curs fiscalitate - caga

Fiscalitate Subiecte examen__________________________________________________________________________________________________________________________

SUBIECTUL 1:SISTEMUL FISCAL: CONŢINUT ŞI FORME

Con ţinutul SF

SISTEMUL FISCAL = Ansamblul de concepte, principii, metode si procedee referitoare la proiectarea, legiferarea si perceperea impozitelor si taxelor gestionate de aparatul fiscal, conform legislatiei.

COMPONENTELE SISTEMULUI FISCAL sunt:a. Sistemul de impozite si taxe cuprins intr-un act normativ elaborat de puterea legislativa (in

prezent Codul Fiscal si legea finantelor locale);b. Mecanismul financiar - Metodele si procedeele de determinare, urmarire si incasare a

impozitelor si taxelor (veniturile bugetare convenite statului);c. Aparatul fiscal care reuneste si pune in miscare cele doua componente.

Formele SF

După concepţiile care au stat la baza conturării acestora, sistemele fiscale se clasifică în: a) SF de concepţie utopică sunt propunerile teoretice a căror idee centrală era instituirea

impozitului unic.b) SF bazate pe concepţii funcţionale au în vedere caracteristicile dominante ale acestora.

Clasificarea se poate face din două puncte de vedere: a naturii impozitelor predominante şi a intensităţii presiunii fiscale:b1). După natura impozitelor predominante, pot fi identificate: SF în care predomină impozitele directe, ele incluzând: SF rudimentare, de tip arhaic, specifice primelor entităţi administrativ - politice de tip

statal; SF ale celor mai avansate ţări din punct de vedere economic, care au la bază impozitul pe

venitul net şi impozitul pe societate. SF în care predomină impozitele indirecte, specifice ţărilor subdezvoltate, fostelor ţări

socialiste, ţărilor aflate în perioade de criză economică sau de confruntări militare, ţărilor a căror economii tind spre stadiul dezvoltat.

SF cu predominanţă complexă, caracterizate prin ponderi apropiate ale impozitelor directe şi indirecte în cadrul veniturilor fiscale, în anumite perioade de timp. Acestea sunt specifice ţărilor dezvoltate economic, cu structuri economico-sociale echilibrate şi cu regimuri politice de tip social-democrat.

SF în care predomină impozitele generale, specifice celor mai dezvoltate ţări, în care predomină impozitele de tip general (impozitul pe venit, impozitul pe cifra de afaceri brută, taxa pe valoarea adăugată) şi în care există un aparat fiscal şi o contabilitate foarte bine organizată.

SF în care predomină impozitele particulare, caracteristice structurilor fiscale neevoluate, în care impozitele sunt aşezate pe anumite categorii de venituri, sub formă indiciară sau forfetară şi actualelor ţări subdezvoltate în care impozitele directe lovesc câteva venituri importante, iar cele indirecte anumite produse, destinate consumului intern sau exportului.

b2). După intensitatea presiunii fiscale, se pot identifica: SF grele, caracteristice ţărilor dezvoltate economic, în care participarea capitalului public

comparativ cu cel privat în economia reală este redusă, iar serviciile publice sunt extinse. SF uşoare, specifice ţărilor subdezvoltate sau aflate în perioade de tranziţie spre stadiul dezvoltat, precum şi "oazelor fiscale", în care ponderea prelevărilor fiscale în PIB este mai redusă (10-15%).

c) SF teoretico–proiective dau substanţă lucrărilor teoretice şi proiectelor guvernamentale, care abordează viitoarea configuraţie a structurilor fiscale şi vizează perfecţionarea sistemelor fiscale actuale în concordanţă cu dezvoltarea dinamică a structurilor economice şi sociale, în condiţiile asigurării resurselor necesare finanţării nevoilor sociale ale comunităţilor, a urmăririi realizării echităţii şi randamentului prelevărilor fiscale.

1


În contextul perfecţionării sistemelor fiscale, putem aprecia că procesul de modernizare a acestora, în etapa actuală, se caracterizează prin:

Trecerea de la impozitele analitice, sprijinite doar pe un element determinant al contribuabilului, la impozitele sintetice, stabilite în funcţie de o mărime economică considerată în totalitatea sa, ce aparţine contribuabilului (venit global, cifra de afaceri, patrimoniu);

Adoptarea de noi procedee de aşezare şi percepere a impozitelor; Creşterea randamentului fiscal; Folosirea impozitelor în scopul realizării unor obiective ale politicii generale a statelor.

SUBIECTUL 2:FISCALITATEA CA ŞTIINŢĂ ŞI EVOLUŢIA EI

Conceptul de fiscalitate

Există cel puţin două abordări ale conceptului:

1. Fiscalitatea este văzută ca totalitatea impozitelor şi taxelor dintr-un stat - Prima abordare se bucură de concizie şi expresivitate, permiţând o analiză pragmatică mai uşoară şi mai eficientă a modului în care este constituită şi funcţionează.

Astfel, o primă definiţie în cadrul acestei abordări consideră fiscalitatea ca fiind "Totalitatea impozitelor şi taxelor provenite de la persoane fizice şi juridice care alimentează bugetele publice".

O altă definiţie vede fiscalitatea ca fiind "Totalitatea impozitelor instituite într-un stat, care-i procură acestuia o parte covârşitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit având o contribuţie specifică şi un anumit rol regulator în economie”.

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte fiscalitatea astfel: ,,Sistem de percepere a impozitelor şi taxelor prin fisc; Totalitatea obligaţiunilor fiscale ale cuiva.”

Pentru alţi autori, "Fiscalitatea este totalitatea impozitelor în care componentele sunt în strânsă legătură între ele, ca şi cu sistemul politic şi aparatul socio-politic".

2. Se pune accentul pe elementele definitorii ale sistemului fiscal în general, îl defineşte prin prisma relaţiilor dintre elementele care formează acest sistem - Înscriindu-se pe linia celei de a doua abordări, unii autori consideră că sistemul fiscal „Cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o mulţime de elementc(materie impozabilă, cote, subiecţi fiscali) între care se manifestă relaţii care apar ca urmare a proiectării, legiferării, aşezării şi perceperii impozitelor şi care sunt gestionate conform legislaţiei fiscale, în scopul realizării obiectivelor sistemului".

FISCALITATEA este, în mod normal, expresia voinţei politice a unei comunităţi umane organizate, fixată pe un teritoriu determinat şi dispunând de o autonomie suficientă pentru a putea, prin intermediul organelor care o reprezintă, să se doteze cu o întreagă serie de reguli juridice şi în special, fiscale.

SUBIECTUL 3: POLITICA FISCALĂ

Conceptul de politică fiscalăPOLITICA FISCALĂ = Ansamblul masurilor initiate si implementate de Guvern, prin intermediul bugetelor publice, în scopul realizarii si mentinerii echilibrului macroeconomic în economia reala

TRĂSĂTURILE PF Este o forma de interventie indirecta a statului în economie (este o politica de ajustare); Este apanajul guvernului (prin intermediul, îndeosebi, a Ministerului Finantelor Publice); Este aplicabila pe piata bunurilor si serviciilor (asupra economiei reale); Se refera cu precadere la ajustarea dezechilibrelor macroeconomice interne; Este relativ rigida: modificarea ei este dificila si lenta; Este relativ eficace: aplicarea ei este asigurata prin forta legii; Efectul aplicarii politicii fiscale este imediat; Este strict si total reglementata juridic.

2


INSTRUMENTELE PF - Exista patru instrumente principale ale PF:

1. Impozite;2. Taxe;3. Alte prelevari obligatorii;4. Cheltuieli guvernamentale.

IMPOZITELE

Definiţie: Sume prelevate din venitul sau averea subiectilor economici, la dispozitia statului, pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Caracteristici: Plata impozitului este obligatorie; Plata impozitului este definitiva; Plata impozitului este nerambursabila; Plata impozitului nu implica contraprestatie din partea statului.

Rol: Financiar: Mijlocul principal de procurare a resurselor fondurilor publice Economic: Realizeaza cointeresari ale subiectilor economici (stimulari/inhibari) Social: Realizeaza redistribuirea venitului în societate, în acord cu politica de securitate sociala a

Guvernului

Elemente constitutive: Subiectul impozitului (platitorul): Subiectul de drept care achita impozitul; Destinatarul impozitului (suportatorul): Subiectul de drept caruia i se diminueaza venitul sau

averea cu marimea impozitului; Obiectul impozitului: Materia economica (venit, avere etc.) supusa impozitarii; Sursa impozitului: Materia economica din care se achita impozitul (venitul curent, venitul adus de

avere etc.) Unitatea de impozitare: Detalierea, dpv tehnic, a obiectului impozitului (pe m2, pe suma etc.) Cota impozitului: Marimea impozitului aferent unei unitati de impunere Asieta: Modul de stabilire a impozitului Termenul de plată: Data pâna la care trebuie achitat impozitul

Tipologie: Impozite directe: Subiectul impozitului coincide cu destinatarul impozitului (ex: impozitul pe

venitul global, impozitul pe profit); Impozite indirecte: Subiectul impozitului difera de destinatarul impozitului (ex.: TVA, taxele

vamale, accizele).TAXELE sunt prelevari obligatorii care implica o contraprestatie subechivalenta din partea statului.ALTE PRELEVĂRI OBLIGATORII sunt prelevari realizate din rezultatele financiare nete ale societatilor comerciale cu capital integral de stat (proprietatea privata a statului)

CHELTUIELILE GUVERNAMENTALE

Definiţie: Sume monetare utilizate pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii, cu titlu gratuit (bunuri publice).

Rol: Curent: satisfacerea nevoilor curente ale functionarii societatii în ansamblu; De macrostabilizare: inducerea de efecte de cointeresare în sensul realizarii, mentinerii sau

restabilirii echilibrului macroeconomic în economia reala.

Tipologie: Cumparari (achizitii) guvernamentale; Investitii guvernamentale;

3


Subventii (ajutoare) guvernamentale; Transferuri.

Bugetul public

BUGETUL PUBLIC este un tablou comparativ, corelat si sintetic cu privire la veniturile si cheltuielile publice aferente unei perioade date, de regula un an.

CARACTERISTICILE BP Are putere de lege, fiind aprobat de Parlament; Cuprinde ansamblul fluxurilor financiare care privesc veniturile si cheltuielile publice; Constituie cadrul metodologic de exercitare a politicii fiscal.

STRUCTURA BP (bugetului general consolidat) Bugetul de stat: Cuprinde veniturile si cheltuielile aferente administratiei publice central; Bugetul asigurarilor sociale de stat: Cuprinde veniturile si cheltuielile publice aferente

securitatii sociale; Bugetele locale: Cuprind veniturile si cheltuielile publice unitatilor administrativ-teritoriale

care au personalitate juridica; Fondurile speciale: Cuprind venituri si cheltuieli publice cu destinatie prestabilita; Bugetul trezoreriei statului: Cuprinde veniturile si cheltuielile aferente activitatii trezoreriei

statului; Bugetele unor institutii publice cu caracter autonom: În conditii de echilibru financiar.

PRINCIPIILE BUGETARE = Principiile care guverneaza procesul bugetar (elaborarea, aprobarea, executia si controlul):

Principiul universalitatii: Veniturile si cheltuielile sunt trecute cu sumele lor totale si nu doar cu soldurile;

Principiul unitatii: Toate veniturile si cheltuielile publice sunt trecute într-un document unic (imagine sinoptica);

Principiul anualitatii: Parlamentul autorizeaza încasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor doar pentru un an bugetar (financiar);

Principiul neafectarii: Veniturile nu sunt afectate unor anumite cheltuieli ci sunt depersonalizate;

Principiul specializarii: Diferentierea veniturilor pe surse si a cheltuielilor pe destinatii; Principiul echilibrului bugetar: Veniturile si cheltuielile publice trebuie balansate (daca acest

lucru nu este posibil, atunci balansarea se va face prin prevederea unui deficit bugetar – cheltuieli mai mari decât venituri – sau a unui excedent bugetar – venituri mai mari decât cheltuieli);

Principiul publicitatii: Aducerea la cunostinta opiniei publice a bugetului aprobat (în România, aceasta se realizeaza prin publicarea legii bugetului în Monitorul Oficial).

!Pe parcursul executiei bugetare (încasarii veniturilor si efectuarii cheltuielilor în cursul anului bugetar) pot fi aprobate legi rectificative ale bugetului, care modifica unele capitole de venituri sau/si de cheltuieli publice!

Modelarea PF - Politica fiscala are drept obiectiv esential asigurarea si mentinerea echilibrului macroeconomic pe piata bunurilor si serviciilor (economia reala)

Multiplicatorii fiscali si bugetari

MULTIPLICATORUL FISCAL (mf) - Venitul (oferta) în economie scade odata cu cresterea ratei de impozitare directa si invers;

MULTIPLICATORUL CHELTUIELII GUVERNAMENTALE (mg) - Multiplicatorul investitiei autonome, ceea ce înseamna ca aceasta nu este decât o specie de cheltuiala guvernamentala;

MULTIPLICATORUL BUGETULUI ECHILIBRAT (mbe) - Este egal cu 1, ceea ce înseamna ca cresterea cheltuielilor guvernamentale, chiar sustinuta exclusiv de retragerea de masa monetara prin cresterea fiscalitatii, contribuie la o crestere economica egala cu sporirea cheltuielilor guvernamentale.

4


Stabilizatorii fiscali automaţi

STABILIZATORII FISCALI AUTOMAŢI = Acele valori ale veniturilor si cheltuielilor publice care, în cadrul mecanismului bugetar, realizeaza echilibrarea dinamica a bugetului, fara interventia explicita a Guvernului

CONDIŢII: SAF sunt proiectati sa functioneze: Fie în conditii de ocupare deplina a factorilor de productie (PIB potential); Fie în conditii de subocupare dar la buget echilibrat.

Macrostabilizarea prin PF

MACROSTABILIZARE = Restabilirea egalitatii dintre cererea agregata si oferta agregata, dupa aparitia unei perturbatii în acest sens.

MACROSTABILIZAREA PRIN PF se obtine prin folosirea instrumentelor fiscale în scopul restabilirii egalitatii mentionate.

Pot aparea doua perturbaţii majore în economie: Şomajul: PIB efectiv este mai mic decât PIB potential; Inflaţia: PIB efectiv este mai mare decât PIB potential.

Pentru restabilirea echilibrului macroeconomic, pot fi folosite: Variatia veniturilor bugetare (prin intermediul impozitarii); Variatia cheltuielilor bugetare.

SUBIECTUL 4: IMPOZITUL ŞI ELEMENTELE IMPOZITULUI

Con ţinutul economic al impozitelor

D.p.v. ECONOMIC impozitul reprezintă categoria economică reprezentată de transferurile băneşti definitive, nerambursabile şi fără contraprestaţie, de la contribuabil la stat.

Rolul impozitelor

ROLUL impozitelor Principal mijloc de atragere a resurselor statului; Pârghie financiară - prin care se pot încuraja/descuraja anumite activităţi economice; Social - prin intermediul I statul redistribuie o parte din V în societate.

Elementele I

OBIECTUL I = materia supusă impozitării (averea, venitul, salariul, bunurile consumate, serviciile consumate)

SUBIECTUL I = persoana fizică/juridică, care prin lege este plătitor de I

SUPORTATORUL I = persoana care suportă efectiv I

! În cazul I directe, subiectul I este una şi aceeaşi persoană cu suportatorul I, pe când în cazul I indirecte, acestea sunt diferite !

SURSA I = izvorul I = ne arată din ce se plăteşte I

UNITATEA DE IMPUNERE = ne arată ce în ce se măsoară obiectul impunerii (unitate monetară, unitate de suprafaţă, unitate de greutate, alte unităţi naturale)

5


COTA I = I aferent unei unităţi de impunere: C fixe = sume fixe aplicate pe unitatea de impunere ( 435 €/tonă benzină fără plumb, 20 lei/200

cm3 capacitate cilindrică) C procentuale = exprimate în cifre relative şi pot fi:

Proporţionale = C procentuale unice aplicate la masa impozabilă indiferent de mărimea acesteea (16% asupra profitului impozabil)

Pogresive = C procentuale care cresc mai rapid decât masa impozabilă; în funcţie de realţia cu masa impozabilă, pot fi:o C.P. simple = C procentuale diferite pentru anumite intervale de V o C.P. compuse = pe tranşe = V se împarte în tranşe, fiecăreia aplicându-se C de

impozitare corespunzătoare Regresive = C care scad pe măsură ce masa impozabilă creşte (I/vânzarea imobilelor în

procent de 2% până la valoarea de 200.000 lei şi 1% pentru valori mai mari de 200.000 lei)

PERIOADA ŞI TERMENUL I Perioada I (pentru I/profit perioada I = 1 an, pentru I/salar = o lună); Termenul I (I trebuie plătit până la data de...)

FACILITĂŢILE ŞI CONSTRÂNGERILE FISCALE Facilităţile iau forma:

Reducerilor fiscale = părţi din I deja calculat care nu se mai plăteşte (partea de reinvestire a profitului)

Deducerilor fiscale = părţi din masa impozabilă ce se scot de la impunere (V minim neimpozabil)

Constrângerile iau forma: Amenzilor; Penalităţilor.

Clasificarea I1. După materia impozabilă a) I pe venit - se aplică asupra resurselor P.F/P.J., care se reînnoiesc lunar;b) I pe avere - se aplică asupra patrimoniului unei P.F./P.J. pe care acestea le-au obţinut fie prin

folosirea unei părţi a V, fie prin preluarea cu titlu gratuit/oneros de la alte persoane;c) I pe cheltuială - sunt defapt I pe consumul diferitelor bunuri şi servicii.

2. După modul de aşezare a) I individuale - se aplică asupra unui singur element generator de sarcină fiscală;b) I globale - se aplică asupra situaţiei economice în ansamblu a subiectului.

3. După scopul I a) I financiare - instituite cu singurul scop de a aduce V statului;b) I de ordine - folosite de stat pentru realizarea altor scopuri economice şi sociale.

4. După frecvenţa încasărilor de către stat a) I permanente - se menţin în practică;b) I incidentale - la care statul apelează numai în anumite situaţii.

5. După organul care administrează I a) I federale - în cazul statelor federaţii;b) I guvernamentale - I sunt încasate de Guvern;c) I locale - I încasate de colectivităţile administrativ-teritoriale (comune, municipii, judeţe).

6. După incidenţă (punct asupra căruia apasă sarcina fiscală)a) I directe - sarcina apasă asupra plătitorului:

I.D. reale I funciar; I pe clădiri; I pe K mobiliar; I pe activitatea indistrială, comercială, profesii libere;

6


I.D. personale I pe avere (activ net); I pe venit;

b) I indirecte - sarcina apasă asupra altei persoane decât plătitorul (subiect ≠ suportator); se percep cu ocazia vânzării unor bunuri şi servicii: Taxa de consumaţie (TVA); Taxe vamale; Taxe de timbru şi înregistrare; Monopoluri fiscale.

Impozitele directe şi indirecte

1. IMPOZITELE DIRECTE = I în cazul cărora sarcina fiscală este suportată de plătitor Subiectul impunerii este aceeaşi persoană cu suportatorul; Se diminuează V nominal.

În funcţie de modul de aşezare şi de obiectul lor, se împart în:a) I reale = se stabilesc asupra obiectelor, asupra unor elemente ale proprietăţii

contribuabilului/asupra activităţii, locuinţei, clădirii, pământului, fabricii, magazinelor, capitalului bănesc, fără a se ţine seama însă de situaţia personală a contribuabilului (se impune proprietatea, nu persoana → se mai numesc I obiective/I pe produs: taxa pe scaun la unităţile administrative, taxa de autorizare a cazanelor de ţuică):

I financiar; I pe clădiri; I pe activităţi economice; I pe capitalul mobiliar.

b) I personale = sunt aşezate pe persoană în legătură cu averea şi veniturile personale (aşezarea ţine cont de situaţia personală a subiectului → I subiective):

I pe venituri: V persoanelor fizice; V persoanelor juridice.

I pe avere: I imobiliar; I pe capital; I pe transferul averii.

2. IMPOZITELE INDIRECTE = I percepute de stat, prin intermediul agenţilor economici şi suportate de consumator Fac parte din preţul mărfurilor/tariful serviciilor → I invizibil; Afectează condumul → I pe cheltuială; Diminuează venitul real. Au apărut în sec. XIX în SUA (Războiul de Secesiune), sub forma I pe circulaţia mărfii, pentru a-

şi asigura fondurile necesare redresării; În România, s-au introdus în 1918 (după Titulescu), iar în 1923 au fost introduse sub forma I pe

lux şi pe CA (după Brătianu).

În funcţie de modul de aşezare, distingem mai multe forme: I.I. generale; Taxe de cosumaţie - accize; Taxe vamale; Monopoluri fiscale.

7


SUBIECTUL 5: PRINCIPIILE IMPUNERII

MAXIMELE IMPUNERII (Adam Smith - „Avuţia naţiunilor”) M de justiţie; M de certitudine; M comodităţii; M economiei şi randamentul I.

PRINCIPIILE IMPUNERII = reguli, cutume acceptate de-a lungul timpului în teoria şi practica fiscală

1. P RANDAMENTULUI FISCAL = pentru a fi rentabil, un I trebuie să aducă statului maximum de V cu C minime

Pentru a se asigura R.F., I trebuie să îndeplinescă 4 calităţi:a) Productivitatea = exprimă propriu-zis R impozitului; pentru a fi productiv, I trebui să fie cât mai

mare şi să se realizeze cu C minime; la realizarea P contribuie: I să fie universal = să fie plătit de toţi cei care realizează masa impozabilă respectivă

(când nu se respectă acest principiu → evaziune fiscală); Statul trebuie să facă cât mai puţine C; Să nu permită evaziunea şi repercursiunea I;

Cel mai productiv I este considerat I pe consum.b) Stabilitatea = I este considerat a fi stabil, atunci când cunatumul său nu urmează oscilaţiile

ciclului productiv/al unei conjuncturi oarecare; această calitate este dictată de 2 aspecte: S fiscală - I este o lege fiscală care este cu atât mai bună, cu cât rezistă mai mult în timp; S încasărilor fiscale - se ştie că I indirecte sunt mai instabile decât I directe;

Cel mai stabil I este considerat I pe avere.c) Elasticitatea = I să poată fi ajustat/modificat (Codul de procedură fiscală cere ca modificările să

intre în vigoare după 6 luni); I este socotit E, atunci când permite statului ca la nevoie să poată realiza V mai mari; Cel mai elastic I este considerat I pe consum.

d) Comoditatea şi simplitatea = I trebuie să fie uşor de calculat, de declarat şi de plătit (C şi S conduc la plata sigură a I);

Cel mai comod şi simplu I este considerat I pe avere.

2. P ECHITĂŢII FISCALE = face ca toţi cei care realizează o anumită masă impozabilă să plătească statului un I egal; Egalitatea în faţa Fiscului poate fi: Absolută = fiecare contribuabil plăteşte aceeaşi sumă de bani (în cazul accizelor asupra

alcoolului, pentru fiecare litru de alcool se va plăti o sumă fixă); Relativă = utilizarea cotelor procentuale (16% asupra profitului impozabil).

! Egalitate ≠ Egalitarism (reprezentat de cotele progresive, care promovează câştigurile nete - mai mult I de la cei care realizează V crescute, mai puţin I de la cei care realizează V scăzute) !Pentru eliminarea inegalităţilor, politicile fiscale moderne şi contemporane promovează anumite măsuri în numele echităţii :

Capacitatea contributivă a contribuabililor (nivelul V/averii, numărul membrilor familiei); Se ţine cont de chestiunea socială până în punctul în care nu se denaturează interesul de obţine V şi de a nu distorsiona repartiţia naţională a sarcinii fiscale, a.î. să nu fie transformată egalitatea în egalitarism şi să nu fie inhibat interesul pentru muncă;

Progresivitatea în materie de impozit, precum şi alte facilităţi fiscale.

3. P DE POLITICĂ ECONOMICO-SOCIALĂ Prin intermediul I:

Statul poate influenţa concurenţa, stimula consumul/producţia; Poate fi restrâns consumul anumitor produse considerate ca fiind nocive pentru sănătate

(tutun, alcool); I nu reprezintă doar o plată amorfă a contribuabililor către stat, ele sunt capabile să declanşeze

interese/reacţii din partea contribuabililor (de a economisi, a de consuma). Utilizate astfel, I pot promova politici sociale sau economice.

a) Individualitatea Porneşte de la axioma că într-o societate democrată, omul şi nu statul este valoarea esenţială;

8


În acest context, fiscalitatea trebuie să reprezinte unul din mijloacele asigurării deplinei dezvoltări a personalităţii fiecărui cetăţean corespunzător propriei sale aspiraţii;

b) Impersonalitatea = sunt preferate I analitice/impersonale (pe produs) faţă de I sintetice/personale (care nu pot fi aplicate decât având o vedere de ansamblu asupra activităţii contribuabilului, care jenează personalitatea umană);

c) Neutralitatea = I să nu contravină unei mai bune gestionări a economiei, ci să fie favorabile realizării unei economii cât mai eficiente (I nu trebuie să reprezinte pentru contribuabil un motiv de a munci mai mult/de a renunţa în a consuma sau investi);

d) Nediscriminarea = promovarea unor regului valabile pentru toţi; astfel, I trebuie stabilite fără discriminări directe/indirecte, faţă de unii subiecţi/faţă de unele grupări sociale (acelaşi tratament atât pentru contribuabilii P.F. cât şi P.J., atât pentru K public cât şi pentru cel privat)

! Constrângerile şi avantajele fiscale de tipul deducerilor/reducerilor fiscale promovează o discriminare pozitivă !

e) Legitimitatea = V nelegitime (nemeritate) ar trebui impuse mai aspru faţă de cele legitime (V provenind din: muncă, administrarea afacerilor, asumarea riscurilor);

f) Lipsa arbitrariului = perceperea de I pe baza unor principii simple şi clare, care să nu dea naştere niciunui arbitrariu; legea fiscală trebuie să fie echivocă, să nu lase loc interpretărilor.

SUBIECTUL 6: TEHNICA FISCALĂ

TEHNICA IMPUNERII/FISCALĂ = Ansamblul operaţiilor prin care are loc: constatarea şi evaluarea materiei impozabile, determinarea cunatumului I datorat şi perceperea I.

ETAPELE IMPUNERII Asieta; Lichidarea; Perceperea

1. ASIETA = cuprinde operaţiile prin care se constată şi evaluează materia impozabilă; Metode:

a) M indirecte - procedee M indiciară = pe baza indicilor, evaluarea materiei impozabile făcându-se pe baza prezumţiei

(presupunerii); Evaluarea administrativă = fără niciun criteriu declarat, statul stabileşte un anumit I, fără a fi

dator să argumenteze ce a stat la baza acestei aprecieri; Evaluarea forfetară = realizată de organele fiscale de comun acord cu contribuabilii;

b) M directă - procedee Evaluarea pe baza declaraţiei controlate a contribuabilului - control permanent al

organelor fiscale asupra materiei impozabile declarate de contribuabil; Evaluarea pe baza declaraţiei unei terţe persoane - persoană implicată într-o formă sau alta

în realizarea masei impozabile (pentronul, în cazul I/salar angajaţilor săi).2. LICHIDAREA = operaţia prin care se procedează la determinarea cuantumului I, după cunoaşterea

materiei impozabile:a) Impunere prin cotitate = determinarea cunatumului I prin aplicarea cotelor de I asupra materiei

impozabileMb) Impunerea prin repartiţie = se stabileşte mai întâi suma totală a I ce trebuie să ajungă la stat şi

apoi acesta se repartizează din treptă în treaptă administrativă, pe obiectele impunerii ce le deţin subiecţii impozabili.

3. PERCEPEREA = ansamblul operaţiilor prin care are loc trecerea I de la contribuabil în casieriile statului; Metode:

a) Percepere directă = relaţie nemijlocită cu organul fiscal: Impozit portabil = când organul fiscal se deplasează la contribuabil; Impozit cherabil = când contribuabilul se deplasează la organul fiscal;

b) Stopaj la sursă = plătitorii de venituri reţin la sursă impozitele datorate de beneficiarul venitului (ex: impozit pe venit);

c) Aplicare timbre fiscale = P indirectă realizată prin intermediul unităţii care vinde T

9


SUBIECTUL 7: PROCEDURILE FISCALE

Competenţa autorităţilor fiscale (Aparatul fiscal)

APARATUL FISCAL reprezinta organele de stat care au atributii in aplicarea legislatiei fiscale, in acest sens, aparatul fiscal nefiind altceva decat mijlocul prin care statul isi aplica legile cu caracter fiscal.

ACTELE NORMATIVE FISCALE prevad competente si atributii in legatura cu stabilirea si perceperea impozitelor si taxelor pentru administratia publica centrala si cea locala. De altfel, in general, administratia publica are atributii pentru executarea, adica aplicarea legilor, precum si unele competente pentru a preciza prin norme modalitatile practice de stabilire, urmarire si incasare a impozitelor si taxelor, situatie in care actioneaza in calitate de administratie fiscala.

CONDUCEREA GENERALA A ACTIVITATII EXECUTIVE IN DOMENIUL FINANTELOR PUBLICE este exercitata de Guvern, in cadrul atributiei sale constitutionaleccxxvi de a exercita “conducerea generala a administratiei publice”.

In acelasi timp, LEGEA PRIVIND FINANTELE PUBLICE stabileste raspunderea Guvernului pentru realizarea prevederilor bugetare, dupa adoptarea bugetului de stat, bugetului fondurilor speciale si a bugetului asigurarilor sociale de stat de catre Parlament avand obligatia de a examina public situatia financiara pe economie, executia bugetului public national si de a stabili masuri pentru mentinerea sau imbunatatirea echilibrului bugetar.

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, raspunde de realizarea bugetului de stat, dupa adoptarea lui de catre Parlament, de luarea masurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar si aplicarea politicii financiare a statului. In exercitarea atributiilor sale fiscale, Ministerul Finantelor Publice are sarcini importante in asigurarea realizarii politicii fiscale, in organizarea stabilirii si incasarii publice, in indrumarea si controlul modului de stabilire a impunerilor, de identificare a veniturilor si de incasare a impozitelor si taxelor de la persoanele juridice si fizice, in organizarea si exercitarea jurisdictiei fiscale, in virarea din conturile persoanelor juridice in contul bugetului de stat, a impozitelor si altor venituri publice neachitate la termen, inclusiv a majorarilor de intarziere. Potrivit legii, Ministerul Finantelor Publice poate aproba reducerea sau scutirea de plata si alte inlesniri fiscale. Ca o atributie specifica si recenta, mentionam obligatia Ministerului Finantelor Publice de a organiza trezoreria centrala a finantelor publice, administratiilor financiare, circumscriptiilor fiscale orasenesti si perceptiilor rurale, asigurand, in acest fel, executia bugetului de stat, a bugetelor asigurarilor sociale de stat, bugetelor speciale si bugetelor locale, prin incasarea veniturilor publice, pe baza unei evidente stricte pe fiecare contribuabil, din care sa rezulte obligatiile de plata, sumele incasate si debitele ramase de incasat.

CONSILIILE LOCALE ŞI CELE JUDEŢENE, ca autoritati administrative autonome, asigura administrarea finantelor comunelor, oraselor si judetelor conform principiului autonomiei locale. In acest scop, consiliile locale si cele judetene sunt abilitateccxxx sa aprobe bugetele anuale in c are sunt prevazute veniturile si cheltuielile unitatilor administrativ-teritoriale pentru fiecare an financiar. Veniturile administratiei publice locale si ale judetelor sunt constituite din sursele realizate pe teritoriul acestora si din alte surse, prevazute de lege.

SURSELE LOCALE DE VENITURI PUBLICE sunt in principal impozitele si taxele locale, prevazute de Legea nr.27/1994, republicata. In acelasi timp, Legea nr.189/1998 privind finantele publice locale prevede competenta si raspunderea autoritatilor administratiei publice locale in ce priveste finantele publice locale, pentru stabilirea, constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitelor si taxelor locale, precum si a altor venituri ale unitatilor administrativ-teritoriale. Aceste importante competente si raspunderi se aduc la indeplinire prin compartimente proprii de specialitate ale primariilor, consiliilor judetene si ale Primariei generale, a municipiului Bucuresti, dupa caz.

In ce priveste VENITURILE DIN ALTE SURSE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE, Legea nr.72/1996 prevede posibilitatea acordarii de la bugetul de stat de cote sau sume defalcate din anumite venituri, transferuri si cote aditionale la unele impozite directeccxxxii. Astfel, in cazurile in care unitatile administrativ-teritoriale nu isi pot acoperi cheltuielile din venituri proprii, in vederea echilibrarii acestora, prin legea bugetara anuala, se pot stabili cote sau sume defalcate din unele venituri ale bugetului

10


de stat, precum si criterii de determinare a acestora pe unitati administrativ-teritoriale. De asemenea, din bugetul de stat se pot face transferuri catre unitati administrativ-teritoriale in scopul finantarii de investitii cu cara cter social sau edilitar-gospodaresc, precum si repartizarea pe judete a transferurilor.

Prin LEGILE BUGETARE ANUALE se pot stabili cote aditionale la unele impozite directe ale bugetului de stat si/sau ale bugetelor locale, care sa constituie venituri ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale. In acest scop, legea bugetara prevede nivelul maxim al cotelor aditionale si categoriile de impozite directe asupra carora se aplica, precum si repartizarea acestora pe consilii locale si consilii judetene si al municipiului Bucuresti.

Consiliile locale si judetene au competenta de a acorda ÎNLESNIRI FISCALE, in conditiile legii, cum sunt: amanari si esalonari la plata impozitelor, taxelor si a altor obligatii bugetare, scutiri si reduceri de impozite si taxe. Inlesnirile la plata pot fi acordate atat inaintea inceperii executarii silite, cat si in timpul efectuarii acesteia.

TREZORERIILE TERITORIALE ALE FINANŢELOR PUBLICE au importante si largi atributii in executarea bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor locale, prin incasarea veniturilor publice pe baza unei evidente stricte pe fiecare contribuabil (persoana fizica sau juridica), din care sa rezulte obligatia de plata, sumele incasate si debitele ramase de incasat, asigurarea finantarii. Trezoreriile teritoriale ale finantelor publice sunt organizate in cadrul directiilor generale ale finantelor publice (judetene si a municipiului Bucuresti), administratiilor financiare, circumscriptiilor fiscale orasenesti si perceptiilor rurale. Acestea raspund de stabilirea impunerii, urmaresc incasarea la termenele stabilite a impozitelor si taxelor datorate de catre agentii economici si ceilalti contribuabili, aplicand majorarile prevazute de lege in cazul nerespectarii termenelor de plata. Pentru a se putea realiza aceste raspunderi, s-a instituit obligatia generala a agentilor economici si a celorlalti contribuabili de a achita, la termenele stabilite, impozitele, taxele, contributiile si celelalte venituri publice datorate bugetului de stat, bugetelor fondurilor speciale, bugetului asigurarilor sociale. In acelasi timp, ministerele, celelalte organe centrale, consiliile judetene si locale, inclusiv institutiile publice din subordine, au obligatia sa efectueze operatiunile de incasari si plati si sa pastreze disponibilitatile numai la trezoreria din raza teritoriala in care isi au sediul.

DIRECTIILE GENERALE ALE FINANŢELOR PUBLICE JUDEŢENE ŞI A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI (inclusiv Garda Financiara) au atributia de a verifica exactitatea si realitatea inregistrarilor in evidentele prevazute de lege si de actele de constituire a societatii comerciale si a ce lorlalti agenti economici, urmarind stabilirea corecta si indeplinirea integrala si la termen a tuturor obligatiilor fiscale, putand dispune varsarea la bugetul public a impozitelor si taxelor legal datorate. Atributii importante in ce priveste stabilirea, controlul si urmarirea incasarii impozitelor, taxelor si a celorlalte venituri publice, pe plan local, revin si altor organe ale Ministerului Finantelor Publice, cum sunt administratiile financiare, circumscriptiile financiare orasenesti si perceptiile comunale.

CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, institutie suprema de control financiar si de jurisdictie in domeniul financiar, are largi si importante competente fiscale. Astfel, Curtea de Conturi isi exercita functiunea de control asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public. In cadrul acestei functiuni, Curtea de Conturi controleaza formarea resurselor bugetului de stat ale bugetelor fondurilor speciale, ale bugetului asigurarilor sociale de stat si ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale, constituirea si gestionarea fondurilor speciale si a fondurilor de tezaur, formarea si gestionarea datoriei publice si situatia garantiilor guvernamentale pentru credite interne si externe. Controlul se efectueaza la toate persoanele juridice in ce priveste subventiile si alte forme de sprijin acordate de statccxxxviii. Prin verificarile efectuate, Curtea de Conturi constata daca veniturile statului, unitatilor administrativ-teritoriale, asigurarilor sociale de stat si ale institutiilor publice finantate integral sau partial din mijloace extrabugetare au fost legal stabilite si incasate la termenele prevazute de lege. In cadrul functiei jurisdictionale, instantele de judecata ale Curtii de Conturi au competenta materiala in domeniul fiscal. Astfel, in cazul in care abaterea cu caracter financiar consta in neindeplinirea de catre o persoana juridica de drept public sau privat prevazuta de lege a obligatiilor financiare de stat, unitati administrativ-teritoriale sau institutiile publice, Colegiul jurisdictional dispune si virarea sumelor datorate la aceasta, inclusiv a dobanzilor si majorarilor de intarziere datorate. se creeaza pe cale judiciara si nu administrativ-fiscala, deoarece actul de control al organelor Curtii de Conturi nu are natura de titlu de creanta fiscala, ci numai de mijloc de proba.

11


Înregistrarea fiscală

Contribuabilii au obligatia sa depuna unele declaraţii în legatură cu activitatea efectuată şi documente însoţitoare prin care aduc la cunostinta organelor fiscale anumite informatii in legatura cu activitatea lor producatoare de venituri sau obtinerea de bunuri impozabile.

O prima categorie de astfel de declaratii o constituie cele privind inregistrarea fiscala. Astfel, in scopul atribuirii codului fiscal si a obtinerii certificatului de inregistrare fiscala, contribuabilii au obligatia sa completeze si sa depuna o DECLARAŢIE DE ÎNREGISTRARE FISCALĂ.

Subiectii obligaţiei - Aceasta obligatie revine urmatoarele persoane si entitati: Persoanele juridice; Asociatiile familiale si asociatiile civile fara personalitate juridica, autorizate; Reprezentantii fiscali ai contribuabililor, imputerniciti potrivit legii; Alte persoane decat cele prevazute la lit.a), b) si c), asociatii sau organizatii de orice fel care, in

baza actului de constituire, desfasoara in Romania activitati cu caracter economic, social, politic, sindical, cultural, civic, filantropic ori religios, precum si cele care, potrivit legii au obligatia sa faca retinerea la sursa a impozitelor si taxelor;

Institutiile publice ai caror conducatori indeplinesc atributii de ordonator de credite, precum si unitatile din subordinea acestora care functioneaza pe principiul mijloacelor extrabugetare sau cu subventii de la bugetul de stat si care intocmesc bilant contabil distinct;

Persoanele juridice straine care isi desfasoara activitatea in Romania prin intermediul unui sediu permanent;

Reprezentantele societatilor comerciale sau ale organizatiilor economice straine, precum si orice alte entitati care desfasoara activitati, potrivit legii, pe teritoriul Romaniei.

In ce priveste persoanele fizice, Ordonanta Guvernului nr.93/2000, care modifica Ordonanta Guvernului nr.82/1998, prevede unele particularitati privind obligatia de a completa si depune declaratie de inregistrare fiscala, in raport de conditia personala si natura venitului sau a activitatii producatoare a acestuia.

Astfel, pentru persoanele fizice romane cu domiciliul in Romania, codul de identitate fiscala este codul numeric personal atribuit de Ministerul de Interne;

Persoanele fizice platitoare de impozit pe venit se inregistreaza ca platitori de impozite si taxe la data depunerii declaratiei estimative, a declaratiei speciale sau a declaratiei globale, dupa caz, in functie de natura venitului obtinut;

Persoanele fizice care obtin venituri din valorificarea sub orice forma a drepturilor de proprietate intelectuala au obligatia, in vederea inregistrarii, sa depuna la organul fiscal competent declaratia de inregistrare fiscala in termen de 15 zile de la data obtinerii primului venit de aceasta natura;

De asemenea, sunt obligate sa se inregistreze la organul fiscal competent in termen de 15 zile de la inceperea activitatii, persoanele fizice care obtin venituri din activitati desfasurate in baza unui contract de comision, de mandat, de reprezentare si a altor asemenea contracte incheiate in conformitate cu prevederile Codului commercial;

Persoanele fizice romane fara domiciliu in Romania si persoanele fizice straine care realizeaza venituri din activitati desfasurate pe teritoriul Romaniei sunt obligate sa completeze si sa depuna declaratie de inregistrare fiscala pentru persoanele straine, in termen de 15 zile de la trecerea frontierei de stat a Romaniei, in vederea atribuirii numarului de identificare fiscala si eliberarii certificatului de inregistrare fiscala.

In ce priveste contribuabilii persoane juridice, asociatiile familiale si asociatiile civile, obligatia de depunere a declaratiei de inregistrare fiscala are loc daca obtin venituri:

Din acte de comert; Din practicarea unei profesii libere autorizate in mod individual sau in diverse forme de asociere

(notari publici, avocati, experti contabili, contabili autorizati, profesori, medici, asistenti medicali, arhitecti, ingineri, subingineri, tehnicieni, dactilografe si alte asemenea profesii);

In baza unor contracte de locatie de gestiune sau a altor forme de dare in exploatare; Din organizarea activitatii in asociatii agricole fara personalitate juridica, cu exceptia celor

realizate din vanzarea produselor agricole in stare naturala, obtinute din productia proprie, din cresterea animalelor si a pasarilor, din vanzarea produselor provenite din silvicultura, precum si din vanzarea produselor culese din flora si fauna spontana.

12


Oorice persoana care realizeaza operatiuni impozabile in Romania, dar nu are sediul sau domiciliul in tara noastra este obligata sa desemneze un reprezentant fiscal, cu sediul sau domiciliul in Romania, care este imputernicit sa efectueze obligatiile fiscale care ii revin potrivit legii, inclusiv inregistrarea fiscala.

Dovada şi depunerea declaraţiei

Informatiile inscrise in declaratia de inregistrare fiscala trebuie dovedite cu documente, cum sunt, spre exemplu:

Incheierea instantei de judecata de inmatriculare a contribuabilului, ramasa definitiva, certificata de Oficiul registrului comertului;

Pentru comercianti, certificatul de inmatriculare de la Oficiul registrului comertului; Dovada detinerii sediului, respectiv act de proprietate, contract de inchiriere etc.

Declaratiile de inregistrare fiscala se depun la directiile generale ale finantelor publice si a municipiului Bucuresti sau la administratiile financiare ale sectoarelor municipiului Bucuresti, in termen de 15 zile, care curge de la eliberarea certificatului de inmatriculareccxliv, a autorizatiei de functionare sau a actului legal de constituire, dupa caz.

La inregistrarea fiscala a societatilor comerciale cu statut de filiala este obligatoriu a se declara datele de identificare si codul fiscal al societatii comerciale care le-a infiintat.

Platitorii de impozite si taxe care au sedii secundare de tip sucursale trebuie sa depuna pentru inregistrarea fiscala a acestora o declaratie de inregistrare fiscala la organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla sediul sucursalei, insotita de o copie de pe certificatul de inregistrare fiscala a unitatii cu personalitate juridica, in termen de 15 zile de la infiintarea sucursalei. Pentru celelalte sedii secundare ale persoanelor juridice romane, respectiv reprezentante, agentii sau alte asemenea sedii, platitorii de impozite si taxe nu au obligatia sa le declare in vederea inregistrarii fiscale, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.

Organul fiscal la care s-a depus declaratia de inregistrare fiscala are obligatia ca in termen de 15 zile sa atribuie codul fiscal si sa elibereze certificatul de inregistrare fiscala.

DECLARAŢII DE MENŢIUNI. Platitorii de impozite si taxe au indatorirea de a depune declaratii de mentiuni cand apar modificari:

In ce priveste datele declarate; Inclusiv in privinta incetarii temporare sau definitive a activitatii.

In cazul modificarilor privind sediul/domiciliul platitorii de impozite si taxe vor depune declaratia de mentiuni la organul fiscal in a carui raza teritoriala au avut sediul/domiciliul initial, in vederea scoaterii din evidentele fiscale ale acestuia. De asemenea, platitorii de impozite si taxe vor depune o declaratie de mentiuni, in vederea inscrierii in evidentele fiscale in a carui raza teritoriala isi muta sediul/domiciliul, impreuna cu certificatul de inregistrare fiscala, cu aceleasi cod fiscal, dar cu inscrierea noului sediu/domiciliu. In cazul in care noul sediu/domiciliu se afla in raza aceluiasi organ fiscal, se va depune o singura declaratie de mentiuni, insotita de certificatul de inregistrare fiscala, pe baza careia se vor corecta evidentele fiscale si se va elibera noul certificat de inregistrare fiscala.

Inregistrarea, precum si scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata se vor face potrivit legislatiei in materie de TVA. Pentru persoanele fizice, platitoare de TVA, atestarea acestei calitat i se va face in baza instiintarii de luare in evidenta ca platitor de TVA si a certificatului de inre gistrare fiscala care va contine codul numeric personal precedat de litera “R”.

Contribuabilii care devin platitori de accize sau de impozit la titei si la gaze naturale din productia interna ulterior inregistrarii fiscale sunt obligati sa depuna declaratie de mentiuni cu cel putin 15 zile inainte de inceperea activitatii de productie sau de import de bunuri pentru care se datoreaza accize sau impozit la titei si la gazele naturale din productia interna, potrivit legii.In momentul incetarii calitatii de platitor de accize sau de import la titei si la gazele naturale din productia interna contribuabilul este obligat ca in termen de 15 zile sa depuna declaratie de mentiuni.

13


Scoaterea din evidenta se va face incepand cu data de intai a lunii urmatoare depunerii declaratiei de mentiuni, daca se constata indeplinirea conditiilor legale.

Dupa radierea din registrul comertului sau dupa suspendarea, anularea sau incetarea valabilitatii actului de constituire ori a autorizatiei eliberate de organul competent, persoanele inregistrate fiscal au obligatia ca in termen de 15 zile sa depuna declaratii de mentiuni si sa predea organelor fiscale, in vederea anularii, certificatul de inregistrare fiscala.

UTILIZAREA CODULUI FISCAL

Contribuabilii au indatorirea de a folosi codul fiscal in toata activitatea. Astfel, codul fiscal trebuie mentionat pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau orice alte documente. Nerespectarea acestei obligatii are efecte juridice importante, in sensul ca bancile, organele fiscale si alte institutii publice, contribuabilii si orice alte persoane interesate sunt indatorate sa nu accepte ca legale documentele prezentate de platitoriide impozite si taxe daca acestea nu au inscris codul fiscal al platitorului obligat a se inregistra fiscal.

Codul fiscal reprezinta codul national de identificare a contribua bililor pentru efectuarea procedurilor in materie fiscala.

CONTRAVENŢII

In scopul asigurarii respectarii prevederilor legale privind inregistrarea fiscala, Ordonanta Guvernului nr.82/1998, prevede urmatoarele contravenţii:

a. Nedepunerea in termen a declaratiei de inregistrare sau de mentiuni; b. Depunerea de declaratii de inregistrare fictive, neconforme cu realitatea; c. Prezentarea si primirea documentelor care nu au inscris codul fiscal;d. Inscrierea pe documente a unor coduri fiscale false.

Contraventiile se sancţionează dupa cum urmeaza: Cele de la lit. A), b) si d) cu amenda de la 1.500.000 lei la 2.000.000 lei; Cele de la lit. c), cu amenda de la 1.000.000 lei la 1.500.000 lei.

Cuantumul amenzilor poate fi actualizat prin hotarare a Guvernului, in raport de evolutia ratei inflatiei.

Declaraţia de impunere

In prezent, Ordonanta Guvernului nr.68/1997 privind procedura de intocmire si depunere a declaratiei de impozite si taxe, republicataccli si modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.113/1999cclii si prin Ordonanta Guvernului nr.11/2001, stabileste un continut mai larg pentru declaratia de impunere si o denumire noua. Astfel se prevede ca: “Toti platitorii, persoane juridice sau fizice, romane sau straine, carora le revin potrivit legii, obligatii fiscale catre bugetul de stat si bugetele locale, trebuie sa intocmeasca si sa depuna declaratii sau deconturi de impunere, denumite in continuare DECLARAŢII DE IMPOZITE ŞI TAXE”.

OBIECTUL DECLARAŢIEI DE IMPOZITE ŞI TAXE il formeaza: Impozitele si taxele datorate in cazul in care, potrivit legii, obligatia calcularii impozitelor si

taxelor revine platitorului. Este cazul, spre exemplu, a impozitului pe profit, taxei pe valoarea adaugata, accize;

Bunurile si veniturile impozabile in cazul in care potrivit legii, stabilirea impozitului si a taxei se face de catre organul fiscal sau, dupa caz, de serviciile de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale. In aceasta grupa se include, spre exemplu impozitul pe venit, impozitul pe cladiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport;

Impozitele colectate prin stopaj la sursa, in cazul in care platitorul are obligatia de a calcula, retine si varsa impozite si taxe. Textul se refera la unele impozite pe venit, spre exemplu, impozitul pe veniturile din salarii sau impozitarea nerezidentilor.

ÎNTOCMIREA ŞI DEPUNEREA DECLARAŢIEI constituie o obligatie a platitorului de impozit. Ea se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie platitorilor in mod gratuit de catre Ministerul Finantelor Publice sau de catre serviciile de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale,

14


dupa caz. Continutul si modelul formularelor se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publicecclv, care pot fi modificate si actualizate pe masura modificarii reglementarilor legale in materie de impozite si taxe, precum si ori de cate ori este necesar. In cazul in care legea speciala care instituie impozitul sau taxa respectiva nu prevede intocmirea si depunerea declaratiei de impozite si taxe, Ministerul Finantelor Publice este imputernicit sa stabileasca modelul si continutul formularului, precum si termenul de depunere al acestuia.

DECLARAŢIA DE IMPOZITE ŞI TAXE TREBUIE SĂ CUPRINDĂ: Datele necesare pentru stabilirea identitatii platitorului, cum sunt, spre exemplu, numele si

prenumele sau denumirea, domiciliul sau sediul, codul numeric personal sau codul fiscal, dupa caz;

Baza de impozitare; Cuantumul impozitelor sau al taxelor, dupa caz, daca obligatia calcularii impozitului sau taxei

revine platitorului; Semnaturile autorizate si stampila, daca este cazul.

DECLARAŢIILE DE IMPOZITE ŞI TAXE SE DEPUN la organul de specialitate al primariilor locale, in a carui raza teritoriala platitorul isi are sediul sau domiciliul, dupa caz, sau unde este luat in evidenta fiscala, deci la organul fiscal competent.

TERMENUL DE DEPUNERE A DECLARAŢIEI DE IMPOZITE ŞI TAXE de catre platitor este cel stabilit prin legea speciala care reglementeaza impozitul sau taxa respectiva. In cazuri deosebite Ministerul Finantelor Publice poate stabili alte termene pentru depunerea declaratiilor de impozite si taxe.

Este instituita si DECLARAŢIA ÎN CURSUL ANULUI FISCAL. Astfel, platitorul este obligat sa depuna o declaratie de impozite si taxe si in cazul in care in cursul anului fiscal se afla in una din urmatoarele situatii:

Dizolvare, lichidare sau transformare, conform prevederilor legale; Reorganizare prin divizare, fuziune prin absorbtie sau fuziune prin contopire, conform legii; Incetarea activitatii, precum si terminarea activitatii supuse impozitarii sau taxarii; Incetarea obligatiei de a calcula, retine si vira impozite si taxe; Modificari intervenite in baza de impozitare, in cazul reprezentantilor firmelor straine cu

activitate pe teritoriul romaniei; Modificari intervenite in baza de impozitare a impozitelor si taxelor locale.

CORECTAREA DECLARAŢIEI DE IMPOZITE ŞI TAXE reprezinta o obligatie lega la a platitorului. In acest sens Ordonanta Guvernului nr. 68/1997, republicata, prevede ca platitorii au obligatia de a intoc mi corect declaratiile de impozite si taxe, in conformitate cu reglementarile legale in vigoare, inscriind clar, lizibil si complet informatiile prevazute de formulare. Daca platitorul nu s-a prezentat in 15 zile de la termenul stabilit pentru efectuarea corecturilor, organul fiscale competent va stabili din oficiu obligatia de plata.

Importanta declaratiei de impozite si taxe este subliniata de SANCŢIUNILE ce se aplica in caz de nerespectare a prevederilor Ordonantei Guvernului nr.68/1997, republicata. Astfel, depunerea cu intarziere a declaratiei de impozite si taxe se penalizeaza dupa cum urmeaza:

Cu 10% din impozitul sau din taxa datorata ori stabilita din oficiu, dupa caz, daca declaratia este depusa cu o intarziere de pana la 30 de zile inclusiv fata de termenul legal stabilit;

Cu 30% din impozitul sau din taxa datorata ori stabilita din oficiu, dupa caz, daca declaratia este depusa cu o intarziere de pana la 60 de zile fata de termenul legal stabilit;

Cu 50% din impozitul sau din taxa datorata ori stabilita din oficiu, dupa caz, daca declaratia este depusa cu o intarziere de peste 60 de zile fata de termenul legal stabilit;

Cu 500.000 lei in cazul nedepunerii declaratiei de catre platitorii care nu realizeaza profit impozabil, de catre cei care, pe luna raportata si pe cumul avand sume de rambursat de la bugetul de stat, reprezentand TVA si accize, nu mai depun deconturi pentru taxele respective, precum si de alte categorii de platitori care nu au obligatii de plata la bugetul de stat sau la bugetele locale (conform art.8 al Ordonantei Guvernului nr.11/2001).

PENALITĂŢILE pentru depunerea cu intarziere a declaratiei de impozite si taxe nu pot depasi suma de 10 milioane lei pentru persoanele fizice, respectiv 50 milioane lei pentru persoanele juridice.

15


Constituie CONTRAVENŢII, daca nu au fost comise in astfel de conditii incat sa constituie infractiuni si se sanctioneaza cu amenda intre 100.000 lei si 1.000.000 lei, urmatoarele fapte:

Nerespectarea obligatiei de a intocmi corect declaratiile de impozite si taxe, in sensul de a inscrie clar, lizibil si complet informatiile prevazute in formulare;

Neprezentarea la organul fiscal, in termenul stabilit de acesta, pentru efectuarea corecturilor (art.8 din Ordonanta Guvernului nr.68/1997, republicata).

Aşezarea impunerii (vezi Subiectul 4 - Elementele impozitului şi Subiectul 6 - Tehnica fiscală)

Titlul de creanţă fiscală

In doctrina fiscala, TITLUL DE CREANŢĂ FISCALĂ este definit ca fiind “actul juridic prin care se constata si individualizeaza obligatia baneasca a fiecarui platitor de venituri bugetare”. Legiuitorul a definit titlul de creanţă intr-un mod asemanator, prevazandu-se ca este “actul prin care, potrivit legii, se constata si se individualizeaza obligatia de plata privind creante bugetare, intocmit de organele de specialitate sau de persoane imputernicite potrivit legii”. In acelasi timp, legiuitorul defineste si creanţele bugetare la care s-a referit mai sus, ca fiind creantele constand in impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume ce reprezinta resurse financiare publice, potrivit legii. Ca atare, prin titlu de creanţă fiscală (numit si “bugetara”) se concretizeaza obligatia ce revine contribuabilului fata de bugetul public (bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale si bugetele fondurilor speciale) de a achita, intr-o anumita suma, impozitul pe profit, impozitul pe venit, taxa pe valoarea adaugata, accizele, contributiile pentru securitatea sociala si alte venituri publice.

TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ale acestui titlu: Este un act juridic de natura declarativa de drepturi si obligatii, pentru ca obligatiile fiscale

izvorasc exclusiv din normele fiscale, titlul de creanta fiind acela care constata (nu creeaza) obligatia fiscala ce revine unui anumit subiect de impunere (determinandu-se si cuantumul venitului public datorat);

Are caracterul unui “titlu de creanta” intrucat constata existenta unei creante a bugetului public, adica a dreptului statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale de a primi o anumita suma de bani;

Reprezinta un titlu executoriu, fara a avea nevoie de vreo investire speciala in acest scop, spre deosebire e titlul de creanta de drept civil care devine executoriu numai prin investirea cu formula executorie. Caracterul de titlu executoriu al titlului de creanta fiscala era prevazut de legea finantelor, iar in prezent rezulta din actele normative care instituie impozitele sau taxele si reglementarea privind executarea creantelor bugetare;

Titlul de creanta fiscala este intocmit in forma scrisa de catre subiectele de drept carora le este incredintata calcularea sumelor datorate bugetului public. In acest sens, persoanele juridice intocmesc titlurile de creanta privind atat impozitele, taxele si alte plati datorate bugetului public, cat si impozitele pe care au obligatia de a le retine de la persoanele carora le platesc unele venituri prin procedeul retinerii la sursa. Organele fiscale locale ale Ministerului Finantelor Publice intocmesc titlurile de creanta privind impozitele pe venit datorate mai ales de persoane fizice, si alte venituri publice pentru care se prevede competenta acestor organe;

Ministerul Finantelor Publice emite titluri de creanta fiscala prin actul care definitiveaza impozitele, taxele si veniturile publice contestate de contribuabili;

Serviciile de specialitate ale autoritatilor administratiilor publice locale intocmesc titluri de creanta fiscala pentru impozitele si taxele locale;

De asemenea, constituie titluri de creante fiscale, hotararile instantelor judecatoresti de drept comun, investite cu solutionarea unor cai de atac, precum si hotararile instantelor de judecata ale Curtii de Conturi, pentru litigiile fiscale date in competenta lor materiala.

In functie de specificul intocmirii lor, titlurile de creanta fiscala, desi sunt in general diferite pentru fiecare dintre veniturile bugetului public pot fi grupate in doua CATEGORII:

a. Titluri constituite exclusiv în scop fiscal, in care se includ: procese-verbale de impunere sau decizia de impunere intocmite de organele fiscale pentru impozitele datorate de populatie; declaratiile de impunere pentru anul urmator ce se depun de catre contribuabili la organele fiscale locale pentru unele impozite, cum este cazul la impozitul pe profit; actele emise de organele de specialitate ale Ministerului Finantelor Publice imputernicite a efectua controlul

16


asupra respectarii preve derilor din actele normative fiscale, care constata diferente in minus; deciziile directiilor generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti si ale Ministerului Finantelor Publice, precum si ale primariilor si al primarului general al municipiului Bucuresti, prin care se solutioneaza contestatiile privind stabilirea, incasarea, urmarirea impozitelor, taxelor, majorarilor de intarz iere si a altor sume datorate bugetelor publice; hotararile instantelor de judecata ale Curtii de Conturi, iar in anumite cazuri ale instantelor de drept comun;

b. Actele care reprezintă implicit titluri de creanţă fiscală cum sunt: statele de plata a salariilor lunare precum si alte inscrisuri prin care, concomitent cu stabilirea unor plati, se constata si individualizeaza obligatii fiscale ale unor subiecti de impunere. Statele de plata reprezinta si titluri de creanta fiscala deoarece, pe langa faptul ca ele constata sumele cuvenite persoanelor incadrate in munca, drepturile banesti de ajutor etc., individualizeaza si unele obligatii de venituri publice cum sunt: impozitul pe venit din salarii, alte impozite pe venit etc., calculate, retinute si varsate in contul bugetului public in temeiul acestor state. De asemenea, chitante prin care se constata plata taxelor de timbru, a altor taxe si venituri publice ce se percep prin plata directa de catre debitor constituie atat mijloc de dovada a acestor plati cat si titlul de creanta fiscala, ca in cazul in care nu s-a intocmit in prealabil vreun act de stabilire a cuantumului acestor plati. Bilantul contabil este actul prin care se individualizeaza obligatia certa a unor persoane fata de bugetul public, pentru anumite venituri publice. In aceasta categorie mai pot fi mentionate actele prin care instantele judecatoresti, notariatele publice, organele vamale etc. stabilesc taxele de timbru, taxele vamale sau alte obligatii fiscale.

Jurisdicţia fiscal - Caile de atac in materie fiscala (distingem trei situatii).

SUBIECTUL 8: DECLARAŢII DE IMPOZIT

In prezent, Ordonanta Guvernului nr.68/1997 privind procedura de intocmire si depunere a declaratiei de impozite si taxe, republicataccli si modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.113/1999cclii si prin Ordonanta Guvernului nr.11/2001, stabileste un continut mai larg pentru declaratia de impunere si o denumire noua. Astfel se prevede ca: “Toti platitorii, persoane juridice sau fizice, romane sau straine, carora le revin potrivit legii, obligatii fiscale catre bugetul de stat si bugetele locale, trebuie sa intocmeasca si sa depuna declaratii sau deconturi de impunere, denumite in continuare DECLARAŢII DE IMPOZITE ŞI TAXE”.

OBIECTUL DECLARAŢIEI DE IMPOZITE ŞI TAXE il formeaza: Impozitele si taxele datorate in cazul in care, potrivit legii, obligatia calcularii impozitelor si

taxelor revine platitorului. Este cazul, spre exemplu, a impozitului pe profit, taxei pe valoarea adaugata, accize;

Bunurile si veniturile impozabile in cazul in care potrivit legii, stabilirea impozitului si a taxei se face de catre organul fiscal sau, dupa caz, de serviciile de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale. In aceasta grupa se include, spre exemplu impozitul pe venit, impozitul pe cladiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport;

Impozitele colectate prin stopaj la sursa, in cazul in care platitorul are obligatia de a calcula, retine si varsa impozite si taxe. Textul se refera la unele impozite pe venit, spre exemplu, impozitul pe veniturile din salarii sau impozitarea nerezidentilor.

ÎNTOCMIREA ŞI DEPUNEREA DECLARAŢIEI constituie o obligatie a platitorului de impozit. Ea se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie platitorilor in mod gratuit de catre Ministerul Finantelor Publice sau de catre serviciile de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, dupa caz. Continutul si modelul formularelor se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publicecclv, care pot fi modificate si actualizate pe masura modificarii reglementarilor legale in materie de impozite si taxe, precum si ori de cate ori este necesar. In cazul in care legea speciala care instituie impozitul sau taxa respectiva nu prevede intocmirea si depunerea declaratiei de impozite si taxe, Ministerul Finantelor Publice este imputernicit sa stabileasca modelul si continutul formularului, precum si termenul de depunere al acestuia.

17


DECLARAŢIA DE IMPOZITE ŞI TAXE TREBUIE SĂ CUPRINDĂ: Datele necesare pentru stabilirea identitatii platitorului, cum sunt, spre exemplu, numele si

prenumele sau denumirea, domiciliul sau sediul, codul numeric personal sau codul fiscal, dupa caz;

Baza de impozitare; Cuantumul impozitelor sau al taxelor, dupa caz, daca obligatia calcularii impozitului sau taxei

revine platitorului; Semnaturile autorizate si stampila, daca este cazul.

DECLARAŢIILE DE IMPOZITE ŞI TAXE SE DEPUN la organul de specialitate al primariilor locale, in a carui raza teritoriala platitorul isi are sediul sau domiciliul, dupa caz, sau unde este luat in evidenta fiscala, deci la organul fiscal competent.

TERMENUL DE DEPUNERE A DECLARAŢIEI DE IMPOZITE ŞI TAXE de catre platitor este cel stabilit prin legea speciala care reglementeaza impozitul sau taxa respectiva. In cazuri deosebite Ministerul Finantelor Publice poate stabili alte termene pentru depunerea declaratiilor de impozite si taxe.

Este instituita si DECLARAŢIA ÎN CURSUL ANULUI FISCAL. Astfel, platitorul este obligat sa depuna o declaratie de impozite si taxe si in cazul in care in cursul anului fiscal se afla in una din urmatoarele situatii:

Dizolvare, lichidare sau transformare, conform prevederilor legale; Reorganizare prin divizare, fuziune prin absorbtie sau fuziune prin contopire, conform legii; Incetarea activitatii, precum si terminarea activitatii supuse impozitarii sau taxarii; Incetarea obligatiei de a calcula, retine si vira impozite si taxe; Modificari intervenite in baza de impozitare, in cazul reprezentantilor firmelor straine cu

activitate pe teritoriul romaniei; Modificari intervenite in baza de impozitare a impozitelor si taxelor locale.

CORECTAREA DECLARAŢIEI DE IMPOZITE ŞI TAXE reprezinta o obligatie lega la a platitorului. In acest sens Ordonanta Guvernului nr. 68/1997, republicata, prevede ca platitorii au obligatia de a intoc mi corect declaratiile de impozite si taxe, in conformitate cu reglementarile legale in vigoare, inscriind clar, lizibil si complet informatiile prevazute de formulare. Daca platitorul nu s-a prezentat in 15 zile de la termenul stabilit pentru efectuarea corecturilor, organul fiscale competent va stabili din oficiu obligatia de plata.

Importanta declaratiei de impozite si taxe este subliniata de SANCŢIUNILE ce se aplica in caz de nerespectare a prevederilor Ordonantei Guvernului nr.68/1997, republicata. Astfel, depunerea cu intarziere a declaratiei de impozite si taxe se penalizeaza dupa cum urmeaza:

Cu 10% din impozitul sau din taxa datorata ori stabilita din oficiu, dupa caz, daca declaratia este depusa cu o intarziere de pana la 30 de zile inclusiv fata de termenul legal stabilit;

Cu 30% din impozitul sau din taxa datorata ori stabilita din oficiu, dupa caz, daca declaratia este depusa cu o intarziere de pana la 60 de zile fata de termenul legal stabilit;

Cu 50% din impozitul sau din taxa datorata ori stabilita din oficiu, dupa caz, daca declaratia este depusa cu o intarziere de peste 60 de zile fata de termenul legal stabilit;

Cu 500.000 lei in cazul nedepunerii declaratiei de catre platitorii care nu realizeaza profit impozabil, de catre cei care, pe luna raportata si pe cumul avand sume de rambursat de la bugetul de stat, reprezentand TVA si accize, nu mai depun deconturi pentru taxele respective, precum si de alte categorii de platitori care nu au obligatii de plata la bugetul de stat sau la bugetele locale (conform art.8 al Ordonantei Guvernului nr.11/2001).

PENALITĂŢILE pentru depunerea cu intarziere a declaratiei de impozite si taxe nu pot depasi suma de 10 milioane lei pentru persoanele fizice, respectiv 50 milioane lei pentru persoanele juridice.Constituie CONTRAVENŢII, daca nu au fost comise in astfel de conditii incat sa constituie infractiuni si se sanctioneaza cu amenda intre 100.000 lei si 1.000.000 lei, urmatoarele fapte:

Nerespectarea obligatiei de a intocmi corect declaratiile de impozite si taxe, in sensul de a inscrie clar, lizibil si complet informatiile prevazute in formulare;

Neprezentarea la organul fiscal, in termenul stabilit de acesta, pentru efectuarea corecturilor (art.8 din Ordonanta Guvernului nr.68/1997, republicata).

18


SUBIECTUL 9:ETAPELE EXECUŢIEI SILITE A IMPOZITULUI

EXECUTAREA SILITĂ = Ansamblu de masuri prevazute de lege prin care creditorul realizeaza, cu ajutorul constrangerii de stat, drepturi patrimoniale recunoscute prin hotararea unui organ de jurisdictie sau prin alt titlu, daca debitorul nu-si indeplineste de buna voie obligatiile.

Executarea silita constituie faza ultima a procesului civil si reprezinta, in tara noastra, o importanta garantie a infaptuirii justitiei, intemeindu-se, in toate fazele ei, pe principiul legalitatii. Concomitent cu realizarea drepturilor creditorului, legea ocroteste debitorul si orice alte persoane impotriva oricaror masuri execisve.

Urmarirea se efectueaza numai asupra patrimoniului debitorului, fiind cu desavarsire interzisa orice masura de constrangere asupra persoanei acestuia. Desi de regula, executarea silita se aplica aspra intregului patrimoniu al debitorului, legea excepteaza da la urmarire unele bunuri strict necesare pentru existenta sa si intretinerea familiei sale, pentru exercitarea meseriei sau profesiei ori alte bunuri cu destinatie speciala. Un mijloc pentru asigurarea legalitatii executarii silite il reprezinta si contestatia la executare.

Executarea silita poate fi:a. Directa sau în natură, de exemplu: ridicarea de la debitor a unui bun pe care il detine fara drept,

demolarea unei constructii, evacuarea dintr-o locuinta et;b. Indirecta sau prin echivalent, constand in incasarea de catre creditor a unor sume banesti

obtinute prin vanzarea bunurilor debitorului ori prin poprire.

În raport cu natura bunurilor supuse urmaririi, executarea silite poate avea mai multe forme, prevazute de codul nostru civil:

Urmarirea bunurilor miscatoare ce se afla in posesia debitorului; Urmarirea si poprirea bunurilor miscatoare ale debitorului care se afla in posesia celui de al

treilea; Urmarirea fructelor prinse de radacini; Urmarirea veniturilor unui bun nemiscator; Urmarirea bunurilor nemiscatoare; Predarea silita a miscatoarelor si nemiscatoarelor.

Prin lege sunt reglementate si unele proceduri speciale de executare silita. Printre acestea se enumera reglementarile cu privire la:

Executarea silita impotriva persoanelor fizice a platii impozitelor; Executarea silita a creantelor banesti ale persoanelor juridice.

Executarea silită a obligaţiei fiscale

CONDIŢIILE DECLANŞĂRII EXECUTĂRII SILITE A OBLIGAŢIEI FISCALE Existenta restantei, tinîndu-se cont de prevederile; Neexpirarea termenelor de prescriptie stabilite în prezentul cod; Necontestarea faptului de existenta a restantei si marimii ei; Contribuabilul nu se afla în proces de lichidare (dizolvare) sau de aplicare a procedurilor de

depasire a insolvabilitatii, conform legislatiei.

MODALITĂŢILE DE EXECUTARE SILITĂ A OBLIGAŢIEI FISCALE

Încasare a mijloacelor banesti de pe conturile bancare ale contribuabilului, cu exceptia celor de pe conturile de credit si provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social);

Ridicare de la contribuabil a mijloacelor banesti în numerar; Urmarire a bunurilor contribuabilului (Urmărirea bunurilor se face prin sechestrare,

comercializare si ridicare); Urmarire a datoriilor debitoare ale contribuabililor.

19


În cazul în care, dupa ce s-au aplicat modalitatile de executare silita, obligatia fiscala a contribuabilului care desfasoara activitate de întreprinzator nu a fost stinsa în totalitate, iar aplicarea ulterioara a executarii silite este imposibila, organul fiscal are dreptul sa initieze aplicarea modalitatilor de depasire a insolvabilitatii în conformitate cu legislatia. Obligatia fiscala a persoanei fizice neînregistrate ca subiect al activitatii de întreprinzator se stinge în modul prevazut de prezentul cod.

ORGANELE ABILITATE CU EXECUTAREA SILITĂ A OBLIGAŢIEI FISCALE Executarea silita a obligatiei fiscale, în modul prevazut de prezentul cod, o efectueaza organul

fiscal; Nu se admite executarea silita a obligatiei fiscale de catre alte autoritati, în modul stabilit de

prezentul cod, nici direct si nici prin intermediul organelor fiscal.

REGULILE GENERALE DE EXECUTARE SILITA A OBLIGAŢIEI FISCALE Executarea silita a obligatiei fiscale se face în zile lucratoare, între orele 6.00 si 22.00. Executarea

silita în alt timp se admite în cazul în care contribuabilul sau debitorul lui se eschiveaza de la ea; Daca contribuabilul nu poate fi gasit pe adresele cunoscute, organul fiscal va solicita interventia

autoritatilor publice competente; În cazul în care contribuabilul a fost trecut, complet sau partial, la evidenta sau asistenta unui alt

organ fiscal, dosarul lui si hotarîrea de executare silita a obligatiei fiscale se remit acestuia în vederea continuarii procedurii;

Daca bunurile sau debitorii contribuabilului se afla în diferite unitati administrativ-teritoriale, executarea silita a obligatiei fiscale o efectueaza organul fiscal de la locul de evidenta sau asistenta a contribuabilului si, dupa caz, cu participarea functionarului fiscal de la locul aflarii bunurilor sau de la sediul (domiciliul) debitorului;

Organul fiscal este în drept sa aplice una sau mai multe modalitati de executare silita a obligatiei fiscale. Executarea silita a obligatiei fiscale se face în temeiul unei hotarîri emise de conducerea organului fiscale pe un formular tipizat aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat;

Cheltuielile aferente executarii silite a obligatiei fiscale se efectueaza de la bugetul de stat, urmînd sa fie recuperate din contul contribuabilului.

ÎNCASAREA DE MIJLOACE BĂNEŞTI DE PE CONTURILE BANCARE ALE CONTRIBUABILULUI Începînd cu ziua urmatoare celei în care a aparut restanta sau în care s-a aflat despre aparitia ei,

organul fiscal este în drept sa înainteze ordine incaso la conturile bancare (cu exceptia contului de împrumut, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social) precum si a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecti ai activitatii de întreprinzator) ale contribuabilului daca acesta dispune de ele si daca organul fiscal le cunoaste;

În cazul în care contribuabilul detine la contul sau bancar mijloace banesti, institutia financiara (sucursala sau filiala acesteia) este obligata sa execute, în limita acestor mijloace, ordinul incaso a organului fiscal în decursul zilei operationale în care a fost primita;

În cazul în care contribuabilul nu detine la contul sau bancar mijloace banesti pentru a stinge, total sau partial, obligatia fiscala, institutia financiara (sucursala sau filiala acesteia) remite organului fiscal, în ziua primirii, ordinul incaso, facînd pe ea mentiunea despre lipsa, totala sau partiala, a mijloacelor. În cazul suspendarii operatiunilor la contul bancar pentru nestingerea obligatiei fiscale, institutia financiara (sucursala sau filiala acesteia) informeaza imediat organul fiscal despre înscrierea în contul contribuabilului a mijloacelor banesti. Procedura încasarii incontestabile a mijloacelor de la conturile bancare se stabileste de Banca Nationala a Moldovei în comun cu Ministerul Finantelor;

Prevederile prezentului articol nu se aplica în cazul în care în contul bancar al contribuabilului sînt înscrise mijloace banesti încasate de la comercializarea bunurilor gajate, în limita sumelor directionate spre plata cheltuielilor aferente vînzarii bunului gajat si în limita creantelor care se platesc din produsul vînzarii bunului gajat.

RIDICAREA DE LA CONTRIBUABIL A MIJLOACELOR BĂNEŞTI ÎN NUMERAR Executarea silita a obligatiei fiscale prin ridicarea de mijloace banesti în numerar este aplicata

contribuabilului persoana juridica sau persoana fizica subiect al activitatii de întreprinzator;

20


Pentru ridicarea de la contribuabil a mijloacelor banesti în numerar, inclusiv în valuta straina, functionarul fiscal controleaza locurile si localurile în care contribuabilul pastreaza numerarul, precum si reteaua lui comerciala,

În calitate de reprezentant al contribuabilului, la ridicarea mijloacelor banesti în numerar participa casierul (gestionarul) sau un alt angajat care îl înlocuieste. Acestia sînt obligati sa prezinte documentele necesare si sa asigure accesul liber la seiful casei contribuabilului, în încaperea izolata a casei, precum si în reteaua lui comerciala;

Deschiderea fara consimtamîntul reprezentantului contribuabilului sau în lipsa acestuia a locurilor si localurilor în care se pastreaza numerarul se efectueaza în prezenta a 2 martori asistenti. Pîna la sosirea acestora din urma, functionarul fiscal sigileaza locurile si localurile;

Faptul ridicarii numerarului si al deschiderii locurilor si localurilor fara consimtamîntul reprezentantului contribuabilului este consemnat în acte semnate de cei prezenti. Actele se întocmesc în doua exemplare. Exemplarul al doilea se remite contribuabilului sau reprezentantului acestuia contra semnatura pe primul exemplar sau se expediaza recomandat contribuabilului în aceeasi zi sau în urmatoarea zi lucratoare;

Functionarul fiscal preda mijloacele banesti ridicate institutiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) proxime, care este obligata sa le primeasca si sa le transfere la bugetele respective pentru stingerea restantelor. Valuta straina se preda la cursul stabilit de Banca Nationala a Moldovei în ziua predarii;

Daca depunerea mijloacelor banesti în numerar la institutia financiara (sucursala sau filiala acesteia) în ziua ridicarii lor este imposibila, ele vor fi predate casieriei organului fiscal pentru ca aceasta sa le transmita institutiei financiare în urmatoarea zi lucratoare.

REGULI GENERALE DE SECHESTRARE A BUNURILOR Îndeplinirea hotarîrii organului fiscal de sechestrare a bunurilor contribuabilului se efectueaza,

daca legislatia nu prevede altfel, în prezenta contribuabilului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu functie de raspundere, iar în cazul în care contribuabilul este persoana fizica neînregistrata ca subiect al activitatii de întreprinzator – a unui membru major al familiei lui;

Daca contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu functie de raspundere se eschiveaza de a fi prezenti la sechestrarea bunurilor, aceasta se efectueaza fara consimtamîntul sau în absenta lor. Deschiderea fara consimtamîntul contribuabilului (reprezentantului acestuia), al persoanei lui cu functie de raspundere ori în lipsa acestora a încaperilor si a altor locuri în care se afla bunurile, precum si sechestrarea lor, se efectueaza în prezenta a doi martori asistenti;

Daca bunurile contribuabilului se afla la domiciliul sau la resedinta lui sau a unor alte persoane, sechestrarea bunurilor se va face numai cu consimtamîntul contribuabilului sau al persoanei careia îi apartine domiciliul sau resedinta;

Daca persoana fizica nu permite accesul în domiciliul sau în resedinta sa pentru a i se sechestra bunurile, functionarul fiscal consemneaza faptul într-un act. În astfel de cazuri, organul fiscal va intenta o actiune în justitie. Dupa ce instanta judecatoreasca emite o hotarîre de executare silita a obligatiei fiscale, aceasta este îndeplinita în conformitate cu legislatia de procedura civila;

Daca contribuabilul nu si-a stins obligatia fiscala si daca actiunile de sechestrare a bunurilor nu au fost atacate în decursul a 30 zile lucratoare din data sechestrarii, organul fiscal este în drept sa comercializeze bunurile sechestrate. În cazul cînd actiunile organului fiscal sînt contestate, comercializarea bunurilor mentionate în contestatie sau în cererea de chemare în judecata se suspenda pîna la solutionarea cauzei;

În cazul în care, în urma examinarii contestatiei sau a cererii de chemare în judecata, de pe unele bunuri a fost ridicat sechestrul, organul fiscal este în drept sa sechestreze alte bunuri ale contribuabilului;

Bunurile sechestrate de organul fiscal nu se urmaresc de alte autoritati publice, nici chiar în temeiul unei hotarîri judecatoresti.

SECHESTRAREA BUNURILOR CA MODALITATE DE ASIGURARE A EXECUTĂRII SILITE A OBLIGAŢIEI FISCALE

În temeiul hotarîrii organului fiscal privind executarea silita a obligatiei fiscale, sînt pasibile de sechestrare toate bunurile contribuabilului, indiferent de locul aflarii lor, cu exceptia celor care nu sînt sechestrabile;

Sechestrarea bunurilor în temeiul hotarîrii organului fiscal este efectuata de functionarul fiscal;

21


Înainte de a se proceda la sechestrare, contribuabilului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu functie de raspundere li se remite o copie de pe hotarîrea privind executarea silita a obligatiei fiscale si li se aduce la cunostinta, în scris sau oral, ce drepturi si obligatii au în timpul sechestrarii, ce raspundere prevede legea pentru neîndeplinirea obligatiilor;

Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu functie de raspundere sînt obligati sa prezinte spre sechestrare toate bunurile, inclusiv cele date unor alte persoane la pastrare sau în folosinta, si sa comunice în scris:o Informatii despre bunurile care nu apartin contribuabilului si despre proprietarii acestora;o Informatii despre bunurile care apartin contribuabilului si care au fost date unor alte

persoane la pastrare sau în folosinta;o Informatii despre bunurile gajate;o Informatii despre bunurile sechestrate de alte autoritati publice;

Pentru depistarea bunurilor contribuabilului, functionarul fiscal este în drept sa cerceteze locurile în care se presupune ca se afla acestea, iar în cazul domiciliului si resedintei – cu acordul persoanei careia îi apartine sau în baza hotarîrii instantei judecatoresti.

Nu sînt sechestrabile urmatoarele bunuri:o Produsele agricole perisabile, conform unei liste aprobate de Guvern;o Bunurile gajate pîna la momentul sechestrarii;o Bunurile personale ale persoanei fizice care, conform legislatiei de procedura civila, nu sînt

urmaribile;o Bunurile sechestrate de alte autoritati publice;o Alte bunuri care, conform legislatiei, sînt neurmaribile;

Vor fi sechestrate bunuri numai în valoarea necesara si suficienta pentru stingerea obligatiei fiscale, pentru achitarea impozitelor si taxelor aferente comercializarii bunurilor sechestrate, al caror termen de plata este stabilit pîna la sau la data comercializarii, si pentru recuperarea cheltuielilor de executare silita;

Pentru determinarea cantitatii suficiente de bunuri ce urmeaza a fi sechestrate, în momentul sechestrarii se stabileste pretul de sechestru al bunurilor dupa valoarea lor de bilant, în conformitate cu datele contabilitatii contribuabilului. În cazul cînd persoanele care, conform legislatiei, nu tin evidenta contabila si cînd contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu functie de raspundere se eschiveaza de a fi prezenti la sechestru sau lipsesc, pretul de sechestru al bunurilor îl stabileste functionarul fiscal, luînd în considerare starea lor tehnica si alte caracteristici. Pentru constatarea starii tehnice pot fi invitati, dupa caz, specialisti în domeniu. Valorile mobiliare sînt sechestrate la pretul lor nominal. Cota-parte într-o societate se determina conform documentelor ei de constituire;

În cazul sechestrarii bunurilor, functionarul fiscal întocmeste, în doua exemplare, dupa un model aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, lista bunurilor sechestrate. Fiecare foaie este semnata de participantii la sechestru;

În lista bunurilor sechestrate se indica denumirea, cantitatea, semnele individuale si valoarea bunurilor. La valorile mobiliare se indica numarul, emitentul, pretul nominal si alte date cunoscute la momentul sechestrarii;

Dupa trecerea în lista a bunurilor sechestrate, se întocmeste, în doua exemplare, actul de sechestru dupa un model aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat si se semneaza de participantii la sechestru. Exemplarul al doilea se remite contribuabilului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu functie de raspundere contra semnatura;

Bunurile sechestrate se lasa spre pastrare în locul aflarii lor la momentul sechestrarii: la contribuabil sau la o alta persoana. În cel de al doilea caz, se admite remiterea bunurilor spre pastrare nemijlocit contribuabilului, care este obligat sa le primeasca. La decizia functionarului fiscal, bunurile pot fi remise spre pastrare unor alte persoane în baza de contract. Bijuteriile si alte obiecte de aur, argint, platina si de metale din grupa platinei, pietrele pretioase si perlele, precum si reziduurile din astfel de materiale, sînt depuse spre pastrare la institutia financiara (sucursala sau filiala acesteia) de catre functionarul fiscal. Responsabili de pastrarea bunurilor sechestrate sînt contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu functie de raspundere sau persoana care o suplineste, carora li s-a adus la cunostinta faptul sechestrarii, sau persoana careia i-au fost încredintate sub semnatura bunurile sechestrate;

Actul de sechestru contine somatia ca daca, în termen de 30 zile lucratoare din data aplicarii sechestrului, contribuabilul nu va plati restantele, bunurile sechestrate se vor comercializa.

22


Daca contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu functie de raspundere refuza sa semneze actul de sechestru, functionarul fiscal noteaza în dreptul numelui acestuia: "A refuzat sa semneze". Nota refuzului se confirma de regula prin semnatura martorilor asistenti. În cazul absentei acestora, actul de sechestru este semnat de functionarul fiscal, exemplarul al doilea fiind expediat recomandat contribuabilului;

Daca contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu functie de raspundere nu sînt prezenti la sechestru, faptul se va consemna în actul de sechestru în prezenta a 2 martori asistenti, exemplarul al doilea fiind expediat recomandat contribuabilului în 24 de ore;

În cazul sechestrarii valorilor mobiliare, organul fiscal va remite copia de pe actul de sechestru registratorului independent sau persoanei care tine evidenta lor. Acestia vor consemna în registrul respectiv, imediat dupa primirea copiei, sechestrarea valorilor mobiliare. Din acest moment, nu se va mai face, fara acordul organului fiscal, nici o operatiune cu valorile mobiliare sechestrate;

Daca contribuabilul nu dispune de bunuri care, conform legislatiei, sînt sechestrabile, functionarul fiscal întocmeste un act de carenta.

SECHESTRAREA BUNURILOR CONTRIBUABILULUI CARE SE AFLĂ LA ALTE PERSOANE Bunurile contribuabilului care se afla la alte persoane în baza unor contracte de împrumut, de

arenda, de închiriere, de pastrare etc. se includ în lista bunurilor sechestrate în baza documentelor de care dispune contribuabilul referitor la aceste bunuri. Dupa semnarea actului de sechestru, persoanei la care se afla bunurile i se remite o somatie despre sechestrarea bunurilor contribuabilului, despre obligatia ei de a asigura integritatea lor si despre interdictia de a le transmite contribuabilului sau unor terti fara acordul organului fiscal. Bunurile sînt examinate, dupa caz, la locul aflarii lor;

Daca, în cadrul unor controale, se descopera ca bunurile contribuabilului sînt detinute de o alta persoana si ca ele nu au fost sechestrate anterior, acesteia i se remite o somatie despre sechestrarea bunurilor contribuabilului, despre obligatia ce-i revine de a asigura integritatea lor si despre interdictia de a le transmite contribuabilului sau unor terti fara acordul organului fiscal. Concomitent, se va întocmi o lista a acelor bunuri, fiecare pagina fiind semnata de functionarul fiscal si de detinatorul bunurilor (reprezentantul lui);

Dupa semnarea listei bunurilor detinute de o alta persoana, functionarul fiscal o va verifica dupa documentele de evidenta contabila ale contribuabilului. Dupa identificarea bunurilor, se va întocmi un act de sechestru.

RIDICAREA SECHESTRULUI Sechestrul de pe bunuri se ridica în cazul:

o Stingerii, totale sau partiale, a obligatiei fiscale si al recuperarii de catre contribuabil a cheltuielilor de executare silita;

o Stingerii, totale sau partiale, a obligatiei fiscale si al recuperarii cheltuielilor de executare silita prin alte modalitati de executare silita;

o Necesitatii sechestrarii unor alte bunuri, solicitate pe piata, în vederea urgentarii platii restantelor;

o Înstrainarii sau disparitiei bunurilor;o Imposibilitatii comercializarii bunurilor;o Emiterii unei decizii în acest sens de catre autoritatea care examineaza plîngerea daca se

încalca procedura de sechestrare;o Încheierii cu organul fiscal a contractului privind modificarea termenului de stingere a

obligatiei fiscal; Dupa ridicarea sechestrului de pe bunuri, organul fiscal le restituie contribuabilului daca le-a pus

la pastrare în alt loc. În cazul în care dreptul de proprietate asupra bunurilor a trecut la persoana care le-a cumparat în modul stabilit de prezentul cod, acestea nu se restituie;

În cazul stingerii partiale a obligatiei fiscale, sechestrul nu se ridica de pe bunurile a caror valoare depaseste partea nestinsa a obligatiei fiscale. Gradul depasirii se determina în functie de impozitele si taxele aferente comercializarii bunurilor si de cheltuielile de executare silita, suportate sau eventuale.

COMERCIALIZAREA BUNURILOR SECHESTRATE Comercializarea bunurilor sechestrate se efectueaza la licitatii;

23


Evaluarea si comercializarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului se organizeaza de catre organul fiscal;

Pentru efectuarea evaluarii bunurilor si comercializarea lor la licitatie, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat selecteaza persoanele care dispun de licenta pentru activitatea respectiva, încheie cu ele contracte si le repartizeaza materialele pentru evaluare. Plata serviciilor prestate de aceste persoane nu poate depasi 10% din mijloacele banesti obtinute din comercializarea bunurilor sechestrate;

Bunurile sechestrate se comercializeaza la licitatia cu strigare. Daca la licitatia cu strigare nu s-a înscris nici un participant sau daca bunurile nu au putut fi comercializate, organul fiscal, în termen de 30 de zile de la data expirarii termenului de înscriere la licitatia la care nu s-a înscris nici un participant sau de la efectuarea licitatiei, va anunta o licitatie cu reducere;

În cazul înscrierii unui singur participant la licitatia cu strigare, comercializarea se efectueaza în baza de contract încheiat cu organul fiscal la un pret care sa nu fie mai mic decît pretul initial, iar la licitatia cu reducere comercializarea se efectueaza în baza unui contract similar la un pret redus cu cel mult 10% fata de pretul initial;

Comercializarea terenurilor pe care sînt amplasate bazine de apa închise, cladiri, constructii, instalatii si alte obiective, care nu pot fi mutate fara a se cauza pierderi directe destinatiei lor si terenului aferent necesar utilizarii lor normale, se efectueaza în conformitate cu legislatia;

Expertiza, evaluarea si comercializarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului care fac parte din fondurile fixe ale întreprinderilor si ale altor obiecte cuprinse în programul de privatizare în care statul detine mai mult de o patrime din capitalul social se organizeaza de catre Agentia Proprietatii Publice de pe lînga Ministerul Economiei, în modul stabilit pentru privatizarea patrimoniului public;

Comercializarea valorilor mobiliare sechestrate se efectueaza în conformitate cu reglementarile legale privind circulatia valorilor mobiliare si cu o instructiune aprobata de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat si de Comisia Nationala a VPietei Financiare, fara plata acontului;

Bunurile sechestrate calificate drept marfuri bursiere se comercializeaza prin intermediul Bursei de marfuri în modul stabilit de Guvern;

Cu cel putin 3 zile înainte de licitatie, contribuabilului i se permite sa comercializeze bunurile sechestrate la un pret care sa nu fie mai mic decît pretul initial de comercializare stabilit de organul fiscal, cu conditia virarii sau varsarii sumelor mijloacelor obtinute direct în contul stingerii obligatiei fiscale si al recuperarii cheltuielilor de executare silita;

Din mijloacele obtinute din comercializarea bunurilor sechestrate se efectueaza succesiv recuperarea cheltuielilor de executare silita, plata restantelor la bugetele respective, în modul stabilit de prezentul cod, a impozitelor si taxelor aferente comercializarii bunurilor sechestrate, al caror termen de plata este stabilit pîna la sau la data comercializarii lor. Mijloacele banesti se vireaza sau se varsa la buget, eludîndu-se contul bancar al contribuabilului sau al debitorului acestuia. În ordinul de plata se indica în calitate de platitor cumparatorul, de beneficiar – bugetul respectiv, iar la destinatia platii se indica, cu referinta la prezentul cod, în contul carui contribuabil se efectueaza viramentul. Excedentul se ramburseaza contribuabilului;

Neasigurarea integritatii bunurilor sechestrate, înstrainarea, substituirea, tainuirea, deteriorarea, decompletarea sau folosirea lor atrag raspunderea stabilita de legislatie. Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu functie de raspundere sau persoana la care s-au pastrat bunurile sechestrate nu poarta raspundere pentru pierderile suportate în limitele normelor de perisabilitate si în urma pieirii fortuite a bunurilor;

Pentru contribuabil, comercializarea de catre organul fiscal a bunurilor sechestrate înseamna desfacerea si livrarea de marfuri cu toate consecintele ce decurg din aceste operatiuni, inclusiv cu eliberarea obligatorie a facturii fiscale, cu calcularea si plata posibilelor impozite si taxe aferente;

Daca la licitatia cu reducere nu s-a înscris nici un participant sau daca bunurile nu au putut fi comercializate, organul fiscal, în termen de 30 de zile de la data expirarii termenului de înscriere la licitatia la care nu s-a înscris nici un participant sau de la efectuarea licitatiei, va anunta o licitatie repetata. Daca si de data aceasta nu se înscrie nici un participant sau daca bunurile nu sînt vîndute, organul fiscal va ridica sechestrul de pe bunurile necomercializate;

Comercializarea bunurilor sechestrate a caror valoare, conform actului de sechestru, constituie mai putin de 10000 lei (cu exceptia mijloacelor de transport, a imobilului, a valorilor mobiliare, a bunurilor calificate drept marfuri bursiere cu valoarea lotului mai mare de 10000 lei) se efectueaza prin intermediul unitatilor comerciale. Modul de ridicare, predare, evaluare, comercializare a patrimoniului mentionat si de varsare la buget a sumelor încasate se stabileste prin instructiunea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

24


RIDICAREA BUNURILOR Dupa semnarea contractului de vînzare-cumparare, organul fiscal va ridica bunurile sechestrate

spre a le remite cumparatorului. Bunurile supuse accizelor se ridica cu conditia achitarii accizului în conformitate cu legislatia fiscala. Din momentul semnarii actului de ridicare a bunurilor sechestrate, dreptul de proprietate asupra acestora trece la cumparator, iar cheltuielile de pastrare si de transportare a bunurilor, de perfectare a titlurilor de proprietate le suporta noul proprietar;

În cazul în care contribuabilul sau participantii la licitatie contesta rezultatele acesteia din motivul încalcarii procedurii de înscriere sau de desfasurare, bunurile sechestrate nu se vor ridica. În astfel de situatii, ridicarea bunurilor se opereaza dupa solutionarea litigiilor. Daca, dupa ridicarea bunurilor, rezultatele licitatiei sînt, cumparatorul este obligat sa restituie acele bunuri;

Tranzactiile în urma carora bunurile sechestrate au fost înstrainate fara acordul scris al autoritatii fiscale pot fi declarate nule de instanta judecatoreasca din momentul încheierii lor. Raspunderea pentru pierderile suportate de acestea o poarta contribuabilul sau persoana care a înstrainat bunurile sau a decis înstrainarea lor;

Ridicarea bunurilor sechestrate se efectueaza în prezenta contribuabilului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu functie de raspundere si a cumparatorului (a reprezentantului acestuia). În cazul absentei nemotivate a contribuabilului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu functie de raspundere, ridicarea bunurilor se efectueaza în prezenta a 2 martori asistenti. În cazul împiedicarii actiunilor de ridicare a bunurilor, organul fiscal va efectua ridicarea lor fortata;

Daca se constata lipsa, substituirea sau degradarea calitativa a unor bunuri din lista bunurilor sechestrate, organul fiscal este obligat sa remita organelor de urmarire penala materialele de rigoare, exceptie facînd situatiile în care substituirea sau degradarea bunurilor este neînsemnata si cumparatorul le-a acceptat la pretul din contractul de vînzare-cumparare;

Daca bunurile unui contribuabil au fost vîndute mai multor cumparatori, ridicarea lor se va face separat pentru fiecare comparator;

Asupra faptului ridicarii bunurilor sechestrate se va întocmi, în 3 exemplare, un act de un model stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Al treilea exemplar se remite, contra semnatura, contribuabilului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu functie de raspundere, al doilea exemplar – cumparatorului, iar primul exemplar va ramîne la organul fiscal care a ridicat bunurile;

În timpul ridicarii bunurilor sechestrate sau în cel mult 24 de ore dupa semnarea actului de ridicare, contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu functie de raspundere sînt obligati sa remita organului fiscal sau nemijlocit cumparatorului toate documentele referitoare la bunurile ridicate daca aceste documente nu au fost ridicate de organul fiscal o data cu sechestrarea bunurilor;

În temeiul actului de ridicare a bunurilor sechestrate, contribuabilul efectueaza înregistrarile contabile în legatura cu comercializarea lor;

În temeiul contractului de vînzare-cumparare, al actului de ridicare a bunurilor sechestrate si al certificatului de achitare integrala eliberat de organul fiscal, cumparatorul înregistreaza la organele de resort, în cazurile prevazute de legislatie, bunurile ridicate. Cumparatorul poate folosi bunurile si pîna la înregistrare (cu exceptia scoaterii lor din Republica Moldova) în baza contractului de vînzare-cumparare si a actului de ridicare. Dupa expirarea termenului de plata stabilit în contractul de vînzare-cumparare, bunurile nu vor mai putea fi folosite în baza documentelor mentionate.

URMĂRIREA DATORIEI DEBITOARE Urmarirea datoriei debitoare de la persoane care au sediu în Republica Moldova se face în baza

listei debitorilor, prezentate de contribuabil, sau a altor informatii de care dispune organul fiscal. În conformitate cu tratatele internationale la care Republica Moldova este parte, pot fi urmarite datoriile debitoare de la persoane din strainatate, precum si de la debitorii autohtoni în beneficiul contribuabililor straini;

Urmarirea datoriei debitoare se efectueaza si atunci cînd însusi debitorul are restante; Pentru urmarirea datoriei debitoare, contribuabilul este obligat sa prezinte organului fiscal lista

debitorilor, semnata de el (de reprezentantul sau), de persoana sa cu functie de raspundere. La cererea organului fiscal, datele din lista sînt confirmate documentar;

În baza datelor furnizate de contribuabil, organul fiscal verifica daca datoriile debitoare au devenit scadente si daca contribuabilul are dreptul sa ceara plata lor. În cazul în care dreptul de a

25


cere plata este confirmat, organul fiscal remite debitorului somatia ca, la data primirii ei, asupra sumelor pe care el le datoreaza contribuabilului s-a aplicat sechestru în cuantumul obligatiei fiscale a acestuia si ca debitorul este obligat sa stinga obligatia fiscal;

Persoana care a primit somatia este obligata ca, în termen de 10 zile lucratoare, sa confirme sau sa infirme, partial ori total, datoria debitoare a contribuabilului indicata în somatie. Daca datoria este infirmata, la scrisoare se anexeaza copiile de pe documentele de rigoare;

Daca suma datoriei debitoare a contribuabilului a fost confirmata sau daca ea a fost infirmata fara anexarea documentelor de rigoare, precum si daca, la expirarea a 10 zile lucratoare de la primirea somatiei, nu i s-a raspuns organului fiscal, aceasta are dreptul sa aplice debitorului, în modul corespunzator, modalitatile de executare silita a obligatiei fiscale.

IMPOSIBILITATEA EXECUTARII SILITE A OBLIGAŢIEI FISCALE Executarea silita a obligatiei fiscale se considera imposibila daca:

o Persoana lichidata nu are succesor;o Persoana care desfasoara activitate de întreprinzator este declarata insolvabila si nu dispune

de bunuri;o Persoana fizica ce nu este subiect al activitatii de întreprinzator nu poseda bunuri care ar

putea fi sechestrate conform prezentului capitol;o Persoana fizica ce nu este subiect al activitatii de întreprinzator si-a parasit domiciliul, nu

poate fi gasita si nu are bunuri care ar putea fi sechestrate conform prezentului capitol;o Persoana fizica a decedat si nu exista alte persoane obligate prin lege sa-i stinga obligatia

fiscal; Suma obligatiei fiscale a carei executare silita este imposibila, precum si suma obligatiilor fiscale

stinse prin scadere sînt luate la o evidenta speciala, în modul stabilit de Guvern, pîna la expirarea termenului de prescriptie.

EVIDENŢA ACŢIUNILOR DE EXECUTARE SILITĂ A OBLIGAŢIEI FISCALE Evidenta actiunilor de executare silita a obligatiei fiscale o tine organul fiscal în modul stabilit; În ziua semnarii sau cel tîrziu în ziua lucratoare imediat urmatoare acesteia, actele ce confirma

actiunile de executare silita a obligatiei fiscale se înscriu la organul fiscal în registre speciale de evidenta, tinute manual sau computerizat, de un model stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat;

În dosarul contribuabilului caruia i s-a aplicat executarea silita a obligatiei fiscale, se pastreaza hotarîrea organului fiscal despre executarea silita, ordinele incaso, actul de sechestru, procesul-verbal privind rezultatele licitatiei, contractul de vînzare-cumparare, corespondenta cu contribuabilul si cu alte persoane, alte documente referitoare la caz.

26


SUBIECTUL 10:DUBLA IMPUNERE FISCALĂ INTERNAŢIONALĂ ŞI CRITERII DE EVITARE A DUBLEI IMPUNERI

D.I.I. = fenomen prin care aceeaşi masă impozabilă este impusă în 2 state diferite; Are efecte negative asupra liberei circulaţii a capitalurilor şi asupra desfăşurării activităţii

economico-sociale.

MĂSURI ÎMPOTRIVA D.I. Măsurile unilaterale au ca scop atragerea de capital din V provenite din afară fără a fi impuse

(de obicei, nu au efectul scontat → se recurge la înţelegerile între state); Înţelegerile bilaterale şi multilaterale între state stabilesc materia impozabilă, competenţa

fiecărui stat şi modalităţile de percepere.

CRITERIILE PENTRU EVITAREA D.I. C. spaţial = spaţiul naţional, suveranitatea fiscală a fiecărui stat, la teritoriul statului; C. temporal = perioada pentru care se procedează la evitarea D.I., perioadă care trebuie să fie

aceeaşi; C. rezidenţei:

P.J. - rezidenţa se stabileşte în funcţie sediul social declarat la FISC; P.F. - rezidenţa se stabileşte în funcţie de domiciu; în cazul în care P.F. deţine mai multe

domicilii, rezidenţa va fi domiciliul în care P.F. îşi petrece cel mai mult timp; Cetăţenia; Naţionalitatea - dacă cetăţeanul este apatrid, atunci organele fiscale din ţările unde acesta a

realizat V se vor pune de acord, pe baza Declaraţiilor contribuabilului.! Contribuabilul care a obţinut V în străinătate, îşi va justifica V realizat şi plata I în străinătate pe baza unui Certificat fiscal obţinut de la organul fiscal din străinătate/pe baza unui Certificat de la plătitorul de V emis de organul fiscal !

SOLUŢII CONCRETE DE EVITARE A D.I. = convenţii între state cu privire la: Salarii; Indemnizaţii:

o Jetoane (I ale membrilor C.A., care nu fac parte din conducerea executivă a societăţii);o Tantiene (I primite de membrii C.A.);

Premii; V din: dividende, chirii, rente;

Se impun în statele de provenienţă şi se regularizează în statele de destinaţie; V din spectacole - se impun la sursă, în ţara de origine, unde a avut loc spectacolul; V din dobânzi, redevenţe - sunt impozitate parţial în ţara de origine şi parţial în ţara de

destinaţie; V din practica profesiunilor libere - sunt impozitate în ţara unde desfăşoară activitatea

respectivă.

PROCEDEE TEHNICE DE EVITARE A D.I. Scutirea progresivă - presupune că pentru determinarea bazei impozabile şi a cotei I sunt luate

în considerare V realizate în străinătate, cotă a I care apoi se aplică doar asupra V realizate în ţara de rezidenţă;

Scutirea totală - presupune că pentru determinarea bazei impozabile în ţara de rezidenţă nu se iau în calcul V realizate în străinătate;

Creditarea obişnuită - presupune că I plătite în străinătate se recunosc în ţara de rezidenţă, dar numai până la nivelul cât s-ar fi datorat în ţara de rezidenţă pentru V respectiv;

Creditarea totală - presupune că I plătite în străinătate sunt recunoscute în totalitate în ţara de rezidenţă.

! Legislaţia fiscală din România a consacrat procedeul creditării obişnuite sub forma creditului fiscal extern, atât pentru V obţinute de P.F., cât şi pentru cele obţinute de P.J. !

SUBIECTUL 11:

27


EVAZIUNEA FISCALĂ: CONŢINUT, FORME, PREVEDERILE LEGII 24/2005

Formele de eludare a impozitului sunt:Repercursiunea fiscală;Evaziunea fiscală.

1. REPERCURSIUNEA FISCALĂ = fenomenul de transmitere a sarcinii fiscale de la plătitorul I la alte PF/PJ.

CĂILE DE REALIZARE A R.F.Prin includerea impozitului în preţul mărfurilor vândute - caz în care are loc o translaţie a I de la vânzător la cumpărător;Prin cumpărarea de materii prime şi materiale la preţuri cu mult mai mici decât cele normale existente pe piaţă - caz în care are loc o translaţie a I de la cumpărător la vânzător.

FORMELE R.F. R.F. simplă - apare atunci când transferul I de la plătitor la suportator se face o singură dată, ceea

ce presupune că suportatorul este o persoană care nu mai are posibilitatea să mai transfere asupra cuiva I ce l-a suportat (cumpărarea de bunuri de consum);

R.F. în trepte - I este repercutat de mai multe ori, până când suportatorul este un cumpărător şi râmăne să suporte definitiv I respectiv (I funciar plătit de proprietarul pământului pe care l-a închiriat unui antreprenor care a construit pe el şi ar trebui să suporte I, dar el are posibilitatea să transfere I prin chirie, asupra antreprenorului).

R.F. OFICIALĂ/NEOFICIALĂ R.F. oficială - apare în cazul I indirecte, când I sunt plătite de agenţii economici şi suportate de

ultimii consumatori; R.F. neoficială - apare în cazul I directe, când sarcina fiscală este transferată fără a fi prevăzută de

lege (I pe chirii).

2. EVAZIUNEA FISCALĂ = fenomen fiscal finalizat cu neplata I către bugetul public, concretizat în nedeclararea masei impozabile şi neplata I.

FORMELE E.F. E.F. frauduloasă = contribuabilii încalcă prevederile legale cu privire la impunere, declarând fals

sau nedeclarând anumite sume de V; Se realizează cu încălcarea legii; Forme:

o Întocmirea de declaraţii false;o Întocmirea de documente de plăţi fictive;o Alcătuirea registrelor contabile nereale;o Nedeclararea masei impozabile;o Declararea de V impozabile inferioare celor reale;o Registru de evidenţă dublă: un exemplar real, altul fictiv;o Vânzări făcute fără Factură (economie subterană);o Falsificarea Bilanţului contabil;o Preţurile de transfer = mărfuri vândute de la o firmă la o alta, cu serii diferite, dintre

care unele având de regulă destinaţie cu sediul în aşa-zisele „paradisuri fiscale” (Monaco, Cipru, Irlanda, Hawai, Lichtenstein);

E.F.F. este echivalentă cu contravenţie/infracţiune, în funcţie de gravitate fiind clasată ca fiind faptă civilă/penală, aspru pedepsită de lege (E.F.F. este reglementată în România de Legea 241/2005).

E.F. nefrauduloasă = presupune interpretarea favorabilă de către contribuabil a legii fiscale (care a fost astfel concepută, încât să permită interpretarea); Nu se realizează cu încălcarea legii, ci cu încălcarea principiului universalităţii al

impunerii; Forme:

28


o Constituirea fondurilor de amortizare/rezervă într-un cuantum mai mare decât cel care se justifică d.p.v. economic, micşorând astfel V impozabil;

o Asocierile de familie - impunerea separată a acestora, repartizarea V pe fiecare asociat ducând la micşorarea sarcinilor fiscale;

o Folosirea în anumite limite a procedurilor legale cu privire la donaţiile filantropice, indiferent dacă au avut loc/nu, ceea ce duce la sustragerea unei părţi din V realizate de la impunere;

o Scăderea din V impozabil a C de protocol, reclamă şi publicitate, indiferent dacă au fost efectuate sau nu.

! Dacă în cazul E.F. statul pierde, în cazul R.F. statul nu pierde, doar că repartiţia oficială a sarcinii fiscale se modifică !

SUBIECTUL 12:GRADUL DE FISCALITATE/RATA FISCALITĂŢII

RATA PRESIUNII FISCALE/RATA PRELEVĂRILOR OBLIGATORII Este egală cu raportul dintre ansamblul impozitelor i contribuș țiilor sociale efectiv încasate de

administrația publică i PIB;ș Acest indicator permite realizarea unor comparații între state, deoarece nu este indiferentă

ponderea respectivelor impozite i contribuș țiilor sociale în finanțarea securității sociale asigurată de către puterea publică;

Acest indicator are o accepțiune dublă:a. În sens larg, gradul de fiscalitate (sau rata presiunii fiscale) la nivel macroeconomic poate fi

exprimat ca raport între încasările la buget sub forma impozitelor şi contribuţiilor sociale, pe de o parte, şi P.I.B., pe de altă parte;

b. În sens restrâns, gradul de fiscalitate se reflectă prin raportul procentual dintre încasările la buget sub forma impozitelor şi P.I.B;

În practică, se întâlnesc şi alţi indicatori de măsurare a gradului de fiscalitate, printre care:o Rata fiscalităţii consolidate, care elimină anumite prelevări cu scopul de a determina mai

exact partea de venituri fiscale destinată finanţării activităţii administraţiilor publice;o Rata fiscalităţii nete, care elimină din prelevările obligatorii partea redistribuită direct

agenţilor economici şi persoanelor fizice, în special sub forma subvenţiilor pentru întreprinderi şi a prestaţiilor sociale pentru familii.

La nivelul agentului economic, problema fiscalităţii trebuie analizată atât prin prisma ponderii prelevărilor obligatorii în valoarea adăugată, cât şi în funcţie de structura prelevărilor obligatorii (impozitul pe profit, contribuţia pentru asigurările sociale, contribuţia pentru şomaj, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport etc.);

Între nivelul presiunii fiscale şi activitatea economică există o strânsă legătură, şi anume: o fiscalitate ridicată determină reducerea activităţii de producţie şi de investiţii a agenţilor economici, reducerea cererii de mărfuri şi servicii, frânarea creşterii economice. Dimpotrivă, o fiscalitate moderată impulsionează activitatea de producţie, investiţiile, cererea de mărfuri şi servicii, stimulează creşterea economică.

29


SUBIECTUL 13:IMPOZITUL PE VENITUL PF: MODALITĂŢI DE IMPUNERE.

Modalităţile de impunere

1. În funcţie de conţinutul şi aşezarea impozitului a) I. separată = impunerea se realizează distinct, pentru fiecare tip de V în parte;b) I. globală = impunerea la sfârşit de an a tuturor veniturilor realizate în anul respectiv;c) I. combinată = impunerea este separată în timpul anului, urmând ca apoi V să fie impuse cumulat

la sfârşitul anului.

2. În funcţie de subiectul impunerii a) I. individuală = subiectul I este persoana/individul propriului V;b) I. familială = impunerea per total a V căminului fiscal.

Contribuabili - Art. 39 P.F. rezidente, pentru V obţinute în ţară şi străinătate; P.F. nerezidente care desfăşoară o activitate independentă (prin intermediul unui sediu

permanent în România) şi activităţi dependente în România.

Bază impozabilă = obiectul I = venit net impozabil (diferă pe cele 9 categorii de V supuse acestui tip de I) Regula de bază a calcului venitul net impozabil: VNI = Venit Brut - Deduceri Fiscale Deduceri fiscale = sume fixe sub forma V neimpozabil: contribuţii sociale, cheltuieli, cotă parte V.

Sferă cuprindere - Art. 411. V din activităţi independente;2. V din salarii;3. V din cedarea folosinţei bunurilor (chirii);4. V din investiţii;5. V din pensii;6. V din activităţi agricole;7. V din premii şi jocuri de noroc;8. V din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal;9. V din alte surse.

SUBIECTUL 16:IMPUNEREA CELOR 9 CATEGORII DE VENIT OBŢINUTE DE P.F.

IMPUNEREA V DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE (16%)

Definire - Art. 46-(1) Venituri sub forma beneficiilor comerciale obţinute din - Art. 46-(2):

o Venituri din fapte de comerţ ale contribuabililor ;o Venituri din prestări servicii (altele decât cele menţionate la veniturile din profesii libere) ;o Venituri din practicarea unei meserii.

Veniturile din profesii libere - Venituri obţinute din exercitarea profesiilor desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii - Art. 46-(3):o Profesii medicale ;o Avocat ; o Notar ;o Auditor financiar ;o Consultant fiscal ;o Expert contabil ;o Contabil autorizat ;o Consultant de plasament în valori mobiliare ;o Arhitect ;o Alte profesii reglementate.

30


Veniturile din cedarea drepturilor de proprietate intelectuală provenite din - Art. 46-(4)o Brevete de invenţie ;o Desene şi modele ;o Mostre ;o Mărci de fabrică şi de comerţ ;o Procedee tehnice ;o Know-how ;o Drepturi de autor ;o Drepturi conexe dreptului de autor .

! P.F. care obţin primele 2 categorii de V, sunt P.F. autorizate, în timp ce P.F. care obţin cea de-a 3-a categorie de V nu trebuie să fie autorizate !

Baza de impozitare

1. V.A.I. ale P.F.A pot fi evaluate: În sistem real; Pe bază de norme de V.

a) Evaluarea în sistem real - Art. 48(1) = se face pe baza evidenţei contabile în partidă simplă (nu se foloseşte procedeul dublei înregistrări, ci al simplei înregistrări), ce presupune întocmirea unui Registru de încasări şi plăţi, pe baza căruia se va declara V net impozabil :

VNI = VB - CDFVNI = VB - CT + CNF

VNI = Venit net impozabil = Rezultat fiscalVB = Venit brut = V încasateCT = Cheltuieli totale = CDF şi CNFCDF (deduse total/limitat) = Cheltuieli deductibile fiscal = C aferente V realizateCNF = Cheltuieli nedeductibile fiscal = C realizate şi înregistrate, dar nerecunoscute de legea fiscală

CDF trebuie să îndeplinească o serie de condiţii pentru a putea fi deduse - Art. 48(4) Să fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării V, justificate prin

documente ; Să fie cuprinse în C exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite ; Să respecte regulile privind amortizarea.

CDF limitat - Art. 48(5): C de sponsorizare, mecenat, C pentru acordarea de burse private în limita unei cote de 5% din

baza de calcul ; C de protocol în limita unei cote de 2% din baza de calcul ; C cu indemnizaţia plătită pe perioada delegării şi detaşării în interese de servici, în altă

localitate/ţară/străinătate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice ; C sociale în limita de până la 2% din fondul de salarii realizat anual ; Pierderi privind bunurile perisabile în limitele prevăzute de actele normative în materie ; C privind tichetele de masă acordate de angajatori ; Contribuţii efectuate în numele angajaţilor la fonduri de pensii facultative, în limita a

echivalentului de 400€/persoană anual ; Prima de asigurare voluntară de sănătate, în limita a echivalentului de 250€/persoană anual ; Cotizaţii plătite la asociaţiile profesionale în limita a 2% din baza de calcul.

CNF - Art. 48(7) Sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familei sale ; C corespunzătoare V neimpozabile ale căror surse se află pe teritoriul României sau în

străinătate ; C cu prime de asigurare ; Donaţii de orice fel ; Amenzi, confiscări, dobânzi, penalităţi de întârziere ; Rate aferente creditelor angajate ;

31


C privind bunurile constatate lipsă din gestiune/degradate şi neimputabile; Sumele/valoarea bunurilor confiscate.

b) Evaluarea pe bază de norme de V - Art. 49(2),(3) - Presupune elaborarea normelor de V, de către Ministerul Finanţelor Publice, Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice având obligaţia de a stabili şi publica aceste norme, până la 1 ianuarie a anului în care urmează a se aplica normele respective -

2. V.N.I. ale P.F. care realizează V din cedarea drepturilor de proprietate intelectuală se stabileşte prin scăderea din VB a unei CDF de 40% din VB, respectiv de 50% din VB în cazul V provenind din crearea unor lucrări de artă monumentală, iar ceea ce rămâne se impune la sursă cu o cotă de 16% - Art. 50(1),(2).

Termen de plată - V din activităţi independente (cu excepţia celor impuse la sursă) vor fi supuse impozitării şi plătite trimestrial, pe baza unei declaraţii anticipate, urmând ca la sfârşitul anului să se realizeze regularizarea I prin Declaraţia 202 “Declaraţia specială privind V din activităţi independente”. → I plată la sfârşit de an = I final datorat - Plăţi anticipate

IMPUNEREA V DIN SALARII (16%)

Definire - Art. 55-(1),(2) - Sunt considerate V din salarii, toate V în bani şi/sau în natură, inclusiv: sporuri, prime sau indemnizaţii obţinute de o P.F. ce desfăşoară o activitate, în baza unui Contract individual de muncă.

Baza de impozitare - Art. 57(2a): VNI = VB - DF - DP VNI = Venit net impozabil;VB = Venit brut = salar tarifar lunar + sporuri + prime + indemnizaţiiDF = Deduceri fiscale = contribuţii obligatorii aferente unei luni (CAS - 10,5% ; CASS - 5,5% ; CFS - 0,5%) + Contribuţia la fondurile de pensii ocupaţionale (în limita a echivalentului de 200€) + Cotizaţia sindicală DP = Deducere personală se acordă astfel :

Pentru P.F. care realizeză BR lunar din salarii de până la 1.000 lei inclusiv : Fără persoane în întreţinere = 250 lei ; 1 persoană în întreţinere = 350 lei ; 2 persoane în întreţinere = 450 lei ; 3 persoane în întreţinere = 550 lei ; 4/mai multe persoane în întreţinere = 650 lei ;

! Condiţiile pentru ca o persoană să fie considerată în întreţinere sunt : Persoana în cauză să fie la şcoală ; Să nu aibă V de peste 250 lei ; Să nu deţină terenuri agricole de peste 1 Ha (la şes) şi de peste 2 Ha (la deal).

Pentru P.F. care realizeză BR lunar din salarii între 1.000, 01 - 3.000 lei inclusiv, DF este degresivă :

Pentru P.F. care realizeză BR lunar din salarii de peste 3.000 lei, DF = 0 lei.Câştig net = VB - VNI - I

! Informaţiile referitoare la calculul I pe V din salarii sunt cuprinse în Fişele fiscale, întocmite obligatoriu de către angajator în 3 exemplare: 1 exemplar îl păstrează, iar câte 1 exemplar îl va distribui organului fiscal competent şi angajatului ! - Art. 59(1),(2).

Termen de plată - Art. 58 - Plătitorii de salarii şi V asimilate salariilor au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira I aferent V din salarii ale fiecărei luni la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care plătesc aceste V; → I astfel plătit este de tip final = se regularizează la sfârşitul fiecărui an.

IMPUNEREA V DIN CEDAREA FOLOSINŢEI BUNURILOR (16%)

Definire - Art. 61 - V cedarea folosinţei bunurilor sunt V, în bani şi/sau natură, provenind din cedarea folosinţei bunurilor imobile, obţinute de către proprietar, uzufructar/alt deţinător legal, altele decât V din activităţi independente.

32


Baza de impozitare - Art. 62(2): VNI = VB - CD (25% din VB)

Termen de plată - V din cedarea folosinţei bunurilor vor fi supuse impozitării şi plătite trimestrial, pe baza unei declaraţii anticipate, urmând ca la sfârşitul anului să se realizeze regularizarea I prin Declaraţia 206 „Declaraţia specială privind cedarea folosinţei bunurilor”.

IMPUNEREA V DIN INVESTIŢII (1%, 16%)

Definire - Art. 65-(1) - Veniturile din investiţii cuprind : Venituri din dividende ; Venituri impozabile din dobânzi ; Câştiguri din transferul titlurilor de valoare; Venituri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen şi alte operaţiuni similare ; Venituri din lichidarea unei persoane juridice.

Baza de impozitare - Art. 66-(5): CNA = C - P CNA = Câştig net anual ;C = Câştiguri înregistrate în cursul anului ;P = Pierderi înregistrate în cursul anului .

Cotă de impunere şi termen de plată

1. Veniturile din dividende - Art. 67(1) : Se reţin la sursă (16%) ; Obligaţia calculării şi reţinerii I revine PJ, odată cu plata dividendelor către acţionari/asociaţi; Termenul de virare I este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata.

2. V sub formă de dobânzi - Art. 67(2) : Se reţin la sursă (1% şi 16%) ; Obligaţia calculării şi reţinerii I revine plătitorului de astfel de V; Termenul de virare I este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării.

3. Câştiguri din transferul titlurilor de valoare - Art. 67(3a) : Se reţin la sursă (1% şi 16%) - I reprezintă plată anticipată; Obligaţia calculării, reţinerii şi virării I revine societăţii de administrare a investiţiilor; Termenul de virare I este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei care a fost reţinut.

4. Venituri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni similare - Art. 67(3c) : Se reţin la sursă (1%) - I reprezintă plată anticipată; Obligaţia calculării, reţinerii şi virării I revine intermediarilor; Termenul de virare I este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei care a fost reţinut.

5. Venituri din lichidarea unei persoane juridice - Art. 67(3d) : Se reţin la sursă (16%) - I final; Obligaţia calculării, reţinerii şi virării I revine PJ ; Termenul de virare I este până la data depunerii situaţiei financiare finale (întocmită de

lichidatori) la Oficiul Registrului Comerţului.! Lichidarea presupune : inventarierea Activului şi Pasivului patrimonial, actualizarea la zi a acestora şi acoperirea datoriei din Active !

IMPUNEREA V DIN PENSII (16%)

Definire - Art. 68 - Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la findurile înfiinţate din contribuţiile sociale obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative şi cele finanţate de la bugetul de stat.

Baza de impozitare - Se impun doar V din pensii ce depăşesc suma de 1.000 lei, astfel :Art. 69: VI = VP - SN (1.000 lei) VI = Venit impozabil ;

33


VP = Venituri din pensii ;SN = Sumă neimpozabilă.

Termen de plată - Art. 70(3) - Termenul de virare I (se reţin la sursă - I final) este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei care se face plata.

IMPUNEREA V DIN ACTIVITĂŢI AGRICOLE (16%)

Definire - Art. 71 - Veniturile din activităţi agricole sunt venituri din următoarele activităţi : Cultivarea şi valorificarea florilor, legumelor şi zarzavaturilor, în sere şi solarii special destinate

acestor scopuri şi/sau în sistem irigat; Cultivarea şi valorificarea arbuştilor, plantelor decorative şi ciupercilor; Exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole, precum şi altele asemenea ; Valorificarea produselor agricole obţinute după recoltare, în stare naturală, de pe ternurilor

agricole proprietate privată sau luate în arendă, către unităţi specializate pentru colectare, unităţi de procesare industrială sau către alte unităţi, pentru utilizare ca atare.

Baza de impozitare a) VN dintr-o activitate agricolă se stabileşte pe bază de norme de V - Art. 72(1) - Normele de V se

stabilesc de către Direcţiile Teritoriale de Specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, se aprobă de DGFP teritoriale ale MFP. Normele de V se stabilesc, avizează şi se publică până cel târziu la data de 31 mai a anului pentru care se aplică acestea ;

b) Contribuabilul care desfăşoară o activitate agricolă poate opta şi pentru stabilirea VN în sistem real pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă - Art. 73(1).

Termen de plată a) În cazul în care V se determină pe baza normelor de V (I final) - Art. 74(2): Orice contribuabil care desfăşoară o activitate agricolă are obligaţia de a depune anual o

declaraţie de venit la organul fiscal competent, până la data de 15 mai inclusiv a anului fiscal; În cazul activităţii desfăşurate după data de 15 mai, declaraţia de venit se depune în termen de

15 zile inclusiv de la data începerii desfăşurării activităţii;b) În cazul în care V se determină în sistem real - Art. 74(3): contribuabilul care obţine V din

activităţi agricole are obligaţia de a efectua plăţi anticipate aferente acestor V, urmând a fi regularizate de organul fiscal competent, care va emite o decizie de impunere anuală.

IMPUNEREA V DIN PREMII ŞI JOCURI DE NOROC (16%, 20%, 25%)

Definire Veniturile din premii cuprind - Art. 75(1):

Veniturile din concursuri (altele decât premiile, primele şi indemnizaţiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti, în vederea realizării obiectivelor de înaltă performanţă);

Veniturile din promovarea produselor/serviciilor ca urmare a practicilor comerciale, potrivit legii;

Veniturile din jocuri de noroc cuprind câştigurile realizate ca urmare a participării la jocuri de noroc, inclusiv cele de tip jack-pot, definite conform normelor metodologice - Art. 75(2).

Baza de impozitare - Art. 76: VNI = VPJN - VNVNI = Venit net impozabil;VPJN = Venit din premii/jocuri de noroc ;VN = Venit neimpozabil.

Cotă de impunerea) Veniturile sub formă de premii se impun cu o cotă de 16% aplicată asupra venitului net realizat

din fiecare premiu - Art. 77(1);b) Veniturile din jocuri de noroc - Art. 77(2) :

o Se impun cu o cotă de 20% aplicată asupra venitului net realizat într-o zi de acelaşi plătitor şi care nu depăşeşte cuantumul de 10.000 lei ;

34


o Se impun cu o cotă de 25% aplicată asupra venitului net realizat într-o zi de acelaşi plătitor şi care depăşeşte cuantumul de 10.000 lei inclusiv.

Termen de plată - Art. 77(6) - Termenul de virare al impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.

IMPUNEREA V DIN TRANSFERUL PROPRIETĂŢILOR IMOBILIARE DIN PATRIMONIUL PERSONAL

Definire - Art. 771(1) - Veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal se referă la transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii.

Baza de impozitare - Art. 771(4) - Baza de impozitare a veniturilor din veniturilor din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal o reprezintă valoare declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale.

Cota de impozitarea) Art - 771(1a) - Pentru construcţiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum şi pentru

precum terenurile de orice fel fără construcţii, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv, cota de impunere este de : 3% pentru valori de până la 200.000 lei inclusiv ; 6.000 lei + 2% calculat la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv, pentru valori de peste 200.000

lei;b) Art - 771(1b) - Pentru construcţiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum şi pentru

precum terenurile de orice fel fără construcţii, dobândite la o dată mai mare de 3 ani, cota de impunere este de : 2% pentru valori de până la 200.000 lei inclusiv ; 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv, pentru valori de peste 200.000

lei.

Termenul de plată - Art. 771(6) - Termenul de virare al impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.

IMPUNEREA V DIN ALTE SURSE (16%)

Definire - Art. 78(1) - Veniturile din alte surse se referă la : Prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate, în

cadrul unei activităţi pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relaţie generatoare de venituri din salarii ;

Câştiguri primite de la societăţile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părţi cu ocazia tragerilor de amortizare ;

Venituri primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferenţelor de preţ pentru anumite bunuri, servicii şi alte drepturi, foşti salariaţi, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi spaciale ;

Venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial ; Venituri primite de persoanele fizice din activităţi desfăşurate pe baza contractelor/convenţiilor

civile, încheiate potrivit Codului Civil, altele decât veniturile impozabile din activităţi independente.

Baza impozabilă - Art. 84 - Baza de impozitare a veniturilor alte surse o reprezintă venitul brut realizat.

Termenul de plată - Art. 79(3) - Termenul de virare al impozitului (se reţine la sursă - I final) este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.

35


SUBIECTUL 19 : IMPOZITUL PE PROFITUL SOCIETĂŢILOR

Contribuabili - Art. 13 PJ rezidente ; PJ străine care desfăşoară o activitate prin intermediul unui sediu permanent în România; PJ străine şi PF nerezidente care desfăşoară activitate în România într-o asociere fără

personalitate juridică; PJ străine care realizează V din/sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România saun

din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o PJ română; PF rezidente asociate cu PJ române, pentru V realizate în România şi străinătate din asocieri fără

personalitate juridică.

Bază de impozitare - Art. 19(1): PI = RNC + CNF - DFPI = Profit anual impozabil;RNC = Rezultat net contabil = V - C = Sold final creditor cont 121 CNF - Art.21(4) = Cheltuieli nedeductibile fiscal

C cu impozitul datorat; C cu amenzi, penalităţi; C privind bunuri de natura stocurilor/a activelor corporale constatate lipsă din

gestiune/degradate, altele decât cele imputabile/asigurate.DF = Deduceri fiscale = C deductibilea) Deductibilitate limitată

Fondul de rezervă (rezerva legală) legală în limita a 5% din profitului brut realizat şi maxim 20% din Ks - Art. 22(1a);

V aferente provizioanelor legale pentru garanţii de bună execuţie acoradte clienţilor şi pentru neîncasarea creanţelor în limite legale - Art. 22(1b);

C cu protocolul: deductibile până la 2% din rezultatul intermediar şi nedeductibile pentru valoarea ce depăşeşte 2% - Art. 21(3);

C cu sponsorizările: deductibile în limita a 3‰ din cifra de afaceri, dar nu mai mult de 20% din I pe profit datorat - Art. 21(3);

C cu prime de asigurare socială voluntară în limita unei sume echivalente cu 250€ - Art. 21(3); C cu contribuţia la pensiile facultative în numele unui angajat, în limita unei sume echivalente cu

400€ - Art. 21(3); C cu amortismentul peste limita legală - Art. 21(3); C cu diurna/indemnizaţiile cu deplasarea: nedeductibile pentru valoarea ce depăşeşte de 2,5 ori

plafonul acordat instituţiilor publice - Art. 21(3); C cu pierderile din perisabilităţi: nedeductibile pentru valoarea ce depăşeşte norma legală - Art.

21(3).b) Deductibilitate integrală

C cu dobânzile, în cazul în care gradul de îndatorare a K este ≤ 3; C cu amortizarea.

Cotă de impozitare a) Cota de I pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16% - Art. 16(1);b) Contribuabili care desfăşoară activităţi de natura: barurilor de noapte, cluburile de noapte,

discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive sunt obligaţi la plata unui impozit (I minim) de 5% - Art. 18(1).

Scutiri Trezoreria statului, BNR, instituţiile publice - Art. 15(1); Fundaţiile şi cultele religioase - Art. 15(1); Asociaţiile de proprietari şi PJ care plătesc I pe V microîntreprinderilor - Art. 15(1); Fondurile de garantare a depozitelor bancare - Art. 15(1); Fondul de compensare a investitorilor - Art. 15(1); Organizaţiile non-profit, sindicale, patronale sunt scutite de la plata I/profit pentru V realizate

într-un an fiscal până la echivalentul în lei a 15.000€, dar nu mai mult de 10% din restul V - Art. 15(2,3).

SUBIECTUL 21: IMPOZITUL PE VENITUL MICROÎNTREPRINDERILOR

36


Definiţia microîntreprinderii - Art. 103 - O microîntreprindere este o PJ română care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal respectiv:

a) Realizează V, altele decât cele din consultanţă şi management, în proporţie de 50% din VT;b) Are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;c) A realizat V care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000€;d) Ks al PJ este deţinut de persoane, altele decât statul, autorităţile locale şi instituţiile publice.

Opţiunea de a plăti I/V microîntreprinderilor

1. I pe V.M. este opţional - Art. 104(1),(2),(3) - Astfel, pot plăti I.V.M.: Microîntreprinderile plătitoare de I/P pot opta pentru plata I/V.M. începând cu anul fiscal

următor, dacă îndeplinesc condiţiile Art. 103 şi dacă nu au mai fost plătitoare de de I/V.M.; P.J. română care este nou înfiinţată poate opta pentru plata I/V.M., începând cu primul an fiscal,

dacă condiţiile prevăzute la Art.103 a şi d sunt îndeplinite la data înregistrării la Registrul Comerţului, iar condiţia prevăzută la Art. 103b este îndeplintă în termen de 60 zile inclusiv de la data înregistrării.

2. Nu pot opta pentru sistemul de impunere pe V.M. următoarele: Microîntreprinderile plătitoare de I.V.M. care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile prevăzute

la Art. 103 începând cu anul fiscal următor - Art. 104(4); PJ române care - Art. 104(5):

Desfăşoară activităţi în domeniul bancar; Desfăşoară activităţii în domeniile asigurările şi reasigurărilor, al pieţei de K, cu excepţie PJ

care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii; Desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor; Au Ks deţinut de un acţionar sau asociat PJ cu peste 250 de angajaţi.

Aria de cuprindere - Art. 105 - I.V.M. se aplică asupra veniturilor obţinute de microîntreprinderi din orice sursă.Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic - Art. 106(1).Cota de impozitare pe V.M. este - Art. 107:

2% în 2007; 2,5% în 2008; 3% în 2009.

Baza impozabilă - Art. 108 (1) - Baza impozabilă a I.V.M. o constituie V din orice sursă, din care se scad: V. din variaţia stocurilor; V din producţia de imobilizări corporale şi necorporale; V din exploatare, reprezentând cota parte a subvenţiilor guvernamentale şi a altor resurse pentru

finanţarea investiţiilor; V din provizioane; V rezultate din anularea datoriilor şi a majorărilor datorate bugetului de stat, care nu au fost

cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil; V realizate din despăgubiri, de la societăţi de asigurare, pentru pagubele produse la activele

corporale proprii.Deduceri fiscale - Art. 108(2) - În cazul în care o microîntreprindere achiziţionează case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora, se deduce din baza impozabilă în trimestrul în care au fost puse în funcţiune.Procedura de declarare a opţiunii - Art. 109(1) - PJ plătitoare de I/P comunică opţiunea organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea Declaraţiei de menţiuni pentru Pj, asociaţii familiale şi asociaţii fără personalitate juridică, până la data de 31 ianuarie inclusiv.Plata I şi depunerea declaraţiilor fiscale - Art. 110

Calculul şi plata I/V.M. se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează I;

Microîntreprinderile au obligaţia de a depune, până la termenul de plată al I, Declaraţia de I/V.Prevederi fiscale referitoare la amortizare - Art. 112 - PJ plătitoare de I/V.M. sunt obligate să evidenţieze contabil C de amortizare.

SUBIECTUL 24: IMPOZITUL PE: CLĂDIRI, TERENURI, MIJLOACE DE TRANSPORT

37


IMPOZITUL PE CLĂDIRI

Reguli generale Clădirea este orice contrucţie situaţă desupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de

denumirea ori de folsinţa sa şi care are 1/mai multe încăperi (spaţiul din interiorul unei clădiri) ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite - Art. 249(5);

Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România, datorează anual I/clădire, către Bugetul local - Art. 249(1),(2);

Pentru clădirile proprietate publică/privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale: concesionate, închiriate, date în administrare sau folosinţă, se stabileşte taxa pe clădire, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau folosinţă - Art. 249(3).

Scutiri - Art. 250 - Clădirile pentru care nu se datorează I/clădire sunt: Clădirile proprietate a statului/unităţilor administrativ-teritoriale/oricăror instituţii publice, cu

excepţia încăperilor unde sunt folosite pentru activităţi economice; Clădirile clasate ca fiind monumente istorice/de arhitectură sau arheologie/muzee sau case

memoriale, cu excepţia încăperilor unde sunt folosite pentru activităţi economice; Clădirile constituite ca lăcaşuri de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial în

România, cu excepţia încăperilor unde sunt folosite pentru activităţi economice; Clădirile care constituie patrimoniul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat/confesional

sau particular, cu excepţia încăperilor unde sunt folosite pentru activităţi economice; Clădirile unităţilor sanitare publice, cu excepţia încăperilor unde sunt folosite pentru activităţi

economice; Clădirile afectate centralelor hidro-electrice, termo-electrice şi nuclearo-electrice; Clădirile funerare din cimitire şi crematorii.

Calculul I 1. Pentru PF

a) În cazul deţinerii unei singure clădiri - Aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii - Art. 251(1);

b) În cazul deţinerii a mai mulor clădiri - Art. 252(1) Cu 15% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu; Cu 50% pentru cea de-a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu; Cu 75% pentru cea de-a treia clădire în afara celei de la adresa de domiciliu; Cu 100% pentru ce-a dea patra clădire şi următoarele în afara celei de la adresa de

domiciliu.

2. Pentru PJ - Art. 253(1),(2),(3) I/C se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii; Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a acesteia în patrimoniul proprietarului; Cota de impozit se stabileşte prin Hotărârea Consiliul local şi poate fi cuprinsă între 0,25% -

1,50%, inclusiv.

Plata I - Art. 255(1),(2) Impozitul/taxa pe clădire se plăteşte anual, în 2 rate egale, până la datele de 31 martie şi 30

septembrie inclusiv; Pentru plata cu anticipaţie a I/C datorat pentru întregul an, până la 31 martie a anului respectiv,

se acordă o bonificaţie de până la 10%.

IMPOZITUL PE TERENURI

Reguli generale

38


Orice persoană care are în proprietate teren situat în România, datorează anual I/ teren, către Bugetul local - Art. 256(1),(2);

Pentru terenurile proprietate publică/privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale: concesionate, închiriate, date în administrare sau folosinţă, se stabileşte taxa pe teren, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau folosinţă - Art. 256(3).

Scutiri - Art. 257 - Terenurile pentru care nu se datorează I/teren sunt: Orice teren proprietate a statului/unităţilor administrativ-teritoriale/oricăror instituţii publice,

aferent unei clădiri al cărui titular este oricare din aceste categorii de proprietari, cu excepţia suprafeţelor folosite pentru activităţi economice;

Terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naţionale, drumuri principale administrate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România;

Orice teren al unui cult religios recunoscute oficial în România; Orice teren al unei instituţii de învăţământ de stat/confesional sau particular; Orice teren al unei unităţi sanitare publice; Orice teren al unui cimitir şi crematoriu.

Calculul I - Art. 258(1) - I/T se stabileşte luând în calcul: numărul de m2 de teren, rangul localităţii şi zona în care este amplasat terenul, categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de Consiliul local.

Plata I - Art. 260(1),(2) Impozitul/taxa pe teren se plăteşte anual, în 2 rate egale, până la datele de 31 martie şi 30



IMPOZITUL PE MIJLOACE DE TRANSPORT

Reguli generale Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport înmatriculat în România, datorează

anual I/mijloc de transport, către Bugetul local - Art. 261(1),(2); În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui leasing financiar, pe întreaga durată a

acestuia, I se datorează de locatar; în momentul încetării contractului de leasing financiar, I este datorat de locator - Art. 261(3),(4).

Scutiri - Art. 262 - I/MT nu se aplică pentru: Autoturisme, motociclete cu ataş şi mototriciclurile care aparţin persoanelor cu handicap

locomotor (adaptate handicapului lor); Navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul PF cu domiciliul în Delta

Dunării, Insula Mare a Brăilei, Insula Balta Ialomiţei; Mijloacele de transport ale instituţiilor publice; Vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare.

Calculul I - Art. 263(1) - I/MT se calculează în funcţie de tipul mijlocului de transport.

Plata I - Art. 265(1),(2) Impozitul/taxa pe teren se plăteşte anual, în 2 rate egale, până la datele de 31 martie şi 30



SUBIECTUL 2: TVA: CONŢINUT ECONOMIC, OPERAŢIUNI IMPOZABILE,

CALCUL, DECLARARE ŞI PLATĂ

39


Conţinut economic

TVA = impozit indirect general asupra cifrei de afaceri netă, datorat la bugetul statului.

VALOAREA ADĂUGATĂ se determină prin 2 metode: M. analitică - presupune însumarea elementelor valorii adăugate (manoperă, contribuţoo,

amortisment) şi impozitarea acestora; M. globală - presupune impozitara valorii adăugate determinată ca diferenţă între preţul de

vânzare al bunurilor şi cheltuielile aferente (TVA de plată/recuperat): Plătitorii sunt PFA/J care livrează bunuri, prestează servicii sau execută lucrări; Agentul economic face doar oficiul de administrare al TVA, pe care o colectează de la clienţi, o

plăteşte furnizorului şi reglează diferenţa cu organul fiscal; Suportatorii sunt consumatorii finali; Obiectul impozabil este valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor

executate, la preţul de facturare; Faptul generator al obligaţiei de plată este transferul proprietăţii, care d.p.v. juridic este

momentul acceptării facturii/chitanţei fiscale.

Operaţiuni impozabile - Operaţiunile impozabile sunt constituite sau asimilate cu:1. Livrare de bunuri;2. Prestare de servicii;3. Schimb de bunuri sau servicii;4. Achiziţie intracomunitară de bunuri;5. Import de bunuri.

1. LIVRĂRI DE BUNURI efectuate cu plată - Art. 128(3): Predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană; Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor; Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile.

Activităţi asimilate cu livrarea de bunuri efectuată cu plată cu plată - Art. 128(4): Plata în rate, cu excepţia contractelor de leasing; Executarea silită, dacă debitorul este înregistrat ca plătitor de TVA; Transfer de bunuri în baza unui contract de comision; Lipsa de gestiune, cu excepţia calamităţilor şi a perisabilităţii; Distribuiri de bunuri către asociaţi/acţionari.

Nu se consideră livrări de bunuri efectuată cu plată - Art. 128(8): Transfer de bunuri la fuziune/divizare; Stocuri degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate; Perisabilităţi în limite legale; Casarea mijloacelor fixe; Bunuri plasate în regimuri vamale suspensive; Bunuri acordate gratuit din rezerva de stat.

2. PRESTĂRI DE SERVICII efectuate cu plată - Art. 129(3): Închirieri de bunuri; Transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de leasing; Transmiterea folosinţei drepturilor de autor, know-how-urilor, licenţelor, brevetelor; Intermedierea efectuată de comisionari.

Activităţi asimilate cu prestarea de servicii efectuată cu plată - Art. 129(4): Utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri

care nu au legătură cu activitatea sa economică; Serviciile prestate gratuit de către o persoană impozabilă care nu fac parte din activitatea sa

economică.

40


Nu se consideră prestări de servicii efectuate cu plată - Art. 129(5): Prestări de servicii în limitele prevăzute de lege pentru protocol, sponsorizare sau mecenat; Prestări de servicii în scopuri publicitare sau de stimulare a vânzărilor; Servicii prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garanţie.

3. SCHIMB DE BUNURI SAU SERVICII - Art. 130 - Operaţiunea care implică o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii, este considerată ca fiind o livrare de bunuri şi/sau prestare de servicii.

4. ACHIZIŢIE INTRACOMUNITARĂ DE BUNURI efectuate cu plată - Art. 1301(1) - Obţinerea dreptului de a dispune, ca şi proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinaţia indicată de cumpărător/furnizor, în contul furnizorului/cumpărătorului, către un stat membru al UE, altul decât cel de plecare al transportului/expediere a bunurilor.

Activităţi asimilate cu achiziţia intracomunitară de bunuri efectuată cu plată - Art. 1301(2): Utilizarea în România a unor bunuri transportate/expediate de către o persoană impozabilă, din

statul membru pe teritoriul căruia au fost produse/extrase/achiziţionate/dobândite/importate, în scopul desfăşurării activităţii economice proprii;

Preluarea de către forţele armate române de bunuri pe care le-au dobândit în alt stat membru, pentru uzul propriu/uzul personanlului civil din cadrul forţelor armate române;

Achiziţionarea de către o PJ neimpozabilă a unor bunuri importate de acea persoană în Comunitate şi transportate/expediate în alt stat membru decât cel în care s-a efectuat importul.

Scutiri - Art. 141(1) - Următoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de taxă: Spitalizarea, îngirjirile medicale şi operaţiunile strâns legate de acestea, desfăşurate de unităţi

autorizate; Prestările de servicii efectuate în cadrul profesiilor de stomatologi şi tehnicieni dentari, precum şi

livrarea de proteze dentare efectuate de aceştia; Transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate şi autorizate în

acest scop; Activitatea de învăţământ; Meditaţiile acordate în particular de cadre didactice; Prestările de servicii în domeniul protecţiei şi al asistenţei sociale; Serviciile publice poştale.

Baza de impozitare

1. Este constituită din - Art. 137(1):a) Contrapartidă obţinută sau urmează a fi obţinută de furnizor/prestator pentru bunurile

livrate/serviciile prestate, de la cumpărător/beneficiar;b) Preţul de cost pentru: bunurile constatate lipsă, bunurile achiziţionate şi utilizate pentru alte

scopuri decât activitatea economică, bunurile date gratuit, activele distribuite asociaţilor/acţionarilor;

c) Contravaloarea suportată de salariaţi pentru: echipamentul de lucru sau de protecţia;d) Valoarea net contabilă pentru mijloacele fixe constatate lipsă neimputabile;e) Suma imputată pentru mijloacele fixe imputabile;f) Valoarea de aport a bunului pentru aportul în natură.

2. Cuprinde - Art. 137(2):a) Impozitele şi taxele, cu excepţia TVA;b) Cheltuieli accesorii: comisioane, cheltuieli de ambalare-transport-asigurare.

3. Nu cuprinde - Art. 137(3):a) Rabaturile, remizele, risturnurile, sconturile şi alte reduceri de preţ;b) Sume reprezentând daune-interes;c) Dobânzile percepute după data livrării/prestării, pentru plăţi cu întârziere;d) Valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb, fără facturare.

41


Cotele de taxă (SUBIECTUL 35 : COTELE TVA)

1. COTA STANDARD este de 24% şi se aplică asupra bazei impozabile, pentru operaţiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă/care nu sunt supuse cotelor reduse.

2. COTE REDUSE

a) Cota de 9% se aplică asupra bazei impozabile pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri: Servicii constând în accesul la: castele, muzee, case memoriale, monumente istorice,

monumente de arhitectură şi arheologie, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii şi evenimente culturale, cinematografe;

Livrarea de manuale şcolare, cărţi, zire şi reviste; Livrarea de proteze şi accesorii ale acestora; Livrarea de produse ortopedice; Livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar; Cazarea în sectorul hotelier/al sectoarelor cu funcţie similară.

b) Cota de 5% se aplică asupra bazei impozabile pentru livrarea locuinţelor, inclusiv a terenului pe care sunt construite, ca parte a politicii sociale: Livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate utilizării drept

cămine de bătrâni şi pensionari; Livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate utilizării drept case

de copii, centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap; Livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, care au suprafaţa utilă

maximă de 120 m2 şi valoarea maximă de 380.000 lei, achiziţionate de orice persoană necăsătorită/familie;Livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către primării.

Declararea (Decontul de taxă) - Art. 1562 (1) - Persoanele înregistrate ca fiind plătitoare de TVA, trebuie să depună la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală (luna calendaristică sau trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care nu a depăşit plafonul cifrei de facaeri de 100.000€ în anul calendaristic precedent), un decont de taxă, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă.

Plata taxei la buget - Art. 157 - Orice persoană trebuie să achite taxa de plată organelor fiscale, până la data la care are obligaţia depunerii Decontului de taxă.

Regimuri speciale R.S. de scutire pentru întreprinderile mici (cifra de afaceri < 35.000€/an) - Art. 152; R.S. pentru agenţiile de turism - Art. 1521; R.S. pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi - Art. 1522; R.S. pentru aurul de investiţii - Art. 1523; R.S. pentru persoanele impozabile nestabilite, care prestează servicii electronice persoanelor

neimpozabile - Art. 1524.

De ce optează agenţii economici pentru plata TVA la înfiinţare ? Pentru a deduce TVA aferent intrărilor. Atunci când TVA deductibilă > TVA plată, agentul economic este interesat să devină plătitor de TVA.

SUBIECTUL 39: ACCIZE: CATEGORII DE MĂRFURI ACCIZABILE, TIPURI DE COTE, MODALITĂŢI DE CALCUL, REGIMUL ANTREPOZITELOR FISCALE,

DECLARARE ŞI PLATĂ

Categorii de mărfuri accizabile - Art. 162 - Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum, care se datorează bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producţia internă/de import:

42


a) Produse considerate nocive consumului: Bere; Vin; Băuturi fermentate, altele decât bere şi vin; Produse intermediare; Tutun prelucrat;

b) Produse considerate de lux: Blănuri; Cristale; Arme de vânătoare;

c) Produse de largă utilitate/consum: Carburanţi auto; Produse energetice;

d) Altele: Alcool etilic; Energie nucleară.

Scutiri la plata accizelor - Art. 199(1) - Produsele accizabile sunt scutite de la plata accizelor, atunci când sunt destinate pentru:

Livrarea în contextul relaţiilor consulare şi diplomatice; Organizaţiile internaţionale recunoscute de autorităţile publice ale Românieim în limitele stabilite

prin convenţii internaţionale; Forţele armate aparţinând oricărui stat membru al NATO, cu excepţia Forţelor Armate Române.

Tipuri de cote

1. COTE FIXE - accize specifice: 345€/1 tonă benzină; 400€/1 tonă benzină fără plumb; 9,98€/1.000 bucăţi ţigarete.

2. COTE PROCENTUALE - ad valorem (la ţigarete)

Modalităţi de calcula) Baza impozabilă valorică (a preţului de vânzare);b) Masa impozabilă este determinată cantitativ (cuantificată în mod natural).

Notând:A = Cunatumul accizeiC = Număr grade PlutoK = Acciză unitarăR = Curs de schimb Lei-EuroQ = Cantitate în litri (pentru: bere, vin, băuturi fermentate, produse intermediare, alcool etilic)A1 = Acciză specificăA2 = Acciză ad valorem K1 = AccizăK2 = Acciză ad valoremPA = Preţ cu amănuntul maxim = P la care produsul este vândut altor persoane decât comercianţii, care

include toate taxele şi impoziteleQ1 = Cantitate în 1.000 bucăţiQ2 = Număr pachete din Q

1. Pentru BERE

A=C x K x R100

x Q

2. Pentru VINURI SPUMOASE, BĂUTURI FERMANTATE, PRODUSE INTERMEDIARE

43


A=K x R100

xQ

3. Pentru ALCOOL ETILIC

A= C100

xK x R100

x Q

4. Pentru ŢIGARETE (A datorată nu poate depăşi suma fixă de 19,92€/1.000 bucăţi)A = A1 + A2

A1 = K1 x R x Q1

A2 = K2 x PA x Q2

Regimul de antrepozitare fiscală

ANTREPOZITUL FISCAL - Art. 163(c) = locul aflat sub controlul autorităţii fiscale competente, unde produsele accizabile sunt: produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat.Poate funcţiona doar pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea fiscală competentă: Ministerul Finanţelor Publice/D.G.F.P. judeţene pentru cazanele cu ţuică.

Declararea Orice plătitor de accize are obligaţia de a depune lunar la autoritatea fiscală competentă o

Declaraţie de accize, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă - Art. 194(1);

Declaraţiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă de către plătitorii de accize, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia - Art. 194(4).

Plata - Art. 193(1) - Termenul de plată al accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care aaciza devine exigibilă.

Credit fiscal extern = suma platita in strainatate cu titlu de impozit si recunoscuta in Romania Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru acelasi venit si in decursul aceleiasi perioade impozabile, sunt supusi impozitului pe venit atat pe teritoriul Romaniei, cat si in strainatate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat in Romania a impozitului platit in strainatate, denumit in continuare credit fiscal extern, in limitele prevazute in prezentul articol. Creditul fiscal extern se acorda daca sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii: a) impozitul platit in strainatate, pentru venitul obtinut in strainatate, a fost efectiv platit in mod direct de persoana fizica sau de reprezentantul sau legal ori prin retinere la sursa de catre platitorul venitului. Plata impozitului in strainatate se dovedeste printr-un document justificativ, eliberat de: 1. autoritatea fiscala a statului strain respectiv; 2. angajator, in cazul veniturilor din salarii; 3. alt platitor de venit, pentru alte categorii de venituri; b) venitul pentru care se acorda credit fiscal face parte din una dintre categoriile de venituri prevazute la art. 41 din Codul fiscal.

44

curs fiscalitate - caga

Documents