de cunoştinţele astronomice pe care reforma lui Deceneu, cu circa 600 de ani în urmă, le punea la dispoziţia daco-geţilor lui Burebista pe tot întinsul primului stat centralizat dac, inclusiv în Scythia Minor, învăţându-i să contemple cele 12 semne ale zodiacului, mersul planetelor, creşterea şi descreşterea Lunii, măsura cu care discul solar depăşeşte suprafaţa pământului, cursa celor 346 stele cunoscute de ei în jurul polului ceresc şi întreaga astronomie (aluzie pe care părintele prof. dr. I.D. Coman o face la textul istoricului latin de neam gotic Iordanes, şi el născut pe pământul Daciei). „De la Deceneu la Dionisie – notează în continuare părintele I.D. Coman – s-a transmis cu fi delitate această dragoste

www.dacoromanica.ro

- 146 -

from Deceneu to Dionysus. Amid a people of ploughmen and shepherds it had the form of a practical interest”.

These are fi ne observations, which we share and which we tried so many times to explain also to those researchers who still believe that the Getae-Dacians had no astronomy knowledge that could authorize the attempt to identify an acceptable calendrical system.

6. The calendar modelled by sanctuaries and the problem of the Getae-Dacians’ ethnogenesis.

The fact that the Dacian calendar preserved all fundamental elements of the Indo-European calendar brings to the conclusion that the Getic-Dacian people had a defi nite Indo-European origin and within the big Indo-European family they are remembered as having the best preserved old cultural traditions – this comes from the relative stability for more than two millennia that the Indo-European, who arrived in the Danube-Carpathian region around the middle of the 3rd millenium B.C., found here, a stabilty due to the natural fortifi cation and the fl oristic and faunistic richness of this territory.

In this context a problem that arises is to identify the time interval of the cultural differentiation of this sedentary Indo-European population, which led to the genesis of the Getae-Dacians as a distinct people in the big family of the Thracian tribes. A criterion of such an attempt could come from that exceptional event of the fi rst Getic-Dacian calendar reform, identifi ed as having occurred at the end of the 8th century B.C., when Zalmoxis predicted a sun eclipse and introduced a new religion in the Dacian country.

If the completion of transforming the calendar into a good structured solar calendar took place at the end of the 5th century, as it results among other things

pentru astre şi pentru studiul lor, care îmbrăca de altfel un profund interes practic în mijlocul unui popor de agricultori şi de păstori”. Este aceasta din urmă o observaţie de mare fi neţe, cu care suntem întru totul de acord şi pe care ne-am străduit de atâtea ori să o facem înţeleasă şi pentru acei cercetători care mai cred încă faptul că geto-dacii nu ar fi avut cunoştinţe astronomice şi calendaristice care să facă credibilă măcar o timidă încercare de a identifi ca la acest popor un sistem calendaristic cât de cât acceptabil.

6. Calendarul modelat în sanctuare şi problematica etno-genezei geto-dacilor.

Prin faptul că în Dacia calendarul conserva toate elementele fundamentale ale calendarului indo-european am putut trage concluzia că neamul geto-dacic îşi avea o clară origine indo-europeană şi că în marea familie a indo-europenilor acesta a intrat în istorie ca unul dintre cei ce au conservat cel mai bine tradiţiile culturale arhaice – faptul explicându-se prin relativa stabilitate pe care indo-europenii sosiţi în spaţiul carpato-danubiano-pontic cam pe la mijlocul mileniului III î.Hr., o afl ă timp de mai bine de două milenii aici graţie fortifi cării naturale şi bogăţiei fl oristice şi faunistice a ţinutului. În acest context este fi resc să ne punem problema intervalului temporal în care din marea familie indo-europeană, sedentarizată în arealul amintit, s-a produs fenomenul defi nitivării deosebirilor culturale care aveau să conducă la geneza neamului geto-dacilor ca neam distinct în marea familie a triburilor tracice. Drept criteriu pentru o asemenea tentativă, calendarul ne-ar oferi acel eveniment excepţional al primei reforme calendaristice la geto-daci, respectiv reforma identifi cată a fi avut loc pe la sfârşitul veacului VIII î.Hr. când Zalmoxe ar fi prevestit o eclipsă de Soare şi ar fi introdus în ţinutul dacic o nouă religie.

Evident, dacă defi nitivarea procesului de transformare a calendarului în calendar solar bine structurat are loc la sfârşitul seco-lului al VIII-lea, aşa cum rezultă între altele

www.dacoromanica.ro

- 147 -

from the interpretation of the small rotunda of Sarmizegetusa Regia, then it becomes obvious that the respective calendrical event was the end of a long cultural process where agriculture became dominant in people’s material life and determined a solarization of the religion. Thus, the calendrical reform was imposed not by the earth cultivators, but by the religious earth cultivators, whose laic and religious feasts had to be enclosed in a calendar that should allow the correlation between the feasts and the agrarian works. It was a reaction to the spiritual mutations of the society and therefore cannot be regarded as an ad-hoc reform, but as the result of a process that had begun centuries before, when the sedentarisation of the Indo-European tribes of shepherds and ploughmen stimulated an increasing role of the agricultural production in people’s life.

Indeed, for the completion of such a process the Danube-Carpathian-Pontic society had to have already undergone remarkable cultural transformations during the previous three or four centuries. Such transformations could not have been neglected by the archaeological fi ndings and should have drawn researchers’ attention.

What does archaeology say in this respect? Have considerable mutations been revealed in the material and spiritual culture of the Danube-Carpathian population at the end of the second millennium and the beginning of the last millennium B.C.?

Here is what the historian Alexandru Vulpe writes on this topic:

“The middle period of the Danube-Carpathian Hallstatt is characterized by the spreading and the development of the Basarabi culture in most of our country’s territory. This is a complex synthesis of the material culture that refl ects ethno-historical aspects and allows the interpretation of some cultural phenomena in a better delimited historical context.”

din interpretarea rotondei mici de la Sarmize-getusa Regia, atunci trebuie să considerăm că, de fapt, evenimentul calendaristic respectiv încheia un lung proces cultural în care agri-cultura devenea pe deplin dominantă în viaţa materială a oamenilor, iar din această cauză se încheiase procesul de solarizare a religiei. Reforma calendaristică apărea deci nu ca o nece sitate impusă de cultivatorul de pământ, ci ca una impusă de credinciosul cultivator, ale cărui sărbători laice şi religioase trebuiau înca-drate într-un calendar care să permită acordul între sărbători şi lucrările agricole, pe margi-nea cărora fuseseră generate. Ea venea deci ca un răspuns la mutaţiile spirituale intervenite în viaţa societăţii şi tocmai de aceea nu poate fi privită ca o reformă proiectată adhoc, ci ca rezultat al unui proces început cu multe secole în urmă, adică încă de pe vremea în care se-dentarizarea triburilor indo-europene de păs-tori-cultivatori a impulsionat creşterea rolului producţiei agricole în viaţa oamenilor.

Fireşte deci, pentru ca o asemenea încheiere de proces să poată avea loc, societatea carpato-danubiano-pontică trebuia să cunoască transformări culturale absolut remarcabile în precedentele 3-4 secole. Ori, dacă ar fi fost aşa, asemenea transformări nu puteau rămâne în afara constatărilor arheologice şi ar fi atras atenţia cercetătorilor.

Ce spune arheologia în această privinţa? Au fost evidenţiate mutaţii considerabile în cultura materială şi spirituală a populaţiei carpato-danubiene în perioada de la sfârşitul mileniului al doilea şi începutul ultimului mileniu de dinaintea erei noastre?

Iată ce scrie în acest sens istoricul Alexandru Vulpe:

„Etapa mijlocie a Hallstattului carpato-dunărean este caracterizată prin răspândirea şi dezvoltarea în cea mai mare parte a teritoriului ţării noastre, în secolele VIII-VII î.Hr., a culturii Basarabi. Ne afl ăm în faţa uneia dintre complexele sinteze ale culturii materiale, fenomen ce oglindeşte cu siguranţă realităţi de ordin etno-istoric şi îndeamnă la interpretarea unor fenomene culturale într-un context istoric mai bine conturat”.

www.dacoromanica.ro

- 148 -

Thus, according to the archaeological evidences, the end of the 8th century and the beginning of the 7th century B.C., when also the fi rst and the most important Getic-Dacian calendrical and religious reform took place, coincides with the end of a period of several centuries of ample cultural synthesis on the Romanian territory. The Basarabi culture does not appear as a result of exterior factors, but as a qualitative evolution of the indigenous fund during the whole Bronze Age, especially of the cultures Tei, Gîrla Mare and Wietenberg. As the historian Alexandru Vulpe notices, “in comparison with the cultural groups of the Bronze Age, which are still strongly individualised on relatively small areas, the syncretic picture of the Basarabi culture in its large development area represents to a great extent the refl ection of the ethnical and spiritual unity of the tribes of that region.

The rapid dissemination of the material culture elements from one culture to another involves increasingly close contacts among these communities members and at the same time a more intensive circulation all over the Danube-Carpathian territory. This phenomenon partially explains the cultural syncretism and could facilitate a common language (like “lingua franca”) for all these communities”.

The fact that fi nally the Dacians’ calendar was a natural evolution of the Indo-European lunar calendar to an exclusively solar calendar leads to the conclusion that the unifying factor of the material and spiritual cultures in the Danube-Pontic region was represented by the Indo-Europeans, i.e. that population which, despite the semi-nomad character of its previous habitat, appeared as a culturally unitary population with a well constituted social organisation that allowed rapid connections among kindred sedentarised communities on the two Carpathian sides and along the low Danube. The interval of more than a millennium of sedentary life in this area, as well as the unifying role of the language of the sedentarised Indo-Europeans

Aşadar, după mărturia arheologiei, sfârşitul secolului VIII - începutul secolului VII î.Hr., când ar fi avut loc prima şi cea mai importantă reformă calendaristică şi religioasă la geto-daci, coincide cu sfârşitul unei perioade de câteva secole de amplă sinteză culturală sesizată arheologic pe teritoriul României. Cultura Basarabi nu se înfăţişează deci ca rezultatul unor factori exteriori, ci ca o creştere calitativă a fondului autohton din întreaga epocă a bronzului de aici – în special culturile Tei, Gîrla Mare şi Wietenberg. Aşa cum observă şi istoricul Alexandru Vulpe, „Faţă de grupurile culturale ale epocii bronzului; încă bine individualizate pe zone relativ restrânse, tabloul sincretic pe care ni-l oferă însă cultura Basarabi în întinsa ei arie de dezvoltare, constituie în mare măsură oglinda unei unităţi etnice şi spirituale a triburilor locuind în aria respectivă. Difuzarea accelerată a elementelor de cultură materială de la o comunitate la alta implică contacte din ce în ce mai strânse între membrii acestor comunităţi şi, respectiv, o circulaţie mult mai intensă în cuprinsul întregii arii carpato-dunărene, fenomen care explică, în parte, sincretismul cultural şi care putea favoriza impunerea unei limbi unice, ca „lingua franca”, pentru toate aceste comunităţi”.

De fapt, prin aceea că în fi nal calendarul dacilor avea să se înfăţişeze ca o consecinţă fi rească a evoluţiei calendarului indo-european de factură lunară spre un calendar prin excelenţă solar se poate trage concluzia că factorul unifi cator al culturilor materiale şi spirituale din spaţiul danubiano-pontic l-au constituit indo-europenii, adică acea populaţie care, în ciuda caracterului semi-nomad al habitatului său anterior, se înfăţişa ca o populaţie unitară cultural, dispunând de o organizare socială extrem de bine realizată pentru a putea stabili legături rapide între comunităţile de acelaşi neam ce s-au sedentarizat de o parte şi de alta a arcului carpatic şi de-a lungul Dunării inferioare. Intervalul de peste un mileniu de viaţă

www.dacoromanica.ro

- 149 -

for the indigenous ploughmen gave the Indo-European language and culture the statute of a “lingua franca” and even of a “franca” spirituality for the indigenous population.

This could be the reason why the pre-Indo-European indigenous people were gradually assimilated, so that the culture and even the language of the Getae-Dacians recieved a predominantly Indo-European character. This does not mean that the new created language had to stay identical, for example, with the language spoken by the demographic branch of Indo-European origin that reached Italy and formed the Roman people. On the other hand, it does not either mean that in cca. one and a half millennium the Getic-Dacian and the Latin languages become so different as not to be possibly identifi ed as two cognate languages.

In fact, the close connection between Getae and Romans is also attested by the calendar: the Getae-Dacians and the Romans seem to be the populations that best preserved the Indo-European calendar till the end of the 2nd millennium B.C. The same calendar presents the Paleo-Romans as coming in Italy from Europe, where they had already spent more than a millennium of sedentary life as ploughmen and shepherds. Consequently, we must not be surprised when some researchers express the hypothesis that the Getae-Dacian and the Latin languages were closely related to each other and that this is the source of the strong latinity of the Romanian language.

sedentară în acest areal, ca şi rol unifi cator pe care l-a putut juca limba indo-europenilor sedentarizaţi peste indigenii agricultori, a condus tocmai la statuarea limbii şi culturii indo-europene ca „lingua franca” şi chiar ca „spiritualitate francă” pentru aceşti indigeni. Ar fi motivul pentru care, treptat, autohtonii pre-indo-europeni au fost asimilaţi, astfel încât cultura şi chiar limba daco-geţilor aveau să capete un caracter predominant indo-european. Ceea ce nu presupune însă că această limbă nou constituită va fi rămas identică celei vorbite, bunăoară, de ramura demografi că de origine indo-europeană care avea să ajungă în Italia şi să formeze poporul roman. Dar nici nu presupune că se va fi ajuns, cam într-un mileniu şi jumătate-două, ca limbile geto-dacică şi latină să se deosebească atât de mult încât să nu mai poată fi recunoscute ca două limbi înrudite.

De fapt în legătură cu apropiata rudenie între geţi şi romani vorbeşte şi calendarul, daco-geţii şi romanii fi ind populaţiile care par a fi conservat cel mai bine calendarul indo-european până pe la sfârşitul mileniului al II-lea î.Hr. De altfel, acelaşi calendar ni-i înfăţişează pe paleo-romani ca venind în Italia din Europa, unde petrecuseră deja mai mult de un mileniu de viaţă păstoresc-agrară de tip sedentar. Deci nici nu ar trebui să ne mai mire dacă mai auzim din când în când câte un cercetător care exprimă ipoteza că limbile geto-dacică şi latină au fost strâns înrudite şi că de aici ar proveni puternica impresie de latinitate a limbii române.

www.dacoromanica.ro

- 150 -

BIBLIOGRAFIE / BIBLIOGRAPHY

- Teodorescu, D.M., CETATEA DACĂ DE LA COSTEŞTI, „Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, secţiunea pentru Transilvania” (ACMIT), II, 1929

- Daicoviciu, C. şi colab. AŞEZĂMINTE DACICE DIN MUNŢII ORĂŞTIEI, Bu-cureşti, 1961;

- Daicoviciu, C. CETĂŢUIA DE LA COS-TEŞTI, în „Materiale si cercetări arheolo-gice”, VII, 1961

- Daicoviciu, H. DACIA DE LA BURE-BISTA LA CUCERIREA ROMANĂ, Cluj, 1972

- Crişan, I.H. SANCTUARUL DACIC DE LA PECICA în Acta Museu Napocensis, III, 1965.

- Reu, David, EXTEMPORAL LA ZIRI-DAVA, proiect de scenariu pentru un do-cumentar ştiinţifi c/comunicare – Sesiunea de comunicări şi referate „Cercetarea in-terdisciplinară a istoriei şi arheologiei”, organizată de Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă şi Societatea de Ştiinţe Matemati-ce din România, Vălenii de Munte, 30-31 octombrie 1988.

- Daicoviciu, C. şi colab. ŞANTIERUL AR-HEOLOGIC GRĂDIŞTEA MUNCELUL – SANCTUARUL VECHI DE PE TERA-SA XI, raport de săpături în „Materiale şi cercetări arheologice”, V, Bucureşti, 1959

- Glodariu, I. şi colab. CETĂŢI ŞI AŞE-ZĂR I DACICE ÎN MUN ŢII ORĂŞTIEI, Bucureşti, 1988

- Smirnova, G.I. SANCTUARUL DE LÂNGĂ SATUL DOLINEAN DIN RE-GIUNEA NISTRULUI MIJLOCIU, în „Studii şi cercetări de istorie veche şi ar-heologie”, 27, 3, 1976, p. 309-317.

- Glodariu, I. şi colab., CIVILIZAŢIA FIE-RULUI LA DACI, Cluj-Napoca, 1979.

- V. Dragomir si colab. MĂRTURII GEO-DEZICE, Bucureşti, 1986.

- Pîrvan, V. GETICA – O PROTOISTORIE A DACIEI, Bucureşti, 1982

- Daicoviciu, C., AŞEZĂRILE DACICE DIN MUNŢII ORĂŞTIEI, Studiul topo-grafi c al aşezărilor, Bucureşti, 1951

- Crişan, I.H., BUREBISTA ŞI EPOCA SA, Bucureşti, 1977, p. 415.

- Daicoviciu, C., HERODOT ŞI PRETIN-SUL MONOTEISM AL GEŢILOR, în „Apulum”, II, 1943-l945

- Daicoviciu, H. CONTRIBUŢII ARHEO-LOGICE LA CUNOAŞTEREA RELIGI-EI DACO-GEŢILOR, în DACIA DE LA BUREBISTA LA CUCERIREA ROMA-NĂ, Cluj, 1972

- Wood, J.E., SUN MOON AND STAN-DING STONES, Oxford University Pre-ss, 1978

- Dragomir, Vasile-Rotaru, Marian, MĂR-TURII GEODEZICE, Bucureşti, 1986

- Stănescu, Fl. CONSIDERAŢII PRIVI-TOARE LA POSIBILELE SEMNIFICA-ŢII ASTRONOMICE ALE ALTARULUI DE LA SARMIZEGETUSA REGIA în Acta Musei Napocensis, XXII-XXIII, 1985-1986

- Teodorescu, D.M., CETATEA DACĂ DE LA GRĂDIŞTEA MUNCELULUI JU-DEŢUL HUNEDOARA în Anuarul Co-misiunii Monumentelor Istorice, secţiu-nea pentru Transilvania, 1930-1931

- Charrière, G., LE COMPUT ET LE MO-NUMENT CALENDAIRE DES DACES A SARMIZEGETUSA în „Bulletin de la Société Préhistorique Française”, LX, 1963, nr. 7-8

- Daicoviciu, H., IL TEMPLO I CALEN-DARIO DACICO DI SARMIZEGETU-SA în „Dacia”, N-S IV (1960), p. 231-254;

- Daicoviciu, H., DACIA DE LA BURE-BISTA LA CUCERIREA ROMANĂ

- Bobancu, Şerban şi colab. CALENDA-RUL DE LA SARMIZEGETUSA-RE-GIA, Bucureşti, 1980.

- ISTORIA UNIVERSALA A ŞTIINŢEI, sub redacţia lui R Taton, versiune în limba

www.dacoromanica.ro

- 151 -

română, Bucureşti, 1987.- Mommsen, Theodor, ISTORIA ROMA-

NĂ, I, Bucureşti, 1987 - Herodot, ISTORII, IV, 94, în „Izvoare

pentru Istoria României” Bucureşti, 1964 - Pierre Leveque, AVENTURA GREACĂ,

I, Bucureşti, 1987 - Flaceliere, Robert, VIAŢA DE TOATE

ZILELE ÎN GRECIA LUI PERICLE, Bu-cureşti, 1976.

- Atkinson, R.J.C., STONEHENGE, Peli-can, Londra, 1960;

- Wood, J.E., SUN, MOON AND STAN-DING STONE, Oxford University Press, 1978.

- Perker, R.A., CALENDARS OF EGYPT, Chicago, 1950;

- Daniel, Constantin, CULTURA SPIRI-TUALĂ A EGIPTULUI ANTIC, Bucu-reşti, 1985

- Stănilă, George, SISTEME CALENDA-RISTICE, Bucureşti, 1980

- Coman, I.D., SCRIITORI BISERICEŞTI ÎN EPOCA STRĂROMÂNĂ, Bucureşti, 1979.

- Laertius, Diogene, VIEŢILE ŞI DOCTRI-NELE FILOSOFILOR, I,1, VIII, 1, Bucu-reşti, 1963.

- Strabon, Geografi a, în „Izvoare pentru is-toria României”, vol. I, Bucureşti, 1964

- Aristotel, METAPHISICA, I, în „Filosofi a greacă până la Platon”, sub redacţia Adeli-nei Platkowski şi Ion Banu, Editura Ştiin-ţifi că şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979

- DICŢIONAR DE MATEMATICI GENE-RALE, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1974

- Florin Stănescu, comunicare la sesiunea de comunicări şi referate „Cercetarea in-terdisciplinară a Istoriei şi arheologiei” organizată de Societatea de Ştiinţe Mate-matice şi Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă din România, Vălenii de Munte, 30-31 oct 1988.

- Ion Banu, STUDIU ISTORIC la cule-gerea de texte FILOSOFIA GREACĂ PÂNĂ LA PLATON, Editura Ştiinţifi că si Enciclopedică, Bucureşti, 1979,1,1, p.

LXXXII.- Gen. lct. ing. V. Dragomir şi col. dr. ing.

Marian Rotaru, MĂRTURII GEODEZI-CE, Editura Militară, 1986

- H. Daicoviciu, DACIA DE LA BURE-BISTA LA CUCERIREA ROMANĂ Edi-tura Dacia, Cluj, 1972

- Florescu, Radu si colab. TEZAURE TRANSILVANE, Bucureşti, 1974

- Mărghitan, Liviu, ZECE TEZAURE CARPATINE, Bucureşti, 1979

- Aristotel, FIZICA, IV, în„Filosofi a greacă până la Platon”, I, 2, II

- Simplicius, DE CAELO, 511,26, în „Filo-sofi a greacă până la Platon”, I, 2, 70

- Sanie, Silviu, PLASTICA ŞI UNELE AS-PECTE ALE CULTELOR SI CREDIN-ŢELOR GETO-DACILOR, în „Studii dacice”, sub redacţia lui H. Daicoviciu, Cluj-Napoca, 1981

- Flavius, Iosephus, ANTIQUITATES IU-DAICAE, XVIII, 1,5. Fără a intra în con-troverse de ordin lingvistic privind tradu-cerea termenului de pleistoi, ne exprimăm părerea că Flavius I. nu se putea referi decât la preoţii geto-daci şi nu la o altă categorie socială civilă. Susţinem aceasta pe baza principiului că o comparaţie re-levantă nu se poate face decât între clase aparţinând aceluiaşi gen sau aceleiaşi spe-cii logice, încât preoţii (călugării) esenieni nu puteau fi raportaţi decât la preoţii daci şi nu la nobilime sau la o altă categorie socială.

- Coman, Ioan, D. op.cit, p. 268-280 - Gimbutas, Marija, CIVILIZAŢIE SI

CULTURĂ, Bucureşti, 1989 - Drîmbă, Ovidiu, ISTORIA CIVILIZAŢI-

EI SI CULTURII, Bucureşti, 1985, - Vulpe, Alexandru, ISTORIA ŞI CIVILI-

ZAŢIA DACIEI ÎN SECOLELE IX-IV î.Hr., în „Dacia înainte de Dromichete”, Bucureşti, 1988

Alte lucrări de interes documentar (pre-zentarea se face în ordinea alfabetică a nu-melor autorilor)

- Adam, Jean-Pierre, ARHEOLOGIA ÎN-TRE ADEVĂR ŞI IMPOSTURĂ, Bucu-

www.dacoromanica.ro

- 152 -

reşti, 1979.- Bejgu, Constantin, ELEMENTE DE CU-

NOAŞTERE ŞTIINŢIFICĂ LA GETO-DACI, în Anuarul Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova, Ploieşti, 1984- Bejgu, Constantin, SISTEMUL CALEN-DARISTIC AL GETO-DACILOR – EX-PRESIE A SPECIFICITĂŢII DE VIAŢĂ MATERIALĂ ŞI SPIRITUALĂ A ACES-TUI POPOR, în Anuarul Muzeului de Is-torie şi Arheologie Prahova, Ploieşti, 1986

- Bejgu, Constantin, CALENDARUL GE-TO-DACILOR – COMPONENTĂ A CULTURII DE SORGINTE INDO-EU-ROPEANĂ, I şi II, în Anuarul Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova, I (9), se-rie nouă, Ploieşti, 1991

- Bigourdan, G. L’ASTRONOMIE, ÉVO-LUTION DES IDÉES ET DES MÉ-THODES, Paris, 1917.

- Berciu, Dumitru, ZORILE ISTORIEI ÎN CARPAŢI ŞI LA DUNĂRE, 1966.

- Cariona, Pompiliu, GENEZA SACRU-LUI, Bucureşti, 1967.

- Coman, Mihai, IZVOARE MITICE, Bu-cureşti, 1980.

- Comşa, Eugen, PROBLEME PRIVIND CERCETAREA NEO-ENEOLITICULUI PE TERITORIUL ROMÂNIEI, în „Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie”, 29, 1978, 1.

- Corvin, Ioan, Sîngeorzan, et co., GHIDUL COSMOSULUI, 2 vol., Bucureşti, 1980.

- Couderc, P., LE CALENDRIER, Paris, 1948.

- Crisan, I.H., ZIRIDAVA, în Apulum, V, 1964.

- Crişan, I.H., SPIRITUALITATEA GETO-DACILOR REPERE ISTORICE, 1986.

- Daicoviciu, Hadrian, DACII, Bucureşti, 1965.

- Daniel, Constantin, CIVILIZAŢIA ASI-RO-BABILONIANĂ, Bucureşti, 1976.

- Daniel, Constantin, CIVILIZAŢIA EGIP-TULUI ANTIC, Bucureşti, 1976.

- Eliade, Mircea, DE LA ZALMOXE LA GENGHIS HAN, Bucureşti, 1966.

- Glodariu, Ioan şi colab., O NOUĂ PRO-

PUNERE DE RECONSTITUIRE A SANCTUARULUI „A” DE LA SARMI-ZEGETUSA în Acta Musei Napocensis, XVIII,1981.

- Gladariu, I. si colab., CETĂŢI ŞI AŞE-ZĂRI DACICE ÎN MUNŢII ORĂŞTIEI.

- Glodariu, Ioan, ARHITECTURA DACI-LOR, Cluj-Napoca, 1983.

- Gulian, C.I., LUMEA CULTURII PRIMI-TIVE, Bucureşti, 1983.

- Hoefeer, F., HISTORIE DE L’ASTRO-NOMIE, Paris, 1873.

- Iorga, Nicolae, ISTORIA ROMÂNILOR I, 1, 2, Bucureşti, 1988.

- Iordanes, GETICA texte selectate în „Iz-voare privind istoria României” – Fontes Historiae Daco-Romane, II, Bucureşti, 1970.

- Moritz, S., PROBLEME PRIVIND ORI-GINEA TRACILOR ÎN LUMEA CER-CETĂRILOR ARHEOLOGICE, în Re-vista de istorie, 30, 1977, 8.

- Moritz, S., CONTRIBUŢII ARHEOLO-GICE LA. ISTORIA TRACILOR TIM-PURII, Bucureşti, 1978.

- Muşu, Gh., ZEI, EROI, PERSONAJE, Bucureşti, 1982.

- Palas-Ionescu, Nicolae, şi colab., A PLAUSIBLE ASTRONOMIC MODEL OF THE DACIAN CALENDAR, în „Topics in astrophysics astronomy and space sciences”, 3, Bucureşti, 1987, p. 43-66.

- Păunescu, Al., EVOLUŢIA ISTORICĂ PE TERITORIUL ROMÂNIEI DIN PA-LEOLITIC PÂNĂ LA ÎNCEPUTUL NE-OLITICULUI, în „Studii şi Cercetări de Istorie Veche si Arheologie”, 29, 1978, 1.

- Petrescu-Dîmboviţa, M., POPULAŢII ŞI CULTURI ÎN SPAŢIUL CARPATO-DUNĂREAN ÎN PRIMA JUMĂTATE A PRIMULUI MILENIU Î.E.N., în „Anale-le ştiinţifi ce ale Universităţii A.I. Cuza din Iaşi”, VI, 1962.

- Pippidi, D.M., CONTRIBUŢII LA ISTO-RIA VECHE A ROMÂNIEI, 1967.

- Reu David, scenariu şi regie, fi lmul docu-mentar ştiinţifi c „Calendarul geto-dacic.

www.dacoromanica.ro

- 153 -

NUMERAŢIA” – 1989, Sahia-fi lm. Vari-ante în limbile: română, engleză, franceză, italiană şi rusă – la ARHIVA NAŢIONA-LĂ DE FILME A ROMÂNIEI.

- Reu, David şi Dan Tudor, scenariu şi re-gie, fi lmul „SARMIZEGETUSA pentru istoria culturii şi civilizaţiei”, REU STU-DIO, 1996 şi Arhivă Video: 1) „Vizita la Sarmizegetusa a Comisiei Pluridiscipli-nare A.O.Ş. condusă de Acad. Nicolae Teodorescu (1991) 2) „Vizita la Costeşti (Hunedoara) şi Sarmizegetusa a Comisiei Pluridiscipliare A.O.Ş. cu C.N. UNESCO pentru România şi invitatul profesor en-glez Clive Ruggles (Leicester University) în 1993. Sahia-fi lm şi REU STUDIO.

- Rodean, Ioan, Enigmele pietrelor de la Sarmizegetusa, Bucureşti 1984.

- Schaff, Adam, ISTORIE ŞI ADEVĂR, Bucureşti, 1982.

- Strauss-Levi, Claude, ANTROPOLOGIE CULTURALĂ Bucureşti, 1982.

- Tănase, Alexandru si colab., REALITATE ŞI CUNOAŞTERE ÎN ISTORIE, 1980.

- Teodorescu, Nicolae; Chiş, Gh., CERUL – O TAINĂ DESCIFRATĂ, 1982.

- Todoran, Ioan, ECLIPSELE ŞI PREVE-DEREA LOR, Bucureşti, 1977.

- Vulcănescu, Romulus, MITOLOGIA RO-MÂNĂ Bucureşti, 1987.

- Zamfi r, Cătălin, FILOSOFIA ISTORIEI, Bucureşti, 1981.

www.dacoromanica.ro

- 155 -

Comunicareainginerului regizor David Reu în Jurnalul

Astronomic al Academiei.

ACADEMIA ROMĂNĂJURNALUL ASTRONOMIC ROMÂN,

Vol. 4, Nr. 2 / 1994

EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE

NUMERAŢIA – UN VESTIGIU NOŢIONAL ÎN

ARHEOASTRONOMIE

(Consideraţii bazate pe informaţia arheologică obţinută de la

sanctuarele-calendar ale dacilor)

Un test privind aria circulară de la Pecica: 6 x 7 = 42

În studiul său intitulat “Sanctuarul dacic de la Pecica” (Acta Musei Napocensis III – 1966, p. 91), Ion Horaţiu Crişan se întreabă “care este numărul real al pilonilor de lemn ce înconjurau edifi ciul”. Autorul arată că “au fost descoperite doar 19 gropi, afl ate în condiţie bună. Diametrul zonei dintre piloni este de 6 m. Ceea ce este foarte interesant este faptul că între doi piloni pătraţi se afl ă 6 piloni rotunzi…” Studiul mai sus-menţionat include şi un plan al sanctuarului (fi g. 12) precum şi diametrul mediu al pilonilor. Conform descrierii autorului, distanţele dintre piloni pot fi aproximate de jur-împrejurul ariei, prin calcularea mediei. Putem calcula lungimea exterioară a cercului desenat de pilonii de lemn, precum şi lungimea arcului de cerc dintre doi stâlpi pătraţi.

DAVID REU

Scientifi c comunication

ROMANIAN ACADEMYROMANIAN ASTRONOMICAL

JOURNAL Vol 4, No. 2 1994

EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE

THE CALENDAR NUMERATION – A NOTIONAL VESTIGE

IN ARCHAEOASTRONOMY

(Considerations on the archaeological information from Dacian

calendar-sanctuaries)

A Test at the Round Area from Pecica: 6 x 7 = 42.

In his study „Dacian sanctuary from Pecica” (Acta Musei Napocensis” III-l966, p. 91), Ion Horatiu Crisan wonders „which is the real number of the wooden poles that surrounded the edifi ce”. The author shows that „only 19 hollows were still in good condition. The diameter of the area between the poles is 6 m. We fi nd it very interesting that between two quadrilateral poles there are 6 round poles...”

The mentioned study includes the plan of the sanctuary (fi g. 12 – shaded hollows) and the medium diameter of the poles. According to Ion Horatiu Crisan’s description, the distances between the poles can be approximated all around the area by calculating their average. We can calculate the length of the circle drawn by the wooden

www.dacoromanica.ro

- 156 -

În perimetrul cercului este inclus un arc de cerc care se repetă de şase ori. Aşa putem calcula cu uşurinţă numărul real al stâlpilor: 6 x 7 = 42 (fi g. 13: gropi pentru stâlpi cu circumferinţă rotundă şi pătrată).

Putem deci corecta presupunerea arheologului care a aproximat numărul total al stâlpilor la “40 sau ceva mai mult”. Studiul de faţă demonstrează că autorul are dreptate atunci când observă că “acest fapt ne duce cu gândul, în mod fi resc, la calendarul de la Sarmizegetusa”…, descriind că “Marele sanctuar circular de la Grădiştea Muncelului conţine un grup de şase stâlpi subţiri plus unul gros – secvenţă care se repetă de mai multe ori”…

Acest studiu demonstrează şi faptul că Aria circulară de la Pecica (secolul II î.Hh.) a fost construită ca un hexagon regulat înscris într-un cerc, folosindu-se razele cercului respectiv (fi g. 13).

Această demonstraţie a servit ca suport aritmetic şi geometric pentru susţinerea ipotezei profesoului Constantin Bejgu privind calendarul dacic (în Anuarul Muzeului de Arheologie Prahova – 1984), deoarece explică evoluţia ciclurilor lunare zecimale (42 de săptămâni + 1 sărbătoare = 295 de zile = 10 cicluri lunare a câte 29,5 zile fi ecare). Datorită diferenţei dintre 29,5 zile calculate matematic şi 29,53 de zile reale dintr-un ciclu lunar, se constată 0,03 zile omise la fi ecare ciclu de 10. Pe parcursul a 60 de cicluri decadale, această diferenţă se concretizează în aproape 2 zile în plus. Se poate menţiona şi celebrarea acestora (cea de-a 7-a, care iniţial reprezenta sfârşitul unei săptămâni). Între aceşti stâlpi cu circumferinţă pătrată, 6 x 60 = 360 de cicluri lunare formează un singur ciclu mare, pe care prof. C. Bejgu îl consideră ca motivarea de bază pentru împărţirea cercului în 360 de părţi egale.

Aceasta ar putea fi , într-adevăr, o posibilă explicaţie a unui aspect controversat al istoriei culturii şi civilizaţiei: împărţirea cercului în 360°.

În concluzie, este important de reţinut

poles, as well as the length of the arc between two quadrilateral poles.

An arc is included six times in the perimeter of the circle. So, we can easily calculate the real number of the poles: 6 x 7 = 42 (fi g. 13: the hollows for round and square poles).

We are able now to correct the suppo-sition of the archaeologist, who thought that the total number was „40 or a bit more”. Our specifi cation proves that the author is right when he observes that „This reminds us, inherently, of the calendar from Sarmise-getusa”... and he describes that „The Great round Sanctuary from Grădiştea Muncelului has a group of six thin poles plus a thick one, which are all repeated several times”...

Our exercise has, also, the merit of demonstrating that the Round Area from Petica (IInd century b.C.) was built as a REGULAR HEXAGON INSIDE A CIRCLE, BY USING THE CIRCLE’S RADIUS. (Fig. 13)

The demonstration served as an ari-thmetical and geometrical support for prof. C. Bejgu’s hypothesis about the Dacian ca-lendar (the „Prahova Archaeology Museum Annuary – 1984”) because it explains the development of Moon’s decadic cycles (42 weeks + 1 holiday = 295 days = 10 moon cy-cles of 29.5 days each). Due to the difference between 29.5 calculated days and 29.53 real days in a moon cycle, there are 0.03 omitted days every 10 cycles. In 60 decadic cycles, the difference is of almost two supplementa-ry days. Their celebration may be mentioned (the 7th one, which initially represented the end of one week). Between those quadrilate-ral poles, there are 6 x 60 = 360 moon cycles forming the great cycle which prof. C. Bejgu considers as a basic motivation for dividing the circle into 360 equal parts.

This would be a possible explanation for an unclarifi ed aspect of the history of culture and civilization – the division of the circle into 360°.

In conclusion, it is important to know

www.dacoromanica.ro

- 157 -

că Aria Circulară de la Pecica (judeţul Arad, România) se leagă de numerele 6 şi 7, precum şi de calculele matematice 6x6 şi 6x7, care privesc calendarul bazat pe observarea evoluţiei lunii: ziua, săptămâna, ciclul lunar şi decadele lunii – toate în contextul marilor cicluri afl ate în coincidenţă cu fazele lunii şi cu numărul total al zilelor şi săptămânilor.

Aritmetica de la Sarmizegetusa: 52x2 = 104

Arheologul Hadrian Daicoviciu, atent la studiul pluridisciplinar al vestigiilor dacice, a scris în articolul “Sanctuarul-calendar de la Grădiştea Muncelului (publicat în revista “Steaua”, X, 117, noiembrie 1959): “…poziţionarea stâlpilor de andezit a fost considerată de către D. M. Teodorescu (în 1924) ca având legătură cu anumite fenomene astronomice, iar C. Daicoviciu a considerat că aceştia reprezintă cu siguranţă un calendar al dacilor. Nimeni nu a contestat şi nici nu a infi rmat această ipoteză, pe care o susţinem şi noi, la rândul nostru…” (fi g. 17)

Doar că autorul ajunge la o concluzie greşită în privinţa componentelor sanctuarului-calendar: el afi rmă că “nu trebuie să conferim o semnifi caţie astronomică fi ecărui element…” În iulie 1976, în articolul “Interpretări calendaristice ale sanctuarelor circulare”, publicat în revista “Steaua”, anul XXVII, autorul îşi reconsideră concluziile, afi rmând: “Cercul realizat prin cele 104 blocuri de piatră nu doar delimitează suprafaţa sanctuarului, aşa cum am crezut la început, ci exprimă matematic secolele dacilor – iar acest aspect este mult mai important…”. El continuă această idee analizând mărcile astronomice dintr-un “secol” dacic de 104 ani. E adevărat că aceste informaţii sunt preluate de la alţi autori (Poenaru, Samoilă, Bobancu, toţi trei din Braşov), care defi nesc inelul celor 104 pietre de andezit de la Marele Sanctuar Circular ca “cerc al memoriei peste timp, ce socoteşte succesiunea secolelor dacice”. Autorii propun ca cele 104 blocuri de andezit să fi e interpretate ca 104 ani.

that the Round Area from Pecica (Arad coun-ty, Romania) is connected to the numbers 6 and 7 and to the operations 6x6 and 6x7 whi-ch concern the calendar based on the obser-vation of the moon’s evolution: the day, the week, the moon cycle and the moon decades from great cycles favoring the coincidence of the moon phase with the whole number of days and weeks.

Arithmetic’s at Sarmizegetusa: 52 x 2 = 104

Archaeologist Hadrian Daicoviciu, receptive to the pluridisciplinary study of the Dacian vestiges, wrote in “The Calendar – Sanctuary from Grădiştea Muncelului” (“Steaua” magazine, X (117), Nov. 1959): „... the position of the andesite poles... was considered by D.M. Teodorescu (1924) as being connected to certain astronomical phenomena and C. Daicoviciu considered that they surely represent a Calendar of the Dacians. Nobody has yet contested this hypothesis and we adopt it on our turn” (fi g. 17).

But the author reaches a wrong conclusion concerning the components of the calendar-sanctuary: we must not give an astronomical meaning to every element...” He reconsiders his conclusion in July 1976 (“Calendaristic Interpretations of the Round Sanctuaries” in “Steaua” magazine, year XXVII): „The circle made by the 104 stones does not only limit the surface of the sanctuary, as we fi rst thought, but it also fi gures the Dacian “centuries” and this is a fact of a much higher importance...” He carries on the same idea while talking about the astronomical marks in a 104 years Dacian «century».” It is true that these informations are borrowed from other authors (Poenaru, Samoilă, Bobancu, all three from the town of Braşov) who defi ne the ring of the 104 andesite stones from The Great Round Sanctuary as “the circle of memory over the years which counts the lapse of the Dacian centuries”; they propose that the 104 andesite stones... be interpreted as 104 years...”.

www.dacoromanica.ro

- 158 -

Arheologul Acad. Constantin Daicoviciu consideră, la rândul său, că cele 104 blocuri exterioare cercului reprezintă “un secol dacic, de 104 ani”.

Profesorul Constantin Bejgu crede că 104 semnifi că numărul de ani reprezentând ciclurile anumitor planete, între două momente în care se găsesc într-o poziţie identică faţă de Pământ.

Arheologii ce desfăşoară în prezent activităţi de cercetare ale vestigiilor de la Sarmizegetusa nu sunt de părere că elementele sanctuarului ar putea avea semnifi caţii arheo-astronomice.

Personal, în toamna anului 1987, am emis şi am inclus în fi lmul “Calendarul dacic. Numeraţia” (produs în 1988-1989 la studiourile “Sahia Film” din Bucureşti) ipoteza că cele 104 blocuri de andezit reprezintă doi ani “vulgari” a câte 52 de săptămâni fi ecare şi că acestea favorizează concentrarea tuturor elementelor din Calendarul solar dacic în această zonă. Celelalte elemente ale sanctuarului au fost utilizate pentru corecţiile necesare obţinerii anului “mediu” (cât mai apropiat de anul “tropic”, valabil în acele timpuri).

Ipoteza Profesorului Bejgu se bazează pe calendarul de 52 de săptămâni din Marele Sanctuar de calcar (distrus în prezent), al că-rui număr de elemente este contestat de arhe-ologii care lucrează acum acolo. Propunerea noastră elimină această dispută şi aduce do-vezi în sprijinul existenţei unor calcule calen-daristice elevate la Sarmizegetusa.

Dacă urmărim scurgerea săptămânilor din perspectiva celor 104 blocuri de andezit, vom observa corecţia (câte două zile în plus, la fi ecare 84 de săptămâni) folosind cei 84 de stâlpi de pe inelul interior: prima corecţie se operează în timpul celui de-al doilea an (după cea de-a 84-a săptămână), a doua corecţie – în timpul celui de-al patrulea an (după cea de-a 168-a săptămână), a treia corecţie – în timpul celui de-al treilea an (după cea de-a 252-a săptămână) ş.a.m.d.

Cele 104 blocuri de piatră includ şi numărul 84 (de săptămâni, respectiv de

Academician archaeologist Constantin Daicoviciu also considered that the 104 stones of the exterior circle represent a „Dacian century of 104 years”.

Professor Constantin Bejgu thinks that the sum 104 means the number of years representing the cycles of certain planets between two moments when they fi nd themselves in identical position related to the Earth.

The archaeologists that are working at the present for the research of the vestiges from Sarmizegetusa do not consider that the elements of the sanctuary could have any archeoastronomical meaning.

Personally, I enounced in the autumn of 1987 and I included in the movie „Dacian Calendar. The Numeration” (produced in 1988-l989 by „Sahia-Film” studios – Bucharest) the hypothesis that the 104 big andesite stones from the exterior ring of the Great Round Sanctuary represent 2 vulgar years of 52 weeks each and they favor the concentration of all the elements from the Dacian Solar Calendar in this area. The other elements of the sanctuary were used for necessary corrections in order to obtain the medium year (as close as possible to the tropical year of the period).

C. Bejgu’s hypothesis resorts to the 52-week calendar considered in The Great limestones Sanctuary (destroyed at present), whose number of elements is contested by the archaeologists working on this objective. Our proposal eliminates this dispute and brings evidence proving the existence of elevated calendaristic operations at Sarmiyegetusa.

If we follow the lapse of the weeks on the 104 big stones from the exterior ring, we note the correction (2 extra-calendar days every 84 weeks) by using the 84 poles-interior ring: the fi rst corrections is operated during the second year (after the 84th week), the second one during the fourth year (after the 168th week), the third one during the fi fth year (after the 252nd week), a.s.o.

The 104 week-stones include the number of the 84 week-poles, so that the

www.dacoromanica.ro

- 159 -

stâlpi), astfel că dacii puteau să observe cu uşurinţă limitele ciclurilor şi succesiunea lor în timpul anilor cu soţ şi a celor fără soţ, operând corecţia celor două zile în plus.

Potcoava centrală arată existenţa a 13 corecţii pe parcursul a 21 de ani (a se vedea 21 de stâlpi + 13 stâlpi), precum şi absenţa oricărei corecţii pe parcursul a opt ani (a câte 364 de zile fi ecare). Calculul matematic devine astfel foarte simplu:

13 x 366 + 8 x 364 = 365,238 de zile21

Rezultatul este deci foarte apropiat de anul tropical al acelor timpuri (365,242 de zile).

Considerând cele 104 blocuri de piatră de pe inelul exterior al Marelui Sanctuar Circular marcând săptămânile din ani solari vulgari (2 x 52 = 104), putem observa semnifi caţia reală a monumentului de la Sarmizegetusa – un calendar solar reprezentând vestigii arheo-astronomice de necontestat.

Vestigii numerice (noţionale) la Stonehenge

Numeraţia utilizată în organizarea elementelor ce alcătuiesc sanctuarele dacice, descifrată ca fi ind un calendar lunar, luni-solar sau solar, ne îndreptăţeşte să ne reamintim de marcări similare descoperite la Stonehenge (fi g. 24). Atât Sarmizegetusa cât şi Stonehenge sunt, fără îndoială, ALTARE ALE TIMPULUI. Nu trebuie să considerăm doar orientările în spaţiu, umbrele sau dimensiunile celor două monumente, ci şi NUMERAŢIA, pentru că acestea au fost cu siguranţă calendare. Acesta este motivul pentru care explicăm cele 56 de gropi Aubrey – pe care prof. Bejgu la consideră dublul unei luni vulgare (7 x 4 x 2), necesar pentru calcularea valorii medii. Cercurile X şi Y, alcătuite din 29 şi 30 de elemente, au fost

Dacians could easily note the limits of the cycles and their appearance during the even or the odd years, in order to note the 2 extra-days corrections.

The central horseshoe shows that there are 13 corrections within 21 years (see 21 poles + 13 poles) and only 8 years without any correction (364 days each). The mathematical operation is very easy now:

13 x 366 + 8 x 364 = 365238 days21

The result is very close to the tropical year of that time (365.242 days).

Considering the 104 big stones from the exterior ring of the Great Round Sanctuary as a mark of the weeks from the double vulgar solar year (2 x 52 = 104), we are able to defi ne the real meaning of the Sarmizegetusa monument a Solar Calendar representing an archaeoastronomical vestige that nobody can contest.

Numerical (Notional) Vestiges at Stonehenge

The numeration used in the organization of the elements forming the Dacian „Sanctuaries” which were deciphered as being a lunar, luni-solar or a solar calendar, makes us think that similar marks can be found at Stonehenge (fi g. 24). Obviously, Sarmisegetusa and Stonehenge are ALTARS OF TIME. We must not consider only the orientations, the shadows and the dimensions of the two monuments, but also the NUMERATION, because Sarmisegetusa and Stonehenge surely were ancient calendars. This is the way we explain the 56 Aubrey Holes – that prof. C. Bejgu considers as a double vulgar month (7x4x2) necessary for the calculation of medium values. The rings of 29 and 30 elements from the X and Y rings

www.dacoromanica.ro

- 160 -

folosite pentru calcularea unui ciclu mediu – de 29,5 zile. Dar cele 5 perechi a câte 2 pietre mari verticale şi cea orizontală situată dedesubt – complexul megalitic din potcoava centrală – nu puteau însemna nimic altceva decât marcarea a 10 cicluri ale lunii.

În concluzie, inelul din pietre albastre a fost folosit pentru a număra 30, respectiv 60 de cicluri lunare. Nu vom repeta cuvintele prof. Bejgu, care merită atent studiate. Vom menţiona doar câteva aspecte ce pot fi observate cu uşurinţă în cartea lui John Edwin Wood, intitulată “Soarele, Luna şi Pietrele verticale”, publicată la Editura Oxford în 1978. în capitolul “Observatoare lunare” autorul arată că, în anul 1922, când col. Holy săpa la intrarea de la Stonehenge, acesta a descoperit cca 40 de urme ale unor stâlpi între limitele şanţului. Acestea erau amplasate neregulat şi nu păreau să fi susţinut nicio construcţie.

Dacă urmărim “Planul de dispunere a gropilor de pe digul circulabil pietruit de la Stonehenge” şi dacă ne vom referi la studiul meu despre Aria Circulară de la Pecica şi la confi guraţia celui de-al treile rând de pe Platforma Sacră de la Costeşti-Cetăţuia (jud. Hunedoara, fi g. 30), vom putea observa similitudini privind posibila numeraţie a 10 cicluri lunare: 6 x 7 = 42 de săptămâni, dispuse în 6 zone ale cercului.

Dacă arheologii consideră că aceste gropi sunt contemporane cu ţărmurile – ce au fost datate cu cca 2 800 de ani î. Hr., şi dacă este cu adevărat posibil de confi rmat ipoteza conform căreia Stonehenge a fost încă de la început un observator lunar (cf. aceluiaşi autor), atunci numărul gropilor ar trebui să fi e acelaşi cu decada lunară.

Prof. Richard Atkinson crede că cea de-a doua etapă de restaurare a monumentului de la Stonhenge a inclus şi inelul dublu ce conţinea 82 de blocuri de piatră (care au fost ulterior mutate) – inele cu raza de 1m, respectiv 3m. Înclinăm să credem că acest inel dublu a avut 84 de blocuri (2 x 42), ceea ce reprezenta dublul decadei lunare într-un

were used for the calculus of the medium cycle for moon– 29.5 days. But the 5 pairs of 2 big vertical stones and one horizontal stone situated underneath – the megalithic trilites from the central horseshoe – could not mean anything else but the mark of 10 moon cyles.

In conclusion, the blue stones circle was used for counting 30 moon cycles and 60 moon cycles. We won’t repeat prof. C. Bejgu’s words, which are worth being carefully studied. We will mention only a few aspects that can be easily noticed in John Edwin Wood’s book „Sun, Moon and Standing Stones” (Oxford, U.P., 1978). In the chapter „Lunar Observatories” he shows that in 1922, when colonel Holy has digged at the Stonehenge entrance, he discovered about 40 poles traces between the limits of the ditch. They were irregularly placed and did not seem to have supported any construction.

If we watch the „Plan of the causeway postholes at Stonehenge” and we consider both my paper about the Round Area in Pecica and the confi guration of the IIIrd row at the Holy Platform in Costesti-Cetătuia (Hunedoara district, fi g. 30), we suggest the study of the similitudes concerning the possible numeration for 10 moon cycles: 6x 7 = 42 week signs C, disposed on 6 areas of the circle” – same author).

If the archaeologists consider that these holes are contemporary with the shores and the waves, that they were set up about 2800 years B.C. and if it really is possible to confi rm the thesis which says that Stonehenge was a lunar observatory from the very beginning (same author), than the number of holes should be the same with the lunar decade.

Prof. Richard Atkinson thinks that the 2nd restoration phase at Stonehenge did also include the double ring containing 82 blue stones (which were taken away later on) whose radius are 1 m, 3 m, respectively shorter than the Sarsen circle. We are inclined to think that the double ring had 84 stones (2 x 42) representing the double lunar

www.dacoromanica.ro

- 161 -

calendar luni-solar sau solar, ale cărui corecţii veneau de obicei din tradiţia ciclurilor lunare (câte 2 zile în plus la fi ecare 84 de săptămâni – conform ipotezei prof. Bejgu).

Revenind asupra afi rmaţiilor, vom putea constata că numeraţia evidentă de la Stonehenge (56, 29, 30, 10, 60) nu exprimă nimic alceva decât preocuparea pentru calendarul lunar. Remarcile noastre privind posibile grupuri de 42 sau 84 de elemente ar putea indica trecerea către calendarul luni-solar (fi g. 13). Dar, în centrul monumentului megalitic, putem încă observa blocurile albastre, care au fost îndepărtate în anul 1600 î.Hr. şi reamplasate într-un sistem ale cărui urme sunt bine conservate până astăzi. Cca. 60 de blocuri de piatră au fost aşezate într-un cerc, în timp ce alte 19 blocuri au fost amplasate într-o curbă din interiorul potcoavei megalitice. Ştim de la Sarmizegetusa că numărul elementelor din potcoavă indică un anumit ciclu (fi g. 24).

Prof. Atkinson crede că, în cea de-a treia etapă a restaurării, poziţia celor 19 blocuri a fost schimbată. El vorbeşte despre pietre cu şanţuri, curbe ş.a.m.d., ale căror destinaţie nu mai este cunoscută astăzi. Dacă aceste 19 blocuri din interiorul potcoavei nu sunt întâmplătoare – şi cercetările întreprinse pentru descifrarea numeraţiei monumentului pot dezvălui multe aspecte legate de observarea perioadei solare – asistăm atunci la o posibilă prioritate în elaborarea ciclului luni-solar de 19 ani pe care atenienii aveau să îl adopte pentru calendarele lor luni-solare cu peste 1000 de ani mai târziu. Difi cila misiune de interpretare a informaţiei numerologice de la Stonehenge, bazată pe cercetările de la Pecica, Costeşti şi Sarmizegetusa, devine astfel foarte încurajatoare în ceea ce priveşte progresul istoriei culturii şi civilizaţiei.

decade in a luni-solar or solar calendar whose corrections used to come from the tradition of the moon cycles (2 extra-days every 84 weeks, as prof. C. Bejgu says in his hypothesis).

If we revise our affi rmations, we see that the obvious numeration from Stonehenge (56, 29, 30, 10, 60) does not show anything else but preoccupations on the lunar calendar. Our remarks concerning the possible groups of 42 or 84 elements could indicate a transit to the luni-solar calendar (fi g. 13). But, in the center of the megalithic monument, we can still see the blue stones, which were taken away in 1600 B.C. and reset in a system whose traces are well conserved until today. About 60 stones were set in a circle between the trilites and the Sarsen ring, while other 19 blue stones were set in a curve inside the megalithic trilites horseshoe. We know from Sarmisegetusa that the number of the elements from the horseshoe indicate a certain cycle (fi g. 24).

Prof. Atkinson thinks that during the 3rd phase of the restorations, the position of the blue stones had changed. He talks about the stones with channels, curves, a.s.o. whose destinations are not known today. If the 19 stones from the interior horseshoe are not accidental – and the researches for the interpretation of the moment’s numeration can reveal many aspects connected to the observation of solar period – we will assist here at a possible priority in elaborating the 19 years luni-solar cycle that the Athenians adopted for their luni-solar calendars more than 1000 years later. The hard work of interpreting the numerical informations from Stonehenge, based on the researches made at Pecica, Costeşti and Sarmisegetuza is now veiy encouraging for the progress of the history of culture and civilisations.

www.dacoromanica.ro

- 162 -

Propunem deci să ne reconsiderăm opinia despre numeraţie, care provine din elemente ale anumitor vestigii arheologice despre care noi credem că au avut utilizare astronomică. De aceea considerăm numeraţia un vestigiu arheo-astronomic important.

În concluzie, suntem gata să afi rmăm că numeraţia face parte din vestigiile activităţii omeneşti sub forma vestigiilor noţionale. Elementul arheologic şi trăsăturile sale specifi ce au, în acest caz, o semnifi caţie diferită datorită utilizării acestora în observaţiile astronomice. Arheologia devine astfel o ştiinţă activă, ale cărei metode evoluează pe măsură ce cercetarea foloseşte tot mai mult studiile interdisciplinare.

Prezentat Editurii de David Reula 27 Mai 1993

Comitetul de redacţie:

Preşedintele de onoare Prof. dr. Drâmbă Constantin, membru al AcademieiRedactor şef: Prof. dr. Árpád Pál

Membri: Prof. dr. Nicolae Teodorescu, membru al Academiei, prof. dr. Ieronim Mihăilă, Prof. dr. Vasile Ureche, dr. Cornelia Cristescu, Magdalena Stavinschi, Dr. Crâşmaru Magdalena, Georgeta Maris, Marian Doru Suran,dr. Vasile Mioc, dr. Gheorghe Vass (secretar)

New in our proposal is the advice to consider and to think about numeration coming from the elements of certain archaeological vestiges which we suppose to have had an astronomical use. We think that this numeration is an important archaeoastronomical vestige.

In conclusion, we are up to say that the numeration is part of the human activity’s vestiges as a notional trace. The archaeological element and the specifi c feature have, in this case, a different meaning because of their use for astronomical observations. The archaeology becomes an active science whose methods develop as the research uses more and more pluridisciplinary studies.

Received on 27 May 1993 David Reu

Editorial board

Honorary President Prof. dr. Constantin Dramba, member of the Academy Editor in Chief: Prof. dr. Árpád Pál

Members: Prof. dr. Nicolae Teodorescu, member of the Academy, Prof, dr. Ieronim Mihăilă, Prof. dr. Vasile Ureche, Dr. Cornelia Cristescu, Magdalena Stavinschi. Dr. Magdalena Crâşmaru, Georgeta Maris, Marian Doru Suran, Dr. Vasile Mioc, Dr. Gheorghe Vass (Secretary)

www.dacoromanica.ro

- 163 -

ÎNCHEIERE CU ENIGME de David Reu

Documentându-mă pentru realizarea fi lmului ştiinţifi c „Calendarul geto-dacic. Numeraţia” la Sahia Film în 1989, am reţinut câteva informaţii nefolosite în fi lm, pe care le redau mai jos.

Sigismund Jakó susţine un ciclu de note sub titlul „Cercetări arheologice la cetatea Grădiştea Muncelului în anii 1803-l804” în Acta Mussei Napocensis, prezentând aspecte de interes arheologic, istoric şi cultural.

Astfel, în nr. 3/66, începând cu pag. 103 ne spune că interesul pentru Grădiştea a apărut încă în sec. XVI, când Gaspar Heltai scrie în „Cronica despre întâmplările maghiarilor” – Cluj, 1575: „Nu departe de Orăştie, şi acolo se afl a în munte un oraş frumos ale cărui fundamente se mai păstrează toate. Incinta acestuia era şi ea din piatră cioplită”.

S. Jakó arată apoi că la începutul se-colului XIX Paul Torok, procurorul dome-niului fi scal din Hunedoara, redescoperă aici comori ascunse, pe care localnicii le răsco-lesc. În Arhiva Statului Maghiar, Archivum Thesaurariale, Acta generalia (MOL Th. Acta gen.) 6.695/1803, este cuprinsă ancheta baza-tă pe legende ispititoare din zonă. Se consta-tă că, din 1784 la Grădiştea, localnicii visau, răscoleau, găseau şi vindeau comori de zeci şi sute de monede din aur (Lisimachos, Ko-son), aspect de care s-a sesizat Tezaurariatul austro-ungar (SPRE DEOSEBIRE DE CEL ROMÂNESC DE AZI, CÂND ZONA ESTE RĂSCOLITĂ CU DETECTOARE MODER-NE!) şi a trimis specialişti să sape organizat (supraveghetor fi ind Bernard Aigler) şi mili-tari să păzească zona.

De reţinut că Paul Torok a sesizat importanţa arheologică a săpăturilor şi a raportat totul cu oarecare competenţă, observând că „terasele artifi ciale dintre mine pot fi comparate de-a dreptul cu nişte grădini suspendate”. Pe terasele din afara cetăţii observă „oraşul de odinioară şi grădinile ce-l înconjurau”. De asemenea,

A CONCLUSION WITH PUZZLESby David Reu

During our researching for the documentary fi lm “Geto-Dacian Calendar. The Numeration” at Sahia Film Company in 1989, we noted some information unused in the fi lm, listed below, as follows:

Sigismund Jakó presents some notes with the title „Archaeological research in the site of Gradistea Muncelului, during 1803-l804” in Acta Napocensis Mussa, presenting aspects of archaeological, historical and cultural interest for us.Thus, no. 3 / 66, from pag. 103 on, tells us that the interest for Gradistea appeared since the XVIth century, when Gaspar Heltai wrote in his “Chronicle about Hungarian stories”- Cluj, 1575: „Not far from Orastie, in the mountains, there lies a beautiful place, which foundations are still entirely preserved. Its inside was also made of carved stone”.

S. Jakó then claims that, in early nineteenth century, Paul Torok, attorney of the tax fi eld in Hunedoara, rediscovered here hidden treasures, which the natives emboweled. The Hungarian State Archives, Archivum Thesaurariale, Acta Generalia (MOL Th. Acta gender.) 6.695/1803, contains the investigation based on legends from this area. It appears that from 1784, at Gradistea, the locals used to dream, and then search for treasures that once found were sold - hundreds and hundreds of gold coins (Lysimachus, Koson). The Austro-Hungarian Thesaurus took notice of that and sent experts to dig systematically (Bernard Aigler was the supervisor), and also soldiers to guard the area. (Today, modern detectors are used!) Paul Torok noted the importance of archaeological excavations and reported everything with some competence, saying that „these artifi cial terraces can be really compared to some hanging gardens”. On the terraces outside the city he could notice „the gardens that once surrounded the city.”

Also, in the valley, there can be found

www.dacoromanica.ro

- 164 -

la tău „se găseşte piatra scobită în formă de vană (astăzi plină cu apă de ploaie între alte vestigii scoase din locul lor. – n. n.) sunt de asemenea şi nişte pietre în formă de butoi”.

El raportează despre „ruinele acestui oraş de prosperitate impresionantă”. Apreciază ca fi ind de origine latină inscripţia pe care a găsit-o pe o bucată de cărămidă, scrisă invers: „PER SCORILO” (Amintim că un vas cu inscripţia „DECEBALUS PER SCORILO” s-a găsit în săpăturile din 1954 – vezi SCIV – VI – 55 p. 200 – n. n.).

Străbate întreaga zonă şi înţelege sistemul defensiv al cetăţii de la Grădiştea, care crede că a fost a „Craiului Alb (regele Albaniei), oraş de romani bogaţi în comori greceşti (mulţi bani elini)”. Văzuse cioplite semne asemănătoare parantezelor (nouă ne vorbesc despre săbiile dace) precum şi ciorchini de struguri. Săpăturile dau la iveală fragmente de vase ceramice, fi er, aramă, zgură grea, metal curat, stâlpi de granit de formă cilindrică, canal de scurgere a apei din piatră cioplită, ţevi de lut ars, table de piatră din gresie puternică, sticlă albastră, bucăţi de cărbune, coloane de porţi etc.

Reţinem faptul că procurorul şi supraveghetorul cer la Sibiu, pentru Viena „pietrele frumos cioplite” etc.

În Acta Musei Napocensis, S. Jakó îşi continuă notele în volumul V-68 p. 433, vol. VIII-71 p. 439 şi vol. IX-72 p. 587.

Observaţia generală este că avem de a face cu o „atât de rară antichitate care aţâţă dorinţa de a o obţine” şi că „se petrec săpături, înstrăinări şi însuşiri ilicite în scopul îmbogăţirii”. (Câte semnale de alarmă să mai tragem pentru ca instituţiile competente ale României de azi să se sesizeze că de doua secole acest jaf continuă, acum fi ind fără precedent?!)

Procurorul menţionează că „acţiunea merită continuată – poate că între ruinele unei colonii romane aşa mari pot fi găsite multe mărturii şi exemplare de antichitate, care ara-

„the hollowed stone carved as a shaped tub (today, fi lled with rainwater, among other artifacts taken out of their place) and there are also some barrel-shaped stones.”He reported about „the ruins of this city of an impressive prosperity.” He considers the Latin inscription that he had found on a pie-ce of brick, written backwards: „PER SCO-RILO” (let’s remember that a bowl with the inscription „DECEBALUS PER SCORILO” had been found in excavations from 1954 - see also SCIV - VI - 55 pag. 200 – editor’s note)

He traveled over the entire area and understood the city’s defensive system at Gradistea, which he considered to have belonged to “the White King of Albania, a city of rich Romans, possessing Greek treasures (large amounts of Hellenic money). He had seen carved brackets-like signs (they tell us about Dacian swords), and also bunches of grapes. The excavations reveal pottery fragments, iron, copper, heavy slag, pure metal, cylindrical granite pillars, drainage channel carved in stone, burnt clay pipes, stone tablets made of strong stoneware, blue glass, pieces of coal, gates columns, etc.

We should remember that the prosecutor and supervisor asked in Sibiu the “beautifully carved stones” for Vienna. In Acta Napocensis Mussei, S. Jakó continues his notes in the Vth volume – 68 pag. 433, the VIIIth volume -71 pag. 439 and the IXth volume -72 pag. 587.

General observation is that we deal with an „extremely rare antiquity that awa-kes the strong desire to get it” and that „ex-cavations, disposals and misappropriations are being done”. (How many warnings must we draw so that the competent institutions of present Romania get aware of the fact that during the last two centuries this kind of ro-bbery still continues, nowadays being even worse than ever?!)

The prosecutor stated that „this action is worth to continue - perhaps among the ruins of such a large Roman colony there can be found many ancient testimonies,

www.dacoromanica.ro

- 165 -

tă ce fel de popor şi când a avut o aşezare atât de amplă, bogată şi strălucită în acel loc de munte”. (3 iulie 1804. P. Török)

Deosebit de interesante mi se par ultimele note care, într-o traducere aproximativă din germană (cu sprijinul domnului Dietmar Svetozar Snjaric) spun următoarele: „26: în această săptămână s-a lucrat în cetate un tunel, canalul spre est, până s-a întâlnit o piatră dură stratifi cată (ardezie)... Clădirile sudice – o clădire mare în 8 colţuri (octogonală) înconjurată de alte 3 camere. În mijloc s-a găsit o piatră cubică pe care erau: jos un cap cu mustaţă şi barbă «cioc», cu un coif, probabil. În dreapta sus – o săgeată, în stânga o coasă, iar şi mai în stânga un ornament, care în centru are un trandafi r vizibil clar. Lângă piatră, în pământ s-a găsit o coloană din marmură, gravată fi n. La canal au fost găsite două pietre cubice, unul cu semne greceşti (fi g. y.a), iar celălalt cu semne evreieşti (fi g. y.b).

La clădirile dinspre răsărit zidul masiv descoperit merge drept spre est, acolo unde jgheaburile dinspre poartă sunt împrăştiate în vale.”

La aceste raportări Administraţia solicită mulaj după pietre deoarece, fi ind mari, nu pot fi uşor transportate. Tezaurariatul cere ca „indiferent de cheltuieli, pietrele să fi e aduse la Viena şi să se înceteze orice comunicări!” Dacă sunt prea mari, să fi e astfel sparte încât să rămână scrisul pe bucata întreagă – „să se scoată o bucată întreagă pentru a obţine aceste semne străvechi”. Dezgroparea acestei comori să continue în ciuda vremii proaste până când timpul devine total de nesuportat (Arh. Mont. Thes. 4042-l804).

Şi mai departe, „27: în această săptămână s-au dezgropat complet clădirile sudice şi aici, în afară de clădirea rotundă s-au mai dezgropat cinci camere dintre care două sunt pavate cu o podea foarte solidă (bine păstrat pavajul)”. După cum se vede din pereţi şi bolţile căzute, acestea erau curbate.

showing what kind of people could have had such a broad, rich and brilliant settlement, in the mountains”. (July 3 1804, P. Török)His latest notes, roughly translated form German (with the support of Mr Dietmar Svetozar Snjaric) seem very interesting: „26: this week we dug a Eastern tunnel in the city, until it met a hard laminated stone (slate) ...

The Southern buildings - a large 8 cornered building (octagonal) are surrounded by other 3 rooms. In the middle there was found a cubic stone with a bearded head and probably a helmet (downside), an arrow (on the top right), a scythe (to the left) and an ornament with a rose in the center, clearly visible (on the left). While digging the pipe, two cubical stones were found, one of them engraved with Greek signs (fi g. y.a) and the other one – with Hebrew signs (fi g. y.b).

On the eastern buildings, the massive wall goes to the East, where the ditches are spread from the central gate towards the valley.”

As a result, the local Administration asked for external mouldings of the stones that, being too large, could not be easily transported. The Thesaurus required that „no matter the expenditure, the stones should be brought to Vienna, and to cease any communication on this regard”. If they were too large, they should have been broken so that the written inscriptions remained on an entire piece - „to be removed so that to get these ancient signs.” Unearthing this treasure was to continue despite bad weather, until meteorological conditions would become totally unbearable (Arch Mont. Thes. 4042-l804).

And further, „27: this week, the southern buildings have been completely unearthed and – except the round building, fi ve more rooms, two of which being paved with a very solid fl oor (well preserved pavement).” As seen from the walls and the fallen vaults, they had been curved. They were equipped

www.dacoromanica.ro

- 166 -

Ele sunt prevăzute cu 5 guri de foc, din care două laterale sunt complet înnegrite de foc. Aceste două camere (pătrate) erau pline de cărămidă din pământ ars, cioburi groase, bolţi căzute. Mai erau o jumătate de scoabă, o bucată dintr-un cazan sau lighean de fi er şi câteva cuie mici. În altă cameră au fost descoperite trei pietre cubice cu câteva litere. Pe o piatră erau două litere latine (fi g. y.c), pe alta la fel (fi g. y.d) şi pe a treia alte semne (fi g. y.e), care sunt greu citibile. În a patra cameră au fost găsite bucăţi mici de ţeavă de pământ şi o piatră (gresie) pătrată lată de un „pantof şi 1/2” pe care, jos, era vizibil un cap cu mustaţă şi „cioc”, purtând coif, mai departe, în stânga sus, două coase, şi lângă desenul unor sfori cu noduri (fi g. y.f), mai departe în dreapta, un trandafi r foarte greu vizibil...

Conform ordinului Administraţiei, bucăţile arheologice sunt „cu respect expediate”, o jumătate de sapă, o bucăţică de ţeavă de pământ fi erul semisferic scobit, un stilet mic... ducaţii cosonici...

Poate se vor întreprinde acţiuni de elucidare a acestor enigme. Sperăm.

Am vrea de asemenea să atragem aten-ţia asupra unor eforturi de a se descoperi în jurul Sarmizegetusei-Regia NECROPOLA REGILOR DACI (care se speră a fi cea vă-zută de un localnic în 1784).

Aventurierii au afl at câte ceva despre visul şi observaţia a cărei destăinuire i-ar fi adus moartea subită ţăranului David Albu din Chitid în 1785.

E vorba de „o mare crestătură în stânca abruptă”, cu „tencuieli şi semne de muncă omenească” unde se deschide „un mare gol în mijlocul căruia era o masă rotundă domnească, din aur. Într-o parte, rezemat cu coatele de masă, era un bărbat, tot din aur, în altă parte în faţa lui o fi gură muierească toată făcută din aur, în dosul acesteia era o grămadă foarte mare de galbeni, iar în spatele acesteia o grămadă încă şi mai mare, dar numai din argint;

with 5 gun-mouths, of which two sides are completely blackened by fi re. These two square rooms were fi lled with burned brick, thick broken and fallen arches. There were also half a clamp, a piece of an iron boiler or bowl and some small nails.

In another room there were found three cubical stones with a few letters. On a stone there were 2 Latin letters (Fig. y.c.) as well as on another one (Fig. y.d.) and other signs on the third one (Fig. y.e.), which are hardly readable. In the fourth room there were found small pieces of a pipe and a square stone (tile) width of „one shoe and a half” on which there could be seen a bearded head, wearing a helmet (downside), then two scythes (up left), and next to the images with knots (fi g. y.f.), a very hardly noticeable rose (to the right)…

According to the Administration Order, archaeological pieces are „respectfully sent”, half of a hoe, a piece of a pipe, some hemispherical hollowed iron, a small stiletto, ancient ducats…

Maybe some action will be taken in order to clarify these puzzles. We strongly hope so!

We would also want to draw attention of the responsible factors about some still unnoticed efforts to discover the NECROPOLIS of the Dacian Kings, around Sarmizegetusa-Regia (hoped to be the one seen by a local man, in 1784).

Adventurers have learned something about the dream and the observation whose revelation would have brought sudden death to David Albu, a peasant from Chitid, in 1785.It is about „a big scar notch in the abrupt rock” with „mortars and signs of human work” which opens „a great void in the middle of which was a royal round table, made of gold. Aside, with his elbows leaning on the table, there was the fi gure of a man, made also of gold, in front of him – a fi gure of a woman, also pure gold, and behind her there was a huge pile of gold coins, and behind that – a lot even more of silver coins, as big as a human hand.”

www.dacoromanica.ro

- 167 -

banii ăştia de argint erau mari ca iaca palma mea”.

Noi, autorii acestei cărţi, de aici sau de pe lumea cealaltă, suntem liniştiţi, pentru că adevărata comoară a Sarmizegetusei-Regia a fost descifrată.

Timpul, pe care l-a slujit cu mari sacrifi cii, îl va aprecia pe Constantin Bejgu. Da, pietrele dacilor socotesc! Fac socoteala timpului.

We, the authors of this book, here or the hereafter, are happy, as the real treasure of Sarmizegetusa-Regia was deciphered at last.

The time, which he has served with great sacrifi ce, will appreciate Constantin Bejgu. Indeed, Dacian stones count! They count the time.

www.dacoromanica.ro

- 169 -

ILUSTRAŢII / ILLUSTRATIONS

Fig. 1: Pagină din Anuarul Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova. Ploieşti 1984.

Fig. 1: Pag. from the Directory of the History and Archaeology Museum – Prahova, Ploieşti, 1984.

Fig. 2: Anuarul Asociatiei Oamenilor de Ştiinta din România, cuprinzând membrii titulari (anul 1993) între care şi autorii acestei cărţi: Constantin Bejgu şi David Reu.

Fig. 2: Directory of the Association of Romanian Scientists, listing its titular members (in 1993), together with the authors of this book: Constantin Bejgu and David Reu

www.dacoromanica.ro

- 170 -

Fig.3: Articol despreComsia pluridisciplinară a A.O.Ş., scris de Acad. Nicolae Teodorescu în revista Academiei României (1991).

Fig.3: Paper regarding the Pluridisciplinary Commission of the Association of Romanian Scientists, written by Acad. Nicolae Teodorescu in the Romanian Academy Magazine (1991)

Fig. 4: Ştiri din presa vremii. Articole în care autorii acestei lucrări insistă asupra pericolului în care se află Sarmizegetusa-Regia.

Fig. 4: News in the media of the time. Papers in which the authors of this book insist on the dangerous situation of Sarmizegetusa-Regia.

www.dacoromanica.ro

- 171 -

Fig. 5: Participări româneşti la activitatea SEAC (membri şi acţiuni).

Fig. 5: Romanian participation in SEAC activities (members and actions)

Fig. 6: Participarea autorilor acestei cărţi la popularizarea cunoştinţelor ştiinţi fice ale geto-dacilor.

Fig. 6: The authors’ participation on promoting the scientific knowledge of the Geto-Dacians

www.dacoromanica.ro

- 172 -

Fig. 7: Document: Apelul A.O.Ş. către Guvernul şi Preşedinţia României. Fig. 7: Document: The Association of Romanian Scientists’ Appeal to the Romanian Government and President.

www.dacoromanica.ro

- 173 -

Fig. 8: Tema program din 1994 pentru studiu multi disciplinar în Munţii Orăştiei, cu termen 1995.

Fig. 8: The Programme from 1994 for a multidisciplinary study in the Orastie Mountains, with a deadline in 1995.

www.dacoromanica.ro

- 174 -

Fig. 9: Copie: Fragment din scrisoarea prof. Constantin Bejgu către regizorul David Reu.

Fig. 9: Copy: Fragment from Professor C. Bejgu’s letter to the director David Reu

www.dacoromanica.ro

- 175 -

Fig. 10:A – Planul marelui sanctuar patrulater de la Costeşti, jud. Hunedoara (determinări pe teren);a: – discuri de calcar existente pe teren; b: – discuri de calcar dispărute; c: – gropi săpate în tentativa arheologică de identificare a încă 8 discuri de calcar ce se presupune că ar completa numărul pieselor la 60. B – Detaliu asupra elementelor unui stâlp de lemn din sanctuar:a: – partea de stâlp fasonată, utilizată în sanctuar; b: – partea subterană a stâlpului, arsă superficial, încă din construcţie, în vederea creşterii rezistenţei, arsură de la care au provenit urmele de cărbune ce a conturat groapa de fixare; c: – disc de calcar cu căuş destinat a asigura stabilizarea stâlpului în sol (cum se procedează la stabilizarea stâlpilor pentru gard, cu cele 3-4 pietre mari ce formează un căuş de fixare la baza stâlpului) d: – lentilă de pietriş şi argilă menită a ermetiza spaţiul de sub discul de piatră în momentul amenajării sanctuarului.Fig. 10:A – Plan of the Great square sanctuary at Costesti, Hunedoara (land measurments); - a – limestone disks on the land area;- b – perished limestone disks; - c – holes dug for archaeological identification of 8 more limestone disks, thought to complete the total number at 60B – Detail on the elements of a wooden pillar from the sanctuary- a – the fashioned part of the pillar, used in the sanctuary;- b – the underground part of the pillar, superficially burnt from the beginning, in order to increase its resistance; the coal traces have come from from this burnt, giving contour to the anchorage hole;- c – limestone disk with a scoop for safe anchorage of the pillar into the groud (as done for the fence pillars, with the 3-4 big stones that make together a scoop for safe anchorage, at the bottom of the pillar);- d – gravel and clay lens, for ermetize the space under de stone disk, in the moment of building the sanctuary.

www.dacoromanica.ro

- 176 -

Fig.11:Planul sanctuarelor patrulatere III şi IV de la Costeşti, jud. Hunedoara – a: – sanctuarul III cu 6 x 7 = 42 stâlpi de lemn– b: – sanctuarul IV cu 6 x 6 = 36 stâlpi de lemn. (1 – disc de calcar existent; 2 – disc de calcar dispărut)

Fig. 11: The plan of the square sanctuaries III and IV at Costesti, Hunedoara- a – sanctuary III, with 6 x 7 = 42 wooden pillars- b – sanctuary IV, with 6 x 6 = 36 wooden pillars(1 – still existent limestone disk; 2 – perished limestone disk)

www.dacoromanica.ro

- 177 -

Fig. 13: reconstituire structurală prin metoda calculului statistic de către ing. regizor David Reu.

Fig. 13: Round Area from Pecica (Arad) structural recomposition by statistic calculation, made by ing. Director David Reu

Fig. 12: Planul sanctuarului circular de la Pecica, jud. Arad, situaţia materialului conservat în terenul nederanjat prin lucrări agricole sau alte evenimente (după I.H. Crişan) Fig. 12: The plan of the round sanctuary at Pecica, Arad; the situation of the material preserved in the land remained undisturbed by either agriculture or other events (according to I. H. Crisan)

www.dacoromanica.ro

- 178 -

Fig. 15: Schiţa de plan a marelui sanctuar patrulater A de la Sarmizegetusa Regia, (după C. Daicoviciu şi colaboratorii)

Fig. 15: The draft plan of the great square sanctuary A, at Sarmizegetusa Regia, (according to C. Daicoviciu and co-workers)

Fig. 14: Situaţia dovezilor arheologice in situ la nivelul ipoteticului sanctuar nou, C, de pe terasa XI de la Sarmizegetusa Regia:– a: - disc de calcar;– b: - contururile de cărbune ale unor gropi pentru stâlpi de lemn;– c: - contururile gropilor unor stâlpi de lemn plasaţi pe marginile sanctuarelor.

Fig. 14: Situation of the archaeological evidence in situ, at the hypothetical new sanctuary, C, on the terrace XI, at Sarmisegetusa Regia:

- a – limestone disk;- b – some coal conture of holes for wooden pillars;

c - hole conture of some wooden pillars on the edge of the sanctuaries

www.dacoromanica.ro

- 179 -

Fig. 17: Planul marelui sanctuar circular de la Sarmizegetusa Regia (The Great Round Area from Sarmisegetusa Regia): I – schiţă de plan a monumentului: A – inel format din 104 blocuri de andezit; B – inel format din 30 grupări a câte 6 stâlpişori de andezit (+1); C – cerc format din 84 stâlpi de lemn (cifrele 19,23; 22 şi 20 indică numărul stâlpilor din fiecare sector); D – structură în formă de absidă închisă conţinând 21 + 13 stâlpi de lemn.1-7– praguri formate din lespezi de calcar.II. – aspectul unui stâlp de lemn din incintele C şi D: – stâlp placat în teracotă; – piroane masive de fier cu capătul exterior inelat; şi 4 – elementele de substructură specifice unor astfel de construcţii. III. – detalii structurale la grupările de 6 stâlpişori de andezit din cercul B: bloc de andezit despărţitor între grupări; corpul stâlpului de andezit; „cepul” stâlpişorului în care se putea fixa un marcator itinerant având forma unui „capac”.

Fig. 17: The plan of the The Great Round sanctuary from Sarmisegetusa Regia:I – draft plan of the monument: A – ring made of 104 hard rock blocks; B – ring made of

30 groups of 6 small hard rock pillars each (+ 1 ); C – circle made of 84 wooden pillars (the figures 19, 23, 22 and 20 indicate the number of the pillars fron each sector); D – closed apse-like structure, with 21 + 13 wooden pillars. 1-7 – lintels made of limestone tiles II. a wooden pillar fron the C and D enclosures1 – dale-plated pillar 2 – massive iron bolts, with ringed exterior end; 3 and 4 – substructure elements, specific for such consturctions III. – structure details at groups of 6 small andesite pillars, inside circle B: 1. hard rock block, separating the groups; 2. the hard rock pillar itself; 3. the bunghole of the pillar, wherea lid-shaped itinerant marker might have been fixed

www.dacoromanica.ro

- 180 -

Fig. 18: Planul micului sanctuar circular de Ia Sarmizegetusa Regia.

Fig. 18: Plan of the Small Round sanctuary at Sarmizegetusa Regia

Fig. 19: Planul sanctuarului circular de la Dolinean, raionul Hotin, regiunea Cernăuţi (azi în Ucraina) I-XXXVI – gropile stâlpilor de lemn 1-2 – gropi în interiorul sanctuarului.

Fig. 19: Plan of the Round sanctuary at Dolinean, Hotin, Cernauti area (nowadays in Ukraine)I-XXXVI – the holes of the wooden pillars1-2 – holes inside the sanctuary

www.dacoromanica.ro

- 181 -

Fig. 20: Ţinte de fier, masive, de pe terasa XI de la Sarmizegetusa Regia, posibilii marcatori itineranţi ce puteau fi folosiţi în marele sanctuar circular şi în marele sanctuar patrulater A.

Fig. 20: Massive iron spikes, with rich ornaments, on terrace XI, at Sarmisegetusa Regia, probable itinerant markers that could have been used inside the Great Round sanctuary and inside the Great Square sanctuary A.

www.dacoromanica.ro

- 182 -

Fig. 21: Planul platformei circulare de andezit A: a) – raza discului central 73 cm; b) – bordura platformei circulare = 45 cmc) – pavajul de andezit cu orien tare meridiana = 953-955 cm. B: Detaliu constructiv asupra unei piese de marmură desti nată a opera pe cercul pentru T-uri.

Fig. 21: Plan of the round hard rock platform at Sarmisegetusa Regia (the andesite sun): ray of the sun, as traced by the fixing system of the Ts = 304 cm. A - a – ray of the central disk = 73 cm; b – border of the circular platform = 45 cm;c – hard rock pavement, meridian oriented 953 - 955 cm.B - Building detail on a marble piece, meant to operate on the circle for the Ts

www.dacoromanica.ro

- 183 -

Fig. 22: Geometria studiului gnomonului astronomic: Si, Ec şi Sv – poziţiile Soarelui la solstiţiul de iarnă, echinocţii, respectiv la solstiţiul de vară;AB – pilonul generator de umbră al gnomonului astro-nomic; AC, AC’ şi AC” – lungimea umbrelor corespunzătoare pozi-ţiei Soarelui în Si, Ec sau Sv;α, α’, α” – unghiul înălţimii Soarelui la solstiţiul de vară, la echinocţii, respectiv la solstiţiul de iarnă;

Fig. 22: Astronomical gnomon study geometry: - Si, Ec şi Sv – Sun positions at winter solstice, equinoxes, or summer solstices respectively;- AB – the pillar generating shadow, for the astronomical gnomon; - AC, AC’ şi AC” – length of the shadows corresponding the Sun position in Si, Ec or Sv; - α, α’, α” – Sun height lenth during summer solstices, equinoxes or winter solstice respectively.

www.dacoromanica.ro

- 184 -

Fig. 23: Planul construcţiilor de pe terasa XI de la Sarmizegetusa Regia (după V. Dragomir şi M. Rotaru): 1 – marele sanctuar circular; 2 – marele sanctuar dreptunghiular A + C; 3 – micul sanctuar circular; 4 – platforma circulară de andezit; – sanctuarul dreptunghiular din nord-vestul terasei, sanctuar care, împreună cu prelungirea pavată a platformei circulare alcătuiesc aliniamentul cu orientare meridiană.

Fig. 23: Plan of the constructions on the terrace XI at Sarmisegetusa Regia (according to V. Dragomir and M, Rotaru):

1. – the Great Round sanctuary;2. – the Great Rectangular sanctuary A + C;3. – the Small Round sanctuary;4. – the Round hard rock platform;

– the Rectangular sanctuary in the N-W of the terrace, which make, together with the paved extension of the round platform, the alignment meridian-oriented.

www.dacoromanica.ro

- 185 -

Fig. 24: Planul sanctuarului megalitic de la Stonehenge (Anglia) (după J.E. Wood) Plan of Stonehenge: Aubrey holes: – cerc alcătuit din 56 gropi; Y: – cerc deschis alcătuit din 30 gropi; Z: – cerc deschis alcătuit din 29 gropi; Cerc Sarsen: – structura conţinând 30 megaliţi legaţi în 15 perechi prin intermediul a 15 blocuri de rocă Sarsen; Cerc pietre albastre: – structură alcătuită din 59 pietre albastre (a se vedea suma gropilor din Y şi Z, desfiinţate cu ocazia amplasării acestui element al sanctuarului); Elipsă Sarsen: – structură alcătuită din 10 blocuri megalitice reunite câte două prin intermediul câte unui bloc Sarsen; Elipsă pietre albastre: – structură formată din 19 pietre albastre; 91; 92; 93; 94; 95; 96 – blocuri verticale de piatră cu orientare astronomică şi cu funcţii de redistribuire a elementelor numerice în serii de ordin funcţional.

* Plan of the Megalitic sanctuary of Stonehenge (according to J.E. Wood): Aubrey holes: – circle made of 56 holes; Y: – open circle, made of 30 holes; Z: – open circle, made of 29 holes; Sarsen Circle: – structure containing 30 megalites bound into 15 pairs by 15 blocks of Sarsen rock; Blue stones circle: – structure made of 59 blue stones (see also the total number of holes from Y and Z, abandoned on the occasion of building up this element of the sanctuary); Sarsen Ellipse: – structure made of 10 megalitic blocks, put together two by two, by help of a Sarsen block; Blue stones Ellipse: – structure made of 19 blue stones;91; 92; 93; 94; 95; 96 – vertical stone blocks, astronomically oriented and with functions of redistribution of numeric elements into series of functional grade.

www.dacoromanica.ro

- 186 -

Fig. 25: Schema marelui colier de aur din tezaurul de la Şimleu Silvaniei.

Fig. 25: Scheme of the Great Golden Necklace from the Simleul Silvaniei thesaurus

Fig. 26: Tableta de lut din aşezarea dacică de la Dumbrava (după Silviu Sanie) a: – aversul tabletei, cu înfăţişarea imaginilor de Lună Plină şi Lună Nouă; b: – reversul tabletei, cu înfăţişarea simbolului bărcii.

Fig. 26: Clay brick from the Dacian settlement at Dumbrava (according to Silviu Sanie) a – the front side of the brick, showing the images of Full Moon and New Moon; b – the reverse side of the brick, showing the symbol of the boat.

www.dacoromanica.ro

- 187 -

Fig. 27: Orientarea echinocţială a sanctuarului de la Dolinean:

Fig. 27: Equinox orientation of the sanctuary from Dolinean

Fig. 28: Orientarea solstiţeală a intrărilor în sanctuarul de la Dolinean

Fig. 28: Solstice orientation of the entrances into the sanctuary from Dolinean

www.dacoromanica.ro

- 188 -

Fig. 29: Plan of causeway postholes at Stonehenge

Fig. 29: Plan of causeway postholes at Stonehenge

Identitate

Identity

www.dacoromanica.ro

- 189 -

Fig. y: Inscripţii descrise la pag. 125-126.

Fig. y: Inscriptions described at pag. 125-126.

Dacia

www.dacoromanica.ro

CUPRINS

CONTENT

Acad. Alexandru Vulpe: Spiritualitatea la geţi şi la daci / Spiritualily of The Getae and Dacians .......................................................................................5

Dr. astronom Magda Stavinschi: Prefaţă./ Foreword ...............................................................11

David Reu: Pietrele Dacilor Socotesc / Dacian Stones Can Count ........................................17

Repere pentru istoria civilizaţiei / Reference points along the history of Civilization ......................................................................................................17

Filmul ştiinţific „Calendarul getodacic, numeraţia” / The documentary “The getic-dacian calendar. The number of items and their meaning” .......................................33

Comentarii la fotograme din film./ Comments to the images from the film .....34

Filmul Documentar „Sarmizegetusa pentru istoria civilizaţiilor” / Documentary film: “Sarmizegetusa for the history of civilizations” ............................................49

– Arheolog dr. Adriana Rusu-Pescaru / Archaeologist dr. Adriana Rusu-Pescaru ....................................................50

– Arheolog prof. Dr. Ioan Glodariu / Arheolog prof. Dr. Ioan Glodariu ...............................................................60

– Fotograme din filmul „Decebal” / Shots from the film „Decebalus” ..........64

– Expediţie cu membrii Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă la Sarmizegetusa Regia / Expedition (in 1992) together with the Association of Romanian Scientists to Sarmisegetusa Regia .............................................68

– Profesorul Clive Ruggles de la Universitatea Leicester, preşedintele Conferinţelor Internaţionale OXFORD şi al Societăţii Europene pentru arheoastronomie / Professor Clive Ruggles from Leicester University, President of the International OXFORD Conference and of The European Society for Archaeo-astronomy ...................................................................73

Argument, de Acad. Nicolae Teodorescu pentru ipoteza profesorului C. Bejgu / Consideration by Academician Nicolae Teodorescu for introducing the theory of Professor Constantin Bejgu ......................................................77

Ipoteza profesorului Constantin Bejgu: Matematica astronomică şi calendaristică a sanctuarelor getodacice / Theory of professor Constantin Bejgu: Astronomical and calendrical mathematics of the getic-dacian sanctuaries...85

I. Prezentarea sintetică a materialului arheologic / Synthetic survey of the archaeological material ...........................................................................85

II. Istoricul cercetării funcţiei sanctuarelor dacice / Evolution of researches related to the function of the dacian sanctuaries ....................................94

- 191 -

www.dacoromanica.ro

III. Sanctuarele dacilor ... vorbesc / Dacians’ sanctuaries ... talk ................99

IV. Tradiţie şi inovaţie în măsurarea timpului la geto-daci / Tradition and innovation in the time measurement made by the geto-dacians ...........120

V. Unele aspecte ale istoriei civilizaţiei şi culturii daco-geţilor în lumina cunoştinţelor despre semnificaţiile sanctuarelor / Some aspects of the culture and civilization history of the getae-dacians in the light of the knowledge about the purpose of the sanctuaries ..................................134

Bibliografie / Bibliography ........................................................................150

Comunicarea inginerului regizor David Reu în Jurnalul Astronomic al Academiei: Numeraţia – un vestigiu noţional în arheoastronomie / Scientific comunication of David Reu: The calendar numeration – a notional vestige in archaeoastronomy ....................................................................................155

Încheiere cu enigme, de David Reu / A conclusion with puzzles by David Reu .....................163

Ilustraţii / Ilustrations .............................................................................................................169

- 192 -

www.dacoromanica.ro