INTRODUCERE 1

PERIOADA PREISTORICA 2

ANTICHITATEA 3

-Mesopotamia- 3

- Egiptul faraonic - 5

- India- 6

-China- 9

-Grecia antica+ 10

-Perioada elenistica+ 15

-Roma antica-> 17

EVUL MEDIU 20

- lmperiul Bizantin- 20

- Califatele Arabe - 23

-Europa Occidentala+ 28

RENA~TEREA 32

SECOLUL al XVII-lea 38

SECOLUL al XVIII-lea 43

SECOLUL al XIX-lea 49

SECOLUL al XX-lea 59

CU PRINS

1

Bibliografie - Bologa V. (sub redactia) - lstoria medicinei universale, Ed. Medicals, Bucuresti, 1970

- http://en.wikipedia.org/wiki/Feminist_movement

[] Odatii cu aparitio scrisului (Antichitate) au Jost elaborate documente, printre care sl unele cu continut

medical, care au constituit o sursa importantii de irformatii pentru iatroistorici (cercetiitori ai istoriei

medicinei).

[] In perioada celui de-al 3-lea val al rnisciirii feministe (tnceputii In anii '80} s-a pus problema cercetiirii prezentei femeilor in istorie In general ~i In ~tiinta In special. Sunt de piirere ca acordarea atentiei cuvenite

femeilor In istoria medicinei le va permite studentelor sii-si gaseasca un model de urmat In viitoarea profesie.

{

- populatiilor aflate in prezent in perioada primitiva

- medicinei populare practicate in mediul rural

(etnografia ~i

folclorul medical)

3.Etnoiatria

2.Arheoloqia

{

- rama~itele dotarilor de igiena ale unei localitati

- desene rupestre, fresce, inscriptii, sculpturi, monumente

- obiecte magice, instrumente medicale diverse etc.

- studiaza medicina ernpirica din cele mai vechi timpuri prin cercetarea

medico-istorica - cerceteaza

1.Paleopatoloqia - se ocupa de studierea rama~itelor ornenesti (schelete, mumii} pentru

a descoperi urme de boli ~i procese de vindecare

- lzvoarele medico-istorice:

- pastrarea capacltatii de rnunca

organizarii ocrotirii sanatatii ~i practicii medicale, in contextul socio-politic si cultural al

diverselor perioade istorice.

- Practica rnedicala a aparut - odata cu aparitia societatll ornenesti

- ca actiune instinctiva (empirica) pentru - alinarea durerii de diverse origini

- ingrijirea gravidei, lauzei, nou-nascutului

- Definitie - lstoria medicinei este disciplina care studiaza dezvoltarea doctrinelor medicale, a

INTRODUCERE

2

Bucuresti, 1999 - p.5

- M.Eliade - l.P. Culianu - Dictionar al religiilor, Ed.Humanitas, Bucuresti, 1993 - p.241-243

- O.Drimba - lstoria culturii ~i civilizatiei, vol.I, Bucuresti, 1998

- M.Eliade - lstoria credintelor ~i ideilor religioase, Ed.Stiintifica, Univers Enciclopedic,

Bibliografie- Bologa V. (subred.) - op. cit.- p.670-680

leziuni de reumatism cronic, infectios, de osteomietitii, rahitism, tumori osoase, tuberculozii si sifilis osos.

[] ln perioada preistorica femeile aveau aceleasi drepturi ca biirbatii (vezi ritualurile de Inmormtintare], chiar

~i dupii sfar~itul matriarhatului (neolitic). lmportanta femeii In societatea primitivii transpare attr: din

venerarea Zettel Mame, cat si din existento figurine/or antropomorfe feminine, ritualurile de fertilitate ~i

fecunditate capatand o mare amploare In neolitic.

[] Existau aceleosi boli ca st acum, dar incidenta for era diferitii. S-au descoperit cu ajutorul paleopatologiei

- Conceptia lor despre cauzele bolilor era

~ demoniacii (organism invadat de demoni)

animistii (pierderea propriului suflet} [Oricum, ei erau convinsi ca tcata lumea

Inconjuratoare era insufletita]

- Medicina

\

mito-moqicii - credeau In zei ~i demoni, pe care Ii invocau prin variate ritualuri ~i

foloseau obiecte magice (amulete, fetisuri, talismane}

empiricii (instinctiva] -foloseau manopere ortopedice (In luxatii, fracturi}, trepanatii

craniene (s-au descoperit cranii trepanate cu urme de vindecare} ~i remedii din cele 3

regnuri (vegetal, animal, mineral}

- Medicina era practicata de vindecator, care era In acelasl timp vrajitorul ~i conducatorul tribului.

PERIOADA PREISTORICA

3

- Documentele medicale (cele mai importante) din Mesopotamia sunt:

1. Farmacopeea de la Nippur (tabllta de lut, cu scriere cuneiforrna, considerat eel mai vechi text

medical - cca.2200 i.H.).

2. Codul lui Hamurabi (primul cod de legi descoperit - cca. 1750 I. H.).

- In Mesopotamia---- medicii-preoti [specializati in functie de metoda terapeutica folosita)

practicau [zei vindeciitori - lstar, Ninazu, Gula, etc.]

medicina ---+specific asiro-babilonienilor era folosirea in determinarea cauzei si

evolutiei bolii a

- astroloqiei (planetele influentau toate evenimentele sociale, cat

~i sanatatea)

- divinatiei (interpretarea diverselor semne ,,citite" in aspectul

organelor animalelor sacrificate, de exemplu)

.....---~ medicii empirici (vindecatori) - specializati in folosirea diverselor

procedee terapeutice

1----- chirurgii (considerati rnestesugari)

t----- medicii veterinari

aveau

responsabilitate

juridica

[]La ora octualii se considerii ca cea dintai mare civitizatie a Antlcnitiui! a /uat nastere in Mesopotamia (nume

dat de greci, insemniind ,, Tara dintre fluvii" - Tigru ~i Eufrat). ,,Civilizatia mesopotamianii" reprezintii

insumarea cu/turilor a trei popoare distincte (sumerieni, akadieni, asirieni}, a caror istorie s-o desfiisurat lntr-un

interval de aproximativ trei milenii.

-Mesopotamia-

- In general, in Antichitate, medicina era sacerdotala, adica practicata de medicii-preoti in templele zeilor

vindecatori. Ei foloseau metode religioase (rugaciuni catre zei), mito-magice (alungarea demonilor, invocarea

spiritelor, etc.) ~i empirice (remedii din cele 3 regnuri)

ANTICHITATEA

4

Bibliografie - V.Bologa -op.cit.

- O.Drimba -op.cit., vol.I

- http://ats.ctsnetjournals.org/cgi/content/full/69/1/11

[] Unele temple lnchinate zeilor si zeitelor erau atot liicase de cult, cot ~i locuri In care discipolii primeau

cunostinte medicate, de la preoti si preotese. La Nippur exista o lnfloritoare scoalii medicalii, patronotii de zeita

medicinei, Gula.

~ contlne 9 articole privitoare la medici si medicinii

articolul 218 ---... despre \ onorariile dificultatea operatiei

\ pedepsele chirurgilor - In functie de ( (cataracts, ortopedie, mica

\ chirurgie)

clasa sociala a pacientului

2. Codul Jui Hamurabi (rege babilonian)

[Se explica modu/ de preparare al remediilor simple ~i al formelor medicamentoase, dar fora a

se specifica doza de administrat sau denumirea bolllor, ci doar simptome disparate]

de uz{- extern - unguente, uleiuri s.a,

- intern - diverse potiuni

(toate formele medicamentoase aveau o parte activa ~i un vehicul In care se dizolva - apa, lapte, bere)

- forme medicamentoase --~

(remedii)

- vegetate {- alimente folosite In diverse afectiuni (curmale, smochine,

caise, etc.)

- isop, cicoare, ,,planta vietii", etc.

- medicamente

- animate - limba de soarece, corn cerb, piele sarpe, lapte vaca alba etc.

- minerale - sare de mare, pilitura de cupru, praf din mormant etc.

1. Farmacopeea de la Nippur- text exclusiv farmacologic (fara rugaciuni, imnuri, formule magice) ce contine:

5

~- descrie circumcizia ca operatie rituala

1--- descrie metoda reducerii /uxatiei temporo-mandibulare (identica celei din zilele

noastre)

(de la cap la genunchi)

2. Papirusul Smith (cca. 1200 l.H.) -----+ chirurgical

~-- descrie 48 de operatii (cataracts, mica chirurgie, ortopedie) In ordine topoqra{ica

~ forme medicamentoase - pilule, cataplasme, supozitoare ~.a.

,_ __ metoda anesteziei locale cu piatra mem{itica (catcaroasa) - [se riizuia pe locul de

anesteziat, se picura otet ~i se obtinea o refrigerare localii foarte buna]

'---- conceptia eqiptenilor In ceea ce priveste modul de a/catuire si functionare al orqanismului

[] Desi studiile de anatomie nu s-au dezvoltat (disectiile erau interzise, iar imbiilsiuniinle erau realizate door

de anumiti specialisti], aveau o conceptie sinteticii, inteqralistii despre constitutia ~i [unctiile organismului. Ei

considerau ca siJnge/e pulseazii In corp (au fiicut pentru prima data /eqatura lntre bataile inimii si puls) ~i duce

cu sine un principiu imperceptibil din aer =pneuma= care se adunii In pliimtini odata cu respiratia.

-mineral - saruri de arsenic, sulf, mercur etc.

-animal - miere, ceara, lapte, organe de animale

- Egiptul faraonic -

[] Civilirotia eqipteanii antica s-a dezvoltat In perimetrul Deltei Nilului, intr-o perioadii de cca. trei milenii I.H.

- Medicina care a dominat In Egiptul antic a fast cea sacerdotalii, practicata de medicii-preoti In templele

zeilor cu atribute vindecatoare [Isis, Osiris, That s.a.]. Cu timpul, aceste edificii au devenit temple-sanatorii

(complexe terapeutice).

{] Pentru prima oara In istoria medicinei a avut foe zeificarea unei personalitiiti medicale. Este vorba despre

lmhotep (sec. Vl-V l.H.}, care era ~i arhitect. Considerat zeu al medicinei duoa moarte, i-au Jost construite multe

temple, eel mai important fiind eel din Memphis.

- Documentele medicale din Egiptul antic sunt reprezentate de papirusuri (8 In total cu continut medical).

Patru dintre ele sunt mai importante din punct de vedere medical, dar numai doua vor fi discutate pe larg.

1. Papirusu/ Ebers (cca. 1550 l.H.) -----. enciclopedie rnedicala care descrie:

.----- medicamente ~i forme medicamentoase din cele 3 regnuri:

sedative - opiu, mandragora, canabis

-vegetal laxative - ricin, curmal, smochin etc.

(ex.) diuretic - scila maritima

6

[] Prima civilizatie urbane (contemporanii cu Mesopotamia si Egipt) a fast creata de proto-indieni (prearieni)

pe valea lndului. Se caracteriza printr-o planificare urbanisticii de exceptie (strazi largi, canalizare, locuinte cu 2

etaje ?i baie, bai pub/ice cu instaiatii de incatzire a apei). Pe la 1500 l.H. s-au stabilit hindusii (arienii) In zonele

cucerite de la proto-indieni.

[] Cu/tu/ Zeitei Mama, apiirut la proto-indieni, a persistat si la hindusi (perioada vedica) - In Rig-Veda se

numeste Raati, iar In Upanisade - Kali (dub/a personalitate). Consideratii sotie a lui Shiva, Kali o reprezenta ?i

pe Shakti, energia femininii a tuturor zeilor. Zetta Mama era intruchipotii s! de Durga, cea care invinqea

demonii bolilor.

-India-

temple/or - o persoanii cocosatii, suferind de tuberculozii osoasii si o persoanii sprijinita In carje, datoritii

membrelor inferioare atrofiate, ca urmare a poliomielitei) si scene medicate figurate In picturi si basoreliefuri

(etape/e operotlei de circumcizie, de exemplu).

[] Paleopato/ogia s-a ocupat cu studiul mumiilor, descoperind urmele bolilor (boli osoase, parazitare,

dermatologice, reumatice etc.) ?i ale proceselor de vindecare In urma unor tratamente.

[]Ca ?i In Mesopotamia, femeile erau acceptate In scoli ie medicate (opartiniuid de templele zeilor vindeciitorl]

ca discipoli sau profesori ?i Ii se permitea, ca preotese, sa se ocupe ?i de medicinii. Astfel de scoli existau In

tocalitiitile Sais ?i Heliopolis. lstoricii au atestat peste 100 de femei-medic (printre care ?i chirurgi) In Egiptul

antic.

Bibliografie - V. Bologa - op. cit.

- 0. Drimba - op. cit. -vol. I

- Fowler, R. - Female Physicians in Ancient Egypt. Egyptian Women Making Their Mark in the Field

of Medicine (11.05.2007)

(http://www.suite101.com/content/female-physicians-in-ancient-egypt-a21021)

4. Papirusu/ BrOqsh (de la Berlin)

contine elemente de obstetrlca-ginecologie (,,bolile femeilor") ~i pediatrie

(lngrijire nou-nascuti)

contlne In plus fata de eel anterior, elemente de urologie (boli ale tractului urinar)

[] Arheo/ogia medico-lstorica a gasit dovezi despre existenta unor boli la vechii egipteni (picturi pe peretti

3. Papirusul de la Kahun

7

In viata actuals te poti relncarna In plan superior (Intr-o casta

supertoara) lntr-o viata viitoare

metoda yoga ia amploare (era cunoscuta de pe vremea

proto-indienilor); are ca scop obtinerea autonomiei psiho-fiziologice

teoria transmigratiei (relncarnarii] --~ prin asceza, penitenta etc.

medicamente (cateva sute, majoritatea vegetale)

ex. \ rauwolfia serpentina -----+ folosita ca vasodilatator

~i In depresie

saruri de mercur, sulf; petrol, sare

In care se considera ca zeu suprem Brahma (izvor de energie magica

ce cuprinde lntregul Univers - implicit micro ~i macrocosmosul)

ex. \malaria, ciuma, holera, variola

lepra, epilepsia, delirium tremens

reumatism, icter, hematurie

2.Perioada brahmanica

-foloseau multe plante medicinale In terapie

-se ocupau ~i de mica chirurgie, ortopedie (ex. - operau cataracta,

reduceau luxatii, fracturi, confectionau ~i utilizau proteze functionale]

b. Atharva-Veda -: descantece, imnuri, rugaciuni

descrie diverse boli (unele pentru prima data)

-cantau In car cu oamenii rugaciuni vindecatoare

medicina ------. practicata de inteleptii-medici (asceti}, care

imnuri religioase, rugaciuni vindecatoare

-contin ~i elemente de rnedicina ~i chirurgie

-scriere sanscrlta (alfabetica)

-dateaza de la ~1000 l.H.

a. Rig-Veda

Ayur-Veda

Sama-Veda

Rig-Veda

Atharva-Veda

1.Perioada vedicii a primit denumirea de la cele 4 Vede (scrieri sacre indiene)

L_ vedica - de la 1500 l.H. la 800 l.H. ~ brahmanica - de la 800 l.H. la 970 d.H.

rnogula (rnusulrnana) - dupa 970 d.H.

- lstoria lndiei (implicit a medicinei) se imparte In 3 perioade

8

Bibliografie - V.Bologa -op.cit.

M.Eliade - ,,lstoria credintelor si ideilor religioase", Bue. 1999

anestezia prin fumigatie cu canabis indica

sutura plagilor postoperatorii cu furnici negre

contine elemente de anatomie empirics (tara disectii) -

- enumerarea a 500 muschi, 300 oase, 70 tuburi (vase, nervi)

cataracta, plastii (cea mai perfectionata era cea

nazala), fistule anale, laparotomii, cezariene etc.

100 de instrumente chirurgicale - 20 taietoare

- 80 netaietoare

numeroasele operatii care se realizau cu succes -

chirurgia)

descrie

b. Susrutasamhita ~-- pentru prima data In istoria medicinei se afirma legatura stransa

lntre medicina si chirurgie (orice medic ar trebui sa practice ~i

(Caraka - medic

din sec II d.H.)

a. Carakasamhita ~-- curs de medicine In 8 lectii

descrie bolile ~i medicamentele din Atharva-Veda

dezvolta pe larg conceptllle care stau la baza medicinei ayurvedice

~ pneumatista (5 tipuri de prana = sufluri) ""- umoralista (5 tipuri de umori)

afirrna ca bolile se pot vindeca prin - rugaciuni ; medicamente (remedii) ;

operatii (chirurgia era foarte dezvoltata la vechii indieni) ; metoda yoga

(folosita ~i pentru prevenirea lor).

- Din perioada brahrnanica provin doua scrieri medicale:

~i spirituale (potenteaza la maximum rezervele energetice ale

corpului, pe care le considers de origine divina},

[} Yoga face tranzitia intre tehnicile spirituale implicate In sistemele filosofico-religioase ~i cele biologice ale

medicinei; aceasta mediere exolicii performantele sale uimitoare.

9

[]Ca ~i ce/e/a/te civiiizatii deja amintite, civilizatia chinezii s-o dezvoltat In zona unor fluvii {Ga/ben, Albastru).

Anterior perioadei dinastiilor, se spune ca au existat trei imoiirati legendari (intre 2800-2200 l.H.) - Fu-hsi

(Tmparatu/ Cerului}, Chen-Nung (Imparatut Rosu / lmpiiratul Piimtintulu', eel care a pus baze/e farmacologiei

chineze, care consta In remedii natura/e), Huang-Ti (impiiratu) Galben I lmoaratut Oamenifor, autorul

tratatului clasic de medicinii - ,,Nei Jing").

[] Striivechea medicinii chinezii, dinaintea instaidn! dinastiilor, era mito-maqicii, practicatii de vriijitori.

samani, preoti. Treptat, au inceput so se individualizeze unele ramuri ale medicinei, astfel tncat, prin sec. V l.H.

erau oficial recunoscuti medicii internist! (sou ,,medicii de boll"], chirurgii (sou ,,medicii de tumor!"], dieteticienii

(sou ,,medicii hranei") si veterinarii (sou ,,medicii de dobitoace").

- Principalele elemente oriqinale ale medicinei chineze sunt:

1. Acupunctura $i iqnipunctura au a pa rut In mod empiric, avand la baza doctrina daoista (forrnulata In sec

VI l.H. de Lao Tzi, cares-a inspirat din stravechile credinte}. Conform acesteia, Universul este format din

5 elemente primordiale (focul, parnantul, metalul, apa ~i lemnul), care se transforms continuu unul intr-

altul. Dinamica transformarilor In Univers este asigurata de enerqia Qi, care are dubla polaritate (yang

~i yin). In principiu, YQ!JiI reprezinta forta, puterea, aspectul pozitiv al vietii, pe cand Yi!J. este asimilat slabiciunii, epulzarii, aspectului negativ In toate domeniile. Aceste forte coexista ~i actioneaza

irnpreuna, fiind complementare. In conceptia chinezilor, sanatatea organismului e asigurata de

echilibrul enerqiilor yang si yin, iar boa/a rezulta din dezechilibrul for. Din cele mai vechi timpuri s-a

stabilit ca aceste energii circula de-a lungul unor linii, numite meridiane, care corespund cate unui

organ. Exista 12 meridiane principale ~i 2 secundare, de-a lungul lor gasindu-se cele 365 de puncte de

acupunctura, asupra carora se actioneaza pentru reechilibrarea energetica. Chinezii considera ca

organismul este format din /oji enerqetice, corespunzatcare celor 5 elemente primordiale, iar organele

interne se grupeaza In functie de acestea.

-lqnipunctura sau moxa consta In stimularea prin caldura intense a punctelor de acupuncture.

2. Pulsoloqia (teoria pulsului) s-a dezvoltat foarte mult la vechii chinezi pentru ca ei nu aveau voie sa

palpeze decat locurile indicate de bolnav. Mai aveau la indemana ca mijloace diaqnostice (In afara de

interogatoriul bolnavului) studierea fetei, a limbii ~i cercetarea organoleptica (gust, miros) a produselor

organice ale pacientului. Au reusit sa coreleze caracteristicile pulsului cu dezechilibrele enerqetice ale

diverselor organe. Pulsul se lua In 18 locuri (zone anatomice) prin pa/pare super(icia/a, medie si profunda,

inainte ~i dupa efort. Au descris 200 de tipuri de puts, dintre care 26 aveau prognostic fatal, iar 9 tipuri erau

considerate fundamentale (orice medic trebuia sale cunoasca),

-China-

10

-Grecia anticii-

[J In jurul anului 2000 i'.H. a Jost create prima civilizatie uroanii greceascii de catre ionieni (populatie indo-

europeanii migratii din Asia Centroid}.

- In perioada prehipocratica, In Grecia se practica medicina sacerdotala de catre medicii-preoti (9sc/epiazi) In

templele zeilor vindecatori (ascle12ioane) ---+institutii medico-religioase (functionau ca adevarate sanatorii).

- Zeul suprem era Zeus. Unul dintre fiii sai, Apollo, avea ~i atribute vindecatoare (ca ~i sora lui, Artemis). La

fel ca la egipteni (lmhotep), la grecii antici s-a petrecut fenomenul de zeificare a unei personalitiiti medicate,

care a devenit zeul principal al medicinei. Nu numai Asclepios (sec. Xl-X l.H.) a fast zeificat, ci ~i femeile din

familia acestuia - Epione (sotia sa, avea rol de vindecatoare}, fiicele - laso (,,vindecarea"), Akeso

(,,tamaduirea"), Hygeia (,,sanatatea"), Panakeia (vindecstoarea tuturor bolilor). Despre Asclepios se spunea ca

ar fi fost fiul lui Apollo.

- lliada (sec. IX-VIII l.H.) lui Homer contine multe inforrnatii despre medicina practicata de vechii greci ~i

despre zeii lor vlndecatori (printre care ~i fiii lui Asclepios - Macaon, Podalir $i Telesporus). Fiind vorba despre

razboiul troian, sunt descrise cateva sute de traumatisme de razboi ~i ,,leacurile" folosite drept calmante,

antihemoragice etc.

3. Variolizarea-.. folosirea pentru prima data In istoria medicinei a unei metode de profi/axie (prevenire)

In cazul unei boli infecto-contagioase. Este o metodii empirica de imunizare activii a copiilor impotriva variolei.

Consta In prelevarea unei cruste de pe o pustula de variola (de care suferea un animal domestic - vaca In

general), care se usca (atenuandu-se virulenta] ~i se tritura (sfararna}, praful rezultat fiind suflat printr-un tub

de bambus In nasul copilului. Acesta facea o forrna usoara de boala ~i capata imunitate la variola.

4. Farmacopeea boqata (numeroase tratate cu retete] se explica prin conceptia chinezilor despre

integrarea omului In Univers - organismul uman era considerat microcosmosul, care se asernana cu

macrocosmosul (lntegrul Univers). De altfel, In ideograma OM se afla figurate ~i Cerul ~i Pamantul. Remediile

folosite In retete proveneau din cele 3 regnuri ~i una dintre cartile de farmacologie continea peste 12000

retete, In care se gaseau 1000 remedii vegetale, 500 de origine animala ~i 300 de minerale (~i cornpusi ale

acestora).

{]Cea mai cunoscuta Jemeie-medic din sec. Ill i'.H. a Jost Bao Gu.

Bibliografie - V.Bologa -op. cit.

- O.Drimba -op. cit.- vol. II

- http://www.cultural-china.com/chinaWH/html/en/7Kaleidoscope1191.html

11

_____. medicina e stiinta, ca urmare oricine o

poate lnvata ~i practica

_____. domina conceptla solidista, conform careia

complexul de organe solide care alcatuieste

organismul este raspunzator de aparitia bolii;

fiecare boala e determinata de imbolnavirea

unui organ

_____. se practica o mediclna analitica, conform

careia trebuia studiat fiecare organ cares-a

inbolnavit (separat) ~i se cautau simptomele

CNIDOS KOS

----. medicina era considerata o arta, deci

trebuie talent pentru a o practica

----. domina conceptia umoralista, conform

careia echilibrul cantitativ ~i calitativ al lichidelor

organismului confera starea de sanatate, boala

fiind o consecinta a dezechilibrului lor

----. se practica o medicine sintetica [holistica),

adica se considera ca boala apartinea

intregului organism (perceput ca un tot

unitar), asa case studia constitutia ~i starea

[] Datoritii organiziirii economice ~i socio-politice tn polisuri (orase-cetiui], unde nu exista o clasii sacerdotalii predominantii, in Grecia anticii s-a renuntat (sec. VII-VI i'.H.) la expticatiile mistico-religioase despre lumea

lnconjuriitoare. Gtuiditorii greci au Jost cei dintiii care au i'ncercat sii dea o expiicatie rationala [enomenelor

vietii, astfe! incat i'nceputurile [ilosofiei qrecesti se confundii cu cele ale stilntei.

[] Odatii cu Pitagora (cca. 580-500 i'.H.}, In stiinta si filosofia greacii reapar ideile mistico-religioase.

Pitagoricienii au Jost cei care au creat termenul de jitosofie (= dragostea de intelepciune}. Scoala tu! Pitagora

punea la baza i'ntregii realitiu! teoria numerelor (care reprezentau esenta lucrurilor) ~i a armoniei intre ele.

Cosmologia pitagoreicii (~i ea tributatii numerologiei), va [orma baza [ilosofiei naturaliste de-a lungul Evului

Mediu, cu reminiscente panii in ziua de azi. Membrii conJreriei pitagoreice erau in egalii miisurii biirbati ~i

[emei.

- Epoca clasica a civilizatiei ~i culturii grecesti se situeaza cronologic In sec. V l.H., supranumit ~i ,,secolul de

aur" (al lui Pericle). In aceasta perioada, datorita contextului economic, socio-politic ~i cultural, au avut loc

transformari importante ~i In domeniul medicinei. Medicii-preoti (asclepiazii), care activau In templele zeilor

vlndecatori, s-au desprins treptat de acestea ~i s-au stabilit In cetati, unde practicau In cabinete medicale

(iatreioane), ca medici laici. Fenomenul laicizarii medicinei (delimitare de medicina religioasa) incepuse Inca

din sec. VI l.H. prin infiintarea scolilor medicale laice (unde se punea baza pe practice ~i rationarnent,

transmiterea cunostintelor facandu-se prin ucenicie, medicina nemaifiind considerate o ~tiinta secretal.

- Scolile medicale Joice au luat nastere In coloniile grecesti din Kos (insula din apropiere de Asia Mica, acum

apartine Greciei), Cnidos (In sudul Anatoliei), Crotona (In sudul ltaliei), Cirene (In nordul Africii), Rhodes (insula

greceasca), Siracuza (Sicilia) s.a,

-Cele mai reprezentative scoli medicale au fost cele din Kos 5i Cnidos, diferite ca doctrina ~i practica rnedicala

12

polipragmazie

- Hipocrate (cca. 460-370 l.H.), medicul eel mai renumit la Scoala din Kos, a fost considerat eel mai important

medic al Antichitatii, fiind numit ulterior ,,parintele medicinei".

[}Conform legendei, Hipocrate era descendent direct din zeul Asclepios (a 20-a qeneratie]. Cert este ca total si

bunicul sou practicau medicina, astfel incat el a invotat teoria ~i practica medico/a In familie. Cum era obiceiul

(medicii tineri plecau In striiiniitate pentru a ciipiita experientii}, Hipocrate a ciiliitorit In Egipt, Asia Mica, Scitia

Minor, Atena, activand ca medic st studiind In continuare. 5-a Inters In Kos (presupusii insula natalii) s! a

preqiitit numeroase qeneratii de medici la scoala medico/a. - Meritul sau de necontestat a fost acela ca a

reusit sa sintetizeze lntreaga experienta acurnulata ~i s-o puna In practica. Mai mult, toate cunostintele

dobandite au fost logic ordonate ~i transpuse In tratate medicale. Dar ceea ce Ii confera lui Hipocrate dreptul

de a fi numit ,,piirintele medicinei" este faptul ca a prefigurat medicina stiintifica, prin neqarea cauzelor

supranaturale ale bolilor ~i prin recomandarea de a observa cu atentie bolnavul, pentru a evalua concret

semnele si simptomele. Observatia ~i rationamentul conduceau inevitabil la un diagnostic corect ~i un

tratament adecvat.

- Colectia hipocraticii cuprinde 62 de scrieri medicale (teoretice ~i practice), publicate In traducere In 1839

de catre tlttre. La vremea aceea se credea ca majoritatea lucrarilor apartin lui Hipocrate, dar In lumina

ultimelor cercetari se pare ca doar 16 sunt scrise de ,,parintele medicinei". - Colectia hipocraticii este o opera colectiva, scrisa intr-o perioada de cca. 150 de ani de catre persoane

diferite, apartinand unor scoli cu conceptll medicale diferite, astfel Incat textele sunt polimorfe, inegale ca

valoare, greu clasificabile.

- Lucrarile (eel mai probabil hipocratice) mai importante se pot grupa (In scop didactic) astfel:

1. Etica (5 lucrarl) Juramantul (vezi internet)

Legea (despre nobletea profesionala etc.)

Desp_re medic

Desp_re comportarea cuvenita

~i semnele specifice organului respectiv

----+ tratamentul era simptomatic (cate 1

remediu pentru fiecare semn de boala),

astfel Incat se ajungea sa se administreze

bolnavului un nu mar foarte mare de

medicamente (remedii), ceea ce se numeste

generala a bolnavului

----+ tratamentul era naturist - se foloseau efectele

benefice ale factorilor de mediu (aer, apa,

soare), psihoterapia, dieta ~i remedii naturale

(din cele 3 regnuri) putine (dear cele cu actiune

pozitiva dovedlta)

13

6. Obstetrlca - ginecologie ~ DeslJ_re natura [emeilor

(lucrari scrise de ginerele \ Despre bolile temeilor

lui Hipocrate, Polip) Desp_re na~terea la 7 luni, la 8 luni

- Conceptia hipocratica despre sanatate si boala

- Sanatatea (= eucrazia) - rezulta In urma echilibrului celor 4 umori cardinale ale organismului:

- bila galbena (cu sediul In ficat)

- bila neagra (In spllna)

- flegma (mucus) - In creier

- sangele (In inirna)

- Au fost descrise 4 tipologii I temperamente umane In functie de umoarea care predornina In organism: - coleric (bila galbena)

- flegmatic (flegma)

- sanguin [sangele)

- melancolic (bila neagra)

-- Desgre boa/a sf6nta (se refera la epilepsie, pe care

n-o considera de cauza supranaturala)

5. Chirurgie~ Desgre fracturi, luxatii, articulatii (ortopedie)

~Despre ranile craniului (prima lucrare de neurochirurgie din istoria medicinei)

4. Monografie de patologie speciala

medicinei)

3. Medicale--- Desp_re aer, apa, locuri (descrierea cauzelor naturale ale bolilor; probleme

de etnografie ~i geografie rnedicala)

Ep,idemiile (descrierea cazurilor clinice de boli epidemice, prin observarea

directs a pacientilor)

Regimul In bolile acute (se refera atat la dieta, cat ~i la igiena ~i mod de

viata In general)

Pronosticul (= prognosticul) - se refera nu numai la evolutia bolii, ci ~i la

debutul ei ~i starea prezenta a pacientului

A[orismele (cugetari concise despre atitudinea medicului fata de bolnavi

~i terapie) [sinteza experientei clinice a medicului hipocratic]

2. lstoria medicinei -- Desg_re vechea medicina (prima lucrare cunoscuta de istoria

Precegte/e (ex. - .Daca exists dragoste de om (= filantropie), exista ~i

dragoste de meserie (= filotehnie)")

14

atitudinea terageutica era expectativa (de a~teptare) ----+ putea ,,phys is" -ul sa

echilibreze spontan organismul

In principiu se incerca eliminarea umorii In exces (prin terapii naturiste ~i

medicamente) sau se intervenea chirurgical

- naturist{-folosirea factorilor benefici din mediul Inconjurator (aer, apa, soare) - balneoterapie

- regim igieno-dietetic (exercitii fizice, alimente adecvate)

-psihoterapie (obligatorie)

-Tratament

[]Se spunea ca intr-o boa/a existii zile critice - a 7-a sau a 9-a sau a 11-a, conform teoriei numerelor.

evolutia ulterioara

evolutia - spre \ vindecare ~ brusc (,,In crisis")

cronicizare ""'treptat (,,In lisis")

deces

-Prognostic~-- reconstituirea evolutiei bolii de la debut pana la prezentarea la medic, care

evalueaza starea actuala a pacientului, apoi l~i exprlrna parerea cu privire la

[]Au fast descrise foarte bine pneumonia, pleurezia, icterul, accidentul vascular cerebral, epilepsia etc.

[] Au ajuns pana la noi termeni, ca ,,facies hipocratic" - observat In stadiul terminal al bolilor, ,,degete

hipocratice" - unghiile bombate ale degetelor de la mtiini, In boli grave pulmonare st cardiace.

examinarea excretiilor [urina, varsaturi, sputa etc.)

- Etiologia bolilor\factori din ~ mediul extern (clima)

(cauzele) \ mediul social (altmentatie, obiceiuri, profesie, locuinta etc.)

~ --+ substante toxice emanate de ape statatoare, care erau

purtate de vant In localitati ~i produceau boli infecto-contagioase (uneori epidemii)

-Diagnostic~ cazurile clinice erau individualizate prin particularitatile lor (,,Nu exista boli, ci bolnavi")

~ semnele (obiectiv) ~i simptomele (subiectiv) bolilor se obtineau prin observarea

atenta a bolnavului (stare generala, trasaturile fetei, gestica etc.), palpare,

homeostazie).

- Boala {= discrazia) - dezechilibrul cantitativ al umorilor In organism, urmat de schirnbarlle lor

calitative.

- Sanatatea este rnentinuta cu ajutorul physis-ului (forta naturala vindecatoare a organismului,

asirnilata astazi cu sistemul imunitar) ~i al pneumei [luata din aerul respirator, ea regleaza amestecul

corect al umorilor In organe producatoare, implicit echilibrul acestora In organism; un fel de

15

[]Cu epoca Jui Alexandru Macedon incepe o nouii etapii In istoria civilizatie! qrecesti, numitii ,,elenistica" - de

la numele de ,,eleni~ti", care se diideo /ocuitorilor din coloniile qrecesti orientale (tarmuri! vestice ale Marii

Mediterane - Asia Mica, Egipt). Cuceririle Jui Alexandru Macedon au cuprins si respectivele colonii, iar dupii

moartea Jui, Egiptul elenistic (cu capita/a Alexandria) a devenit centrul de cuiturii ~i civilizatie al lumii antice.

[] Cronologic, perioada eienisticii se situeazii intre 323 I.H. (moartea Jui Alexandru) ~i 30 i.H. (sinuciderea

reginei Cleopatra). Ptolemeu, unul dintre genera/ii Jui Alexandru, a intemeiat regatul (Egipt, sudul Sirlei,

Pa/estina) ~i dinastia care i-a purtat numele.

[] Ctvlllzatta elenistlca reprezintii sinteza intre vechile culturi orientalii ~i qreceoscii. Majoritatea monarhilor

elenistici s-au ocupat de dezvoltarea culturii ~i civilizatiei, lnsa Ptolemeii au reusit sa transforme Alexandria

intr-un renumit centru cultural si stiintific, care si-a piistrat influenta pana In sec. IV d.H. In Alexandria s-a

-Perioada elenistica-

profession. (Med.Secoli 1997); 9(2):277-290 ( http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11619961)

- V.Gazzaniga - Phanostrate, Metrodora, Lais and the others. Women in the medical

Kentucky, 1997 - p.131-151 (http://books.google.ro/books?isbn=081310954X ... )

- Lilian R. Furst-Women Healers and Physicians: Climbing a Long Hill; Lexington, K.Y.: University Press of

Bibliografie - V.Bologa -op. cit.

- O.Drimba -op. cit.-vol. Ill

- M.Eliade - lstoria credintelor ~i ideilor religioase, Bue., 1999

[] Existii ~i astiiz! metoda hipocroticii de reducere a iuxatiei scapulo-humera/e.

[] In Grecia anticii, pe vremea Jui Pitagora (sec. VI l.H.), femeile-medic aveau statut de egalitate cu biirbatii. In perioada hipocraticii (sec. V l.H.), Inca erau primite si femei in scolile medica/e laice. lnceoand cu sec. IV l.H.,

ro/ul femeilor s-a diminuat, societatea fiind infiuentatii de afirmatiile misogine ale filosofului Aristotel {384-322

l.H.), bazate pe diferentele anatomice intre biirbat si femeie. Conceptia Jui, aliituratii dogmei religioase

ulterioare, au ,,asigurat" un foe ingrat femeilor In societate, pana la oporitia misciirii feministe (sec. XIX).

--- remedii din cele 3 regnuri, atent selectionate la patul bolnavului, In

functie de eficacitate

- chirurgical ~ operatii simple (mica chirurgie)

~ ortopedie (reducere entorse, luxatii, fracturi)

- medicamentos

16

~ medicina interna

"' obstetrica ~i gineco/ogia

- a practicat de asemenea cu success

abdomen ~i interventie pe intestine, ficat, vezica urinara},

traheotomii, trepanatii craniene

pentru hernostaza (se coseau vasele pentru a se opri

hemoragia In amputatii]: se realizau operatii complicate

(fara anestezia ~i antisepticele de azi) - laparotomii (taiere

cunoasterea structurii normale a corpului

fjziologie - In urma experimentelor pe animale (vivisectii],

realizate tot In prerniera, au fost lntelese ~i descrise

procesele fiziologice ale organismului, prefigurandu-se

descoperirea circulatiei sangelui

chirurgJe - avansata - s-a inventat masa de operatle: au a pa rut

noi instrumente chirurgicale; se facea ligatura vasculara

medicale

=Personalitati Herofi/ (n.320 l.H.) [elevul lui Praxagoras din Kos, deci adeptul umoralismului

hipocratic]

- marele anatomist al Scolf din Alexandrla-e-e-s-descrle toate aparatele

~i sistemele organismului, ocupandu-se In mod special de sistemul nerves

central ~i periferic; aparatul cardio-vascular (a pus bazele anatomice ale

circulatiei sangelui): aparatul digestiv (a formulat primul termenii de duoden ~i

hioid); aparatul genital (termenul epididim); ochiul (termenul retina)

- a facut ~i cercetari de (iziologie, pentru a corela functia cu structurile anatomice

studiate

construit {332 l.H.) Muzeul (,,Museion" sou Casa Muze/or), care era o institutie complexii (un fel de academie

stiintificii subventionotii de ciitre stat, care patrona diverse activitiiti intelectuale}, unde se tntalneau, lucrau,

discutau, predau lectii numerosi inviitati, filosofi ~i poeti. Aici exista ~i o jaimoasa bibliotecii (In sec. I I.H,

numiira peste 700000 volume = rulouri de papirus sau de pergament) ~i a luat fiinta o ~coa/a medico/a unde s- au rea/izat importante progrese In domeniile anatomiei, fiziologiei, chirurgiei.

- Scoala medicala din Alexandria

= Caracterizare ~ doctrina medicala predorninanta era cea solidista

""' progrese anatomie- pentru prima ~i ultima data In Antichitate au fost

permise disectiile pe cadavre umane, astfel Incat s-a ajuns la

17

-Roma antica-

lJ Triburile latine (indo-europene) s-au instalat pe colinele Romei In sec. X l.H., dar orasul-stat Roma a fast intemeiat (organizat) de catre etrusci (oopulotie de oriqine osiaticii) In perioada 650-575 I.H. Dupo tnloturarea

etruscilor de la putere {509 i'.H.}, Roma a devenit repubiicii, jiind condusa de patricieni (aristocrotia latinii}.

[} Mircea Eliade era de piirere ca romanii aveau ,,o imaqinotie mitoloqkii mediocrii". Ei au preluat attit zeitiui

etrusce, cot mai ales qrecesti. Desi romanii erau [amiilorizoti cu zeii greci Inca din sec. VI i'.H. (i'n timpul

epidemiei de ciumii de la Roma, din sec. V i'.H., Asclepios a Jost adoptat de romani, devenind Escu/ap), de abia

dupii cucerirea Greciei (sec. II i'.H.) divinitiitile acesteia au Jost comp/et asimilate de romani.

- Medicina Romei antice era sacerdotala, practicata de medicii-preoti, In templele zeilor vlndecatori.

Bibliografie - V.Bologa - op. cit.

- O.Drimba -op. cit.

Erasistrat (n.310 l.H.) [elevul lui Krisip din Cnidos, deci adeptul solidismului]

- marele fjziolog al Scolii din Alexandria (primul experimentator al

Antichitatii) - a studiat SNC (diferentierea nervilor senzitivi de cei motori);

functia aparatului respirator (rolul epiglotei); cardio-vascular (a fost foarte

aproape de descoperirea circu/atiei sonqelui); digestiv (peristaltica)

- a lntreprins ~i studii de anatomie (cornparatii om-animal) pentru a explica

functia diverselor aparate ~i sisteme

- a fost unul dintre precursorii anatomiei 12atologice (necropsie dupa

decesul pacientului pentru a studia modlficarile organelor In diverse boli -

pleurezie, pericardita, ciroza etc.)

- ca medic internist era de parere ca profilaxia bolilor este mai importanta

decat tratarea lor; a introdus In terminologia medicals termenul de pletora

(incarcarea excesiva a organelor cu sange): recomanda un tratament

bland, placut bolnavului (plimbare, ba], masaje, dieta adecvata)

- chirurg foarte priceput, a inventat instrumente chirurgicale si tehnici

operatorii simplificate; folosea mereu ligatura vasculara In amputatii ~i

realiza operatli cu grad mare de dificultate (abdominale)

18

1. Celsus (Aulus Cornelius - 20 l.H.-30 d.H.) nu era medic, lnsa avea cunostinte In multe domenii.

Opera sa enciclopedica (,,Artes" sau despre profesiuni) se compunea din sase partl, ultima fiind

dedicata medicinei - 11De medicina libri octo" (Cele opt carti despre medicinal.

2. Pliniu eel Batran (23-79 d.H.) a scris .Jstoria naturala" (nu era medic), In care amintea despre

statiunile balneare ~i despre plantele medicinale. Remarcabil este ca In respectiva lucrare relata ~i

despre cateva femei-medic, unele avand o pregatire rnedicala cornpleta.

- Autorii medica/i din Roma antics au fest urrnatorii:

- Tratamentul se aplica imediat (era criticata expectativa hipocratica), era energic (activ}, pliicut

bolnavului- se administrau remedii pe principiul contrariilor

astringente (In status laxus) - vin, apa rece, bai reci etc.

Z dilatatoare (In status strictus) - lichide calde, vomitive, purgative etc. [] Inceptuid cu sec. II l.H., au Jost adusi la Roma, la lnceput ca sclavi, medici greci biirbati si femei. Dupo un

timp Ii s-a permis ?i cetatenilor romani sa tmbriitiseze profesiunea de doctor, primind onoruri civile ?i

responsobilitiiti. Mai mutt, Julius Caesar {102-44 l.H.) a promulgat a lege prin care era qarantatii cetiitenio

tuturor medicilor care profesau la Roma, iar imparatul Vespasian le-a oferit scutirea de taxe (cca. 70 d.H.).

(haotic)

- status /axus - dilatarea (relaxarea) porilor permitea atomilor sa se miste dezordonat

normale a atomilor

- Boa/a se considera a fide doua feluri:

- status strictus- contractarea (obstructia) porilor determina lmpiedicarea miscarii

ei (pori)

Arhaqatos, studiase la Scoala din Alexandria ~i a activat In cabinetul (iatreion) din Roma Incepand cu 219 i.H.

(dear pentru cativa ani).

- Alt elev al Scolii din Alexandria a fest Asclepiade, care a Infiintat la Roma (In 90 i.H.) Scoala metodicilor.

Doctrina acestei scoli se baza pe teoria solidistii [initiata la Scoala din Knidos) asociata cu atomismul filosofilor

greci Democrit ~i Epicur. Acestia afirmau ca omul se compune din atomi ~i din spatiile dintre ei, numite pori.

- Conceptia medicala a metodicilor era urrnatoarea:

- Siiniitatea este asigurata de echilibrul (raportul optim) intre atom ii In rniscare ~i spatiile dintre

- Medicina, ca profesie laica, nu era agreata de romani. Primul medic laic instalat la Roma era grec. Se numea

19

Bibliografie - V.Bologa - op.cit.

[] tnformati! despre practica medicalii a femeilor tn Roma anticii au Jost obtinute atat din lucriirile medicale

ale Jui Pliniu, Soranus ~i Galen, cat ~i In urma cercetiitilor arheologice care au relevat existenta inscriotiilor

(11/emeie-medic") pe monumente sau pietre funerare [apartintind femeilor-medic).

3. Dioscoride (sec. I d.H.) a fast un medic care s-a ocupat In special de farmaco/oqie. Lucrarea sa

fundarnentala, ,,De Materia Medica" {,,Despre materia medicala") cuprindea remediile din cele 3

regnuri (majoritatea vegetale) ~i a fast considerat un tratat fundamental timp de 1500 de ani.

4. Soranus din Efes (98-138 d.H.) a adus prestigiul cuvenit specialitatilor de obstetrica-qinecoloqie ~i

pediatrie, fiind considerat eel mai renumit medic din epoca, Printre altele, a scris ,,Despre bolile

femeilor" ~i ,,Despre bolile acute ~i cronice".

- Galen din Perqam {130-201 d.H.) a fast cea mai importanta personalitate medicals a Romei antice ~i al

doilea mare medic al Antichitatli dupa Hipocrate. A profesat la Roma incepand din anul 160 d.H., fiind medicul

Irnparatilor Marc Aureliu, Comodos, Septimiu Sever. Desi nu era crestin, opera lui rnedicala a fast considerate

sfanta de catre Biserica ~i studiata In decursul lntregului Ev Mediu. Conceptia filosofica a lui Galen era idealista,

teleologica (finalista = totul are un scop). El considera ca exista o forta supranaturala (un plan superior, divin) care prestabileste destinul omului. Biserica a preluat ideile lui ~i le-a transfarmat In dogma [teza fundamentals

a unei religii, care nu poate fi contrazisa}, respingand In acelasi timp filosofia antica materialista (~i gandirea

rnedicala respective).

- Galen a fast autorul catorva sute de lucrari, multe dintre ele avand subiecte medicale. Cea mai cunoscuta

este ,,Anatomia comp/eta a corpu/ui uman", care cuprinde atat cunostintele de anatomie preluate de la

Herofil, cat ~i propriile observatii obtinute prin vivisectii ~i disectii ale animalelor (pore, malrnuta), elementele

anatomice animale extrapolandu-le la om.

- Din punct de vedere al conceptiei medicale, Galen a lncercat sa combine umoralismul hipocratic cu

solidismul Scolii metodicilor, adrnitand ca ambele sunt determinante In producerea bolilor.

- Admirator al lui Hipocrate, Galen era adeptul metodelor de diagnostic (observatia rationata a bolnavului) ~i

tratament ale acestuia (atitudinea expectativa, care lasa physis-ul sa actioneze), dar falosea ~i idei ale

metodicilor.

- Terapeut vestit, Galen a creat noi farme medicamentoase ~i a descris rninutios tehnica prepararii a

numeroase medicamente (aprox. 500), astfel incat astazi se desemneaza prin termenul generic de ,,farmacie

qalenica" diverse metode de obtinere a unor preparate terapeutice.

20

- lmperiul Bizantin-

- Tnainte de constituirea lmperiului Bizantin, In anul 325 d.H., imparatul Constantin eel Mare a convocat

Primul Sinod Ecumenic (adunare episcopala, care constituie forul suprem al Bisericii - se Intruneste periodic

pentru a rezolva probleme de dogma, de rnorala ?i de adrninistratie bisericeasca] la Niceea. In cadrul acestuia

s-a hotarat, printre altele, sa se lnchida toate templele zeilor pagani (chiar si ale celor vindecatori] ?i Biserica

crestina so preia asistenta medico/a si socio/a a populatiei. Au fast astfel infiintate institutiile de caritate

crestina, situate pe langa manastiri (xenodochiu - pentru calatori saraci, bolnavi; nosocomiu - pentru boli

cronice sau infectiose: qerontocomiu - azil pentru batrani: orfanotro(ie - pentru copiii orfani etc.).

[] Termenul ,,Ev Mediu" este o eticbeta (didactic necesarii) utttlzata In mod curent ca o subdiviziune a istoriei

universale. Desi mai existii controverse, majoritatea istoricilor considera transformarea lmperiului Roman de

Riisiuit. In lmperiul Bizantin (prin construirea Constantinopolului In 330 l.H. si mutarea aici a capitalei) ca

reprezenttind inceputu! Evului Mediu. Cultura ~i civilizatia acestei perioade este tributarii In primul rand ce/ei

greco-romane, In al doilea rand contributiei popoarelor germanice ~i inftuentei arabe si In al trei/ea rand

ideologiei crestine institutionalizate. Finalul acestei epoci s-a stabilit, conventional, In 1453, anul cuceririi

Constantinopolului de catre turci.

[] Medicina Evului Mediu timpuriu (sec.lV-X) este, In mare parte, o continuare a celei din Antichitate,

contributii (mai mult sau mai putin semnificative) la dezvo/tarea ei aducand medicii enciclopedisti bizantini ~i

arabi. Remarcabilii In aceastii perioadii este infiintarea prime/or spitale ~i a scolilor medicale, transformate

ulterior In [acultiit! de medicinii (sec.XIII}. [Prima universitate a Jost atestata In anul 1119 la Bologna].

[] odata cu nasterea crestinismului, s-a schimbat treptat ~i identitatea divinltiuilor destinate a veghea la

starea de saniitate st boa/a. Locul /or a Jost preluat de lisus ~i Maica Domnului, de sfinti {Cosma ~i Damian -

,,doctorii fora de arqintl"; Pantelimon, Anton, Luca s.a.) ~i sfinte (Ana, Maria Magdalena, Lucia, Margareta,

Varvara s.a.) vindeciitoare. lrfkula de sfinti vindecatori (mai ales In Evul Mediu) se exotica nu numai prin

eficiento redusii a mij/oacelor terapeutice ale vremii, ci ~i printr-o fervoare deosebitii a credinciosllor.

EVUL MEDIU

- O.Drimba -op. cit.-vol. Ill

Lilian R. Furst- Women Healers and Physicians: Climbing a Long Hill - pp.131-151

21

- Vasile eel Mare {330-379 d.H.} a fost medic, preot si a urcat In ierarhia ecleziastica pana la rangul de

patriarh (ulterior sanctificat} al Constantinopolului. [A reglementat ~i viata rnonastlca, regulile lui fiind urmate

si de Benedict din Norcia, fondatorul celebrei manastiri Monte Cassino ~i primul legislator al monahismului

vest-european]. A infiintat primul spital din lume (370 d.H.) in Cesareea (Capadochia) ~i a reusit sa lmpace

credinta cu stiinta, realizand o institutie complexa de asistenta medicala si caritate crestina (denurnita

generic "Vasiliada"), care a reprezentat modelul urmat de toata lumea rnedievala (europeana ~i araba}.

"Vasiliada" cuprindea:

- o institutie de caritate crestina (xenodochiu sau nosocomiu}

- spital {care lndeplinea conditiile standard}:

era stationer pentru boli acute si cronice

medicii erau absolventi ai unei scoli medicale

mijloacele de tratament apartineau medicinei culte

- o scoala medicala

- o societate filantroplca (pentru intetinerea spitalului}

- Alte spitale fondate dupa modelul Vasiliadei:

- sec. V - Edessa, Gondishapur {aici s-au refugiat ~i au activat medicii nestorieni - adeptii patriarhului

Nestor, considerat eretic}, situate pe teritoriul viitorului Califat Arab de Rasarit.

- sec. VI - Monte Cassino - primul spital din Europa {Italia}, inflintat de Sf. Benedict, In apropiere de

manastirea cu acelasl nume

- sec. IX - Hotel Dieu (Paris} - al doilea spital din Europa, situat langa catedrala Notre Dame.

- sec. VIII - X -In Califatele Arabela Bagdad, Damasc, Cairo, Cordoba

- sec. XII - Pantocrator {Constantinopol} - avea 50 de paturi (In 5 sectii diferite}, 3 medici (dintre care o

femeie}, cativa asistenti ~i lngrijitori ~i aproximativ 100 de persoane (contabili, controlori} In aparatul

administrativ {de atunci exista birocratie In sistemul sanitar}.

[}Au existat multe alte spita/e In Bizant, deoarece lmoiiriiteasa Elena (mama /ui Constantin eel Mare) sl, dupii

exemplu/ ei, majoritatea femeilor nobile, au ti nut sii fondeze astfel de institutii si/sau biserici si miiniistiri. Dupii

Inceperea cruciadelor (sec. XI} au fost construite spita/e de-a lungu/ drumurilor spre Piimtintul Sfant, multe

dintre acestea cu personal In lntreqlme feminin. In general, spitalele aveau sectii separate pentru femei, unde exista o femeie-medic (numitii "iatraino"), In plus fatii de restu/ medicilor (le era subordonatii acestora st

primea jumatate din salariul for).

22

- lmperiul Bizantin a avut rolul important de a pastra ~i transmite cultura sl civllizatia greco-rornana (inclusiv

cunostintele medicale), atat spre est (In Califatele Arabe}, cat si spre vest (In lntreaga Europa medievals}.

-Medicii enciclopedisti bizantini (care scriau In limba greaca medievala) sunt cei care au inclus In tratatele lor

inforrnatiile medicale provenite de la greci si romani, adaugand experienta cllnica proprie. Printre cei mai

irnportanti s-au numarat:

- sec. IV -Oribasius (325-403 d.H.} - absolvent al Scolii din Alexandria, medic la Constantinopol;

3 lucrari importante:

"Sinagoge medicale" - enciclopedie medicala In 70 de volume, In care face o compilatie

din autorii Antichitatii (transmite operele medicale de la Hipocrate la Galen, fara a manifesta

spirit critic fata de conceptiile acestora.

"S"inOQsis" (3 volume, 9 partl) - tratat

critic - discutarea, ierarhizarea textelor vechi ~i completarea cu experienta clinica

proprie

sintetic- sistematizarea si rezumarea cunostlntelor medicale din epoca

didactic - primul manual pentru studenti (scris pentru fiul sau Eustatiu), folosit In

lnvatamantul medical pana In sec. XVII.

"Eup_orista" - prima lucrare de popularizare medicala (pana atunci se considera ca arta rnedicala e secreta, adica destinate doar elevilor scolilor medicale), scrisa pentru oamenii ce

calatoreau In tinuturi fara medici (echivalenta cu educatia pentru sanatate, cuprindea informatli

despre dietetica, terapeutica)

-Antilos - a scris tratate de chirurqie, farmacologie, balneologie

- a descris anevrismele arteriale, cauzele si tehnica operatorie pentru rezolvarea lor

(metoda Antilos, care a fast folosita pana In sec. XIX)

- sec. VI -Aetius din Amida (502-575 d.H.) - a scris tratatul In 4 volume "Tetrabiblion", care este

- o cornpilatie hipocratico-galenica cu elemente de misticism crestin

- original prin - descrierea difteriei si a unei noi tehnici de traheotomie

- descrierea a 3 tipuri de viermi intestinali si a tratamentului specific

-Alexandru din Tral (525-605 d.H.) - autor al unui tratat In 12 volume - "Douaswezece carti de

medicina", original prin noutatile medicale prezentate, Alexandru fiind considerat eel mai mare

practician si teoretician al timpului.

- sec. VII - Pavel din Eqina - cunoscut ca fiind eel mai renumit chirurg al epocii sale, el a elaborat o

"Enciclopedie medico/a" In 7 volume, eel de-al 6-lea fiind dedicat chirurgiei:

23

- Califatele Arabe -

[] La inceputul sec. VII, in Orientul Apropiat si Mijlociu, se [ormeazii si se dezvoltii o culturii bogatii si

multilateralii, baza constituind-o civilizatia anticii orientolii sl cea greco-romanii. De-a lungul unei perioade de

circa 150 de ani {750-900 d.H.) s-a desfiisurot actiunea de cucerire a vaste teritorii, astfel tncat Califatele Arabe au ajuns so se intinda din Afganistan (Orientul Mijlociu) ponii in Andaluzia {Spania).

[] Califatele Arabe au suferit inftuenta bizantinii chiar de la formare, dacii luiim in considerare faptul ca

medicul si sfetnicul lui Ma homed a fost crestinul nestorian Haret lbn Caladah, care profesa la vremea aceea la

spitalul din Gondishapur. Ca urmare, elementele medicate din Coran (elaborat in 610 d.H.) - igienii individualii

si colectivii, dieteticii, diverse reguli de piistrarea siiniitiitii de catre populatie - sunt de sorginte bizantinii.

Sursele de lnsplratie dogmaticii ale Cora nu Jui au fost Vechiul Testament sl Talmudul.

- lstoria Califatelor Arabe (implicit istoria medicinei) se poate imparti (didactic) In 3 perioade:

A. Ascensiune - 750- 900 d.H.

descrie tehnici ogeratorii noi pentru traheotomie, hemoroizi, varice, fisuri anale, hernie, polipi nazali etc.

foloseste pentru Qrima oarii denumirea de "cancer" (rac) pentru neoQlasmul mamar $i propune metoda

chirurgicalii adecvatii.

[] De-a lungul celor mai mult de 1000 de ani de existentii a lmperiului Bizantin, s-a observat o atitudine

ambivalentii fatii de femei, aceasta reflectiind paradoxul civiitzatiei bizantine, care simultan denigra femeile ca

fiice ale Evei $i ridica in sliivi pe Sf. Maria, ca mama a lui lisus, deci instrumentul salviirii omenirii. Astfel tncat, pe miisurii ce perioada medievalii progresa, educatia medico/a a femeilor a suferit un dee/in, pentru ca Biserica

propoviiduia inferioritatea /or.

Bibliografie - V. Bologa - op. cit.

- 0. Drimba - op. cit. - vol. IV

- Craughwell, Th. J. - Seven Saints for Healing and Contort

( http://www.beliefnet.com/gallery/saintsforthesick.html)

- http://fr-d-serfes.org/orthodox/healing.htm

- http://healingscripture.com/HealingSaints2.shtml

- http://crestinortodox.ro/792/vietile-sfintilor-detalii/

- Lilian R. Furst- op. cit., pp. 131-151

- http://www.doaks.org/publications/doaks_online_pblications/ ATHW .html

http://jama.ama_assn.org.cgi/content/full/283/5/668

24

A. Medicina in Califatele Ara be in perioada de ascensiune

[} Tn Bagdad a luat fiintii "Casa Tntelepciunii" (patronatii de califi}, care era asemanatoare cu "Museion"-ul

din Alexandria, adica servea drept institutie de artii st culturii.

- In ceea ce priveste medicina, aceasta perioada se caracterlzeaza prin asimilarea cunostintelor medicale

greco-romane si bizantine, realizata cu ajutorul traducerilor In limba araba

- din Hipocrate, Galen, Dioscoride, Oribasius, Pavel din Egina

de catre medicii Al Kindi, loan Damaschinul, lohanitius

la Spitalul din Bagdad

- Spitalul din Baqdad (fondat In prima parte a sec. VIII) functiona atat ca unitate de Ingrijire a bolnavilor, cat

si ca centru stiintific:

- In afara de faptul ca se lucra la traducerile amintite, acestea erau discutate (dezbatute] din punctul

de vedere al experientei clinice a traducatorilor.

- aici a activat renumitul alchimist Geber (cca 721-cca 815), al carui nume real era Jabir lbn Havvan. De

profesie medic (orice medic cunostea astrologie $i alchimie), el a reusit sa introduce In practica de

laborator instrumente (aparatura) si procese tehnoloqice noi (distilarea, calcinarea etc.). In plus,

preparatele chimice obtinute (oxid de Fe, compusi de suit etc.) ?i cele traditlonale (tincturi ?i elixiruri

din plante) au lnceput sa fie folosite constant In terapia bolnavilor.

-In cadrul spitalului s-a infiintat prima farmacie din lume (754 d.H.). unde farmacistii preparau singuri

medicamentele (pana atunci erau preparate de medici sau sub lndrumarea lor) conform unei tehnici ce

se afla inclusa In Antidotarium (precursorul farmacopeiei = manual cu caracter normativ, continand descrierea si indicatille pentru formulele farmaceutice, cu scopul de a lndruma prepararea,

conservarea si Intrebuintarea medicamentelor).

B. lnflorire - sec. X - XI

c. Decadere - dupa 1100 d.H. - Califatul Arab de Rasarit - dupa 1200 d.H. - Califatul Arab de Apus

[} lmperiul musulman timpuriu avea o culturii diversii si tolerantii, astfel incat medicii nu erau obligati sii

treaca la islamism si In califate se practica medicina tuturor popoarelor, farii discriminare. Limbo oficialii era

araba, fnsa erau acceptate si lucriirile In latinii.

- Medicina Califatelor Arabe este veriga de legatura Intre medicina Antichitatil si cea blzantina cu medicina

Evului Mediu ?i Renasterii din Europa apuseana.

25

B. Medicina in Califatele Ara be in perioada de inflorire

= Califatul de Riisiirit = - Printre reprezentantii de seama ai medicinei s-au nurnarat:

1. Rhazes (Al-Razi) - (850-932 d.H.) era persan, a scris circa 100 de lucrari medicale, dintre care 3 mai

importante:

a. "Chitab al Havi" (Cartea lui Havi} sau "Continens Rhases" (tradusa In latina si folosita In

universitatile europene} - enciclopedie medicala In 24 de volume, care cuprindea cunostintele

medicale din acea epoca,

b. "Chitab al Mansur" (Cartea lui Mansur} - rezumat In 10 volume al tratatului anterior, In care

spiritul critic al autorului reiese din abordarea independenta sl creatoare a teoriilor lui Hipocrat si

Galen; lucrarea contine ~i contributiile personale rezultate din experienta clinica proprie.

c. Tratat desp,re variolii - a fost considerat atat de bun, Incat a fost tradus In latina si folosit In

universitatile europene pana In sec. XVII.

2. Ali Abbas (d. cca 980-990 d.H.} a scris un tratat ("Cartea completii a artei medicate") In 20 de volume (10

de teorie si 10 de practice medicals}, In care l~i exprima propriile pareri, critlcandu-l pe Galen. Pentru prima

data a descris neuroanatomia, neurofiziologia creierului si a discutat despre boli mentale.

3. Avicena (Abu Ali Al-Hussein lbn Sina) (980-1037 d.H.) era tadjic si a fost supranumit "printui medicinei" (a

lnceput sa profeseze la 17 ani) ~i "Leonardo da Vinci" (deoarece era un savant enciclopedic}.

- s-a ocupat de poezie, muzica, rnaternatica ~i a scris lucrari cu subiecte de teologie, astronomie,

geografie, geologie, loglca, metafizica s.a ..

- a elaborat peste 100 de lucrari de rnedicina, dintre care cele mai importante (de slnteza) sunt:

a. "Canonul medicinei" (sau Canonul stiintei medicale) - cea mai limpede sinteza medlcala a propriei

experiente clinice, cuprinzand 5 part]:

I. Probleme genera le - anatomie, fiziologie, dietetica, igiena, etica

II. Medicamente simple - peste 700 de remedii (vegetale, minerale, animale), clasificate In functie

de actiune

[] ln general, eel mai important motiv pentru musulmani de a Ji interesati de 9tiintii II reprezenta religia,

datoritii indemnului din Coran de a observa semnele divine In fenomenele naturii si In noi insine 9i de a inviita

din ele: "ciiutarea cunoasterii e o datorie religioasii pentru fiecare musulman, biirbat 9i femeie". Astfel se

explkii de ce femeile erau primite la scoola medicalii din Bagdad, putiind ulterior so se angajeze intr-un spital,

unde Inqtijeau In special femei si copii.

26

Ill. Bali interne - prezentate In ordine topografica (cap - picioare), specificand simptomele,

semnele clinice, cauzele si modul de producere a bolii, leziunile anatomo-patologice, diagnosticul,

prognosticul ~i tratamentul

IV. Boli externe - boli chirurgicale, febre si boli eruptive (descrise toate In ordine topografica]

V. Medicamente compuse - retete numeroase, grupate In functie de boli, falosite pana In sec. XVIII

b. "Poemul medicinei" (o parte teoretica ~i alta practlca) - reprezinta sinteza "Canonului" In versuri

(1300) pentru o mai usoara invatare a cunostlntetor medicale.

- Contributiile lui Avicena la dezvoltarea medicinei:

- "Canonul medicinei" a fast tradus In latina ~i a fast falosit ca tratat de baza In lnvatamantul medical

vest-european pana In sec. XVIII

-A descris corect din punct de vedere clinic unele boli, printre care: ulcerul gastric, stenoza pilorica: boli

infectioase (rujeola, varicela, ciurna]: boli parazitare (4 tipuri de viermi si terapia speciflca): pleurezia;

diabetul zaharat; tuberculoza (descrie 3 stadii ale leziunilor specifice - preinflarnatia, ulceratia,

caverna) etc.

- A facut diaqnosticul diferential lntre paralizia faciala centrals si periferica: lntre elefantiazis ~i lepra:

ciuma si holera: meninglta-meningism etc.

- Ca pro(ilaxie (prevenire) a bolilor contaqioase recomanda fierberea apei sl a intuit actiunea

antiseptica a alcoolului (sfatul lui era ca ranile sa fie spalate cu vin)

= Califatul de Apus = - Printre reprezentantii de searna ai medicinei s-au nurnarat:

1. Abulcasis(Abu al-Qasim Khalaf ibn al-Abbas Al-Zahrawi) (936-1013) - considerat eel mai mare chirurg

medieval (a practicat la Cordoba) din lumea islamica, numit de unii "parintele chirurgiei moderne"

- a scris o enciclopedie de 30 de volume, care contine atat cunostinte medicale, cat ~i chirurgicale

- partea chirurgicala a enciclopediei este cea mai valoroasa, deoarece reprezinta prima lucrare

ilustrata de chirurqie (desene a peste 200 instrumente chirurgicale, precum ~i ale organelor operate)

- a contribuit la dezvo!tarea chrurqiei prin:

descrierea pentru prima data a sarcinii extrauterine

a inventat numeroase instrumente chirurgicale

a realizat si a falosit pentru prima data farcepsul In scopul extragerii fatulu! mort din uter

a utilizat prima data catgutul In sutura chirurgicala, procedeu existent ~i azi In unele tari

a descris tehnici operatorii noi In operatiile de tiroida, cancer de san sl altele

2. Avenzoar (lbn-Zahr) - (cca 1070-1162, Sevilla)

27

Bibliografie - V. Bologa -op. cit.

C. Medicina in Califatele Ara be in perioada de decadere

- Cei mai importanti medici din aceasta perioada au fast:

1. lbn Al Nafis {sec. XIII) - in lucrarea "Comentarii la anatomia lui Avicena" descrie mica circulatie

(specifica despre sange ca face un ocol prin plarnani)

2. Maimonide {Moses) - evreu din Cordoba, a comentat operele clasicilor {Hipocrate, Galen, Razes,

Avicena) si a elaborat, printre altele, o lucrare de etica rnedicala, cunoscuta sub denumirea de

"Ruqiiciunea lui Maimonide" - elementele noi fata de "Juramantul lui Hipocrate" sunt urrnatoarele:

obligativitatea perfectionarii continue in profesia medicals

prin observatii proprii si experimente, medicii trebuie sa contribuie la dezvoltarea teoriei $i

practicii medicale

- acordarea asistentei medicale fara nicio discriminare {de rasa, religie, sex, class sociala)

- cultivarea relatiilor de fratie $i colegialitate Intre medici

[] In sec. XV au Jost atestate si femei-chirurgi, despre care ofliim din lucrarea "Chirurgia lmperialii", scrisii de Seraffedin Sobuncuoqtu

- a scris o enciclopedie {" Restabilirea siiniitiitii prin dietii si terapie") in care se ocupa atat de medicine,

cat $i de chirurgie

-a descris corect diverse boli - otita medie, abces mediastinal, pleurezie, pericardita, scabie sl parazitul

raspunzator de aparitia ei.

3. Averroes (Ibn Rushd) - {1126-1198, Cordoba) - savant enciclopedic {filosofie, teologie, logica,

psihologie, muzica, rnaternatica, astronomie, fizica, geografie)

- a elaborat o enciclopedie rnedicala ("Generalitiiti") in 7 volume, in care a sistematizat toate

cunostintele medicale din epoca,

[] Tn perioada lmperiului Abbasid (sec. VIII-XII} existau, In toate orasele importante, spitale cu servicii oferite

tuturor. Situate In zone alese cu grijii si dotate foarte bine, acestea asigurau tratament gratuit. Saloanele erau

separate pentru biirbati si femei, la fel si medicii. Acestia fiiceau practice In spital Inca din studentie, fiind

remunerati, apoi se specializau dupii ce promovau examenele oficiale. Speciaiistii, biirbati si femei deopotrivii,

colaborau deseori pentru rezolvarea problemelor medicate.

[] Au Jost consemnate douii femei-medic faimoase, care au activat In sec. XII In Andaluzia, inqrijindu-l st pe

conduciitorul Abu-Yusuf Yacub al-Mansur. Ele erau descendente ale renumitului medic Avenzoar.

28

[] Cultura si civiiizatio Evului Mediu European sunt rezu/tatul Imbiniiri! infiuentelor ce/tice, germanice,

bizantine, arabe, cu fondul latin (care asimilase elementele elenistice), mode/ate ulterior de ideologia si

institutiile crestinismuiui. Europa vestica, ca zona geografica si unitate politico-culturala, Incepe sa se

defineascii din epoca medievalii timpurie, avtindu-si de fapt originea In perioada de dee/in a lmperiului Roman

de Apus.

[] Tnceputul Evului Mediu vest-european este caracterizat printr-o profundii cried politico, socio/a, economlcii,

cutturala si spiritualii. Daca i se da numele de "barber", nu e numai din cauza invaziei/miqratie! popoarelor

nomade, ci mai ales pentru ca s-a produs o detasare definitivii de valorile culturii si civiltzatie! antice. De altfel,

popoarele considerate barbare aveau o culturii ~i o civllizotie aproape la fel de vechi ca st grecii st romanii.

- Spre sfarsitul sec. Ill d.H. au luat fiinta primele miiniistir! crestine din lume - In Egipt, fiind urmate de cele

din Bizant, Europa de Est $i de Vest. La vremea aceea, manastirile erau prevazute cu infirmerii, destinate

calugarilor ce slujeau acolo sau bolnavilor laici. 5-au inflintat de asemenea scoli miinastiresti, care au luat

amploare In sec. VIII (In timpul domniei lui Carol eel Mare}, primind $i fete pentru a fi educate In spirit crestin.

Aici Invatau sa-i ingrijeasca pe cei suferinzi, unele fiind angajate ulterior In spitale ca infirmiere. Tnvatamontul

medical monastic se baza In principal pe teoria urnorala a lui Hipocrate $i opera lui Galen. Cele mai multe

rnanastiri si-au facut gradini de plante medicinale, inspirandu-se $i din medicina populara, dupa cum $i aceasta

cuprinde elemente de medicine culta (de exemplu teoria umorala).

- Dupa fondarea manastirii Monte Cassino, Sf. Benedict a ridicat alaturi $i spitalul cu acelasl nume {516-529?),

care a fost atestat de-abia In 820 d.H. Prima scoala medicala laica a luat nastere la Salerno {la sud de Neapole,

In apropierea manastlril Monte Cassino). Nuse cunoaste data exacts a inflintar!i ei (pe la lnceputul sec. IX} si

nici lntemeietorii nu se cu nose, lnsa legenda spune ca ar fi fost vorba despre 4 medici de nationalitati diferite - grec, arab, roman, evreu.

- Scoala Medico/ii din Salerno a fost cea mai renumita scoala de medicina a Evului Mediu vest-european,

atingand apogeul dezvoltarii In sec. XI-XIII, apoi a intrat In declin prelungit, fiind desfiintata In 1811 de catre

Napoleon. Caracteristicile scolii erau urrnatoarele:

- se autointitula 11Civitas Hipocratica11, deoarece avea orientare hipocratica din punct de vedere al

conceptiei medicale

-Europa Occidentala-

- 0. Drimba -op. cit.- vol. IV

http://en.wikipedia.org/wiki/lslam ic_medicine

29

- era o grupare rnedicala cornpusa atat din clerici (preotl), cat ~i laici {medici independenti de

dogmatismul bisericesc)

- primea elevi fara discriminare de nationalitate, religie, sex

- se faceau traduceri din operele medicilor greco-romani, bizantini ~i arabi in neolatina, eel mai valoros

traducator fiind Constantin A{ricanul (sec. XI, medic, calugar benedictin)

- invatamantul medical se ocupa atat de teorie, cat ~i de practica, incluzand discipline medicale,

chirurgicale si terapeutica {farmacologie)

- s-a dezvoltat chirurgia, mai ales in sec. XII, unul dintre reprezentantii de searna fiind Ruggiero

Frugardo, care a scris un "Tratat de chirurgie" in anul 1170

- erau acceptate femei, ca discipoli si profesori {au primit denumirea generics de "femeile

salernitane"), ele studiind si practicand nu numai obstetrica-ginecologia, ci si alte ramuri medicale si

chirurgicale.

- Trotula {sau Trota) era profesoara la Salerno ~i a scris tratatul de obstetrica-ginecologie "Despre

suferintele femeilor lnainte, In timpul si dupa nastere" (sec. XI-XII).

[]Prof. Monica Green (Universitatea Duke, SUA} a facut cercetari In domeniul medicinei Evului Mediu si

a concluzionat ca Trota se numea femeia-medic din Salerno, care a scris lucriiri despre medicina femeilor,

stranse intr-un compendiu intitulat "Trotula" (eel mai important In Europa medievalii In ceea ce priveste

bolile femeilor). Acesta a circulat sub formii de manuscrise latine (122), rea/izate de copisti laici sau

calugari, a Jost tradus In qermanii, enqlezii, [rancezii, olandezii s.a. (aprox. 23 de traduceri) si a suferit

atatea transformiui, incat In final nu mai semiina cu orginalul.

[] Prof. Green a studiat si viota si opera staretei Hildegarde von Bingen (1098-1179}, consideratii In

epocii cea mai eruditii ~i influenta femeie ecieziastii. Ea a elaborat o serie de lucriiri, majoritatea cu

subiecte religioase, cu exceptia a douii lucriiri medicate: "Uber simplicis Medicinae" (sau "Phvsica") si

"Uber compositae Medicinae" (sau "Causae et Curae"), valoroase atat ca teorie, cat si ca practicii

medico/ii.

- conceptia terapeutica a scolii era in mod cert de origine hipocratica {se punea accentul pe regimul

igieno-dietetic ~i pe remedii naturiste) sl a fost ilustrata in tratatul {colectiv) numit "Regimul de sanatate de la

Salerno" {in versuri). Redactat cu aproximatie in sec. X-XI, a cunoscut peste 300 de editii, care au circulat in

toata Europa, ca versiuni populare, unele fiind simplificate pentru o memorare usoara {varianta care a circulat

la noi se numea "Floarea sanatatii").

30

- Deoarece chirurgia nu se mai studia impreuna cu medicina, s-au Infiintat colegiile de chirurgie (de exemplu

Colegiul Sf. Cosma din Paris, fondat In 1268), unde discipolii primeau mai mult cunostinte teoretice (studiau In

neolatina operele lui Galen, Pavel din Egina, Abulcasis} decat practice, la sfarsit obtinand titlul de "chirurg de

roba lunga". Mai existau "chirurgii de roba scurta" (sau "barbierii-chirurgi"}, care invatau meseria (mica

chirurgie, ortopedie etc.} In familie si se asociau In bresle. A treia categorie de practicanti In domeniul

chirurgical erau "barbierii" propriu-zisi, care se ocupau de extractii dentare, aplicare de pansamente, ventuze,

venesectie [sangerare controlata pentru decongestionarea organismului} etc .. Acestia din urrna se pregateau

prin ucenicie.

- Odata cu dezvoltarea feudalismului, a avut lac deplasarea centrului de greutate al vietii economice,

culturale, sociale, politice de la rnanastlrl si domenii feudale catre erase. Dar orasele medievale erau insalubre

(se distrusesera apeductele, canalizarile, balle publice} ?i foarte aglomerate (nu exista planificare urbanistica).

Tn aceste conditii, ele constituiau adevarate medii de cultura pentru microbi, ceea ce a determinat aparitia

- Scoala medico/a de la Montpellier (sudul Frantei) a fost a doua ca importanta In Europa rnedlevala, dupa

cea din Salerno. Situata In preajma unor vechi focare de civilizatie rornana, a beneficiat de la lnceput de un

dublu aport stlintific: arab si iudeo-iberic pe de o parte, italo-salernitan pe de alta parte.

- Cei doi mari chirurgi de la Montpellier au fost Henri de Mondville {1260-1320} sl Guy de Chauliac {1300-

1368}. Arnandoi insistau asupra necesitatii ca orice operator sa alba cunostinte aprofundate de anatomie.

[} Guy de Chauliac vorbeste in tratatu/ sou "Chirurqia" despre femeile care practicau chirurgia pe vremea so.

Conform evaluiirti folosite de el, acestea se situau pe locul V (ultimul) In activitatea operatorie, pentru ca se

bazau pe maxima: "Domnul a dot aupii cum a dorit, Domnul va lua lnapoi ceea ce doreste, fie numele

Domnului liiudat", nereusind sa lupte destul pentru viata pacientului.

- Desi Scoala Medicals din Salerno era mai apreciata decat cea din Montpellier, aceasta din urma s-a

transformat In prima facultate de medicina, in 1220.

- Alte facultati de medicina s-au infiintat la - Neapole - 1224

- Salerno - 1230

- Bologna - 1250

- Paris - 1280

[) Scolile medicate din Salerno ?i Montpel/ier au slujit cu cinste arta vindeciirii, amtindouii devenind modele

pentru institutiile de lnvatamant medical din Intreaqa Europa medievalii. Dupo aparitia prime/or universitiiti

(Bologna, Paris, Montpellier, Neapole, Cambridge, Oxford s.a.), Biserica a luat hotararea sa se infiinteze

[acuitoti de medlcinii In cadrul acestora, deoarece se dorea ca door medicii laici sii practice chirurgia.

31

Bibliografie -V. Bologa -op. cit.

- 0. Drimba -op. cit. -vol. V-VI

- A. Castiglioni - Histoire de la Medecine, ed. Payot, Paris, 1933

- J.J. Walsh - "Old-Time Makers of Medecine - The Story of the Students& Teachers of Science

related to Medecine During the Middle Ages", Fordham University Press, New York, 1911 -

http://gutemberg.org/etext/20216

- M. Green - "Women's Medical Practice and Healthcare in Medieval Europe" - Signs, vol. XIV,

lss.2 (winter 1989/pp 434-474)

[] Sec. XIII a insemnat excluderea femeilor din inviitiimtintu! medical, acestea nemaiputtind sii se lnscrie la

[acuttiiti!e de medicinii nou-Infiintate. Cu toate acestea, studiile coeducattonale erau posibile la universitiuile

italiene In sec. XIII-XIV si au existat femei erudite care au ocupat uneori chiar si posturile de profesor (de

exemplu, dr. Dorotea Bocchi (1360-1436) i-a succedat tatiilu! siiu la catedra de filosofie si medicine de la

Universitatea din Bologna.

- carantina ("quaranta" = 40 In latina) pentru vase (echipaj, calatori si rnarfuri) s-a instituit pentru prima data In 1377 In Ragusa, apoi $i In alte porturi ale Mediteranei (Neapole, Marsilia, Genova s.a.l -

- izolarea bolnavilor contagiosi In leprozerii (pentru lepta) $i lazarete pentru ciumati si alti bolnavi cu

boli de piele.

- In erase, autoritatile angajau medici (numiti "fizici") care aveau Insarcinari sanitare antiepidemice

(purtau un costum special, izolau bolnavii, dezinfectau cu sulf lazaretele etc.}

- se luau rnasuri pentru asigurarea oraselor cu apa potabila

- uneori, dupa izolarea bolnavilor, se dadea foe locuintei acestora sau pur sl simplu locuitorii paraseau

In rnasa orasele atinse de molima

marilor epidemii din Evul Mediu (sec. XIV}. Acestea au fost: ciuma ("moartea neagra" - a secerat circa 24

milioane de oameni In Europa}, variola, febra tifoida, holera, tifosul exantematic, lepra, sifilisul. Din cauza

ignorantei $i fanatismului religios, s-au semnalat isterii colective: coremania (oamenii se adunau $i tremurau

pentru a alunga duhurile rele} si flagelantismul (oamenii se strangeau $i se biciuiau pentru a se curata de

pacate}.

- Masurile antiepidemice pe care le luau autoritatile oraselor nu reuseau In general sa stavileasca extinderea

bolilor:

32

[] Cronologic, perioada Renosterii acoperii sec. XV-XVI. Fenomenul istoric-cultural renascentist nu este insa

unitar. Renasterea a Jost o epoca determinantii a lstoriei, civllitatiei ?i cu/turii europene, ale caret triisiituri

caracteristice s-au definit pentru prima data in Italia, de unde au iradiat - la date, in proportii s! in domenii

diferite - in a/te tori europene.

[] ln sfera notiunii de Renastere se inscriu 3 mari evenimente: - Miscarea inte/ectua/a a umanismului - revenirea la valorile c!asice greco-romane, cu deosebirea ca omul

este considerat demiurg, adicii poate perfectiono va!oarea divina a Jui s! a lumii inconjuriitoare:

libertatea creatoare a omului a Jost subliniata de eruditul Pico de/la Mirando/a in !ucrarea "Despre

demnitatea omufui"[1486]{omul se aJ!a in centrul Universului], consideratii un adevarat "manifest

renascentist"

cunoasterea lumii inconjuriitoare s-a situat in prim-plan - s-au [acut numeroase descoperiri

stlintifice (in astronomie, Jizica, bio!ogie s.a.) - unele editate, filndcii se inventase tiparul[Gutenberg-1448] - si

au Jost exp/orate teritorii indepiirtate (s-a descoperit America)

- Reforma religioasa - initiata de Martin Luther (1483-1546} in Germania, cerea reinstaurarea invataturilor

bib/ice in /ocu/ dogmelor re!igioase ?i reevaluarea ro/ului Bisericii in societate. tvtiscarea protestantii a cuprins

teritorii vaste din Europa apuseonii si a produs o adevarata revolutie in cadrul Bisericii catolice. avtind

implicatii importante in toate domeniile vietii cotidiene ?i impact social pe termen lung.

- lmpresionanta miscare artistica a condus la crearea unor opere de artii nemuritoare, in special in

domeniul picturii ?i al scu!pturii.

[] Tn Renastere s-au prefiqurat elementele revolutiei stiintifice si a apiirut prima protofemlnista - Christine de

Pizan (c. 1364-c.1434}, care a Jost prima scriitoare profesionistii din Europa, in opera so ea criticand

misoginismul epocii.

RENA~TEREA

- M. Green - "The Trotula: A Medieval Compendium of Women's Medecine", Philadelphia,

University of Pennsylvania's Press, 2001 ( http://www.upenn.edu/pennpress/book/13496.html)

- K. Walker - "La grande aventure de la medicine", ed. Gerard-Verviers, 1956

- http://tmh.floonet.net/article/witches.html

- http://www.gallowglass.org/jadwiga/herbs/Women.Med.html

- http://www.ozedweb.com/history/middle_ages_biographie_women.htm

33

- Medicina Renasterii reprezinta, pe de o parte, continuarea celei din Evul Mediu, iar pe de alta parte,

progresele realizate au deschis calea spre etapa stiintifica a artei medicale. Tn aceasta perioada s-au dezvoltat

In mod special anatomia, patologia, terapeutica, chirurgia $i fiziologia.

- 1. Anatomia - disectiile pe cadavre umane (permise doar prin edict papal, incepand cu 1302) se realizau In

conditii restrictive - la facultatile de medicina, In scop didactic 1/an sau In cazurile medico-legale.

La nasterea anatomiei moderne au contribuit:

a. Andreas Vesal {1514-1564) - fiul unui farmacist din Bruxelles, a urmat studii medicale la Leyda, Paris si Padova, unde a fost numit profesor de anatomie la doar 23 de ani; In urma numeroaselor disectii (sute)

realizate, a reusit sa creeze o anatomie reala, dar $i-a atras mania lnchizitiei, care I-a condamnat la ardere pe

rug; datorita interventiei regelui Spaniei, pedeapsa i-a fost cornutata, astfel incat a fost trimis In pelerinaj la

lerusalim - la lntoarcere a murit pe insula Zante.

- Lucrarile de anatomie rezultate In urma a 5 ani de studiu pe cadavre:

"Tabulae anatomicae sex" ("Sase planse anatomice") - primul atlas de anatomie - a aparut In 1538

la Venetia, fiind ilustrat de pictorul Stefan Calcar

"De humanae corporis fabrica" ("Despre structura corpului uman") - a aparut In 1543 la Basel -

format din 7 volume, tratatul contine 660 de pagini $i 300 de gravuri $i desene (o adevarata capodopera

tipografica si artistica): cele 7 volume sunt - I. Oase $i cartilage

- II. Ligamente $i rnuschi

- Ill. Vasele

- IV. Nervii

- V. Organele digestiei $i urogenitale

- VI. Cordul si organele respiratorii

- VII. Creierul $i organele de simt

- Contributiile lui A. Vesal la crearea anatomiei moderne:

a perfectionat tehnica $i instrumentarul de dlsectte

diseca 2-3 cadavre concomitent pentru a stabili structurile constante $i variantele anatomice

utiliza o metodologie precisa de predare a anatomiei -folosea un schelet preparat de el ~i

plansele anatomice (oamenii infatisati In pozitii active)

corela lntodeauna structurile anatomice cu functiile lndeplinite de acestea In organism (anatomie

functionala)

a disecat animale (pore, maimuta, caine) pentru a compara anatomia lor cu cea a omului (anatomie

comparata) $i a reusit astfel sa inlature peste 200 din greselile facute de Galen

34

a realizat circa de 1500 desene, stranse In 120 de caiete, necunoscute de contemporani si

descoperite de-abia In sec. XVIII de un chirurg englez.

- Albrecht DUrer {1471-1528) - a realizat un tratat de anatomie ("Studii anatomice"), In care a inserat

noi observatii anatomice, gravurile reproduse fiind deosebit de detaliate; a fast primul tratat de anatomie

plastics destinat pictorilor.

rnuschi

a descris corect $i a desenat - bronhia dreapta $i cavitatea pleura la

- valvele cardiace

- peritoneul $i organele intraperitoneale

- uterul, membranele feta le, embrionul

- ventriculii cerebrali

a facut cercetari de fiziologie $i a explicat :

- rolul cristalinului In refractia razelor luminoase pe retina

- zgomotele cardiace provin din lnchiderea valvelor

- miscartle plamanllor sunt pasive, datorandu-se miscarii rnuschilor intercostali

- muschii sunt alcatuiti din fibre In care se termina nervii, care transmit excitatia nervoasa la

a denumit fiecare forrnatiune anatornica gasita $i a corelat-o cu toate denumirile anterioare

(grecesti. arabe, ebraice etc.), rezultand un dictionar de termeni anatomici, pe care l-a atasat la sfarsitul

volumului sapte din tratatul sau de anatomie.

b. Alti anatomisti ai Renasterii - au facut descoperiri definitive pentru diverse parti ale organelor, care

acum le poarta numele (eponime) -Sylvius, Arantius, Botal, Fallopio etc.

c. Artistii Renasterii au dorit sa lnfati~eze cat mai fidel corpul omenesc, asa ca au recurs la dlsectii (realizate de anatomisti) pe cadavre, iar desenele lor [prernergatoare operelor de arta] erau atat de detaliate

lncat au imbogatit cunostintele de anatomie.

- Leonardo da Vinci {1452-1519) a avut ca ajutor la dlsectli pe anatomistul Marc Antonio Della Torre,

care i-a oferit spre cercetare aproximativ 30 de cadavre umane, cu varste cuprise lntre cateva saptamani si 90

de ani (pentru a compara structurile anatomice In functie de varsta}.

a folosit noi tehnici de cercetare anatomica :

- injecta vasele si nervii cu substanta de contrast (solutli colorate) pentru a stabili traiectele lor reale In corp

- injecta ceara topita In organele cavitare pentru a obtine forma si dimensiunile lor normale

- sectlona organele interne (parenchimatoase) In serle, pe diverse directii, In scopul de a le observa structura

inti ma.

35

- a descris corect din punct de vedere clinic si epidemiologic - doua forme de ciuma

[pulrnonara, bubonica): ftizia pulrnonara (tuberculoza); tifosul exantematic si febra tifoida (a facut diagnosticul

diferential): variola (pe care a delimitat-o strict de alte boli epidemice)

-3. Terapeutica - s-a Irnbogatit cu remedii vegetale, ad use din regiunile nou-descoperite:

-America (cocaina, cola) - coaja arborelui de cincona (chinina pentru malarie)

- lemnul de gaiac (pentru sifilis)

- ipecahuana (pentru dizenterie)

contagioase)

- Alti pictori cares-au ocupat de studii anatomice au fost Rafael si Michelangelo.

-2. Patoloqia - in cadrul acestei specialitati s-au facut eforturi sustinute pentru cunoasterea (din punct de

vedere clinic si epidemiologic) si combaterea bolilor infectioase, dat fiind ca au provocat mari epidemii

- Contributia cea mai importanta in ceea ce priveste bolile infecto-contagioase a avut-o:

Girolamo Fracastoro (1478-1553} - medic practician, cercetator (a studiat epidemiile de la inceputul

sec. XVI}, avea o culture vasta - era poet, critic literar, muzician, geograf, matematician, astronom

Lucrarile medicale fundamentale au fost:

"Siphilae sivae morbus qa!licus" ("Sifi/isu/ sau boa/a qalica") - aparuta in 1530 la Venetia;

- poveste rnitologica sub forma unui poem In versuri neolatine

- realizeaza o descriere completa, corecta a luesului, adica debutul, simptomele, diagnosticul,

evolutia ~i tratamentul (cu vapori de mercur si lemn de gaiac)

"De contaqionae et contaqiosis morbis" (" Despre contaqiune si boli contaqioase") - 1546, Venetia

- avanseaza ipoteza ca bolile infecto-contagioase sunt determinate de fiinte invizibile numite

de el "seminaria morborum" (serninte de boala), care intra in organism pe diverse cai (respiratorie, digestiva,

plagi) ~i se fixeaza pe organe; astfel a fost contrazisa (dupa aproape 2000 de ani) teoria miasmelor a lui

Hipocrate, dar a trebuit sa mai treaca peste 300 de ani pana cand Pasteur ~i Koch (in 1878) au reusit sa

demonstreze etiologia microbiana a bolilor infectioase

- a definit contagiul (infectia) ca fiind orice afectiune care trece de la o persoana la alta, iar

modul de transmitere (valabil ~i azi) poate fi direct (prin contact), indirect (prin obiectele bolnavului) ~i ill. distanta (prin aer, praf).

- a facut legatura cauzala (ca factor favorizant) intre fenomenele naturale si sociale

catastrofale (cutremur, inundatii, razboi) ~i valurile de epidemii aparute (datorita nerespectarii igienei,

aglomeratiei etc.)

- a preconizat pentru prima data masuri specifice antiepidemice (profilaxia bolilor infecto-

36

-plante alimentare - cartof, porumb, tomate etc.

- Orient- camfor, cuisoare, scortisoara s.a.

- Au fast introduse prima data medicamentele chimice de catre

Paracelsus (Philippus Theophrastus Bombast von Hohenheim) {1493-1541) - elvetian de origine

gerrnana, a obtinut titlul de doctor In medicina la Ferrara, apoi a calatorit In Europa Occidentala si Centrala (a

ajuns ?i In Transilvania) pentru a-si imbogati experienta clinica: a fast un an {1527) profesor la Universitatea

din Basel; a practicat sl chirurgia de razboi (In Italia, Tarile de Jos, Danemarca); a luptat lmpotriva traditiilor

medicale lnvechite, preconizand cercetarea ?i experimentarea

- a pus bazele iatrochimiei (forrna modernizata a umoralismului hipocratic) care defineste sanatatea si

boa/a ca fiind echilibrul, respectiv dezechilibrul substantelor chimice