dĂunĂtori mĂr

Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT

Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

3

RECOMANDĂRI DE COMBATERE INTEGRATĂ A BOLILOR SI DĂUNĂTORILOR DIN

POMICULTURĂ

GHID PENTRU FERMIERI

Lucrare realizată în cadrul Programului CEEX,

Proiect nr. 230/2006 - POMOSAT

Proiectarea şi implementarea unui sistem de management durabil al

agroecosistemelor pomicole pe baza evaluării cu modele numerice şi

tehnici satelitare a impactului schimbărilor climatice (POMOSAT)

Roşca Ioan, Iacomi Beatrice, Dobrin Ionela,

Tudose Minodora, Istrate Rada, Vlad Fulvia Florica

Editura Invel Multimedia 2008



4

C U P R I N S

1. Principalii patogeni din plantaţiile de măr .............................................................5

2. Principalii dăunatori din cultura mărului .............................................................21

3. Controlul fitosanitar - metode de depistare a dăunătorilor ..................................34

4. Utilizarea feromonilor în prognoza şi combaterea microlepidopterelor din

pomicultură...............................................................................................................51

5. Fauna utilă din livada de măr ...............................................................................64

6. Produse utilizate în uniunea europeană în combaterea integrată a bolilor şi

dăunătorilor din livada de măr .................................................................................76

7. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr........................96



5

1. Principalii patogeni din plantaţiile de măr

Autori: Beatrice IACOMI, Fulvia Florica VLAD

RAPĂNUL MĂRULUI - VENTURIA INAEQUALIS

Rapănul mărului, produs de patogenul Ventura inaequalis este o boală gravă care

afectează frunzele, florile şi fructele. In România, boala este prezentă în fiecare an, în toate

bazinele pomicole

SIMPTOME

Simptome pe frunze: Pete translucide apoi brune-măslinii, catifelate, în general pe faţa superioară. Frunzele puternic atacate cad prematur

Simptome pe fructe: pete asemănătoare celor de pe frunze fructe tinere: la atac parţial cresc deformat şi crapă în zona afectată; la atac puternic se usucă fructe dezvoltate: pete adâncite, care “chelesc” începând din centru; fructele atacate au valoare comercială redusă, nu rezistă la păstrare sau prezintă "dopuri de plută" sub fiecare pată

ELEMENTE DE BIOLOGIE

Transmiterea patogenului peste iarnă se realizează prin periteciile din frunzele căzute şi

prin miceliul şi conidiile de pe ramurile atacate. In timpul vegetaţiei diseminarea patogenului se

realizează prin ascospori şi conidii.

Inoculul primar este constituit de ascosporii din periteciile purtate de frunzele căzute pe

sol. Ascosporii sunt eliberaţi când precipitaţiile umezesc periteciile pe frunzele moarte. Eliberarea

ascosporilor (90-95%) are loc, în general, în primele două ore de la iniţierea unui episod ploios,

fiind foarte strâns dependentă de lumină (numai un mic procent de ascospori este eliberat

noaptea, între ora 19 si ora 8). In livezile cu cantitate redusă de inocul ascosporii nu sunt eliberaţi

semnificativ noaptea. Intr-o livadă cu inocul ridicat de ascospori, chiar dacă procentul



6

ascosporilor eliberaţi este mic, numărul total de ascospori va fi ridicat, ceea ce poate cauza focare

importante de infectii primare de rapăn. Cantitatea de ascospori eliberată depinde de temperatură:

cu cât este mai cald, cu atât aceasta este mai importantă.

Inoculul secundar este reprezentat de conidii, răspândite de vânt şi ploaie. Germinarea

lor necesită o perioadă de umectare minimă, în funcţie de temperatură.

Factori favorabili. Infecţiile primare se produc de îndată ce temperatura a depăşit 60C şi

au căzut 0,3 mm precipitaţii, frunzele rămânând umede timp de 30 de ore (12 ore la 110C, sau

9 ore, la 250C).

Condiţii sunt necesare pentru apariţia unei infecţii primare de rapăn:

1. Prezenţa inoculului. Patogenul supravieţuieşte peste iarnă în frunzele infectate rămase

pe sol. Ploile puternice toamna crează condiţii favorabile infecţiei foliare la sfârşitul sezonului,

după ultimele tratamente cu fungicide. După o iarnă caldă urmată de o primăvară umedă, rata de

supravieţuire a patogenului este mai ridicată, ca şi cantitatea de inocul. Putem clasifica livezile ca

având cantităţi ridicate sau mici de inocul, în funcţie de numărul de unităţi PAD (Potential

Ascospore Dose) sau DPA (Doza Potenţială de Ascospori) prezente în toamna care precede

recolta.

2. Tesuturi vulnerabile. Infecţiile cu rapăn se produc imediat ce apar ţesuturi verzi,

frunzele fiind cel mai vulnerabile până la sfârşitul dezvoltării lor; la 5-8 zile după apariţie ele

devin rezistente la infecţie. Totuşi, programele de protecţie cu fungicide trebuie repetate pentru

protecţia noilor frunze, care apar într-un ritm destul de rapid şi sunt vulnerabile. Fructele rămân

vulnerabile până la recoltare, dar durata de umectare necesară infecţiei creşte cu vârsta fructului.

3. Condiţii climatice favorabile: temperatura şi umiditatea. Pentru a calcula riscul de

infecţie utilizăm modelul lui Mills – care consideră dezvoltarea optimă a patogenului la

temperaturi între 16 - 240C; atunci durata de umectare necesară producerii infecţiei este cea mai

scurtă. La temperaturi mai ridicate sau mai scăzute, ţesuturile trebuie să rămână umede mai mult

timp pentru ca infecţia să devină posibilă. Intr-o livadă cu un risc scăzut de rapăn, trebuie

calculată durata de umectare în timpul zilei (de la ora 8 la ora 19) de la ora începerea ploii până

când frunzele sunt uscate (nu se includ ploile nocturne). Intr-o livadă cu risc ridicat, trebuie

calculată perioada de umectare de la începutul ploii până când frunzele sunt uscate, indiferent de

ora începerii ploii (se includ şi ploile nocturne).



7

4. Ascospori maturi. Ascosporii se formează la dezmugurit, în frunzele infectate, rămase

peste iarnă. Cu cât atacul de rapăn a fost prezent în anul anterior, cu atât ascosporii vor fi mai

numeroşi primăvara. Concentraţia ascosporilor în aerul livezii atinge, în general, un vârf în

stadiul de buton roz şi căderea petalelor, dar epidemiile sunt declanşate de infecţiile precoce. Ca

urmare, este esenţială începerea unui program de control înainte de iniţierea primei perioade de

infecţie – cu fungicide preventive, dacă livada a înregistrat atac de rapăn la sfârşitul sezonului

precedent. In livezile în care nu s-a înregistrat atac de rapăn în anul anterior, numărul total de

ascospori eliberaţi în atmosferă va fi scăzut şi aceştia vor avea mai puţine şanse de a contamina

organe verzi.

STRATEGII DE PROTECŢIE

Strategia de protecţie presupune prognozarea riscului şi intervenţia atunci când acest risc

este atins. Atenţie: începutul strategiei de protecţie: peritecii mature şi iniţierea proiectării

ascosporilor. Stadiul sensibil: C-C3.

Evaluarea riscului de infecţie presupune: eterminarea perioadelor de contaminare, pe

baza datelor climatice: durata de umectare a frunzelor, temperatură, pluviometrie, higrometrie.

Pentru pomicultor aceste informaţii provin de la reţeaua de prognoză şi avertizare. Riscul de

infecţie se poate calcula şi de către pomicultor, calculul fiind însă mai fastidios.

Tabelul lui Mills (http://www.nysaes.cornell.edu/pp/extension/tfabp/mills.shtml)

Temperatura medie (in timpul perioadei de

umectare) 0C

Perioada de umectare minimă

necesară infecţiei (ore)

Perioada de incubare (înainte de apariţia

simptomelor) (zile)

23-17 6 9-10 16 6,1 9-10

14-15 7 12-13 12-13 8.3 - 8 14

11 9 15 10 11 16

6 - 7 – 8 - 9 18 – 15.4 - 13,4 – 12.2 17

http://www.nysaes.cornell.edu/pp/extension/tfabp/mills.shtml



8

Determinarea perioadelor de infectie cu rapan. Infectia primara poate sa apară dacă

sunt prezenţi ascospori maturi iar umiditatea este adecvată, condiţii care permit eliberarea

ascosporilor. La dezmugurit vor fi întotdeauna ascospori maturi, numărul acestora depinzând de

cantitatea de inocul în frunzele căzute în anul anterior (cantitate mică sau ridicată).

Determinarea nivelului de inocul primar (Orts R., Giraud L., Darthout L. 2006.

Protection integreé pommier-poirier. CTIFL Ed., 2éme edition)

1. Tehnica PAD (DPA). Pentru prognozarea nivelului de inocul primăvara în plantaţie,

trebuie realizată o estimare a frunzelor cu rapăn prezente toamna - Potential Ascospore Dose

PAD sau Doza Potenţială de Ascospori DPA). La sfarşitul lunii septembrie sau la începutul lunii

octombrie, înainte de căderea frunzelor, se realizează o estimare a rapănului pe frunze. Selectaţi o

schemă din cele de mai jos, numărul total de lăstari examinaţi fiind 600.

20 de lăstari analizaţi - 30 pomi (bloc de 300-900 pomi);

15 lăstari analizaţi - 40 pomi (bloc de 400-1200 pomi)

10 lăstari analizaţi - 60 pomi (bloc de 600-1800 pomi)

Protocol:

La fiecare pom selectat examinaţi lăstari de la la vârf, bază, interiorul şi exteriorul

coroanei; este foarte important să analizăm si lăstari din vârful pomului (nivel la care

rapănul se poate instala ca urmare a unei pulverizări deficitare cu fungicide)

Analizaţi suprafaţa frunzelor (inferioară şi superioară) şi înregistraţi numărul de frunze cu

una sau mai multe pete de rapăn (inclusiv petele pe care le credeţi/suspectaţi a fi de

rapăn). Înregistraţi numărul total de frunze cu pete de rapăn.

Dacă numărul de frunze cu pete de rapăn este mai mic sau egal cu 50, se poate estima că

livada are un risc scăzut de inocul pentru următorul an

Dacă numărul de frunze cu pete de rapăn este cuprins între 50-100, se iau măsuri de

reducere a acestui inocul toamna (adunarea frunzelor) – apoi se poate estima că livada are

un nivel scăzut de inocul pentru anul următor.

Atenţie! Dacă numărul de frunze cu pete de rapăn este mai mare de 100 – nivelul de

inocul în livadă este ridicat, fiind necesar un program de tratament fungicid la începutul

sezonului următor.



9

Această metodă de determinare a riscului de rapăn nu poate fi folosită când au fost

aplicate în sezon fungicide din grupa IBS, în special dacă acestea au fost aplicate după apariţia

infecţiei (leziunile de rapăn sunt doar inhibate dar nu şi distruse şi nu pot fi detectate).

2. Estimarea inoculului primar potenţial (J.M. Olivier)

Notarea se face toamna (octombrie) pe 100 de lăstari (2 lăstari/pom)/parcelă. Căutaţi

prima frunză cu rapăn pe lăstar plecând de la vârf, observând faţa superioară şi inferioară.

Verificaţi 2-3 etaje pe acelaşi lăstar. Fiecare lăstar are deci o notă 0 sau 1 cu un calificativ F sau I.

Totalizaţi notele.

lipsă pete de rapăn inocul lipsă nota 0 cel putin o pată de rapăn inocul prezent nota 1

Una sau mai multe pete izolate tip F Pete numeroase, cu evoluţie spre convergenţă tip I

Interpretare Nota < 20 Nota > 20

Tip F dominant Inocul redus Inocul mediu Tip I dominant Inocul mediu Inocul puternic

Lungimea perioadei de umectare a frunzelor. Lungimea perioadei de umectare a

frunzelor necesară pentru ca infecţia să aibă loc variază cu temperatura. Intr-o livadă cu inocul

redus: când ploaia începe ziua (între ora 8 şi ora 19) se numără orele de la începerea ploii până

când frunzele sunt din nou uscate; când ploaia incepe noaptea (între ora 19 şi ora 8:00) se numără

orele în care frunzele rămân umede, de la 8:00 dimineata. Intr-o livadă cu inocul ridicat,

lungimea periodei de umiditate se calculează de la inceperea ploii până când frunzele sunt uscate.

După calcularea lungimii perioadei de umectare a frunzelor, se calculează media de temperatură

în timpul intervalului şi se consultă tabelul pentru a analiza dacă frunzele au fost umede îndeajuns

pentru ca infecţia să apară.

Infecţiile secundare pot să apară când conidiile dezvoltate in urma infecţiilor primare

(primele pete de rapăn pe frunze) sunt răspândite de picături de ploaie. Ca şi în cazul infecţiilor

primare, cele secundare apar numai când umiditatea iniţiată de precipitaţii este prezentă pentru o

perioadă îndeajuns de lungă, pentru o temperatură dată. Deoarece infecţiile secundare se pot

produce atât ziua cât şi noaptea, se calculează tot timpul scurs de la începutul precipitaţiilor şi nu



10

numai orele de pe timpul zilei. Perioadele de rouă sau de umiditate puternică (peste 90%)

contribuie, de asemenea, la perioada efectivă de umectare dar nu joacă un rol important decât

dacă sunt precedate de ploi.

Cu cât fructele se maturează, cu atât perioadele de umectare trebuie să fie mai lungi

pentru ca infecţia să fie posibilă. Perioadele de umiditate necesare pentru infecţia pe fructe sunt

mai lungi decât cele necesare pentru infecţia pe frunze. In livezile în care infecţia primară pe

frunze a fost redusă, putem reţine perioada cea mai lungă necesară apariţiei infecţiei pe fructe

numai acolo unde rapănul pe fructe ridică probleme.

Corelaţia între temperatură şi umiditate în infecţia cu rapăn

(Stensvand, Gadoury, Amundsen, Semb şi Seem, 1997, Phytopathology 87:1046:1053)

Numărul minim de ore cu frunze umede necesar

infecţiilor Temperatura

medie (°C)

Infectii primare

(realizate de ascospori) Infectii secundare

(realizate de conidii) 1 40 37 2 34 33 3 27 26 4 21 23 5 18 20 6 15 17 7 13 15 8 12 13 9 11 12 10 9 10 11 8 9 12 8 9 13 7 9 14 7 9 15 6 9 16 6 9 17 6 8 18 6 8 19 6 8 20 6 7



11

Numărul minim de ore cu frunze umede necesar infecţiilor

Temperatura medie (°C)

Infectii primare

(realizate de ascospori) Infectii secundare

(realizate de conidii) 21 6 7 22 6 7 23 6 8 24 6 9 25 8 11 26 11 14

Relaţia între temperatură, perioada de umectare, numărul de săptămâni după înflorire şi infecţia secundară a fructelor

Săptămâni după inflorire

1 5 10 5 Temperatura medie

(0C)

ore de umectare pentru 2% infecţie pe fructe 10 13.0 26.0 37.0 45.5 12 10.0 21.6 31.0 38.0 14 8.5 18.5 26.5 32.5 16 7.5 16.0 23.0 28.5 18 6.5 14.5 20.5 25.5 20 6.0 13.0 18.5 23.0


cultivarea de soiuri rezistente. Gruparea soiurilor, la plantare, în funcţie de gradul de

rezistenţă (este posibilă, astfel, aplicarea diferenţiată a tratamentelor).

reducerea sursei de infecţie: îngroparea prin arătură, a frunzelor căzute, tăierea şi arderea

lăstarilor infectaţi, eliminarea pomilor bătrâni, răpănoşi, din vecinătatea livezilor tinere.

Atenţie: aportul de uree înainte de căderea frunzelor favorizează degradarea periteciilor

dar poate avea efecte secundare de nenglijat (ulceraţii, Nectria). Adunarea sau distrugerea

frunzelor toamna reduce notabil inoculul.



12

protecţie chimică. In perioada de repaus: Zeamă sulfocalcică - 20 %, Polisulfură de bariu -

6 % . In perioada de vegetaţie, primul tratament se face la dezmugurire, al doilea în faza

de buton roşu - începutul înfloritului, al treilea - la sfârşitul înfloritului. Tratamente

preflorale: produse cuprice; la sfârşitul înfloritului: fungicide carbendazimice; în funcţie

de avertizare, tratamentele continuă, alternând produse din diferite grupe chimice. Pentru

controlul simultan al făinării: fungicide polivalente

în condiţii de atac mediu sau slab: tehnica S.A.T. (Single Application Treatment): un

singur tratament la dezmugurit, într-o concentraţie mai mare (ex. ditianona - 0,6%). In

acest mod se asigură protecţia pomilor timp de o lună.

Poziţionarea tratamentelor

Intervenţie “stop” când riscul este atins: a) cu un produs de contact sau penetrant în cele

24-48 ore după iniţierea perioadei de umectare favorabile infecţiei; b) cu un produs

curativ (tip IBS – Inhibitor al Biosintezei Sterolilor) în 3-5 zile dupa iniţierea umectării

frunzelor (în funcţie de produs)

repetarea tratamentelor: în caz de spălare a produsului (protecţia este deficitară în cazul a

20-25 mm precipitaţii); în caz de creştere vegetativă: frunzele formate după tratament nu

sunt suficient protejate, cu excepţia cazului utilizării unui produs sistemic

Atenţie: există limite de utilizare a produselor curative de tip IBS şi a celor penetrante din

grupa strobilurinelor şi anilinopirimidinelor

o utilizare mult repetată favorizează apariţia izolatelor patogene rezistente

păstraţi IBS pentru intervenţii curative, când protecţia preventivă sau “stop” nu a putut fi

asigurată

nu depăşiţi 3-4 aplicări/an şi alternaţi familiile chimice

nu le utilizaţi în cazul apariţiei petelor (accelerează riscul de inducere a raselor patogene

rezistente)

nu utilizaţi IBS la temperaturi sub 150C

se recomandată adăugarea unui produs de contact la un produs din grupa IBS



13

FĂINAREA MĂRULUI - PODOSPHAERA LEUCOTRICHA

Este prezentă în toate bazinele de cultură a mărului, provocând pierderi de recoltă la

soiurile sensibile.

SIMPTOME

Ramuri: miceliu alb murdar vizibil iarna

Sursa: internet Lăstari primari: ramuri lungi cu frunze deformate. Pe lăstarii proveniţi din mugurii infectaţi se constată prezenţa unei ţesături fine de miceliu, un păienjeniş, de culoare albă.

B. Iacomi (2007) Inflorescenţe: florile atacate prezintă petalele decolorate, se brunifică şi se usucă.

B. Iacomi (2007) Frunze: simptome secundare însoţite de un miceliu alb; frunzele nu se deschid complet, sunt înguste, curbate şi se brunifică.

B. Iacomi (2007)



14

Fructe: alterarea culorii, uneori rugozitate fructe tinere: uscare, cădere sau, frecvent apariţia unei reţele brune de ţesut suberificat, foarte evidentă după ce fructul s-a dezvoltat.

Sursa: internet


Contaminări primare. Conservare pe timpul iernii sub formă de miceliu în muguri.

Forma sexuată (peritecii) este puţin frecventă. Primăvara, începând cu stadiul C, miceliul îşi reia

activitatea şi invadează tinerii lăstari şi inflorescenţele.

Contaminări secundare. Atacurile primare produc conidii care, diseminate prin vânt,

dau naştere la focare secundare, sursă de contaminare până toamna

Factori favorabili

Temperaturile cuprinse între 10-200C (intre 0-100C: lipsa dezvoltare; peste 380C conidiile

sunt alterate)

Umiditatea puternică a aerului este suficientă pentru declanşarea unor infecţii puternice,

dar conidiile îşi pierd facultatea germinativă în mediu umed.

Sensibilitatea varietală. Unele soiuri valoroase (Ionathan, Ionared, Mc. Intosh, Boiken,

Idared) sunt foarte sensibile. Soiurile Golden Delicious, Pătul, Parmen Auriu etc. sunt

mijlociu de sensibile, iar Astrahan Roşu, Şovari, Red Delicious, Maşanschi, Roşu de

Stettin, Reinette Ananas sunt slab atacate de făinare. Soiuri rezistente: Pionier, Voinea,

Generos, Romus 2, Romus 3.

Sensibilitatea foliară. La măr, numai frunzele tinere sunt sensibile: perioada de

receptivitate este limitată la 3-6 zile care urmează apariţiei frunzelor. După 14-17 zile,

frunzele sunt definitiv imune.



15

Evaluarea riscului

Iarna: observarea mugurilor cu făinare (contaminări primare)

După înflorire: control vizual 100 organe (2/pom pe 50 de pomi repartizaţi în livadă).

Observaţi 5 frunze de la extremitate situate sub prima frunză complet derulată. Consideraţi frunza

cu făinare dacă miceliul este vizibil fără lupă pe faţa inferioară. Notaţi frecvenţa lăstarilor care au

una sau mai multe frunze atacate. Mai puţin de 5% frunze cu făinare – adăugaţi sulf la produsele

de contact anti rapăn. Peste 5% frunze cu făinare: utilizaţi produse de sinteză curative.


tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi, imediat după înflorit şi în perioada de repaus, cu ocazia

tăierilor care se fac anual; îngroparea fragmentelor de lăstari prin lucrarea solului

fertilizarea cu doze moderate de azot şi fosfor şi potasiu

evidenţa parcelelor atacate în anul precedent

Poziţionarea tratamentelor: perioada C3 - F2

Livezi slab infectate: la reluarea vegetaţiei, cu produse pe bază de sulf

Livezi puternic infectate: privilegiaţi un produs curativ (IBS) pentru primele intervenţii,

pentru a frâna dezvoltarea focarelor primare; aplicaţi apoi produse de contact

Din stadiul F2 în iulie: asociaţi protecţia cu cea contra rapănului

Perioada estivală: Unele fungicide IBS utilizate contra rapănului sunt eficace şi pentru

făinare dar: o utilizare repetată favorizează apariţia de izolate rezistente; nu depăşiţi 3-4

aplicări pe an şi alternaţi familiile chimice; nu le utilizaţi pe focare declarate, la

temnperaturi mai mici de 150C



16

MONILIOZELE - MONILINIA FRUCTIGENA ŞI MONILINIA LAXA

Cele două specii sunt înrudite. La seminţoşi, M fructigena este prezentă mai ales pe fructe

iar M. laxa pe flori şi ramuri.

SIMPTOME Flori: uscarea intreagă a corimbului, care capătă o culoare brună.

B. Iacomi (2007)

Fructe în livadă şi în perioada de depozitare: dezvoltare rapidă a unui putregai brun, plecând de la o rană (frecvent un orificiu produs de viermele merelor). Putregaiul brun: apare pe vreme umedă şi caldă. Pe fructe apar pete brune la suprafaţa cărora se dezvoltă cercuri concentrice de perniţe cenuşii – gălbui (sporodochii). Fructele putrezesc. Putregaiul negru: apare pe vreme rece şi ploioasă, la fructele căzute în iarbă şi în depozite. Fructele putrezesc, având pieliţa de culoare brună-negricioasă, fără sporodochii pe suprafaţă. Mumifierea fructelor: apare în livadă, pe vreme caldă şi secetoasă după iniţierea infecţiei. Fructele putrezite parţial se zbârcesc şi rămân prinse în pom. Putregaiul inimii fructului: putregaiu brun începând de la căsuţa seminală care se extinde spre periferie, la fructele care au canalul stilar deschis. Formă de atac greu de depistat înainte de depozitare.

B. Iacomi (2007)


Patogenul se conservaă sub formă de scleroţi în fructele mumifiate şi sub formă de

miceliu în ulceraţiile de pe ramuri. Primăvara sporodochiile purtătoare de conidii se formează pe

fructele mumifiate şi ramurile infectate. Conidiile sunt diseminate de vânt şi ploaie tot timpul

anului şi pot rămâne mai multe luni în contact cu planta înainte de germinare.



17

Factori favorabili: prezenţa rănilor (grindină, ger târziu, ploi puternice, atac parazitar,

şocuri diverse); plantaţii foarte dense – atac pe flori

Infecţiile se produc între limite largi de temperatură (0 – 250C), optima fiind în jur de

150C. La fructele dezvoltate infecţiile se realizează iniţial prin orificii produse de viermele

merelor (Cydia pomonella), rosături produse de viespi, albine sau furnici, ciupituri cauzate de

păsări sau leziuni mecanice, produse de diverse cauze (grindină, vânt etc). Petele de rapăn pot

constitui şi ele poartă de intrare pentru miceliul ciupercii, mai ales la fructele depozitate. De la

fructul infectat miceliul trece prin străpungere directă în fructele lipite de acesta, în prezenţa unei

pelicule de apă. Trecerea de la un fruct la altul este frecventă la merele depozitate, în special dacă

nu este asigurată o bună ventilaţie care să împiedice formarea de condens pe fructe. Fructele

căzute, cele atacate de rapăn precum şi fructele provenite din terenuri irigate şi fertilizate cu azot

sunt mai uşor infectate.


eliminarea surselor de contaminare: tăierea lăstarilor atacaţi şi a celor ce poartă fructe

mumifiate; adunarea şi îngroparea sau arderea fructelor căzute, efectuarea arăturilor în

livezi

evitarea dozele mari de azot şi udarea abundentă, mai ales în partea a doua a perioadei de

vegetaţie

combaterea dăunătorilor care provoacă leziuni fructelor

protecţia chimică: tratamente de iarnă, cu zeamă sulfoclcică sau polisulfură de bariu,

efectuate după tăierea lăstarilor cu fructe atacate. In timpul vegetaţiei, majoritatea

fungicidelor aplicate pentru combaterea rapănului asigură şi controlul moniliozei.

Soiurile rezistente la rapăn, pentru care nu se fac stropiri, vor trebui tratate, în cursul

vegetaţiei, pentru combaterea moniliozei. La intrarea în pârgă se vor utiliza fungicide

specifice.

evitarea leziunilor la recoltare

sortarea fructelor la introducerea în depozit

tratarea merelor destinate păstrării de lungă durată, înainte de depozitare (Caroben T - 0,2

% , prin îmbăiere; interval de pauză 90 zile)



18

Asigurarea igienei în depozite şi a unei temperaturi de 1 – 30C şi a unei umidităţi de 75 –

80%.

Verificarea periodică în depozite, resortarea dacă este cazul

FOCUL BACTERIAN - ERWINIA AMYLOVORA

Este cea mai pagubitoare bacterioză a pomilor seminţoşi. Epidemiile apar sporadic şi sunt

dependente de condiţii climatice favorabile.

SIMPTOME Lăstari: ofilirea, brunificarea şi uscarea tinerilor lăstari, îndoirea vârfului acestora în formă de cârjă.

F. Vlad (2007)

lori şi fructe abia legate ofilite, brun-

F. Vlad

olorarea în roşu-brun a ţesuturilor situate

te.

F. Vlad (2007)

Fnegricioase. Frunzele se brunifică, se răsucesc şi se usucă.

Cimediat sub scoarţa zonei apropiate necrozei Pe ramuri şi trunchi, apar pete mari, adânciScoarţa atacată se necrozează şi este lipită pe lemn. Indepărtând scoarţa, se observă lemnul colorat în brun-roşcat.



19

Producţie de exsudat pe pedunculii florali, fructele şi ramurile afectate: picături de lichid alb sau gălbui, lipicios

F. Vlad Sursa: internet


Bacteriile rezistă iarna în ulceraţiile adesea dezvoltate din contaminări tardive şi dificil de

reperat. Primăvara inoculul este diseminat de ploaie, vânt, păsări, insecte, instrumente de tăiere.

Factori favorabili

plante gazdă contaminate în vecinătatea livezii: arbori ornamentali (Cotoneaster,

Pyracantha, Sorbus) sau pomi seminţoşi

condiţii climatice: temperaturi > 210C în timpul înfloririi; furtună, ploi sau grindină în

perioada de creştere

factori agronomici: sensibilitatea varietală; prezenţa de flori secundare; fertilizare în exces

cu azot, vigoarea pomilor

STRATEGIA DE PROTECŢIE

distrugeţi sistematic focarele în livadă şi în vecinătate

monitorizaţi constant plantaţia, mai ales în perioadele de risc

este obligatorie aplicarea măsurilor de carantină. In zonele situate aproape de focarele

depistate: control riguros al tuturor pomilor, imediat după înflorit, pentru depistarea

eventualelor focare de infecţie apărute. Se controlează şi gardurile vii, perdelele de

protecţie din lungul şoselelor, parcurile precum şi arboretele din luncile râurilor etc.

atenţie la echilibrul alimentar al pomilor şi la raportul Ca/K. Insuficienţa fertilizării

azotate poate induce alternanţe, deci a doua înflorire şi o creştere a riscului. Evitaţi şi

fertilizarea exagerată cu azot (generează creşteri vegetative suculente, sensibile la foc

bacterian).



20

realizaţi tăierile înainte de martie pe timp uscat, începând cu livezile sănătoase. Evitaţi

tăierile excesive de iarnă care stimulează creşteri vegetative în sezonul următor. Intârziaţi

tăierile de vară până când mugurele terminal a apărut şi când prognoza meteo anunţă 2-3

zile consecutive însorite, uscate.

evitaţi irigarea în exces (foliajul şi ulceraţiile umede favorizează diseminarea bacteriei)

eliminarea şi distrugerea părţilor atacate, tăind 30-60 cm sub zona afectată. Dezinfectaţi

cu hipoclorit de sodiu sau alcool instrumentele de tăiere. Lăsterii atacaţi tăiaţi se vor

distruge prin ardere, operaţie urmată imediat de tratamente chimice

când uscarea a depăşit 50 % din coroană, pomul va fi eliminat din plantaţie

Evaluarea riscului

Perioada de risc: prezenţa florilor; temperaturi > 240C sau temperaturi minime >120C şi

temperaturi maxime >210C în aceeaşi zi

Condiţii care satau la baza prognozarii si avertizării focului bacterian:

Inflorescenţe deschise, petale intacte; precipitaţii de cel puţin 0.25mm, ceaţă deasă sau

precipitaţii care depăşesc 2.5mm în ziua anterioară; o temperatură medie zilnică de 15.60C

Poziţionarea tratamentelor: când riscul de temperatură este atins

repetarea tratamentelor după precipitaţii (15-20 mm) sau imediat după căderea grindinei;

3 zile după tratamentul precedent dacă pragul este constant depăşit şi la 4-5 zile dacă

pragul este atins din nou

tratamentele chimice încep înainte de înflorit (produse cuprice). In timpul înfloritului se

fac 2- 3 tratamente, la interval de 5 - 7 zile. Ultimul tratament este recomandat toamna,

înainte de căderea frunzelor (produse cuprice).

Atenţie: risc de fitotoxicitate al unor produse în timpul înfloririi

BIBLIOGRAFIE

1. Roger Orts, Michel Giraud, Laurent Darthout, 2006 - Protection intégrée pommier –

poirier, Ctifl, 2006, 2e édition.



21

2. Principalii dăunatori din cultura mărului

Autori: Ionela DOBRIN, Minodora TUDOSE

HOMOPTERA – Pemphigidae

PĂDUCHELE LÂNOS - Eriosoma lanigerum Hausm.

Descriere. Femela nearipată, de 1,8-2,5 mm lungime, are corpul oval, bombat, de culoare

brună-închis, acoperit cu o secreţie ceroasă albă, filamentoasă. Femela aripată, de 1,8-2,3 mm

lungime, are corpul oval-alungit, de culoare brună-închis, acoperit cu filamente ceroase, la fel ca

la femela apteră dar mai puţin lungi.

Biologie şi ecologie. Păduchele lânos, în condiţiile ţării noastre are 8-10 generaţii pe an şi

ierneză în stadiul de larvă de vârstele I şi a II-a în crăpăturile şi rănile scoarţei ramurilor şi

tulpinilor, precum şi pe colet şi pe rădăcini. În timpul perioadei de vegetaţie în dinamica

populaţiilor păduchelui se înregistrează două maxime: prima în lunile aprilie-mai, în perioada

creşterii lăstarilor primăvara, şi a doua la sfârşitul lunii iulie şi în august în perioada celei de a

doua creştere a lăstarilor în timpul verii..

Modul de dăunare. Păduchele colonizează tulpinile (fig.1) ramurile, lăstarii şi rădăcinile

merilor. În urma atacului ţesuturile se hipertrofiază, pe organele atacate formându-se tumori cu

aspect canceros. La pomii atacaţi circulaţia sevei este stânjenită şi creşterea este întârziată.Cu

timpul ramurile puternic atacate se usucă. Atacuri mai mari se înregistrează la soiurile de măr:

Starking, Golden delicious, Parmain d’or, London Pepping, Reinette de Canada etc. Soiurile

Ionathan, Ontario, Reinette Bauman etc. sunt mai puţin atacate. Dintre portaltoi se menţionează

ca sensibili: M 12, M 9, M 11 etc., iar ca rezistenţi: M 13, M 104, M 106 etc.

Fig. 1 –Atac de Eriosoma lanigerum pe trunchiul arborilor (original)



22

HOMOPTERA – Aphididae

PĂDUCHELE VERDE AL MĂRULUI - Aphis pomi De Geer

Descriere.Femelele nearipate au corpul piriform, de 1,5-2 mm lungime, de culoare verde

sau verde-gălbuie. Femelele aripate sunt mai mari, 2-2,5mm de culoare verde.

Biologie şi ecologie. Păduchele verde al mărului se înmulţeşte tot timpul anului numai pe

plante lemnoase. După împerechere femelele depun câte un ou, care iernează. În cursul unei

perioade de vegetaţie se pot dezvolta 8-12 generaţii.

În lunile mai, iunie şi iulie, perioada corespunzătoare creşterii intensive a lăstarilor, se

înregistrează cele mai mari densităţi ale păduchelui verde al mărului. Temperaturile medii ale

aerului de 18-24o C şi precipitaţiile reduse favorizează înmulţirea dăunătorului.

Plante gazdă şi mod de atac. Păduchele atacă în primul rând mărul şi mai rar părul,

păducelul, moşmonul şi scoruşul. Primăvara devreme fondatoarele colonizează mugurii, apoi

fundatrigenele atacă lăstarii verzi şi frunzele (fig. 2). Din cauza înţepăturilor şi a sugerii sevei

frunzele se răsucesc. Pomii puternic atacaţi au lăstarii mici, cu vârfurile răsucite, fructele

pipernicite şi nu mai formează muguri de rod pentru anul viitor.

Fig. 2 - Atac de Aphis pomi pe lăstar de măr (original)



23

HOMOPTERA – Diaspididae

PĂDUCHELE DIN SAN JOSÉ - Quadraspidiotus perniciosus Comst.

Descriere. Femela are corpul circular sau cordiform, de culoare galben-portocalie, de 0,8-

1,2 mm lungime. Scutul femel este circular, de culoare brun-cenuşie, cu o pată galben-portocalie

în mijloc, cu diametrul de 1,6-2,3 mm.

Masculul are corpul alungit, de culoare galben-portocalie, de 0,8-0,9 mm lungime Scutul

mascul este oval-alungit, de aceeaşi culoare cu cel femel, de 1,2-1,5 mm lungime.

Biologie şi ecologie. Are 1-3 generaţii pe an. Când există 3 generaţii, prima se dezvoltă în

lunile mai-iulie, a doua în iulie-ocombrie şi a treia în lunile octombrie-mai.

Iernează ca larvă primară, sub scut, pe scoarţa copacilor. Larvele se răspândesc şi se

fixează pe tulpini, ramuri şi frunze confecţionează câte un scut protector din fire de mătase,

impregnat cu ceară, sub care se hrănesc, sugând seva din ţesuturi.

Păduchele din San José se răspândeşte îndeosebi cu materialul săditor din pepiniere şi cu altoi

şi în mai mică măsură cu ajutorul vântului, cu frunzele căzute, cu unele insecte entomofage

sau cu păsări.

Plante gazdă şi mod de atac Păduchele atacă mai ales părţile lemnoase (fig. 3) şi mai

puţin frunzele şi fructele. În locurile atacate ţesuturile se înroşesc şi se necrozează din cauza unei

substanţe, pe care o introduce păduchele o dată cu sugerea hranei. Pomii atacaţi au frunzele

îngălbenite, tânjesc în dezvoltare şi, cu timpul, se usucă, începând de la vârf spre baza.

Fig. - 3 - Atac Quadraspidiotus perniciosus pe ramuri şi fructe (original)



24

COLEOPTERA Curculionidae

GĂRGĂRIŢA FLORILOR DE MĂR - Anthonomus pomorum L.

Descriere. Adultul are corpul oval-alungit, de 3,5-6 mm lungime, de culoare brun-

cenuşie, acoperit pe partea dorsală cu perişori. Aripile anterioare sunt lăţite posterior şi prevăzute

în treimea posterioară cu o bandă deschisă, dispusă oblic, cu deschiderea în partea anterioară

(fig. 4).

Fig. 4 - Anthonomus pomorum –adult Fig. 5 - Anthonomus pomorum – larva (Google image) (Google image)

Larva are corpul uşor arcuit, de culoare alb-gălbuie, cu capul negru; la maturitate

ajungând până la 8 mm (fig. 5).

Biologie şi ecologie. Gărgăriţa florilor de măr are o singură generaţie pe an şi iernează în

stadiul de adult în crăpăturile scoarţei pomilor, pe sub frunzele căzute, uneori şi în sol la baza

copacilor Adultii depun ponta în bobocii florali.

Plante gazdă şi mod de atac. Gărgăriţa florilor de măr atacă speciile de măr cultivate şi

sălbatice, uneori părul şi păducelul.

Adulţii hibernanţi se hrănesc cu mugurii foliari şi florali în care rod mici cavităţi. Noii

adulţi atacă frunzele, rozând una din epiderme şi parenchimul. Frunzele atacate capătă un aspect

reticulat. Larvele se dezvoltă în interiorul bobocilor florali, consumând pistilul, staminele etc.

Bobocii atacaţi nu se mai deschid, se brunifică, se usucă şi rămân agăţaţi pe ramuri, fiind

cunoscuţi în popor sub numele de „cuişoare” (fig. 6).

Fig. 6 - Atac de Anthonomus pomorum (original).



25

HYMENOPTERA – Tenthredinidae

VIESPEA MERELOR - Hoplocampa testudinea Klug

Descriere. Adultul în lungime de 6-7 mm, are corpul de culoare brun-închisă dorsal şi

galbenă ventral.. Aripile sunt transparente, cu nervurile brun-închise. Picioarele sunt galbene.

Larva (fig. 7). Are corpul de culoare alb-gălbuie Are un miros specific, de ploşniţă.

Fig. 7 - Hoplocampa testudinea-larva (Google image)

Biologie şi ecologie. Această viespe are o singură generaţie pe an şi iernează ca larvă în

ultima vârstă, în interiorul unui cocon, la 5-15 cm adâncime. Viespile apar în timpul fenofazei de

înfoiere a corolei la soiurile timpurii de meri. Ouăle sunt depuse câte unul în caliciul florilor,

într-o tăietură făcută cu ovipozitorul.. Apariţia larvelor corespunde cu scuturarea petalelor

soiurilor de măr cu înflorire timpurie în proporţie de 70-80%.

Plante gazdă şi mod de atac.. Produce pagube mai mari la soiurile de măr cu înflorire

timpurie: Pame, Parmen auriu, Transparent de Cronceles, Kasseli şi Reinette de Canada. Cel mai

puţin atacate sunt soiurile: Jonathan, London Pepping, Husveti Rozmarin.

Larvele atacă fructele de măr sub două forme). Prima formă de atac este produsă de larva

neonată, care roade o galerie curbată sub epidermă, care se cicatrizează şi duce până la urmă la

deformarea fructului. A doua formă de atac este provocată de larvă în celelalte vârste şi este mult

mai periculoasă; larva minează fructul până în zona lojilor seminale, unde cosumă seminţele şi

ţesuturile din jur. Fructele atacate se recunosc după galeriile rotunjite sub forma unor cavităţi

deschise, în care se găsesc resturi de hrană şi excremente larvare. Din cauza atacului fructele

rămân mici şi cad (fig. 8).

Fig. 8 - Hoplocampa testudinea – fructe atacate (original)



26

LEPIDOPTERA – Cossidae

SFREDELITORUL TULPINILOR - Cossus cossus cossus L.

Descriere. Adultul (fig. 9) are corpul voluminos, de culoare brun-cenuşie, acoperit cu

peri. Aripile sunt brun-cenuşii, prevăzute cu dungi transversale, ondulate, mai închise.

Fig. 9 - Cossus cossus - adult Fig. 10 - Cossus cossus – larva (Google image) (Google image)

Larva are lungimea corpului de 80-100 mm, este roşie-cărămizie. Capul este brun (fig.10)

Biologie şi ecologie. O generatie la 2 ani. Apariţia fluturilor începe către sfârşitul lunii

iunie şi continuă şi în iulie. Ouăle sunt depuse în grupe de 15-50 în crăpăturile scoarţei, îndeosebi

la baza tulpinilor pomilor şi arborilor.Larvele care apar stau grupate şi rod galerii în scoarţă, în

care iernează. În primăvara anului următor larvele se răspândesc şi sapă galerii individuale,

ascendente, adânci în lemn..

Plante gazdă şi mod de atac. Atacă trunchiul şi ramurile mai groase la diferite specii de

arbori forestieri şi pomi fructiferi Omizile rod în lemn galerii longitudinale ascendente.

SFREDELITORUL RAMURILOR - Zeuzera pyrina L.

Descriere. Adultul (fig.11) are corpul alb, cu 6 pete pe torace, dispuse în două rânduri

longitudinale, de culoare albastru-închis.. Aripile sunt albe, prevăzute cu numeroase pete şi

puncte albastre.

Fig. 11 - Zeuzera pyrina – adult Fig. 12 - Zeuzera pyrina - larva (Google image) (Google image)



27

Larva (fig. 12) are corpul galben, dorsal cu numeroase puncte negre si are o lingime de

50-60 mm.

Biologie şi ecologie. Sfredelitorul ramurilor are o generaţie la 1-2 ani, iernează în stadiul

de larvă în galeriile din ramuri şi tulpini .

Plante gazdă şi mod de atac. Larvele acestei specii rod galerii în ramuri. Ramurile

atacate se veştejesc şi se usucă. Pomii atacaţi se debilitează.

LEPIDOPTERA – Gracillariidae

MOLIA MARMORATĂ A MĂRULUI - Phyllonorycter blancardella F.

Descriere. Adultul, are corpul de culoare cenuşie, prevăzut cu pete alb-argintii. Aripile

anterioare sunt colorate în galben-bronz, cu dungi argintii mărginite cu negru. Aripile posterioare

sunt cenuşii, cu franjuri lungi.

Larva are corpul cilindric, alb-gălbui, cu picioarele mai închise la culoare.

Biologie şi ecologie În ţara noastră molia marmorată are 3 generaţii pe an şi iernează ca

pupă în interiorul galeriilor, în frunzele căzute.

Adulţii depun . ouăle izolat pe partea inferioară a frunzelor.. Larvele care apar perforează

corionul şi pătrund direct din ou în interiorul frunzei, unde rod galerii caracateristice.

Plante gazdă şi mod de atac. Larvele rod galerii în celulele epidermice şi ţesutul lacunar

ale frunzelor. Ulterior larva roade galerii sinuoase în interiorul ovalului, consumând complet

conţinutul acestuia (fig.13).

Fig. 13 - Phyllonorycter blancardella – atac (Google image).



28

Descriere. Adultul (fig. 15) are aripile anterioare alungite, de culoare brun-cenuşie,

prevăzute cu linii transversale mai închise; în regiunea apicală prezintă câte o pată semilunară de

LEPIDOPTERA – Tortricidae MOLIA COJII FRUCTELOR - Adoxophyes orana F.R.

Descriere. Masculul are aripile anterioare de culoare brun-gălbuie, prevăzute cu un desen

caracteristic evident, brun-roşcat, iar ale femelei sunt brun-negricioase, cu desenul mai simplu şi

mai şters. Aripile posterioare sunt cenuşiu-deschis la mascul şi cenuşiu-brune la femelă. Larva

(fig. 14) are corpul de culoare verzuie-închis.

Fig. 14 - Adoxophyes orana –larva (original)

Biologie şi ecologie. Molia cojii fructelor prezintă două generaţii pe an. Iernarea are loc în

stadiul de larvă de vârstele a II-a şi a III-, într-un cocon alb, în crăpăturile scoarţei, în rugozităţile

de la baza mugurilor şi pe sub frunzele uscate.

. Larvele pătrund în muguri, unde rod frunzuliţele centrale, iar apoi trec şi atacă

inflorescenţele şi frunzele din vârful lăstarilor mătase.

Plante gazdă şi mod de atac. Larvele pătrund în interiorul mugurilor şi se hrănesc cu

conţinutul lor, fără a produce daune importante. Cel mai periculos este atacul larvelor generaţiei

I.Acestea vatămă frunzele, pe care le scheletuiesc şi fructele tinere, cărora le rod învelişul La măr

o intensitate mai mare a atacului se înregisterază la soiurile: Rose de Virginie, Jonathan,

Starkimson, Gravenstein, Golden delicious, Rubra precoce, Stark delicious, Pătul etc. La păr

soiurile mai sensibile la atac sunt: Williams, Curé, Beurre Gifard, Beurre d’Amanlis, iar la cais

soiul Milleur d’Hongrie.

VIERMELE MERELOR - Cydia pomonella L.



29

culoare brună, mărginită de dungi bronzate. Aripile posterioare sunt brun-roşcate, cu reflexe

arămii. L arva este de culoare alb-rozie, cu capul brun (fig.16).

Fig. 15 - Cydia pomonella - adult Fig. 16 - Cydia pomonella –larvă (Google image) (Google image)

con de

mătase, adăpostit sub scoarţa exfoliată şi în crăpăturile acesteia, pe tulpini şi pe ramurile mai

groase

ine cu resturi de hrană şi excremente.

Acest a

LEPIDOPTERA – Lasiocampidae NELARUL - Malacosoma neustria L.

ros, acoperit cu perişori deşi.Aripile sunt scurte şi

rotunji -cărămizie; cele anterioare prezintă o bandă

transve

Biologie şi ecologie. Viermele merelor iernează ca larvă în ultima vârstă într-un co

şi are 2 generaţii pe an.. Ouăle sunt depuse izolat pe frunze şi pe fructe, când fructele au

mărimea unei alune. Incubaţia durează 5-23 zile, în funcţie de temperatură şi umiditate. Larvele

apărute pătrund în fructe, mai adesea prin regiunea caliciului şi cea a pedunculului, şi rod galerii

spre regiunea centrală, unde se hrănesc cu endospermul seminţelor.

Plante gazdă şi mod de atac. Viermele merelor atacă fructele de măr, păr, cais, prun, nuc

etc., pagube mai mari înregistrându-se în livezile de meri.

Larvele primei generaţii atacă fructele tinere, iar cele ale generaţiei a doua fructele ajunse

la completa dezvoltare. Fructele atacate prezintă galerii pl

tac este cunoscut sub numele de „viermănoşirea merelor”

I

Descriere. Adultul (fig. 17) au corpul g

te, de culoare galben-roşcată sau brun

rsală oblică de culoare mai închisă. Larva, (fig.18) în lungime de 50-60 mm, are corpul

brun-roşcat, acoperit cu peri rari, gălbui.



30

Fig. 17- M. neustria –adult Fig. 18 - M. neustria – larvă Fig. 19 – M. neustria – ponta (Google image) (Google image) (Google image)

Biologie şi ecolog nelarul are o singură generaţie pe an nează în stadiul de ou pe

Larvele apar primăvara devreme, obişnuit în luna aprilie, o dată cu desfacerea mugurilor.

La înce

rvele se răspândesc în toată coroana pomilor. Ponta are

aspectu

UDULUI - Hyphantria cunea Drury

escriere. Adultul (fig. 20) este de culoare albă, cu aripile anterioare prevăzute uneori cu

pete ne

ie. I .Ier

ramurile tinere ale pomilor şi arborilor.

put stau grupate în cuiburi formate din fire mătăsoase şi frunze, la adăpostul cărora se

hrănesc mai ales noaptea. Mai târziu, la

l unui inel, de unde vine şi numele de “inelar” (fig.19)

Plante gazdă şi mod de atac. Larvele inelarului atacă frecvent în livezile din preajma

pădurilor la măr, prun, păr etc. La apariţie larvele se hrănesc cu muguri şi flori, apoi atacă

frunzele, pe care le rod complet.

LEPIDOPTERA - Arctiidae OMIDA PĂROASĂ A D

D

gre.

Fig. 20 - Hyphantria cunea – adult Fig. 21 - Hyphantria cunea - larva (original) (original)



31

artea v ntrală. Lateral prezintă câte o dungă formată din pete alb-verzui sau galbene. Corpul este

prevăzu

rduri etc., uneori şi la o

mică a

ceştia se debilitează. La atacuri repetate, câţiva ani la rând, pomii se pot usca.

Larva (fig. 21), are corpul de culoare brun-închisă pe partea dorsală şi verde-brunie pe

p e

t cu negi negri şi numeroşi peri bruni sau negri, lungi şi urticanţi.

Biologie şi ecologie. Specia are 2 generaţii pe an. Iernează în stadiul de pupă în

crăpăturile scoarţei, în scoarţa exfoliată sau în scorburile copacilor, pe ga

dâncime în sol.Ouăle sunt depuse pe partea inferioară a frunzelor diferitelor specii de

arbori şi pomi fructiferi (dud, arţar, măr, păr, cireş etc.), într-o singură grupă, acoperită cu perişori

fini şi rari.

Plante gazdă şi mod de atac. În unii ani omizile desfrunzesc total pomii, (fig. 22) din

care cauză a

Fig. 22 - Hyphantria cunea –atac (Google image)

NĂLBARUL (ALB

Descriere. Adultul (fig. 23) are corpul de culoare neagră, acoperit cu peri cenuşii, lungi.

Aripile e de nervuri negre. Larva are

corpul

ILIŢA) - Aporia crataegi crataegi L.

sunt albe, puţin mai închise la marginea externă, străbătut

de culoare cenuşie, acoperit cu peri (fig. 24).

Fig. 23 - Aporia crataegi-adult Fig. 24 - Aporia crataegi – larvă (Google image) (Google image)



32

şi ecologie. Are o generaţie pe an. Iernează în stadiul de larvă în cuiburi

formate

oliari şi florali, florile şi frunzele.

Pagube

anychidae

POMILOR - Panonychus ulmi Koch

,5 mm lăţime. Are corpul

oval, co

ţime şi are corpul alungit şi

îngusta

Biologie

din frunze uscate şi înfăşurate în fire de matase.

Plante gazdă şi mod de atac Omizile rod mugurii f

mai mari produc omizile primăvara, când rod mugurii şi frunzele tinere, aproape în

întregime. La inavazii mari livezi întregi pot fi desfrunzite, ceea ce contribuie la diminuarea

producţiei de fructe.

ACARI – Tetr

ACARIANUL ROŞU AL

Descriere. Femela (fig. 25) este de 3,0-3,8 mm lungime şi 2,0-2

nvex dorsal şi aproape plat ventral, de culoare brun-roşcată.

Masculul măsoară numai 2,35-3,00 mm lungime, 1,4 mm lă

t posterior, de culoare oranj-roşiatic (fig. 25).

Fig. 25 - Panonychus ulmi, mascu ryobia rubrio uls- adult

Biologie şi ecologie. Acarianul roşu al pomilor are 5-6 generaţii pe an. Iernează în stadiul

de ou d

arvele şi adulţii colonizează partea inferioară a

frunzel

l şi femelă Fig. 26 - B c (Google image) (Google image)

e iarnă pe scorţa pomilor. Prima generaţie se dezvoltă de regulă în cursul lunii aprilie, iar

următoarele generaţii în lunile mai-octombrie

Plante gazdă şi mod de dăunare. L

or, unde se hrănesc, înţepând şi sugând sucul celular. În urma atacului, pe frunze, la locul

înţepăturilor, apar pete mici alb-brunii, care cu timpul confluează şi pot cuprinde întreg limbul

foliar; culoarea petelor se schimbă treptat, devenind alb-argintii până la alb-roşiatice.



33

ACARI – Bryobiidae

ACARIANUL BRUN AL POMILOR - Bryobia rubrioculus Scheut.

Descriere. Femela (fig. 26), în lungime de 0,6-0,8 mm, are corpul oval, uşor turtit dorso-

ventral, de culoare brună.

Biologie şi ecologie. Acarianul brun al pomilor are 5-7 generaţii pe an. În ţara noastră

generaţiile se succed astfel: prima în lunile martie-aprilie, a doua în mai-iunie, a treia în iunie-

iulie, a patra în iulie, a cincea în august, a şasea în august-septembrie şi a şaptea în septembrie-

aprilie. Iernează în stadiul de ou pe ramurile pomilor, mai ales în jurul mugurilor şi în crăpăturile

scoarţei. Fenologic, apariţia larvelor coincide cu desfacerea mugurilor. Larvele apărute

colonizează mugurii, ramurile tinere şi frunzele şi se hrănesc cu sucul celular.

Plante gazdă şi mod de atac. În urma atacului adulţilor şi larvelor la frunze se produc

dislocări ale epidermei şi ale celulelor parenchimului lacunar şi apar pete de culoare alb-cenuşie

sau cenuşie-roşcată. La un atac puternic frunzele se usucă şi cad. Pomii atacaţi se debilitează, au

fructele mici şi nu mai formează muguri de rod pentru anul următor. Pagubele produse de acest

acarian sunt mari, mai ales în anii secetoşi.

BIBLIOGRAFIE

1. Paul Paşol, Dobrin Ionela, Loredana Frăsin, 2007 – Tratat de entomologie specială.

Dăunătorii culturilor horticole, Editura Ceres

2. http://www.google.com/

http://www.google.com/



34

3. Controlul fitosanitar - metode de depistare a dăunătorilor Autor: Ioan ROŞCA

Ca urmare a pagubelor cantitative şi calitative, produse de dunători, pe de o parte s-a mărit

numărul tratamentelor chimice de combatere, aspect ce are ca urmare, evoluţia explozivă a unor

dăunători, în paralel cu apariţia altora care nu erau consideraţi dăunători, iar pe de altă parte s-a

redus substanţial fauna utilă care contribuia la menţinerea în echilibru a populaţiilor de dăunători.

Există măsuri generale, legate de lucrările de îngrijire din livadă, care pot duce la evitarea,

limitarea sau/reducerea costurilor necesare îngrijirii livezilor.

În România se supun măsurilor de carantină fitosanitară ca dăunători, Eriosoma

lanigerum şi Quadraspidiotus perniciosus (prezenţi în Romania şi pentru limitarea cărora se iau

măsuri speciale).

Perierea trunchiului şi ramurilor groase ale pomilor permite distrugerea stadiilor

hibernante de gărgăriţe (Anthonomus spp., Rhynchites spp.), omizi de tortricide (Cydia

pomonella, Adoxophyes orana, Hyponomeuta malinella ş.a.). Tăierea şi distrugerea cuiburilor de

omizi defoliatoare este o practică curentă, mai ales acolo unde nu este vorba de suprafeţe mari. Se

pot aplica brâie–capcană, pentru Anthonomus pomorum şi Cydia pomonella. Adunarea fructelor

viermănoase, căzute, atacate fie de viespile merelor (Hoplocampa testudinea), fie de viermele

merelor (Cydia pomonella). Aplicarea, şi distrugerea lor, în cursul lunii mai pe trunchiul pomilor,

a brâielor–capcană pentru retragerea gărgăriţei florilor, din noua generaţie (Anthonomus

pomorum), larvelor din generaţia a doua a viermelui merelor (Cydia pomonella) şi altor tortricide.

Există situaţii când se practică arderea resturilor, a tuturor ramurilor rămase după tăierile

executate în toamnă sau primăvară. Acest lucru din punct de vedere al protecţiei culturilor de

seminţoase este benefic, determinând reducerea dăunătorilor pentru culturile viitoare şi

distrugerea formelor hibernante, omizi, pupe de molii, şi acarieni. Distrugerea brâielor–capcană,

aplicate împotriva gărgăriţei florilor şi viermelui merelor, şi arderea, îngroparea sau fermentarea

fructelor viermănoase căzute. Cuiburile de omizi sunt adunate şi arse.

Tratamentele chimice sunt absolut necesare în livezile de seminţoase, fiind efectuate atât

în perioada de repaus cât şi în vegetaţie, la avertizare, iar în practica agricolă curentă se aplică



35

tratamente de iarnă în livezi, împotriva păduchelui ţestos din San Jose (Quadraspidiotus

perniciosus), păduchelui lânos (Eriosoma lanigerum), ouălor de acarieni (Tetranychidae), de

afide, geometride, limantriide, lasiocampide. Tratamentele chimice sunt indispensabile în livezile

de seminţoase, fiind efectuate atât în perioada de vegetaţie, la avertizare. Stropirea livezilor, se

face la apariţia în masă a larvelor păduchelui ţestos din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus)

din prima generaţie, iar tratamentul se repetă la 8-10 zile, fiind eficace şi împotriva acarienilor,

afidelor, păduchelui lânos. La avertizare se aplică tratamente obligatorii de combatere a

păduchelui lânos (Eriosoma lanigerum). Este benefică tratarea livezilor, la căderea a 10-15 % din

petale, împotriva viespilor merelor şi perelor (Hoplocampa testudinea şi H. brevis), tratamente

eficace şi împotriva formelor mobile de acarieni, afide, coccide.

În ultima perioadă de timp, de o atenţie deosebită se bucură moliile miniere, care atacă

sporadic şi sunt foarte greu de combătut ca larve. Printre ele, moliile pieliţei fructelor

(Adoxophyes orana şi A. reticulana), minierul marmorat al mărului (Phylonorichter

blancardella), molia minieră circulară a mărului (Leucoptera malifoliella), minierul sinuos al

mărului (Lyonetia clerkella), minierul linear al mărului (Stigmella malella) sunt combătute prin

aplicarea de tratamente la avertizare, pe baza capturilor de la capcanele feromonale. În funcţie de

specie, se aplică tratamente primăvara timpuriu, în cazul apariţiei unui atac de molia mugurilor şi

fructelor (Archips podana).

Multitudinea de produse avizate pentru combaterea viermelui merelor (Cydia pomonella),

dovedeşte importanţa acestui dăunător pentru livezile de măr. Tratarea livezilor împotriva

viermelui merelor (Cydia pomonella), se face la avertizare, când fructele au mărimea unei alune,

în prima generaţie şi se repetă la 10-12 zile, împotriva omizilor din generaţia a doua sau a treia se

repetă şi acestea după 8-10 zile, fiind eficace în funcţie de produsul utilizat şi împotriva larvelor

din generaţia a doua a păduchelui ţestos din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), afidelor,

formelor mobile de acarieni, omizilor defoliatoare.

Se practică rareori, aplicarea de tratamente chimice, la avertizare, prin stropirea livezilor

în cursul lunii mai, în perioada de zbor şi de hrănire a cărăbuşului (Melolontha melolontha), sau

la înflorire pentru combaterea gândacului păros al florilor (Epicometis hirta) cu produse avizate

sau recomandate ca înlocuitori de specialiştii în protecţia plantelor.



36

Protejarea pomilor tineri împotriva iepurilor, se face aplicând pe trunchiul acestora un

strat de epirifug. Uneori se aplică momeli toxice împotriva şobolanului de apă (Arvicola

terrestris), momelile se pregătesc din morcovi ori cartofi tocaţi şi amestecaţi cu fosfură de zinc,

aplicate toamna după căderea frunzelor, cât şi primăvara devreme, înainte de pornirea în vegetaţie

a pomilor.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru acarieni

La menţinerea populaţiilor de acarieni sub o densitate critică periculoasă pentru plantaţii

contribuie în mare măsură speciile prădătoare. Pentru acarienii ce produc gale, dificil de distrus,

nu e o corelaţie între densitatea formelor hibernante şi importanţa pagubelor în viitorul sezon de

vegetaţie. Tratamente precoce (înainte şi după înflorire) sunt mai eficiente la speciile galicole, în

cazul atacurilor puternice de acarieni liberi este posibil să se aplice un acaricid specific.

Pe baza rezervei de ouă hibernante se stabileşte prognoza apariţiei acarienilor liberi.

Estimarea apariţiei dăunătorului în anul următor, pentru acarienii ce iernează ca ou, se

stabileşte în funcţie de rezerva de ouă hibernante. Evaluarea acestora se face în lunile decembrie-

martie, prin recoltarea de la 30 de pomi/parcelă a 2 probe constând în porţiuni de cel puţin 10 cm.

lungime, de ramuri de 2 ani. Se acumulează 60 de probe a câte 2 muguri sau ramuri de rod (120

în total). Aceste probe se examinează cu lupa pe o raza de 1 cm. în jurul mugurelui. Evaluarea

rezultatelor se face pe 7 clase, caracterizate prin numărul de ouă hibernante găsite şi pe valoarea

clasei. Clasa 0= nr. ouă 0, valoarea clasei 0, Clasa 1= nr. ouă 1-5, valoarea clasei 2, Clasa 2= nr.

ouă 6-20, valoarea clasei 10, Clasa 3= nr. ouă 21-50, valoarea clasei 30, Clasa 4= nr. ouă 51-100,

valoarea clasei 70, Clasa 5= nr. ouă 101-200, valoarea clasei 150, Clasa 6= nr. ouă >200,

valoarea clasei 300. Apreciaerea se face prin suma probelor din fiecare clasă înmulţite cu

valoarea clasei, rezultând numărul total de ouă. Nivelul la care se apreciază că, în următoarea

perioadă de producţie, vom avea probleme, este de 3000 ouă/120 formaţii de rod. Estimarea

pontei se mai poate face astfel: slab, 1-5 ouă pe cm2 ; mijlociu, 6-10 ouă pe cm2; mare, 11-20

ouă pe cm2; foarte mare, peste 20 ouă pe cm2. Estimarea pontei dă o imagine orientativă asupra

rezervei biologice a dăunătorului.

Apecierea momentului când începe debutul eclozării ouălor de iarnă se face prin

“captatoare de larve” (scândurele de 20/10 cm. pe care se fixează un fragment de ramură de 2-3



37

ani, de 8-15 cm. plin cu ouă), atârnate în pom, fragmentul de ramură este înconjurat de o barieră

de vaselină. Dispozitivul este verificat în primăvară din 2 în 2 zile, înregistrându-se momentul

apariţiei larvelor din ouăle de iarnă.

Rezerva biologică a dăunătorului se diminuează numai parţial prin tratamentele care se

fac în timpul repausului vegetativ, efectul limitat al acestor tratamente se datoreşte faptului că

majoritatea ouălor şi formelor mature hibernante, sunt situate în crăpăturile scoarţei sau/şi locuri

ascunse, scapă de acţiunea pesticidului, astfel că hotărîtoare devin tratamentele din prima

perioadă de vegetaţie a pomilor.

În anii cu primăveri răcoroase, acarienii au o evoluţie lentă, chiar dacă rezerva biologică

concretizată prin ponta de iarnă este mare, o rezervă biologică mare este un factor care arată

fermierului că poate avea probleme din punct de vedere al acarienilor, în viitorul sezon de

producţie, nu este sigur însă ce se impune aplicarea unor tratamente speciale împotriva

acarienilor, uneori o rezervă biologică redusă poate să evolueze, în primăverile cu temperaturi

peste limitele normale, la un nivel de înmulţirea masivă a acarienilor şi atingerea nivelului la care

se impun tratamente de combatere. Atragem atenţia că înmulţirea lentă a dăunătorilor în aprilie-

iunie, fie datorită unei rezerve biologice scăzute, fie condiţiilor climatice nefavorabile înmulţirii

(temperaturi scăzute), poate determina ignorarea dăunătorului, în aceste situaţii apare înmulţirea

în masă a dăunătorului, ce are ca efect măsuri suplimentare de combatere, cheltuieli neprevăzute,

scăderea eficienţei plantaţiei.

În cursul perioadei de vegetaţie a plantaţiei de măr, se urmăreşte fluctuaţia populaţiei de

acarieni în perioada cuprinsă între ecloziunea primelor larve din ponta de iarnă şi pînă cînd

fructele se găsesc în pîrgă, observaţiile se fac săptamînal cu ajutorul lupei sau beneficiind de o

vedere bună, înregistrîndu-se populaţia de acarieni mai întîi de pe frunzuliţe, şi inflorescenţe şi

apoi de pe frunze, la fiecare observaţie se analizează 50 de frunzuliţe, inflorescenţe sau frunze

recoltate de la 10 pomi diferiţi, pragul de alarmă (densitatea acarienilor la care se recomandă

aplicarea tratamentelor de combatere este de 3—5 acarieni per frunzuliţă, 5—10 acarieni per

inflorescenţă, 5—10 acarieni per frunză, din punct de vedere practic, se poate analiza cu lupa,

120 de frunze (câte 2 frunze de la 60 de pomi), de la partea inferioară a lăstarilor, în mai şi de la

vârful lăstarilor în august.



38

Recomandarea de aplicare a tratamentelor se face atunci când este atins PED-ul. PED-ul

pentru ouă hibernante este de 3000 ouă/120 formaţii de rod, iar pentru perioada de vegetaţie, în

cazul în care înregistrăm o densitate de de 5 forme mobile/frunză se estimează pagube şi se

impune aplicarea unor tratamente de combatere. În funcţie de criteriul biologic, se dau

avertizările pentru tratamentele de vară, la eclozarea larvelor din fiecare generaţie, stadiu mai

sensibil la acţiunea substanţelor acaricide.

Există populaţii de acarieni rezistente sau tolerante la pesticidele utilizate pentru

combaterea lor, fermierul poate aprecia singur nivelul de toleranţă/rezistenţă a populaţiei de

acarieni faţă de pesticidele pe care le foloseşte curent, dacă ia din pomii trataţi cu acaricide, 1-2

ramuri, le pune într-un borcan cu apă, la adăpost, borcanul este situat pe o hârtie albă, iar după 24

ore, numără acarieni morţi şi vii de pe frunze şi hârtie, rezistenţa a apărut în livadă dacă nu au

murit 95-100% din acarieni.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru gărgăriţa bobocilor de măr

(Anthonomus pomorum L.)

Trebuie supravegheate livezile din apropierea pădurilor care au avut o infestaţie masivă în

anul precedent. La umflarea mugurilor, se controlează în special înţepăturile de nutriţie, apoi

primele depuneri de ouă (ponte) care lasă să apară un mic orificiu rotund de 1 mm diametru pe

butonii florali. Gărgăriţele preferă soiurile de măr Ionathan, Creţesc, Parmen, Auriu, acestea vor

fi evitate sau supravegheate îndeaproape.

Pentru a se putea aprecia intensitatea atacului în anul următor, se stabileşte, în primăvară,

procentul florilor atacate dintr-o livadă, prin analiza a 300 de flori din 3 pomi diferiţi, iar

primăvara următoare, atunci când temperatura este de peste 60C, pe pomi care nu au fost trataţi în

anul anterior, se instalează brâie capcană, sau pe aceeaşi pomi se face un control al prezenţei şi

densităţii gărgăriţelor. Acest control se face prin scuturarea pomilor pe o prelată, pe la ora 9-11,

atunci când temperaturile nu permit zborul dăunătorului. În cazul în care înregistrăm o densitate

de 15-20 adulţi/pom se estimează un atac puternic.

Recomandarea de aplicare a tratamentelor de combatere se face pe baza criteriului

biologic, înregistrând curba de zbor, fie la brâie capcană (late de 15-20 cm., instalate la 10-15

mai, la 40-80 cm. înălţime în jurul tulpinii pomilor netrataţi), la o densitate de 15-20 adulţi/pom,



39

fie când la primul control prin scuturare, s-au gasit 1-2 adulţi/pom. Luând în considerare criteriul

fenologic, se fac sondaje când dezmuguritul mugurilor florali a ajuns la 0,5-1% şi se recomandă

aplicarea tratamentului când dezmuguritul a atins 10-15%.

În cazul în care înregistrăm o densitate de 15-20 adulţi/pom la baiele capcană, sau la

primul control prin scuturare 1-2 adulţi/pom se estimează pagube şi se impune aplicarea unor

tratamente de combatere.

Aplicarea de brâie capcană din carton gofrat pe tulpină face ca insectele care se

adăpostesc în perioada de estivaţie să poată fi distruse. Aceste cartoane gofrate se aplică pe

tulpina pomilor în prima parte a lunii mai, atunci când apare noua generaţie şi apoi se ard în iarnă

sau la începutul primăverii. Decizia de intervenţie depinde de înflorire. În cazul înfloririi normale

este posibil să se tolereze 10-15% muguri atacaţi (rosături de nutriţie), peste acest prag, devine

necesară aplicarea unui insecticid eficace în momentul umflării mugurilor, în stadiul de

dezvoltare zis ”punct verde” (stadiul C de Fleckinger), se va prefera un produs care menajează

fauna auxiliară şi în special acarienii prădători. Se aplică un singur tratament la avertizare pentru

combaterea pe cale chimică a gărgăriţei florilor de măr. Pe cale chimică controlul populaţiei

dăunătorului se realizează în mod curent prin tratamentele facute împotriva păduchelui de San

Jose, în perioada de umflare a mugurilor, atunci când temperatura se situează peste +100C.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru viermele merelor (Cydia pomonella L.)

În principalele zone pomicole, unde se cultivă mărul, datorită condiţiilor de climă,

intensitatea atacului se manifestă diferit de la an la an.

Aprecierea posibilităţii apariţiei unui atac puternic în anul următor, se face prin

cuantificarea rezervei de omizi (larve) hibernante. Pentru aceste determinări, în luna august se

instalează în jurul unor pomi netrataţi brâie capcană în care larvele se retrag pentru diapauză. În

cazul în care se înregistrează 5-6 larve/pom, se consideră că va urma un an cu o intensitate

mijlocie a atacului. Estimarea populaţiei hibernante se poate face şi prin controlul a 900 de

fructe, câte 300 din 3 pomi diferiţi, înainte de cules, în septembrie, 10—20 pentru soiurile cu

coacere semitimpurie (Parmen auriu, Frumos de Voineşti etc.) şi între 15—25 pentru soiurile cu

coacere tîrzie (Jonathan, Golden delicious, Strarkrimson, Reinette Baumann etc), când se

calculează, procentul de fructe atacate, în funcţie de soi sau localizarea parcelelor.



40

Pentru fermierii interesaţi de situaţia mortalităţii, pentru că în cursul diapauzei de vară

şi de iarnă o parte din larve mor, este necesar ca la nivel de localitate să existe material

biologic colectat din prima şi de la a doua generaţie a anului precedent, cu ajutorul brâielor

capcană, păstrate vara şi peste iarnă în cuştile de avertizare (de creştere), depozitate în livadă

sau în apropierea fermei, iar în cazul în care mortalitatea naturală este sub 30% generaţia I,

din anul viitor, va fi numeroasă, iar situaţia lipsei precipitaţiilor şi a temperaturilor peste

180C, se presupune a fi un atac puternic. Într-un an favorabil, cu producţie bună, când se

înregistrează la prima generaţie 10—15% fructe atacate, la pomii netrataţi, peste 30% din

larve devin pupe, vom avea o populaţie numeroasă a dăunătorului, iar când peste 50%

din larve devin pupe, va fi o populaţie foarte numeroasă. Pentru a cunoaşte rezerva

biologică a dăunătorului într-o, localitate, zonă sau livadă, este necesar să se instaleze

capcane feromonale, în coroana pomului, la 1,60—1,70 m înălţime, la distanţe de 50 m între

capcane, ele se controlează zilnic pînă la apariţia primilor fluturi, după care pînă la încheierea

fiecărei generaţii se vor controla de odată pe săptămînă. Recomandarea pentru aplicarea

tratamentelor de combatere, se face în funcţie de curba apariţiei fluturilor, înregistrată prin

utilizarea capcanelor feromonale, AtraPom, considerând că maximul zborului, apariţiei

adulţilor, este simultană cu depunerea în masă a ouălor, impunându-se aplicarea tratamentelor

de combatere, pragul economic de dăunare fiind de 5 masculi/capcană/săptămână, timp de 2

săptămâni, dar în ferme pomicole extinse, 2-3 capturi/capcană/săptămână reprezintă o

posibilitate ca 2% din fructe să fie atacate, chiar şi acest număr de capturi poate fi luat în

considerare pentru recomandarea de a se aplica tratamente de combatere. Tratamentele se face

pentru ambele generaţii la 1-2 zile de a apariţia primelor perechi de fluturi, în cuştile de creştere,

sau după 7 zile de la înregistrarea pragului economic de dăunare de 5

masculi/capcană/săptămână, timp de 2 săptămâni. În zonele unde există două generaţii pe an, se

recomandă, două tratamente împotriva primei generaţii şi două împotriva celei de a doua

generaţii, dar acolo unde zborul fluturilor din prima generaţie se extinde 40—45 zile, se aplică

trei tratamente la prima generaţie, iar în cazul în care generaţia a doua se eşalonează si cînd cad

ploi în perioada zboprului se aplică al treilea tratament pentru generaţia a doua. În general acolo

unde a scăzut rezerva biologică a dăunătorului, datorită tratamentelor aplicate corect timp de mai

mulţi ani consecutiv, sunt necesare numai 3 tratamente (fie unul în prima generaţie şi două în a



41

doua generaţie, sau invers) depinzând de rezerva biologică a populaţiei în zonă, localitate sau

fermă, de eficacitatea pesticidelor utilizate.

La prima generaţie al doilea tratament se aplică la 9—14 zile, dacă după primul tratament

apar foarte mulţi fluturi, când se înregistrează temperaturi scăzute, până în 180C, la temperaturi

de 18—220C, tratamentul se aplică la 8 zile, tratamentul coincide cu primul ce se face împotriva

omizii păroase a dudului (Hyphantria cunea), al treilea tratament la prima generaţie este necesar

în anii în care zborul fluturilor se prelungeşte mai mult de 30 zile, în majoritatea regiunilor

pomicole din ţară, coincide cu primul tratament ce se execută împotriva primei generaţii a

păduchelui din San Jose.

La a doua generaţie primul tratament se avertizează ca să se efectueze imediat după

începutul depunerii primelor ouă, la 4—5 zile după apariţia primelor capturi în capcanele

feromonale sau în cuştile de creşrtere, al doilea tratament, se aplică după 6—14 zile, poate aplica

chiar al treilea tratament cînd zborul fluturilor s-a prelungit mai mult de 30 zile şi există pontă

nouă după al doilea tratament, coincide cu primul tratament ce se aplică împotriva generaţiei a

doua a păduchelui din San Jose.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru păduchele din San Jose (Quadraspidiotus

perniciosus Comst.)

Controlul fitosanitar în cazul păduchelui din San Jose constă în cunoaşterea procentului

de pomi atacaţi şi densitatea dăunătorului în cazul unei livezi infestate, se înregistrează dacă

pomii prezintă atac pe fructe, frunze şi ramuri, precum şi intensitatea atacului (numărul de larve

pe fruct, numărul de larve pe centimetru de ramură, pe frunză). Deoarece este vorba de un

dăunător de carantină, se intervine rapid pentru lichidarea focarului, se tratează ori de câte ori

este semnalat. Estimarea atacului în anul următor trebuie să ţină seama de faptul că pragul

biologic de dezvoltare este de 70C, atunci când suma gradelor de temperatură ajunge la 5110C,

apar larvele sub carapace, iar la 12500C, apare generaţia a doua. Deoarece dăunătorul este de

carantină, se aplică obligatoriu, atunci când dăunătorul a fost semnalat în livadă, două tratamente

de combatere în timpul iernii şi un singur tratament, tot iarna, indiferent dacă se înregistrează sau

nu atac. În cursul verii se poate aplica un tratament la apariţia primelor larve sub scut, în faza

când noile larve nu au încă scutul format, fiind sensibile la acţiunea insecticidelor, momentul se



42

stabileşte prin examinarea zilnică după 5 mai a 1000 de femele, care se cercetează prin ridicarea

scutului şi stabilirea stadiului expulzării larvelor, tratamentele următoare se aplică din 7-12 zile.

În mod obişnuit se aplică 3-5 tratamente pentru controlul primei generaţii şi 1-2 tratamente pentru

generaţia a doua. În cursul verii, prognoza apariţiei larvelor mobile la prima generaţie se poate

face orientativ, la prima generaţie larvele apar sub scutul femelelor la mijlocul lui iunie, iar după

câteva zile apar primele larve mobile, dezvoltarea primei generaţii poate dura până la jumătatea

lui august, sînt necesare tratamente de vară împotriva fiecărei generaţii, în mod normal, aceste

tratamente se aplică cu produse în amestec şi pentru combaterea altor dăunători (viermele

fructelor, păduchil şi purici de frunză, acarieni) şi boli (rapăn, făinare). Tratamentele de

combatere a dăunătorului încep toamna, se fac în zilele în care temperatura este mai mare de 40C,

nu plouă sau ninge, iar copacii au coaja fără urme de gheaţă sau ploaie, după căderea a cel puţin

60% din frunze, al doilea tratament (cînd este cazul) se va repeta cel mai devreme după 30 zile de

la primul şi se poate prelungi pînă cînd 1—5% din mugurii florali sînt la faza de umflare.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru lepidopterele miniere

Emiterea unei prognoze sau/şi avertizări pentru controlul lepidopterelor miniere

(Phylonorichter blancardella F., Ph. corylifoliella Hb., Leucoptera scitella Zell., Stigmella

malella Stt. şi Lyonetia clerckella L.) este destul de dificilă, având în modul de viaţă ascuns al

larvei, ca şi eşalonarea zborului fluturilor şi prin urmare a apariţiei larvelor. Observaţii întreprinse

pe diferite soiuri au dus la concluzia că soiul Ionathan poate fi admis ca tolerant la atacul

minierelor, iar soiul Golden, sensibil. Pentru speciile de molii miniere prognoza de lungă durată

are importanţă în măsura în care se cunosc zonele cu rezerve biologice deosebite. Aceste livezi se

ţin sub supraveghere pentru a decide cu privire la metodele de combatere. Este dificil de stabilit

un PED pentru lepidopterele minatoare, se apreciază totuşi că un procent de 25-30 mine/100

frunze poate fi reţinut pentru prognozarea atacului din anul următor. Pentru avertizarea

tratamentelor împotriva moliilor miniere se foloseşte criteriul biologic după curba de zbor,

capcanele cu feromonul specific fiecărei specii. Tratamentele se aplică la înregistrarea primilor

fluturi în capcană la fiecare generaţie, pentru anul în curs nu se poate aştepta acest pragul (25-30

mine/100 frunze), momentul de intervenţie fiind depăşit. Repetarea tratamentelor (în funcţie de

insecticidul folosit) se suprapune peste maximul curbei de zbor şi acoperă toată perioada de



43

eşalonare a zborului şi a dezvoltării vârstelor larvare. În general, primul tratament trebuie aplicat

după scuturarea petalelor de măr, moment în care se înregistrează maximul de zbor al adulţilor,

tratamentul trebuie repetat după 10 zile pentru a distruge majoritatea larvelor ce ies din ouăle

depuse. Se urmăreşte, pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, apariţia minelor pe frunze,

aplicându-se eventual un tratament numai dacă este cazul (atunci când sunt peste 25 de mine/100

frunze). În general tratamentele aplicate pentru combaterea viermelui merelor (Cydia pomonella),

contribuie şi la diminuarea populaţiilor de lepidoptere minatoare.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru molia frunzelor de măr

(Hyponomeuta malinella Zell.)

Înmulţirea moliei frunzelor de măr este frânată de activitatea unui mare număr de specii

de insecte parazite, proporţia de parazitare a larvelor ridicându-se la 40-55 %. În cadrul prognozei

de lungă durată nu se întreprind măsuri speciale pentru această specie, în urma controalelor

directe în livezi, înainte de înflorit, se face avertizarea măsurilor de combatere. Pragul economic

de dăunare este de 5 colonii/100 muguri.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru molia pieliţei fructelor

(Adoxophyes reticulana Hb.)

Pentru depistarea larvelor hibernante controlul prefloral al inflorescenţelor ajută la

urmărirea evoluţiei populaţiilor. Totodată se instalează capcane cu feromoni, iar primăvara se

calculează suma temperaturilor necesară maturării pontelor.

Prin folosirea capcanelor cu feromon specific (AtraRet) şi prin controlul recoltei se

efectuează prognoza de lungă durată. Dacă în capcanele cu feromoni nu sunt mai mult de 20

fluturi/capcană/săptămană, în generaţia a doua, iar controlul recoltei nu arată daune, în anul

următor nu va fi nevoie de tratamente de combatere. Pragul economic de dăunare este de 8 % din

inflorescenţe ocupate de larve, primăvara; 5-8 % lăstari atacaţi vara; la capcana feromonală, 20

fluturi/capcană/săptămană.



44

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru viespea cu ferăstrău a mărului

(Hoplocampa testudinea Klug)

Acest dăunător, în anii favorabili de înmulţire poate să producă pierderi de 20—60% la

majoritatea soiurilor de măr, în ultimii datorită parazitismului natural şi tratamentelor de

combatere, atacul dăunătorului a devenit mai puţin evident. Atacul de Hoplocampa testudinea

diferă de cel de Cydia pomonella. După Victoria Şuta, la viespea cu ferăstrău viespea

(dăunătorul) depune ouăle în receptacul şi la inserţia sepalelor mult mai devreme, cînd fructul

depăşeşte puţin mărimea unei alune, larvele migrează în al doilea fruct, iar fructele atacate

anterior cad, fructele fiind atacate pînă sunt ca nişte nuci, galeria, la intrare, este netedă, în

secţiune fructele miros a ploşniţă, larvele sunt alb-murdare, viespele atacă primele flori apărute,

cele mai viguroase, ce determină calitatea şi calitatea producţiei, pentru că odată legate, rămân în

pom. La viermele merelor fluturele (dăunătorul) depune ouăle atunci când cad ultimele fructe

atacate de viespea cu ferăstrău, în cazul primei generaţii, cînd au diametrul de peste 3 cm, galeria,

la intrare, este neregulată, plină cu excremente (rumeguş), larvele sunt alb-gălbui-roşietice. Se

face o apreciere a pericolului ce-l prezintă dăunătorul în viitorul an de vegetaţie, notând, pe

soiuri, frecvenţa fructelor atacate la pomii din fermă, evidenţiindu-se loturile tratate de cele

neîngrijite, în primăvara se determină viabilitatea larvelor hibernante (în cutiile de creştere),

apreciindu-se rezerva biologică a dăunătorului în stadiul de larvă, în ultima decadă a lunii mai

(sau la 30 zile de la scuturarea petalelor). Dacă la sondajele în sol, sub coroana pomilor, se

numără 15-20 larve hibernante, trebuie să ne aşteptăm la un atac puternic al larvelor din noua

generaţie. Cum dăunătorul este în general localizat, supravegherea este necesară numai în livezile

care au avut atac în anul precedent. Capcanele colorate, cu clei, înregistrează apariţia primilor

adulţi. Se fac observaţii la 3 pomi de control, notându-se, numărul de flori atacate sau frecvenţa

pontei pe câte 300 de flori şi se calculează procentul de flori cu pontă, iar în cazul în care se

identifcă 3-4% flori atacate (o larvă până la maturitate consumă 2—3 fructe), rezultă o pagubă

de 6—12%, recomandându-se aplicarea tratamentelor de combatere. De obicei, la 1—2% flori

cu pontă, se recomandă să se aplice tratamente fitosanitare, când 30-50% sunt deschise,

tratamentul se aplică atunci când 10-15% din flori au început să se scuture.



45

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru cicada gheboasă (Ceresa bubalus F.)

În cazul acestei specii nu poate fi vorba de o prognoză de lungă durată ci de o

supraveghere a apariţiei infestărilor în pepiniere şi livezi tinere. Se face controlul atent al

materialului săditor, tăierea ramurilor atacate, la un atac slab, defrişarea pomilor în cazul unui

atac puternic, permanentizat, distrugerea buruienilor dintre şi de pe rânduri. Avertizarea

tratamentelor se face prin controlul livezilor atacate şi stabilirea momentului ecloziunii larvelor.

Pragul economic de dăunare nu este cunoscut. Pentru distrugerea larvelor şi adulţilor care se

hrănesc cu vegetaţia ierboasă dintre pomi se va întreţine intervalul dintre pomi curat de buruieni

sau se va cultiva cu plante din familiile de graminee, liliacee sau cucurbitacee, pe care larvele nu

se hrănesc. O limitare naturală a dăunătorului este reprezentată de faptul că frecvent păsările

consumă larve. Nu se cunosc soiuri rezistente, dar s-a observat că soiurile cu coaja mai groasă

tolerează mai bine atacul, ovipozitorul neputand fi înfipt în profunzime.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru puricele melifer al mărului

(Psylla mali Schmidb.)

Un control de iarnă la pomii fructiferi permit o numărare a populaţiilor de ouă hibernante,

în Elveţia, se consideră 200-500 ouă pentru 2 metri de livadă controlată, drept prag critic de

intervenţie. Cu toate acestea cel mai bun moment pentru a determina nivelul de infestare se

situează la controlul vizual prefloral. Aplicarea unui tratament, poate fi considerat necesar, dacă

60-80% din mugurii sunt infestaţi, ceea ce se întâmplă rar.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru păduchele verde al mărului

(Aphis pomi De Geer.)

Prognoza apariţiei afidului se stabileşte pe baza rezervei de ouă de rezistenţă, depuse pe

ramurile şi lăstarii pomilor, în zone ştiute cu vetre de atac an de an. Avertizarea tratamentelor se

face la depistarea ouălor de rezistenţă, când se aplică tratamente de iarnă. În primăvară şi vară

avertizarea tratamentelor se face la semnalarea primelor colonii de afide pe frunze. Pragul

economic de dăunare este de 4-10 ouă/10 cm ramură (până la dezmugurire) sau 8-10

colonii/lăstari. Tăierile de rodire care se aplică mărului în uscat pot îndepărta cea mai mare parte

a ramurilor pe care sunt depuse ouăle de rezistenţă.



46

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru păduchele lânos

(Eriosoma lanigerum Haussm.)

Primordial pentru asigurarea sănătăţii livezii este prevenirea atacului prin folosirea de

material săditor neinfestat procurat din pepiniere autorizate. Un control anual în livezile de măr a

evidenţiat zone de atenţie unde se impune supravegherea atentă a evoluţiei atacului. Pragul

economic de dăunare (PED) este de 10-12 % colonii/100 ramuri după înflorit sau/şi prezenţa

indivizilor vii inainte de înflorit. Se recomandă tăierea şi arderea ramurilor şi lăstarilor atacaţi. Se

cunosc soiuri de măr sensibile la atacul acestui dăunător (Parmen auriu) precum şi soiuri

rezistente: Reinette Baumann, Reinette de Canada, Ontario-Sortimentul de soiuri folosit frecvent

la noi în livezi nu prezintă rezistenţă. Viespea parazită Aphelinus mali Hald poate distruge

coloniile păduchelui lânos, de aceea este esenţială protejarea parazitului printr-o schemă de

combatere eficientă. Decizia de a interveni, când, unde cu ce risc, este dictată de specialist, în

funcţie de prognoza atacului în primăvară, insecticidele cu spectru larg de acţiune sunt eficace,

dar toxice pentru parazitul viespei şi pentru acarienii prădători. Acest efect indezirabil ar putea fi

atenuat dacă tratamentul este aplicat numai pe trunchi şi pe partea inferioară a arborelui, înainte

ca păduchele să cuprindă întreaga coroană. Evaluarea parazitului toamna va ajuta la elaborarea

unei strategii de combatere în primăvara următoare. Pragul de toleranţă, al dăunătorului, în vară

este fixat (în alte ţări) la un nivel de atac 10-12%, pe mlădiţe şi pe ramuri. Vara, numai un

tratament meticulos, cu un produs specific dă rezultate. Experienţa demonstrează că tratamentele

de vară, pot fi eficace, acceptând un risc. Deseori, înainte de recoltare, în livezi netratate,

parazitul reduce considerabil populaţiile de păduchi. O evaluare a parazitismului în toamnă este

recomandată, pentru alegerea unei strategii de combatere pentru primăvara următoare.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru lepidopterele defoliatoare polifage

Hedya nubiferana Haw., molia verde a mugurilor. Prin folosirea capcanelor cu feromon

specific (AtraRet) şi prin controlul recoltei se efectuează prognoza de lungă durată. Dacă în

capcanele cu feromoni nu sunt mai mult de 20 fluturi/capcană/săptămană, în generaţia a doua şi

controlul recoltei nu arată daune, în anul următor nu va fi nevoie de tratamente de combatere.

Pentru depistarea larvelor hibernante controlul prefloral al inflorescenţelor ajută la urmărirea

evoluţiei populaţiilor. Totodată se instalează capcane cu feromoni, iar primăvara se calculează



47

suma temperaturilor necesară maturării pontelor. Pragul economic de dăunare nu se cunoaşte.

Tratamentele aplicate împotriva păduchelui din San Jose, mai ales tratamentele de iarnă

împotriva viermelui merelor au eficacitate şi asupra moliei verzi a mugurilor. Tratamentele

specifice, aplicate numai în cazuri când densitatea numerică a dăunătorului (semnalată în toamnă)

este mare, se referă la un tratament în primăvară, înainte de dezmugurire sau în timpul

dezmuguririi (dar înainte de înflorire).

Hyphantria cunea Drury., omida păroasă a dudului. Se recomandă omizitul, prin tăiere

cuiburilor de omizi, ce apoi se ard. Se aplică frecvent tratamente de combatere a dăunătorului,

atât în zonele forestiere, bazinele pomicole, cât şi în centrele urbate. Pesticidele se aplică

împotriva larvelor în stadii de dezvoltare cât mai timpurii.

Operophtera brumata L., cotarul verde. Prognoza apariţiei cotarului verde se face pe baza

rezervei de ouă hibernante. În acest scop se analizează probe de lăstari şi se înregistrează

densitatea numerică a ouălor. Pe baza criteriului biologic se face avertizarea tratamentelor,

respectiv după eclozarea larvelor, când acestea sunt de vârstele 1 şi 2. În Franţa, la controlul de

iarnă, când ouăle se pot vedea uşor, pragul economic de dăunare este de 2-5 ouă pe un eşantion

de 2 m3/pom, iar la controlul înainte de înflorire, 8-10 muguri florali infestaţi, aceste limite

justifică un tratament.

Lymantria dispar L., omida păroasă a stejarului. De regulă invaziile acestui dăunător se

produc la intervale de caţiva ani, în funcţie de factorii ecologici. Se pot instala capcane cu

feromonul specific pentru a semnala prezenţa fluturilor vara şi eventuale atacuri primăvara

următoare. Prognoza de scurtă durată (avertizarea) se face prin controale efectuate direct în livezi,

asupra pontelor hibernante, existenţa pontelor pe trunchiurile copacilor presupune existenţa unui

viitor atac, iar frunzele din coroana atacate semnificativ, impun aplicarea unor tratamente de

combatere a dăunătorului.

Euproctis chrysorrhoea L., fluturele cu abdomenul aur. Cel mai important rol, în

combatere, îl joacă păsările insectivore, ce reglează rata de înmulţire a dăunătorului, specii cu

impact deosebit sunt piţigoii şi cucii, astfel un piţigoi distruge în timpul verii, aproximativ 5

milioane de larve, iar iarna, consumă exclusiv omizile hibernante ale dăunătorului, eliminând 70

% din cuiburi, în timp ce un pui de cuc consumă în 2 ore până la 160 omizi de Euproctis. Se

obişnuieşte realizarea cuştilor de hrănire sau cuibărire în livezi. Se practică, în livezi, omizitul în



48

cursul iernii, cuiburile se adună şi se ard. Rezultate bune, în combaterea dăunătorului, se obţin

prin colectarea şi distrugerea pontelor. Pentru combaterea chimică se utilizează pesticidele

înscrise în CODEX, sau recomandate de specialist, în linii mari sunt aceleaşi pentru aşa numitele

“omizi defoliatoare“.

Malacosoma neustria L., inelarul. Este dificil de a prognoza pe termen lung apariţia

insectei. Tratamentele se aplică la avertizare, atunci când specialiştii consideră că numărul

cuiburilor va afecta habitatul sau producţia. Tăierea şi adunarea lăstarilor cu „ponte inelare”,

cuiburilor de larve neonate sau în primele stadii, sunt intrate în practica curentă.

Aporia crataegi L., nălbarul sau albiniţa. Observaţiile directe în livezi permit stabilirea

momentului apariţiei larvelor hibernante din cuiburile de iernare, moment în care se aplică

tratamente chimice. Pragul economic de dăunare nu este cunoscut. În cazul unor densităţi mari

ale dăunătorului se aplică, primăvară, la părăsirea cuiburilor de iernare de larve, tratamente

chimice. Ca metodă fizico-mecanică de combatere se practică omizitul, adunarea şi distrugerea

cuiburilor de iernare, operaţie care se recomandă doar pentru pomii pitici, din loturile individuale,

cu suprafeţe restranse.

Melolontha melolontha L., cărăbuşul de mai. Gradul de dăunare a viermilor albi variază în

funcţie de vârsta şi densitatea lor, precum şi de plantele gazdă. PED-ul în pepinierele pomicole, este

de 0,5 - 1,0 larve/m2. Atacul poate fi prognozat prin lucrările de prognoză şi avertizare, bazate pe

sondajele de sol, care stabilesc densitatea şi vârsta larvelor dăunătorului şi indică anii când

predomină larvele de vârsta a treia.

Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru cariul lemnului

(Anisandrus (Xyleborus) dispar F.)

Contrar scolitidelor care sapă galerii sub scoarţa copacilor, speciile genului, forează, în

stadiul de femelă, galerii în interiorul arborelui, specia fiind cea mai periculoasă insectă xylofagă

din livezile noastre, atacă majoritatea arborilor fructiferi dar îndeosebi mărul. Pentru a controla

prezenţa şi intensitatea zborului la acest dăunător, se foloseşte o capcană cu alcool (tipul Rebell

rosso), iar dacă este cazul să se facă o singură previziune şi supraveghere a unui zbor, este

suficientă o capcană pentru 0,5-1 ha suprafaţă, poate servi pentru a face o previziune negativă,

dacă nu sunt capturi sau sub 20 capturi/capcană/sezon), iar instalarea a 8 capcane/ha permite, în



49

cazul unei infestaţii slabe, o reducere a atacului care poate fi suficientă, mai ales dacă, în timpul

iernii, se taie ramurile uscate şi se scot şi ard arborii puternic atacaţi.

Este de subliniat faptul că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru combaterea

bolilor, buruienilor şi dăunătorilor, se pot aplica numai pesticide omologate (înscrise în

CODEXUL produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România, şi listele

suplimentare ale produselor omologate în şedinţele comisiei interministeriale pentru omologarea

produselor de uz fitosanitar), la dozele, culturile şi pentru combaterea patogenilor şi dăunătorii

pentru care au fost omologate.

BIBLIOGRAFIE

1. Anonimus, 1980 - Metodici de prognoză şi avertizare a tratamentelor împotriva bolilor şi

dăunătorilor plantelor de cultură, Centrul de Material Didactic şi Propagandă Agricolă,

M.A.I.A. Redacţia Propagandă şi Tehnică Agricolă.

2. Baicu T. Şi Săvescu A., 1978 - Combaterea integrată în protecţia plantelor, Ed. Ceres.

3. Baicu T. Şi SĂvescu A., 1986 - Sisteme de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor

pe culturi, Ed. Ceres, Bucureşti.

4. Iacob Maria, 1977 - Acţiunea feromonilor sexuali de sinteză în avertizarea tratamentului

de combatere a unor dăunători ai plantelor pomicole şi viticole. Anuale ICPP. Bucureşti,

vol. XII. p. 126-215.

5. Iacob Maria, Iacob N., 1979 – Utilizarea feromonilor în prognoza şi combaterea

dăunătorilor plantelor cultivate;

6. Istrate Rada, 2004 - Dinamica speciei Cydia funebrana Tr., şi aplicarea elementelor de

prognoză în perioada 2002-2003. Lucrările ştiinţifice, U.S.M.V.B., seria A, vol. XLVII.

7. Istrate Rada, Rosca I., 2007 - Studii privind dinamica microlepidopterelor din livezile de

măr, cu ajutorul capcanelor feromonale, din zona Bucureşti - Lucrări Ştiinţifice, Vol. 50,

seria Agronomie, Iaşi.

8. Manolache C. Şi Boguleanu Gh., 1967 - Entomologie Agricolă, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti.

9. Manolache C. şi colab., 1978 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.I.



50

10. Perju T., 1995 - Entomologia agricolă componentă a protecţiei integrate a

agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. I.


agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. II.

12. Petrescu M, Balaj D., Popescu Aneta, Deheleanu A., Floruţiu A., 1970 - Controlul

fitosanitar în agricultură (Controlul fitosanitar şi obiectele de carantină). Ed. Ceres-

Bucureşti.

13. Roşca I., 2000 - Prognoza, avertizarea si carantina fitosanitara a daunatorilor din agricultura-.

Ed. S.C. GEEA S.A., 239 p..

14. Roşca I., Drosu Sonica, Bratu Elena, 2001 - Entomologie horticola speciala-. Ed. Didactica

si Pedagogica, R. A., Bucuresti, 361 p..

15. Săvescu A. şi colab., 1982 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.II.

16. Săvescu A. şi Rafailă C., 1978 - Prognoza în protecţia plantelor. Ed. Ceres.

17. Susea Sonica, 1985 - Utilizarea feromonilor sexuali sintetici la evaluarea nivelului

populaţiilor unor molii (Lepidoptera: Tortricidae) dăunătoare plantaţiilor vitipomicole din

România. Analele ICPP, vol. XX, p. 117-126.



51

4. Utilizarea feromonilor în prognoza şi combaterea microlepidopterelor din pomicultură

Autor: Rada ISTRATE

Importanţa utilizării capcanelor feromonale

Feromonii sexuali, incluşi în ultimele două decenii în sistemele de combatere biologică a

insectelor dăunătoare, servesc la avertizarea tratamentelor chimice şi stabilirea exactă a ariei de

răspândire şi la supravegherea nivelului populaţiilor microlepidopterelor dăunătoare din

pomicultură.

Cu toate că la Institutul de Cercetări în Chimie Raluca Ripan – Cluj Napoca au fost

omologate 35 de feromoni pentru avertizarea, supravegherea şi combaterea insectelor dăunătoare

din livezi, plantaţii de viţă de vie, culturi de câmp, depozite şi silvicultură, ritmul utilizării

acestora în producţie este foarte redus.

Importanţa utilizării feromonilor a fost demonstrat în numeroase lucrări elaborate de

cercetători din diferite institute din ţară: Iacob M. (1977, 1979), Susea S. (1985), Drosu S. (1993,

2001), Rosca I, Istrate R. (2004, 2005, 2006, 2007), totuşi considerăm să trebuie să menţinem în

actualitate importanţa utilizării feromonilor sexuali în programele de combatere integrată, în

special în pomicultură.

Feromonii ca mijloc tehnologic reprezintă un factor de integrare în arsenalul mijloacelor

moderne de protecţie a plantelor având posibilitatea, alături de celelalte mijloace, să acţioneze pe

cale nepoluanta şi selectiva în limitarea populaţiilor de dăunători sub limita economica ceruta de

producţia agricola. Deşi funcţiile biologice ale feromonilor în comportamentul insectelor au fost

descoperite încă de mult timp, totuşi valorificarea acestora ca mijloc de combatere s-a realizat în

ultimul deceniu.

Feromoni sexuali, sunt substanţe odorante emise de un singur sex pentru a atrage indivizi

de sex opus în vederea împerecherii, constituind astfel factorul esenţial pentru supravieţuirea şi

perpetuarea speciei.



52

Prin cercetări laborioase efectuate în ultimul deceniu au putut fi izolaţi, identificaţi şi

reproduşi prin sinteza în laborator feromoni sexuali pentru numeroase specii de insecte. Cele mai

multe specii care produc feromoni sexuali aparţin ordinului Lepidoptera, familia Tortricidae

(viermii fructelor). Feromonii sexuali sunt produşi în general de femele şi au rol în orientarea şi

apropierea masculilor de la distanţe mari. Datorită puterii de atracţie a feromonilor sexuali,

aceştia au devenit foarte valoroşi în detectarea şi estimarea populaţiilor de insecte şi chiar în

acţiunea directă de combatere.

Primele sinteze de atractanţi sexuali în România, au fost realizate de către Institutul de

Chimie din Cluj-Napoca şi experimentate biologic în cadrul laboratorului de Zoologie Agricolă

din Institutul de Cercetări pentru Protecţia Plantelor şi în unele laboratoare de specialitate din mai

multe ţări, performanţele tehnice fiind comparabile cu ale produselor străine atât sub aspectul

eficienţei cât şi al selectivităţii. Feromonii sunt utilizaţi sub diferite forme de condiţionare în

raport cu scopul urmărit. Astfel pentru funcţia atractantă, se utilizează capsule cu feromoni

plasate în capcane. Pentru aceasta, feromonul se impregnează în capsule de cauciuc, material

plastic poros sau PVC, de forme diferite (circulare sau poliedrice) cu mărimea cuprinsă între 0,5

– 2 cm. Capcanele se confecţionează din material plastic sau carton special impermeabil.

Utilizarea feromonilor în protecţia plantelor a demonstrat în scurt timp, prin numeroase

cercetări efectuate asupra mai multor specii de dăunători, rolul lor determinant în sistemul de

luptă integrată. Cea mai importantă funcţie din acest punct de vedere o constituie aprecierea pe

care o oferă utilizarea feromonilor în stabilirea momentelor de aplicare a tratamentelor. Printr-o

supraveghere continuă a populaţiilor din plantaţiile pomicole, feromonii pot determina reducerea

substanţială a numărului de tratamente sau în unele cazuri chiar suprimarea totală a acestora.

Prezenţa feromonilor în livadă oferă informaţii utile asupra prezenţei dăunătorilor, a frecvenţei de

răspândire a acestora, oferind în acest fel elemente de prognoză a apariţiei în zona în care a fost

depistat sau în zonele limitrofe.



53

Materiale feromonale

Capcanele feromonale livrate de către Institutul de Chimie Raluca Ripan, Cluj-Napoca,

constau în ambalaje care conţin:

- Feromonul propriu-zis prezentat sub forma de dispenseri sau evaporatoare (dopuri de

cauciuc sau suporturi textile impregnate cu feromoni) închise ermetic în hârtie metalizată

sau cerată, în număr de 6 bucăţi;

- Capcane feromonale de formă tetratrap (10 placi cu clei şi 3 placi fără clei), îmbinate

după figura de mai jos.

- Agrafe pentru fixarea plăcilor cu clei si a celor fără clei;

- Sârme pentru susţinerea capcanelor în coroana pomilor.

Manipularea capcanelor feromonale

- montarea capcanelor se realizează în câmp, însă se va avea grijă ca în timpul manipulării

şi transportului, stratul de clei să se menţină curat pentru a-şi păstra calităţile adezive;

- aşezarea capsulei feromonale în centru plăcii adezive se realizează cu ajutorul unei

pensete sau spatule pentru fiecare feromon. La schimbarea feromonului se va utiliza altă

pensetă sau se va curăţa cea utilizată cu un solvent (benzen, toluen, clorură de metilen)

apoi se va spăla cu apă şi detergent;

- după schimbarea plăcilor sau feromonilor, acestea vor fi scoase din cultură şi distruse prin

ardere sau îngropare în sol pentru a nu se crea puncte de concurenţă cu momelile din

capcanele instalate;

- capcanele pentru capturarea aceleiaşi specii vor fi amplasate la distanţe de minimum 50 m

între ele;

- pentru capturarea speciilor diferite, capcanele vor fi amplasate la distanţe de cel puţin 20

m între ele;

- amplasarea capcanelor în coroana pomilor se realizează la înălţimea de 1,5-3 m, într-o

zonă umbrită şi degajată de ramuri şi frunze pentru a asigura accesul cât mai bun al

insectelor atrase (fig. 27);

- schimbarea capsulelor feromonale cu altele noi se face la 6 săptămâni, iar decolmatarea

plăcilor adezive (cu fluturi capturaţi) se face săptămânal.



54

Fig. 27 – Amplasarea capcanelor feromonale (original).

Întreţinerea capcanelor feromonale

La fiecare observaţie vor fi scoase din stratul de clei toate insectele capturate, precum şi

alte corpuri (fragmente de muguri, frunze, ramuri) intrate în capcane. În cazul în care suprafaţa

cleioasă este încărcată cu praf, cu ajutorul unei spatule se va reactiva cleiul prin amestecarea şi

redistribuirea acestuia.

Adunarea şi conservarea capcanelor

La terminarea perioadei de observaţie, toamna, capcanele şi momelile vor fi scoase din

culturi şi se vor distruge prin ardere. Elementele de fixare şi asamblare, precum şi plăcile

superioare pot fi curăţate cu ajutorul unui solvent organic (benzen, toluen, benzină, clorură de

metil), spălate apoi cu apă cu detergent şi refolosite în anul următor, însă numai pentru capturarea

aceleiaşi specii.

Lista feromonilor utilizaţi în plantaţiile pomicole (măr, păr, prun )

Cod Denumirea produsului

Specia Forma de prezentare

1 AtraPOM Cydia pomonella (viermele merelor) Set 2 AtraFUN Cydia funebrana (viermele prunelor) Set 6 AtraRET Adoxophyes reticulana (molia pieliţei fructelor) Set 11 AtraVIR Tortrix viridana Set 7 AtraNUB Hedya nubiferana (molia verde a mugurilor) 17 AtraBlanc Phyllonorycter blancardella (minierul marmorat) Set 19 AtraPOD Archips podana (molia mugurilor şi fructelor) Set 26 AtraSCIT Leucoptera scitella (molia minieră circulară) Set



55

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Cydia pomonella, şi stabilirea

necesităţii aplicării tratamentelor de combatere

Fermonon specific pentru cultura de măr, păr şi gutui, cu denumirea produsului AtraPOM.

Amplasarea capcanelor feromonale în plantaţiile pomicole se efectuează cu 1-2 săptămâni

înainte de apariţia adulţilor în coroana pomilor: sudul ţării (Dobrogea, Muntenia, Oltenia, sudul

Moldovei) – 20 aprilie -10 septembrie; celelalte regiuni – 1 mai -10 septembrie. Pentru suprafeţe

uniforme ca altitudine, se amplasează câte o capcană pentru fiecare 5 ha, la o distanţă de minim

20 m între ele. Pentru livezi cu diferenţe mari de altitudine, se organizează câte un punct de

observaţie compus din 3 capcane situate la 50 m între ele.

Observaţiile se execută de 2-3 ori pe săptămână, se notează numărul fluturilor capturaţi şi

se scot din clei. Absenţa capturilor semnifică inexistenţa riscului de atac, şi deci inutilitatea

aplicării unui tratament chimic, iar prezenţa fluturilor capturaţi indică prezenţa riscului de atac şi

deci necesitatea aplicării unor tratamente chimice în funcţie de pragul economic de dăunare

(PED).

În cazul speciei Cydia pomonela (viermele merelor), PED este pentru prima generaţie

(începutul lunii mai-începutul lunii iunie) de 4-5 fluturi/ha/săptămână sau de 2

fluturi/ha/săptămână timp de două săptămâni consecutiv. Pentru cea de-a doua generaţie (iunie-

august), tratamentele se vor aplica la stingerea sau depăşirea pragului de 2 fluturi/ha/săptămână.

Exemplu. Viermele merelor (Cydia pomonella L.) este considerat cel mai periculos

dăunătorul al livezilor de măr, determinând anual pagube importante de producţie, atât cantitative

cât şi calitative. Rezerva biologică a acestei specii a scăzut considerabil faţă de anii anteriori,

datorită eficacităţii tratamentelor efectuate la momente optime. La fiecare observaţie fluturii

capturaţi au fost scoşi de pe placa cleioasă (fig. 28).

Fig. 28 – Fluturi capturaţi în capcana feromonală AtraPOM



56

În figura 29 este prezentată dinamica zborului speciei Cydia pomonella L., pe parcursul

anului 2007 în livada de la U.Ş.A.M.V.-Bucureşti. Se observă că această specie a prezentat o

populaţie scăzută, ajungând la un maxim de zbor de 23 fluturi/capcană în prima generaţie şi de 29

fluturi/capcană în generaţia a doua. Tratamentele recomandate pentru combaterea viermelui

merelor în cazul de faţă este de câte unul pentru fiecare generaţie.

6

23

2 2 0 0 0 4 4

29

0010203040

18.V

31.V

09.V

I18

.VI04

.VII06

.VII18

.VII27

.VII31

.VII

04.IX 04

.X

Nr adulti/capcana

Fig. 29 – Curba de zbor a speciei Cydia pomonella L. (viermele merelor)

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Cydia funebrana, şi stabilirea


Fermonon specific pentru cultura de prun, piersic şi cais cu denumirea produsului

AtraFUN (fig. 30).

Perioada de capturare: sudul, şi vestul ţării (Dobrogea, Oltenia, Banat, sudul Moldovei),

15 aprilie – 15 septembrie; celelalte regiuni: 20 aprilie – 10 septembrie.

Fig. 30 – Fluturi capturaţi în capcane feromonale AtraFUN



57

Exemplu. Viermele prunelor (Cydia funebrana Tr.) este unul din cei mai periculoşi

dăunători ai prunului, întâlnindu-se în toate zonele ţării, cu preponderenţă în livezile neîngrijite,

astfel că în anii favorabili înmulţirii, pagubele produse pot să ajungă, la soiurile sensibile, la peste

70 % din recoltă (Şuta Victoria, 1975).

În anul 2008, în perioada mai-iulie, nivelul populaţiei speciei Cydia funebrana a

determinat succesiunea primelor două generaţii ale dăunătorului. Prima generaţie a prezentat un

maxim de zbor de 96 de fluturi/capcană/săptămână la începutul lunii iulie (fig. 31).

Cydia funebrana

2642 45 42

52 59

96

3422

67

020406080

100120

15 m

ai

21 m

ai

28 m

ai

6 iun

ie

13.iu

nie

20 iu

nie1 i

ulie

11iul

ie

18 iu

lie

25 iu

lie

nr. capturi/capcana

Fig. 31 – Curba de zbor a speciei Cydia funebrana (viermele prunelor)

Se recomandă aplicarea câte un tratament chimic pentru fiecare generaţie, până când

populaţia se reduce la un nivel redus, sub pragul economic de dăunare.

Astfel, în cursul lunii mai, în cazul în care temperatura crepusculară este mai mare de

14°C, valoarea pragului este de 5 masculi/capcană/zi.

În prima jumătate a lunii iunie, acest prag se diminuează la 2-3 masculi/capcană/zi, iar din

data de 15 iunie până la sfârşitul lunii august, pragul se reduce la 1 mascul/capcană/zi.

Pragul economic de dăunare este de 1-2 fluturi/capcană/săptămână sau 2-3 % fructe

atacate.



58

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Adoxophyes reticulana, şi

stabilirea necesităţii aplicării tratamentelor de combatere

Fermonon specific pentru cultura de măr, păr, piersic şi prun, cu denumirea produsului

AtraRET.

Perioada de capturare: sudul ţării şi vestul ţării (Dobrogea, sudul Moldovei, Muntenia,

Oltenia, Banat, Crişana) – 20 mai – 10 septembrie; celelalte regiuni: 25 mai – 10 septembrie.

Exemplu. Pe parcursul anului 2008 absenţa fluturilor speciei Adoxophyes reticulana

(molia pieliţei fructelor) în capcanele feromonale semnifică inexistenţa dăunătorului în plantaţie,

şi deci inutilitatea aplicării unor tratamente chimice (fig. 32).

Adoxophyes reticulata

0 0 0 0 0 0 0 0 0 000,20,40,60,8

1

15 m

ai

21 m

ai

28 m

ai

6 iun

ie

13.iu

nie

20 iu

nie1 i

ulie

11iul

ie

18 iu

lie

25 iu

lie

nr. capturi/capcana

Fig. 32 – Curba de zbor a speciei Adoxophyes reticulana (molia pieliţei fructelor)

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Phyllonorycter blancardella,

şi stabilirea necesităţii aplicării tratamentelor de combatere

Fermonon specific pentru cultura de măr şi păr cu denumirea produsului AtraBLANC.

Apariţia adulţilor speciei Phyllonorycter blancardella (minierul marmorat) în livadă

începe de la jumătatea lunii aprilie, înregistrând zborul maxim la înflorirea mărului.

Utilizarea feromonului se recomandă a fi instalat în livadă în sudul şi vestul ţării între 25

martie – 1 septembrie, iar în celelalte zone între 1 aprilie - l septembrie. Pentru observaţii este

necesar utilizarea unei lupe cu putere de minimum 3-5 X, întrucât fluturii sunt de dimensiuni

mici, de 5-6 mm cu aripile strânse (fig. 33 şi fig. 34).



59

Fig. 33 – Phyllonorycter blancardella Fig. 34. - Fluturi capturaţi în capcana feromonală

Exemplu. Pe parcursul anului 2008, apariţia fluturilor în livadă a fost semnalată începând

cu luna mai, cu un număr de 5 adulţi /capcană în data de 15 mai. Numărul capturilor a crescut

eşalonat până la 389 fluturi/capcană în prima decadă a lunii iunie, după care scade la 215

adulţi/capcană în ultima decadă a lunii iunie. Pe parcursul lunii iulie a prezentat un maxim de

zbor de 1876 fluturi/capcană (11 iulie), astfel încât până la sfârşitul lunii să scadă la 167

capturi/capcană /săptămână (fig. 35).

Phyllonorycter blancardella

5 134276 288 215

533

1876

642

167

389

0

500

1000

1500

2000

15 m

ai

21 m

ai

28 m

ai

6 iun

ie

13.iu

nie

20 iu

nie1 i

ulie

11iul

ie

18 iu

lie

25 iu

lie

nr. capturi/capcana

Fig. 35 – Curba de zbor a speciei Phyllonorycter blancardella (minierul marmorat)

Specia Phyllonorycter blancardella (minierul marmorat) dezvoltă 3-4 generaţii pe an,

prima generaţie se dezvoltă în perioada aprilie-iunie, generaţia a doua în iunie-iulie, a treia

generaţie în iulie-august, iar a patra (acolo unde există) de la sfârşitul lunii august pană în aprilie

anul următor.

Se recomandă să se efectueze câte un tratament chimic cu acţiune sistemică pentru fiecare

generaţie, după maximum curbei de zbor.



60

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Archips podanus, şi stabilirea


Feromon specific pentru cultura de măr, păr, prun, cais cu denumirea produsului

AtraPOD.

Exemplu. Molia mugurilor şi fructelor (Archips podanus Scop.) este considerată specie de

importanţă secundară în livezile de măr, ceea ce a demonstrat şi capcanele feromonale AtraPOD,

prin capturile foarte reduse înregistrate numai în luna mai de numai 11 adulţi/capcană (fig. 36).

Putere mare de atracţie pentru acest feromon a manifestat specia Ypomomeuta malinella Zell., în

lunile iunie şi iulie. Se recomandă aplicarea unui tratament chimic la 6-7 zile după maxumul

curbei de zbor.

10

0 0 0 000 01

II II X0 004

33

6

20

40 0 0 00

V05

101520253035

18.V

31.

09.V

I18

.VI

04.V

II

06.V

II

18.V

II

27.V

31.V

04.I

04.X

Nr adulti/capcana Yponomeuta malinella

Fig. 36 – Curba de zbor a speciei Archips podanus (molia mugurilor şi fructelor)



61

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Hedya nubiferana, şi stabilirea


Feromon specific pentru cultura de măr, păr, gutui, prun, piersic cu denumirea produsului

AtraNUB.Perioada de capturare: sudul ţării, 20 mai -1 august; celelalte regiuni: 25 mai -1 august.

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

68

137

26

84

28

245

460 65 18

020406080

100120140160180200220240260

18.V31.V

09.VI

18.VI

04.VII

06.VII

18.VII

27.VII

31.VII

04.IX04.X

Nr adulti/capcana Tortric idae

Fig. 37 – Curba de zbor a speciei Hedya nubiferana (molia verde a mugurilor)

Molia verde a mugurilor (Hedya nubiferana Haw.) a fost inexistentă în coroana pomilor însă în

capcana feromonală AtraNub au fost atrase mai multe specii de Tortricidae (Cydia funebrata Tr., Cydia

molesta L., Cydia pomonella L.).

În cazul în care se constată prezenţa capturilor, se trasează curba de zbor, iar înregistrarea

unui număr mare de fluturi necesită aplicarea unui tratament chimic în intervalul 6-10 zile după

maximul curbei de zbor, care se repetă după 10-14 zile.

Acţiunea de supraveghere a nivelului populaţiei speciei Tortrix viridana, şi stabilirea


Feromon specific pomilor fructiferi, stejar, carpen, ulm, mesteacăn cu denumirea

produsului AtraVIR.

Exemplu. Molia verde a stejarului (Tortrix viridana L.) a avut o singura apariţie, însă

feromonul AtraVir a atras în capcană alte specii de microlepidoptere din Tortricidae (fig. 38).



62

00

6 6

11 12

7

00

0 0 00 0 0 0 0 0 0 0 0

102468

101214

18.V

31.V

09.VI

18.VI

04.VII

06.VII

18.VII

27.VII

31.VII

04.IX 04

.X

Nr adulti/capcana Tortricidae

Fig. 38 – Curba de zbor a speciei Tortrix viridana (molia verde a stejarului)

Metodologia de urmărire a dinamicii populaţiilor de dăunătoare cu ajutorul capcanelor cu

feromoni, a permis stabilirea unor modele matematice care să permită calculul numărului de

generaţii şi stabilirea importanţei economice comparative a fiecărei generaţii a dăunătorului în

cursul unui an.

BIBLIOGRAFIE

1. Drosu Sonica, 1993 – Utilizarea feromonilor în combaterea integrată a dăunătorilor din

România. Testarea mijloacelor de protecţie a plantelor, vol. XII, p. 27-35;

2. Iacob Maria, 1977 - Acţiunea feromonilor sexuali de sinteză în avertizarea tratamentului de

combatere a unor dăunători ai plantelor pomicole şi viticole. Anuale ICPP. Bucureşti, vol.

XII. p. 126-215;

3. Iacob Maria; N. Iacob, 1979 – Utilizarea feromonilor în prognoza şi combaterea dăunătorilor

plantelor cultivate;

4. Istrate Rada - Dinamica speciei Cydia funebrana Tr., şi aplicarea elementelor de prognoză în

perioada 2002-2003. Lucrările ştiinţifice, U.S.M.V.B., seria A, vol. XLVII, 2004;



63

5. Istrate Rada, Rosca I. - Studii privind dinamica microlepidopterelor din livezile de măr, cu

ajutorul capcanelor feromonale, din zona Bucureşti - Lucrări Ştiinţifice, Vol. 50, seria

Agronomie, Iaşi, 2007;

6. Istrate Rada, Roşca Ioan - Monitoring of populations form CYDIA POMONELLA L.

(Lepidoptera: Tortricidae) species using the feromonal traps between 2004-2005 -

European Society for New Methods in Agricultural Research, Iasi Agricultural

University, 2006.

7. Istrate Rada, Roşca I. – Monitoring of plum micro Lepidoptera population pest by pheromone

traps. European Society for New Methods in Agricultural Research, Novi Sad, Serbia and

Montenegro Agricultural University 2004;

8. Istrate Rada - The researches regarding plums worm control (Lepidoptera: Tortricidae)

within plum orchards in Romania (European Society for New Methods in Agricultural

Research, Viterbo Agricultural University 2003);87. Roşca I., Sonica Drosu ,Elena. Bratu,

2001 - Entomologie horticolă specială. Editura didactică şi pedagogică, R.A., Bucureşti;

9. Susea Sonica, 1985 – Utilizarea feromonilor sexuali sintetici la evaluarea nivelului

populaţiilor unor molii (Lepidoptera: Tortricidae) dăunătoare plantaţiilor vitipomicole

din România. Analele ICPP, vol. XX, p. 117-126;



64

5. Fauna utilă din livada de măr

Autor: Ioan Roşca

De importanţă majoră, în condiţiile actuale, când se pune un accent tot mai mare pe

agricultura ecologică, favorizarea înmulţirii duşmanilor naturali (paraziţi şi prădători), ai

păduchelui lânos (Aphelinus mali), ai viermelui merelor (Trichogramma embryophagum), ai

păduchelui ţestos din San Jose (Prospaltella perniciosi), ai altor specii dăunătoare prin aplicarea

raţională de tratamente chimice de combatere, numai atunci când este strict necesar şi folosirea,

acolo unde este posibil a pesticidelor selective, capătă o importanţă semnificativă. Atunci când

există posibilitatea alegerii se recomandă stropirea pomilor cu biopreparate pe bază de

microorganisme patogene, la înregistrarea apariţiei unor specii de omizi defoliatoare. Instalarea

capcanelor cu feromoni pentru stabilirea curbei de zbor a lepidopterelor dăunătoare şi aplicarea

tratamentelor de combatere be baza indicaţiilor acestor capcane, duce la protejarea faunei utile.

Este de dorit crearea unor condiţii optime de înmulţire şi activitate a speciilor entomofage,

Prospaltella perniciosi, Aphelinus mali, Trichogramma spp., (parazitoizi), Chrysopidae,

Carabidae, Coccinellidae, Syrphidae, Cecidomyiidae, Leucospidae (prădătoare) pentru

distrugerea afidelor, păduchelui lânos şi viermilor fructelor. Se poate practica, importarea unor

paraziţi, sau răspândirea unor specii entomofage-Prospaltella perniciosi, Aphelinus mali,

Trichogramma spp., pentru combaterea pe cale biologică a păduchelui ţestos din San Jose,

păduchelui lânos şi viermelui merelor.

Urechelniţele. Dintre urechelniţe, ce au corp aplatizat şi abdomenul terminat printr-o

pereche de cleşti, considerate uneori pe nedrept dăunătoare, deseori se întâlnesc în livezi,

urechelniţele cu dungi (Labiduridae), insecte robuste, maro-roşcate şi uneori aripate, cea mai

mare specie europeană este Labidura riparia, recunoscută după talia mare şi dungile

longitudinale maro închis pe pronotum şi elitre, cleştii posteriori mai puţin curbaţi ca cei de la

urechelniţele obişnuite (Forficulidae), al căror reprezentant, cunoscut şi uneori temut pentru

accidentele pe care le poate produce ascunzându-se chiar în urechile oamenilor, sfredelitorul

urechilor sau urechelniţa (Forficula auricularia), brună-închisă, cu antene filiforme, aripi



65

anterioare (elitre) mici, maronii, mai dure, ce acoperă aripile posterioare membranoase,

semicirculare, pliate complex, cu cleşti puternic curbaţi la masculi, mai drepţi la femele (fig. 39).

Prădătoare, parţial sau în întregime, sunt insecte nocturne ce se ascund sub resturi în

timpul zilei, se hrănesc cu alte insecte mai mici, trăiesc în stratul superficial al solului, sub scoarţa

copacilor sau în crăpăturilor rocilor, provocând ocazional, pierderi la unele specii de legume,

cereale şi fructe.

Fig. 39 - Urechelniţa (după www.carpati.org/....jpg)

Neuropterele (Ordinul Neuroptera) cuprinde familia Hemerobidae, insecte sunt de talie

mică sau moderată gri, brune sau negre cu aripi transparente, obişnuite în copacii cu frunze

căzătoare, grădini, preferă vegetaţia joasă, adulţii şi larvele sunt prădători pentru acarieni şi

insecte cu corpul moale ca păduchi sau pureci, păduchi ţestoşi, în cursul vieţii sale un Hemerobid

consumă mai multe milioane de afide, adulţii sunt în general activi de la apusul soarelui şi se

ascund ziua în vegetaţii, familia Chrysopidae, seamănă mult cu Hemerobiidele, aripile lor sunt de

culoare verde şi bleu, ochii sunt aurii, roşii intens sau arămiu cu reflexe metalice care par că

strălucesc, foarte comune şi se întâlnesc în toate tipurile de vegetaţie locuite de prada lor, adulţii

ca şi larvele lor sunt prădători, sunt nocturne, ouăle sunt depuse pe vegetaţii la extremitatea unor

filamente lungi şi delicate de mucus, fiecare ou pe pedunculul său, larva este scurtă, cu

mandibulele fine şi încurbate, larvă galbenă, albă sau verzuie cu pete brune sau negricioase,

implantează resturile golite ale prăzilor sale pe perii de pe spatele său, adlulţii hibernează deseori

în locuinţe şi sunt atraşi de lumină (fig.40). Chrysopa carnea este crescută şi utilizată pentru

controlul biologic.

http://www.carpati.org/....jpg



66

A B C

Fig. 40 - Chrysopa carnea: A - adult (original); B – ou (www.biosurvey.ou.edu/ okwild/misc/glegg.html); C – larvă (www.ladybugindoorgardens.com)

Ploşniţele (fig. 41). Insecte cunoscute mai ales ca dăunătoare, dar există grupuri (familii)

de ploşniţe prădătoare, utile. Anthocoridele, aplatizate brune sau negricioase cu pete, corpul neted

acoperit cu perişori fini, trăiesc pe flori, dar se găsesc şi sub scoarţă, în coronamentul pomilor,

adulţii şi larvele vânează insecte mici, aspiră substanţele din ouă, larvă şi nimfă, foarte utile ca

prădători ale insectelor dăunătoare. Cele mai cunoscute şi răspândite aparţin genurilor Orius şi

Anthocoris. Nabidele, brune sau de culoarea paiului, cu pete, numeroase specii au aripi

dezvoltate, altele au aripi reduse, sunt carnivore feroce care vânează păduchi, pureci şi numeroase

insecte cu corpul moale pentru a aspira substanţele lor, cele mai cunoscute fiind specii ale

genurilor Nabis si Hymacerus. Pentatomidele, ovale, pot avea culori vii, se găsesc pe ierburi,

arbuşti şi arbori într-o mare varietate de habitate, Zicrona caerulea este un exemplu de specie

prădătoare care se hrăneşte cu coleoptere şi omizi.

A B C D

Fig. 41 – Ploşniţe: A- Anthocoris spp. (http://www.bioproduction.dk/images/...jpg); B- Orius spp. (www.inta.gov.ar/ imyza/info/gal/orius.htm); C- Nabis pseudoferus (original);

D - Zicrona coerulea (http://www.gardensafari.net/...jpg)

http://www.ladybugindoorgardens.com/

http://www.bioproduction.dk/images/...jpg



67

Viespile parazite. Insecte mai puţin cunoscute, se caracterizează prin faptul că sunt

parazite pe diferite stadii de dezvoltare a insectelor dăunătoare. Ihneumonidele, sunt solitare şi

foarte comune, se găsesc peste tot, cu antenele lungi, femela detectează păianjenii şi insectele

gazdă în care sau pe care depune ouăle, gazdele principale sunt în general larvele de insecte,

parazitate cu ajutorul ovipozitorului foarte lung introdus în gazde. Cele mai cunoscute specii

aparţin genurilor Pimpla, Ophion, Lissanota şi Ichneumon (fig. 42). Braconidele, se găsesc

practic peste tot şi parazitează alte insecte, omizile de fluturi sunt deseori parazitate, toate stadiile

larvare sunt susceptibile să fie atinse de aceaste parazitoide, femela depune ouăle pe sau în corpul

insectei, păduchii de pom “mumifiaţi” lipiţi de frunziş sunt dovada activităţii braconidelor,

genurile Bracon, Apantales, Meteorus, Oraon sunt cele mai răspândite. Scelionidele si

trichogramatidele sunt viespii mici ce parazitează în general ouăle de insecte dăunătoare, se

găsesc în număr mare în asociaţie cu gazdele lor. Dintre scelionide, speciile genului Trimorus

sunt specializate în ouăle de coleoptere, cele de Telenomus în cele de fluturi de noapte.

Reprezentanţii familiei Trichogramatidae sunt prezente în numeroase habitate terestre şi acvatice

în asociaţie cu gazda lor, speciile acestei familii parazitează ouăle altor insecte (fluturi diurni şi

nocturni, coleoptere, păduchi de lemn, tripşi, muşte şi viespi). Numeroase specii ca

Trichogramma sunt folosite în controlul biologic al lepidopterelor dăunătoare.

Fig. 42 - Ichneumon (după www.dkimages.com)

Coleopterele. Dintre gândaci, coleopterele răpitoare cu importanţă, sunt cuprinse în

familiile Carabidae şi Coccinelidae. Carabidele (fig. 43) sunt brune sau negre, mate sau lucioase

cu reflexe metalice şi prezintă o mare varietate de mărimi şi de formă diferite, majoritatea

aplatizate, cu striuri şi puncte pe elitre, trăiesc pe sol, adulţii şi larvele sunt carnivore şi consumă

nevertebrate moarte sau vii, speciile genului Calosoma vânează omizile de pe arbori, comune

sunt speciile genurilor Carabus, Calosoma, Harpalus, Pterostichus, utile în controlul biologic al

insectelor dăunătoare.

http://www.dkimages.com/



68

A B C D

Fig. 43 – Carabide: A - Carabus; B - Calosoma; C - Pterostichus; D - Harpalus (original)

Coccinellidae (fig. 44) sau buburuzele sunt cunoscute de toată lumea, rotunde sau ovale,

aproape hemisferice, se găsesc peste tot unde se găsesc în abundenţă prăzile lor, adulţi şi larvele

lor sunt prădători feroce pentru insecte cu corp moale, îndeosebi păduchi, cu picioarele bine

dezvoltate, larvele sunt foarte mobile în căutarea coloniilor de păduchi de pom de pe plantele

gazdă, buburuzele au importanţă vitală în reglarea populaţiilor de insecte dăunătoare, genurile

Adalia, Coccinella sunt cele mai cunoscute şi răspândite.

A-1 A-2 B C

Fig. 44 – Coccinelide (buburuze): Coccinella 7 punctata 1-adult, 2-larvă; B - Propylea quatordecimpunctata; C - Adalia 10 punctata (original)

Muştele. Dintre muştele utile, cele mai cunoscute sunt Syrphidele (fig. 45), al căror adult

se hrăneşte cu polen şi nectar, în timp ce la cele mai multe larve sunt carnivore, asemănătoare cu

râmele au numeroase specii dintre care cele de Syrphus, sunt consumatoare vorace al păduchilor

de pomi pe care îi consumă cu miile, cu toată asemănarea cu albinele şi viespilor, aceste insecte

nu înţeapă.



69

A B

Fig. 45 – Sirphydae: A- Episyphus balteatus; B- Volucella pellucens (original)

Dintre arahnide (păianjeni), ordinul acarina, speciile din genurile: Phytoseiulus sp.,

prădătoare ale diferitelor stadii ale păianjenului roşu comun (Tetranicchus urticae) şi Typhlodromus

sp., prădător al diferitelor stadii ale păianjenilor pomilor.

Speciile prădătoare dintre insecta aparţin ordinelor: Neuroptera, din care face parte

Chrysopa perla, care se hrăneşte cu acarieni, afide şi coccide; Heteroptera, din care cităm Nabis sp.,

răpitoare ce se hrăneşte cu cu ouă, larve şi adulţi ai diferiţilor dăunători acccesibili, în special afide;

Coleoptera, reprezentat prin numeroase specii de Carabidae (Carabus sp.), prădătoare de omizi

defoliatoare, Coccinelidae (buburuza, Coccinella 7-punctata) prădătoare în special de afide şi

coccide; Diptera, oferă specii încadrate în familia Syrphidae (Syrphus pyrasti, S. bifasciatus),

prădătoare în special de afide, etc..

Amfibienii (broastele), în special broasca râioasă (Bufo viridis) şi reptilele (şerpi, vipere) se

hrănesc în mare parte cu insecte şi alte specii de animale dăunătoare.

Păsările insectivore joacă un rol deosebit în distrugerea diferitelor stadii de dezvoltare

ale insectelor dăunătoare. Printre speciile cele mai importante din acest punct de vedere se

numără: piţigoiul, graurul, cucul, ciocănitoarea, striga, şorecarul, cucuveaua etc.

Multe din păsările mici cunoscute sunt folositoare şi se cer protejate, fie prin împiedicarea

distrugerii cuiburilor, fie prin instalarea unor cuiburi care să favorizeze populaţiile de păsări.

Printre cele mai folositoare păsări se numără piţigoiul şi cucul.



70

Cuculus canorus (cuc), de 33 cm lungime (fig. 46), comun în toate tipurile de habitate,

mai ales în paduri, sau în apropierea acestora, de la câmpie până la munte, evită zonele

frecventate de om, fiind destul de sperios. Cucul consuma frecvent larvele paroase de fluturi,

hrana cucilor constă, în insecte, păianjeni, tot felul de viermişori, miriapode şi mai ales omizi

mari (aşa-numitele “omizi paroase”, care nu sunt consumate de alte păsări), din acest motiv,

cucul este o pasăre folositoare, care merită a fi protejată, deoarece curăţă copacii de omizi.

Fig. 46 – Cucul (http://out4awalk.com/cucul-cuculus-canorus/)

Piţigoii (fig. 47) sunt păsări deosebit de utile şi care se pot proteja chiar prin constriurea

unor cuiburi artificiale (fig. 48).

Parus caeruleus (pitigoi albastru), de 12 cm lungime, se întâlneşte frecvent în pădurile

Deltei Dunării, dar şi în toate pădurile din ţară, urcând pe văile râurilor până în zona coniferelor.

Capul este albastru, spatele verzui, iar pieptul şi pântecele galben-verzui. Cuibăreşte în scorburi

naturale ori în cuiburi părăsite de ciocănitori etc. Depune ponta prin martie—aprilie. Ouăle, în

număr de 8—10, sunt albe, cu mici dunguliţe brun-roşcate şi sunt clocite numai de femelă, circa

13—14 zile. Piţigoiul albastru este sedentar la noi.

Parus cristatus (piţigoiul moţat), este o pasare cu lungimea de 12 cm, intre pitulice si

vrabie, cafeniu-cenusiu pe spate, galben pe flancuri, capul este pestrit, avand un mot indreptat

spre spate, se hraneste cu insecte, larve, ponte.

Parus major (piţigoiul mare) Pasăre mică şi vioaie, cu pene negre pe piept, albastru-

verzui şi cenuşii pe spate, galbene pe pântece; Aceasta pasare se gaseste aproximativ oricunde in

tara, dar lumea cum nu se uita mai atenta la ei, vad o pasare mica asta insemnand"vrabie" acesti

pitigoi au nevoie de ajutorul nostru in timpul iernii, ii putem ajuta si punand pe o ramurica o

bucata de slanina legata cu o ata, si in 2 zile veti vedea cum minunatiul pitigoi mare . pitigoiul

mare se deosebeste de ceilalti pitigoii prin gunga neagra de pe piept.

http://out4awalk.com/cucul-cuculus-canorus/



71

A B C

Fig. 47 – Piţogoii: A-Piţigoiul albastru (http://www.hlasek.com/); B-Piţigoiul mare (faracuvinte.forumgratuit.ro/. ../pitigoii-t21.htm); C-Piţigoiul moţat (www.emotionjura.com/

photooiseauhiver.html)

A B

Fig. 48 – Cuiburi: A-Cuib Montana; B- Cuib Foresta (www.shopsor.ro) Cuibul Montana este potrivit pentru speciile de pitigoi de talie mica, precum: pitigoiul

albastru, pitigoiul sur, pitigoiul motat sau pitigoiul de bradet, poate fi legat direct de trunchiurile

arborilor sau suspenda de un cui, prevazut cu sistem de aerisire si drenare, precum si cu o usa de

deschidere pentru curatare si ingrijire. Cuibul Foresta este confectionat pentru a adaposti muscari,

pitigoi mari sau vrabii de casa, montat prin legare directa (cu o sarma) de trunchiurile arborilor

sau poate fi fixat intr-un cui, prevazut cu sistem de aerisire si drenare, precum si cu o usa de

deschidere pentru curatare si ingrijire.

Mamiferele joacă un rol important în reducerea numărului de insecte şi rozătoare dăunătoare

agriculturii, dintre acestea se remarcă activitatea folositoare a liliacului, ariciului, nevăstuicii,

dihorului, bursucului etc., animale ce se cer protejate.

Succinta prezentare a principalilor paraziţi şi prădători redă numai parţial rolul şi imensul

potenţial pe care îl au zoofagii în menţinerea unui echilibru biologic în biocenoze în general şi în

http://www.hlasek.com/

http://www.shopsor.ro/



72

agrocenoze în special. Este suficient să amintim că nu există specie de dăunător agricol care să nu

aibă paraziţi şi să fie atacată de dăunători. Existenţa zoofagilor nu înseamnă automat reducerea sau

menţinerea sub control a dăunătorilor, deoarece ei sunt interconectaţi în cadrul lanţurilor trofice şi

nivelul populaţiilor oscilează cu amplitudini mai mici sau mai mari în jurul unui nivel de referinţă.

Lupta biologică presupune două aspecte distincte atât prin modul de abordare cât şi prin

consecinţele cu valoare practică ce rezultă. Pe de o parte este vorba de cunoaşterea locului şi rolului

zoofagilor în cadrul bioecocenozei, a stabilirii condiţiilor care limitează sau favorizează activitatea şi

pe baza acestor cunoştinţe instituirea unor măsuri sau tehnologii care să protejeze sau să favorizeze

activitatea acestora, introducerea de noi paraziţi şi prădători provenind din alte regiuni. Pe de altă

parte este vorba de producerea în unităţi experimentale sau în biofabrici a unor paraziţi sau zoofagi,

pentru care s-au elaborat metode şi tehnologii de producţie, lansare în câmp în anumite culturi şi

pentru anumiţi dăunători, în scopul de de a combate un anumit dăunător.

La menţinerea populaţiilor de acarieni sub o densitate critică periculoasă pentru plantaţii

contribuie în mare măsură speciile prădătoare din genurile Tiphlodromus, Tydaeus, Chrysopa,

Stethorus ş.a., de aceea, ele pot fi protejate, mai ales acarienii prădători, ce contribuie eficace la

reducerea densităţii numerice a populaţiilor de acarieni fitofagi, prin utilizarea judicioasă a

insecticidelor, acaricidelor şi fungicidelor.

Ouăle cicadei gheboase în unele zone sunt parazitate de Polynema striaticorne Gir., acesta

se foloseşte în Italia în combaterea dăunătorului. O limitare naturală a dăunătorului este

reprezentată de faptul că frecvent păsările consumă larve.

Sunt cunoscute unele specii de prădători (Chrysoperla carnea, Coccinella

septempunctata, Anthocoris nemoralis) care se hrănesc cu afide şi sunt preocupări pentru

introducerea acestora în tehnologiile de combatere. Totuşi, dificultăţile de introducere în

producţie fac ca aceste rezultate să aibă doar valoare teoretică.

Viespea parazită Aphelinus mali Hald poate distruge coloniile păduchelui lânos. Este

esenţială protejarea parazitului printr-o schemă de combatere eficientă. În primele decenii după

introducerea sa în Europa, lipsea antagonistul său. Din anul 1939 s-a importat în Romania de

Knechtel, acest parazit, care s-a aclimatizat. Femela acestei viespi măsoară în jur de 1 mm şi

depune 60 ouă pe sezon pentru un păduche. În Romania, se succed 6-7 generaţii ale acestei viespi

în cursul verii. Ţinând cont de exigenţele termice superioare ale acestui parazit în raport cu



73

păduchele, trebuie să aştepte vara pentru ca acesta să-şi exprime întregul potenţial. Evaluarea

parazitului toamna va ajuta la elaborarea unei strategii de combatere în primăvara următoare. Un

rol important in limitarea importantei daunatorului îl au entomofagii. Cea mai mare eficienţă

printre speciile prădătoare o au coccinelidele Chilocorus bipustulatus, C. renipustulatus şi

Exochomus quadripustulatus, iar dintre cele parazite calcidoidele Aphytis mytilaspidis, A.

proclia, Aspidiophagus spp., Prospartella perniciosi.

S-au facut numeroase incercari de folosire a himenopterului parazit Prospartella

perniciosi pentru combaterea păduchelui din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), protejarea

parazitului în livezi din Elveţia a permis acestuia să se instaleze şi să execute un control eficient

al dăunătorului în zone netratate.

Dintre speciile parazite care contribuie la reducerea densităţii larvelor şi pupelor de

Anthonomus, se numără în primul rând viespile Epiurus pomorum şi Pimpla examinator.

În livezi pe rod se vor aplica, de asemenea, riguros măsurile agrotehnice şi igienice

culturale (tăieri de rărire a coroanei, a ramurilor uscate, răzuirea scoarţei etc.), la atacuri puternice

pomii infestaţi fiind scoşi şi distruşi prin ardere. În perioada depunerii ouălor se pot folosi pomi-

cursă (pomi pe cale de uscare, slăbiţi fiziologic), care “atrag” femelele pentru depunerea ouălor,

aceştia fiind apoi arşi. Atacul acestei specii precum şi a altor scolitide (cari) fiind foarte periculos

pentru pomi, simpla prezenţă a acestuia impune măsuri de limitare a extinderii şi combatere.

În cazul moliilor miniere, prezenţa entomofaunei utile are un rol deosebit în limitarea

populaţiilor. Speciile cheie de paraziţi pentru specia Phyllonorycter blancardella sunt:

Aphanteles circumscriptus Nees, Halcothorox testaceipes Ratz., Sympiesis sericeicornis Nees.,

Tetrastichus amethistinus Ratz. şi Tetrastichus ecus Ratz. Aceştia pot interveni în combaterea

integrată prin protejarea lor printr-un sistem raţional de tratamente. Înmulţirea moliei frunzelor de

măr este franată de activitatea unui mare număr de specii de insecte parazite, printre care cea mai

mare importanţă o prezintă Herpestomus bruneicornis şi Oencyrtus fuscicollis, proporţia de

parazitare a larvelor ridicându-se la 40-55 %. În condiţiile ţării noastre omizile şi pupele moliei

sunt parazitate de ichneumonidele Ageniaspia fulcicollis, Zatypota bohemani, Angitia armillata şi

Mesochorus globurator, în judeţul Cluj, parazitand până la 40 % din larve. Aceştia au importanţă

în cadrul combaterii integrate în măsura în care sunt protejaţi şi ajutaţi să acţioneze liber în

natură.



74

În cazul moliei pieliţei fructelor, dintre prădători şi paraziţi au fost puse în evidenţă

speciile: Trichogramma sp. şi Anthocoris sp., prima parazitand, cea de a doua consumând ouăle;

Forficula suricularia, distruge ouăle şi larvele, iar Coccinella septempunctata se hrăneşte cu

larve. Alte specii ca: Glypta haesitator Grav., Itoplectis maculator F., Liotryphon cercopithecus

Costa, Teleutaea striata Grav., Macrocentrus lincaria Nees (Braconidae), Colpoclyeus flores

Wlk. (Eulophidae) şi Gonia capitata De Geer (Tachinidae), parazitează stadiile de larvă şi pupă

ale moliei. De asemenea, speciile de piţigoi (Parus sp.) consumă larvele din adăposturi.

În cazul viermelui merelor (Cydia pomonella), rezultate bune se obţin prin aplicarea de

tratamente cu suspensii de produse microbiologice pe bază de Bacillus thuringiensis (Thuringin,

PU-2 kg/ha, Bactospeine 6000 PU, în concentraţie de 0,25 %) sau pe bază de virusul granulozei,

precum şi prin înmulţirea şi răspândirea în livezi a ovifagilor Trichogramma embryophagum şi T.

evanescens; dezorientare cu feromoni; capturare în masă a masculilor cu ajutorul capcanelor.

În cazul viespei merelor (Hoplocampa testudinea), viespea parazită Microcryptus

nigrocinctus Grav., poate parazita până la 32 %, iar protejarea acesteia poate să ajute la

diminuarea populaţiei dăunătorului.

BIBLIOGRAFIE 1. Anonimus, 1980 - Metodici de prognoză şi avertizare a tratamentelor împotriva bolilor şi

dăunătorilor plantelor de cultură, Centrul de Material Didactic şi Propagandă Agricolă, M.A.I.A.

Redacţia Propagandă şi Tehnică Agricolă.

2. Baicu T. Şi SĂvescu A., 1986 - Sisteme de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor

pe culturi, Ed. Ceres, Bucureşti.

3. Manolache C. şi colab., 1978 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.I.


agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. I.


agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. II.

6. Roşca I., 2000 - Prognoza, avertizarea si carantina fitosanitara a daunatorilor din agricultura-.

Ed. S.C. GEEA S.A., 239 p..



75

7. Roşca I., Drosu Sonica, Bratu Elena, 2001 - Entomologie horticola speciala-. Ed. Didactica

si Pedagogica, R. A., Bucuresti, 361 p..

8. SĂvescu A. şi colab., 1982 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.II.

9. Săvescu A. şi Rafailă C., 1978 - Prognoza în protecţia plantelor. Ed. Ceres.



76

6. Produse utilizate în uniunea europeană în combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr

Ionela DOBRIN, Beatrice IACOMI, Fulvia Florica VLAD

6.1. Insecticide

FURY 10EC/EW

Caracteristici tehnice:

acţionează asupra sistemului nervos al insectelor prin contact şi prin ingestie

efectul său este de şoc dar şi repelent, insectele evitând culturile tratate

Avantajele utilizării insecticidului FURY 10 EC/EW:

doze foarte scăzute la hectar în comparaţie cu insecticidele clasice

efect rapid asupra insectelor ţintă

acţionează atât asupra adulţilor cât şi a larvelor

cost redus la unitatea de suprafaţă

utilizat in combaterea omidei păroase a dudului (Hyphantria cunea) - 0,01%.

Recomandări de utilizare:

FURY 10 EC/EW se aplică singur sau în combinaţie cu diferite insecticide şi fungicide.

Ca şi la ceilalţi piretroizi, se va evita aplicarea produsului atunci când temperatura aerului

depăşeşte 22 - 24°C, pentru a un se produce volatilizarea substanţei active şi diminuarea efectului

de combatere. Produs repelent pentru albine, plantele tratate fiind evitate. Nu se va aplica însă,

direct pe albine.

MOSPILAN 20 SP, MOSPILAN 20 SG, MOSPILAN 70 WP


- actioneazã asupra tuturor stadiilor de dezvoltare (ou-larvã-adult)

- prezintã actiune rapidã, afectând sistemul nervos al insectelor care paralizeaza si mor.

- nu este afectat de temperaturã iar actiunea sa dureazã peste trei sãptãmâni

- dupa aplicare patrunde in plante si nu este spalat de ploi sau apa de irigatie.



77

- doze foarte mici de utilizare la hectar.

-utilizat in combaterea păduchelui lânos (Eriosoma lanigerum)-0,025% şi a moliei marmorate a

mărului (Phyllonorycter blancardella)-0,02%

. Prezintã toxicitate scãzutã pentru om, animale si mediu. Nu afecteazã albinele

NURELLE D 50/500 EC

Carcteristici tehnice:

Nurelle D este un insecticid sistemic şi de contact

are efect de şoc prin contact şi vapori, iar sistemic acţionează prin ingerare

asigură protecţie de lungă durată de 2-3 săptămâni reducând astfel numărul de

tratamente dintr-un sezon

efectul se manifestă asupra tuturor formelor mobile ale insectei (adulţi, larve şi nimfe)

acţionează prin afectarea sistemului nervos în două locuri diferite, reducând astfel

riscul apariţiei formelor rezistente

prezintă acţiune secundară în combaterea acarienilor, reducând semnificativ riscul

apariţiei atacului

se utilizează în combaterea moliei cojii fructelor (Adoxophyies orana)-0,1%,

moliei marmorate a mărului ((Phyllonorycter blancardella)- 0,075%, păduchele

lânos (Eriosoma lanigerum) -0,075%.

NURELLE D 50/500 EC se aplică în vegetaţie începând cu primele semne de apariţie a

insectelor şi până la recoltare sau la avertizare. În livezi este un produs puternic fiind recomandat

pentru combaterea unui număr mare de insecte dăunătoare.Volumele de soluţie recomandate

diferă în funcţie de specie, stadiul de dezvoltare al plantelor şi de vârsta plantaţiilor, sunt cuprinse

între 500-2000 l apa/ha.

NURELLE D 50/500 EC nu se aplică la înflorit fiind toxic pentru albine.

NURELLE D 50/500 EC este compatibil cu alte pesticide, făcând excepţie cele cu reacţie

puternic alcalină şi cele pe bază de cupru. Pentru alte combinaţii se recomandă efectuarea testelor

de compatibilitate fizico-chimică.



78

MILBEKNOCK EC


este un produs pe baza unei substanţe naturale obţinută din bacteria Streptomyces

hygroscopicus subsp. Aureolacrimosus

are un mod unic de acţiune, diferit de cel al acaricidelor convenţionale. Insectele care

intră în contact cu produsul mor fără a prezenta nici o mişcare sau spasm

combate un spectru larg de acarieni dar şi unele insecte cum ar fi: musculiţa albă de

seră, afide, lepidoptere, cicade, minatoare, trips, nematozi, etc.

combate toate stadiile de dezvoltare ale păianjenilor (ou-larvă-nimfă-adult)

prezintă o activitate reziduală lungă de circa 40 - 50 zile

solicită un interval de pauză până la recoltare mai scurt decât acaricidele

convenţionale, cuprins între 1 şi 14 zile în funcţie de specie. Astfel produsul se poate

aplica chiar şi în preajma perioadei de recoltare

are acţiune translaminară şi nu este afectat de ploile survenite la câteva ore după

aplicare

nu este influenţat de nivelul temperaturilor mediului la administrare.

se utilizează ţn combaterea acarianuluiroşu al pomilor (Panonychus ulmi) -

0.05% sau 0.75 l/ha.


Se recomandă ca stropirile să se aplice uniform, cu un volum de apă de 1000-1500 l/ha în

funcţie de cultură. Momentul de aplicare este după apariţia păianjenilor dăunători. Efectul maxim

se obţine atunci când tratamentul se efectuează la începutul infestării, când numărul de adulţi pe

plantă este redus.

Pentru evitarea apariţiei formelor rezistente se va alterna cu alte produse acaricide cum ar

fi: Nissorun, Sanmite, Talstar.

MILBEKNOCK EC este compatibil în amestec cu majoritatea insecticidelor şi

fungicidelor convenţionale. Este un produs slab toxic pentru mamifere şi mediu. Nu afectează

albinele.



79

NISSORUN 10 WP


eficacitate în combaterea păianjenului roşu (Panonychus ulmi)-0.03%

efect translaminar, combate păianjenii pe ambele feţe ale frunzelor

ouăle depuse de adulţii care au intrat în contact cu produsul devin sterile

activitate reziduală lungă de peste 40 zile

nu este afectat de precipitaţiile survenite după ce soluţia aplicată s-a uscat pe

plantă

se recomandă a fi utilizat în programele de combatere integrate


Se recomandă ca stropirile să se facă uniform, cu un volum de apă de 1000-1500 l/ha.

La pomii fructiferi se recomandă să se aplice în special înaintea înfloritului sau în

perioada eclozării ouălor de iarna (sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai).

Pentru evitarea apariţiei formelor rezistente de acarieni se recomandă aplicarea unui

singur tratament în cursul unei perioade de vegetaţie. Se va alterna cu alte produse acaricide

(Sanmite, Talstar, Milbeknock).

Este un produs slab toxic pentru mamifere şi mediu. Nu afectează albinele şi nici acarienii

prădători.

NOVADIM PROGRESS


asigură o protecţie eficace împotriva insectelor cu aparat bucal de rupt şi masticat cât

şi a celor care înţeapă ţesuturile şi sug seva

produsul prezintă şi efect acaricid

datorită mirosului, produsul are efect repelent asupra gărgăriţei florilor la măr

se utilizează în combaterea viermelor merelor (Cydia pomonella)-0,075% şi a

afidelor (Aphis spp.)- 0.075-0,1%



80


La tratamentele prevegetative din pomicultură, produsul NOVADIM se aplică la

temperaturi de peste 0°C. Cantitatea de soluţie utilizată va urmări o îmbăiere cât mai bună a

pomilor.

NOVADIM se poate combina cu piretroizi de sinteză pentru mărirea rapidităţii de

acţiune. În vederea menţinerii sub control a unui spectru cât mai larg de insecte, se recomandă a

fi inclus în scheme tehnologice de combatere, în alternalţă cu Mospilan 20 SG, Nissorun 10 WP,

Talstar 10 EC. Se pot realiza astfel economii însemnate în special prin reducerea numărului de

tratamente pe sezon.

NOVADIM nu este fitotoxic pentru plantele de cultură la dozele recomandate. Se va evita

aplicarea în timpul înfloritului deoarece este toxic pentru albine.

În sol şi apă se degradează repede şi nu prezintă efecte de bioacumulare în mediul

înconjurător.

ACTARA 25 WG

Caracteristici tehnice

- sistemic, se misca in planta acropetal si translaminar.

-absorbtia foarte rapida in planta face ca insectele sa fie controlate la putin timp dupa efectuarea

tratamentului (ex. In cazul afidelor primele simptome apar la 15 min. dupa aplicare).

este eficace impotriva tuturor stadiilor mobile ale insectelor.

-produsul se aplica in conformitate cu avertizarile locale, pentru fiecare cultura si daunator, la

depasirea pragului economic de daunare.

-recomandat in combaterea următorilor dăunători din cultura mărului

- Gărgăriţa florilor (Anthonomus pomorum)

- Viespea merelor (Hoplocampa testudinea)

- Păduchele verde al mărului (Aphis pomi )

- Molia marmorată a mărului (Phynollnorychter blancardella)

- Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum)

- Păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) (generatii de vara)

- Doza omologata : 150 g/ha



81

KARATE ZEON


Actiune de soc, reziduala si repelenta.

Produsul este un insecticid piretroid, deosebit de eficient, cu o puternica actiune de

contact si ingestie asupra unei game largi de daunatori. Dupa aplicare substanta activa penetreaza

rapid cuticula insectei actionand asupra sistemului nervos, daunatorii inceteaza sa se hraneasca,

dupa care paralizeaza si mor.

Formularea speciala, incorporararea ingredientilor in formatiuni denumite “Zeoni”, face

ca produsul sa aiba o durata mai lunga de actiune decat un piretroid cu o formulare conventional

de tip EC sau WG, imbunatatinduse si profilul de mediu.

Karate Zeon se aplica prin stropiri, la avertizare, in timpul perioadei de vegetatie.

Pentru a se asigura un efect maxim de combatere se recomanda o acoperire cat mai buna

si uniforma a culturilor tratate. Se va evita aplicarea la temperaturile ridicate din timpul zilei,

cand daunatorii sunt putin expusi si fotodegradarea este intense.

- se recomandă în combaterea următorilor dpunători din cultura mărului

-Viermele merelor (Cydia pomonella)

-Insecte minatoare (Stigmella malella, Phyllonorychter blancardella, Leucoptera

malifoliella)

-Omida paroasa (Hyphantria cunea)

-Afide (Aphis spp.)

-Doza omologata : 0,015% (0,225 l/ha)

VERTIMEC 1,8% EC


-Vertimec 1,8% EC patrunde rapid in planta si formeaza un depozit activ ce asigura un control al

daunatorilor pe o perioada lunga de timp.

-Avand un efect translaminar foarte bun, protejeaza si suprafata netratata a frunzelor. Vertimec

1,8% EC actioneaza asupra daunatorilor, in principal prin ingestie, si distruge adultii si larvele

care se hranesc cu partile tratate ale plantei.



82

-Vertimec 1,8% EC are, de asemenea, si o activitate partiala de contact.

- Dupa tratamentul cu Vertimec 1,8% EC, daunatorii paralizeaza imediat, dar maximul de

mortalitate este obtinut in 3-5 zile.

Aplicare in perioada de doua saptamani dupa scuturarea petalelor pentru a asigura un control de

lunga durata

-se recomandă în combaterea dăunatorilor din cultura mărului

- -Acarainul roşu al pomilor (Panonychus ulmi) 0,1% (1,5 l/ha)

-Acaraianul roşu comun (Tetranychus urticae)

-Molia marmorată a mărului (Phyllonorycter blancardella)

- Doza omologata : 1-1,5 l/ha in functie de nivelul de infestare

CONFIDOR OIL SC 004

-se utilizează pentru combaterea larvelor hibernante ale păduchelui din San Jose

(Quadraspidiotus perniciosus)

-a oualor hibernante ale afidelor

- acarianului roşu al pomilor (Panonychus ulmi)

Doza recomandată -22,5l/ha sau 1,5%

-insecticid sistemic, recomandat la dezmugurire

-aderenţa sporită la suprafaţa plantei

-durată lungă de acţiune

-nu este fitotoxic pentru culturile recomandate.

CALYPSO 480 SC

-se recomandă în combaterea urmatorilor dăunători din cultura mărului

-Viermele merelor (Cydia pomonella)

-Gărgăriţa florilor de măr (Anthonomus pomorum)

-Paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus)

-Afide (Aphis spp.)

-Viespea marului (Hoplocampa tesdtudinea)

-Molia marmorată a mărului (Phyllonorycter blancardella)

Doza recomandata- 300ml/ha, sau 0,02%.



83


-acţiune de lungă durată, 14 zile la viermele merelor şi 35 de zile la afide

-efect ovicid foarte bun

-selectivitate foarte bună faţă de insectele polenizatoare (albine, bondari, paraziţi, pradători)

DECIS MEGA 50 EW


-piretroid de sinteză acţionează prin contact şi ingestie

-are efect repelent şi de şoc

-protejează cultura timp de 7-10 zile

-- se recomandă în combaterea urmatorilor dăunători din cultura mărului

-Viermele merelor (Cydia pomonella) -Doza recomandata este de 0,187 l/ha. sau 0,0125%)

-Păduchele verde al pomilor (Aphis pomi)-Doza recomandata este de 0,225 l/ha. sau 0,015%)

PROTEUS OD 110


- are actiune multipla: sistemica, de contact si de soc.

-actioneaza la nivelul sistemului nervos al insectelor, blocand desfasurarea activitatilor vitale.

- are un spectru larg de activitate si permite combaterea inclusiv a formelor rezistente la

insecticide din alte grupe chimice.

-formularea de ultima generatie dispersie în ulei (OD) confera produsului o aderenta si o

patrundere în planta a componentei sistemice superioare celorlalte formulari

- combate Cydia pomonella -Doza recomandata este 0,75 l/ha sau 0,05 %



84

6.2. FUNGICIDE RECOMANDATE ÎN CONTROLUL BOLILOR CHEIE ALE

MĂRULUI

Grupa chimică

Produs comercial

Boala controlată

Observaţii

anilino-pirimidine maxim 4 tratamente/an

ciprodinil Chorus rapăn + făinare

2-3 tratamente/sezon Efect şi asupra moniliozei Activ de la 50C

Ditiocarbamaţi maxim 4 tratamente /an – dăunători pentru insectele utile (păianjeni prădători)

mancozeb Dithane M45 Utilizarea mancozebului este permisă până la 15 iunie

propineb Antracol

rapăn

Singur sau în amestec cu Zato (strobilurine) Efect secundar impotriva acarienilor

fluazinam Fosetil

aluminiu Aliette Foc bacterian Compatibil cu majoritatea insecticidelor

şi fungicidelor, cu excepţia celor pe bază de dicofol şi cupru Nu este compatibil cu îngrăşămintele foliare cu azot Stimulează mecanisme de apărare ale plantei şi nu generează rezistenţă

Cuprice Champion

50WP Kocide 101

(hidroxid cupru)

Funguran OH 50WP

Cupru 50% Blue Shield 50WG

Foc

bacterian

IBS (Inhibitori ai Biosintezei Sterolilor) maxim 4 tratamente pe an difenoconazol Score rapăn +

făinare penconazol Topas propiconazol Bumper triadimenol Shavit 25 EC fenarimol Rubigan rapăn +

făinare

tebuconazol Folicur Solo făinare + rapăn

Se recomanda efectuarea unui test de compatibilitate biologică, deoarece la unele soiuri (Golden) pot apărea



85

fenomene de fitotoxicitate Strobilurine Maxim 3 (4) tratamente/an şi nu mai mult de 2 tratamente succesiv

Kresoxim metil Stroby rapăn + făinare

Nu este dăunător pentru polen

trifloxistrobin Zato rapăn + făinare

Maxim 3 tratamente preventive dar nu consecutive Utilizat împreună cu un produs de contact (Antracol, Euparen Multi – caz în care doza se reduce la 75%) şi în alternanţă cu Folicur Multi, Clarinet sau Folicur Solo In tratamente înaintea recoltării are eficacitate faţă de patogenii de depozit

sulfamide tolilfluanid Euparen

Multi rapăn + făinare

Efect secundar acaricid (după 2-3 tratamente) Nu afectează populaţiile de insecte utile Pentru prevenirea bolilor de depozit – la sfârşitul programului de stropiri se asociază cu CaCl2 (creşte rezistenţa pereţilor celulari) Rezultate bune asociat cu Zato şi Euparen Multi (buton roz, scuturarea petalelor, fructe de 2cm) Nu este compatibil cu produse alcaline (zeama bordeleză sau sulfocalcică). Intervalul între tratamente cu produse alcaline şi cele cu Euparen Multi = 10 zile Pentru amestecuri cu formulări lichide se impune efectuarea unui test de compatibilitate

Produse complexe (amestecuri produs sistemic + produs de contact) Tolilfluanid + tebuconazol

Folicur Multi

Inainte şi după înflorire, la avertizare In programe antirezistenţă – în alternanţă cu strobilurine (Zato)

Fluquinconazol + pirimetanil

Clarinet

Pentru infecţii primare cu rapăn

Trifloxistrobin + tolifluanid

Flint Multi Se alternează cu alte produse sistemice sau de contact cu mod de acţiune diferit

Miclobutanil + captan Systhane C PU

Triadimenol + folpet Shavit F 71,5WP

rapăn + făinare



86

6.2.1. STRATEGII DE PREVENIRE A APARITIEI RASELOR PATOGENE

REZISTENTE

apariţia formelor rezistente se datorează, în principal, utilizării excesive a aceluiaşi

fungicid, în tratamente succesive şi pe parcursul mai multor ani; în acest fel anumiţi

indivizi ai populaţiei îşi măresc capacitatea de a supravieţui în condiţiile unei presiuni

fungicide. În general, în astfel de situaţii, boala nu mai este controlată cu programele de

tratament clasice şi există riscul de a proceda la mărirea dozei de produs comercial, ceea

ce antrenează, evident, înmulţirea indivizilor rezistenţi şi aplicarea unor programe de

control cu costuri mai mari.

Strategii

îmbinarea mijloacelor de control (agrotehnice, igienă culturală, chimică, biologică)

cea mai uzuală măsură, în cadrul controlului chimic, constă în alternarea produselor

fungicide

Atenţie: se alternează produsele care aparţin unor grupe chimice diferite (au mecanisme

diferite de acţiune) şi nu cele la care diferă denumirea comercială dar care aparţin

aceleiaşi grupe chimice

Alternanaţă: utilizarea în tratamente succesive a unor produse care fac parte din grupe

chimice diferite şi au mecanisme de acţiune diferite; de obicei se alternează un fungicid

sistemic cu unul de contact

în general, riscul apariţiei patogenilor rezistenţi este mare la fungicidele sistemice

În cazul patogenilor mărului deja s-a semnalat: rezistenţă la strobilurine, Inhibitori ai

biosintezei sterolilor, anilinipirimidine (rezistenţă de teren) - Venturia inaequalis,

rezistenţă la antibiotice - Erwinia amylovora ; rezistenţă de laborator - Monilinia

fructigena, Podosphaera leucotricha

Pentru reducereac riscului apariţiei fenomenului de rezistenţă au fost formulate

amestecuri (un produs de contact + unul sistemic)

Sursa: Guidelines for Integrated Pome Cultivation 2007 (Agrios)



87

PRODUSE OMOLOGATE PENTRU COMBATEREA BOLILOR MĂRULUI (avizate în

CODEX 2004, “*” după apariţia CODEX-ului 2004)

Grupa Produsul comercial

Substanţa activă Doza/conc. Agenţii

patogeni

Timp de

pauză 0,2% prefloral 0,04% postfloral

Erwinia amylovora

Alcupral 50 WP

Cupru metalic 50% sub formă de oxiclorură de

cupru 0,3% Venturia

inaequalis

*Aurora Cupru 25% din hidroxid de

cupru

0,3% Erwinia amylovora

Blue shield 50 WG

Cupru 50% 0,2 % prefloral Erwinia amylovora


Bouillie bordelaise

Cupru metalic 20% sub formă

de sulfat de cupru neutralizat

0,5% prefloral Venturia inaequalis

Bouillie bordelaise

WDG

Cupru metalic 20% sub formă

de sulfat de cupru neutralizat


Champion 50 WP

Hidroxid de cupru cu 50% cupru metalic

0,2% prefloral 0,04% postfloral

Erwinia amylovora

*Cosavet 80DF

Sulf 80% 0,3% Podosphaera leucotricha

CTK sulf 80 Sulf 80% 0,3% Podosphaera leucotricha

0,3% Venturia inaequalis

*Cuprin 77WP

Cupru 50% sub formă de

hidroxid de cupru


Erwinia amylovora

Cupritim 50 PU

Cupru 50% 0,2% prefloral 0,04% postfloral

Erwinia amylovora


Cuproxat flowable

190g/l cupru

0,35% prefloral Erwinia amylovora


Produse anorganice

Funguran OH 50 WP

hidroxid de cupru cu 50% cupru metalic 0,3% Venturia



88

inaequalis Helmoxi 50 WP

Cupru 50% 0,2% prefloral Erwinia amylovora

Kocide 101 hidroxid de cupru cu 50% cupru


Erwinia amylovora


Kocide 101 50PU

Cupru 50%


Erwinia amylovora

*Kocide 2000

Hidroxid de cupru 53,8%


Kumulus S Sulf 80% 0,3% Podosphaera leucotricha

4

Microthiol Sulf 80% 0,7% prefloral 0,3% postfloral

Podosphaera leucotricha

4

Microthiol special

Sulf micronizat 80%

0,3% Podosphaera leucotricha

*Oxicupral Cupru 50% 0,2% prefloral Erwinia amylovora

Sulfat de cupru

98-99,5% sulfat de cupru cu 25-

25,3% cupru metalic


*Sulfomat P Sulf minim 93% 20,0kg/ha Podosphaera leucotricha

*Sulfomat PU


*Sulphur 80WG



Superchamp 250SC

250 g/l cupru metalic (sub

formă de hidroxid de

cupru)


Thiocon 80 PU


Thiocon 98 PP

Sulf 98% 20kg/ha Podosphaera leucotricha

Thiovit Jet 80WG


Vitra 50 WP 50% cupru din hidroxid de cupru




89

Erwinia amylovora

*Zeamă bordeleză tip “MIF”

Cupru metalic 20% sub formă de CuSO4

0,5%

Venturia inaequalis

Antracol 70WP

Propineb 70% 0,2-0,3% Venturia inaequalis

28

Dacmancoz 80WP

Mancozeb 80% 0,2% Venturia inaequalis


28 Dithane Neotec 75

WG

Mancozeb 75%

0,2% Monilinia fructigena

28


Dithane M-45

Mancozeb 80%


Mancozeb 800


*Manzate 75DF


Novozir MN 80


Polyram DF Metiram 80% 0,25% Venturia inaequalis

21

Thiram 80 WP

Tiram 80% 0,3% Venturia inaequalis

10

Trimangol 80 PU

Maneb 80% 0,3% Venturia inaequalis

28


Vondozeb Mancozeb 80%



Vondozeb 75 DG

Mancozeb 75%


Ditiocarbamaţi şi derivaţi ai tiramului

Winner M 80 Mancozeb 80% 0,2% Venturia inaequalis

Bavistin 50 DF

Carbendazim 50%

0,05-0,07% Venturia inaequalis

Venturia inaequalis

Derivaţi ai acidului carbamic şi benzimidazoli

Benomyl 50 WP

Benomil 50% 0,07%




90

Venturia inaequalis

Carbendazim 500 SC

Carbendazim 500g/l

0,1%


Venturia inaequalis

*Carbezim 500SC

Carbendazim 500g/l

0,1%


Venturia inaequalis

Derosal 50 SC

Carbendazim 50%

0,07


Venturia inaequalis

Goldazim 500 SC

Carbendazim 500g/l

0,07%


Venturia inaequalis

*Practic 500SC

Carbendazim 500g/l

0,1%


Venturia inaequalis

14 0,1%


18

Topsin 70 PU

Tiofanat metil 70%


21

Venturia inaequalis

*Topsin AL 70 PU

Tiofanat metil 70%

0,1%


Delan 750 SC

Ditianon 750g/l 0,035-0,05% Venturia inaequalis

21

Delan 500 SC

Ditianon 500g/l 0,065% Venturia inaequalis

21

Delan 700 WDG

Ditianon 700g/kg


Chinone

Delan 75 WP Ditianon 75% 0,05-0,075% Venturia inaequalis

21

Bravo 500SC Clorotalonil 500g/l


*Fungistop Clorotalonil 500g/l


Derivaţi ai benzenului şi fenolului

Karathane FN 57

Dinocap 25% 0,1% Podosphaera leucotricha

21



91

Karathane LC

Dinocap 350g/l 0,06% Podosphaera leucotricha

21

*Odeon 720SC

Clorotalonil 720g/l


*Odeon 820WDC

Clorotalonil 82,5%


Venturia inaequalis

14 Captadin 50PU

Captan 50% 0,25%

Monilinia fructigena

14


14 Captan 50WP

Captan 50%


14

Venturia inaequalis

14 Captan 80WP

Captan 80% 0,16%

Monilinia fructigena

14

*Captomat Captan 50% 0,25% Venturia inaequalis

Folpan 50 WP

Folpet 50% 0,2% Venturia inaequalis

21

Folpan 80 WDG

Folpet 80% 0,15% Venturia inaequalis

Merpan 48SC

Captan 480g/l 0,2 Venturia inaequalis


14 Merpan 50WP

Captan 50%


14

Merpan 80WDG

Captan 80% 0,15% Venturia inaequalis

Dicarboximide

Merpan AL 50 PU

Captan 50% 0,2% Venturia inaequalis

Penicillium expansum

Gleosporium album

Magnate 50 ECNA

Imazalil 500g/l 0,09% depozit

Botrytis cinerea

Nimrod Bupirimat 250g/l 0,05% preventiv 0,07-0,1%


30

Diazine şi heterocicli diverşi

Rubigan 12EC

Fenarimol 120g/l


28



92


28

Venturia inaequalis

28 Rubigan 12CE

Fenarimol 120g/l

0,04%


28

Bumper 250 CE

Propiconazol 250g/l


*Cavaler 250EC

Propiconazol 250g/l


Venturia inaequalis

*Domark 10EC

Tetraconazol 100g/l

0,027%


Venturia inaequalis

Folicur SOLO 250

EW

Tebuconazol 250g/l

0,05%



*Impact 25 Flutriafol 250g/l


*King 250EW

Tebuconazol 250g/l


Venturia inaequalis

Nustar 20 WG

Flusilazol 20% 0,0125%


Venturia inaequalis

Orius 25EW Tebuconazol 250g/l

0,05%


*Propizol 25EC

Propiconazol 250g/l


Sanazole 250CE

Propiconazol 250g/l



Score 250 EC

Difenoconazol 250g/l


Shavit 25 EC Triadimenol 250g/l


Triazoli şi imidazoli

Sumi – 8 12,5WP

Diniconazol 12,5%




93


Venturia inaequalis

14 Systhane 12E

Miclobutanil 125g/l

0,04%


14

Venturia inaequalis

Systhane Forte

Miclobutanil 240g/l

0,02%


*Tebucur 350EW

Tebuconazol 250g/l


Venturia inaequalis

Trifmine 30WP

Triflumizol 30% 0,03%


Venturia inaequalis

Vectra 10SC Bromuconazol 100g/l

0,03%


*Alleato 80WG

Fosetil de aluminiu 80%

0,3% la înflorit Erwinia amylovora

Aliette 80WG




Aliette 80WP


0,25% pepiniere Phytophthora cactorum

Venturia inaequalis

Ardent 50SC Kresoxim metil 500g/l

0,013%


Venturia inaequalis

0,02%


Chorus 75WG

Ciprodinil 75%

0,02% *Monilinia spp.

Efuzin 500SC

Dodine 500g/l 0,06% Venturia inaequalis

Venturia inaequalis

Diverse

Euparen Multi 50WP

Tolilfluanid 50% 0,16%




94

*Fosbel 80PM



Venturia inaequalis

*Ringo L Metaminostrobin 20%

0,066%


Venturia inaequalis

Stroby DF Kresoxim metil 50%

0,01-0,013


Syllit 400SC Dodine 400g/l 0,13% Venturia inaequalis


Syllit 65WP Dodine 65%

*Monilinia fructigena

Venturia inaequalis

Zato 50WG Trifloxistrobin 50%

0,01%


Venturia inaequalis

Clarinet Pirimetanil 150g/l +

fluquinconazol 50g/l

0,1%


Dacfolin Propiconazol 250g/l +

procloraz 100g/l


Venturia inaequalis

*Flint Multi 68,8WG

Trifloxistrobin 6,3% +

tolilfluanid 62,5%

0,1-0,125%


Venturia inaequalis

Folicur Multi 50WP

Tebuconazol 250g/l +

procloraz 100g/l

0,075%


Konker Vinclozolin 250g/l +

carbendazim 165g/l


21

Orthocid Super 60PU

Captan 15% + Cu(OH)2

Erwinia amylovora

0,35%

Venturia inaequalis

Produse complexe

Polisulfură 3% sulf 2,0% Podosphaera



95

de calciu Tip “M.I.F.”

tiosulfuric + 12% sulf

polisufhidric

leucotricha

Venturia inaequalis

Shavit F 71,5WP

Triadimenol 1,5% + folpet

70%

0,2%


Venturia inaequalis

Shavit F 72WDG

Triadimenol 2% + folpet 70%

0,2%


Venturia inaequalis

*Soleyou clorotalonil 550g/l +

carbendazim 100g/l

0,2%


Systhane C PU

Captan 46,5% + miclobutanil

3,5%


Venturia inaequalis

*Sulfocupron 510SC

Cupru 210g/l (sub formă de oxiclorură de cupru) + sulf

300g/l

0,6%


BIBLIOGRAFIE

1. *** Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România.

Bucureşti, 2004.

2. *** Revista Sănătatea Plantelor 2005-2008.



96

7. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr

Minodora TUDOSE, Fulvia Florica VLAD

Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor mărului are ca scop reducerea numărului de

tratamente chimice, utilizarea pesticidelor slab toxice şi selective, folosirea metodelor biologice

(utilizarea biopreparatelor, lansări de zoofagi) şi biotehnice (capturarea în masă a masculilor),

aplicarea tratamentelor la avertizare şi numai la depăşirea pragului economic de dăunare.

Un sistem orientativ de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr

presupune îmbinarea următoarelor elemente:

- folosirea de material săditor sănătos la înfiinţarea plantaţiilor;

- cultivarea de soiuri rezistente la boli, dăunători, secetă, ger;

- aplicarea unei agrotehnici corespunzătoare;

- aplicarea a 1-2 tratamente de iarnă, prefloral şi 4-5 tratamente postflorale;

- folosirea în timpul perioadei de vegetaţie a pesticidelor sistemice şi selective pentru

protejarea faunei utile (naturală şi lansată);

- utilizarea diferitelor metode biologice;

- utilizarea metodelor biotehnice;

- utilizarea mijloacelor specifice de reglare a tratamentelor (prognoza şi avertizarea,

pragul economic de dăunare – PED, raportul entomofagi/dăunători etc.);

- specificul culturii şi al organismelor dăunătoare (pepiniere, plantaţii tinere);

- alegerea tipului corespunzător de maşini şi aparate pentru efectuarea tratamentelor

fitosanitare;

- integrarea tehnologiei de combaterea a bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în tehnologia

de cultură.



97

1. Folosirea de material săditor sănătos la înfiinţarea plantaţiilor de măr reprezintă un

element esenţial în asigurarea unei plantaţii bine încheiate şi sănătoase. Astfel, se verifică riguros

materialul săditor pentru a fi liber de ponte (Ceresa bubalus), larve (Buprestidae, Scolytidae,

Eriosoma lanigerum, Quadraspidiotus perniciosus şi alte Diaspididae), adulţi (Ipidae) şi

patogeni (virusuri, micoplasme şi bacterii: Agrobacterium tumefaciens, Erwinia amylovora etc.).

2. Crearea de soiuri rezistente (la boli, dăunători, secetă şi ger) şi introducerea lor în

producţie reprezintă una din verigile importante ale conceptului de luptă integrată.

Sensibilitatea soiurilor poate fi de natură genetică, dar depinde foarte mult şi de momentul

pornirii în vegetaţie, al înfloririi şi maturării fructelor, adică soiuri extratimpurii, timpurii,

mijlocii sau tardive în corelaţie cu condiţiile climatice din perioada respectivă. Dintre soiurile de

măr rezistente la rapăn şi/sau făinare, ger şi secetă amintim: Romus 2 (rezistenţă bună la rapăn),

Romus 3 (rezistenţă bună la ger, secetă, rapăn şi făinare), Prima (rezistenţă la făinare şi foarte

rezistent la rapăn), Pioner (soi complet, rezistent la rapăn şi făinare), Voinea (rezistent la rapăn şi

făinare), Auriu de Bistriţa (rezistent la făinare şi rapăn), Generos (rezistent la rapăn şi făinare),

Starkrimson (rezistenţă bună la făinare şi potrivit la rapăn), Golden Delicious (rezistent la ger).

3. Aplicarea unei agrotehnici corespunzătoare are o deosebită importanţă în reducerea

populaţiilor de patogeni şi dăunători, deoarece, pe de o parte, creează condiţii optime de

dezvoltare pentru plante făcându-le mai rezistente la atac, iar pe de altă parte, au efecte negative

directe asupra dezvoltării şi înmulţirii organismelor dăunătoare.

4. Combaterea chimică a organismelor dăunătoare din cultura de măr reprezintă o

componentă de bază în combaterea integrată, dacă respectă cerinţele protecţiei mediului.

Combaterea integrată a patogenilor şi dăunătorilor la măr este relativ complicată din

cauza numărului mare de tratamente, precum şi a sensibilităţii soiurilor, existente în cultură, la

atacul diferiţilor patogeni (Erwinia amylovora, Podosphaera leucotricha, Venturia inequalis).

Toate acestea ne obligă sa executăm un număr mare de tratamente cu pesticide, care atrag

după ele o serie neajunsuri ca: reziduuri toxice in sol şi pe fructe, apariţia de noi organisme mai

rezistente faţă de pesticide.

Eficacitatea tratamentelor de prevenire şi combatere depinde de aplicarea lor la momentul

optim cu folosirea celor mai bune produse şi de corectitudinea tratamentului. Pentru reducerea



98

numărului de tratamente şi implicit a poluării fructelor şi mediului înconjurător, tratamentele se

vor efectua numai la avertizare şi după punerea unui diagnostic corect.

Prin folosirea în timpul perioadei de vegetaţie a pesticidelor sistemice şi selective se

asigură protejarea faunei utile (naturală şi lansată). Un rol important în limitarea populaţiilor de

afide din plantaţiile pomicole îl au insectele din familia Coccinellidae, care cuprinde peste 3000

de specii răspândite în întreaga lume. În Europa se întâlnesc doar 100 de specii, în ţara noastră

fiind semnalate 60 de specii. Intervenţia omului cu o gamă largă de insecticide aplicate în scopul

combaterii unor dăunători sau chiar a afidelor (hrana de bază a acestor specii) determină

reducerea puternică a populaţiilor de Coccinellidae. În acest caz se acordă o atenţie deosebită

PED care este de cele mai multe ori neglijat. Se remarcă faptul că în urma tratamentelor chimice

populaţiile de afide se refac repede datorită capacităţii ridicate de înmulţire, însă speciile de

coccinellide nu mai apar în coloniile de afide.

Produsele cu selectivitate fiziologică ridicată sunt cele pe bază de: pirimicarb, naled,

fosalon, tetraclorvinfos, diflubenzuron, clorfluazuron, endosulfan etc. De asemenea, produsele

din grupa inhibitorilor sintezei chitinei şi cele biologice au o specificitate ridicată şi reduc

efectele negative ale chimizării.

Tehnologiile de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor utilizează tratamente în

perioada de repaus vegetativ, întrucât acestea asigură un anumit grad de selectivitate tehnologică

şi reduc populaţiile de organisme dăunătoare.

5. Combaterea biologică în pomicultură constituie un fenomen interesant, însă cu o

aplicabilitate practică redusă datorită dificultăţilor de adaptare şi integrare într-un sistem de

protecţie. În ordine cronologică aceasta se bazează pe organisme care prădează sau parazitează

insectele dăunătoare, folosirea microorganismelor patogene şi utilizarea substanţelor biologice

active.

Folosirea zoofagilor (prădători şi paraziţi) în lupta biologică cuprinde următoarele

aspecte:

- cunoaşterea locului şi rolului zoofagilor în cadrul biocenozei;

- stabilirea condiţiilor care limitează sau favorizează activitatea zoofagilor;

- instituirea unor tehnologii care să protejeze sau să favorizeze dezvoltarea zoofagilor;

- introducerea de noi paraziţi şi prădători provenind din alte regiuni.



99

Un parazit folosit cu succes în combaterea biologică este viespea Prospaltella perniciosi

care parazitează păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) în proporţie de 90 %. De

asemenea, specii ale genului Trichogramma parazitează lepidopterele dăunătoare din livezile de

pomi (specii ale genului Cydia).

De asemenea, speciile de Anthocorridae, Miridae, Aphelinidae, Ichneumonidae,

Braconidae, Eulophidae, Tachinidae, Eupelmidae, Encyrtidae, Sirphydae, Formicidae, Vespidae,

Carabidae, Coccinellidae, Cicindelidae, Panorpidae, alături de păsările insectivore, păsările de

pradă diurne şi păsările de pradă nocturne au rol important în menţinerea dăunătorilor sub pragul

economic de dăunare.

Agenţii patogeni folosiţi în combaterea microbiologică a dăunătorilor sunt: virusurile,

bacteriile, ciupercile şi protozoarele. Pentru ţara noastră sunt omologate şi se recomandă

următoarele produse: DIPEL 2X WP – 0,5 – 0,75 l/ha, DIPEL ES – 1,0 l/ha, Thuringin - 0,1%,

Thuricidae – 0,1 % în combaterea lepidopterelor (Hyphantria cunea, Lymantria dispar, Tortrix

viridana, Operophtera brumata), FORAY – 0,05 (Cydia pomonella) şi SILPOSAN CA 2 – 0,2 %

(Hyphantria cunea, Cydia pomonella).

În concluzie strategiile de aplicare a luptei biologice şi includere în sistemele de protecţie

presupun:

- utilizarea biocidelor inerte (toxine de origine microbiologică);

- utilizarea biocidelor autonome (entomofagi);

- reluarea creşterii în laborator a entomofagilor;

- introducerea entomofagilor exotici, creşterea şi aclimatizarea lor;

- eliberarea masivă a entomofagilor cu eficacitate ridicată şi protejarea lor;

- utilizarea substanţelor biologic active;

- monitorizarea dăunătorilor;

- folosirea insecticidelor selective în sistemele de combatere integrată.

6. Mijloacele biotehnice de combatere a lepidopterelor cu ajutorul atractanţilor sexuali

specifici sintetici (metoda capturării în masă a masculilor şi metoda dezorientării masculilor), dar

şi trasarea curbelor de zbor reprezintă un element esenţial al combaterii integrate.

Feromonii sexuali sintetizaţi în laborator şi utilizaţi în practică au dat rezultate

spectaculoase pentru câţiva dăunători din pomicultură (Cydia pomonella). În prezent, principalele



100

utilizări ale feromonilor de sinteză (AtraPOM,) sunt destinate supravegherii dinamicii

populaţiilor şi avertizării.

7. Sistemele de combatere integrată trebuie să conţină mijloace specifice de reglare a

tratamentelor. Reglarea tratamentelor, în special a celor chimice şi biologice, este necesară pentru

a înlocui tratamentele de tip profilactic, la acoperire, calendaristice sau pur fenologice. Aceasta se

poate realiza folosind prognoza şi avertizarea (pe baza ciclurilor biologice), sensibilitatea

soiurilor cultivate la atacul diverşilor patogeni şi dăunători; rezerva biologică a sursei de infecţie

din anul precedent capabilă să producă infecţiile secundare din anul următor, fazele fenologice de

dezvoltare a pomilor, momentele în care pomii sunt susceptibili la infecţii, condiţiile climatice,

pragul economic de dăunare, corelaţia entomofagi/dăunători etc.

8. Sistemele de combatere integrată trebuie incluse în tehnologia de cultură, întrucât multe

elemente agrotehnice sunt comune şi au un rol mare în distrugerea organismelor dăunătoare.


98 Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură

Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din cultura de măr (model fenologic)

Nr. crt.

Fenofaza Luna/decada

Dăunatorii/patogenii de combătut Produserecomandate

Lucrări agrotehnice, mecanice, biotehnice

1 Repausvegetativ

martie/3 Păduchi ţestoşi, Oua de: afide, purici meliferi, acarieni,

insecte defoliatoare (Malacosoma neustria, Lymantria dispar) etc.

Făinare (Podosphaera leucotricha),

rapăn (Venturia inaequalis), monilioză (Monilinia sp.)

Polisulfura de

calciu

Îndepărtarea şi distrugerea ramurilor atacate sau uscate, a ramurilor cu ponte de

Ceresa bubalus

Adunarea şi arderea sau îngroparea fructelor mumifiate (monilit)

2 Dezmugurit aprilie /1 Oua de acarieni Adulţi hibernanţi (Sciaphobus squalidus, Anthonomus pomorum), larve hibernante

(Adoxophyes orana, Euproctis chrysorrhoea, Aporia crataegi), larve

eclozate (Lymantria dispar) Foc bacterian (Erwinia amylovora), făinare (Podosphaera leucotricha)

Acaricide ovicide

Produse pe bază de uleiuri minerale

Produse cuprice, produse pe bază de

sulf

Taieri de rodire şi eliminarea lăstarilor atacaţi de boli şi dăunători

Răzuirea tulpinilor şi a ramurilor groase Scuturarea pomilor şi adunarea gărgăriţelor

(antonomaj) Tratarea solului, în jurul pomilor, cu

insecticide granulate

3 Buton roşu – deschiderea

primelor flori

aprilie/2 Adulţi de Hoplocampa testudinea, Stigmella malella, Leucoptera

malifoliella, Lyonetia clerckella, Phyllonorycter blancardella

Foc bacterian (Erwinia amylovora), rapăn (Venturia inaequalis)

Inhibitori ai

metamorfozei

Produse cuprice, strobilurine

Lucrările solului, combaterea buruienilor, montarea capcanelor pentru lepidoptere

(AtraPOM, AtraMAL, AtraBLANC, AtraRET), scuturarea pomilor şi adunarea

gandacilor (Epicometis hirta)

4 10-15% florideschise

aprilie/3 Foc bacterian (Erwinia amylovora), făinare (Podosphaera leucotricha), rapăn

(Venturia inaequalis)

Produse cuprice, produse pe bază de fosetil de aluminiu,



produse complexe5 50% flori

deschise aprilie/3

Foc bacterian (Erwinia amylovora) Produse cuprice,produse pe bază de fosetil de aluminiu

6 100% florideschise

aprilie/3 – mai/1

Foc bacterian (Erwinia amylovora) Produse cuprice,produse pe bază de fosetil de aluminiu

7 Inceputulscuturării

petalelor (10-15%)

mai/2 Afide, insecte defoliatoare, viespea merelor, larve de inelar, larvele fluturelui

cu abdomenul auriu Foc bacterian (Erwinia amylovora),

făinare (Podosphaera leucotricha), rapăn (Venturia inaequalis)

Insecticide selective

Produse cuprice,

produse complexe (fungicid de contact

+ sistemic), strobilurine,

fungicide carbendazimice

Observări capcane, Lucrările solului, Combaterea buruienilor

8 Creşterea fructelor 0,5-2 cm

mai/3 Viermi ai fructelor (Cydia pomonella)

Afide, insecte defoliatoare Făinare (Podosphaera leucotricha),

rapăn (Venturia inaequalis)

Lansarea parazitului

Trichogramma embryophagum

Insecticide selective Produse complexe

(fungicid de contact + sistemic)

Observarea şi înlocuirea capcanelor cu feromoni, lucrările solului, combaterea

buruienilor

9 Fructe cudiametrul de

2,5-3 cm

iunie/1 Păduchele din San Jose, lepidoptere, afide ,etc.

Făinare (Podosphaera leucotricha), rapăn (Venturia inaequalis)

Organofosforice Produse complexe


Observarea capcanelor, lucrările solului, combaterea buruienilor, instalarea brâielor

capcană



10 Fructe cudiametrul de

4 cm

iunie/2 Păduchele din San Jose, lepidoptere, afide, acarieni etc.

făinare (Podosphaera leucotricha), rapăn (Venturia inaequalis)

Piretroizi de sinteză Produse complexe


Observarea şi înlocuirea capcanelor cu feromoni, lucrările solului, combaterea

buruienilor, adunarea fructelor viermănoase, distrugerea cuiburilor de

omizi prin tăiere şi ardere. 11 Fruct de

mărime normală

iulie- august Lepidoptere (defoliatori, viermi ai fructelor)

Făinare (Podosphaera leucotricha), rapăn (Venturia inaequalis),

Inhibitori ai metamorfozei

Ditiocarbamaţi, produse complexe


Combaterea buruienilor Aplicarea brâielor-capcană pe trunchiul

pomilor pentru captarea adulţilor hibernanţi de gărgăriţe

Adunarea şi distrugerea adulţilor de Capnodis şi Perotis

12 Intrareafructelor în

pârgă - coacere

august –septembrie

Monilinia spp. Dicarboximide Adunarea şi distrugerea fructelor căzute, cu atac

13 95-100 %frunze căzute

octombrie/ 3 Păduchi ţestoşi, insecte defoliatoare, afide etc.

Foc bacterian (Erwinia amylovora), rapăn (Venturia inaequalis), monilioză

(Monilinia fructigena)

Insecticide organofosforice Produse cuprice

Arătură de toamnă (îngroparea frunzelor cu rapăn)

Perierea sau răzuirea tulpinilor şi a ramurilor mai groase

Scoaterea pomilor puternic infestaţi, cu uscături în vederea limitării atacului

Adunarea şi distrugerea frunzelor cu mine de Phyllonorycter blancardella şi P.

corylifoliella Adunarea cuiburilor cu larve din coroana

pomilor şi distrugerea lor Distrugerea pontelor de Lymantria dispar

prin răzuire şi ungere cu petrol *** Numărul de tratamente aplicate în perioadă de vegetaţie este variabil, în funcţie de rezistenţa soiurilor, condiţiile meteorologice, rezerva biologică a organismelor dăunătoare în zona respectivă, precocitatea/tardivitatea soiurilor etc.



BIBLIOGRAFIE

1. Anderson M., Fisher J.P. and Robinson J., 1986 – Flufenoxuron and acylurea

acaricide/insecticide with novel properties. Procedings of British Crop Protection

Conference on Pests and Diseases Brighton, UK, November 1986.

2. Baicu T., Tatiana Şesan – Fitopatologie agricolă. Ed. Ceres, Bucureşti, 1996.

3. Baicu, T., Săvescu, A. , 1978 – Combaterea integrată în protecţia plantelor, Ed. Ceres,

Bucureşti

4. Boguleanu GH., 1994 – Fauna dăunătoare culturilor agricole şi forestiere din

România, vol. II, 259-284.

5. Boguleanu Gh. şi colab., 1980 – Entomologie agricolă. Edid. Didactică şi Pedagogică

Bucureşti.

6. Branişte N., N. Andrieş – Soiuri rezistente la boli şi dăunători în pomicultură. Ed.

Ceres, Bucureşti, 1990.

7. Cepoiu N. – Pomicultură aplicată, Editura Ştiinţelor agricole, Bucureşti, 2002

8. Chira L., Pasca I.– Cultura marului , Editura M.A.S.T. , Bucuresti, 2004

9. Corneanu Gelu, Coreneanu Margareta – Sfaturi Pomicole , Editura M.A.S.T. ,

Bucuresti , 2004

10. Dejeu, L., Petrescu, C., Chira, A., 1997 – Horticultura şi protecţia mediului, Ed. Ceres,

Bucureşti.

11. Docea E., Severin V. – Ghid pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor plantelor

agricole, vol. 2, Editura Ceres, Bucureşti , 1991

12. Gheorghieş C. – Bolile plantelor horticole, Bucureşti , 1999.

13. Gheorghieş C., Geamăn I. - Bolile plantelor horticole, Editura Universitas, Bucureşti ,

2003.

14. Hoza D. – Pomologie, Editura Prahova, 2000.

15. Hoza D., Chira Lenuţa Constantina, Păun C. – Pomicultură – Îndrumător de lucrări

practice, Bucureşti, 2000,

16. Popescu. M. – Pomicultură (generală şi specială) , Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1992.

17. Popescu M., I. Miliţiu, V. Cireaşă, I. Godeanu, N. Cepoiu, Gh. Drobotă,G. Ropan, P.

Parnia, 1993. Pomicultură generală şi specială. Editura didactică şi pedagogică, R.A.,

Bucureşti. Pag. 315- 326.



18. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2002 – Metode biologice de combatere a

dăunătorilor în pomicultură şi integrarea lor în sistemele de protecţie. Sănătatea

plantelor, pag. 39, 10/2002.

19. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2003 – Omida păroasă a dudului – defoliator al

arborilor ornamentali şi al pomilorfructiferi. Sănătatea plantelor, pag. 28, Nr. 64.

20. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2005 – Cicada gheboasă. Sănătatea plantelor, Nr 85,

pag. 37.

21. Wing, K.D. and Aller, H.E., 1990 – Ecdysteroid agonists as novel insect growth

regulators, 251-257, in: Casida, J.E. (Ed.) Pesticids and Alternatives: Innovative

Chemical and Biological Approaches to Pest Control. Elsevier, New York.

22. Vlad Fulvia Florica – Epidemiologia şi prevenirea focului bacterian al rozaceelor

(Erwinia amylovora). Teză de doctorat, 2003.

23. *** Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România.

Bucureşti, 2004.

24. *** Revista Sănătatea Plantelor 2005-2008.

dĂunĂtori mĂr

Documents