curs nt anul 2, sem 2

8/11/2019 Curs NT Anul 2, Sem 2

1/281

I. Introducere generala

In NT cartile didactice sunt grupate in Epistole Pauline si Epistole Sobornicesti (Iacov, I-II Petru, I-II-III Ioansi Iuda). Eusebiu de Cezareea (Rasarit) si Fer. Ieronim (Apus) le-au numit prima oara sobornicesti.

I-II Petru sunt adresate intregii crestinatati, Iacov, I Petru si I Ioan sunt destinate unor obti crestinesti i II-IIIIoan unor Biserici locale. Inca din sec. IV insiruirea lor este: Iacov, I-II Petru, I-II-III Ioan si Iuda inspirata dupainformatia din Gal. 2, 9unde ni se spune ca Iacov, Chifa si Ioan erau socotiti stalpii Bisericii.

Epistola Sf. Iacov

1. Cuprins: are caracter practic, sa ajute pe cititori sa-si intocmeasca o conduita morala corespunzatoare stariilor de crestini. Cap. 1:ispitele sa fie privite ca mijloace prin care credinta se verifica si se intareste. Obria ispitelornu se afla in voia lui Dumnezeu, ci in poftele cele rele ale omului. Cap. 2: sa nu judecam pe oameni dupa aparente, cidupa credinta si fapte. Cap. 3: misiunea unui invatator bisericesc este grea si plina de raspundere.Cap. 4: certurile sirazboaiele provin din lcomie. Cap. 5:bogatii care asupresc si nedreptatesc pe cei sarmani vor fi sever pedepsiti.

2. Autorul: majoritatea exegetilor socotesc ca Sf. Iacov, fratele Domnului, este autorul. BRC identifica pe Sf.Apostol Iacov al lui Alfeu cu Sf. Iacov fratele Domnului identificare eronata. BO praznuieste separat pe Sfintii.Iacov al lui Alfeu si Iacov fratele, avand bune temeiuri in NT si in traditie.

Despre Sf. Iacov fratele Domnului stim ca Mantuitorul i S-a aratat dupa Inviere, Insusi Domnul impreuna cu

Apostolii l-au asezat episcop al Ierusalimului. Sf. Pavel l-a vizitat in cursul primei sale calatorii la Ierusalim. LaSinodul Apostolic a avut rol de capetenie. Este un stalp al Bisericii (Gal. 2,9) si era stimat chiar si de iudeiineconvertiti, care l-au poreclit oblias (cel drept). A primit moarte de martir, fiind ucis cu pietre in anul 62/63,condamnat de arhiereul iudeu Annanus.

3. Autenticitatea: este confirmata de numeroase marturii interne si externe. Interne: autorul epistolei esteiudeu increstinat cunoaste bine Legea mozaica. Fata de cititori se bucura de o mare autoritate: vorbeste tuturortriburilor iudaice increstinate din diaspora. E invatator Bisericesc si face parte din ierarhia bisericeascatoate acesteamanunte se potrivesc cu Sf. Iacov, intaiul episcop al Ierusalimului. Externe: epistola lui Iacov este folosita inEpistola I Petru si Parintii Apostolici o cunosteau. O cunosc si o citeaza si Sf. Irineu, Tertullian si Fer Ieronim ointroduce in sirul cartilor canonice, atribuindu-i origine apostolica. Origen o citeaza pentru prima oara ca Epistola Sf.

Iacov. Eusebiu de Cezareea o aseaza in categoria cartilor contestate dar inspirate. Sinodul III din Cartagina o proclamaoficial ca fiind canonica. Erasmus de Rotterdam (sec. XVI) formuleaza indoieli, Luther opineaza pentru eliminearea eidin canonul NT, numind-o epistol de paie, deoarece contrazice teza fundamentala a invataturii sale despremantuirea numai prin credinta (sola fide).

4. Destinatarii: iudeii ncretinai din afara Palestinei (cf. 1,1). Nevoia imperioasa de a indrepta lipsurileconduitei lor si de a-i incuraja sa rabde suferintele legate de starea lor de marturisitori ai lui Hristos explica indeajunsmotivele si scopul scrierii acestei epistole.

5. Data si locul: trebuie sa fi fost scrisa in preajma mortii Sf. Iacov (62), in Ierusalim. Inseamnatatea EpistoleiSf. Iacov sta in normele de conduita pe care le cuprinde. D.p.d.v. doctrinar ea se distinge prin hotararea cu care afirmasi demonstreaza necesitatea si valoarea faptelor bune in actul mantuirii.

Epistola I a Sf. Ap. Petru

1. Cuprins: Prolog(I,1-12);Partea 1(1,13-2,10): indemnuri la sfintenie, frica de Dumnezeu, comuniune etc.;Partea 2 (2,11-4,6): indemnuri la viata pilduitoare pentru pagani, datoriile fata de autoritati, datoriile sotilor etc;Partea3(4,7-5,11): indemnuri la viata morala, pentru preoti, pentru suferinta etc.; I ncheierea(5,12-14).

2. Autorul: autorul se prezinta Petru, apostol al lui Iisus Hristos (1,1). Era fiul lui Iona, originar dinBetsaida si avea ca frate pe Andrei. Era casatorit si locuia in Capernaum, fiind pescar. El si Andrei erau ucenici ai Sf.Ioan Botezatorul, Andrei este cel care recunoaste pe Mesia in Iisus. Domnul ii schimba numele in Chifa (Petru), fiindmartor al primei Sale minuni. Dupa pescuirea minunata din Galileea devine definitiv apostol. In toate listeleapostolilor il aflam pomenit pe locul intai. Face parte din cercul restrans al ucenicilor care au participat la invierea

fiicei lui Iair, la Schimbarea la fata si in gradina Ghetsimani. In dimineata Invierii, el cu Ioan alearga primii lamormant.

Dupa Inaltarea Domn ului, el ia initiativa pentru intregirea Colegiului apostolic si vorbeste dupa PogorareaDuhului Sfant. Este aruncat in inchisoare (44) de catre Irod Agripa, de unde scapa in mod minunat. Cand Sf. Pavel


2/282

scrie Epistola catre Romani si epistolele din captivitate, Petru nu era la Roma. Din I Petru reiese ca a fost in Babilon,la sfarsitul vietii vine la Roma, unde moare in anul 67, primind moarte de martir, asa cum a prezis Iisus.

Intre ceilalti apostoli s-a bucurat de un respect mare, datorita varstei inaintate, care nu a avut caracterul unuiprimat jurisdictional, cum pretind catolicii. Dupa invatatura Mantuitorului, jurisdictia in Biserica nu apartine unuisingur apostol ci soborului de episcopi, care reprezinta intregul Colegiu apostolic.

I Petru este scris intr-o greaca aleasa, fapt care a dus la indoirea fata de autenticitatea ei; dar Marcu si Silvan(ucenicii sai) i-au putut stiliza epistola.

3. Locul si data: indicat in cap. 5,13, unde se aminteste de Biserica din Babilon. Desi BRC sustine caaceasta numire trebuie inteleasa ca Roma (ApocalipsaBabilon = Roma), dar ordinea in care Petru nir localitatileprin care trebuia sa treaca trimisul sau, incepand cu Pontul si sfarsint cu Bitinia, ne arata ca epistola a fost scrisa laBabilon.

Despre data nu avem nicio indicatie, nici din epistola, nici din alt izvor. Prin deductie: daca E Petru depindede Epistola Sf. Iacov cat si de Ep. catre Efeseni a lui Pavel, n-a putut fi scrisa decat intre 63-67, cel mai probabil catresfarsitul lui 64, sau 65-66.

4. Scopul: autorul voia sa indemne la rabdare pe crestinii care erau acuzati si persecutati.

5. Destinatarii: ne sunt indicati in adresa (1,1): crestinii din Pont, Galatia, Capadocia, Asia si Bitinia. Acesti

crestini au fost increstinati, probabil, de Sf. Ap. Pavel si prin ucenicii sai. Unii (Fer. Ieronim, Eusebiu) sustin ca insusiPetru i-a crestinat, inainte de a merge in Babilon. Petru se adreseaza crestinilor din diaspora, nu numai celor evrei, catmai ales celor proveniti din pagani.

6. Autenticitatea: autorul se numeste pe sine Petru apostolul. Asemanare exista si in ideile si termeniifolositi intre epistola si cuvantarile Sf. Petru din FA. Pentru autenticitatea ei vorbesc si marturiile SF. Prini. Toticriticii ortodocsi si catolici sustin autenticitatea ei. Dintre protestanti, unii admit autenticitatea ei relativa (a scris-oSilvan sub influenta lui Petru) iar altii o neaga complet argumentul fiind ca greaca in care este scrisa este preapretentioasa pentru un simplu pescar.

Epistola II Petru

1. Cuprins: Introducere(1,1-3); Partea 1(1,3-21): indemnuri la pazirea credintei, vv.12-15 vesteste moarteasa apropiata; Partea 2 (2,1-22) anunta ivirea de profeti mincinosi si indemnuri de pregatire pentru a doua venire;Partea 3 (3,1-16): combate argumentele batjocoritorilor; I ncheierea (3,17-18): cuprinde o doxologie.

2. Autorul: se numeste pe sine Simon (cum il chema inainte de apostolat) si Petru (numele dat de Iisus),prezentandu-se ca martor ocular al Schimbarii la fata. Aminteste si de o prima epistola tot Sf. Petru este autorul.Stilul si vocabularul epistolei sunt diferite (100 cuvinte comune, 599 diferite) insa se aseamana prin modul de gandiresi felul inlnuirii ideilor. Se poate ca Sf. Petru sa fi folosit 2 persoane diferite la redactareain greaca a epistolelor.

3. Locul si data: a scris epistola inainte de moartea sa martirica, deci inainte de 29 iunie 67, probabil scrisa lainceputul lui 67, in Roma. Scopul: de a indemna pe cititori sa se fereasca de invatatorii mincinosi, care in curand isivor face aparitia si vor nega a doua venire.

4. Destinatarii: sunt aceiasi ca si ai primei epistole (cf. 3,1), fiind a doua epistola pe care le-o scrie.

5. Autenticitatea: la compunerea epistolei, Sf. Petru s-a folosit de epistola Sf. Iuda (mai ales cap. 2-3).Autenticitatea epistolei este mai presus de orice indoiala. Parintii bisericesti o considera autentica, asa ca inca din sec.V intreaga Biserica ii sustine autenticitatea, canonicitatea si integritatea ei.

Epistola I a Sf. Ap. Ioan

1. Autorul: autorul nu-si spune numele in epistola, insa exista o mare asemanare intre epistola si Evangheliaa patra (prologuri, epiloguri, scop misionar, inrudire doctrinara, aceleasi antiteze)de aceea toata traditia bisericeascane-a pastrat epistola sub numele Sf. Ioan Evanghelistul.

2. Autenticitatea: BO si BRC considera autenticitatea ei deasupra oricarei indoieli, mai putin protestantii.Argumentele lor: Evanghelia il infatiseaza pe Iisus ca om, epistola ca fiinta cereasca; Evanghelia vorbeste numaidespre Hristos, epistola si despre Dumnezeu; Evanghelia combate necredinta iudeilor si nu are preocuparieshatologice, epistola combate o serie de eretici. Insa, aceste argumente mai repede confirma autenticitatea, tinandcont ca deosebirile sunt cerute de caracterul si scopul fiecarei scrieri.


3/283

Integritatea epistolei este sigura, mai putin a pasajului din cap. 5, 7b-8a, care lipseste in multe manuscrise siizvoare ale textului (Comma Johanneum). Majoritatea cercetatorilor se pronunta pentru neautenticitatea acestui text,fiind o glosa marginala facuta mai tarziu de un manuscris occidental si apoi inserata de un copist in textul epistolei. Seintalneste pentru prima oara intr-o scriere a ereticului spaniol Priscillian.

3. Destinatarii: epistola nu are adresa, salutare si nici numele autorului. Fer. Augustin o socoteste adresataparilor, dar parerea lui izvoraste dintr-o confuzie. Epistola s-a scris pentru crestinii recrutati dintre pagani, pentrucititori cunoscuti ai autorului si amenintati de eretici probabil pentru cei din provincia procosnulara Asia. Nuvizeaza o comunitate locala ci intreaga regiuneeste socotita enciclic apostolic.

4. Scopul: pastoral, misionar si apologetic intarirea dreptei credinte si a bunelor moravuri, impotrivaereziilor (certinieni, dochei, ebonii i nicolaii) precum si combaterea unor gresite propagande eshatologice (cf. 1,3-4si 5,13).

5. Locul si data: scrisa de Sf. Ioan in Efes, unde a pastorit, ca Apostol al Domnului. Epistola a fost scrisa inurma Evangheliei, pe care o presupune cunoscuta cititorilorprobabil intre 95-100, insotind Evanghelia.

6. Limba si textul: este scrisa in dialectul comun al limbii grecesti, avand caracteristicile de stil si vocabularcu Evanghelia IV. Este o greaca corecta d.p.d.v. gramatical dar cu numeroase influente semite (arata ca autorul eraiudeu).

7. Ereticii combtui: Cerint (spunea ca Iisus nu S-a nascut dintr-o fecioara), pe dochei (Hristos avea trup

aparent), ebonii, nicolaii.

Epistolele II si III ale Sf. Ioan

1. Autorul: se prezinta sub numele de Batranul il identificam usor pe Sf. Ioan. Epistolele se inrudesc cuEvanghelia a patra si cu prima epistola, atat ca stil, cat si ca fond.

2. Curpins: Epistola II: adresa si salutare (vv. 1-3), indemnuri la iubire frateasca si ferire de eretici (vv. 4-11), incheiere (vv. 12-13). Epistola III: introducere (vv. 1-2); ospitalitatea lui Gaius (vv. 3-8); blamarea lui Diotref sirecomandarea lui Demetriu (vv. 9-12); incheiere (vv. 13-15). Ambele epistole sunt redactate in termeni ioaneici sicuprind idei caracterstice ale Evangheliei IV.

3. Autenticitatea: din pricina importantei doctrinare reduse a acestor epistole, ele nu au fost folosite preamult de vechii scriitori bisericesti. Sf. Atanasie le insira printre cele 27 de carti canonice. De la sf. sec. IV intreagatraditie marturiseste originea lor ioaneica.

4. Destinatarii: Epistola II este adresata alesei Doamne si fiilor ei iar Epistola III lui Gaiu. In Ep. II, Sf.Ioan se adreseaza nu unei persoane anumite, ci Bisericii si fiilor eicomunitatii din Asia. Epistola III este adersata luiGaiu, un crestin dintr-o comunitate al carei conducator (Diotref) se opunea Apostolului.

5. Scopul: Epistola II: indemnarea credinciosilor de a starui in dragostea crestina si a se feri deeretici.Epistola III: de a indemna pe Gaiu sa primeasca pe misionarii crestini tot asa de bine cum i-a primit si panaatunci.

6. Timpul si locul: din traditie stim ca Apostolul si-a petrecut ultima parte a vietii in Efes. Aceste epistole aufost scrise in jurul anilor 96-100 in Efes.

Epistola Sf. Iuda

1. Autorul: scrisa de Iuda robul lui Iisus Hristos si fratele lui Iacov (cf. 1,1). Pot fi luati in considerare doarSf. Ap. Iuda (Tadeu sau Lebeu) sau Sf. Iuda, fratele Domnului. Autorul epistolei este probabil Sf. Iuda frateleDomnului, care s-a convertit la crestinism curand dupa Inviere. In fruntea epistolei el se prezinta ca si fratele luiIacov, conducatorul crestinatatii comune din Ierusalim.

2. Autenticitatea: faptul ca autorul se numeste simplu cu numele de Iuda ne doveste ca era bine cunoscutintre crestinii din generatia apostolica. Autenticitatea a fost combatuta pe motivul ca, la compunerea ei, autorul s-ar fifolosit de carti apocrife pe care le citeaza (Enoh). Insa Sf. Iuda le-ar fi putut cunoaste din traditia iudaica orala. Ceamai buna dovada despre autenticitatea ei este folosirea ei de catre Sf. Ap. Petru. Din sec. VI autenticitatea nu mai estepusa la indoiala de nimeni.


4/284

3. Destinatarii: se adreseaza, ca intr-o enciclica generala, tuturor crestinilor. Dar faptul ca Iuda secaracterizeaza pe sine ca frate a lui Iacov ne face sa sustinem ca el se adreseaza numai crestinilor asupra carora Sf.Iacov a avut o mare autoritate.

4. Motivele: de a feri pe cititori de influenta daunatoare a eterodocsilor. Se crede ca Sf. Iuda s-a adresat maiales crestinilor din Palestina si imprejurimi.

5. Timpul si locul:presupunem ca este scrisa inainte de anul 70 (nu pomeneste daramarea Ierusalimului). Sepresupune ca Sf. Iuda s-a putut adresa cititorilor sai numai dupa moartea fratelui sau Iacov (62/63) deci a fost scrisaintre anii 64-66, fie in Ierusalim, fie prin apropiere.

II. Introducere la Apocalips

Apocalipsa nu este o carte despre viitor sau despre catastrofa de la sfritul lumii actuale, ci o carte desprerevelaia Mntuitorului Iisus Hristos. Numele vine de la apo(dez-) i kalypto(a acoperi), deci se traduce prin:dezvluire, descoperire, revelaie (nlturarea vlului a ceea ce era ascuns)Definiia Apocalipsei: un gen de literatur n care o revelaie este mediat de o fiin din lumea dedincolo pentru un destinatar uman, deschiznd o realitate transcendent, fie temporal dac are nvedere mntuirea eshatologic, fie spaial, dac implic o alt lume, supranatural. Scopul ei esteinterpretarea unor circumstane prezente de pe pmnt n lumina lumii supranaturale i a viitorului i de ainfluena nelegerea i comportamentul publicului prin intermediul autoritii divine(asta trebuie tocit ca peTatl Nostru!)cercettorii au studiat lucrrile mai multor scriitori apocaliptici i au remarcat puncte comune:lumea i istoria prezent sunt iremediabil coruptese ateapt o intervenie definitiv a lui Dumnezeu pentru ndreptarea situaiei, una descris cu imaginicatastrofale care schimb total istoriascopul interveniei divine este biruirea rului i eliminarea nelegiuiilorn schimb, credincioii au parte de mari daruri duhovniceti i se vor bucura de pacea paradisiac ntr-o lumetransfigurat i rennoitexist numeroase Apocalipse scrise n primele secole dup Hristos, atribuite Sfinilor Petru i Pavel, Maria iIoanApocalipsa Sfntului Ioan se deosebete mult de orice scriere de gen a antichitii, dei are acelai rol dencurajare a cretinilor persecutai, de mngiere a celor ajuni n situaii-limit

exegeii au studiat contextul liturgic al crii i au descoperit n mreia liturghiei desfurate n templul cerescun arhetip al imnelor i actelor de cult pe care cretinii le svresc pe pmnt. Sf. Ioan prezint n Apocalipspri ale dumnezeietii liturghii ce reliefeaz o singur comunitate, o Biseric a ngerilor i oamenilorn context liturgic, cititorii cretini sunt invitai s intre n viziunile propuse, s neleag sensul i s-l aplice lapropria realitatentemeiat pe experiena liturgic, Apocalipsa este celebrarea tainei pascale a Mntuitorului, motiv pentru careeste plasat n Ziua Domnului, adic Ziua nvierii, dar i fiecare duminicApocalipsa este structurat n dou mari pri inegale, precedate de un prolog i urmate de un epilogPartea 1, despre cele apte epistole, vorbete despre:dialogul liturgic iniial, ntre cel ce citete mesajul i cel care-l ascultexperiena duminical a ntlnirii cu Hristos nviatepistolele adresate celor 7 Biserici

Partea 2, despre interpretarea profetic a istoriei, cuprinde:interpretarea faptelor care trebuie s se petreacrevelarea progresiv a sensului istorieiistoria mntuirii se pune n micareconfruntarea dintre bine i rudesvrirea istoriei mntuiriistilul Apocalipsei a fost definit ca unic i inimitabil. Limba original este greaca, dei autorul este bilingv i secrede c gndea n ebraic pentru a imita limbajul sacru al Vechiului Testament. Nu respect toate regulilegramaticale, schimbnd adesea timpul verbelor sau folosind formule repetitiveautorul Apocalipsei este,potrivit tradiiei pastristice, Sfntul Ioan, prooroc, rob al lui Dumnezeu i frate prtala suferin. Totui au existat i nc exist dezbateri pe tema asta, din cauza diferenelor dintre evanghelia apatra i Apocalips. Cel mai cunoscut contestatara fost Dionisie de Alexandria

despre locul i data scrierii, putem spune c Apocalipsa a fost scris n perioada persecuiilor din ultima parte adomniei lui Domiian (90-96 d. Hr.), prere susinut de Sf. Irineu, Clement Alexandrinul, Eusebiu i Victorin.Locul este insula Patmos din Marea Egee, unde Ioan ar fi fost condamnat la detenie n izolaredestinatarii direci ai crii sunt membrii comunitii ioanine care triau la Efes i n oraele indicate n primulcapitol, dar destinaia e, de fapt, universal. Apocalipsa se adreseaz tuturor Bisericilor cretine, fapt observat i


5/285

prin folosirea numrului simbolic 7, care arat totalitatea. Scopul este mngierea cretinilor i ncurajarea lors struie n formarea duhovniceasc i teologic. Autorul i ndeamn pe cretini s evite idolatria icompromisul i s prefere o stare umil i srac cu Dumnezeu dect una confortabil cu regimul romanApocalipsa are cea mai bun tradiie textual: 250 de manuscrise, unele aprnd n cei mai vechi codici marict privete canonicitatea, cartea a fost acceptat totdeauna n Egipt i Occident, ceva scepticism a fost dinpartea lui Erasmus i Luther, dar incertitudini i dezbateri ndelungi au fost n Asia Mic. Contestri avem dinpartea ereticului Marcion, a sectei anti-montaniste a Alogilor i a prezbiterului roman Gaiusexist 4 modele de interpretare a Apocalipsei:interpretarea spiritual-hristologic -preferat de Prinii de limb greac i latin. Pentru ei, cartea nu ofer o

succesiune a evenimentelor, ci dezvluie sensul istoriei mntuirii i biruina lui Hristosinterpretarea profetic - cea care vede vestirea evenimentelor istorice mondiale ascunse n limbajinterpretarea istoric - citete Apocalipsa ca pe o carte ce istorisete simbolic i descifreaz evenimentelecontemporane autorului i cititorilorinterpretarea istorico-eshatologic - crede c autorul ar fi fcut din evenimentele istorice pe care le tia unsimbol pentru cele viitoaresimbolismul Apocalipsei este puternic, iar descifrarea lui ine i de cunoaterea culturii iudaice. Visul esteinterpretat biblic ca revelaie a lui Dumnezeu,Mieluleste Hristos, njunghiatduce la jertfa Sa, cornul semnificputerea,apte duhuri adic plenitudinea lucrrii lui Dumnezeu, cerul se refer la transcendena lui Dumnezeu,iarpmntulla locul n care se nfrunt binele i rul, seceriule judecata de apoi, iar Sionul sauIerusalimuleste locul ideal unde se realizeaz mntuireantlnim mai multe tipuri de simbolism:

teriomorf - cu animalele protagoniste:fiine, vieti, Miel, leu, vultur, lcuste, balaur, broate, erpi, psriantropologic - persoana i viaa omului apar ca simboluri: haineleindic situaia trit de o persoan, femeiaeste imaginea poporului lui Dumnezeu sau Babilonul, marea desfrnat (eu prefer curv)cromatic - fora evocatoare a culorilor: albul simbolizeaz biruina sau slava celor alei ori venicia luiDumnezeu, roule violena, cruzimea sau martiriul, calul negrusimbolizeaz suferinele provocate de inflaie,iar culoareagalben-vntarat ciuma sau moarteaaritmetic - de provenien persan, atribuie numerelor o valoare calitativ: 3 arat plintatea, bogia idinamica lui Dumnezeu, 3 i jumtate sau 42 de luni sau 1260 de zile indic imperfeciunea, vremuri depersecuie, 4simbolizeaz lumea creat (4 vnturi, 4 puncte cardinale), 6este alt numr al imperfeciunii, 7este plenitudinea, desvrirea dumnezeiasc (7 duhuri, 7 pecei, 7 trmbie, 7 cupe, 7 Biserici), 12simbolizeaz vechiul i noul Israel (12 triburi, 12 apostoli) - n Apocalips este numrul perfeciunii (femeiaavea cunun din 12 stele - fiecare stea = 1 semn zodiacal), 1.000 indic un timp ndelungat, dar i starea

paradisiac, 144.000 este multiplicarea numerelor 12x12x1000, adic cele 12 triburi israelite-VT, cei 12apostoli-NT i o lung perioad de timp (asta ar nsemna c cei 144.000 sunt noul popor al lui Dumnezeu).

III. Actualitatea Epistolei Sf.Iacov.

I .Chestiuni intr oductive:

Iacov se prezinta ca Iacov, robul lui Dumnezeu si al Domnului Iisus Hristos (1.1); iar cei care au maipurtat acest nume sunt 3 la numar: Iacov al lui Zevedei fratele Sf.Ev.Ioan; Iacov al lui Alfeu si Iacov frateleDomnului.

Primul nu se poate sa fi scris epistola pentru ca moare ucis de Irod Agripa I (F. Ap. 12,1); nici al doilea

Iacov nu poate fi autorul pentru ca nu are o activitate deosebita si probabil s-ar fi numit pe el apostol deci prinurmare Iacov fratele Domnului a scris-o.

Biserica Romano-Catolica spune prin Sinodul de la Trident ca Iacov al lui Alfeu si Iacov fratele Domnuluisunt una si aceeasi persoana, aflandu-se in eroare. Rasaritenii ii praznuieste separat. Iacov al lui Alfeu6octombrie, iar fratele Domnului 23 octombrie. Bibliografia lui Iacov fratele Domnului este lesne de reconstituit; Mantuitorul ii apare dupa Inviere iardupa marturia lui Eusebiu de Cezareea + alti istorici, l-ar fi pus episcop al Ierusalimului. Iacov staruie in rugaciunealaturi de Fecioara Maria si fratii Mantuitorului asteptand pogorarea Mangaietorului (cf. F.Ap. 1,14); tot pe el ilinstiinteaza Sf.Petru cand scapa din temnita ajutat de inger (cf. F.Ap 12, 17); Sf.Pavel il viziteaza in prima sacalatorie la Ierusalim deasemenea si in ultima sa calatorie; are rol de capetenie la Sinodul Apostolic; Era poreclit si

stimat pana si de iudeii neconvertiti (oblias = cel drept). Sufera martiriul, ucis cu pietre pe la anul 62-63. Fiind primul episcop al Ierusalimului, se simtea indatoratsa se intereseze de soarta iudeilor convertiti din afara Palestinei care dupa multi istorici printre care si Iosif Flaviu,spun ca se aflau peste tot prin lume.


6/286

Datascrierii epistolei este probabil nu cu mult inainte sa moara, din text rezulta ca destinatariisuntcrestinii vechiimprastiati in toata lumea veche. Formal se ia ca data a scrierii , anul 61sau 62, aproape de moarteaautorului.

Loculscrierii este Ierusalimul, unde isi petrece marea parte din viata, fiind primul episcop stabil albisericii crestine.

Insemnatatea consta in normele de conduitaea demonstreaza necesitatea si valoarea faptelor bune inprocesul mantuirii precum si reglementarea pe temei crestinesc a relatiilor credinciosilor cu semenii lor convertitisau nu.

Intre epistolele sobornicesti, aceasta epistola ocupa locul 1, la catolici prima este Ep.Sf.Petru. Cuprinsul epistolei are caracter practicautorul ajuta pe cititori sa-si organizeze o conduita moralacorespunzatoare starii de crestini si sa justifice prin purtarea lor in lume , numele cel bun purtat de cei ce se afla incomuniune cu Hristos.

Epistola este alcatuita dintr-un sirag de sentinte adica dupa adresa si salutare intra in problema, scurt si laobiect si vorbeste despre: 1.Despre incercari, adevarata intelepciune si despre ispite(1, 2-18). 2.Indemnuri la ascultare, blandete, si vietuire crestineasca(1, 19-27). 3.Indemn la dragostea frateasca(2, 1-13). 4.Raportul firesc dintre credinta si fapte(2, 1426).

5.Infranarea limbii si urgiseste limbutia(3, 1-2). 6.Adevarata si falsa intelepciune(3, 13-18). 7.Obrsia razboaielor(4, 1-3). 8.Supunere fata de Dumnezeu(4, 4-12). 9.Viata aceasta este trecatoare(4, 13-17). 10.Oprirea platii lucratorilor ca pacat strigator la cer (5, 1-6). 11.Indemn la indelunga-rabdare(5, 7-11). 12.Despre juramant(5, 12). 13.Conduita crestineasca in felurite imprejurari ale vietii(5, 13). 14.Rugaciuni pentru cei bolnavi (Taina Sfantului Maslu; 5, 14-15).

15.Exercitarea corectiunii fratesti, savarsita intru dragoste (5, 16-20).

Preocupari le de baza ale epistolei si actual itatea lor : Pentru intelegerea epistolei trebuie sa stim ca: este opera unui fruntas crestin; petrece in imediata apropierea Domnului intrupat; participa cu rol conducator la experienta de viata crestineasca de obstefacuta de Bis.Mamadin Ierusalim indata dupa Inaltarea Domnului.

Modelul crestinesc de viata pentru Sf.Iacov este urmarea modelului lasat de Hristos, epistola sa fiind unecou al invataturii Mantuitorului, mai ales in formularea ei din Predica de pe Muntealtfel spus, autorul invata pecredinciosi cum sa isi castige viata, pe cea de pe pamant si pe cea viitoare.

Adresa si salutarea (1, 1)Iacov se prezinta ca serv al lui Dumnezeu, fara alte titulaturi iar destinatarii

sunt crestinii din afara granitelor Palestineicele 12 semintii ale iudeilor se confundau la greu prin lume.Diaspora (imprastiere) inglobeaza intreaga crestinatate adica crestinii vechi si cei noi convertiti. Salutareasimpla si scurtaeste identica cu cea utilizata de epistolografia profana a vremii. Dupa careintra direct in problema epistola neavand nici o introducere.

1.Despre incercari, intelepciune si ispite (1, 2-18)indemnul dat pentru incercari este rabdarea lor si maimult, bucuria pentru ele pentru ca ele sunt cu folos, reprezentand un test al credintei si tariei si dand nastere puteriide rabdare. Incercarile trebuiau rabdate dar fara oprirea in a face bine. Te inversunezi in suferinta sa faci voiaDomnului, ca sa fi gasit de el desavarsit. (v. 2-4).

Crestinul se mai cade sa fie intelept, de la Domnul vine aceasta si Domnului trebuie ceruta, cu o credintaneindoielnicaajutorul dumnezeiesc se ofera celor ce se devoteaza integral Domnului! Cei indoielnici nu au parte

de ajutor. Si bogatul si saracul sunt egali in fata Domnului, bogatul trebuie sa lepede ingamfarea iar saracul sa selaude cu inaltimea chemariibogatia si averiile sunt vremelnice, cea dintai arsita le nimiceste (v 9-11) iar cel ce isipune nadejdea in ele se amageste!


7/287

Noi suntem ispravnici vremelnici ai bunurilor materiale detinute de la Domnuladevaratul posesor al lor;iar acestea trebuiesc valorificate prin munca cinstita si inmultite ca in Pilda talantilor si folosite spre bineleoamenilor.

Cei ce infrunta ispita este fericit de Sf.Iacov, caci rezistenta lamureste credinta si fortifica atitudineacrestineasca. Rasplata celor tari in ispite = cununa vietii gatita de Domnul.

Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni la pacat! Suntem indemnati la pacat prin poftele netrebnice care seaprind in noi, iar pacatele se platesc cu moartea sufleteasca, cititorii sunt rugati sa fie atenti caci primejdia pierderiisufletului este mare.

Cine se bizuie pe Domnul, a aflat reazimul neinfrant al vietii sale. Prin Cuvantul adevarului (=propovaduirea Evangheliei) Domnul i-a renascut pe cititori la viata noua, casa fie parga (=inceput) al innoirii celor ce cred in HristosSf.Iacov referindu-se la intaietatea iudeo-crestinilor. 2.Indemnuri la ascultare, blandete si vietuire crestineasca (v.19-27)crestinul nu trebuie sa se manie si savorbeasca in desertmania omului nu triumfa in fata dreptatii lui Dumnezeu. Credinciosul trebuie a primiiblandetea cuvantului lui Dumnezeusadit pentru mantuirea sa. Cuvantul Evangheliei rodeste in credincios,transformandu-se in fapte bune (ca sa fie rodnica). Crestinul nu este doar auditor al Legii ci si plinitor cu faptaprin fapte bune, care harazesc fericirea in viata.

Vietuirea crestineascaconsta in infranarea limbii + savarsirea de fapte ale milei si dragostei fratesti.Crestinul cucernic se va pazii de contaminarea mediului corupt din jurul sau, paganesc, etc.

3.Indemn la dragoste frateasca fata de cei saraci si apostrofarea bogatilor (2, 1-3)Crestinul sa fieimpartial, sa nu caute la fata omuluireferire la pacatul social unde saracul e sluga si bogatul boss. Privirea la fataomului insemna desconsiderarea cuiva si favorizarea altcuiva. De aceea Sf.Iacov pretinde tuturor crestinilor untratament fratescegalitatea bogatului cu saracul in fata Domnului. (saracii au fost mai receptivi la chemarileEvangheliei decat imbuibatii antichitatii). Privirea la fata omului este incalcarea legii dumnezeiesti si atrage osanda.

Nesocotirea saracului este un pacat, inseamna incalcare a legii, iar legea este un tot unitar. Nesocotireaunei legi inseamna nesocotirea tuturor legilor. Dumnezeu e autorul legii morale. Sf.Iacov avertizeaza ca judecataeste necrutoare pentru cei ce nu fac mila. Mila agoniseste iertarea pacatelor. (v.13).in contextul nostru a face milainseamna a face dreptate saracului.

4.Credinta fara fapte este moarta (2, 14-26)(v.14)spune ca credinta fara fapte nu mantuieste iar

Sf.Iacov vine cu doua exemple: 1.Vine la tine un frate necajit si flamand iar tu nu ii dai decat niste sfaturi sa seimbrace si sa manancein cazul asta esti crestin caci nu i-ai vorbit urat dar nici nu l-ai ajutat, dar ajutorul trebuia safie material. 2.Este vorba despre credinta la nivelul intelectului, adica decat marturisita si credinta activa si lanivelul inimii prin fapte. Primafara fapteo au si dracii!ei cred in Dumnezeu dar se impotrivesc planurilorLui, a douacu fapteeste credinta care mantuieste. Sf.Iacov intareste afirmatia cu pilda lui Avraam si adesfranatei Rahav. (aparent conflict: Sf.Pavel foloseste pilda sa zica faptul ca mantuirea vine din credinta / Sf.Iacovfoloseste ca sa zica, ca vine din credinta +fapteLuther ii contesta, dar mai tarziu protestantii spun ca Sf.Pavel+Sf.Iacov trebuiesc ascultati impreuna). Sf.Pavelse referea la credinta proaspetilor convertiti neimpunand numaicredinta pentru mantuire (asa cum interpreteaza protestantii prin sola fide).

Sf.Pavelaccentueaza credinta lui Avraam (acesta a crezut in Mesia cel fagaduit sa se nasca din coapsa

sa), iar Sf.Iacov accentueaza fapta lui Avraam aceea de a se urca pe jertfelnic cu propriul fiu. Amandoi Sfintiiaccentueaza lucrurile in functie de cui se adreseaza!

Infranarea limbii (3, 1-12)in acea vreme erau multi care se improvizau dascali, iar Sf.Iacov arata clarmarea responsabilitate de a fi dascalsfatul unui invatator putea usura sau compromite mantuirea cuiva. Spune cadaca sunt multi dascali atunci cine ar mai asculta. Si in plus, oamenii simpli cred spusele unui invatator bisericescfara a le mai cercetade aceea doar invatatorii pregatiti ce nu fac adaosuri vrute/nevrute sunt cei necesari. Da si aici pilde si exemple: 1.Calul e mai puternic decat omul si totusi, omul stapaneste acest animal (v.3);2.Carmaciul corabiei cu carma lui mica carmuieste intreaba corabie oriunde vrea. (v.4)calaretul calului sicarmaciul arata tipul de crestin maturfraul si crma reprezinta limba omului. Limba este asemeni scanteii careincendiaza codriiintinand tot trupul daca ea e limbuta. Vorbele Mantuitorului arata acest lucruCeea ce iese din

gura, aceea spurca pe om caci toate vin din inima, prin gura. Omul domesticeste fiarele, dar limba nu o poate supune nimeni; crestinul este indatorat sa faca acest lucru.Sf.Iacov caracterizeaza limba ca fiindrautate neinfranata si otrava aducatoare de moarte. Cu ea binecuvantam, cuea blestemam. Harul primit prin botez ne da puterea de a domestici micul madular (limba).


8/288

6.Despre adevarata intelepciune (3, 13-18)crestinul trebuie sa isi vadeasca intelepciunea prin fapte bunecu purtare blanda. Falsa intelepciune este manifestata prin limbutie, ravna amara si spirit de disputa (cearta,contrazicere)a nu se confunda cu spiritul speculativ (semn al inteligentei bine dirijate). Intelepciunea falsa estealcatuita dupa Sf.Iacov in 3: pamanteasca, trupeasca, demonica. Acestea vin de la cel rau si inseamna tot ce e rau.

Adevarata intelepciune este de la Dumnezeu, promovand pacea si binele, mila, fapta buna. A fi drept sau aface dreptate inseamna a da fiecaruia ce i se cuvine.

7.Obrsia razboaielor zace in lacomie (4, 1-3)Arata ca motivul razboaielor este lacomia pentru bunurimateriale, iar cei cuprinsi de lacomie recurg la crime + alte lucruri rele. Cititorii epistolei obisnuiti fiind de duhul

usuratic al vremii sunt treziti de Sf.Iacov sa ceara de la Domnul ceea ce le lipseste si sa foloseasca cele dobandite inscop bun. Asftel cel ce nu primeste, nu a stiut cum sa ceara sau a cerut pentru scopuri nelegiuite si prin asta a sisuparat pe Dumnezeu.

8Supunerea fata de Dumnezeu (4, 4-12)Sf.Iacov cearta pe cititorii epistolei numindu-i rasdesfranati sirasdesfranate, caci, alipindu-se bunurilor pieritoare din viata aceasta, se indeparteaza de Dumnul, de legatura cu eldobandita prin Botez, deci sunt infideli Legamantului. Tot Sf.Iacov le spune oamenilor ca Dumnezeu este un aliatgelos, si nu sufera tradareaprin bunurile materiale. Duhul Domnului impartaseste daruri celor smeriti si li seimpotriveste celor trufasicastigul supunerii totale Domnului este indepartarea diavolului si aprierea de Dumnezeu(v.7-8a). Indepartarea de Dumnezeu duce la nesocotirea aproapelui si iata cum totul se leaga caci a judeca peaproapele si a-l cleveti = a defaima legea evanghelica (cf. 1, 25; 2, 8)cel ce graieste de rau pe fratele sau se

situeaza abuziv deasupra legii si isi atribuie prerogative care apartin numai Domnului! (Unic legislator si judecator). 9.Viata, vremelnica fiind s-o folosim cat mai bine (4, 13-17)indemn la o viata in permanenta legatura cuDumnezeu. Proiectele crestinesti sunt valabile daca conditioneaza indeplinirea lor de voia si ajutorul Domnului,deci nu prin propriile ambitii omenesti. Adevaratul crestin nu planunieste nimic ca bogatul nebun din Sf.Evanghelie,care rodindu-i tarina nu cheama la sfat si pe Domnul; deasemenea este strain de limbajul semetit care vietuieste inpetreceri; adevaratul crestin cheama prin rugaciunea binecuvantarea Domnului pentru proiectele sale. De vreaDomnul si vom fi vii, vom face aceasta si aceea (v.15) gandind asa izbandesti caci: 1.planurile au un scop bun;2.sunt incuviintate de Domnul; 3.indeplinite cu sprijinul Lui.

Cititorii epistolei se laudau in trufia lor, dar aflam ca toata lauda de felul acesta este rea (v.16), Sf.Iacovii pune la respect. Crestinul trebuie sa faca bineleinvata plinirea lui din legea imparateasca adica data de Hristos.

Este o lege desavarsita pentru ca e de Domnul datasi cine se calauzeste dupa ea, nu greseste, dar cel ce n-orespecta, pacatuieste (v.17.) 10.Oprirea platii lucratorilor e pacat strigator la cer (5, 1-6)Sf.Iacov mustra sever pe bogati si iiavertizeaza ca nu vor putea scapa de necazurile ce ii asteapta din cauza faradelegilor lor. Faradelegile lor erau:oprirea platii lucratorilor si omorul. Nelegiuirile erau grave caci slugile erau adesea oameni drepti si nu ripostau.Bogatii mustrati nu slujesc Domnului si lui Mamona, acestia au strans comori ce vor fi mancate de molii, iarpedeapsa ce ii asteapta este necrutatoare. Mustrandu-i Sf.Iacov le spune: Ati strans comori in zilele cele de apoi! Textul din 5,4 = temei scripturistic inspirat, pentru oranduirea pacatului opririi platii lucratorilor inrepertoriul intunecat al pacatelor strigatoare la ceroranduire operata de Biserica + Teologia morala, si combatuttot de Biserica. Este abuzul omului de catre om, iar Hristos protejeaza pe cei exploatati si cere socoteala celor ceexploateaza. Este totodata incalcarea legii iubirii aproapelor.

Indemn la indelunga-rabdare (5, 7-11)Indeamna pe crestini sa aiba rabdare, fiind asupriti de bogati, caciMantuitorul ii va rasplatii. Pacatul nu trebuie sanctionat savarsind alt pacat. Avand rabdare, plugarul culege roadelela timpul potrivit, roade la care a muncit si care au fost udate de ploaia trimisa de Domnul (v.7); Pilda de rabdare insuferinta sunt proorocii V.T-ului care graiau in numele Domnului. Ex: Iov, pentru rabdare este rasplatit de Domnulinca in aceasta viata cu un trai imbelsugatiar inainte de a-L cunoaste pe Domnul, era devastat de diavol. 12.Despre juramant (5, 12)aici Sf.Iacov se exprima aproape cu aceleasi cuvinte ca ale Mantuitoruluirostite in Predica de pe Munte.

13.Conduita cititorilor in felurite imprejurari ale vietii (5, 13)conduita crestineasca; daca cinevapatimeste raul, sa se roage lui Dumnezeu pentru usurare; daca este vesel, sa cante (Domnului).

14.Taina Sfantului Maslu (5, 14-15)Sf.Iacov randuieste ca de este vreun credincios bolnav, sa fiechemati preoti, sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn intru numele Domnului. Bolnavul se va mantuitrupeste si sufleteste, Domnul iertandu-i pacatele.Aceste text este temei inspirat pentru Sf.Taina a Maslului.Avem aici enumerate toate obiectele acestei Sfinte TaineMaterie: untdelemn sfintit; Forma: rugaciunea;


9/289

Administrator: preot; Primitor: bolnavul; Efectul: mantuirea sau scaparea bolnavului de patimirea trupeasca+sufleteasca.

Catolicii fac maslu doar pentru muribunzi avand o pozitie eronata in aceasta chestiune. Protestantii vad inmaslu un remediu corporal. Prin interpretarea lor, fac inutila Taina Pocainteicaci preotii se roaga la capataiulbolnavului pentru tamaduirea trupeasca si sufleteasca, Doftorului sufletelor si al trupurilor noastre. Epistola se incheie brusc cu recomandari pentru:

15.Exercitarea corectiunii fratesti, savarsita intru dragoste (5, 16-20)Sf.Iacov recomanda aici unschimb curajos si sincere de confidene duhovnicesti intre cei credinciosi, un examen de constiinta savarsit in chip

auto-critic, de pe urma caruia folosesc si unii si altiidar aici nu este evidentiata Spovedania. Unii spun ca estevorba despre marturisirea pacatelor care in Biserica primara se facea public. Rugaciunile ce se fac pentru cei cebolesc trupeste si sufleteste sunt deosebit de eficacerugaciunea dreptului fiind mereu ascultata de Domnul cacidreptul stie ce sa ceara si cum sa ceara!

Avem aici cazul Proorocului Ilie, care fiind un om cu neputinte ca oricare dintre noi, se roaga Domnului, si3 ani nu mai ploua, dupa care se roaga din nou iar ploaia nu conteneste a veni. Sf.Prooroc Ilie s-a rugat ca un dreptiar cererea lui era pentru un scop bun.

Rasplata pentru cel ce intoarce pe un pacatos din caile lui este mantuirea sufletului si iertarea pacatelor.Asa procedeaza Domnul = opreste de la rau si indeamna savarsirea binelui (v. 19-20).

Epistola se termina, in unele texte urmand Amin.

IV. Apocalipsa Exegeza: Capitolul 1Dialogul liturgic iniial

Titlul cartii nu exista in arhitext. El a fost adaugat probabil incepand cu secolul II d.Hr.Denumiri date demanuscrise: Apocalipsa Sfantului Ioan; Apocalipsa lui Ioan Teologul si Evanghelistul. Savantii au gasit 16 formediferite ale titlului. Cel mai amplu se gaseste intr-un manuscris de la Muntele Athos (nr. 1775, copiat in 1847).

1,1:dezvaluirea lui Iisus Hristos: Contextul indica dezvaluirea facuta lui Iisus Hristos. Dumnez eu estesubiectul care face, ofera revelatia (dezvaluirea) lui Iisus Hristos. Acesta la randul Sau, o transmite ingerului, iaringerul, lui Ioan. Prin Ioan, intreaga comunitate crestina se infrupta din revelatie. Avem de-a face cu un lant alprofetiei, a carui prima veriga este Dumnezeu. Totusi, cum se va vedea pe parcursul textului, Iisus Hristos nu este

numai transmitatorul profetiei/revelatiei, ci si continutul ei. Asadar, El dezvaluie, dar si in acelasi timp este sidezvaluit cititorilor Apocalipsei.

dezvaluire: substantivul apokalipsis trimite la verbul kalyptein (a acoperi, a ascunde, a invalui).Evangheliile nu cunosc sensul decat de a ascunde, a acoperi. Compusul apo-kalyptein inseamna a descoperi, adezvalui, a da la o parte valul. In NT verbul apokalipsis apare de 26 de locuri (Mt. 10, 26; Lc. 2, 35; Rm. 1, 17; Gal.1, 6; 3, 23; Ef. 3, 5 ect.). Pavel opune aici dezvaluirea slavei divine , pe fata crestinilor, acoparamantului folosit deiudei. In Lc. 2, 32, termenul apare intr-o constructie speciala: batranul Simeon spune despre copilul Iisus ca estelumina spre descoperirea neamurilor pagane, care trebuie tradus care se reveleaza/manifesta paganilor. In NT,apokalipsis are si o conotatie eshatologica. Iisus inaugureaza eshatonul, imparatia eshatologica dezvaluindu-Se lumii.Evanghelia nu este daruita lumii decat printr-o revelatie (apokalipsis). Termenul apokalipsis trebuie tradus prindezvaluire nu prin apocalipsa. Prima dovada a tehnicizarii termenului apare la Irineu, unde Apocalipsa desemneazachiar titlul cartii transmise sub numele lui Ioan.

a dat: are un sens concret. Revelatia nu a fost facuta, ci data, incredintata de Dumnezeu lui Iisus.

robilor Sai: In VT, expresia ii desemneaza pe profeti, cei care-I slujesc cu credinciosie lui Dumnezeu. InApocalipsa, expresia se refera la crestini, vazuti la destinatari privilegiati ai revelatiei.

cele ce trebuie sa se petreaca: acest trebuie trebuie inteles ca o simpla evidentiere a omniscientei siomnipotentei divine. Dumnezeu stie dinainte ce trebuie sa se petreaca in istoria omenirii. Evenimentele nu fac decat saconfirme prezicerea divina. Prigent (un nene) remarca in comentariul sau ca ceea ce trebuie sa se petreaca,evenimentul capital este venirea lui Iisus Hristos. Asadar parusia, revelarea lui Iisus crestinilor si lumii intregi,constituie obiectul Apocalipsei. Aceasta venire nu va avea loc intr-un timp neprecizat, ci curand. Suntem deja in

eshaton, la sfarsitul istoriei, in plina comuniune cu Iisus Hristos Cel inviat din morti, a Carui venire in slava esteiminenta.

in curand: Pentru autor, continutul revelatiei se va implini foarte repede. Crestinii vor putea verifica ei insisiveridicitatea profetiei/reveletiei. In acelasi timp, ei sunt supusi unei presiuni teribile, nemaiavand prea mult timp la


10/2810

dispozitie pentru intalnirea decisiva cu Iisus. Parusia nu a avut loc, iar incordarea eshatologica a crestinilor a atinsparoxismul (intensitatea maxima). Expresia in curand sugereaza o distanta infima intre profetie si implinirea eiconcreta in istorie.

ingerul Sau: Ingerul nu este sursa revelatiei, ci intermediarul lui Iisus. Nu avem de -a face cu un ingeroarecare, ci cu ingerul Sau, al lui Iisus. Termenul ingerul denumeste orice realitate spirituala intermediara intredivinitate si om. Aici se precizeaza ingerul Sau, adica, ingerul personal. Iisus si trimite dublul personal la Ioan.Astfel nu s-ar explica motivul pentru care autorul vorbeste despre ingerul Sau si nu despre un inger, dar mai alesam ramane cu impresia ca nu Iisus Insusi ii transmite lui Ioan revelatia, ci un simplu intermediar. Iisus Isi trimite

dublul personal, Imaginea, Icoanadat fiind ca El Insusi, absorbit deocamdata in divinitate, va reveni pe pamant laparusie. In apocaliptica iudaica (1 Enoh, 4 Ezdra) ingerul joaca un rol esential. Dumnezeu ramane inaccesibil intranscendenta Lui absoluta. Revelatiile sunt facute de catre ingeri, care coboara pentru a raspunde la intrebarile siintrebarile profetilor.

Ioan: din text aflam ca este un confrate care intr-o zi de duminica a avut o viziune pe insula Patmos, undeajunsese exilat din cauza propovaduirii cuvantului lui Dumnezeu si a marturisirii lui Iisus Hristos. Este vorba deci deun contemporan al lui Iisus si al cititorilor Apocalipsei. Controversele cu privire la paternitatea textului au inceputfoarte devreme. Pentru Iustin, Irineu autorul Apocalipsei este cel care a redactat si Evanghelia, numita dupa Ioan.La sfarsitul secolului II, un preot, Gaius, contesta caracterul ei ortodox atribuindu-o unui gnostic, Cerint. In secolulIII, Dionisie al Alexandriei il deosebeste pe autorul Apocalipsei de cel al Evangheliei (si Eusebiu de Cezareea areaceeasi convingere). Enigma nu a fost elucidata nici pana astazi. Probabil avem de-a face cu un ucenic din grupulioaneic care a scris, cu scopuri si stiluri diferite, Evanghelia, Apocalipsa si cele trei Scrisori intrate in canonul NT.Irineu sugereaza ca Apocalipsa a fost redactata sub domnia lui Domitian(81-96), o domnie marcata de persecutiianticrestine.

2:care a dat marturie: trimiterea la Evanghelia dupa Ioan este limpede. De notat sensul prim al termenuluimarturie: revelarea imparatiei lui Dumnezeu. Martorul/martirul este cel caruia i se acorda privilegiul de a privi princerul deschis inca din timpul vietii sau in momentul trecerii dinspre viata spre moarte. Iisus Hristos este primulmartor-martir din istoria crestinismului. El reveleaza deplin imparatia cerurilor in momentul rastignirii. In acest sensmistic, Apocalipsa lui Ioan este o marturie. Ioan marturiseste cate a vazut.

3: fericit ; apare de 7 ori in Apocalipsa (cifra simbolica). Fericirea reprezinta starea de implinire

duhovniceasca, de unire mistica, profunda a crestinului cu Iisus. In graca macarios care a dat numele Macarie(Fericitul). In graca clasica acest adjectiv era atribuit zeilor, dar tot cu el se exprimau bucuriile omenesti concrete :fericirea femeii ca are sot bun, parintii ca au copii multi etc.

cuvintele profetiei : Apocalipsa este catalogata drept profe tie deoarece vine de la Iisus ; prelungeste traditiaprofetica veterotestamentara ; prezice cuvintele viitoare. Sunt trei categorii de fericiti : 1) cititotul (public) alApocalipsei ; 2) ascultatorii ; 3) cei care iau aminte la ea si ii asimileaza continutul. Textul este destinat citiriiliturgice.

cel care citeste : cititorul oficial, care citeste in public, in cadrul liturgic, profetia transmisa de Iisus.

vremea (gr. kairos): desemneaza momentul potrivit. Kairos desemneaza aici momentul revenirii i n slava a

lui Iisus. Moment decisiv pentru comunitatea crestina. In apocalipsa mai apare si cuvantul chronos, care este timpulextensibil ; kairos este momentul concluziv, al implinirii unui eveniment. Deci se poate vorbi despre o tensiunepermanenta, in Apocalipsa, intre o temporalitate in plina desfasurare si un moment imediat.

1, 4-8 inceputul scrisorii lui Ioan

4: sapte biserici: cifra nu poate fi intamplatoare avand in vedere caracterul simbolic al intregii scrieri. Sesugereaza intelegerea cifrei ca universalitate a Bisericii vizibile.

Asia: este vorba de provincia romana Asia. Orase in care se gaseau comunitati crestine puternice: Pergamul,Smirna, Efesul.

har voua si pace: formula curenta de salut, cu care incep si multe dintre epistolele pauline. Izvorul harului si

al pacii este Dumnezeu.

Cel ce este si Cel care era si Cel care vine: formula mai apare in Apocalipsa (1, 8; 4, 8; 16, 5). Parafrazarela Iesire 3, 14 unde Dumnezeu isi reveleaza numele in fata lui Moise: Eu sunt Cel -ce-este. Apocalipsa are Cel care


11/2811

vine, cureferire la Iisus, nu la Dumnezeu. Iisus-Mesia-Fiul lui Dumnezeu este Cel care vine. Apocalipsa tine saaccentueze caracterul hristocentric al teofaniei.

sapte duhuri: aceste cuvinte au iscat dispute exegetice. Unii interpreti (Charles trimit la un sobor de ingeridin jurul tronului divin (cei sapte arhangheli din traditia iudaica); altii (Prigent) sustin ca este un mod de a vorbidespre Sfantul Duh ca plenitudine harica. De observat recurenta cifrei 7 (7 biserici, 7 duhuri, 7 sfesnice, 7 stele).Paralelismul nu poate fi intamplator. De-a lungul apocalipsei realitatile de jos corespund, ca in oglinda, realitatilor desus. Probabli aici duh trebuie interpretat ca echivalent pentru ingeri termenul trimite si la caracterul inspirat alrevelatiei ioaneice. Pasajul reflecta o etapa intermediara intre angelologia pneumatica iudaica si teologia trinitara

crestina, duhurile constituind veriga intermediara intre conceptul de ingeri, puteri si a Treia Persoana a Treimii, DuhulSfant.

dinaintea tronului: nu trebuie sa ne imaginam un tron material. Este vorba de o realitate mistico -teologica:tronul, treapta a ierarhiei ingeresti, ca la Sfantul Dionisie Areopagitul. Tronul este totuna cu carul in viziuneaprofetului Iezechiel.

5: martorul: precum am spus si mai sus, Iisus este primul martir crestin intrucat: 1) El a coborat de la Tatalsi 2) a vazut prin cerul intredeschis imparatia lui Dumnezeu.

cel credincios: care s-ar traduce de fapt vrednicul de incredere. In marturialui Iisus ne putem increde, eareprezinta o dovada garantata.

intaiul nascut din morti si capetenia imparatilor pamantului: in apocalipsa, Iisus este capetenia regilorpamantului, Mesia cel asteptat, care a venit deja. Iisus nu este un rege pamantesc, ci este mai presus decat toti regii depe pamant.

a dezlegat: trebuie facuta diferenta intre prezentul ne iubeste (stare continua, neintrerupta) si ne -adezlegat, la aorist, adica in trecut, o data pentru totdeauna, prin jertfa Crucii. Gramatica are adesea un impactteologic.

6: ne-a facut pe noi imparatie , preoti pentru Dumnezeu: verset foarte interesant, speculat de protestantipentru justificarea preotiei universale si contestarea unei ierarhizari speciale in interiorul bisericii. Versetul facetrimitere la Iesire 19, 6. Scena relatata se intampla la trei luni dupa iesirea din Egipt. Dumnezeu conveaca pe Moise si

ii spune sa le transmita fiilor lui Israel: Voi imi veti fi preotoe imparateasca si neam sfant. Astfel, poporul lui Israeleste consacrat preot colectiv. Preotia are si o conotatie regala. Pentru autorul cartii apocalipsei, Iisus, prin jertfa Sa,a transferat prerogative preotesti si regale asupra poporului crestin, care devine, dupa formularea Parintilor, noulIsrael.

amin: cuvant de origine ebraica, inseamna intr-adevar. In VT el incheie o rugaciune sau valideaza odorinta pentru ca Dumnezeu sa o implineasca; are sensul de asa sa fie. Cu acelasi sens si in aceeasi pozitie apare siin NT. Ca o marca specifica, in Evanghelia dupa Ioan amin se repeta de doua ori: amin, amin va spun voua, casemn al intaririi fagaduintei.

7: iata, vine cu norii: se presupune o echivalenta intre norii cerului si ostile ingeresti. Iisus va veni pe noriicerului, adica insotit de ingerii Sai. In Apocalipsa lui Avraam, norii sunt parintii unei specii de oameni care isi au

obarsia in cer. Asadar norii sunt echivalentul ingerilor cazuti care au procreat cu fiecele pamantenilor.Asa! Amin.: dubla intarire a profetiei. Profetia s-a implinit fara tagada. Venirea lui Iisus va fi vazuta de tot

ochiul, de toata lumea, inclusiv de cei ce L-au strapuns.

8: Alfa si Omega: inceputul si sfarsitul. Aici vorbeste Dumnezeu-Tatal. In Apocalipsa Tatal si Fiul par astine locul unu altuia.

Atottiitorul: apare de 9 ori in Apocalipsa si o data in celelalte carti ale NT. Dumnezeu-Tatal esteAtottiitorul. Iconografia va schimba subiectul, reprezentandu-L pe Iisus drept Pantrocrator. Probabil deoareceDumnezeu devine reprezentabil numai datorita intruparii Fiului.

1, 9-20 Prima viziune

La fel ca in profetiile veterotestamentare, ne sunt descrise locul, imprejurarile si agentul viziunii. Ioanprimeste porunca de a scrie, nu de a asculta, iar cel care porunceste nu este Dumnezeu, ci Iisus. Aceasta prima viziunetrimite nu doar la Cartea lui Daniel, ci si la literatura apocaliptica intertestamentara.


12/2812

9: fratele vostru : unii exegeti sustin ca autorul ar scrie pentru alti profeti, nu pentru o intreaga comunitatecrestina. Atunci termenul ar trebui inteles ca frate de profetie. O asemenea ipoteza este cu neputinta de acceptat.Termenul frate apare si in alte contexte cu sensul de frate al lui Hristos, iar contextul de aici trimite mai de graba ladestinatarii martiri, care au indurat persecutii, dar au perseverat in marturisirea lui Hristos.

si impreuna cu voi partas la suferinta si la imparatia si la rabdarea in Iisus: avem de aface cu o caracterizarea martiriului/martorului crestin. Autorul se adreseaza unui grup de frati care au impartasit aceeasi soarta cu a lui.Cuvantul suferinta se refera la stramtorare, la situatii fara scapare. Crestinii sunt impresurati, incercuiti din toatepartile. Autorul confirma si propune solutia evadarii pe verticala. Murim aici, dar traim dincolo. mparatie nu

stim la care imparatie se refera. Tindem sa credem ca este vorba de imparatia instaurata de Iisus, si care va biruidefinitiv la a Doua Venire. Autorul este copartas la imparatia lui Iisus, asa cum a fost copartas la suferintele induratepentru marturisirea lui Hristos. Cuvantul rabdare face referire la rezistenta activa din partea celor persecutati. Ioan sidestinatarii sai au fost prigoniti pentru imparatia lui Iisus, dar au perseverat in marturie, necedand apostaziei. Cuvantulcel mai important care aduna toti ce patru termeni discutati impreuna (partas, suferinta, imparatie, rabdare) este Iisus.Aceste cuvinte sunt legate prin credinta in Iisus.

Patmos: insula din Marea Egee. Romanii o foloseau pentru deportarea detinutilor. Tertulian si Origen sustinca pe aceasta insula ar fi redactat Sfantul Ioan Apocalipsa dupa ce a fost exilat aici de Domitian in anul 95

pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia lui Iisus: Ioan a ajuns la Patmos pentru ca a propovaduitcuvantul lui Dumnezeu si si-a marturisit credintain invierea lui Iisus.

10: in duh: majoritatea viziunilor sunt in duh, fapt care garanteaza autenticitatea. De asemenea, Biserica s -anascut prin revarsarea Duhului asupra apostolilor.

in zi de duminic: adica in ziua Domnului, ziua in care comunitatea e ad unata pentru liturghie. Duminicaeste o zi pascala. Ea inlocuieste treptat sabatul din cultul iudaic. Insa principala semnificatie a acesteia va ramanelegarta de Invierea Domnului.

glas mare ca al unei trambite: adjectivul mare apare de 80 de ori in Apocalipsa. Dupa Lupieri (un nene)ceva mare nu vizeaza parimea fizica, ci ceva ciudat, straniu, de pe alta lume. Aici se refera la un glas care echivaleazacu o faptura ingereasca. Tot acest nene spune ca glas mare se refera intotdeauna la fortele binelu i, niciodata la celerele. Aceste forte sunt nepamantesti. Glasul ca de trambita face referire la un glas nemaipomenit. Termenul

personalizeaza manifestarea divinitatii. Glasul de trambita semnaleaza venirea sfarsitului lumii. In traditia iudaicatrambita era un obiect de cult. Glasul apartine Fiului omului.

11: scrie in carte: glasul ii porunceste lui Ioan sa scrie pentru a transmite mai departe mesajul divin. Sensulde scrisoare e mai adecvat deoarece informatia scrisorii (continutul insusi al Apocalipsei) va fi copiata in sapteexemplare, trimisa prin mesageri la cele 7 comunitati crestine enumerate in verset.

sapte biserici: Ioan se adreseaza acestor comunitati si nu altora, intrucat aici au existat ori mai existaprobleme de ordin dogmatic sau comportamental. Dar de ce doar 7? Autorul vizeaza de fapt intreaga Biserica (cifra 7simbolizeaza totalitatea).

12: sa vad glasul: pentru Ioan glasul e vizibil, e vorba de o persoana. Are mai intai perceptia auditiva a

divinitatii. Dupa ce aude se intoarce sa vada, dar nu vede direct pe Fiul omului, ci vede mai intai cele 7 sfesnice carese afla in jurul Acestuia.

sfesnice de aur: imaginea sfesnicelor isi au model in VT Iesire 25,31, unde lui Moise i se reveleaza unmodel ceresc pentru sfesnicul cortului adunarii. In traditia iudaica, sfesnicul era o stilizare a migdalului, inchipuindpomul vietii si lumina lui Dumnezeu. Sensul celor 7 sfesnice se va dezvalui in v 20: ele reprezinta cele 7 bisericicarora Ioan trebuie sa le trimita scrisorile.

13: Fiul omului: expresia trebuie inteleasa prin dubla comparatie, cu divinitatea si cu regnul animal. Easubliniaza micimea omului in raport cu divinitatea. Prorocul Daniel produce o adevarata revolutie semantica aexpresiei. Ea nu mai inseamna doar om, ci denumeste un personaj eshatologic care vine cu/pe nori, se aproprie descaunul de judecata al lui Dumnezeu si primeste regalitatea universala. Puterea lui nu e pamanteasca si trecatoare, ci

vesnica si cereaca. Remarcam deci o figura mesianica ce va instaura dreptatea pe pamant. La 1 Enoh Fiul omului estediferit de Cel vechi de zile. Cel vechi de zile este Dumnezeu, iar Fiul omului, Mesia. Primul intruchipeaza aspectulmilostiv al divinitatii; al doilea, pe cel justitiar. Avem, asadar, de-a face cu un prim stadiu al hristologiei, comunitatileprimare vazand in Mesia-Iisus un inger. In evanghelii explesia Fiul omului apare de 70 de ori. Interesant este faptulca este spusa doar de Mantuitorul. In Apocalipsa mai apare la 14,14, in postura de pastor eshatologic.


13/2813

imbracat in vesmant lung pana la picioare si incins pe sub san cu un brau de aur: reprezinta vesmintelepreotesti si imparatesti (in interpretarea Sfintilor Parinti).

14: ca para focului: aparitia este inspaimantatoare. Focul sugereaza ideea de energie si depericol. Prin toatetrasaturile sale Fiul omului produce spaima si cutremure.

15: asemenea aramei arse in cuptor (in material scrie asemenea bronzului de Liban) : acest material sepresupune a fi un aliaj de aur foarte pretios. Picioarele Fiului omului straluceau in mod extraordinar. Toata fiinta luiiradiaza in diferite nuante. Bronzul (sau arama) nu trimite doar la ideea de metal pretios, ci si la aceea de stabilitate,soliditate.

glasul de multe ape : glasul Fiului omului se aseamana cu un torent involburat.

16: sapte stele : simbolizeaza totalitatea cosmica. Desi autorul spune in versetul 20 ca stelele sunt ingeri,unii le-au interpretat ca fiind planetele din vechiul sistem solar. Fiul omului stapaneste intregul cosmos, tinandu-i pecel 7 ingeri cosmocrati in mana Sa dreapta.

o sabie ascutita cu doua taisuri : sabia cu doua taisuri este o arma deosebit de eficienta ; ea pune in aplicarecuvantul lui Dumnezeu, fiind simbolul justitiei divine. De aceea Fiul omului tine sabia in gura, sabia fiind totuna culogosul-discernamant care va face judecara dreapta. Aceasta judecata vizeaza pe eretici in primul rand.

fata Lui era ca soarele : se bate apropo de Schimbarea la Fata

18: am cazut la picioarele Lui ca un mort : fiinta umana e neinsemnata pe langa Fiinta divina. Profetul cadecu fata la pamant in semn de veneratie. Primele cuvente ale Fiului omului sunt de linistire. Ele sunt rostite simultan cuasezarea mainii drepte peste profetul cazut la pamant. Gest si cuvant menite sa-l readuca in simtiri pe Ioan, pentu caacesta sa poata primi si intelege cum se cuvine mesajul divin.

Eu sunt : formula veterotestamentara prin care Dumnezeu se face cunoscut. Fiul omului este Cel ce este,Cel dintai si Cel de pe urma, Cel viu. Dumnezeu este viata insasi, care se manifesta prin putere, energie, creativitate,rodnicie, minuni. Aici este explicita referinta la invierea lui Iisus. Desi Fiul omului nu este explicit identificat cu Iisus

Hristos, El prezinta toate atributele hristice.

cheile mortii si ale iadului : Fiul omului tine cheile cu care se deschid salasul mortii si iadul

19: in profetie, prezentul, trecutul si viitorul coexista. Profetul este cel care, prin mesajul sau , cuprinde nudoar portiuni ale istoriei sacre, ci intreaga intreaga existenta umana, calauzite sau inspirate de Dumnezeu.

20: taina : este vorba de o taina dumnezeiasca, de un sens ascuns, aflat dincolo de realitatea vizibila.

sunt ingerii celor sapte Biserici : nu este vorba de Biserica ca institutie, ci despre biserica comunitate,adunare. Biserica este o realitate cereasca si pamanteasca, o institutie divino-umana. Cine sunt ingerii ? Autorul seadreseaza fiecarei comunitati la singular. Ca si cum ar fi o sinfura persoana. Ingerul bisericii e sufletul unificatoral

comunitatii respective. Ingerii bisericilor sunt destinatarii mesajului divin. Lor li se adreseaza Fiul omului, pentru caei au autoritate asupra comunitatilor.

Apocalipsa Capitolul 2 (1-7): Epistola catre Biserica din Efes

Cap 2 si 3 contin 7 scrisori trimise de Fiul Omului, prin intermediul lui Ioan, inspirat de Duh, catresapte ingeri ale unor comunitati din Asia Mica.

Aceste capitole se inscriu logic, stilistic si teologic in structura Apocalipsei Cateva teme frecvente ale acestor scrisori se gasesc mai cu seama la finalul Apocalipsei, cum ar fi

pomul vietii, Noul Ierusalim..teoria redactarii ulterioare Corpusul Apocalipsei esteunitarspre deosebire de scrisorile Sf. Ignatie, reiesind de aici unicitatea

autorului, Sf. Ioan.

O ide calauzitoare a Apocalipsei esteiminenta parusieicomunitatea trebuie sa se pregateasca deJudecata finala.

Unul dintre cei mai frecventi termeni esteconvertiti-vaacesta ofera cheia ermeneutica aintregului corpus epistolar.


14/2814

Pericolul major vine din interiorul Bisericii, nu din exterior, astfel, Antihristii(prima oara la 1Ioan) sunt cei care, desi se autointituleaza crestini, traiesc dupa obiceiurile si superstitiile paganilor.

Scrisorile sunt compuse dupa modelul edictelor imperialeavand 4 parti : Praescriptio (introducere),naratio (destinatari), dispositio si sanctio.

Scrisorile sunt adresate ingerilorcare supravegheaza comunitatile, deoarece acestia vor da seamade starea Bisericilor la Judecata, pentru ca ei reprezinta principiile ceresti, modele spirituale care ghideaza viatafiecarui credincios.

In prima parte se amintesc faptele pozitive ale ingerului, iar in partea a doua reprosurile fiecare

comunitate are probleme, iar ingerii sunt somati sa le resolve Ereticiipersonajele principale ale corpusului epistolar, pot fi : niste gnosticizanticare nu

recunosc valoarea Legii traind intr-un libertinaj comportamental bazat pe binomul har/ libertate sau niste pseudo-iudeicare au ales integrarea in societatea pagana cu toate riscurile ei.

2, 1Efesulcea mai importanta cetate din provincia romana Asia, situata intre muntii Coressus sicoasta Mediteranei, era un important centru de cult al zeitei anatoliene a fertilitatii, Artemis.port si centru commercial foarte important va primi de la imparatul Claudiu titlul de neokoros(pazitoare detemple).templul zeitei Artemis construit la 356 i. Hr. era una din cele 7 minuni ale lumii antice, distrus la 263 degoti.aici se afla o importanta colonie de evrei, de aceea prima vizita o va face Ap Pavel aici la anul 52 cand vaconverti peAcvila si Priscila, iar in a treia calatorie misionara va ramane aici 2 ani.Eusebiu si Irineu spun ca aici avea resedinta Ioan, autorul Apocalipsei

Cel ce tine cu putereapare des in cele 7 scrisori referindu-se la Fiul Omuluicare dicteazascrisoare de pe pozitia unui basileusporuncind unui subordonat.

Cel care umbla subliniaza rolul activ si energic al lui Hristos, puterea lui e efectiva 2,2 Faptele este principalul criteriu dupa care sunt judecati crestinii. Tradus cu lucrari sau

purtare, cea din urma reliefand cel mai bine adevaratul sens Truda si rabdaretruda este chinul, situatia crestinului in lume, iar rabdarearezistenta activa,

sau mai exact perseverenta, in credinta de exemplu.Faptele depind de raportul dintre chin, truda si rabdare. pe cei care-si zic apostoli, dar nu sunt niste predicatori itineranti, diferiti de grupul celor 12,

care pot fi verificati in lumina 2 Cor 11, 13 prin 2 criterii: sa nu stea mai mult decat o zi si sa nu ia nimic cu ei laplecare, cel ce va face asta este profet fals . Cel mai sigur aici se face referire la nicolaiti.

2,4 ti-ai lasat iubirea cea dintai conform Ier 2,2 unde Yahve aminteste lui Israel de iubirea depe vremea logodnei sale cu Dumnezeu, care s-a racit cu timpul. Pentru Ioan iubirea este insasi esenta revelatieidivine. Iubireasacralizeaza lumea, de aceea Pavel o considera virtutea suprema. Ingerul comunitatii din Efesparasind pe Dumnezeu este somat acum de Fiul omului sa se converteasca

2,5cunoastem : 1) ingerul este destinatarul scrisorii; 2) ingerul e invinuit ca si a lasat iubirea ceadintai 3) e indemnat sa isi aminteasca de unde a cazut si 4) sa se converteasca. Ioan se adreseaza unui inger cazut dela fata Domnului, calauza a Bisericii din Efes, facandu-se astfel paralela cu 1Enoh , care editeaza o scrisoare luiDumnezeu pentru iertarea veghetorilor care au cazut cu fiicele oamenilor, dar Domnul ii va pedepsi.otema cheiein Apocalipsa este lupta dintre ingerii fideli lui Dumnezeu si cei razvratiti. fata de 1 Enoh, aici condamnarea nu edefinitiva, ingerii putand sa se converteasca prin intoarcerea langa Dumnezeu. Hristos in postura Sa deJudecator

poate converti si mantui atat pe oameni cat si pe ingeri, caci mantuirea este universal, dar primi care trebuie sa seconverteasca sunt ingerii care au sansa de a reveni la plenituinea agapica pe care au parasit-o.

vin la tine in sistem evagrian inteles ca o deviere de la fata lui Dumnezeu, pedepsita cudistrugerea Bisericii din Efes.

2,6 faptele nicolaitilor apar si in scrisoarea catre ingerul comunitatii din Pergam si pot fi : grupare ce isi trage numele de la un personaj Nicolae sau pot fi identificati cu balaamiti care corupeau poporulprin sacrificiile de animele insotite de consumul acestora. Cert este ca aceastia starneau ura lui Ioansi a celorlalticrestini din Efes, de aceea fiind exclusi din comunitate.

2,7- cine are urechi sa asculte apare de 7 ori in cele 7 epistole ca un refren menit sa scandezeimportanta si urgenta mesajului care este direct si ultimativ, nelasand dreptul la vreo scuza.

Duhul graieste bisericilor adresat tuturor bisericilorsi nu ingerilor, sursa fiind Duhulse relevacaracterul inspirat si dumnezeuiesc al scrisorii.

invingatorului termen rar in NT, exclusiv folosit in corpusul ioaneic, el denota un anumittriumfalism politic si teologic, Hristos aparand ca un rege biruitor. Victoria in sensul crestin-ioaneic are sensul deperseverenta, rezistenta la persecutiile si ispitele lumii de aici.


15/2815

pomul vietiilemnul vietii cf Fc 3,22 acum se va anula interdictia lui Adam de a manca dinpomul vietii, astfel cei care vor iesi victoriosi din lupta cu diavolul vor avea acces la pomul vietii. pomul vietiieste crucea rastignirii lui Hristos, dar si centru al noului paradis. Asadar avem o succesiune: Pomul vietii (Facere) Intelepciune (Proverbe)Iisus (Apocalipsa)

Sensul ultim nu se afla in imaginea pomului vietii, ci in consumarea fructului, care inchipuie viata vesnica.Victoria este biruinta asupra mortii si infruptarea din vesnicie, astfel dupa judecata finala sfintii vor trai

precum Adam la inceput.Exista si o conotatie euharistica, continutul ei mistic fiind impartasirea din Iisus, pomul vietii.

Exegeza Apocalipsei cap. 4, 1-8 Tronul lui Dumnezeu

versetul 1: ua deschis n cersugereaz mpcarea omului cu Dumnezeu, n cazul de fa prin jertfa lui Iisus.Cerul reprezint transcendena, dar i omniprezena Domnului. Pentru Ioan, adevrata via este cea dinceruri, unde se afl Iisus dup nviere i nlare. Ua trimite la ideea de comunicare ntre cer i pmnt,accesibil numai unor alei, cum e profetul Ioan. Verbul trebuieindic un plan al divinitii care se va mplinifr dubiu. Dup acestea ar putea arta realitatea actual n opoziie cu cea cereasc. Dincolo, trecutul,prezentul i viitorul converg. Pentru pmnteni, dup acestea presupune ceva anterior, pe cnd ceea ce vedeIoan n viziunea sa exist deja. Pentru lumea de dincolo, dup se nelege calitativ, nu temporalversetul 2: expresia am fost n duh apare de 4 ori n Apocalips i e folosit de autor pentru a subliniacaracterul divin al revelaiilor, probabil contestate n unele medii. Seamn cu nceputul crii lui Iezechiel i

cu Isaia 6. Iezechiel profeete dup cucerirea i distrugerea Ierusalimului de ctre Nabucodonosor, iar ntr-osituaie asemntoare i redacteaz i Ioan Apocalipsa, dup tergerea Ierusalimului de pe pmnt de armatelelui Titus.Era aezatse refer la aezarea unei construcii, trimite la ideea unei noi creaii, unei noi mpriicare scap de efemeritatea terestrversetul 3: pietrele de iasp, sardiuismaraldapar mpreun i n alte pasaje din Biblie. n Evul Mediu, iaspulsangvin era folosit pentru pictarea scenelor Rstignirii, de unde i numele de piatra martirilor. Sardiul e opiatr de culoare rou brun, utilizat n arta bizantin i islamic. Smaraldul nseamn etimologic inim depiatr i era moned de schimb n Babilonul mileniului 2. Culoarea verde a lui trimite la simbolurile vieii.Stpnitorul tronului ceresc eman viaaversetul 4:i pe tronuri 24 de btrni- ar putea fi: curtea ngereasc ce-L nconjoar pe Dumnezeu sau sumapatriarhilor veterotestamentari i a apostolilor. Ar mai putea simboliza cei 24 de autori crora li se datoreazcrile VT, dar numrul crilor nu coincide cu numrul autorilor, cci Moise a scris tot Pentateuhul, iar

hainele albetrimit la ritul botezului cretin. Printele Preda propune totalitatea poporului Revelaiei, adic 12triburi VT plus 12 apostoli NT, aflai ntr-o liturghie cosmic n jurul tronului Mielului divinversetul 5:fulgere i glasuri i tunetesunt expresii ale puterii dumnezeieti nemsurate. Vlvtilede focsuntpuse n legtur cu Duhul, ca la Rusalii. Cele apte duhuri ale lui Dumnezeu sunt simbol al desvririidumnezeieti, umplnd de energie tot universulversetele 6-7: ca o mare de sticltrimite din nou la Iezechiel, unde tria cerului pare de cristal. Cum n a douazi a facerii, Dumnezeu a desprit apele i unele au fost rnduite deasupra triei cereti, tronul Lui se afl ncer aezat pefirmamentum, deci e normal ca marea s fie dinaintea tronului. Patru vieti pline de ochi pe

fa i pe spate - numrul 4 trimite spre cele 3 vnturi care susin pmntul i cerul. Cele patru vieticorespund i celor 4 puncte cardinale, deci simbolizeaz lumea vie, creat. Irineu le atribuie celor 4 evangheliiversetul 8: sunt pline de ochi i n-au odihn - ochiul este simbolul clarviziunii i al vegherii. n Cartea luiEnoch, ngerii sunt numii chiar veghetori. Sfnt, sfnt, sfnt... trisaghion care scoate n eviden sfinenia

absolut a Domnuluiversetul 9: cnd vietile i dau slav... cad... se nchin - construcie atipic n grec. Verbele sunt la viitor cusens repetitiv. ntregul univers simbolizat de vieti l binecuvnteaz pe Dumnezeu. Cel viu n vecii vecilor-n limbajul biblic venicia lui Dumnezeu nu e cu negaie - NEmurire - ci cu hiperafirmaie - viu n veci! Eleste viaa nsi ntr-o continuitate permanentversetul 10: aruncau cununilearat gest de supunere i adorare din partea regilor lumii create fa de Creator.Vrednictrimite la ritualul de nvestitur al mpratuluiversetul 11:Ai zidit toate lucrurilearat c motivul slvirii lui Dumnezeu este creaia. Prin voina Lui, toateau luat fiin.

Apoc. Cap 7,13-17: A aptea pecete; Hristos mielul i apa vieii:

- Dumnezeu i Mielul stau n centrul universului i al palatului ceresc;

- mntuirea aparine Dumnezeului nostru care ade pe tron i Mielului;

- Curtea e adunat pentru a-L binecuvnta pe Dumnezeu;


16/2816

-binecuvntarea ncepe i se termin cu un amin;

- Ioan tine s sublinieze importana formulei doxologice, adugnd un amin i la nceput;

- 7.14: numai cei care i-au splat stolele i le-au albit n sngele Mieluluipot intra n Noul Ierusalim i pot gusta dinpomul vieii;

- cel botezat, adic cel unit mistic cu Hristos prin botez, devine implicit preot i sfnt;

- cortul lui Dumnezeu i va ocroti pe credincioi de foame de sete de ari. Echivaleaz cu un nou para dis. Mielul

devine protectorul lor principal;- Mielul devine pastor n noul paradis;

- n noul paradis curge izvorul vieii venice;

ntreg capitolul 7 face parte din viziunea care a urmat deschiderii celei de-a asea pecei, viziune nceput cuun cutremur cosmic;

Apoc. Cap. 13: Cele doua fiare:

Introducere:Cap. 13 incepe cu o aparitie terifiana, sub forma unei Fiare (therion) asemanatoare cu cea dinDaniel 7: are 7 capete, 10 coarne, 10 diademe. Balaurul (Satan) i-a transferat Fiarei toata puterea lui. Unul dintre

capete i-a fost ranit dar s-a vindecat (la fel ca si Mielului) e un contra-Mesia. In cazul Mielului, rana simbolizaInvierea, iar in cazul Fiarei marine, aceasta contraface Invierea. Gura ei rosteste megala (grozvii), iar locuitoriipamantului i se inchina fara discernamant. In partea a doua a capitolului apare a doua Fiara din pamant (terestra un fel de scutier). A doua Fiara opereaza 3 feluri de minuni pentru a sprijini cultul Fiarei marine: coboara foc din cer;da viata (iluzie de viata) si marcheaza un cifru (666) pe mana locuitorilor pamantului, cifru obligatoriu pentrurealizarea schimburilor comerciale (atinge viata socio-economica).

Balaurul (Satana), Fiara marina si Fiara terestra alcatuiesc o contra-treime, a Raului. Satana vine din cer,aruncat pe pamant de ostirea arhanghelului Mihail, avand 2 slujitori pe pamant, cele 2 Fiare. Traditia crestina timpuriea identificat Fiara marina cu Anticristul iar Fiara terestra cu scutierul acestuia. Cap. 13 ofera o dimensiune politicaeshatologiei.

Cartea lui Daniel simboliza cele 4 mari imperii prin cele 4 fiare care ies din mare spre acelasi sens apare siprima Fiara din Apocalipsa. Portretul fiarei din Daniel 7 constituie modelul veterotestamentar al fiarelor dinApocalipsa.

13,1: o Fiara ridicandu-se din mare Balaurul iese din abis (unde se va si intoarce) iar prima Fiara iese dinmare (trimitand la haosul primordial, slaul Leviatanului) iar a doua Fiara iese din pamant. Fiara marina dinApocalipsa e asemenea unui leopard cu picioare de urs si gura de leu (wtf). Ca si Balaurul, Fiara marina are diademepe cele 10 coarne, semn al puterii armate, pe care sunt nume blasfematoare fac trimitere la titlurile imparatilorromani.

13,2: puterea lui si tronul lui si mare stapanire Balaurul (Satana) ii confera puterea, tronul si autoritatea saFiarei Marine.

13,3: rana de moarte s-a vindecat face aluzie la moartea violenta a unui imparat roman. Exista sanse sa serefera la o legenda care il are in centru pe Nero (Nero redivivus). D.p.d.v. al crestinilor, Nero reprezenta 3 lucruri: fiulcare-si ucisese mama; tiranul care declansase prima persecutie si monstrul ucis si inviat. Nero nu este un simpluinstrument al diavolului, ci diavolul insusi.

13,5: i s-a dat arata faptul ca nimic nu se petrece fara incuviintarea lui Dumnezeu. Treimea rauluiactioneaza pe pamant sub ochii divinitatii.

13,6: aflam exact in ce constau aceste blasfemii si cine sunt cei huliti: numele, cortul lui Dumnezeu si cei ces-au salasluit in cer. Blasfemia pleaca de la neputinta unor oameni de a accepta raportul firesc, de inferioritate, fata deDumnezeu. Dorind sa ajunga la acelasi nivel, ei nu au alta solutie decat accea de a-L cobor pe Dumnezeu la nivelul

nimicniciei lor, jignindu-L. i s-a dat putere din nou acordul lui Dumnezeu pentru faptele Fiarei. Saptamanaeshatologic va fi impartita simetric in 2: prima parte va sta sub semnul profetiei si al evanghelizarii pamantului; adoua, sub aceea a treimii raului.


17/2817

13,7: i s-a dat sa faca razboi cu sfintii: Fiara (puterea politica) i-a invins pe crestini cu ingaduinta luiDumnezeu.

13,8: al carei nume numele nescris in cartea vietii nu este al Fiarei, ci al tuturor locuitorilor. Pana acum s-a vorbit despre actiunea Fiarei si despre rolul ei distructiv universal. Modelul pe care-l imita si-l batjocoreste esteMielul. Ca si Mielul, Fiara a fost injunghiata si s-a tamaduit. Are pe cap diademe, nu coroane; va stapani acelasinumar de zile, insa numele saua fost exclus din cartea vietii Mielului inca de la inceputul lumii. Oamenii nu pot fiexclusi din cartea vietii pentru ca s-ar nega ideea universalitatii mantuiriiastfel ca se refera la Fiara.

13,10: cine este harazit robiei cele 2 proverbe rezuma morala primei parti a capitolului, constituind unantract intre 1 si a 2a parte, intre aparitia Fiarei marine si a cele terestre. Fiara marina e destinata robiei de laintemeierea lumii; prin urmare acolo va ajunge, oricat de puternica ar parea la un moment dat ca este. Prin acestversert, autorul Apocalipsei la transmite confratilor persecutati un mesaj de speranta (bazata pe rabdare). Istoria nupoate avea decat un final victorios pentru Biserica si inrobitor pentru imperiu.

aici sunt rabdarea si credinta sfintilor numai acceptand cu rabdare si credinta planul lui Dumnezeu neputem mantui. Sfintii trebuie sa suporte cu rabdare persecutiile, dat fiind ca persecutorii sunt condamnati de laintemeierea lumii.

13,11: o alta Fiara ridicandu-se din pamant in cadrul treimii malefice, Fiara terestra joaca rolul celei de-atreiea persoane din Sf. Treime, Sf. Duh. Ea maimurete funcia profetica a Bisericii, reducnd profeia la propaganda

si discurs ideologic.avea 2 coarne ca ale unui miel si vorbea ca un balaur vorbirea ii tradeaza adevarata natura. Spre deosebire

de Balaur, Fiara terestra are numai 2 coarte (putere mult mai mica).

13,12:pentru autorul Apocalipsei, Raul urca din mare si din Abis. Dar are si un agent pe pamant. Un falsprofet si un fals taumatur, Fiara terestra.Minunile pe care le face sunt destinate sa intareasca prestigiul si autoritateastapanului (Fiara marina). Daca prima Fiara evoca Imperiul Roman (chintesenta a oricarei puteri lumesti), atunci adoua Fiara simbolizeaza intregul arsenal propagandistic pus in slujba cultului imperial, intreaga retea a idolatrieipagane.

13,13: minuni sunt contrasemne, contraminuni care imita si saboteaza puterea lui Dumnezeu. De remarcat

frecventa verbului a face in legatura cu Fiara terestra. Ea opereaza in numele Fiarei marine si sub inspiratia

Balaurului.

13,14: inaintea Fiarei minunile sunt facute cu acordul Fiarei marine (puterea imperiala).

13,15: i s-a dat sa dea nimic nu se face fara acord divin. Fiara partaseste un duh, insa e un duhcontrafacut.

13,16: marca fiarei Treimea negativa imita si la nivelul ritului Treimea pozitiva. Asa cum sfintii/martiriisunt pecetluiti de Dumnezeu, la fel si slujitorii diavolului (idolatrii) sunt marcati de Fiara terestra. Aceast amarca seimprima pe mana dreapta sau pe frunte. Exegetii invoca obiceiul insemnarii sclavilor si soldatilor. Presupunem ca ar fivorba nu de un semn concret pe mana sau pe fruntea locuitorilor inrobiti, ci de intregul sistem de constrangere si decontrol practicat de puterea politica fata de cetateni.

13,17: nimeni sa nu poata vinde sau cumpara daca nu are marca, numele Fiarei sau numarul numelui ei dupa caderea Balaurului pe pamant si dupa instaurarea dictaturii sale universale (prin intermediul celor 2 Fiare), totule supravegheat cu cea mai mare strictete. Pe pamant totul se cumpara si se vinde numai in interiorul sistemuluiopresiv instaurat de Treimea negativa. Dumnezeu insa va rascumpara 144.000 de alesi.

numele Fiarei sau numarul numelui ei literele ebraice, grecesti si latine aveau si o valoare numerica;

sate sute saizeci si sase cel mai cunoscut cifru din NT. Autorul spune ca e vorba de numerele unuipersonaj. Multe solutii au fost propuse. De la Irineu aflam ca unele manuscrise mai vechi transmiteau alt cifru (616).666 reprezinta un numar recapitulativ toata coclaia rautatilor savarsite de la apostazia ingerilor incoace. Pasajultrimite la Geneza 6,1-4 (episodul impreunarii monstruoase a ingerilor cu fiicele oamenilor, din care s-au nascut

gigantii). Conform interpretarii lui Irineu, 600 aminteste de varsta lui Noe la inceputul potopului si numarul 66 facealuzie la dimensiunile statuii lui Nabucodonosor, impusa tuturor evreilor din exil spre adorare. Aceasta statuile ilprefigureaza pe Anticrist. Numarul Fiarei apocaliptice se obtine, deci, adunand la varsta lui Noe de la inceputulpotopului (600) dimensiunile statuii tiranului din vremea deportarii evreilor. Virtutea lui esentiala ramane insa aceea


18/2818

recapitulativa (6 se repeta de 3 ori). Repetarea de 3 ori a cifrei imperfecte sugereaza ca Anticristul va recapitula toateapostaziile de la inceput, de la mijlocul vremurilor si de la sfarsit.

Primele solutii concrete propuse de Irineu ca nume sunt: EUANTHAS (nfloritorul); LATEINOS (latin) sauTEITAN (revolta titanilor). Tinandu-i numele ascuns si nerevelandu-i decat numarul de inmatriculare, Sf. Duh ascurtat perioada stapanirii Anticristului pe pamant. Aceasta va fi de exact 3 ani si jumatate.

Apoc. Cap 14,1-5: cei 144.000 cu HristosMielul pe muntele Sion

-Mielul st n picioare n semn de biruin. Verticalitatea Lui contrasteaz cu ncovoierea celor care au acceptatcompromisul cu fiarele diabolice;

- Mielul st pe muntele Sionului , semn al biruinei i al nlimilor cereti;

O sut patruzeci i patru de mii: numrul aleilor din capitolul 7, unde se spunea despre ei c provin din cele12 triburi ale lui Israel, aici se precizeaz alt lucru: nsemnarea lor cu numele Mielului i numele Tatlui pe frunte;

De reinut trei aspecte: numele e o replica pozitiv la marca negative din capitolul precedent; numele Mieluluie scris mpreun cu numele Tatlui. Ei sunt nedesprii n apocalips; aceste dou nume sunt scrise pe frunte,trimitere implicit la nsemnarea cretinilor cu sphragis n timpul ceremoniei baptismale.

ngerii de la curtea cereasc cnt din lir, vietile i btrnii ascult, iar cei 144.000 de alei nva, ei devinparte din corul Bisericii Cosmice;

Cine sunt aceti 144.000? restul ales de 144.000 ar fi Biserica lui Hristos n dimensiunea ei transistoric,etern.

Cei 144.000 sunt rscumprai de Dumnezeu, prin sacrificiul Mielului, dar i prin propriul lor sacrificiu. Ei n-au acceptat s se vnd puterii fiarelor, de aceea Dumnezeu i-a adjudecat.

Caracteristicile lor: 1) fecioria - nu s-au ntinat cu femei; 2)sunt ucenici fideli ai Mielului; 3)au fost puideoparte de Dumnezeu; 4)nu mint; 5)sunt neprihnii;

Cei 144.000 reprezint un nou nceput pentru creaie, pentru omenire;

Capitolul 20Imparatia de 1000 de ani a lui Hristos.

20,1:Ultima etapa a judecarii dusmanilor lui Iisus.intai este judecat imperiul roman cu ajutorul altorregate pamantesti, bineinteles cu controlul divinitatii. Urmeaza fiara si profetul mincinosaruncati inbalta de foc forever. Urmeaza Satana care a fost scos din abis pentru a incerca sfintii si tot in abis seintoarce. (a nu se confunda abisul cu balta de foc sau cu hadesul). Hul (fara fund) este locul rezervatSatanei. Ingerul va veni pe pamant unde este Satana, Fiara si profetul mincinos si tot el foloseste cheia silantulsimboluri pentru legarea si inchiderea satanei.

Ingerul nu ascunde nimic, lantul si cheia sunt la vedere, el vine din cer si il inchide pe Satana totul fiindplanificat si dirijat de Dumnezeu, raul nu se opune. Dovada ca suferintele credinciosilor vor inceta cusiguranta.

20,2: a insfacat- Ingerul il insfaca pe Satana cu putere, iar raul nu se opune. Asistam acum la a douacadere a Satanei, adica de pe pamant in hu, prima fiind din cer pe pamant. Legandu-l pe Satana, Ingerulpune stapanire pe acesta, daca nu era legat nu putea fi aruncat in abis.

Expresia o mie de anicea care naste confuzie (milenarism si hiliasm)este tradusa de BartolomeuAnania cu miile de ani , normal in greaca este mia de ani si apare cand se da sentinta pedepseidiavolului. Aici inseamna doar o pedeapsa pe termen lung dupa care diavolul era eliberat si apoi invins.

Satana iese iarasi din hau, aduna natiile, este biruit si aruncat in balta de foc alaturi de fiara + profetul

mincinos. Dar deocamdata satana e tinut prizonier in hau, pazit de Ingerul lui Dumnezeu. Tocmai pentru ca este vorba despre un inger, Domnul nu nimiceste pe diavol dintr-un foc, ci ii lasa loc de

reabilitare, dar in final diavolul nu se converteste. 20, 1-6 = la baza doctrinei milenariste. D.p.d.v teologic, comunismul este un milenarism secularizat. Multi teologi ai primelor secole au acceptat

credinta milenarista din motive tehnice.


19/2819

20,3:a pus pecete deasupra lui- Ingerul pecetluieste pe Satana, nu abisul, astfel Satana este inproprietatea Ingerului, deci Ingerul devine stapanul Satanei. Pecetea sigiliului garanteaza linistea pepamant dar nu pentu mult timp caci satana trebuie dezlegat dupa putina vremecredinciosii trebuie sa fiepregatiti.

Noua perioada pe pamant a satanei va fi scurta, iar referirea la cei 1000 de ani petrecuti in hau de satanatrebuie inteleasa ca un timp foarte lung = reconfort pentru credinciosi. Revenirea pe pamant a satanei esteinca o sansa de convertire data de Dumnezeu unui fost inger.

20,4: s-au asezat pe elee vorba de martiri si marturisitori care se aseaza pe tronuri; taiati cu

securea se refera ca au fost decapitati pentru ca L-au marturisit pe Hristos. Marturisitorii sunt cei care nus-au supus Fiarei si au curaj si credinta la fel ca martirii. Martirii + marturisitorii = devin judecatori.

au domnit impreuna cu Hristos o mie de ani martirii si marturisitorii, domnesc in imparatia de pepamant a lui Hristos (imparatia hristicacand satana este tinut in abis o mie de ani); vor si trai in stareade dinainte de pacatcei care au ramas credinciosi lui Hristos au trait ca Adam, Hristos invingandmoartea.

20,5: ceilalti mortiprobabil se reverea la restul credinciosilor si necredinciosilor (invierea generala),ei nu domnesc cu Hristos, ci revin la viata pentru judecata. prima inviere este cea a martirilor simarturisitorilor dispensata de judecata.

20,6 fericit si sfanta 5 a beatitudine din apocalipsa, completata de sfintenie. Fericit la Dumnezeu este

cel care s-a sfintit din timpul vietii. Este pomenita apoi a doua moarte, fara sa se pomeneasca prima, lafel cum si prima inviere este pomenita fara sa e pomeneasca a doua.

vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos adica martirii si marturisitorii se bucura de acest titlu, eidomnesc cu Hristos o mie de ani, acestia alcatuiesc noul popor al lui Israel.

20,7 va fi dezlegat din temnita luinu se stie cine il scoate din temnita pe diavol, cert este ca iese lafel de nervos pe Dumnezeu si pe credinciosi, iarasi rataceste natiile , se reia povestea, dar se incheie prinnimicirea aliatilor satanei cu sabia Logosului, dupa ce Fiara si profetul mincinos sfarsesc in balta de foc.

Gogsi Magog gog ca personaj istori poate fi in anumite interpretari, ofiter din armata lui Cyrus;Alexandru cel Mare, sau numele unui trib din Asia Mica, interpretarea cea mai acceptata = Gyges alLydiei (In anale apare ca Gugu si primeste in textele urmatoare dimensiuni legendare). Esential este ca:

Tinutul lui Gog poate fi o referire criptica la Babilon, iar profetiile de distrugere pot fi vazute caamenintari la adresa puterii babiloniene. Magog in ebraica inseamna tinutul lui Gog, dar Gog si Magog aici sunt personaje simbolice.

20,9 s-au urcat pe fata pamantuluivin impreuna cu Satana de sub pamant, iar aici expresia fatapamantului desemneaza zona de intindere pe care satana va reusi sa o rascoleasca. tabara sfintilor =Noul Ierusalim asediat acum de fortele demonice. cetatea care a fost iubita desemneaza Ierusalimul,cetatea iubita = biserica lui Hristos in versiunea ei paradiziaca. Biserica, Noul Ierusalim terestru va fiatatacat de fortele satanice. s-a pogorat foc din cer si i-a mistuit focul din cer curata, purifica, satanafiind inghitit si el de balta de foc.

20,10 diavolul care-i rataceste a fost aruncateste ultima pedepsire a diavolului, dupa aruncarea lui

din cer pe pamant si dupa pedeapsa de o mie de ani in abis. Sentinta lui: vesnica chinuire in balta de focalaturi de partizanii sai Fiara si profetul mincinos. Treimea raului se reuneste aici, intr-un fel decontraeternitate a suferintei fara de sfarsit.

20,11un tron mare, alb si pe [Cineva] sezand pe elmomentul judecatii finale definitive. Scenariuinspirat din Daniel 7. Nu este mentionata identitatea acelui Cineva, decat in capitolul urmator princuvintele spuse

curs nt anul 2, sem 2

Documents