curs comert international

Dreptul comertului international

7.02.2013 Curs 1

DCI este o materie pluridisciplinara deoarece rap jur care formeaza ob de studiu al DCI sunt apartinatoare mai multor ramuri de dr si institutii juridice.

DCI este apartinator esentialmente dreptului privat, deoarece partile raportului juridic de comert international se afla intre ele pe pozitie de egalitate juridica si nu raport de subordonare care caracterizeaza raporturile de dr public.

Liantul il constituie obiectul sau, si anume comertul international. In comertul international nu se produc numai raporturi de drept privat ci acestea sunt ingemanate cu raporturi de drept public, fiscal, financiar, vamal, acest lucru ne obliga sa facem incursiuni si in aspecte de drept public.

Ce este comertul international?

CI este o notiune susceptibila de 2 acceptiuni:- este vb de o acceptiune larga, lato-sensu - una restransa stricto sensu

I. Acceptiunea stricto-sensu :

CI este constituit in sens restrans din totalitatea operatiunilor de import si export cu marfuri, lucrarui sau servicii care se desfasoara intre persoane fizice sau juridice avand calitatea de subiecte ale dreptului comertului international, subiecte de nationalitate diferita, adica persoane care isi au domiciliile sau sediile in state diferite sau este vb despre operatiuni care privesc marfuri ce se afla in tranzit international.

Din aceasta definitie rezulta cateva idei esentiale, 2 idei cu anumite subdiviziuni:

a). La CI participa subiecte de drept care indeplinesc calitatea de comercianti, adica sunt profesionisti, comerciantul este o categorie de profesionisti care indeplinesc conditiile inclusiv formale de inregistrare in registrul comertului sau alt registru public pt a desfasura operatiuni de comert international.

Primul element care particularizeaza - unul subiectiv, calitatea subeictelor...

b). Al doilea element care particularizeaza este caracterul de internationalitate ceea ce confera speficitate este faptul ca ne ocupam de raporturile comerciale cu element de extraneitate, de raporturile internationale.

Internationalitatea este o particularitate esentiala a raporturilor juridice care fac ob DCI.Elementul de internationalitate este dat de faptul ca exista un element de extraneitate in raportul

juridic, dar spre deosebire de DIP, unde orice element de extraneitate existenta intr-un rap jur face ca acel rap jur sa devina unul de DIP, sa implice mecanismul logic al conflictului de legi si al normei conflictuale, in DCI nu orice element de extranitate este relevant pt a determina caracterul international al raportului juridic.

Problema care se pune este care sunt din multitudinea elementelor de extranitate, cele relevante pentru a face ca un raport juridic sa fie international in sensul DCI :

Aceste elemente se regasesc in acte normative, mai ales in Conventiile internationale pt ca principipalele izvore ale DCI le reprezinta Conventiile internationale.

Din conventiile internationale doua criterii de internationalitate sunt esentiale :

- primul criteriu este ca subiectele rap jur, comericantii, sa fie de nationalitati diferite (este un element definitoriu), asta inseamna daca este vb de comericianti persoane juridice, aceasta este regula,

1


persoane juridice care isi au sediile in state diferite sau comercianti persoane fizice care isi au resedinta profesioanala in state diferite.

Domiciliul profesional - foarte rar conteaza cetatenia individului. Conteaza resedinta, plasarea lui in spatiu, dpdv al locului de desfasurare a activitatii, iar nu cetatenia, care este o legatura juridica intre individ si un anumit stat.

Acest prim criteriu se regaseste in multe conventii internationale, mai ales Conventia de la Viena din 1980 privind vanzarea internationala de marfuri, care este una din conventiile esentiale in materia vanzarii, are o participare larga pe plan international.

- cel de-al doilea criteriu este unul obiectiv, ca bunul care face obiectul contractului, raportului juridic care de obicei imbraca forma contractuala, sa fie in tranzit international, adica in executarea contractului respectiv, in drumul lui de la vanzator catre cumparator de ex, bunul trebuie sa treaca cel putin o frontiera, aceasta inseamna sa fie in tranzit international.

Acest al doilea criteriu al internationalitatii, criteriul ca marfa sa fie in tranzit international il regasim mai ales in Coventiile interantionale in materia transporturilor internationale de marfuri.

Exista conventii specifice privind transportul atat pentu toate tipurile de transport, maritime, feroviere, aeriene, ideea comuna fiind aceea ca elementul de internationalitate fiind dat de faptul ca locul de imbarcare si debarcare se afla in state diferite.

Cele doua criterii nu trebuie sa fie cumulative in mod obligatoriu, desi de cele mai multe ori sunt cumulative. Cele doua sunt alternative, este posibil sa fie vb de un contract incheiat intre 2 pers de nationalitati diferite care nu se deplaseaza, este un contract international in sensul comertului international, este posibil ca cel de-al doilea sa fie intrunit, mai ales in arbitrajul international, si primul nu, dar obiectul contractului il constituie un transport international, marfa trece o frontiera, calificam neindoielnic ca fiind un contract international in sensul CI.

In vremurile mai noi, s-a cristalizat odata cu dezvoltarea relatiilor de productie capitaliste care presupun comertul, a aparut o acceptiune mai larga a notiunii de comert.

II. Acceptiunea lato-sensuCI se incadreaza intr-un concept mai larg care se numeste cooperare economica internationala.

Exista tratate care se numesc de cooperare economica internationala.Acest concept de cooperare economica internationala adauga la acceptiunea clasica acele

operatiuni care nu au legatura directa cu marfa, nu sunt direct cum merx, nu implica un transfer de marfa peste frontiere, ci cooperarea economica internationala este un ansamblu de relatii de conlucrare intre doua sau mai multe persoane fizice/juridice de nationalitati diferite care nu indica neaparat un tranfer de marfa peste frontiera, ci conlucrarea consta in faptul ca participantii la cooperare pun in comun valori economice in vederea realizarii unor activitati economice si juridice comune al caror scop este neindoielnic obtinerea de profit.

Profitul este motorul operatiunii comerciale, finis mercatorum este lucrum (scopul comerciantilor este acela de a obtine profit), si profit se poate obtine si din operatiuni de conlucrare care sa duca la plus de valoare.

Instrumentul juridic prin care se realieaza comertul in sens larg este contractul de cooperare economica internationala care se materializeaza ca o specie a lui prin contractul de constituire de socitati cu participare straina. Contractul de societate cu participare straina este o forma de cooperare economica internationala.

2


Principiile politicii romanesti in domeniul comertului international

Principiile care guverneaza activitatea politica in domeniul CI a tarii noastre:

Pt a analiza pp libertatii comertului international facem o scurta incursiune istorica in situatia din perioada 1946-1989.

In aceasta perioada comertului international al Ro a fost guvernat de pp monopolului de stat, singurele persoane care puteau desfasura operatiuni de comert internatnoanl erau interprinderile de comert exterior, unitati de stat care aveau exclusivitate in domeniul operatiunilor economice internationale. Persoanele fizice sau alte societati nu puteau desfasura activitati.

Monopolul de stat - primul din principiile totalitare......

2 acte normative :Decretul lege 54/1990 privind desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative care

a postulat posibilitatea participarii comerciantilor individuali la CI>Decretul lege 96/1990 privind unele masuri pt atragrerea invenstitie de capital strain in Ro care a

permis intrarea libera a capitalului strain pe piata romaneasca.A urmat apoi. L 15/1990 privind reorganizarea unitatilor ..L. 31/1990 priivnd societatile comerciale care subzista si astazi.Dupa aderarea Ro la UE si intrarea in vigoare a Tratatului de aderara, Ro a aderat la pp

fundamentale ale UE, unul din ele fiind pp liberei circulatii a bunurilor.

Libertatea comertului international - pp care guverneaza astazi - inseamna 2 lucruri in esenta :- un aspect din interior spre exterior = capacitatea juridica recunoscuta de lege subiectelor de drept

al CI care inseaman comercianti persoane juridice si fizice de a desfasura in mod liber operatiuni de CI, poisbilitatea sub romane de drept de a incheia contracte de comert international. Liberatea comericala poate consta in incheierea unul contract cu o persoana fizice/juridica straina, dar de f multe ori implica o latura institutionala, care se exprima prin crearea unei entitati exogene in strainatate, persoanele pot deschide o filiala, sucursala, reprezentanta in strainatate. Aceasta inseamna nu numia un aspect contractul, ci unul institutional.

- unul din exterior spre interior = posibilitatea participarii capitalului strain pe piata romaneasca. Aceasta problema se exprima prin notiunea de regimul invenstitiilor straine in Ro. Este o institutie a DCI care presupune anumite reguli.

Principiul libertatii comertului, principiul care guverneaza rap juridice nu este absolut. Are limitari si exceptii multiple. Unele din ele tin de politica valutara, fiscala a statului, altele tin de protectia raportului juridic pur si simplu. Ne vom ocupa mai putin de raporturile valutare, dar de regimul autorizatiilor de import si export mai mult. Nu orice marfa trece liber frontiera, exista anumite categorii protejate care trec frontiera intr-un regim de autorizare.

Regimul juridic al investitiilor straine

Ca izvoare de dr ale acestei institutii :Dupa decretul lege 96/1990 - a urmat legea 35/1991, OUG 31/1997, astazi este in vigoare OUG

92/1997 privind sitmularea investitiilor directe care a fost modificata semnificativ prin legea de aprobare L 241/1998.

Pe parcurs insa, notiunea de investitie straina s--a diversificat si sursele legale s-au diversificat.

3


Notiunea de investitie straina - este susceptibila de 2 acceptiuni :

- investitie straina directa a ramas supusa OUG 92/1997 privind stimularea investitiilor directe. Din OUG 92/1997 rezulta ca investitiile straine directe in Ro pot imbraca 3 forme :

1. participarea capitalului strain la constituirea unei societati comerciale in RO sau la extinderea(majorarea capitalului social)

2. dobandirea de actiuni sau parti sociale la o societate comerciala in Ro3. deschiderea in Ro de catre o societate straina a unei filiale sau sucursale.

Din aceasta reglementare a OUG 92/1997 rezulta ca o forma de investitie straina directa se refera la o societate comerciala. Toate cele 3 fie ca se consittuie, se cumpara actiuni se deschide o filiala/suscursala se refera la o societate comerciala.

Deci investitia directa este la randul ei ca sub-diviziune in primul rand investitia directa in forma societara, si la aceasta se refera ordonanta. In forma societara inseaman ca se refera, se leaga de o societate comerciala care presupune un element de contract de societate, dar este totodata si o institutie, are personaliate juridica si are si o latura institutionala deci.

OUG 92 nu acopera si cea de-a doua forma de investitie straina directa, si anume cea in forma exclusiv contractuala, cand, asadar, investitia nu se materializeaza printr-o societate comerciala, nu se leaga neaparat direct de o SC dar legea o califica totusi ca fiind o investitie straina, si investiile straine in forma exclusiv contractuala se manifesta mai ales prin investitiile in explorarea si exploatarea resurselor naturale.

Prevederi ina cest sens exista in mai multe acte normative cum ar fi de ex in L 84/1992 privind regimul zonelor libere, zonele libere constitutie entitati teritoriala care beneficiaza de regim fiscal si vamal liber, sunt reglementate prin lege. Operatiuni efectuate acolo pot imbraca forma unor investitii directe in forma conrtactaulaa.

l. 238/2004 legea petrolului care reglementeaza investitiile exclusiv contractuale in materia exploatarii zacamintelor de petrol.

L. minelor..L gazelor naturale..Cele doua reglemeneaza contractele de concesiune care reprezinta forme de investitie directa...In momentul in care calificam o operatiune ca fiind de ....In Regulamentul BNR privind regimul valutar, R 4/2005 privind regimul valutar, este cel prin care

s-a pregatit convertibilitatea leului.BNR considera ca si acordarea de credite sau de imprumuturi pe termen lung, mai mult de 5 ani in

scopul mentinerii intre parti a unor legaturi economice durabile este o forma de investitie straina, cand se indeplineste criteriul de internationalitate.

- investitie straina de portofoliu

Definitia notiunii : o regasim mai intai in OUG 92/1997 care spune ca investitia de portofoliu este dobandirea de valori mobiliare pe pietele de capital organizate si reglementate si care nu permit investitorului strain participarea directa la administrarea acelei societati comerciala.

Definitia din R 4/2005 - BNR foloseste notiunea de legatura economica durabila = acea legatura care implica participarea investitorului strain cu cel putin 10% din capitalul social al unei SC romanesti si care se materializeaza prin participarea investitorului strain la administrarea sau controlul efective ale respectivei socitati.

In esenta, investitia de portofoliu, spre deosebire de cea directa este aceea care nu are ca scop crearea unei legaturi economice durebile intre investitor si societate si in mod esential, investitia de portofoliu rezida in investitiile care se fac pe piata de capital.

4


L 297/2004 privind piata de capital reglementeaza multiplele forme de vanzari cumparari de actiuni si obligatiuni, deci de titluri de valoare la SC romanesti, operatiuni cu scop speculativ, adica operatiuni care constau in profitul obtinut prin diferenta intre ptretul de cumparare si cel de revanzare al obligatiunii/actiuniiin care intentia investitoruluo nu este aceea de a participa la capitalul social semnificativ, de a stabili legaturi durabile.

Una din formele cele mai reprezentative de investitie de portofoliu o cionstituie cumpararea de titluri de stat. CC din 2011 le incadreaza in categoria operatiunilor sigure...OUG66/1997 ....

Notiunea de investitor strain

OUG 92/1997 defineste notiunea de investitor strain ca fiind o persoana fizica/juridica nerezidenta care investeste in Ro in una din formele prevazute de lege.

Adoptand drept criteriu de definire a notiuni de investitior strain a notiunii de nerezident...pt a califica notiunea de rezident ne ducem direct la R 4/2005 si la Codul fiscal. Ele fiind coordonate unde se defineste aceste notiuni.

In esenta, pt persoanele juridice criteriul pt a fi nerezident este sediul in strainatate, pt persoanele fizice, domiciliul in strainatate.

Ceetatenia nu are relevanta esentiala sub acest aspect.

Principiile care guverneaza regimul investitiilor straine in Ro:

1. Pp libertatii formelor si modalitatilor de investire in Ro

2 notiuni : libertatea formelor, si libertatea modalitatilor

Libertatea formelor = inseamna ca un investitor strain poate investi in tara in oricare din formele permise de lege si pentru investitorii nationali. Se aplica regimul national. Aceasta inseamna in esenta, ca investitia straina poate imbraca orice forma de SC, de capitaluri, de persoane cu raspundere limitate precum si forma unei asociatii in participatie.

Libertatea modalitatilor de investire - ideea este ca investitia straina in tara se poate face, de regula se face, in urmatoarele modalitati :

A. Prin aport in numerar

Cea mai frecventa forma de investitie straina prin aportul in bani.O subdistinctie cu caracter istoric : aport in valuta si in lei.Pana la convertibilitatea totala a leului in sept 2006 aporturile in moneda nationala erau limitate pt

investitorii straini pt ca dobandirea de lei nu se putea obtine decat printr-o operatiune in tara. Astazi, nu mai exista esentialmente o asemenea distinctie, dar aporturile pot fi aduse in mod liber in lei/valuta.

B. Aportul in bunuri corporale

Implica la randul sau o subdistinctie : aportul in bunuri mobile si imobile.Aportul in bunuri mobile a fost intotdeauna liberalizat, aplicat regimul national. Strainul putea

constitui ca aprot orice bun mobil pe care si romanul l-ar fi putut aduce.In ce priveste imob s-a pus problema terenurilor si a drepturilor strainilor asupra terenurilor.

C.Aportul in bunuri incorporala, adica in drepturi

5


Poate fi exprimat in roice drepturi, mai ales in dr de proprietate intelectuala, este vb despre brevete, licente, know how, marci de fabrica de comert de serviciu, modele industriale, desene, dr de autor.

Aportul in creante este posibil in SC la care aportul in creante este permis.

D. Aportul in alte drepturi si valori economice

Orice valoare economica adica orice valoare patrimoniala exprimabila in bani poate constitui aport la o societate comerciala, conditia este sa fie cuantificabila in bani.

Pot consititui aport :

- aportul in cunostinte si metode de organizare si conducere (management)..

- aportul in obligatii de a face (cum ar fi deschiderea ...unor noi piete de desfacere, noi surse de materii prime la care nu am avut acces pana in acel moment)\

- o obligatie de a nu face (ex a nu face concurenta produselor pe care societatea romaneasca le realizeaza pe o anumita piata)

- drepturi care in civil sunt dr nepatrimoniale: in numele comercial, in reputatia, numele comercial ca element al unui fond de comert este o valoare aptrimoniala pt comercianti, si pt a accepta sa se dea un nume pe produsul creat se cuantifica dpdv economic si reprezinta un aport.

2. Pp liberului acces al investitorilor straini in toate domeniile vietii economice din Ro

Pt Investitorii straini nu exista domenii economice interzise. Asadar, pot investi in industrie, agricultura, explorarea si exploatarea res nat, infrastructura, comert, turism, servicii bancare, se asigurari, in cercetare stiintifica si tehnologica.

Miza este in domeniul bancar, pt ca sunt riscuri mari si in domeniul asigurarilor.

3. Pp egalitatii de tratament/pp nediscriminarii pt investitorii straini

13.02.2013 Seminar 1

Comparatie intre DIP si DCI

Definitia comertului: Totalitatea operatiunilor de import-export intre subirecte provenind din state diferite cu privire la bunuri si servicii care se afla in tranzit international.

Ex:V, C romani, Mf produsa in strainatate, face ca acel contract sa fie unul de DCI deoarece indeplineste doar o situatie

Contract v-c SC romana si una straina, dar incheiat prin sucursala SC straine aflate in Romania. Bunul care face ob se afla in Romania. Sucursala nu are personalitate juridica, deci este un raport de DCI. Daca vz este facuta prin filiala – are PJ, atunci este clar ca nu este vorba despre un raport de DCI.

6


DIP vs. DCI

Obiectul DPI: RJ de drept privat cu element de extraneitateDCI: are o sfera mai restransa, calitatea subiectelor si faptul ca obiectul care este reprezentat de un bun (element subiectiv si unul obiectiv)

Este DCI (operatiuni de comert) o parte a DIP? Nu este cu totul inclus in DIP, are legatura cu acesta. DIP : este cuprins din normele conflictuale, solutioneaza conflictul de legi rezultat din existenta acestui element de extraneitate. Arata sistemul de drept aplicabil, DCI include norme materiale.Trebuie sa ne uitam la tipul de norme care sunt incluse la cele doua discipline.

DIP: norme conflictuale + normele de aplicatie imediata (norme materiale – deci indica solutia pe fondul cauzei, care nu privesc comertul)DCI: norme materiale aplicabile in comert, dar care nu sunt NAI (avem norme imperative si norme dispozitive)

Care este raportul dintre cele doua discipline? Se suprapun partial. Intersectia celor doua materii este la NAI care privesc RJ de comert international, in rest disciplinele sunt autonomeDin totalitatea NAI pe noi ne vor interesa numai acele NAI care privesc raporturile de comert.

NAI. Trasaturi : Imperative Norme materiale Norme care sunt edictate de legiuitor special pentru rezolvarea raportului cu element de extraneitate

Referitor la marfa care trebuie sa se afle in tranzitPoate sa constea intr-un bun (corporal) care se afla intre producator si consumator. Poate veni de la un alt contractant, raport de distributie de marfuri.Serviciile – de telefonie mobila, gaze, energie electricaLucrari – munca unei persoane, constructii, antreprinza internationala (o SC straina desfasorara o lucrare pe teritoriul altui stat)Ex: SC spaniola care a renovat Centrul Vechi (DCI).

Daca ne referim la dreptul aplicabil cauzei ne vom intoarce la DIP pentru a vedea care-s modalitatile de reziliere, solutionare a litigiilor. Daca avem un contract finit (vezi ex. cu SC spaniola).

MarfaReprezinta un bun, lucrare sau serviciu destinat schimbului. Ne intereseaza transmiterea marfii catre beneficiarul ei.

SC constituita in Romania 50% capital romanesc 50% capital strain este o operatiune de DCI? Este o operatiune de cooperare economica. Presupune doar o deplasare de capital care, in sens larg, se poate include in sfera de DCI. Parti romane sau straine pun in comun valori in scopul obtinerii de profit.

! actele normative adoptate dupa 1989 – nu se cer pentru examen

Problematica investitiilor straine

Investitii directe: participarea directa a investitorului; implicare activa a investitorului (scop implicare activa). Sunt mai complexe.

7


Tipuri de investitii:Cumpararea de actiuni la o SC existenta in Romania

Deschiderea unei SC noi in Romania (includem si notiunea de filiala; idei echivalente – controlul se realizeaza de pe teritoriul aceluiasi stat)

Participa la majorarea capitalului social

Sponsorizare (se poate crea o legatura durabila si, in ochii tertilor, se poate crea impresia unui parteneriat)

Deschiderea unei sucursale? Primul act este unul de investitie straina – pentru deschiderea unei sucursale. Nu are personalitate juridica romana. Capacitate limitata de subiect de drept roman. Are masa proprie de bunuri. Datorita capacitatii limitate, in raport cu tertii, poate incheia acte juridice in doua tipuri: mandatar – incheie ctr cu tertii in numele si pe seama S.mama, comisionar – incheie aj cu tertii in nume propriu – data de capacitatea limitata de subiect de drept roman. Ne putem duce cu ideea la legatura de idee durabila. Este o investie straina. Imi cumpar cladire in care activeaza sucursala – este investitie straina pentru ca are masa proprie de bunuri. Transferul de capital s-a facut catre o PF/PJ romana. Se face o separare a patrimoniului, deci toate cheltuielile legate de viata sucursalei vor face parte din patrimoniul sucursalei.

Reprezentanta este investitie straina? Nu are personalitate juridica romana, nu are nici capacitate limitata de subiect de drept roman (nu este pentru terti, in niciun caz, distincta de societatea mama) si nici nu are masa proprie de bunuri – se foloseste de bunurile aflate in patrimoniul SC mama. Angajatii incheie un contract de munca pe numele societatii mama. Nu este nimic contractat pe numele reprezentantei. Nu poate actiona decat ca mandatar al societatii mama. Chiriile sunt platite direct din patrimoniul sucursalei. Nu reprezinta o investitie directa. SC mama isi realizeaza activitatea printr-o extensie pe teritoriul Romaniei.

Investitii de portofoliu: nu implica o participare; presupune un transfer de capital, dar cu scop speculativ intr-o valoare, de regula, scazuta (pana la 10%) si pe o perioada scurta (cateva luni, un an, doi)

Investitiile reprezinta un transfer de capital. Investitorul reprezinta Cetatenia nu are relevanta (francez care domiciliaza in Romania si care investeste in Romania nu este considerat investitor strain). De asemenea, un roman care domiciliaza in Franta va fi un investitor strain. Ne intereseaza provenienta capitalului.

P.J – trebuie sa aiba sediul pe teritoriul altui stat.Curs 2 4.02.2013

Principiul nediscriminarii/egalitatii de tratament

Acest principiu aplicabil investitiilor straine vizeaza doua aspecte: Egalitate consacrata intre investitorii romani si cei straini; OUG 92/1997 privind stimularea investitilor directe Egalitatea intre diferitele categorii de investitori straini.

Se poate concluziona ca, de principiu, investitorilor straini li se aplica regimul national, indiferent de provenienta acestora.

8


Anterior intrarii in vigoare a acestei ordonante, era consacrat regimul juridic al aplicarii unui regim mai favorabil L35/1991 privind regimul investitiilor straine si implica facilitati acordate strainilor pentru investitii facute pe termen mediu si lung, precum si scutiri si reduceri de taxe la investitiile facute in Romania. Fiind vorba despre o lege adoptata in regimul postcomunist se incerca atragerea investitiilor straine.Tot cu titlu de exceptie de la principiul nediscriminarii, Romania a acordat o serie de acorduri bilaterale cu diferite state, unele care sunt inca in vigoare prin care, pe baza de reciprocitate, se acorda facilitati mai mari investitorilor dintr-un anumit stat, fata de cei provenind din statele terte acordurilor bilaterale respective.

Garantiile de care beneficiaza investitorii straini in Romania

Garantia impotriva indisponibilizarii investitieiAre o consacrare constitutionala in art. 44 CR care stabileste ca nicio indisponibilizare nu se poate face fara justa cauza sau fara o dreapta si prealabila despagubire. Este dublat in OG /1997 privind stimularea investitiilor directe care, in art. 4 prevede ca investitiile straine in Romania nu pot fi nationalizate, expropriate sau supuse altor masuri cu caracter echivalent cu exceptia cazului in care sunt intrunite urmatoarele conditii:

o Exproprierea sa fie necesara pentru cauzele de utilitate publicao Exproprierea sa fie facuta pe criterii nediscriminatoriio Exproprierea trebuie facuta in conformitate cu prevederile exprese ale legii

Plata unei despagubiri prealabile, adecvate si efective, in consecinta a fost consacrat principiul dezdaunarii integrale – depagubirea trebuie sa fie anterioara exproprierii, facuta la valoarea justa a investitiei expropriate si sa fie efectiva, nu doar consacrata intr-o HJ sau acord, ci efectiv transferataAceste conditii trebuie coroborate cu Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica.

Modalitati de stabilire a despagubirii:o Acord al partiloro HJ pronuntata de instanta in caz de neintelegere pe cale amiabila. Prioritate are acordul partilor cu

privire la cuantumul despagubirilor.o OG 92 stabileste o modalitate suplimentara pe calea arbitrajuli intern sau international

Garantia stabilitatii regimului juridic aplicabil investitiei in RomaniaNu este altceva decat o materializare a principiului tempus regit actum. Presupune ca investitia efectuata sub incidenta unei anumite legi in vigoare la un anumit moment si care a prevazut un anumit regim juridic, de exemplu, legea a prevazut anumite facilitati (scutiri la impozitul pe venit, taxe vamale mai mici, taxe de import export mai mici) va beneficia de acelasi regim juridic pe intreaga durata a mentinerii investitiei in tara indiferent daca legea se modifica, iar facilitatile prevazute initial dispar, regimul juridic anterior prevazut se pastreaza.

Exceptie de la acest principiu:Metior lex in situatia in care regimul juridic initial se modifica, dar intr-un sens pozitiv – adaugandu-se la facilitatile existente. Noul regim juridic mai favorabil este direct aplicabil investitiei facute sub legea anterioara.

Drepturile de care beneficiaza investitorii straini in Romania

In primul rand, un prim drept este dreptul la asistenta pentru parcurgerea formalitatilor administrative pentru constituirea si functionarea investitiei in Romania. Acest drept este asigurat de Agentia Romana pentru Investitii (fosta ARIS) care ofera investitorilor straini informatii de natura legislativa, administrativa, marketing pentru a putea efectua o investitie in tara (ex: SC sau sucursala)ARI este afiliata Asociatiei Mondiale a Agentiilor de Promovare a Investitiilor cu sediul la Geneva. Aceasta afiliere da posibilitatea ARI sa ofere consultanta inclusiv investitorilor romani care doresc sa-si deschida o afacere in stainatate.Dreptul la conversia in valuta a profiturilor obtinute pe teritoriul Romaniei si dreptul la liberul transfer in strainatate cu conditia platii impozitelor si taxelor prevazute de legea romana.

9


OG 92 enumera tipurile de profit care poate fi obtinut in tara si vorbeste despre profitul din dividente, vanzarea de actiuni si parti sociale, venituri din beneficiul sau activul de lichidare s.a.m.d.

Dreptul de proprietate asupra bunurilor – vorbim despre bunuri mobile si imobile.In privinta bunurilor mobile, investirorilor straini li se aplica regimul national – pot dobandi bunurile in aceleasi conditii ca si romanii.Bunuri imobile:Constructii: investitorii straini beneficiaza de regimul nationalTeren: potrivit modificarii CR din 2003 s-a produs o schimbare majora regimului juridic aplicabil terenurilor stabilindu-se ca strainii si apatrizii pot dobandi drepturi de proprietate privata asupra terenurilor in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la UE sau orice tratat in vigoare la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute de legea organica sau prin mostenire legala.

Dobandirea de terenuri prin mostenire legala de straini sau apatrizi nu exista niciun fel de conditii speciale. Dobandirea terenurilor se face potrivit regimului national.In privinta terenurilor prin acte juridice vorbind despre acte inter vivos si mortis causa s-au prevazut anumite conditii speciale. Asadar, prin acte juridice terenurilor pot fi dobandite potrivit legii 312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre cetatenii straini, apatrizi si persoane juridice straine.

L.egea 312 face o distinctie intre cetatenii si PJ provenind din SM ale UE si cei provenind din state terte.In cazul cetatenilor sau PJ provenind din SM ale UE exista o prevedere generala si doua cu caracter special.Reglementarea generala – art. 3 PF si PJ din SM (si investitorii din acele SM) pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor conform regimului national. S-a creat o liberalizare a instrainarii terenurilor pe teritoriul UE.

Reglementari cu caracter special:terenurile avand drept scop constituirea de resedinte sau sedii secundare sunt supuse la instrainare unui moratoriu de 5 ani de la data aderarii Romaniei la UE. De la implinirea acestui moment se va aplica regimul national. Termenul s-a implinit la 1 ianuarie 2012. Vizeaza un scop aparte al terenurilor achizitionate si stabileste ca terenurile agricole, padurile sau cele forestiere sunt supuse la instrainare unui moratoriu de 7 ani de la aderarea la UE. De la 1 ianuarie 2014.

Referitor la cetatenii din statele terte UE, legea 312 stabileste ca PF sau PJ apartinand acestor state pot dobandi proprietatea asupra terenurilor in conformitate cu conventiile incheiate de Romania pe baza de reciprocitate, insa, in niciun caz in conditii mai favorabile decat cele provenind din SM ale UE.

Dreptul de efectuare a operatiunilor valutareInvestitorii straini pot deschide si utiliza in mod liber conturi in valuta sau moneda nationala la institutiile bancare romanesti, poti obtine linii de credit sau pot achizitiona instumente financiare pe pietele de capital.Incepand cu 1 septembrie 2006 s-a produs o liberalizare totala a accesului la operatiunile valutare, inclusiv pentru investitorii straini.

Dreptul de angajare de personal roman si strainPotrivit OUG 92/1997 s-a acordat libertate deplina investitorilor straini de a angaja personal roman si strain in tara. Anterior acestei reglementari, pentru ocuparea anumitor functii, nu putea fi angajat decat personal roman fiind vorba de functiile de executie, pe functiile de conducere aveai dreptul sa angajezi atat romani, cat si straini.

Dreptul de alegere a jurisdictiilor pentru solutionarea litgiiilorSe refera la litigiile nascute in raport cu statul roman. In cazul litigiilor dintre investitor si stat, potrviti OUG 92 exista trei posibilitati de alegere: Proceduri interne potrivit regulilor de contencios-administrativ Calea concilierii si arbitrajului institutional desfasurat sub egida Centrului International pentru Reglementarea

10


Diferendelor Relative la Investitii (ICSIR), constituit ca urmare a adoptarii Conventiei pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor state adoptata la Washington (1965). Arbitrajul ad-hoc in temeiul regulamentul de arbitraj al UNCITRAL

Facilitatile acordate investitorilor strainiCategorii de facilitati: Caracter normativPrevazute in acte normative generale, Legea 85/2008 privind stimularea investitiilor. Aceste facilitati au caracter de ajutor de stat si pot fi acordate numai sub controlul strict al Comisiei Europene intrucat, la nivelul UE, trebuie sa se asigure existenta unei piete libere in care anumiti agenti economici sa nu fie defavorizati in detrimentul altor. Facilitatile normative pot fi acordate numai in conditii speciale si limitative. Un exemplu il constituite OUG 24/2998 privind regimul zonelor defavorizate.

Caracter individualSunt cele care vizeaza nu o categorie generala de agenti economici, ci se acorda unor agenti economici anume determinati. Facilitatile individuale nu mai pot fi acordate in prezent insa ele au existat pe o perioada destul de lunga (ex: acordate uzinelor Dacia, Coca-Cola). In virtutea principiului pietei libere nu se mai pot acorda individual, ci numai unei anumite categorii.

Garantarea investitiilor straine

Este facuta in temeiul Conventiei de la Seul din 1985 la care Romania a aderat in 1992.Se face prin intermediul Agentiei Multilaterale de Garantare a Investitiilor cu sediul la Washington si a fost constituita pentru investitiile facute in statele cu risc de pierdere a investitiilor. In activitatea sa de garantie, agentia acopera urmatoarele riscuri: Riscul de transfer valutar – situatia in care un anumit stat interzice repatrierea profiturilor, schimbul valutar sau orice alte operatiuni de transfer liber de monede. Riscul de expropriere, nationalizare sau alte masuri echivalente Riscul de incalcare a contractului de catre statul unde este facuta investitia Riscul de razboi sau orice tulburare civila majora in statul gazda a investitiei

Regimul importurilor si exporturilor in Romania si autorizatiile de import-export

Regimul importurilor si exporturilor in tara este unul exceptional prevazut expres de lege si de stricta interpretare. Mecanismul juridic prin care statul supravegheaza operatiunile de comert international il constituie licentele de import-export acordate de catre Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri.Prin asemenea licente de import export sunt acoperite o serie de bunuri, marfuri, marfuri contingentate la import si export (supuse unor restrictii cantitative – arme, munitii, medicamente in scopul protejarii pietei interne).

Pe langa MECMA exista si alte agentii guvernamentale care administreaza regimul autorizatiilor de import-export si care actioneaza intr-un domeniu strict de competenta, de pilda acord autorizatii de import export pentru anumite produse alimentare, periculoase pentru sanatate, tutun, substante chimice, produse medicamentoase, substante modificate genetic etc.

Cea mai importanta dintre agentii este Agentia Nationala de Control a Exporturilor (ANCEX) care actioneaza in subordinea MAE. Pentru facilitarea activitatii acestor agentii si pentru usurarea solicitarii si acordarii autorizatiei de i-x marfurile au fost incluse intr-un sistem armonizat de denumire si codificare a acestora, adopta la Bruxelles in 1983. sistemul a fost inclus in Regulamentul 2658/1987 privind nomenclatura tarifara si tariful vamal comun. In cadrul acestui sistem marfurile sunt codificate itnr-un regim de 6 cifre, astfel incat solicitarea si acordarea autorizatiilor se face raportandu-se la codificarea unica.

11


Refuzul eliberarii la autorizatieTrebuie motivat de agentiile solicitate. Motivele pot fi variate: Solicitantul nu este un agent economic autorizat sa efectueze operatiuni de comert international Marfa este contingentata, iar acesta este epuizat: am voie sa permit sa transport numai o anumita cantitate intr-o anumita perioada. Daca a fost depasita, nu am voie sa primesc autorizatie. Marfa este interzisa la import export sau este supusa unui regim de supraveghere (ex: substante halucinogene, chimice, modificate genetic).

In cazul refuzului eliberarii autorizatiilor solicitantul poate sa actioneze in temeiul legii contenciosului administrativ daca cererea sa fie a fost refuzata, fie nu i s-a raspuns in termen. Un prim pas este cel al formularii unei plangeri prealabile adresata agentiei care a refuzat/intarziat. Este obligata sa raspunda in termen de 30 zile. In cazul in care nu raspunde sau continua sa refuze acordarea autorizatiei, solicitantul poate formula actiune in fata instantelor judecatoresti si se va adresa curtii de apel. H poate fi atacata cu recurs la ICCJ, iar aceasta HJ va fi definitiva si irevocabila.

Instanta de judecata are drepturi depline de decizie in sensul ca poate pronunta urmatoarele HJ: Dispune in sarcina autoritatii sau agentiei o sarcina de a face (de a emite autorizatia). Poate fi cumulativa cu acordarea de despagubiri. Poate sa emita o HJ prin care obliga agentia la plata de despagubiri pentru neemiterea autorizatiei sau pentru intarziere in eliberarea acesteia Respinge cererea facuta de solicitantIn domeniul autorizatiilor de import export a fost ..un acord general pentru tarife si comert (GATT). El a instituit principii majore ale regimului de autorizare:Un prim principiu este cel al egalitatii de tratament intre solicitantii de licente sau autorizatii.Un al doilea principiu stabileste ca procedura de autorizare trebuie simplificata astfel incat sa nu deregleze schimburile economice internationale.Un al treilea principiu spune ca procedura trebuie administrata in mod just si echitabil.Al patrulea principiu spune ca procedura de autorizare trebuie sa fie publica si sa intre in vigoare la un termen rezonabil de la momentul publicarii ei astfel incat destinatarii sa ia cunostinta de continutul acestei proceduri.Penultimul principiu stabileste competenta in materia procedurilor de autorizare trebuie sa apartina, ca regula, unei singure autoritati administrative. Nu tebuie ca aceste competente sa fie acordate mai multor institutii, tocmai pentru transparenta.Ultimul principiu stabileste ca in cazul stabilirii de sanctiuni pentru eroare in documentatie acestea nu trebuie sa depaseasca nivelul unei simple atentionari cu exceptia cazurilor de intentie frauduloasa sau culpa grava.

21.02.2013 Cursul 3Natura juridica a licentelor/autorizatiilor de import-export

Act administrativ cu caracter individual. Din perspectiva studiului dreptului comertului international prezinta interes si o calificare a autorizatiile din alta perspectiva cum ar fi cea a dreptului international privat – din aceasta perspectiva – regimul juridic al licentelor de import si export constituie norma de aplicatie imediata pe planul DIP.

Calificarea obligatiei de a obtine licenta de import sau export

In general, daca partile nu au dorit altfel, va fi calificata ca una de mijloace, fiind suficient ca partea careia ii revine obligatia sa fi depus toate diligentele necesare in vederea eliberarii sale. Uneori, o autoritate publica isi asuma obligatia de a asigura obtinerea autorizatiei de import-export. Este vorba despre acele situatii in care contractul este obtinut de agentul economic prin participarea la licitatii. In acest caz, vom califica obligatia ca una de rezultat.Neobtinerea licentei, din motive neimputabile, a autorizatiei de import sau export constituie un caz de forta majora din perspectiva executarii contractului.Izvoarele DCI

12


1. acte normative adoptate la nivel international si la nivel national actele normative adoptate la nivel internationalConventia de la Viena privind contractele internationale de marfuri (1980)Conventia de la New York (1974) in materia prescriptiei in domeniul vanzarii internationale de marfuriConventia de la New York (1958) privind recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straineConventia de la Geneva (1961) – conventia europeana de arbitraj comercial internationalConventia de la Washington (1965) pentru reglementarea diferendelor relative la investitii dintre state si persoane ale altor state Actele normative adoptate la nivel internIzvoare specificeOG 92/1997 privind stimularea investitiilor directeL84/1992 privind regimul zonelor libereIzvoare nespecificeRegulamentul BNR 4/2005L312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de catre cetatenii straini, apatrizi

2. Uzante comerciale internationaleo Uzante normative o Uzante conventionale

3. Alte surse neconstrangatoare – sunt sistematizari ale practicii organizate de organisme si institutii internationale. Se pot plasa pe o pozitie intermediara intre uzante si acte normative pentru ca institutiile internationale au colectat si sistematizat uzantele. Aceasta opera de codificare a fost premisa adoptarii unor acte normative

Organisme

In primul rand, UNCITRAL – Comisia Natiunilor Unite pentru dreptul comertului international – institutie specializata a ONU. – sub egida acestuia au fost elaborate principalele conventii internationale in materie. Au fost elaborate legi model care sa fie utilizate de legiuitorul national, ghiduri pentru intocmirea contractelor comerciale internationale

Institutul UNIDROIT ( sediul la Roma, creat in 1926). Cea mai importanta opera o reprezinta principiile aplicabile contractelor comerciale internationale. Este o lucrare de mari dimensiuni, asemanatoare unui cod. A fost elaborata in doua editii.Rolul acestor principii: asa cum si-au propus autorii, principiile ar putea constitui lex causae cu privire la un anumit contract comercial international daca partile si-au propus acest lucru. Cum ar ajunge principiile UNIDROIT sa guverneze un contract comercial international? Pe doua cai: o prima cale ar fi aceea a trimiterii exprese realizate in contract – este metoda receptiunii. O a doua metoda prin care principiile ar deveni aplicabile unui contract comercial international este una indirecta – sa se aplice ca lex mercatoria (legea aplicabila in raporturile dintre comercianti daca acestia au prevazut asta). Daca respectivii contractanti vor preciza in contractul lor sau va rezulta indirect ca doresc sa li se aplice uzantele comerciale internationale/principiile generale de drept incidente in materia contractelor comerciale internationale. Rolul: aplicare ca lex causae, interpreteaza si completeaza dreptul intern si de a constitui un model pentru reglementarile internationale sau nationale in materie pentru contractele respective.

A treia institutie cu rol in sistematizarea practicii interne – Camera Internationala de Comert de la Paris. Regulile INCOTERMS. Contracte tip si clauze tip – atunci cand partile isi fac singure contractele, dar doresc inserarea unor clauze.

Clauze pe care le pot insera:

13


Clauza de forta majora Clauza de impreviziune

Comisia pentru dreptul european al contractelor (principiile dreptului european al contractelor)

Uzantele comerciale internationale

Uzante comerciale=practici nescrise adoptate de participantii la comertul international care prezinta un grad de vechime, repetabilitate, stabilitate aplicate intr-un un numar nedefinit de parteneri, de regula, intr-o anumita zona geografica sau intr-un anumit domeniu de activitate si care in functie de natura prezinta sau nu caracterul de izvor de drept.

Elementele definitorii ale uzantelor

element obiectiv - sunt practici - au dobandit elementul de practica prin vechime, elementul de repetabilitate si stabilitate pe care le prezinta exista un element colectiv – uzantele sunt practici generale si impersonale, ele aplicandu-se intre un numar nedefinit de parteneri. Din acest punct de vedere, uzantele se aseamana cu legea, diferenta fiind la nivelul emitentului. Impune o comparatie intre uzante si obisnuintele stabilite intre parti, definind obisnuintele ca fiind acele practici stabilite intre un numar definit de parteneri comerciali. Practic este elementul definitoriu al obisnuintei. Si uzantele si obisnuintele sunt practici. Elementul de practica este asemanarea intre cele doua. Diferentierea - subiectele de drept. Caracterul lor de izvor de drept – nu toate vor avea caracterul de izvor de drept. Toate uzantele sunt practici sociale si cu element colectiv: uzante conventionale si uzante normative. Cele conventionale nu au caracter de izvor de drept, spre deosebire de cele normative.

Clasificarea uzantelor:In functie de intinderea aplicarilor in spatiu Uzante locale (ex: portul Constanta) Uzante speciale – cele care se aplica intr-o anumita ramura de activitate (uzantele comerciantilor cu cereale) sau intr-o anumita ramura. Uzantele generale – cele care sunt aplicabile relatiilor comerciale internationale

1. Dupa forta lor juridica Uzantele normativeAcestea intrunesc toate cele trei trasaturi definitorii ale uzantelor - elementul obiectiv de practica sociala (veche, repetata si stabila). Elementul obiectiv il desemnam prin sintagma longa inverata diuiturna(ideea de repetabilitate) consuetudo. Al doilea element este cel de colectivitate si al treilea element – ele constituie izvor de drept. Uzantele normative presupun, pe langa elementele deja mentionate, un element subiectiv, psihologic. Subiectele care intra sub incidenta uzantelor – uzanta le este aplicabila intocmai ca legea.Opinio iuris sive necessitatis Acest element psihologic este unul necesar, dar astfel cum a retinut literatura de specialitate nu este necesara convingerea partilor- sistemul de drept sa permita existenta uzantelor normative.

Rolul uzantelor normative.In primul rand, ele pot reglementa situatiile, RJ nereglementate de lege; acopera lacunele legii. In al doilea rand, aceste uzante pot interveni in domenii reglementate de lege in scopul de a interpreta sau de a completa prevederile legii. In fine, uzantele normative pot interveni, de principiu,, inclusiv impotriva unor prevederi legale daca aceste prevederi legale nu sunt de ordine publica.

Forta juridica a uzantelor normativeUzantele normative au forta unei norme supletive speciale; putem vedea care este raportul intre uzanta normativa si

14


lege – retinem ca uzanta va prevala asupra legii atunci cand legea are un caracter dispozitiv. In privinta raportului dintre uzanta normativa si contract, odata ce am spus ca au forta unor norme supletive rezulta ca partile pot deroga.

Uzantele conventionaleNu constituie izvor de drept – le lipseste ultima trasatura definitorie a uzantelor – daca nu au caracter normativ, vor avea forta juridica a unor clauze contractuale. Care este temeiul juridic al aplicarii lor? Nu poate fi altul decat vointa partilor.

Idei despre modul in care se poate manifesta vointa partilor:Vointa partilor este expresa – la aplicarea uzantelor se face trimitere printr-o clauza contractuala. Daca partile fac trimitere la uzanta, ele se feresc sa faca o trimitere generala pentru ca exista un anumit risc. Ceea ce nu este in lege este mai greu de apreciat din prisma dinamicii. Este o metoda care circumstantiaza zona de incidenta.

Vointa partilor este tacita sau implicita – rezulta din anumite indicii pe care le identificam fie la nivelul contactului sau la nivelul manifestarii de vointa in contract sau in faza negocierii, precontractuala.

In legatura cu aplicarea uzantelor, art. 9 Conventia de la Viena partile sunt legate prin uzantele la care ele au consimtit. Are in ved ere trimiterea expresa pe care am mentionat-o.

A doua dispozitie in afara de conventia contrara a partilor, acestea sunt considerate ca s-au referit in mod tacit in contract si pentru formarea sa la orice uzanta pe care o cunosteau sau ar fi trebuit s-o cunoasca si care, in comertul international este larg cunoscuta si in mod regulat respectata de catre partile la contracte de acelasi tip in ramura comerciala avuta in vedere. Asadar, potrivit acestui text, partile vor fi cons ca au dorit aplicarea uzantelor nu doar atunci cand s-au referit expres, dar si atunci cand nu s-au referit daca sunt intrunite conditiile mentionate. Exista o discutie complexa cu privire la acest text. Unde plasam aceasta a doua teza a Conventiei?

Rolul uzantelor conventionaleUzantele conventionale au rolul de a interpreta si completa contractul in orice faza a existentei acestuia. Evident ca pot exista uzante cu privire la negociere, modul de incetare al conrtactului,Raportul dintre uzanta conventionala si lege – uzanta conventionala va prevala in raport cu o norma supletiva, intocmai ca orice clauza contractuala.In privinta raportului dintre uzanta conventionala si contract, in principiu, in functie de vointa partilor poate prevala sau nu contractului.Este practic discutia dintre diferitele clauze ale unui contract.

Idei despre cauzele care explica rolul uzantelor (de ce sunt necesare uzantele) dinamica relatiilor comerciale internationale; de principiu, legea tine pasul mai greu cu evolutia legilor particularitatii relatiilor comerciale internationale; exista un specific al relatiilor comerciale internationale dat de elementul de extraneitate si atunci, pe de o parte niciodata nu vom reusi sa acoperim ansamblul acestor realtii. La nivel national vom constata o relativa lipsa de interes pentru a reglementa in functie de specificul contractelor comerciale internationale. Dreptul national nu este intotdeauna cea mai adecvata sursa normativa, ceea ce justifica preocuparea comerciantului de a crea propriile reguli.

Mijloacele de codificare si de proba a uzantelor

clauzele contractuale prestabiliteconditii generalecontracte-cadrucontracte tipcontracte de adeziuneGeneric vorbind, este vorba despre toate standardizarile contractelor. Mai au o functie, de a fixa uzantele comerciale

15


internationale. Reprezinta un fel de fotografie a uzantelor comerciale internationale.

Uzantele comerciale internationale-s fixate prin opera unor institutii si organisme internationale cu rol de codificare: UNCITRAL, UNIDROIT etc. daca, in primul caz vorbeam despre contracte standardizate, aici vorbim despre reguli fixate de institutii, organisme internationale

practica judiciara si arbitrala;

intermediul certificatelor de uzanta/cutuma; asa cum ii spune numele, este o certificare a unei uzante. Ar putea fi eliberata de o camera de comert si industrie, un organism profesional (asociatia importatorilor de pantofi). Daca veti cerceta legea privind organizarea si functionarea camerei de comert a Romaniei, printre atributiile sale este aceea de a elibera astfel de certificate.

Regimul uzantelor in dreptul nostru

Se va face distinctia ce se intampla inainte de NCC si dupa.

Inainte de NCC, sub imperiul C.com nu era recunoscut caracterul normativ al uzantelor. S-a ajuns la o asemenea concluzie prin compararea codului cu sursa sa de inspiratie (C.com italian). In mod exceptional, in anumite domenii, prin legi speciale, s-a recunoscut caracter normativ uzantelor: porturilor, burselor de marfuri, titluri de valoare.

In prezent, NCC a schimbat in oarecare masura aceasta solutie. Schimbarea este una fundamentala. NCC, in art.1 sunt izvoare ale legii civile legea, uzantele si principiile generale ale dreptului. Uzantele, sub imperiul actualului CCIV au caracter normativ. Intervin unele circumstantieri: NCC distinge dupa cum materia este reglementata prin lege. In cazurile neprevazute de lege se aplica uzanta, insemnand ca pentru aceasta ipoteza voi aplica uzantele cu caracter normativ. Alin. 3 – in materiile reglementate de lege – solutia este diferita – uzantele se aplica numai in masura in care legea trimite in mod expres la acestea. Inseamna ca readuc in discutie caracterizarea generala cu privire la raportul dintre uzanta normativa si lege. De principiu, prevaleaza asupra dispozitiilor legale supletive. Este de analizat aceasta observatie din perspectiva alin.3Important in legatura cu NCC – uzantele, mai ales cand au caracter normativ, ridica o problema. Noi le incadram in izvoare de drept. Care este pozitia instantei in raport cu izvoarele de drept? In legatura cu uzanta, s-ar putea ca, aplicand cu rigoare ideea, sa ajung intr-o zona de impas. Instanta este prezumata a le cunoaste. NCC a fost mai moderat in legatura cu acest aspect partea interesata trebuie sa faca dovada existentei si a continutului uzantei – rezultand ca instanta nu este prezumata a o cunoaste. Este o indepartare justificata de la principiile cunoscute.NCC plaseaza la loc de cinste uzantele codificate – publicate in culegeri, editate de organismele din domeniu se prezuma ca exista pana la proba contrara (ex: principiile UNIDROIT)

27.02.2013 Seminar 2(pe 20 nu s-a tinut)Sucursala obtine profit in Romania, va fi impozitata ca o PJ de drept roman.Sucursala reprezinta investitie straina. K provenit din strainatate, scopul urmarit este cel de a se obtine profit in Romania.Modalitatile de solutionare a litigiilor in legatura cu investitiile straine: Conventia de la Washington din 1965 pentru regelementarea diferendelor relative la investitii la care Romania a aderat prin decretul 62/1975 . din conventie ne intereseaza: obiectul de activitate al centrului, modalitatea concreta de solutionare (conciliere si arbitraj) si care este forta juridica a hotararilor pronuntate de centru (conventia este importanta pentru examen)Conventia de la Seul din 1985 pentru constituirea agentiei multilaterale de garantare a investitiilor. In cazul acestei conventii nu ne intereseaza nimic adm, ci: tipuri de riscuri eligibile, modalitatea prin care asigura riscurile, riscurile pe care le asigura.Cursul 4 Participantii la comertul international (subiectele)

Subiectele dreptului comertului international pot fi persoanele fizice sau juridice. Care

16


Ne vom referi la doua aspecte:- activitatea societatilor comerciale de nationalitate romana- activitatea societatilor comerciale straine in romania

Societate cu participare straina OG 92/1997 privind stimularea investitiilor directe, regulamentul BNR 4/2005 si L31/1990. sunt cele comerciale, filialele si sucursalele constituite pe teritoriul tarii care au capital integral strain sau se afla in asociere cu capital romanesc.EE relevant pentru a fi calificat cu participare straina este este participarea straina la capital. Participarea straina la conducerea si administrarea societatii sau supravegherea societatii, in privinta cenzorilor nu este suficient de puternica pentru a oferi calitatea de societate comerciala cu participare straina.Ocupa un loc distinct, reprezinta un element al clasificarii in PJ cu si fara capital strain.

Art. 286 din LSC se refera explicit la SC cu participare straina constituirea de SC cu participare straina in asociere cu PJ sau fizice romane sau cu capital integral strain se efectueaza cu respectarea dispozitiilor LSC, precum si a legii privind regimul investitiilor straine.

Aspecte specifice care privesc elementul international – regimul investitiile straineDomeniile de constituireSC cu participare straina se constituie in orice domeniu de activitate economica, este un aspect al principiului liberului acces, inclusiv in domeniul bancar si al asigurarilor in care se pun cele mai multe probleme.In obiectul de activitate pot intra orice activitati economice.

Constituirea SC cu participare strainaIn afara de LSC, L26/1990 privind RC, aplicarea unui act normativ emis de catre O.Min.J 2594/2008 care priveste normele metodologice privind modul de tinere al inregistrarilor din RC, eliberare a informatiilor. In acest act normativ se regasesc reglementari cu privire la constituire, sucursale, filiale, tot ce tine de partea formala de inregistrare a SC cu participare straina.

SC cu participare straina de nationalitate romanaSe identifica prin sediu – care confera nationalitatea; este crt de drept comun oentru acordarea nationalitatii, prevazut in NCC si denumire. Totodata, exista si criteriul controlului care se regaseste in conventiile internationale cum ar fi Conventia de la Washington din 1965 privind reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor state care, in art. 25 prevede ca o PJ poate fi considerata ca avand nationalitatea unui stat datorita controlului care se exercita asupra ei din statul respectiv.

Elementul esential pentru calificarea unei SC ca fiind cu participare straina este capitalul social. In considerarea celor doua notiuni privind subscrierea si varsarea capitalului social, retinem ca, in privinta participarii straine, la o SC este obligatorie exprimarea in moneda nationala a capitalului social. Legea contabilitatii 82/1991 prevazand ca SC, inclusiv cele cu participare straina au obligatia sa organizeze si conduca contabilitatea proprie potrivit legii romane, in limba romana si in moneda nationala.

Varsarea capitalului social: principiul este ca varsarea capitalului social poate fi facuta in moneda straina atunci cand asociatul este strain, asociatii romani varsa aportul lor in moneda nationala –lei – deoarece varsarea esste o plata in sensul prevederilor Regulamentului BNR 4/2005 privind regimul valutar, iar platile intre nationali se fac, in principiu, in moneda nationala.

Patrimoniul SC cu participare straina: OG 92/1997 a pus capat unei controverse si anume, o SC romana constituita cu participare straina poate dobandi orice drepturi asupra bunurilor sale, inclusiv imobilelelor pe care legea le recunoaste oricarei persoane juridice romane. Textul art. 6 din OG 92 are insa si o circumstantiere – SC rezidente pot dobandi drepturile reale asupra bunurilor imobile in masura necesara derularii activitatii sale potrivit obiectului social. Apar aceste doua circumstantieri in masura necesara derularii activitatii si potrivit obiectului social. Desi nu am inregistrat o

17


situatie in care sa se fi obiectat sau sa se fi facut aplicarea circumstantierilor este posibil ca o SC sa fie impiedicata sa dobandeasca un drept real asupra unui imobil daca una din aceste doua conditii nu se implineste..

SC cu participare straina functioneaza pe baza unor principii care sunt stabilite atat in Regulamentul BNR, cat si in alte acte normative.Regulamentul prevede ca aceste SC pot efectua operatiuni valutare de doua feluri:

curente; se caracterizeaza prin faptul ca ele intrunesc unul din urmatoarele doua criterii (alternativ)1. operatiunea este in valuta – moneda nationala a altui stat sau in moneda unei uniuni

monetare sau o moneda compozita (cum sunt DST ale FMI) – este un criteriu in rem reprezentat de moneda in care se efectueaza operatiunea

2. criteriu personal – in personam – la operatiune participa un rezident si un nerezident.Aceste operatiuni sunt cele care implica o contraprestatie imediata si ele nu sunt, in principiu, supuse niciunui control, niciunei supravegheri din partea BNR.

de capital; se incadreaza aceste operatiuni care sunt enumerate in Regulamentul 41. toate cele care nu implica o investitie directa cum sunt cele ale nerezidentilor in

Romania sau rezidentilor in strainatate2. operatiunile cu instrumente financiare care sunt tranzactionate in mod curent pe piata

de capital – operatiunile cu actiuni, obligatiuni, alte tipuri de credit.3. operatiunile cu instrumente financiare tranzactionate in mod curent pe piata

monetara 4. operatiuni cu unitati ale organismelor de plasament colectiv si altele asemenea

Functionarea: SC pot deschide conturi bancare in moneda nationala sau valuta, in banci romane sau in strainatate, inclusiv cele legate de depunerea capitalului social si dispun in mod liber de plati si incasari.

Regimul de munca si de personal: in urma aderarii Romaniei la UE si a modificarii OUG 194/2002 privind regimul strainilor pe teritoriul tarii notiunea de straini a capatat o acceptiune noua, fiind numai acele persoane care nu au cetatenia romana sau a unui alt SM al UE sau SEE; a avut consecinte pe planul raporturilor de munca, cetatenii SM ale UE si SEE nefiind considerati straini, au acces neingradit pe piata fortei de munca din Romania potrivit prevederilor OUG 102/2005 privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a cetatenilor SM ale UE si SEE. In consecinta, acces liber – posibilitatea de a se angaja fara formalitati la o SC romaneasca.In privinta strainilor, care nu au cetatenie romana sau a unui SM al UE OUG 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei. Pentru ei este necesar permis de munca care se emite de un organism specializat din subordinea Guvernului– Oficiul roman pentru emigrari care primeste, prin orgonanta a Guvernului, numarul de persoane straine carora li se poate acorda permis de munca pe teritoriul tarii.

Un aspect esential este cel al platii salariilor, distinctie ce trebuie facuta intre personalul roman si cel strain la o SC. Pentru personalul roman, de principiu, plata se face in moneda nationala pentru ca este o plata intre rezidenti.

Exceptii de la regula: pesonalul reprezentantelor SC si organziatiilor economice straine care sunt autorizate sa

desfasoare activitate pe teritoriul Romaniei pentru care exista un act normativ special HG 1222/1990 privind regimul impozitelor si taxelor aplicabile reprezentantelor din Romania ale SC sau OE straine, precum sio drepturile si obligatiile legate de salarizarea personalului roman. Desi reprezentantele sunt rezidente dpdv valutar, personalul lor, in temeiul HG, poate primi salariul in/si in valuta.

Zonele libere – Legea 84/1992 privind regimul zonelor libere permite salarizarea si in valuta.

Dpdv fiscal, SC constituite cu participare straina sunt cele care genereaza cel mai frecvent aplicarea conventiilor, acordurilor bilaterale incheiate de Romania privind evitarea dublei impuneri, Romania are tratate in acest domeniu cu peste 80 de state si, ori de cate ori se pune o problema de impozitare, in primul rand trebuie analizate prevederile acestor

18


acorduri.

Aspecte particulare privind insolventa transfrontaliera a SC cu participare strainaIn raporturile dintre SM ale UE este aplicabil Reg Consiliului 1346/2000 privind procedurile de insolvabilitate, iar in privinta relatiilor cu statele terte este aplicabil Titlul I din L637/2002 privind reglementarea raporturilor de DIP in domeniul insolventei. Acest titlu luand ca model o lege tip, model a Comisiei Natiunilor Unite pentru Dreptul Comertului International (UCITRAL), privind insolvabilitatea internationala din 1997.

Solutionarea litigiilor la care participa SC cu participare straina exista optiunea pentru alegerea competentei de solutionare a litigiului pe langa o instanta judecatoreasca sau solutionarea litigiilor pe cale arbitrala.Din experienta practica si din statistica, in numeroase cazuri cand se apeleaza la arbitraj, se apeleaza la Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei. Ea functioneaza pe baza legii camerelor de comert din Romania 335/2007, cat si pe baza unui regulament comun. Cand nu se apeleaza la arbitrajul curtii de la Bucuresti se apeleaza frecvent fie la competenta Curtii Internationale de Arbitraj a Camerei de Comert din Paris care are reguli proprii de procedura, fie la regulile de arbitraj ale UNCITRAL – arbitraj ad-hoc, reguli adoptate in 1976.

Arbitral institutionalizat – organism specializatArbitraj ad-hoc care se constituie pentru un singur caz.

Aspecte legate de activitatea subiectelor de drept straine in RomaniaEste vorba despre asa numitele forme exogene de participare a capitalului strain pe piata romaneasca. Sunt trei astfel de forme:

1. filialele SC straine in Romania Pornind de la definitia filialei pe care o regasim in art. 42 din LSC, dar cu adaptare la specificul dreptului international si, in consecinta o definim filiala din Romania a unei SC straine este acea SC cu personalitate juridica romana, pesonalitate juridica proprie, distincta de societatea mama din strainatate dar care se afla sub controlul societatii mama din strainatate.

Din aceasta definitie rezulta doua elemente definitorii esentiale ale filialelor: filiala are o PJ proprie – ceea ce-i confera calitatea de subiect de drept distinct de SC mama din

strainatate . este un subiect de drept de sine statator. Consecinta cea mai importanta este aceea ca filiala are un patrimoniu propriu, diferit de cel al societatii mama din strainatate si, de aceea, filiala poate actiona in raporturile juridice de comert international, actiona in nume propriu si pe seama ei insasi. Pe planul DIP repercursiunea directa a faptului ca filiala are personalitate juridica proprie este aceea ca statutul sau organic este supus legii statului pe teritoriul caruia isi are propriul sediu, in ipoteza noastra este supusa legii romane independent de legea aplicabila societatii mama din strainatate.

Desi are personalitate juridica proprie, sb de drept de sine statator, asupra ei se exercita un control de catre societatea mama – controlul este de esenta filialei si este notiunea care a generat si termenul de filiala (filius, filii – fiu; controlul pe care il are parintele asupra copilului sau). Controlul se manifesta in moduri foarte diferite. De regula se manifesta prin detinerea de SC mama a majoritatii capitalului filialei mergand pana la 100%. Sunt posibile si alte forme de control – detine majoritatea drepturilor de vot in organele de conducere sau administrare ale filialei, are dreptul sa numeasca/revoce majoritatea membrilor organelor de administrare sau control, are un drept de supraveghere directa prin cenzorii etc.

Care este relatia dintre filiala si SC mama?Relatia se exprima sub doua aspecte:

19


Juridic – relatia este complexa, fiind prezente cele doua elemente (PJ proprie a filialei si controlul pe cealalta parte)

Economic - are o autonomie relativa fata de societatea mama. Este autonoma filiala pentru ca are o viata economica si financiara proprie, materializata prin faptul ca filiala intocmeste documente financiar-contabile proprii – bugete de V si CH, bilant contabil, distincte de cele ale SC mama si pe care filiala este obligata sa le inregistreze la autoritatile fiscale romanesti intocmai ca orice SC comerciala de nationalitate romana. Pe de alta parte insa, este dependenta din punct de vedere economic de societatea mama in sensul ca obiectul ei de activitate este stabilit de societatea mama si datorita elementului de control functioneaza in coordonatele economice stabilite de societatea mama.

Din punct de verdere al constituiriii –intocmai ca o SC romaneaasca, dar cu precizarea ca actul constitutiv trebuie sa mentioneze explicit caracterul de filiala, iar in cuprinsul actului constitutiv vor fi mentionate modalitatile de control pe care societatea mama le poate exercita asupra filialei.

OMJ 2594/2008 prevede explicit procedura pentru constituirea unei filiale care prevede explicit procedura pentru constituirea unei filiale care trebuie sa cuprinda denumirea de dfiliala si numele societatii mama.

Filiala, dpdv al regulamentului 4, valutar, este rezidenta si urmeaza regimul acestore – platile, moneda nationala, nu al strainilor, al nerezidentilor.

Din punct de vedere patrimonial, pentru ca are nationalitate romana poate dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor si altor imobile din tara in aceleasi conditii ca orice societate romaneasca.

Pentru ca are un capital propriu constituie o forma de investitie straina in tara.

2. sucursalele

Pornind de la prevederile LSC, dar cu caracterul DIP definim sucursala unei SC in Romania este un sediu secundar al SC mama lipsit de personalitate juridica proprie, care beneficiaza insa de un capital care ii este afectat in intregime de catre societatea mama din strainatate si sucursala poseda o anumita autonomie juridica si economica fata de societatea mama.

Elemente definitorii: sucursala nu are PJ proprie – deci nu prezinta calitatea de subiect de drept distinct de SC mama din

strainatate, in consecinta, sucursala nu are un patrimoniu propriu in sensul strict juridic al notiunii, dar beneficiaza de un capital propriu, de o masa de bunuri care ii este afectata in intregime, in exclusivitate in folosul ei de societatea mama.

Poate efectua acte juridice numai pe seama SC mama intr-o forma specifica de comsion.Pe planul DIP, consecinta faptului ca sucursala nu are personalitate juridica proprie este aceea ca statutul sau organic este supus legii nationale a SC mama din strainatate. Ea are nationalitate straina pe teritoriul tarii (lex societatis este legea societatii mama din strainatate).

Dependenta de SC mama din punct de vedere juridic si economic, dar aceasta problema ridica problema relatiei dintre sucursala si SC mama, relatie care este, de asemenea, complexa, materializate prin doua aspecte:

in primul rand, sucursala este dependenta de SC mama, primordial prin faptul ca SC mama constituie 100% din capitalul sucursalei, in consecinta, SC mama stabileste, prin actul constitutiv al sucursalei, toate aspectele esentiale legate de organizarea si functionarea sucursalei (obiect de activitate, capitalul social, capitalul care este pus la dispozitie, masa de bunuri, modul de organizare si functionare a organelor de conducere). Pentru ca sucursala nu are un patrimoniu propriu in sensul juridic al notiunii, ea nu are nici debitori proprii desi exista particularitati privind modul de urmarire, iar in relatia cu tertii actioneaza numai pe seama SC mama, de regula, in cadrul unei relatii specifice de comsion.Pe de alta parte sucursala beneficiaza totusi de anumite elemente de autonomie juridica si economica fata de SC mama.

20


Din punct de vedere juridic, autonomia sucursalei se manifesta cel putin sub urmatoarele doua aspecte: a) sucursala are o capacitate de subiect de drept limitata care se exprima prin faptul ca ea poate fi actionata direct

in justitie pentru operatiunile efectuate in tara de resedinta. O asemenea prevedere a fost cuprinsa in art. 149 din L 105/1992 potrivit caruia o PJ straina este socotita ca avand sediul in Romania in cazul in care are pe teriroiul tarii o sucursala, filiala sau reprezentant si, in consecinta, instantele judecatoresti romane sunt competente sa judece litigiile privind operatiunile efectuate de sucursala. NCPC preia ad litteram aceasta prevedere.

b) Sucursala, de principiu, poate fi supusa unei proceduri separate de dizolvare si lichidare, inclusiv prin procedura insolventei cu privire la bunurile aflate in tara de resedinta fara ca prin aceasta sa se influenteze situatia juridica a SC mama din strainatate. Reciproca nu este valabila.

Din punct de vedere economic, sucursala, pentru ca are o masa de bunuri proprie, un capital care ii este afectat in exclusivitate, beneficiaza de un anumit grad de autonomie gestionala in limitele pe care i le stabileste SC mama si care rezulta din actul constitutiv al sucursalei, dar cu respectarea legilor contabile si fiscale romanesti in materie. Sucursala intocmeste si ea documente contabile proprii care sunt depuse la autoritatile fiscale romanesti, dar consolidate in cadrul SC mama.

Aspecte legate de constituirea sucursalelor in Romania3. reprezentantele

06.03.2013 Seminar 3Conventia de la Washington

Centrul EXCED presupune doua tipuri de solutionare a diferendelor de ordin juridic privitoare la investitiile directe dintre state si persoanele din alte state.Simpla ratificare a conventiei nu reprezinta decat o posibilitate pentru stat, nici de cum o obligatie din partea statului. Statul nu trebuie sa fie neaparat de acord, el poate face trimitere. Ei trebuie să-și supună acordul expres în raport cu investitorul anume determinat.Statul, prin faptul că încheie o asemenea convenție își știrbește din suveranitatea sa pentru că nu va mai aplica jurisdicția sa. Aceste garanții sunt puse sub semnul întrebării în fata centrului, nu se mai asigura dublul grad de jurisdictieConciliere: se incheie prin proces verbal care consemneaza asta.Arbitraj: solutia este obligatorie pentru partiCalea revizuirii – aparitia unui fapt nou, descoperit ulterior pronuntarii hotararii in 30 de zile sau maxim 3 ani de la pronuntarea sentintei.Anularea: pentru motive de procedura sau de fond (constituirea defectoasa a arbitrajului, viciul de consimtamant) abuz de putere, coruperea unui membru, sentinta nu a fost motivata.Interpretare: hotararile sunt obligatorii fata de parti

Conventia de la Seul 1985 Agentia Multilaterala de Garantare a InvestitiilorUn fel de societate de asigurari – agentia va despagubi investitorul strain pentru pierderile suferite. Statul trebuie sa fie parte la Conventia de la Seul si statul nu a acordat o justa si prealabila despagubire din partea statului – am o creanta impotriva statului

Conventia de constituire a Agentiei Multilaterale de Garantare a Investitiilor, Seul 1985, ratificata prin Legea 43/1992Obiectivele agentiei: incurajarea fluxului de investitii pentru scopuri productive, in special in tarile in curs de dezvoltare- art. 2. Anexa A, art. 3 lit c – emite garantii contra riscurilor comerciale privind investitiile intr-o tara membra provenind din alte tari membre,

Capital MGA – 1 mld DST= 100.000 actiuni x 10 000 DST (valoare minima a subscrierii e de 50 de actiuni pe SM). Varsare valuta liber comerciala: statele in curs de dezvoltare mai mic sau egal cu 25% in moneda nationala

21


Riscuri1. acoperite – art.11

a. riscul de transfer valutar = restrictii asupra transferului in afara tarii gazdab. exproprietea si alte masuri similarec. incalcarea contractului (investitor – tara gazda) daca:

i. dentinatorul nu a recurs la un for judiciar sau arbitralii. decizia nu este transmisa intr-un termen rezonabiliii. decizia nu poate fi pusa in aplicare

d. razboiul si tulburarile civile2. neacoperite

a. devalorizarea/deprecierea onedeib. actiune sau omisiune a statului gazda cu care detinatorul a fost de acord pentru care este raspunzatorc. actiune sau omisiune a statului gazda anterioara emiterii garantiei

investitii eligibile – art, 12- dobanzile la titlurile de participare la capital- imprumuturi pe termen lung- forme de investitii directe stabilite de Consiliul de conducere- orice transfer pentru modernizarea, extinderea, dezvoltarea unei investitii existente- utilizarea castigurilor din investitiile existentie care ar putea fi transferate in afara tarii gazda.

Investitori eligibili – art. 13:Conditii:

Persoane fizice – cetatean al altui stat contractant decat tara gazda Persoana juridica – cetatean al unui stat contractant diferit de statul gazda.

Criterii – sediul principal sau criteriul controlului Persoana juridica de drept public sau de drept privat – opereaza pe o baza contractanta

Tari gazda – eligibile – art. 14 – state in curs de dezvoltare – trebuie sa aprobe constituirea garantieiContractul de garantie

Aprobat de statul gazda – art. 15 Semnate de Presedintele MIGA sub indrumare Consiliului de conducere – art. 16 MIGA nu suporta pierderea totala a investitiei garantate - art. 16 Clauza: detinatorii garantiei trebuie sa incerce remedii administrative cu conditia ca acestea sa fie imediat

accesibile.

Subrogarea – art. 18La plata sau acceptarea – MIGA se subroga in toate drepturile detinatorului garantiei impotriva statului gazda sau a altor debitori daca drepturile sunt recunoscute in toate statele membre.

Reasigurarea – art. 20 – MIGA poate asigura o investitie contra unor riscuri asigurate de o agentie dintr-un stat membru.

Limitarea garantiilor – art. 22 – maxim 150% din capitalul MIGA si rezervele acesteia (Consiliul de conducere poate extinde plafonul maxim la 500% din capitalul si rezerva)Solutionarea diferedelor – MIGA – detinatorii de garantii, arbitraj cf, regulilor din contractului de garantie - reasigurare.

Contract de VCC- roman

22


V- chinezPentru a determina legea aplicabila vom aplica legea vanzatorului -legea chineza – debitorului obligatiei. Debitorul obligatiei de prestat actioneaza partea romana in Romania pentru neplata pretului. Potrivit ROMA 1 se va aplica legea chineze pe fondul litigiuluiAutorizatia de import export – se va aplica legea romana pentru ca s-a eliberat in Romania.

De pregatit C3

07.03.2013 Cursul 5Regimul juridic al sucursalelor SC straine in RomaniaConstituirea Pentru a constitui sucursala unei SC straine in Romania trebuie verificat daca legea straina, careia sucursala este supusa, potrivit capacitatii sale juridice permite constituirea de Scmama din strainatate a unei SC .Trebuie sa recunoasca societatii mama dreptul de a constitui o societate in Romania. Daca dreptul exista, constituirea sucursalei in Romania este supusa legii romane – LSC si L26/1990 privind RC, 2594/008 al min justitiei privind detaliile constituirea.Fiind o PJ straina, sucursala nu trebuie sa respecte minimum de capital social prevazut de legea romana, ci regulile ei de constituire sunt supuse legii straine. In privinta denumirii, trebuie sa contina o mentiune privind denumirea societatii mama si sediul principal al acesteia in strainatate.

Continutul capacitatii de folosinta a sucuralelor si conditia lor juridica in RomaniaIn privinta capacitatii de folosinta – aptitudinea ei generala si abstracta de a avea drepturi si obligatii – din acest punct de vedere spunem pe capul sucursalei se intrunesc doua sisteme de drept:. Pe de o parte legea straina pe teritoriul careia SC mama isi are sediul si legea romana prin ceea ce se numeste conditia juridica a strainului PJ in Romania.In privinta legii straine, retinem ca in speta capacitatea de folosinta a sucursalei este supusa legii nationale a societatii mama, lex societatis pentru ca este o prelungire a personalitatii juridice a societatii mama. Din aceasta situatie rezulta cel putin urmatoarele consecinte:

In primul rand, sucursala nu poate face in Romania mai multe acte si fapte decat poate face societatea mama in tara ei de origine, asadar, obiectul de activitate al sucursalei poate fi cel mult egal cu cel al SC mama din strainatate, mai redus cand i se deleaga mai putine atributii, dar nicidecum mai extins.

In al doilea rand, sucursala exista cat exista SC mama din strainatate. daca SC mama isi inceteaza existenta si sucursala isi inceteaza existenta, dar sucursala isi poate inceta existenta, chiar daca societatea mama continua sa existe.

Asadar sunt aspecte care decurg din faptul ca legea straina guverneaza capacitatea de folosinta a SC mama.

Sucursala isi desfasoara activitatea pe teritoriul tarii fiind supusa pachetului de legi care constituie ceea ce numim conditia juridica a strainului persoana juridica in Romania.Principiul care guverneaza functionarea sucursalelor in Romania este regimul national. Au, pe teritoriul tarii, aceleasi reguli care guverneaza SC romane.

PrecizariIn primul rand, regimul contabil este supus legii romane. Legea contabilitatii prevede, explicit, ca sucursalele sunt obligate sa tina contabilitatea in moneda nationala si potrivit legii romane. Din punct de vedere al regimului valutar, din punct de vedere al Regulamentului BNR 4/2005, sucursalele sunt considerate rezidente din punct de vedere valutar – o societate comerciala straina care are o sucursala pe teritoriul Romaniei devine rezidenta din punct de vedere bancar cu toate consecintele care decurg de aici. Din punct de vedere fiscal, sucursala se incadreaza in ceea ce C.fisc denumeste, in art. 8, sediul permanent in Romania.Consecinta juridica este ca sucursala este supusa impozitarilor si taxelor supuse legii romane pentru activitatea ei in tara.

23


Din punct de vedere al drepturilor asupra terenurilor, ele sunt straine din punct de vedere al personalitatii juridice, urmand regimul juridic strain privind terenurile in tara.

Reprezentantele societatilor comerciale straine in RomaniaDefinitie: reprezentanta este un sediu secundar al societatii mama din strainatate lipsita de personalitate juridica proprie care nu are un capital distinct de cel al societatii mama si care poate efectua numai operatiuni de reprezentare, asa cum ii arata si denumirea, a societatii mama fata de partenerii sai comerciali din Romania.

Din aceasta definitie rezulta cateva elemente definitorii ale reprezentantelor:1. ea nu are o personalitate juridica proprie; constituie o prelungire a personalitatii juridice a societatii mama

din strainatate. Nu are calitatea de subiect de drept distinct de societatea mama, iar din punct de vedere al DIP este supusa legii statutului organic al societatii mama, lex societatis. Din acest punct de vedere, sucursala, reprezentanta se aseamana, dar se deosebeste de filiala care are personalitate juridica proprie.

2. reprezentanta nu poate face acte juridice in nume propriu, actionand numai in calitate de reprezentant al societatii mama din strainatate – nomine alieno- in numele si pe seama societatii mama din strainatate intr-o forma specifica de mandat. Ea reprezinta societatea mama in fata partenerilor comerciali din Romania. Din acest punct de vedere, reprezentanta se distinge de filiala si se apropie de sucursala, dar sucursala poate actiona si in temeiul unei relatii de nume comision, in nume propriu.

3. nu are un capital propriu distinct de cel al societatii mama, are o masa de bunuri sau bunuri care ii sunt afectate pentru desfasurarea activitatii, dar nu formeaza o entitate de tip capital – notiune generica cu acceptiune specifica. Din acest punct de vedere, reprezentanta se distinge de sucursala si asta ar fi principala deosebire. Cu privire la celelalte aspecte se aseamana cu sucursala care are o masa de bunuri puse la dispozitie, pe care reprezentanta nu le are.

4. pentru ca nu are un capital propriu, masa de bunuri afectata, ea nu este o forma de investitie straina in tara, spre deosebire de filiale si de sucursale. Filiala si sucursala constituie forme de investitie straina in tara. Filiala nu este supusa legii 26, nu este supusa procedurii de inregistrare in Registrul Comertului, ci altor forme de intregistrare.

Temei juridicExista doua acte normative:

Decret lege 122/1990 privind autorizarea si functionarea in Romania a reprezentantelor SC straine si organizatiilor economice straine

HG 1222/1990 privind regimul impozitelor si taxelor aplicabile reprezentantelor din Romania ale SC sau organizatiilor economice straine, precum si drepturile si obligatiile legate de salarizarea personalului roman.

ConstituireaPentru ca o SC sttraina sa deschida o reprezentanta pe teritoriul tarii trebuie ca dreptul ei national sa-i permita acest lucru si organul care verifica si autorizeaza trebuie sa verifice existenta, indeplinirea acestei conditii care, in principiu, este universal admisa.Daca are dreptul sa deschida reprezentate in Romania se pune problema deschiderii procedurii:

Supusa legii romane Incepe cu o cerere pe care SC mama trebuie sa o faca; ea trebuie sa fie colectiva - deschiderea unei

reprezentante comune. Cererea se adreseaza Ministerului pentru Comert. La cerere trebuie anexate anumite documente:

o Atestat din partea unei camere de comert din tara de sediu a societatii mama prin care sa se confirme existenta legala a societatii mama in tara ei de sediu

o Confirmare, certificat de politate din partea bancii care deserveste societatea mama din strainatate din care sa rezulte ca ea desfasoara o activitate normala, nu este in stare de insolventa, insolvabiltate

o Extras din documentele constitutive ale societatii mamao Document, imputernicire care se acorda reprezentantilor societatii mama din Romania

24


o In cuprinsul cererii trebuie mentionate, de asemenea, locul – sediul – unde reprezentanta isi va desfasura activitatea

o Obiectul de activitateo Durata de functionareo Date despre personalul reprezentantei

Ministerul pentru comert este obligat sa raspunda in 30 zile. Regula este ca cererea este admisa. Daca este admisa, se elibereaza autorizarea de functionare in care trebuie sa se mentioneze obligatoriu denumirea societatii mama, sediul, obiectul de activitate al reprezentantei, conditiile de exercitare a activitatii, durata reprezentantei, alte aspecte legate de durata ei.Din punct de vedere al duratei, se elibereaza autorizatia pe un an calendaristic, apoi se poate reinnoi pe ani calendaristici.

Daca cererea este respinsa, se creeaza un contencios administrativ si societatea mama poate sa formuleze plangere in instanta conform LCA.

Dupa autorizare, in 15 zile calendaristice se inregistreaza la administratia financiara in a carei raza isi are sediul – are scop fiscal pentru ca ea este platitoare de impozit pentru veniturile obtinute in tara, poatrivit C.fisc.Pana in 1997 a existat obligatia ca reprezentanta sa se intregistreze si la camera de comert si industrie a Romaniei – era o inregistrare cu scop statistic, nu fiscal. Cerinta nu mai exista, dar inertia mai functioneaza. Camera de comert publica o brosura in care sunt publicate toate.

Din punct de vedere al obiectului de activitate – el trebuie mentionat in autorizatie si, de regula, consta in urmatoarele acte si fapte juridice:

Reprezentanta emite si primeste oferte si comenzi Negociaza si incheie contracte de comert international in numele si pe seama societatii mama cu partenerii ei

comerciali din tara. Apoi face operatiuni de informare si reclama comerciala pentru societatea mama, acorda asistenta tehnica si

service pentru masinile, utilajele si alte bunuri de folosinta indeungata pe care societatea mama le vinde in tara prin intermediul reprezenantei.

Presteaza servicii similare celor prestate de societatea mama – reprezentantele din domeniul transporturilor si expeditiilor internationale, agentiile companiilor straine. Din punct de vedere terminologic nu se numeste reprezentanta, poate fi agentie, birou, oficiu. Presteaza aceleasi servicii pe care le presteaza societatea mamaMarile agentii de presa straine au agentii in tara.

Face orice operatiuni materiale si acte juridice pentru promovarea si sprijinirea societatii mama in tara.

Capacitatea de folosinta a reprezentanteiLucrurile se pun in termeni comparabili cu situatia de la sucursale.Pe capul reprezentantei se intrunesc doua legi: a societatii mama care guverneaza statutul organic – lex societatic – si legea romana prin conditia juridica a strainului persoana jurdica ce guverneaza functionarea in tara.

Ce consecinte decurg din ideea ca este supusa legii societatii mama din strainatate din punct de vedere al capacitatii ei de folosinta?

Obiectul de activitate al reprezentantei este coordonat cu al societatii mama- poate face toate actele sau mai putin, nu mai mult.

Actioneaza in numele societatii mama si pe seama ei Incetarea activitatii societatii mama in tara de origine duce la inchiderea reprezentantei., reciproca nefiind, nici

aici, valabila.

Din punct de vedere al conditiei juridice a strainului persoana juridica:In primul rand, reprezentanta nu poate face in tara decat actele juridice prevazute in autorizatia de functionare.

25


In al doilea rand, ea este supusa regimului national – legii romane ca si celelalte societati – din punct de vedere contabil, Legea 82/1991 cere sa se tina contabilitatea in moneda nationala si potrivit legii romane. Societatea mama emite, intocmeste documente contabile consolidate. Din punct de vedere valutar, si reprezentanta este socotita rezidenta. O societate straina care are o reprezentanta este independenta din punct de vedere valutar din punct de vedere al platilor.Din punct de vedere al impozitarii, ea este o suma forfetara, stabilita pe un an fiscal, dar, in cazul in care reprezentanta desfasoara o activitate economica – service – incaseaza un tarif – art. 8 C.fisc – plateste impozit pe profit aferent profitului din tara. Nu este un export si sunt consecinte pe planul TVA.

Personalul reprezentantei: potrivit decretului lege 122 este libera sa angajeze personal roman si strain. Personal roman – nu exista niciun fel de restrictie, cum nu exista nici pentru persoanele din statele membre. Strainii, in sensul actual al notiunii, care provin din state terte, ele sunt supuse regimului autorizatiei de munca, licentei care este permisa in limita maxima stabilita de guvern, prin HG.Cetatenii romani sunt obligati sa se asigure din punct de vedere al asigurarii sociale, cei straini au posibiliatea de a o face, nu si obligatia.Din punct de vedere al salariilor, este una din exceptii: desi rezident din punct de vedere valutar si raportul cu cealalta parte romana ar fi o plata intre rezidenti, decretul 122 permite plata si in valuta ca si in situatia zonelor libere.

Raspunderea reprezentantelorDecretul 122 a avut grija sa mentioneze explicit doua forme de raspundere – doua aspecte – firmele straine raspund pentru actele si activitatea reprezentantei in tara – vorba despre RCC sau RCD pentru ca legea nu distinge. In al doilea rand, societatea mama raspunde pentru daunele cauzate de angajtii reprezentantei in exercitarea atributiilor sale de serviciu in Romania. Este o forma de raspundere ca cea a comitentului fata de fapta prepusului.

In legatura cu solutionarea litigiiilor la care participa reprezentantele, NCPC, reluand art. 149 din legea 5/1992, reprezentanta poate fi chemata in judecata de cocontractantul local la sediul ei din Romania, deci exista avantajul egal pentru cocontractantul legal de a actiona reprezentanta, actele realizate de ea in tara.

CONTRACTELE PRIVIND COMERTUL INTERNATIONALExista principiul libertatii contractuale care functioneaza pe deplin, partile fiind libere sa incheie contracte si sa le stabileasca continutul.Libertatea contractuala nu este absoluta, existand exceptii, exista multe acte normative care prevad implied terms care ex legem sunt socotite ca facand parte din contract sau care limiteaza libertatea contractuala a partilor, fie ca este vorba despre cele privind protectia consumatorului, reprimarea clauzelor abuzive, protectia impotriva practicilor comerciale restrictive si privind controlul preturilor in anumite domenii de importanta exceptionala (gaze naturale, energie electrica).In privinta operatiunilor de validare, autorizatiile de import export lato sensu. In afara acestora partile sunt libere sa incheie orice clauze contractuale. Din punct de vedere teoretic, impartim clauzele din aceste contracte in doua mari categorii:

1. clauze generale in contractele din comertul international – se regasesc in toate sau in imensa majoritate a contractelor. Includem:

a. clauzele privind partile contractante si atributele de identificare a acestorab. clauzele privind obiectul material al contractului – marfa, lucrarea, serviciul care fac obiectul

contractului (clauze de calitate, cantitate, clauze privind raspunderea pentru acestea, clauzele de reclamare a lipsurilor calitative sau cantitative, ambalajul, marcarea, obligatia de livrare a marfii, conditiile de livrare, contractele de transport, expeditie, transportul marfii)

c. clauzele privind obiectul pecuniar al contractului (pretul si celelalte prestatii pecuniare – este vorba despre un tarif, un comision, dobanda bancara; se incadreaza si clauzele privind obligatia de plata, conditiile de plata)

2. clauze specifice – apar in anumite categorii de contracte din comertul international

26


a. clauzele specifice in contractele pe termen mediu si lung care sunt clauzele asiguratorii impotriva riscurilor specifice ce pot aparea in legatura cu aceste contracte.

b. Clauzele privind preintampinarea si solutionarea ltigiilor – cum ar fi: alternative dispute resolution – conciliere, mediere, dar si clauzele de jurisdictie – de solutionare a litigiilor – in favoarea instantei de drept comun sau cele de arbitraj.

c. Clauzele privind drepturile aplicabile clauzele de electio iurisd. Clauzele privind autorizatia de import-exporte. Clauzele de confidentialitate de exclusivitate, de neconcurenta pe care le intalnim mai ales in

contractele de agentie, in contractele de concesiune exclusive, in anumite contracte de prestari internationale.

Clauzele specifice in contractele inteenationale incheiate pe termen mediu si lung

Marea majoritate a contractelor din comert international sunt incheiate pe termen mediu si lung (lung mai mare 5 ani)Cele dintre neprofesionisti sunt incheiate pe termen scurt sau mediuFaptul ca majoritatea contractelor din comert international sunt incheiate pe termen mediu si lung rezulta ca intre momentul incheierii contractului si cel al executarii pot aparea ceea ce in limbajul comercial se numesc riscuri care afecteaza comertul international.Riscurile sunt evenimente posibile de a se produce dupa incheierea contractului, independent de culpa vreuneia dintre parti si care, daca se realizeaza, pot face sensibil mai oneroasa sau chiar imposibil de executat prestatia uneia sau chiar a ambelor parti contractante. Din definitie rezulta elementele definitorii, esentiale ale riscului:

a. fapte materiale, evenimenteb. posibil de a se produce, nefiind certec. producerea riscului trebuie sa fie independenta de culpa vreuneia dintre parti. Riscul are regulile si

consecintele lui specifice. Prin urmare riscul inseamna imprevizibilitate la momentul incheierii contractului, aceasta fiind de esenta riscului. In cazul in care se produce si trebuie sa se produca intre momentul incheierii si cel al executarii contractului, are drept consecinta un prejudiciu care trebuie sa fie semnificativ asupra contractului in sensul ca poate ingreuna, poate face sensibil mai oneroasa obligatia cel putin a uneia dintre parti, putand afecta prestatia ambelor parti. Poate face obligatia chiar si imposibil de executat..

Clasificarea riscurilor:1. comerciale (economice) – se sublasifica in:a. riscuri valutare ce constau in schimbarea, variatia, cursului de schimb al monedei de plata in care este eprimat

pretul, tariful, fata de o moneda de referinta care se numeste, se obicei, moneda de calcul.b. riscuri nevalutare sunt evenimente economice din cele mai variate de alta natura decat cursurile de schimb

cum ar fi modificarea pretului materiilor prime, ale materialelor, ale energiei, fortei de munca, tarifelor de transport, primelor de asigurare, dobanzilor, a raportului dintre cerere si oferta.

2. necomerciale:a. riscuri politico-administrative care sunt, de exemplu, conflicte armate, blocada economica, schimbari ale

regimului politic, greve, neacordarea autorizatiei de import sau export, restrictii valutare, vamale, politici antidumping etc etc.

b. calamitatile naturale, spre exemplu seceta, inundatii, joaca un rol mai restrans in comertul international, unde majoritatea bunurilor sunt fungibile.

13.03.13 Seminar 4Uzantele normativeAtitudinea subiectiva a subiectului de dreptAtitudinea legiuitorului

27


Speta 1Intre SC A de nationalitate romana si SC B de nationalitate italiana se incheie un contract de vanzare de marfuri avand ca obiect transferul a 2 t de zahar. Cumparatorul B introduce o CCJ prin care solicita obligarea vanzatorului la plata de despagubiri pentru executarea necorespunzatoare a obligatiei de livrare a marfurilor in sensul ca marfa a fost livrata in vrac, desi uzanta in materie prevedea livrarea zaharului ambalat. In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar un certificat eliberat de Asociatia Exportatorilor de Zahar din Romania care atesta existenta uzantei invocate. Paratul a solicitat respingerea actiunii sustinand ca respectiva uzanta nu este aplicabila in cauza.

Ce a decis instanta?

Care este legea aplicabila acestui contract? Ce fel de uzanta este: normativa sau conventionala? Pentru fiecare voi putea vedea solutia cauzei.Uzanta este normativa atunci se aplica pentru ca ea are rolul de a suplini anumite lacune ale legii. Una normativa are prioritate in fata legii supletive. Se comporta ca o lege supletiva speciala (specialia generalibus derogant). Prin contract pot deroga de la uzanta normativa. Daca nu prevad contrariul unei uzante normative, atunci ea le este aplicabila. Este obligatorie intotdeauna, cu exceptia vointei contrare a partilor.Uzanta este conventionala va fi aplicabila cand exista vointa partilor (expresa sau tacita). Daca fac o trimitere generala la uzantele in materie, se presupune ca ele le cunosc.Daca nu au facut o trimitere la uzante, iar uzanta este conventionala este aplicabila alegerea tacita conform Conventiei de la Viena, dar in anumite conditii limitative prevazute de Conventie. Neindeplinite – nu vor fi trase la raspundere. Pentru a fi aplicata tacit este nevoie de:contract de vanzare internationala de marfuri pentru ca intr-un contract de orice alta natura este nevoie numai de o alegere expresa a partilor. Strict in contractul de vanzare de marfuri, pentru ca uzanta conventionala sa fie obligtorie partilor in absenta unei trimiteri in contract – practica sociala sa fi fost/trebuit sa fie:

o cunoscutao general si repetat aplicata in tipul de comert respectiv

Neindeplinirea conditiilor, nici macar in cazul contractului international de vanzare nu putem discuta de o alegere tacita.Uzanta conventionala numai daca exista o alegere expresa si, in cazul contractului de vanzare internationala de marfuri, tacita.

In speta noastra, pentru a vedea ce tip de uzanta avem vom vedea care este legea aplicabila contractului. Natura juridica a contractului: contract de vanzare de bunuri. Trebuie sa aflam lex causae sau lex contractus – lex voluntatis – dar din speta nu reiese.

1. vointa partilor in sensul alegerii legii aplicabile contractului – electio iuris sau printr-o conventie separata – lex voluntatis

2. in absenta alegerii partilor – localizarea obiectiva a contractului – natura juridica a contractului: vanzare – ROMA 1 – in aceasta materie debitorul prestatiei caracteristice* – legea romana (Daca nu se poate localiza obiectiv legea in temeiul acestei caracteristici – legea statului cu care contractul prezinta cele mai stranse legaturi – in baza acestui criteriu putem merge la legea locului executarii contractului).

* caracteristic pentru incadrarea unui contract ca fiind de vanzare este prestatia vanzatorului de a transfera proprietatea.Practica aplicabila de o intreaga asociatie inseamna ca printr-o minima diligenta putea cunoaste uzanta.

Solutia: vom verifica NCC cu privire la uzante. Uzantele normative se prezuma pana la proba contrara, iar aceasta trebuie adusa de parat. In speta o va aduce reclamantul pentru ca doreste sa o dovedeasca. Ar trebui sa verificam daca este prevazut de legea romana. In dreptul nostru, odata cu NCC s-a schimbat abordarea. Inainte, uzantele aveau caracter conventional. Legea are caracter imperatv – se aplica legea.Legea are caracter supletiv – se vor aplica uzantele.

28


In cazul nostru ne putem uita la legea generala – contractul de vanzare din NCC (! Nu ne uitam in ROMA 1 pentru ca scopul ei este de a determina legea aplicabila) – si, fiind un contract de vanzare international – Conventia de la Viena in care nu este prevazut nimic cu privire la livrarea marfii. Daca nu ne lamuresc nici legea generala, nici cea speciala, vom aplca uzantele normative pentru ca scopul lor este de a interveni in cazurile in care leguitorul tace.

Pentru ca legea romana este aplicabila contractului, uzanta este normativa pentru ca asa ne spune NCC si pentru ca sunt normative, efectul lor este ca se aplica intotdeauna cu exceptia cazului in care exista intelegere contrara. In contractul nostru nu exista intelegere contrara si nici vreo reglementare in lege cu privire la modul de realizare al livrarii – caracter obligatoriu – marfa trebuia livrata ambalata. Daca uzanta este normativa, nu ne mai intereseaza conditiile de la uzantele conventionale. Putem inlatura uzanta nomativa.

Uzanta – practica sociala. Prin ea insasi nu este nici normativa, nici conventionala. Caracterul normativ/conventional i-l da legea. NCC ii da caracter normativ. Pe legea veche, C.com care nu recunostea caracter de izvor de drept uzantelor – legea aplicabila este cea romana si, pentru ca sistemul roman nu recunostea caracterul de izvor de drept – era o uzanta conventionala. Pentru a fi obligatorie trebuia sa existe o trimitere la ea sau in temeiul unei alegeri tacite. Cum pot inlatura o uzanta conventionala? Spun expres ca nu vreau sa se aplice.

Uzanta normativa – temei de aplicare legea pentru ca vine si o completeaza Uzanta conventionala – temei de aplicare: vointa partilor.

Speta 2Intre A, societate italiana, si B societate romana se incheie un contract de comision, comisionar fiind societatea B. Contractul este supus, prin vointa partilor, legii romane. Potrivit contractului, plata comsionului se face lunar in primele 3 zile ale lunii urmatoare lunii pentru care se efectueaza plata. Potrivit uzantelor in materie, plata se efectueaza pe baza facturii emise de comisionar si unui document de punctaj din care sa rezulte numarul si valoarea contractelor incheiate de comisionar pe seama comitentului.Din CCJ, comisionarul solicita obligarea comitentului la plata comisioanelor restante aratand ca, potrivit contractului, partile sunt tinute de uzantele si de obisnuintele stabilite intre ele. In aparare, comitentul invoca faptul ca nu s-au intocmit de catre parti documentele de punctaj necesare potrivit uzantelor pentru stabilirea comisionului.In replica, s-a aratat de catre comsionar ca, potrivit practicii stabilite intre parti, plata comisonului se face exclusiv pe baza facturii emisa de catre comisionar.

Partile au ales legea romana, in lipsa alegerii, tot legea romana se aplica in baza ROMA 1, ceea ce face ca uzanta sa fie normativa.Ne uitam in lege sa vedem daca exista vreo reglementare cu privire la plata comisionului:

are caracter imperativ – se aplica are caracter dispozitiv – se aplica uzanta nu exista - se aplica uzanta normativa

Singura modalitate de inlaturare a unei uzante normative este conventia contrara a partilor, altfel ea prevaleaza. Aceasta practica a partilor echivaleaza cu o conventia contrara sau nu?Practica este o obisnuinta - are valoare de conventie contrara? Obisnuinta prevaleaza in fata uzantei normative – ar insemna ca ar avea caracter de conventie contrara. Obisnuinta are caracter de uzanta conventionala - valoreaza conventie contara. Reprezinta un acord special al partilor care va inlatura legea supletiva speciala – uzanta normativa – nu are caracter obligatoriu decat daca nu ar exista conventie contrara.Obisnuinta este nescrisa, insa caracterul de repetabilitate, vechime, creeaza obligatii pentru parti si pentru viitor. Valoreaza contract desi neprevazuta expres in contract. Privita ca si legea partilor are caracter prioritar fata de o uzanta generala. Uzanta normativa ar fi inlaturata pe baza conventiei contrare care este obisnuinta.

29


Despre raportul dintre obisnuinta si uzante conventionale – data viitoare.10 aprilie – lucrare DCI

15.03.2013 CURS 6

A. Riscurile in contractele comerciale internationale

B. Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor

A. Pentru a evita efectele prejudiciabile, partile trebuie sa insereze in contracte clauze asiguratorii. In teoria DCI aceste clause s-au clasificat dupa 3 criterii:

I. Dupa felul riscurilor:

a. clauze asiguratorii impotriva riscurilor valutare (clauze de variatie a schimbului) Exemple: clauza aur,

clauze valutare, clauze de optiune a monedei liberatorii etc.

b. clauze asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare Exemple: clauza de revizuire a pretului (= clauza de indexare nemonetara),

clauza de post-calculare a pretului, clauza ofertei concurente, clauza clientului celui mai favorizat, clauza de impreviziune (= clauza hardship) etc.

c. clauza de forta majora – care se diferentiaza de a. si b. prin riscuri politico-administrative, calamitati naturale

II. Dupa obiect:

a. clauza de mentinere a valorii contractului- are un obiect mai restrans- priveste numai prestatia pecuniara din contract- rolul sau este acela de a mentine valoarea prestatiei monetare, de a o proteja de riscurile

monetare si nemonetare- notiunea “prestatie monetara” = pret/tarif/navlu/prima de asigurare/comision bancar/ dobanda

etc.

- Se incadreaza aici: clauza aur, clauze valutare, clauza de optiune a monedei liberatorii, clauza de revizuire a pretului etc.

b. clauza de adaptare a contractului

- are un obiect mai larg – nu priveste doar prestatia monetara din contract, ci si alte elemente, cum ar fi: cantitatea, calitatea, conditiile de livrare etc.

- poate viza intreaga economie a contractului

30


Se incadreaza aici: clauza ofertei concurenteclauza clientului celui mai favorizatclauza de impreviziune/hardshipclauza de forta majora

III. Dupa modul de operare:

a. clauza cu actiune automata

- isi produce efectele prin ele insele (eo ipso), adica contine o modalitate de calcul (o ecuatie) ce permite partii interesate sa o aplice singura si, in consecinta, sa o execute fara sa fie nevoie de acordul celeilalte parti sau de o renegociere

- se incadreaza aici marea majoritate a clauzelor.

b. clauza care actioneaza numai prin renegocierea contractului

- singura clauza care, prin esenta ei, actioneaza prin renegociere este clauza de impreviziune/hardship (de origine anglo-saxona).

Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor sunt necesare de inainte de inserarea in NCC a teoriei impreviziunii, inainte de intrarea in vigoare a NCC. In Codul Civil de la 1864 functiona principiul fortei obligatorii a contractului (pacta sunt servanta), fara posibilitatea judecatorului/arbitrului de a interveni.

Judecatorul nu putea recalcula pretul (cand intervenisera evenimente, dezechilibre, devalorizari etc.).

Conventia de la Viena 1980 NU insereaza teoria impreviziunii Principiile contractelor comerciale internationale ( privind comertul international) NU

insereaza teoria impreviziunii.

Teoria rebus sic stantibus presupune posibilitatea judecatorului de a interveni. Daca sistemul de drept permite teoria impreviziunii (ex lege) judecatorul poate interveni cand conditiile se intrunesc. (cum este si in sistemul de drept roman).

Deci clauzele asiguratorii sunt singurele care pot adapta un contract. Acestea presupun vointa partilor – ele trebuie sa reglementeze modul de functionare a acestor clauze si efectele lor.

B. Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor (valutare si nevalutare)

a) Clauze asiguratorii impotriva riscurilor VALUTARE (principalele clauze):

1. CLAUZA AUR- Principiile sistemului valutar de la 1964 – Acordurile Bretton Woods - au fost exprimate in 2 idei:

i. Principiul paritatilor fixe in aur ale Fondului Monetar International (ale tarilor cu economie de piata): fiecare moneda avea o anumita paritate in aur (ex: dolarul=888 mg aur fin)

ii. Principiul convertibilitatilor in aur: posibilitatea schimbului efectiv la banca

- A fost principala clauza asiguratorie

31


Exemplu: Pretul contractual = 1000$, 1$ = 888 mg aur fin. Daca pe parcursul executarii contractului paritatea creste sau scade prtul se va modifica corespunzator. Asadar, daca $ teoretic s-ar fi revalorizat ( 1$= 890 mg aur fin), pretul contractual scadea cu procentul devalorizare. Invers, daca $ se devaloriza cu 10%/5%, pretul crestea corespunzator.

- Aurul era un numitor comun pentru toate monedele.- Franta (1980) a cerut conversia in aur a $ din banca Frantei; s-a eliminat astfel principiul paritatii

fixe in aur si principiul conversibilitatii si s-a trecut la fluctuatia libera a monedelor cu un anumit curs controlat (sarpele monetar). Ulterior aceasta fluctuatie a fost libera.

- Aurul a devenit o simpla marfa (anterior avea un pret fix pe piata), nu mai e un denominator comun.

- Acum aurul are pret liber, stabilit de cerere si oferta.- 1990: clauza aur nu mai era folosita, ci clauza valutara. Situatia actuala tinde spre revenirea la

clauza aur!

2. CLAUZELE VALUTARE

- presupun 2 monede: una de plata/de facturare (mai slaba, mai fluctuanta), una de cont (forte, stabila)

- sunt de 2 feluri:

a. monovalutareb. pluri/multivalutare: bazate pe un cos valutar stabilit de parti si bazate pe un cos

institutionalizat

a. clauza monovalutara este cea mai folosita

- presupune ca pretul contractual sa fie exrpimat in moneda de cont, dar sa fie platit in moneda de plata la cursul din momentul platii

- nu e o clauza ilegala

Exemplu: Pretul = 1000$ avand in vedere ca la data incheierii contractului cursul $ = 3,5 lei. Daca cursul creste sau scade cu un procent X (stabilit de parti) pretul se va modifica corespunzator.

- actioneaza de regula automat – facturare la cursul zilei (dar nu e exclusa clauza de renegociere pentru situatia cursului)

- e simpla, dar are un inconvenient: moneda de cont (/de referinta) nu e ea insasi stabila.

b. clauze pluri/multivalutare

1. Clauzele multivalutare bazate pe un cos valutar stabilit de parti

Exemplu: Pretul contractului este de X lei, avand in vedere faptul ca la data incheierii contractului raportul dintre leu si media a 3 valute = Y

- valute convenite de parti ( de regula- franc elvetian, dolar si euro)- avantaj: rezultanta (media) este mai stabila decat fiecare valuta- nu a functionat din cauza dificultatilor contabile

2. Clauzele multivalutare bazate pe un cos institutionalizat

32


- drepturile speciale de tragere ale FMI (DST)- DST= moneda fiduciara; nu au o circulatie efectiva pe piata (moneda de cont)= moneda

compozita: dolar, euro, lira sterlina, yen japonez- rolul FMI si al DST trebuie intarit ( posibil ca in viitor sa vedem o astfel de crestere)

b) Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor NEVALUTARE

1. Clauza de revizuire a pretului

- partile stabilesc ca oricare dintre ele este indreptatita sa procedeze la o recalculare a pretului contractual in cazul in care, intre momentul incheierii contractului si momentul executarii, survin modificari semnificative in pretul elementelor nevalutare, de baza, care au concurat la formarea pretului contractual

- spre exemplu, pretul contractului poate fi determinat de pretul materiilor prime pretul materialelor tariful energiei salarii tarife de transport dobanzi bancare

- clauza de revizuire a pretului este de 3 feluri:

a) clauza cu indexare unica (speciala)

- pretul contractului este raportat la pretul unui singur produs de baza, esential in realizarea marfii ce face obiectul contractuluiEx: foloseste carbune ca sursa de energie- se indexeaza cu pretul tonei de carbine

- cum de stabileste pretul elementului de referinta? Sunt marfuri commune, se tranzactioneaza la bursa- ne raportam la bursa caracteristica.

b) clauza cu indexare cumulativa (complexa)

- pretul contractual este indexat cu pretul a 2-3 elemente de baza- de regula, in contracte cu predare la cheie ( contracte internationale de antrepriza: rafinarie, linie de

metrou, aeroport etc)- nu se negociaza fiecare element in parte

c) clauza cu indexare generala

- pretul contractual se raporteaza la un indice statistic de referinta- Institutul National de Statistica- publica pretul in diferite domenii/ pret general (dupa inflatia

nationala)

2. Clauza ofertei concurente

- o parte contractanta (beneficiarul clauzei) dobandeste dreptul ca in cazul in care, pe parcursul executarii contractului, un tert ii face o oferta de contractare in conditii mai favorabile decat cele

33


existente in contractul in curs de executare, beneficiarul are dreptul sa obtina adaptarea contractului in spiritual ofertei tertului sau daca cealalta parte ( promitentul clauzei) nu accepta, contractul poate fi suspendat sau chiar reziliat in mod direct sau prin hotarare judecatoreasca ori arbitrala.

- Parti = promitentul si beneficiarul

- Clauza poate functiona

o unilateral (actioneaza in favoarea uneia dintre parti)o bilateral ( in favoarea ambelor parti, fiecare parte fiind atat promitent, cat si

beneficiar)

- Conditia definitorie pentru functionarea clauzei- un tert sa faca uneia dintre parti o oferta de contractare mai favorabila.

- oferta mai favorabila (notiune cheie) se poate referi la:

a) pret mai bun (de regula)

Exemple: cumpara carbune din Polonia la pretul de 1000 euro/ tona contract de furnizare incheiat pentru o perioada de 25 de ani firma din Turcia- vinde cu 800 $/ tona

b) oferta complexa - acelasi pret, dar conditii de livrare mai bune/ conditii de plata mai avantajoase/ calitatea marfii e de un nivel superior

- Se va pune problema daca oferta este mai favorabila. Daca da, se declanseaza mecanismul clauzei (isi produce efectele). Etape:

Partea care a primit oferta mai buna trebuie sa notifice cealalta parte in legatura cu oferta facuta de tert.

Situatii:

1. Promitentul accepta- cand in mod real pretul carbunelui a scazut pe piata (fata de pretul din momentul incheierii contractului)- si adapteaza contractul in spiritul ofertei tertului

2. Promitentul nu accepta adaptarea contractului- clauza trebuie sa prevada ce se intampla ( poate sa prevada chiar si o reziliere imediata)

- de regula, clauza prevede apelarea la un expert/ arbitru (strict specializat).

Ce va face arbitrul?

Acesta face numai ce i se permite de catre parti ( in principiu, are puteri depline).Expertul/arbitrul poate

sa respinga cererea, considerand ca oferta tertului nu exprima o scadere a pretului carbunelui pe piata europeana; se insereaza principala problema pe care o ridica aceasta clauza- seriozitatea ofertei tertului ( trebuie analizata; nu trebuie sa fie o oferta de conjunctura). Oferta nu poate proveni de la un membru al aceluiasi holding/de la o persoana asupra careia beneficiarul poate exercita un control. Daca oferta nu este serioasa, se va respinge cererea.

sa admita cererea - in aceste conditii, arbitrul/ expertul poate dispune:

34


adaptarea contractului in spiritul (Nu in litera!) ofertei tertului (ex: Scade pretul la 900 de euro; nu este obligat sa scada pretul la cel oferit de tert)

suspendarea efectelor contractului pe o perioada de timp stabilita- cand imprejurarea care a condus la scaderea pretului este incidentala ( ex: criza economica)

rezilierea contractului - atunci cand contractul nu mai corespunde realitatii. Partile sunt liberate.

Clauza de regaseste, de regula, in contractele de furnizare (aprovizionare) de materii prime/materiale etc.

Cursul 7Clauzele specifice in contractele comerciale internationale incheiate pe termen lung si

mediu (continuare) 3. Clauza clientului celui mai favorizat

Definitie : o parte contractanta, promitentul clauzei, se obliga ca in ipoteza in care pe parcursul executarii contr va incheia cu un tert un contract similar prin care va acorda tertului conditii mai favorabile decat cele din contractul in curs de executare, se obliga sa aplice aceste conditii in favoarea celeilalte parti contractante, adica a beneficiarului clauzei, contractul fiind astfel adaptat in mod corespunzator.Se aseamana cu clauza ofertei concurente, in sensul ca amandoua au acelasi scop, anume adaptarea contractului in cazul producerii unor riscuri nevalutare care creeaza prejudicii pt cel putin una dintre parti. Deosebirile sunt insa importante, anume : in timp ce la clauza ofertei concurente este vorba despre o oferta mai favorabila facuta de un tert uneia dintre partile contractante, cu alte cuv initiativa porneste din afara; in cazul clientului cel mai favorizat este vorba despre un contract mai favorabil incheiat de una din parti cu un tert. In acest caz initiativa porneste de la una din parti.Clauza poate functiona unilateral sau bilateral. Conditia definitorie pt a se declansa mecanismul clauzei este in principiu aceeasi : conditiile mai favorabile acordate unui tert. Aceste conditii mai favorabile pot consta intr-un pret mai bun sau in alte avantaje care sa vizeze intreaga economie a contractului.In cazul in care ipoteza clauzei se indeplineste, adica una din parti, promitentul ,acorda unui tert cond mai favorabile , in acest caz se declanseaza mec clauzei care inseamna anumite etape procesuale. Depinde efectul clauzei si de modul cum ea este conceputa sa actioneze de catre parti. Poate actiona automat – daca o parte ofera unui tert un pret mai bun pt ca pretul produsului respectiv a scazut pe piata internationala => e obligat sa aplice imediat acelasi pret mai bun si partenerului lui din contr in curs de executare. Daca partile nu au incredere totala una in cealalta este posibil ca aceasta clauza sa actioneze prin negocieri : atunci partea care a acordat tertului cond mai favorabile trebuie sa anunte acest lucru partenerului sau contractual. Aici apare problema principala a acestei clauze : daca la clauza ofertei concurente principala probl era seriozitatea ofertei tertului, aici problema este divulgarea de una din parti a cond pe care le-au acordat unui tert fata de un vechi partener comercial. De regula contr sunt confidentiale si partile trebuie sa prevada sanctiunea care intervine. Poate interveni un expert sau arbitru…tot ceea ce am spus in leg cu clauza ofertei concurente se aplica si aici .Clauza clientului celui mai favorizat este pe planul dreptului privat o aplicare a clauzei natiunii celei mai favorizate din dreptul internat public, care este mai simplu de aplicat pt ca de obicei este cuprinsa intr-un acord bilateral care este public !

Clauza de hardshipClauza care are tendinta de a le acoperi pe toate este clauza de impreviziune sau de hardship :Def : Este acea clauza prin care partile contractante prevad obligatia lor de a proceda la negocieri in vederea adaptarii contractului sau de a recurge in subisidiar la un expert sau arbitru in acest scop, cand pe

35


parcursul executarii contractului se produce o imprejurare de orice natura independenta de culpa vreuneia din parti, care afecteaza in mod grav, substantial echilibrul contractual, producand o ingreunare substantiala a executarii contractului de catre cel putin una dintre parti; efectele ingreunarii ar fi inechitabil sa fie suferite numai de o singura parte contractanta.Hardhsip-ul este de sorginte anglo-saxona; noi o tratam in cadrul clauzei impotriva riscurilor nevalutare; dar vom vedea ca clauza poate avea o aplicare generala adica poate acoperi si riscurile valutare.Clauza s-a impus din ce in ce mai mult in ultimii ani. 1980 – Conv de la Viena : nu este prevazuta aici aceasta clauza. Clauza de hardship este exceptia de la principiul fortei obligatorii a contractului; dupa anii 1980, clauza s-a impus , principiile unidroit au preluat-o; apoi clauza a beneficiat si de o regl uniforma la nivelul camerei de comert internationale din paris care a adoptat in 2003 o clauza model de hardship. Dreptul roman a introdus impreviziunea in art 1271 NCC cu caracter de noutate in dreptul civil.

Conditiile hardship-ului : 1. Are un caracter de generalitate – priveste nu doar riscurile nevalutare, dar si cele valutare, adica pt

toate tipurile de situatii.2. Evenimentul de hardship trebuie sa fie independent de culpa vreuneia dintre parti – principiile

unidroit spun ca evenimentele trebuie sa apara sau sa devina cunoscute dupa incheierea contractului, aceasta parte sa nu-l fi putut lua in cons in mod rezonabil in mom incheierii contractului, sa fie in afara controlului partii in cauza si victima evenimentului sa nu isi fi asumat riscul producerii acelui eveniment. Criteriul de apreciere a rezonabilitatii necunoasterii de partea care invoca hardship-ul se apreciaza in abstracto, deci nu in functie de sit lui personala, ci in functie de cum s-ar fi comportat un profesionist rezonabil si prudent aflat in aceeasi situatie.

3. Trebuie sa fi intervenit ca urmare a imprejurarii de hardship o ingreunare substantiala a executarii contr de una dintre parti, adica sa fi suferit o perturbare grava a echilibrului contractual, astfel cum el a fost stabilit in momentul incheierii contractului.Efectele harship-ului se apreciaza in mod obiectiv, in functie de pierderea de profit pe care comerciantul afectat o sufera. Partile trebuie sa prevada in contract criteriul de apreciere a caracterului substantial al imprejurarii de hardship. Deci este o problema de negociere. De obicei se prevede o clauza in sensul ca se socoteste o ingreunare substantiala atunci cand profitul estimat scade cu mai mult de 10 la suta pe o anumita perioada de timp, de regula un an. In lipsa de prevedere in contract, arbitrul, judecatorul poate sa intervina si sa aprecieze .

4. Conditie subiectiva, de echitate : sa fie inechitabil ca acele efecte negative sa fie suportate exclusiv de una din parti. Ratiunea intregii clauze este aceea de reechilibrare a contractului, de restabilire a ech contractual.

Hardship-ul are asemanari dar si deosebiri fata de conceptul de forta majora. Dreptul romanist nu a cunoscut dreptul judecatorului de a interveni in economia contractului; pacta sum servanda era pr absolut. Dar exista remediul fortei majore. Forta majora nu a fost cunoscuta in dreptul anglo-saxon . Forta majora cere doua conditii : conditia imprevizibilitatii care inseamna independenta de culpa - este comuna cu hardship-ul; conditie in plus : aceea a insurmontabilitatii - chiar daca era prevazut nu putea fi evitat. Hardship-ul nu cere insurmontabilitate !Deci exista deosebiri intre hardship si forta majora. Alta deosebire este ca scopul urmarit de parti la incheierea clauzei de hardship/forta majora este diferit : forta majora duce la rezilierea contractului; hardship-ul nu duce la incetarea efectelor contractului, are drept consecinta readaptarea contractului – el nu e dirimant pt contract decat exceptional.

EFECTELE clauzei de hardship:Nu actioneaza niciodata automat, mereu actioneaza prin negociere. Deci primul moment procedural este acela al obligatiei partii care a suferit imprejurarea de hardship sa notifice acest lucru celeilalte parti.

36


Aceasta obligatie e si la forta majora. Trebuie sa si estimez cam de ce prejudiciu este vorba pt ca acesta trebuie sa fie substantial.A doua etapa este obligatia partilor de a se intalni pt renegocieri. In clauza se pot prevedea sanctiuni pt partea care refuza sa se prezinte la negocieri : penalitati moratorii sau compensatorii de ex. Exista pos de a se intelege si de a readapta contractul. Daca nu, merg la un expert sau arbitru care de principiu are aceleasi pos : poate sa readapteze contractul, sa scada sau sa mareasca pretul, sa stab alte conditii in contract, poate sa suspende contractul esentialmente temporar, poate sa dispuna rezolutiunea contr ca solutie ultima cand acel contract apare ca fiind complet depasit de imprejurari si nu se mai poate salva.

Clauza de forta majoraO incadram la clauzele asiguratorii impotriva riscurilor necomerciale, adica riscurile politico adm si calamitatilor naturale(mai putin in comertul international). Este o clauza de stil in contr comerciale internationale . Ea este intalnita mai mereu in contract.Forta majora este regl legal dar este regl si conventional de catre parti. Regimul legal exista de ex in conv de la Viena din 1980 in art 79 si in principiile contr comerciale internationale – principiile Unidroit.

Conditii : Sunt comune cu dreptul civil . Evenimentul de forta majora sa intervina ulterior inch contractului; sa fie imprevizibil, ind de culpa; sa fie insurmontabil ; partea sa nu fie pusa in intarziere; ceal parte sa nu-si fi asumat riscul .

Cazurile de aplicare in materia comertului international :La arbitraj ne intalnim destul de des cu clauza de forta majora. Interpretarea cazurilor de forta majora se face restrictiv pt ca e o sit de exceptie. Mult mai multe sunt cazurile in care am respins solicitarea de forta majora. De principiu, se considera ca exista forta majora, adica se justifica neexecutarea contractului, in cazul cel mai tipic in comert cand nu s-a obtinut autorizatia de import sau export, cand s-a refuzat aceasta sau cand s-au introdus restrictii de natura valutare, fiscala de catre statul partii care o invoca. Nici lipsa aut de import export nu este eo ipso o imprejurare de forta majora : este calificata astfel doar daca nu exista culpa , in sensul ca nu a fost depusa documentatia necesara .Nu s-a considerat ca este forta majora in urmatoarele cazuri : defectiunile in functionarea utilajelor din uzina producatoare (s-a stricat masina); lipsa cap de productie; lipsa spatiilor de depozitare; sosirea cu intarziere a vasului in portul de incarcare, in cazul in care vanzatorul nu a depus toate diligentele pt a aduce vasul la timp; neprimirea unor utilaje ; livrarea cu intarziere de subfurnizori a pieselor componente, daca nu exista o forta majora ; blocajul financiar – faptul ca eu nu am fost platit de un debitor al meu; lipsa finantarii – n-am gasit credit.

Regimul conventional :Aceasta clauza a beneficiat de o regl uniforma, existand o clauza tip a camerei de comert internat din paris care dateaza din 2003.Analizand practica internat distingem 3 conceptii ale partilor cu privire la forta majora, niste definitii care sunt in general expresia influentei celor 2 sisteme de drept, formalist si anglo saxon:

1. Definitia sintetica a fortei majore : partile definesc forta majora prin intermediul el ei definitori. Asta e definitia cu influenta romanista si o regasim in Conventia de la Viena din 1980.

2. Definitia analitica : specifica sist anglo saxon care nu au forta majora ca si concept, dar care enumera imprejurarile pe care le considera a fi dirimante pt contract, in sensul ca duc la incetarea efectelor contractului fara ca partea sa fie culpabila pt acest lucru . Ex : inundatii, seceta, alunecarea de teren. De obicei noi le clasificam in calamitati naturale, conflicte armate, conflicte sociale grave – greve, acte ale puterii politice – refuzul eliberarii licentelor, autorizatiilor de import-export, dificultati in transferul valutar, in transport, in aprovizionare. Definitia analitica nu implica probl majore de interpretare precum si cea sintetica. Daca e o sit care nu e enumerata acolo, chiar daca ar indeplini dpdv al conceptului conditiile fortei majore, nu ma exonereaza de raspundere. De aceea s-a incercat definitia mixta.

37


3. Definitia mixta : adoptata in clauza model a camerei de comert internat din Paris. Da o definitie sintetica, specifica dreptului romanist, iar apoi face o enumerare de imprejurari si spune ca acele evenimente sunt prezumate de forta majora, cu exceptia cazului in care partile au convenit expres altfel si in lipsa unei probe contrare. Apoi urmeaza enumerarea : conflicte armate, acte de terorism, acte ale aut publice – nationalizare, restrictionare, evenimente naturale, conflicte de munca generalizate, explozii, incendii .

EFECTELE fortei majore :Produce in comertul international 2 efecte :

1. Efectul suspensiv de executare = este admis si de codul civil; este efectul primordial : acel contract isi inceteaza efectele pe durata evenimentului de forta majora, urmand sa-si reia efectele dupa ce imprejurarea inceteaza. Partile trebuie sa precizeze cat dureaza efectul suspensiv pt ca el este esentialmente temporar : mai rar mai mult de un an. Daca perioada efectului suspensiv inceteaza dar evenimentul dureaza mai mult se produce al doilea efect.

2. Efectul extinctiv = intervine rezolutiunea/rezilierea contractului si exonerarea de raspundere a partii care a suferit imprejurarea.

Procedura de anuntare a fortei majore :Conventia de la Viena prevede in art 79 : partea care a a suferit forta majora este obligata sa anunte cealalta parte de indata ce acest lucru este posibil cu privire la survenirea evenimentului si cu privire la efectele lui asupra capacitatii acelei parti de a executa contractul.Conventia prevede si sanctiunea care se aplica in cazul in care nu este anuntat evenimentul de forta majora, ci partea vine si invoca pt prima data in instanta de judecata sau de arbitraj, cand este chemata la judecata la desp pt intarziere in executare. Sanctiunea este aceea ca partea care nu a invocat forta majora nu este decazuta din dreptul de a o invoca si mai tarziu, dar va suporta totusi acele prejudicii pe care cealalta parte le-ar fi putut evita daca ar fi fost anuntata in timp, caci aici intervine culpa si se raspunde pt culpa.Principiile Unidroit adopta aceeasi pozitie : debitorul trebuie sa notifice creditorului existenta impedimentului si a cons asupra cap sale de a executa contractul (art 7); daca notificarea nu ajuinge la destinatie intr-un termen rezonabil din mom in care partea care a suferit forta majora ia cunostinta despre acel eveniment sau ar fi trebuit sa-l cunoasca, atunci debitorul datoreaza daune interese pt prejudiciul rezultat din neprimirea instiintarii. Si clauza model are aceeasi formulare.

Obligatia partilor de a coopera pt atenuarea efectelor fortei majore :Daca obligatia de a anunta tine de pers care a suferit forta majora, daca a notificat, victima are obligatia de a nu-si mari prejudiciului, adica de a coopera cu partea care a asuferit pt atenuarea efectelor. Daca a fost anuntat cu intarziere nerezonabila, nu trebuie sa faca nimic de natura maririi prejudiciului; deci trebuie sa cooperez pt plata incidentulu astfel incat daunele sa fie cat mai reduse. Eu ca victima nu voi putea sa solicit acele daune pe care le-as fi putut evita.

Proba fortei majore :Este o imprejurare de fapt care poate fi dovedita in mai multe moduri. Se dovedeste in primul rand cu certificate sau atestate de forta majora. Camerele de comert si industrie, inclusiv din Romania, prin legea 355/2007, se prevede pos camerelor nationale si locale de a emite aceste certificate sau atestate.Alt mod : expertiza, facuta de un expert.Se poate proba de asemenea prin orice mijloc de proba.Cel mai frecvent se face prin expert, dar acesta este de obicei audiat in instanta => este un expert martor.Tribunalul arbitral sau instanta de judecata are deplina libertate de a aprecia proba fortei major

Cursul 8- 28 martie 2013Regimul juridic al dobanzii in contractele de comert international

38


OG nr. 13/2011 privind dobanda legala si penalizatoarea pentru obligatii banesti care face o distinctie ce nu exista in OG 9/2000 intre dobanda remuneratorie( pentru restituirea unui imprumut const intr-o suma de bani= echivalentul lipsei de folosinta a banilor pe perioada respectiva) si dobanda penalizatoare( moratorie, pentru intarzierea in plata unei obligatii banesti, expresia unei sanctiuni asupra celui care intarzie executarea obligatiei).

Noi ne referim la cea penalizatoare, nu la cea remuneratorie.In OG 13 se prevede in primul rand caracterul conventional al cuantumului dobanzii, ca expresie a pp

libertatii contractuale, dobanda se stabileste prin act scris.In lipsa se datoreaza dobanda legala .( sublinierea grefierului: atat pe OG 9/2000, cat si pe OG 13 se prevedea acest lucru-se datoreaza dobanda legala daca nu avem act scris. A NU SE CONFUNDA cu ipoteza in care intre necomercianti persoane fizice se depaseste dobanda de referinta a BNR cu mai mult de 50%/an, situatie in care avem o DECADERE TOTALA-nu se mai datoreaza nimic!)

Art.4: in raporturile juridice cu element de extraneitate atunci cand legea ro este aplicabila si cand s-a stipulat plata in moneda straina dobanda legala este de 6% /an.

Se remarca necesitatea indeplinirii unor conditii pentru aplicarea textului:1. sa fie vorba despre un raport juridic cu element de extraneitate.2. Lex causae sa fie legea romana( prin Roma I)3. Plata sa fie stipulata in moneda straina.

Cuantumul dobanzii este mare potrivit pietei actuale, este convenabil pentru creditor.

Principalele contracte din comertul international

I.Vanzarea internationala de marfuri

Conventia ONU asupra ctr de vanzare internationala de marfuri de la Viena din 1980, este rodul unei negociere de circa doua decenii, realizand o imbinare intre sistemul romanist si cel anglo-saxon.(Tudor Popescu:fondatorul dci in facultatea noastra).

Conventia are caracter supletiv, partile pot sa inlature prevederile sale total/partial. Marea Britanie nua ratificat-o. Conventia face parte din sistemul de drept national.Peste 50 de state in prezentat, invigoare din 1988, Romania a aderat prin legea 24/1991.Domeniul de aplicare:

1.ratione personae: conventia prevede:- se aplica intre parti care isi au sediile in state contractante diferite( element de extraneitate specific)

sau in cazul in care normele de DIP conduc la aplicarea legii unui stat contractant.

2. ratione materiae-se aplica pentru contracte care au ca obiect marfuri ce urmeaza a fi produse sau fabricate, de

asemenea si pentru bunuri prezente.Multe exceptii:-nu se aplica pentru bunurile care sunt destinate folosintei personale, familiale sau casnice pentru ca

nu sunt socotite comerciale.-nu se aplica pentru bunurile vandute la licitatie.-nu se aplica pentru vanzarile judiciare, adica de sub sechestru.-nu se aplica pentru vaznarile de valori mobiliare(actiuni, obligatiuni), nici pentru titluri de

valoare(cambie, bilet la ordine, cec) nici pentru monede(schimb valutar)-nu se aplica vanzarilor de nave si aeronave( au un regim special care duc catre imobile dpdv al

statutului legal).-nu se aplica nici pentru bunurile nepalpabile, ex: energia electrica.

39


Convetia are 4 parti:1.dispozitii generale2.formarea ctr3.efectele ctr4.dispozitiuni finale

Din prima parte vom analiza doua aspecte:

1.reguli de interpretare a conventiei si implicit a contractelor ce fac ob convArt. 7-9.A. Interpretarea conventiei se va face tinandu-se seama de caracterul sau international ( valabil si pentru

interpretarea contractului).B. Se interpreteaza potrivit pp respectarii bunei-credinte in comert international, bona fides=pp fundamental.C. In cazurile pe care conventia pe care nu le reglementeaza in mod explicit se vor aplica pp generale de drept din care conventia se inspira, iar in lipsa acestora, in conformitate cu legea

aplicabila in temeiul normelor de DIP.

in filosofia conventiei s-a interpus rationamentul specific de dip.Aceste principii au fost sistematizate in mare parte in pp Unidroit.

D. Se interpreteaza dupa intentia partilor atunci cand cealalta parte contractanta cunostea sau nu putea sa ignore intentia celeilalte parti.(Art. 8 alin.1)-prevaleaza vointa interna asupra vointei declarate.

In alin.2 :Daca paragraful precedent nu este aplicabil, atunci manifestarile de vointa ale oricarei parti trebuie interpretate potrivit cu semnificatia pe care le-ar fi acordat-o orice persoana rezonabila cu aceeasi pregatire ca cealalta parte aflata in aceeasi situatie.( teoria omului rezonabil)-criteriu obiectiv.

Atat pentru determinarea intentiei comune a partile cat si pentru stabilirea a ce ar fi inteles o persoana rezonabila, trebuie sa se tina seama de circumstantele pertinente, indeosebi de negocierile si obisnuintele care s-au stabilit, de uzante si de intregul comportament ulterior al partilor.

E. Art.9: partile sunt legate prin uzantele la care ele au consimtit si de obisnuintele care s-au stabilit intre ele.Alin.(2) se refera la ipoteza receptiunii tacite, implicite a uzantelor: in afara de conventie contrara,partile sunt

considerate ca s-au referit in mod tacit in contract la orice uzanta pe care o cunosteau sau ar fi trebuit sa o cunoasca si care in comertul international este larg cunoscuta si in mod regulat respectata de catre partile la contracte de acelasi tip in ramura comerciala avuta in vedere.

Conventia permite nu numai uzantele explicite ci si implicite, cu indeplinirea conditiilor din text.

2.Proba si forma contractului

Art.11 prevede principiul consensualismului, ctr nu trebuie sa fie incheiat nici constatat in scris sinu este supus niciunei conditii de forma=> pe plan probator, proba este libera, ctr poate fi dovedit prinorice mijloc de proba, inclusiv prin martori.

In legatura cu formarea contractului: conventia analizeaza cele doua elemente ale consimt: oferta siacceptarea si aspectul momentului formarii ctr. Oferta:definita in art.14 ca fiind o propunere de incheiere a unui contract care trebuie sa indeplineascaanumite conditii de validitate.

a.propunerea trebuie sa fie adresata uneia sau mai multor persoane determinate, per a contrario ofertaadresata unor pers nedeterminata e considerata numai o invitatie la oferta, in afara cazului in care

40


persoana care a facut propunerea a indicat in mod clar contrariul( asa se prevede si in ncc,ca de obiceinoi copiem-sublinierea grefierului)

b.oferta trebuie sa fie suficient de precisa, este suficient de precisa in cazul in care denumestemarfurile si in mod expres sau implicit stabileste cantitatea si pretul sau da indicatii care permit sa fiedeterminate=> 3 elemente: sa indice marfa, cantitatea si pretul.Art. 14 intra intr-un aparent conflict cu art. 55 din efectele contractului in conv de la Viena.

c.sa denote vointa autorului ofertei de a se angaja in caz de acceptare- intentia de angajament juridicanimo contrahendi negotii.

Dpdv al momentului al momentului, art.15: cand oferta ajunge la destinar- teoria receptiei (iarasi consacrata expres in ncc, pe vcc nu era clar-nota grefierului)

O reglementare complexa in privinta retractarii si revocarii ofertei.Se face distinctie:-retractarea: retragerea ofertei este retragerea ofertei inainte de a ajunge la destinatar.O oferta, chiar daca este irevocabila, poate fi retractata daca retractarea ajunge la destinatar inainte sau in acelasi timp cu oferta.(pe principiul ca nu ii produce niciun prejudiciu)Este explicit prevazuta solutia ca se poate face retractare chiar daca in continutul ei se prevede ca esteirevocabila.Problema se pune altfel daca oferta a ajuns la destinar, apare institutia revocarii ofertei. Regula esterevocabilitatea ofertei, irevocabilitatea exceptia.Art. 16:o oferta poate fi revocata pana la incheierea ctr daca revocarea soseste la destinatie inainte ca destinatarul sa fi expediat acceptarea.

Prin exceptie, oferta nu poate fi revocata in doua cazuri alternative:1.daca oferta prevede in cuprinsul ei ca este irevocabila sau prevede un termen determinat pentruacceptare (termen rezonabil daca nu)2.daca este rezonabil pentru destinatar sa considere ca oferta ca fiind irevocabila si daca a actionat inconsecinta. Chiar daca oferta nu prevede explicit ca este irevocabila sau nu prevede un termen, totusiea poate fi socotita irevocabila daca este rezonabil pt destinatar sa o socoteasca astfel si daca aactionat in consecinta. Pentru determinarea atitudinii acceptantului plus a ceea ce ar fi considerat opersoana rezonabila aflata in situatia respectiva se va tine seama de circumstantele pertinente precumnegocierea dintre parti, uzante si obisnuinte.

Acceptarea ofertei:declaratia de vointa sau o alta forma de manifestare care exprima acordul sau cuprivire la oferta=:> acceptarea este de doua feluri: expresa-cand consta dintr-o declaratie sautacita-este vorba despre o alta manifestare de vointa ce exprima acordul acceptantului cu privire laoferta.Conventia reglementeaza si regimul juridic al tacerii: tacerea sau inactiunea prin ele insele nu potconstitui acceptare, contrar pp roman qui tacit consentire videtur.“prin ele insele” este esentiala pentru ca per a contrario ca numai simpla tacere sau inactiune nu esocotita astfel, dar daca din lege, uzante, obisnuisnte rezulta ca e consimtamant, aceasta va fivaloarea ei.

Momentul cand acceptarea produce efecte:1.acceptare expresa-se face o subdistinctie dupa cum contractul se incheie intre

41


a. inter praesantes:oferta verbala trebuie sa fie acceptata imediat in afara de cazul in care din imprejurari rezulta contrariul.si conventia prin telefon sau prin alt mijloc ce asigura legatura verbala intre parti este socotit inter praesentes.

b. inter absentes: regula- acceptarea ofertei produce efecte in momentul in care indicatia de acceptare parvine ofertantului-teoria receptiunii. Prin exceptie, acceptarea nu produce efecte daca nu parvine ofertantului in termenul de acceptare stipulat sau in lipsa intr-un termen rezonabil tinand seama de imprejutrari si de rapiditatea mijloacelor de comunicare folosite.

2.-acceptare tacita

Art.18: acceptarea tacita consta in indeplinirea de catre destinatarul ofertei a unui act prin care ii arata ca accepta oferta fara insa a comunica acest act ofertantului. Se cere o conditie: ca posibilitatea acceptantului de a accepta tacit sa fie rezulte ca fiind posibila in temeiul ofertei, al obisnuintelor sau uzantelor=> acceptarea tacita nu este producatoarea de efecte prin ea insasi, ci numai daca posibilitatea ei rezulta de mai sus.daca da, actul de acceptare tacita poate fi de exemplu expedierea marfurilor sau plata pretului (alte ex:punerea in fabricatie a bunului comandat, achizitionarea de materii prime pentru fabricarea lui, expedierea unei facturi, emiterea unei scrisori de credit).

Continutul acceptarii

Regula: o acceptare trebuie sa fie pura si simpla, nu trebuie sa contina completari, limitari sau alte modificari fata de continutul ofertei,in caz contrar contraoferta.Se aplica regula imaginii in oglinda (mirror image rule)in sensul ca acceptarea trebuie sa fie identicacu oferta.Exceptie: constituie totusi acceptare un raspns care tinde sa fie acceptarea unei oferte, dar care contineelemente completatoare sau diferite care nu altereaza insa in mod substantial termenii ofertei.Conventia spune ce se socoteste ca altereaza substantial termenii ofertei: daca priveste pretul, plata,cantitatea, calitatea, locul si momentul predarii, intinderea raspunderii uneia dintre parti si rezolvarelitigiilor.Enumerarea este exemplificativa.(“indeosebi”).

Exceptia de la exceptie: o modificare care, desi nu altereaza in mod substantial termenii ofertei, nu vafi totusi socotita acceptare daca ofertantul, fara intarziere nejustificata, releva verbal diferentele siadreseaza un aviz in acest sens acceptantului.

Acceptarea tardiva

Parvine ofertantului dupa expirarea termenului prevazut in oferta sau dupa expirarea termenuluirezonabil din momentul primirii ofertei=> de regula, acceptarea tardiva nu produce efecte, ofertadevenind caduca expres sau rezonabil. Totusi, exista o distinctie in privinta efectele acceptarii tardive dupa cum intarzierea ajungerii acceptarii la ofertant este sau nu imputabila acceptantului.2 situatii:a. Acceptarea tardiva produce totusi efecte daca ofertantul fara intarziere il informeaza pe acceptant ca

accepta.aceasta ipoteza se refera la situatia in care tardivitatea acceptarii este imputabila acceptantului.b. Acceptarea este emisa in termen si in mod normal ar fi trebuit sa ajunga in termen, dar a ajuns dupa termen

datorita unei imprejurari care nu este imputabila acceptantului.In acest caz, conventia este mai severa cu ofertantul: acceptarea tardiva produce efecte cu exceptia cazului in care ofertantul anunta fara intarziere ca oferta a devenit caduca pentru ca ea nu mai poate fi onorata.

Cursul 9 DCI Efectele contractului

42


Obligatiile vanzatorului si raspunderea sa contractuala

Art. 30 din Conventia de la Viena le enumera, se remarca ca in enumerarea conventiei intra o obligatie a vanzatorului care nu este apoi reglementata in cuprinsul conventiei: obligatia de transfer al proprietatii. Se accepta ca vanzarea transfera dreptul de proprietate dar reglementarea propriu-zisa ridica probleme care sunt fundamental diferite in sistemele de drept, iar statele nu s-au inteles.Celelalte obligatii sunt.A.Obligatia de predare a marfurilor: locul si momentul predarii marfurilor.Locul predarii marfurilor: conventia reglementeaza 4 solutii care se aplica in scara: 1.locul predarii este cel convenit de catre parti in contract: prevaleaza autonomia de vointa, prima solutie va fi intotdeauna conventia partilor.2. daca nu au prevazut nimic in contract, daca vanzarea implica transportul marfurilor, locul predarii este socotit acela in care in care marfa este predata catre primul transportator pentru a fi remisa cumparatorului.3.cand contractul se refera la un bun individual determinat sau la un bun determinat prin caractere generice care trebuie prelevat dintr-o masa de bunuri sau daca este vorba despre un bun viitor (urmeaza a fi fabricat sau produs) si partile stiau ca bunul se afla intr-un anumit loc, locul predarii este respectivul loc. Deci este locul unde este plasat bunul individual determinat sau de unde se preleva bunul dintr-o masa sau locul unde bunul urmeaza a fi fabricat sau produs.4.Daca nici aceasta solutie nu se indeplineste, avem escape clause: locul unde vanzatorul isi are sediul in momentul incheierii contractului.=> obligatia este cherabila, iar nu portabila: cumparatorul trebuie sa vina la sediul vanzatorului.

Momentul predarii marfurilor:1.locul prevazut in contract2.daca in contract se prevede o perioada de timp in cadrul careia urmeaza a se face predarea =>poate fi oricare moment in decursul acelei perioade.Dreptul de a stabli data exacta a predarii in cadrul perioadei convenite in contract apartine de principiu vanzatorului daca este debitorul obligatiei de predare daca in contract nu se prevede altfel.3.daca nu se aplica nicio ipoteza de mai sus, marfa trebuie predata intr-un termen rezonabil din momentul incheierii contractului.

B.Obligatia vanzatorului de remitere a documentelor privitoare la marfa.Poate fi vorba de un conosament pentru transport maritim, scrisori de trasura pentru transport terestru. Conventia reglementeaza doua aspecte legate de remiterea documentelor.Daca vanzatorul este tinut sa remita documentele, el este obligat sa faca acest lucru la momentul, in locul si in forma prevazute in contractDaca nu se prevede nimic, vanzatorul trebuie sa remita cumparatorului doc potrivit uzantelor la data si locul si in forma care sa permita cumparatorului sa intre in posesia marfurilor si sa isi exercite drepturile cu privire la marfa.Principiul este ca in transporturile maritime de ex in momentul incarcarii marfurilor pe vas se incheie conosamentul , care poate circula in n maini pana ajunge la destinatie, cine prezinta conosamentul primeste marfa.C. Obligatia de conformitate a marfurilor: cuprinde mai multe obligatii ale vanzatorului potrivit dreptului romanist: obligatia privind cantitatea, calitatea, tipul de marfa, ambalajul, marcarea, conditionarea marfii. In dreptul romanist, obligatiile sunt in general reglementate separat, in conventia de la Viena sunt reglementate unitar in conceptul de obligatie de conformitate.Cand se socoteste indeplinita? Mai multe solutii in scara.1.Vanzatorul trebuie sa predea marfurile, in calitate, de calitatea, tipul prevazute in contract: prima solutie:autonomia de vointa.

43


2.Daca nu au prevazut nimic, vanzatorul trebuie sa predea marfurile astfel incat ele sa fie adecvate intrebuintarilor la care servesc in mod obisnuit marfuri de acelasi tip, potrivit uzantelor.3.Vanzatorul trebuie sa predea marfa astfel incat ea sa fie adecvata oricarei intrebuintari speciale care a fost adusa expres sau implicit la cunostinta vanzatorului de catre cumparator in momentul incheierii contractului= ipoteza in care cumparatorul a informat pe vanzator ca marfa urmeaza sa fie folosita pentru o anumita intrebuintare speciala.4. Daca acel cumparator a prezentat vanzatorului un esantion sau un model cu privire la marfa care urmeaza a fi fabricata sau produsa, ea indeplineste obligatia daca corespunde acelui santion sau model.5.Marfurile trebuie astfel ambalate si conditionate incat sa serveasca intrebuintarilor obisnuite pentru marfuri de acelasi tip sau daca nu exista o uzanta, ambalajul si conditionarea trebuie sa fie astfel incat sa permita conservarea si protejarea marfii pe parcursul drumului.D.Obligatia de a preda marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui tert.Aceasta formula acopera aproximativ ceea ce in limbajul juridic romanist inseamna obligatia de garantie de evictiune-nu e gresita sintagma, dar conventia nu o foloseste.Se remarca faptul ca aceasta obligatie a vanzatorului se refera la evictiunea in sensul juridic al notiunii, conformitatea juridica a marfii , spre deosebire de obligatia anterioara care se refera la conformitatea materiala a marfii.Conventia reglementeaza 2 aspecte:obligatia de garantie in generalConventia spune ca vanzatorul trebuie sa predea marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui tert, cu exceptia cazului in care cumparatorul accepta sa primeasca marfa si in aceste conditii. Se desprind doua idei: in primul rand, obligatia de a preda o marfa libera de orice drept sau pretentie a unui tert, dar si exceptia care este mai importanta decat regula pentru ca ea prevede posibilitatea cumparatorului de a cumpara o marfa care nu apartine vanzatorului in momentul incheierii contractului.Altfel spus, conventia accepta vanzarea lucrului altuia, ceea nu facea dreptul romanist, pe ratiunea ca in comertul international poti foarte bine sa vinzi un bun care nu iti apartine in momentul respectiv pentru ca il cumperi de la cel care il are si il revand, cu conditia ca cumparatorul sa accepte acest lucru.

obligatia de garantie in cazul unei evictiuni bazate pe un drept de proprietate intelectualaVanzatorul trebuie sa predea marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui tert intemeiata pe proprietatea industriala sau alta proprietate intelectuala pe care le cunostea sau nu putea sa le ignore in momentul incheierii contractului cu conditia ca acel drept sau pretentie sa fie intemeiata pe proprietatea intelectuala in doua ipoteze alternative:sa fie intemeiata pe prop intelectuala in temeiul legii statului unde marfurile trebuie sa fie vandute sau utilizate, daca partile au avut in vedere in momentul incheierii ctr ca marfurile vor fi vandute sau utilizate intr-un anumit stat sau 2. In toate celelalte cazuri in temeiul legii statului in care cumparatorul isi are sediul.Raspunderea vanzatorului intemeiata pe proprietatea intelectuala invocata de un tert nu intervine , deci ne aflam unei limitari a responsabilitatii sale, atunci cand a) la momentul incheierii contractului cumparatorul cunostea sau nu putea sa ignore existenta dreptului de proprietate intelectuala al tertului sau b)daca dreptul sau pretentia tertului rezulta din faptul ca vanzatorul s-a conformat planurile tehnice furnizate de cumparator.

Raspunderea contractuala a vanzatorului- reglementata sub expresia “mijloacele de care dispune cumparatorul in caz de contraventie la contract din partea vanzatorului”-Conventia cuprinde mai multe trepte logice.Cumparatorul poate folosi mijloace care mentin contractul in fiinta, deci nu duc la rezolutiunea contractului.

44


1.Cumpataratorul poate cere vanzatorului executarea obligatiilor sale, exceptand cazul in care cumparatorul s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu o asemenea cerere.In consecinta, aceasta prima solutie este posibilitatea cumparatorului de a cere executarea in natura a contractului de catre vanzator. Este solutia generala pentru ca ea se aplica pentru toate obligatiile vanzatorului-spre deosebire celelalte doua mijloace-.In primul rand, posibilitatea cumparatorului de a acorda vanzatorului un termen suplimentar pentru executare.Conventia spune ca POATE ACORDA acest termen pe o durata rezonabila. Ne aflam in fata unui termen de gratie conventional, pe care conventia in reglementeaza si il incurajeaza.Corelativ cu aceasta posibilitate a cumparatorului de a acorda vanzatorului un termen de gratie, conventia reglementeaza interdictia pentru instanta de judecata sau de arbitraj de a acorda vanzatorului un termen de gratie. Conventia spune ca niciun termen de gratie nu poate fi acordat vanzatorului de catre judecator sau arbitru, nu incurajeaza interventia administrativa a instantei de judecata sau de arbitraj.2.Este vorba despre un pachet de mijloace speciale pe care cumparatorul le are la dispozitie in cazul incalcarii de catre vanzator a unei obligatii anume: obligatia de conformitate a marfurilor, deci nu ne mai aflam intr-o reglementare care sa se refere la toate categoriile de obligatii ale vanzatorului, ci vorbim numai despre situatia in care vanzatorul a incalcat obligatia de conformitate. Sunt trei mijloace.2A. Textul spune: daca marfurile nu sunt conforme cu contractul , cumparatorul poate cere vanzatorului predarea unor marfuri de inlocuire numai insa in cazul in care incalcarea constituie o contraventie esentiala la contract. Intervine pentru prima oara notiunea de contraventie esentiala la contract.Art. 25 din conventie defineste notiunea aceasta: o contraventie la contract, savarsita de oricare dintre parti, este esentiala cand indeplineste urmatoarele conditii:cauzeaza celeilalte parti un prejudiciuprejudiciul consta in faptul ca priveaza in mod esential pe cealalta parte de ceea ce era in drept sa se astepte de la contract.= scopul actului juridic.In afara de cazul in care partea in culpa nu a prevazut un astfel de rezultatSi nici o persoana rezonabila cu aceeasi pregatire si aflata in aceeasi situatie nu l-ar fi prevazut nici ea.- apare obligatiei celeilalte parti de a o atentiona astfel incat sa devina in mod rezonabil cunoscut.Primele doua pozitive, urmatoarele doua negative.2B. Cumparatorul poate sa ceara vanzatorului sa repare lipsa de conformitate, in afara de cazul in care acest lucru ar fi nerezonabil tinand seama de imprejurari.

2C.Cumparatorul, in cazul nerespectarii oblig de conformitate, are dreptul de a reduce pretul proportional cu pierderea suferita ca urmare a lipsei de conformitate.3. Conventia permite vanzatorului de a repara pe cheltuiala sa orice lipsa a obligatiilor sale chiar si dupa data predarii=> vz, din proprie initiava nu la cerera cumparatorului ca in ipoteza 2, poate chiar si dupa predare, sa repare orice lipsa a obligatiilor sale cu conditia ca aceasta reparatie sa nu atraga o intarziere nerezonabila a executarii si nici sa cauzeze cumparatorului inconveniente nerezonabile.

Declararea rezolutiunii ctr.Aceasta solutie este restrictiv prevazuta de conventie pentru ca duce la incetarea efectelor ctr. 1. Situatia-regula.Rezolutiunea poate fi declarata de cumparator atunci cand incalcarea savarsita de vanzator constituie o contraventie esentiala la contract. Daca se intrunesc conditiile de la contraventie esentiala, atunci poate interveni rezolutiunea ctr.De remarcat ca poate cere rezolutiunea indiferent de natura obligatiei pe care vanzatorul a incalcat-o.2. Situatia- speciala: cand vanzatorul a intarziat sa predea marfa: incalcarea obligatiei de predare, in aceasta ipoteza textul prevede ca acel cumparator poate sa acorde vanzatorului un termen

45


suplimentar pentru executare, daca acest termen nu este respectat nici el sau daca vanzatorul declara ca nu va livra oricum, incalcarea devine esentiala si cumparatorul poate cere rezolutiunea.

Regimul juridic al rezolutiunii potrivit Conventiei de la Viena este specific.

Este extrajudiciara, se declara de cumparator dar acelasi lucru il poate face si vanzatorul, in dreptul romanist rezolutiunea este judiciara cu exceptia unui pact comisoriu.Ea se declara de catre partea interesata printr-o notificare, ale carei conditii sunt reglementate de conventie.Instanta nu poate acorda termen de gratie.

Obligatiile cumparatorului si raspunderea sa contractualaArt. 53 le reglementeaza.obligatia de plata a pretului: definita in sens larg de conventie care spune ca “ obligatia de plata a pretului cuprinde si obligatia de a indeplini toate formalitatile si de a lua toate masurile care sa permita plata pretului conform contractului, legii sau uzantelor.” Este fireasca aceasta definitie pentru ca plata pretului nu inseamna doar transferul unei sume de bani cash,sa indeplinesc anumite formalitati inseamna sa dau un ordin bancii mele sa tranfere suma catre banca vanzatolui, anumite acte si formalitati=plata pretului.Determinarea pretului, locul si momentul platii pretului.Determinarea pretului . Art. 14 spune ca pretul ofertei treb sa fie determinat sau cel putin determinabil. Influenta sistemului dr romanist unde vanzarea este nula daca nu. Conceptia anglo-saxona este exprimata in art.55 care nu invalideaza ctr daca el nu are pret, nici determinat si nici macar determinabil, ci instituie o prezumtie legala de determinare a pretului:”daca pretul nu e determinat in ctr, in mod expres sau implicit, sau printr-o dispozitie care sa fie determinat in acest caz partile sunt reputate ca s-au referit in mod tacit la pretul practicat in mod obisnuit(deci potrivit uzantelor) in momentul incheierii ctr in ramura comerciala respectiva, pentru marfuri de acelasi tip vandute in imprejurari comparabile.”=> 5 elemente de determinare a pretului.In aceasta ipoteza poate fi determinat de judecator sau arbitru pe baza expertizei sau de un expert, mediator, conciliator, nu este in niciun fel determinat.Conventia permite o rezerva, ca statele sa adere fie la partea 1 si 2, fie 3. Romania nu a facut niciun fel de rezerva, se pune problema de conciliere intre cele doua texte 14 si 55: daca dreptul roman este lex causae, conditia caracterului determinat sau cel putin determinabil nu este de ordine publica in dreptul international privat , motiv pentru care partile nu pot socoti ctr nul daca partile nu au prevazut pretul.Locul platii pretului: a. locul determinat in contract, b. la sediul vanzatorului- obligatia este portabila spre deosebire de cea de predare a marfii care e cherabila- consecinte si discutii: daca am dat ordin bancii , dar banii nu au ajuns in banca – nu este socotita obligatia de plata a pretului, care se indeplineste atunci cand operatiunea este efectiv indeplinita. c. in cazul in care marfa se preda contra documente sau pretul se plateste in schimbul marfii sau al documentelor, pretul trebuie platit la locul remiterii marfurilor sau documentelor.

Momentul platii pretului: a. momentul prevazut in contractb.pretul trebuie platit in momentul in care vanzatorul pune la dispozitie cumparatorului documentele- principiul simultaneitatii intre remiterea marfurilor / a documentelor (Care e obligatia vanz) si plata pretului (obligatia cumpa)= plata contra documentec. daca e si transportul marfurilor, vanzatorul poate face din expedierea marfii sa fie o conditie pentru plata pretului.- poate exista o simultaneitate intre expediere si plata.Cumparatorul e de drept in intarziere daca nu plateste pretul la scadenta stabilita potrivit unuia dintre momentele stabilitate- dies interpellat pro hominem-ziua pune in intarziere in locul omului.

46


II. Obligatia de preluare a marfurilor Presupune doua acte acte juridice: 1.indeplinirea de cumparator a oricarui act pe care in mod rezonabil el trebuie sa il indeplineasca pentru a permite vanzatorului sa efectueze predarea –inseamna in primul rand sa facilitezi predarea fizic si juridic si 2. Obligatia de a prelua efectiv marfurile predate.

Raspunderea contractuala a cumparatorului- de continuat.

Aspecte comune10.04.2013 Seminar 10Conventia de la Viena

Aplicarea conventieiCand se aplica?- Element de extraneitate: sediul din strainatate +/- natura juridica a contractului. - Bunuri prezente, bunuri viitoare- Partile trimit expres la acea lege sau, de exemplu, contract dintre un roman vs. Englez –romanul

este vanzator, atunci se aplica pentru ca este debitorul prestatiei caracteristice (stat parte la conventie+ stat tert – legea romana va fi legea romana – lex voluntatis sau pe baza mecanismului conflictual)

- Niciuna din parti nu provine din state care au aderat la conventie:o Partile prevad expreso Nu aplica uzantele, dar stabilesc legea aplicabila contractului – legea franceza, desi nicio

parte nu provine din Franta pentru orice considerente (bunurile sunt fabricate acolo, executa contractul acolo etc), iar Franta este parte la conventie, se vor aplica dispozitiile conventiei, chiar indirect.

Contract – determinam legea aplicabila in temeiul ROMA 1 – determinam sistemul de drept aplicabil –stat parte la conventie (aplicam conventia); daca este stat tert – verficam daca au convenit sa se aplice, au decis tacit – se aplica lex causae in materie de vanzare. ROMA 1 este o etapa prealabila aplicarii conventiei.

Modalitatea incheierii contractuluiOferta si acceptare

Speta 1La 1 august 2007, pe site societatii A a fost postat un anunt privind vanzarea a doua utilaje agricole

la pretul de 100.000 euro bucata. Pe 5 august 2007, societatea B expediaza societatii A un e-mail prin care aceasta este incunostintata

de acceptarea ofertei facuta de A pe site, B solicitand, de asemenea, informatii cu privire la fondulbancar al lui A pentru efectuarea platii.

Printr-un mail expediat in aceeasi zi, A anunta pe B ca nu mai intentioneaza sa vanda respectiveleUtilaje si, mai mult, ca unul din utilaje nici nu se mai gaseste in patrimoniul sau.

B formuleaza cerere de chemare in judecata solicitand instantei sa constate ca intre A si B s-aincheiat un contract de vanzare si sa oblige parata la executarea in natura a contractului.

Ce decide instanta?Trebuie sa existe un bun care sa aiba anumite particularitati, dar aici sunt prezentate doar pe site .

Este doar o incunostintare. Trebuie sa fie oferta determinata – destinatar vizat direct de ofertant si toate elementele contractului sa fie stabilite, cunoscute, aduse la cunostinta de ofertant potentialului acceptant– ce tip de bun se vinde? Pretul vz? Detalii pentru efectuarea platii, efectuare transfer marfuri?

47


In temeiul conventiei, oferta este doar cea particularizata. Pentru ca a fost un singur anunt publicatpe site – nu este oferta.

Mailul lui B – ce a facut a a fost invitatie la oferta, dar nu este una pp zisa pentru ca nu are undestinatar precis. Acceptarea lui B reprezinta oferta de fapt. Presupusa acceptare este invitatiei. Daca A ar fi fost de acord cu incheierea tranzactiei ar fi reprezentat acceptarea ofertei, rezulta ca A nu are nicio obligatie fata de B. Actiunea va fi respinsa.

Speta 2La 1 septembrie 2007 societatea A primeste doua plicuri expediate de B. Unul din ele contine o oferta privind vanzarea a doua utilaje agricole la pretul de 100.000 euro bucata. In scris se prevede un termen de acceptare de 10 zile de la momentul la care oferta ajunge la destinatar. Celalalt plic cuprinde o scrisoare prin care destinatarul este informat ca B nu mai intentioneaza sa vanda respectivele utilaje. Pe 5 septembrie 2007 A expediaza lui B o scrisore continand acceptarea ofertei. Fata de refuzul lui B de a preda utilajele, A introduce o CCJ solicitand executarea in natura a contractului. Ce decide instanta?

Revocare vs. Retractare – modalitati diferite de intoarcere a oferteiRetractare – inainte ca oferta sa ajunga la destinatar. Revocarea- pana la expedierea acceptarii, deci dupa ce ajunge oferta.

Ofert prevedea un termen de 10 zile. Termenul face ca in acel interval oferta sa fie irevocabila. Daca ajunge luni oferta si marti retragerea, inseamna ca de luni pana miercuri – oferta este irevocabila. Daca nu accepta oferta, poate opera revocarea. Daca acceptarea nu este transmisa in 10 zile nu mai poate fi luata in calcul pentru ca opereaza retroactiv revocarea respectiva.

In speta noastra termenul nu este luat in considerare. De ce mi se permite sa retractez? De ce nu are acelasi efect ca si revocarea? Un mai incepe sa curga termenul de irevocabilitate pentru ca se considera ca oferta un a existat niciodata – destinatarul un a intreprins niciun demers, un a luat nicio masura – ar fi trebuit sa transmita banii in cont. Ar fi de rea credinta A care ar cere executarea contractului – ar fi o imbogatire fara justa cauza.

Deschide doar plicul cu oferta, apoi a facut cheltuieli, a trimis raspunsul fara a deschide si plicul prin care se retracta oferta. Daca se constata ca s-a produs un prejudiciu in patrimoniul lui mai poate opera retractarea sau nu? Prejudiciul nu trebuie sa provina din propria vina. Nu trebuie sa ne gandim la o negjilenta culpabila. Si in acest caz opereaza retractarea. Este de dorit ca partile sa sune sa confirme primirea ofertei, dar nu este o obligatie. Potentialul acceptant trebuie sa suporte consecinele cheltuielilor cand, din culpa lui, nu a aflat despre retractare. Nu s-ar justifica atragerea raspunderii acceptantului.

Daca primesc oferta dimineata si retractarea seara – opereaza? Da, consideram ca este aceeasi zi. Exista si opinii contrare – rapiditatea din comert, exista anumite prejudicii. Nu exista unanimitate. De la caz la caz ar trebui sa se decida si daca ofertantul ar trebui sa suporte prejudiciile pentru ca anumite demersuri pot fi facute intre cele doua momente.

Raspundere contractuala pentru neexecutare

48


Curs 10 11.04.2013Raspunderea contractuala a cumparatorului

In cazul in care cump nu isi indeplineste vreouna din obligatiile sale contractuale, vanzatorul are mai multe posibilitati:

I. Posibilitatea de a solicita executarea in natura a obligatiilor cumparatorului

Vanzatorul poate sa ceara executarea in natura a oricarei obligatiile cumparatorului, cu exceptia cazului in care vanzatorul s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu o asemenea cerere. Trebuie retinut ca vanzatorul poate acorda cumparatorului un termen suplimentar pentru executare si este incurajat sa faca acest lucru pentru ca rezolutiunea depinde, printre altele, si acordarea acestui termen. Daca vanzatorul poate sa dea un termen de gratie voluntar, judecatorul/arbitru nu are aceasta posibilitate.

II. Posibilitatea de a cere rezolutiunea contractului

Exista doua situatii: una regula si una speciala. Reglementarea este in oglinda fata de raspunderea contractuala a vanzatorului, avand acelasi rationament cu aceasta. Regimul juridic al rezolutiunii este acelasi cu cel aplicabil in cazul rezolutiunii vanzatorului, aplicandu-se mutatis mutandis.

A. Regula: conventia spune ca vanzatorul poate declara rezolutiunea contractului atunci cand incalcarea contractului de catre cumparator imbraca forma unei contraventii esentiale la contract (art. 25 conventie). Aceasta situatie se aplica pentru incalcarea oricareia dintre obligatiile cumparatorului.

B. Situatia speciala: cumparatorul nu isi executa obligatia sa principala, respectiv cea de plata a pretului sau de preluare a marfii predate. In aceasta situatie, vanzatorul poate sa acorde cumparatorului un termen suplimentar pentru executare. Daca si acest termen este incalcat sau cumparatorul declara ca nu va executa, atunci incalcarea devine esentiala si vanzatorul poate solicita rezolutiunea.

III. Mijloace speciale: in cazul in care cumparatorul nu isi executa obligatia de a specifica elementele caracteristice ale marfurilor

Exista multe contracte de vanzare in comertul international in care se prevede obligatia cumparatorului de a specifica forma, masura sau alte caracteristici ale marfurilor, vanzatorul urmand a produce, in functie de specificatiile indicate de cumparator. Aceasta este situatia productiei pe baza de esantion, mostra, model, pe baza planurilor tehnice ale cumparatorului. Asadar, vanzatorul nu poate sa produca, in principiu, fara specificatiile respective. Pentru aceasta ipoteza conventia spune ca respectivul cump trebuie sa faca respectiva specificatie in termenul contractual, daca acest termen nu exista, intr-un termen rezonabil din momentul in care a primit o cerere in acest sens de la vanzator si, in ultima instanta, daca respectivul cump nu raspunde, vanzatorul este liber sa efectueze singur respectiva specificatie, potrivit cu nevoile cump care i-ar putea fi cunoscute.

Conventia de la Viena are un capitol intitulat Dispozitiuni comune, in partea a III-a privind Efectele contractului. Din acest capitol vom analiza 3 aspecte:

1) Regimul daunelor interese2) Problema transferului riscurilor3) Regimul exonerarii de raspundere

49


1) Daunele interese – sunt reglementate comun pentru ca ele pot insoti oricare din masurile reparatorii/ remediile prevazute de conventie, indiferent de raspunderea cui se angajeaza. In ceea ce priveste intinderea daunelor interese, exista doua idei pe care trebuie sa le retinem:

Modul de calcul - regula : conventia spune ca daunele interese pentru o incalcare a contractului sunt egale

cu pierderea efectiv suferita (damnum emergens) si cu castigul nerealizat (lucrum cesans) de cealalta parte, din cauza incalcarii uneia dintre parti; este prevazuta conditia previzibilitatii daunelor, deoarece ne aflam pe taram contractual, conventia spunand ca dauna nu poate fi superioara pierderii suferite si castigului nerealizat pe care partea in culpa le-a prevazut (previzibilitate subiectiva) sau ar fi trebuit sa le prevada in momentul incheierii contractului (previzibilitate obiectiva).

- modalitati specifice, in cazul in care contractul este rezolvit :(i) situatia executarii coactive – in cazul in care s-a procedat la o cumparare de

inlocuire sau la o vanzare compensatorie – art. 75 spune: cand contractul este rezolvit iar cumparatorul, intr-o maniera rezonabila, si intr-un termen rezonabil, dupa rezolvire, a procedat la o cumparare de inlocuire sau vanzatorul a procedat la o vanzare compensatorie, partea care cere daune interese poate obtine diferenta dintre pretul din contract si pretul cumpararii de inlocuire sau al vanzarii compensatorii.

(ii) marfurile au un pret curent pe piata – art. 76 spune: cand contractul este rezolvit, iar marfurile au un pret curent pe piata, partea prejudiciata poate cere daune interese echivalente cu diferenta dintre pretul contractual si pretul curent din momentul rezolutiunii contractului.

(iii)

2) Problema transferului riscurilor

Conventia de la Viena nu reglementeaza obligatia de transfer a proprietatii, desi o prevede, reglementand, in schimb, transferul riscurilor, un efect specific al contractelor sinalagmatice in general, si al contractului de vanzare in special.

Cand se transfera riscurile asupra marfurilor vandute de la vanzator la cumparator? (moment esential pentru ca in functie de aceasta se pune problema pretinderii de daune pentru riscul produs). Conventia reglementeaza 4 reguli, care sunt grupate in 2 categorii doua cate doua, dupa cum contractul implica sau nu transportul marfurilor:

a. Transferul riscurilor in cazul in care contractul implica transportul marfurilor:(i) in cazul contractelor in care vanzatorul este obligat sa remita marfurile

transportatorului intr-un loc determinat, riscurile sunt transferabile catre cumparator in momentul in care vanzatorul a remis marfurile cumparatorului in acel loc (aceasta regula se aplica in cazul in care partile au facut referire la o regula Incoterms, deoarce acestea prevad, de regula, un anumit loc in care marfurile se predau);

(ii) in cazul contractelor in care vanzatorul nu este tinut sa remita marfurile transporatorului intr-un loc determinat, risurile sunt transferate cump in momentul in care ele sunt remise primului transportator pentru a fi transmise cumparatorului;

b. Transferul riscurilor in cazul in care contractul nu implica transportul marfurilor:(i) cand cumparatorul este tinut sa preia marfurile intr-un alt loc decat la sediul

vanzatorului, riscurile sunt transferate cump cand predarea este facuta iar cump stie ca marfurile sunt puse la dispozitia sa in acel loc;

(ii) in orice alte ipoteze (escape clause), riscurile sunt transferate potrivit urmatoarei subdistinctii:

50


in momentul in care cump preia marfurile (influenta sistemului de drept anglo-saxon) – cum in practica insa acest moment coincide, de regula, cu momentul predarii marfurilor de catre vanzator, putem spune, fara a savarsi o greseala, ca momentul transferului riscurilor este momentul predarii marfurilor;

daca insa, cump nu preia marfa in termenul contractual, riscurile se transfera in momentul in care marfurile sunt puse la dispozitia sa, iar cump savarseste o contraventie la contract prin nepreluarea lor (aceasta situatie are o importanta majora in cazul regulilor Incoterm, FAS si FOB, in care cump este obligat sa aduca vasul in portul de incarcare convenit, la termenul contractual; daca nu o face, riscul se transfera catre cump in momentul in care marfa este pusa la dispozitia sa in acel port. O conditie in plus insa exista – ca marfa sa fi fost individualizata sau identificata ca apartinand acelui cumparator, riscul netransferandu-se, deci, daca marfa este vrac.

Consecinta transferului riscurilor este ca, daca pierderea sau deteriorarea marfurilor survine dupa momentul transferului riscurilor, cumparatorul nu este exonerat de obligatia de a plati pretul. Prin exceptie, nu va opera transferul riscurilor si deci nu se produce consecinta mentionata, daca exista culpa vanzatorului.

3) Exonerarea de raspundere

Art. 79 din conventie prevede: o parte este exonerata de raspundere pentru neexecutarea oricareia dintre obligatiile sale contractuale daca dovedeste ca aceasta neexecutare a fost determinata de o piedica care indeplineste in mod cumulativ urmatoarele conditii:

Sa fie independenta de vointa vreuneia dintre parti Sa fie fortuita - partea in cauza sa nu se fi putut astepta in mod rezonabil, in momentul incheierii

contractului, ca acea imprejurare sa se produca Sa fie imprevizibila si insurmontabila – partea sa nu o fi putut preveni, nici depasi, nici sa-i

previna sau sa-i depaseasca consecintele

cauza de exonerare a raspunderii este in continutul ei situatia de forta majora din dreptul romanist, in definitia ei sintetica, prin elementele caracteristice. Ceea ce se remarca insa este ca nu se foloseste termenul de forta majora pentru ca sistemele de drept anglo- saxon nu cunosc aceasta institutie. Nu a fost insa suficient acest compromis, Anglia neaderand la conventie, ea folosind notiunea de hardship.

Conventia reglementeaza si conditiile procedurale ale fortei majore. Problema esentiala care se pune este ce trebuie sa faca partea care a suferit forta majora si ce se intampla daca nu o face. Conventia spune: partea care se afla in imprejurarea respectiva trebuie sa o avertizeze pe cealalta parte despre piedica si despre efectele ei asupra capacitatii sale de executare a contractului. Daca, avertismentul nu soseste la cealalta parte intr-un termen rezonabil calculat din momentul in care partea care nu a executat a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca piedica, partea care nu a avertizat este tinuta de daunele interese cauzate de neprimire. In consecinta, partea care nu comunica celeilalte parti ca a suferit o imprejurare de forta majora este raspunzatoare de prejudiciile pe care cealalta parte le-ar fi putut preveni/evita, daca ar fi fost anuntata in timp.

51


Reglementarile Conventiei de la New York din 1974 asupra prescriptiei in materia vanzarii internationale de marfuri

In anul 1980, pentru a se pune in confordanta cu Conventia de la Viena, s-a adoptat un protocol de amendare a Conventiei de la New York, care a vizat mai ales partea introductiva – domeniul de aplicare a conventiei, motiv pentru care nu ne vom mai aplica de acesta intrucat el coincide cu cel prevazut de Conventia de la Viena.

Aspectele specifice

I. Durata termenelor

Conventia de la New York prevede un termen general de prescriptie de 4 ani. Aceasta a fost insa ratificata de putine state ( Romania a ratificat-o – la noi termenul este de 3 ani) deoarece termenul este unul scurt fata de cel prevazut de legislatia majoritatii statelor europene.

Este prevazuta si o limitare generala a termenului de prescriptie, pe care dreptul roman nu o cunoaste, si anume: indiferent cate cauze de intrerupere sau suspendare a prescriptiei ar interveni, termenul de prescriptie nu poate fi mai lung de 10 ani din momentul cand a inceput sa curga.

II. Inceputul curgerii termenelor de prescriptie

Regula generala: termenul de prescriptie incepe sa curga la data la care actiunea poate fi exercitata (in momentul nasterii dreptului la actiune – action non natae, non prescribitur);

Situatii speciale (care nu reprezinta o exceptie de la regula generala, ci doar o aplicatie a acesteia, in anumite imprejurari concrete, care survin cel mai frecvent in practica):

Prescriptia actiunii in raspundere contractuala: o actiune rezultand dintr-o incalcare a contractului poate fi exercitata incepand cu data la care aceasta incalcare s-a produs (vizeaza prescriptia dreptului la actiune in raspundere contractuala, in general)

Prescriptia actiunii in neconformitatea lucrului vandut, pentru care nu s-a acordat termen de garantie, incepe sa curga de la data cand lucrul a fost in mod efectiv remis cumparatorului sau oferta de remitere a lucrului a fost refuzata de cumparator

Prescriptia actiunii in neconformitatea lucrului vandut, pentru care s-a acordat o garantie explicita: daca vanzatorul a dat, cu privire la lucrul vandut, o garantie expresa, valabila pe un anumit termen determinat, termenul de prescriptie a actiunii cumparatorului, sprijinita pe acea garantie, incepe sa curga de la data la care cump notifica vanzatorului faptul care motiveaza exercitarea actiunii sale, dar cel mai tarziu, de la data expirarii garantiei. Aceasta ipoteza se refera, de regula, la situatia viciilor ascunse ale lucrului vandut, cand vanzatorul a dat o garantie pentru viciile ascunse ale lucrului vandut , de ex 2 ani si cumparatorul a descoperit viciul dupa 1an si notifica acest lucru vanzatorului, prescriptia incepe sa curga de la data notificarii, dar oricum, de la expirarea garantiei, adica dupa 2 ani, in asa fel incat, termenul pentru intentarea actiunii va fi de 2+4 = 6 ani.

In cazul dolului: o actiune sprijinita pe dol poate fi exercitata incepand cu data la care dolul a fost descoperit sau trebuia, in mod rational, sa fie descoperit. Exista, asadar, doua momente alternative de la care incepe sa curga prescriptia actiunii intemeiate pe dol, unul subiectiv – cel indreptatit a cunoscut faptul dolosiv si unul obiectiv – in mod rational ar fi trebuit sa-l cunoasca.

Prescriptia actiunii in declararea rezolutiunii contractului:

52


(i) cand declaratia de rezolutiune este facuta inaintea datei fixate pentru executarea contractului (inainte de scandenta), termenul de prescriptie incepe sa curga din momentul notificarii acestei declaratii de rezolutiune

(ii) cand rezolutiunea este declarata la data sau dupa data fixata pentru executare (in ziua scadentei sau dupa scadenta), termenul de prescriptie incepe sa curga de la scadenta (data fixata pentru executare).

III. Intreruperea si suspendarea prescriptiei sunt reglementate de asemenea de conventie, insa nu sub aceste denumiri, reglementarea pe fond fiind insa aceeasi.

A. Notiunea de intrerupere este inlocuita prin cea de incetare a curgerii termenului de prescriptie, existand 3 astfel de cazuri:

1) Indeplinirea de catre creditor a oricarui act introductiv de procedura impotriva debitorului (ex: momentul introducerii cererii de chemare in judecata, a cererii de arbitraj sau a oricarei alte proceduri administrative care are semnificatia iesirii din pasivitate a creditorului)

2) Indeplinirea de catre creditor a oricarui alt act care are efect intreruptiv de prescriptie potrivit legii statului unde debitorul isi are sediul – acest caz a vrut sa raspunda obiectiunilor din partea statelor ca ar exista in dreptul lor si alte cauze de intrerupere.

3) Recunoasterea de catre debitor a obligatiei pe care o are fata de creditor – conventia spune ca aceasta recunoastere trebuie facuta in scris (expres) sau in mod tacit, oferind si exemple de recunoastere tacita: plata dobanzilor, executarea partiala a obligatiei.

B. Notiunea de suspendare este inlocuita cu cea de prelungire a termenului de prescriptie, corecta de altfel, pentru ca exprima efectul suspendarii, existand un singur caz – interventia unei situatii de forta majora, cu precizarea ca nici conventia de la New York nu foloseste aceasta notiune ci spune ca termenul de prescriptie se prelungeste cu perioada cand a avut loc o impedicare care indeplineste conditiile deja enumerate (neimputabilitate, insurmontabilitate etc.) in conventia de la Viena.

IV. Efectul expirarii termenului de prescriptie

Ca si in dreptul roman, este pierderea dreptului la actiune in sens procesual. Conventia spune ca niciun drept nu este recunoscut si nici nu devine executoriu in nicio procedura inceputa dupa expirarea termenului de prescriptie.

Mai departe, conventia reglementeaza efectul prescriptiei asupra dreptului material, efect care de asemenea este identic cu cel din dreptul roman, ideea fiind ca dreptul material nu se stinge prin prescriptie. Conventia spune ca daca debitorul executa obligatia sa dupa expirarea termenului de prescriptie, el nu are dreptul sa ceara restituirea prestatiei, chiar daca ignora in momentul executarii obligatiei faptul ca termenul de prescriptie era expirat.

Asadar, dupa expirarea termenului de prescriptie, dreptul la actiune al creditorului nu mai poate fi exercitat pentru ca s-a prescris, dar daca debitorul executa si solicita restituirea prestatiei, creditorul ii va opune exceptia titlului sau (obligatia debitorului devine imperfecta, naturala).

Conventia reglementeaza si doua efecte speciale, cunoscute si de dreptul roman: Daca se prescrie actiunea cu privire la partea principala a datoriei, se prescrie si cu privire

la dobanzile acesteia (accesorium sequitur principale); In cazul prestatiilor succesive (platilor esalonate), fiecare dintre obligatiile cu executare

succesiva se stinge printr-o prescriptie distincta.

53


V. Modul de calcul a curgerii termenelor de prescriptie

Conventia nu prevede decat termene pe ani, referindu-se asadar numai la calculul acestora. Se prevede ca termenul de prescriptie expira la miezul noptii al zilei a carei data corespunde celei in care termenul de prescriptie a inceput sa curga.

Ex: 11 aprilie 2013 – 11 aprilie 2017 ora 24:00.

Regulile INCOTERMS

Incoterms constituie o prescurtare a sintagmei International Commercial Terms, in traducere insemnand termeni/clauze de comert international. Regulile Incoterms sunt o creatie a Camerei de Comert Internationale din Paris, care reprezinta o institutie cu activitati complexe, printre care si cea de codificare a propunerilor expertilor.

Aceste reguli sunt astazi foarte raspandite, peste 70% din vanzarile internationale de marfuri realizandu-se dupa acestea. Prima varianta a fost adoptata in perioada interbelica in 1936 si nu a avut mare succes pentru ca a fost boicotata de comerciantii englezi. In 1953, la Congresul de la Viena, regulile au fost refacute, motiv pentru care se poate spune ca atunci s-a produs prima varianta la nivel european a acestora. Ele au fost modificate de mai multe ori pana in 1990, cand s-a adoptat o a doua varianta de baza, care au fost modificate in anul 2000 si apoi in 2010 (observandu-se asadar o periodicitate). Si in prezent se lucreaza la regulile Incoterms intrucat ele reflecta uzantele din mediul international si prin urmare o comisie de experti le analizeaza si periodic procedeaza la modificari. Varianta din 1990 este considerata cea de baza, fiind varianta comertului electronic, modificarile ulterioare nefiind majore. Vom vorbi despre Incoterms 2010, in vigoare din 1 ian 2011.

A. Natura juridica

Au caracterul unor conditii generale care codifica sau uniformizeaza uzantele privind vanzarea internationala de marfuri la nivel european, fiind asadar uzante codificate. Spunem ca ele sunt la nivel european pentru ca aici se afla izvorul analizei uzantelor. Asemenea codificari de uzante s-au mai facut si in alte zone geografice: Camera de Comert de la Washington a intocmit in 1941 ceea ce s-au numit RAFTD (Revised American Foreign Trade Definitions) care faceau acelasi lucru pentru SUA; el nu a mai fost adus la zi, mesajul fiind ca si comerciantii americani sa foloseasca Incoterms, motiv pentru care se poate spune ca regulile Incoterms sunt aplicate la nivel mondial.

B. Forta juridica

Nu sunt o conventie internationala sau o lege interna, ci conditii generale cu caracter facultativ. Asadar, ele sunt propuse, nicidecum impuse partilor. Din acest caracter decurg o serie de consecinte:

se aplica numai daca partile trimit la ele in mod explicit, adica daca partile apeleaza la o receptiune contractuala a uneia dintre regulile Incoterms (sau cum doctrina se exprima, este o modalitate de aplicare per relationem, prin referire)

partile sunt libere sa leaga orice regula comerciala din Incoterms (in prezent sunt 11 reguli) partile pot sa modifice continutul regulilor preluate asa cum este ea stabilita in Incoterms, dar nu

este recomandabil sa se faca acest lucru pentru ca ele sunt consecinta unei lucrari de expertiza si sunt echilibrate, insasi formularea lor intr-o anumita limba fiind specializata.

Cursul 11 18.04.13Importanta regulilor INCOTERMS

54


Avanatajele pe care le prezinta:- Regulile INC ajuta partile sa faca economie de timp contractual pentru ca negocierea nu mai consta in

discutarea fiecarei clauze contractuale in parte, ci se negociaza numai regula INC aplicabila (una din cele 11); odata convenit asupra pachetului, intregile norme se aplica si economie de spatiu contractual - se incheie prin mijloace electronice. Poate fi pe o pagina sau doua. Intregul continut al raportului juridic intre parti – prin simpla trimitere, clauza contractuala incorporeaza urmatoarea regula.

- Sporirea semnificativa a sigurantei circuitului comercial pentru ca sunt realizate de experti. In materia contractului international de vanzare de marfuri – riscul de a contine inadvertente, neclaritati este foarte redus, practic inexistent. Marea majoritate a litigiilor dintre parti izvorasc din neclaritatea termenilor. Aplicandu-se INC, riscul este mai mic.

In continutul lor, reprezinta conditii generale, in fond, uzante uniformizate in materia contractului international de vanzare de marfuri.

Reglementeaza si obligatiile partilor – vanzator si cumparator – prin prisma altor contracte - contractul de transport sau de asigurare al marfii, in niciun caz nu reglementeaza un contract de transport sau de asigurare, ci numai obligatia vanzatorului, respectiv a cumparatorului de a incheia un contract de transport, asigurare si conditiile in care s-o faca.

Reglementeaza mai multe categorii de obligatii ale partilor. Fiecare regula este structurata pe capitole/paragrafe:

A1-A10 – exprima obligatiile vanzatoruluiB1-B10 – exprima obligatiile cumparatorului.

Regulile sunt structurate relativ simetric pentru a fi usor de studiat. Este usor sa retinem care sunt principalele categorii de obligatii:

1. obligatia de livrare a marfii si de transmitere a riscurilor cu privire la marfa – fiecare regula ne va spune momentul si locul precis cand marfa se socoteste livrata si, implicit, cand se transfera riscurile. Nu reglementeaza transferul proprietatii, cum nu o facea nici Conventia de la Viena, ramanand pe seama lui lex causae.

2. regulile INCOTERMS reglementeaza obligatii legate de incheierea contractului de transport, asigurare cu privire la marfa si cui ii revin alte obligatii privind transferul marfii de la vanzator catre cumparator – obligatia de conservare, de stivuire a marfii – repartizarea cheltuielilor

3. obligatiile legate de exportul marfii din tara vanzatorului, desi regulile 2010 s-au clarificat- se pot aplica si in comertul intern. Domeniul major de aplicare este comertul international: se pune problema exportului din tara vanzatorului, tranzitului si cheltuielilor de import in tara cumparatorului.

Fiecare regula reglementeaza in mod diferit aceste categorii de obligatii ale partilor.

Regulile INCOTERMS sunt:

1. EXW – prescurtare de la ex works - aratarea locului de livrare convenit2. FCA – free carrier – franco transportator. Se completeaza cu numele locului de livrare convenit3. CPT – carrige paid to – transport platit pana la. Se completeaza cu numele locului de destinatie convenit de parti.4. CIP – carriage and insurance paid to – transport si asigurare platite pana la. Se completeaza cu numele locului de destinatie convenit.5. DAT – delivered at terminal– livrat la terminalul. Se completeaza cu numele terminalului/portului6. DAP – delivered at place -livrat la - cu aratarea locului de destinatie convenit.

55


7. DTP – delivered duty payed – livrat cu taxe vamale platite – se completeaza cu numele portului de destinatie convenit.8. FAS – free alongside ship – liber de-a lungul vasului – se completeaza cu numele portului de incarcare convenit9. FOB- free on board – liber la bordul vasului – se completeaza cu numele portului de incarcare convenit10. CFR – cost freight (navlu) – pretul contractului de transport maritim – regula se numeste cost si navlu –se completeaza cu numele portului de destinatie convenit11. CIF – cost, insurance and freight – cost asigurare navlu – se completeaza cu numele portului de destinatie convenit.

Ex: Contract vanzare cumparare intre firma romana si una franceza. Se incarca in Bucuresti, se descarca in Constanta, se incarca pe vas – se tranziteaza in Istambul pe alt vas – se descarca in Marsilia – se incarca in mijloc terestru si se descarca la Paris.

Regula FAS

FAS – livrarea marfii se va face/face FAS Constanta INCOTERMS 2010 – exprima conventia partilor de a receptiona contractual regula FAS din INCOTERMS. Trebuie data sursa regulii (2010) pentru ca partile sunt libere sa aleaga orice regula INCOTERMS. Se completeaza cu numele portului de incarcare – Constanta.

a. Momentul livrarii marfii – potrivit regulii FAS, marfa se socoteste livrata in momentul depunerii de-a lungul vasului in portul de incarcare convenit Constanta. Momentul depunerii – in momentul in care es

b. Obligatia de transport – revine cumparatorului – in cazul in care a incheiat regulile FAS –sa incheie un contract de navlosire –act pentru a transporta intreaga marfa care face obiectul livrarii pana in portul de destinatie convenit si sa aduca vasul respectiv in portul de incarcare Constanta la termenul contractual. Fiecare cuvant are o importanta extrema din punct de vedere practic. Cumparatorul trebuie sa incheie contractul si sa plateasca navlul. Trebuie sa aduca vasul apt sa transporte acea marfa. Trebuie sa-l aduca in portul de incarcare convenit la data stabilita in contract. Nefacand acest lucru, riscurile se transfera asupra cumparatorului in momentul in care vasul trebuia sa fie in port. Este culpa cumparatorului ca nu l-a adus in momentul acela. Din acel moment suporta riscurile. In cazul in care vasul nu a ajuns in termenul contractual in port trebuie sa-l depoziteze intr-un doc, siloz in port pe cheltuiala cumparatorului.

c. Asigurare – regula FAS nu prevede nimic cu privire la asigurare – problema este lasata pe seama acordului de vointa exterior INCOTERMS

d. Exportul din Romania – in legatura cu exportul din Romania a fost o evolutia istorica in legatura cu obligatia de export. In INCOTERMS 1990 s-a prevazut ca obligatia de export din Romania revine cumparatorului. Reglementarea era logica pentru ca momentul livrarii marfii si transmiterii riscurilor potrivit regulilor FAS este momentul depunerii marfii pe cheiul portului Constanta in vederea imbarcarii – livrarea se petrecea pe teritoriul Romaniei. Momentul trecerii marfii – trecerea peste balustrada. Cheltuielile de export reveneau cumparatorului. Regula FAS a fost o vanzare interna. Vanzatorul se comporta ca si cum ar fi vandut la Satu Mare. Asa cum a fost conceputa s-au constatat semne negative. Pentru cumparator era o dificultate sa se ocupe de cheltuielile de export din tara vanzatorului. Trebuia sa angajeze un broker in port si sa se ocupe de toate formalitatile. In INCOTERMS 2000 si 2010 – a devenit o obligatie externa. Obligatia de export revine vanzatorului roman care este la el acasa. Tranzitul prin terte porturi si descarcarea marfurilor in tarile de destinatie revin cumparatorului. De asemenea, cumparatorul este cel care trebuie sa suporte toate cheltuielile legate de conservarea marfii – tot ce tine de protectia marfii pe drum – ca este vorba de grau –riscurile sunt in sarcina cumparatorului.

Regula FAS implica cele mai multe obligatii pentru cumparator si cele mai putine pentru vanzator: are obligatia sa aduca marfa, la ziua decisa, in port.

56


Regula FOB

Se completeaza cu numele portului de incarcare convenitClauza: livrarea mf se face FOB Constanta INCOTERMS 2010.Categorii de obligatii:a. Vanzatorul trebuie sa livreze marfa la bordul vasului desemnat de cumparator in portul

convenit (Constanta) dupa uzanta portului la data/in cadrul perioadei stabilite in contract – la regula FOB momentul livrarii marfii si, implicit, al transferului riscurior se impinge putin mai departe in momentul in care este trecuta peste balustrada vasului (difera in functie de tipul de marfa – cu macaraua/petrol) si implicit peste frontiera

b. Obligatia de navlosire a vasului revine tot cumparatorului – ce am spus la FAS se aplica mutatis mutandis si la FOB – cumparatorului trebuie sa navloaseasca vasul si sa-l duca pana la portul de destinatie.

c. Asigurarea – nu este reglementata de regula FOBd. Exportul – din Romania in mod cert si din toate timpurile – frontiera se trece in momentul in care

marfa trece balustrada vasului. Vanzatorul suporta exportul. Tranzitul este suportat de cumparator.

Regula CFR

Se completeaza cu numele portului de destinatie convenit.a. Vanzatorul este obligat sa livreze marfa la bordul navei in portul de incarcare convenit la

data/in cadrul perioadei stabilite in contract – se face o ecuatie CFR= FOP+navlu. Vanzatorului ii revine obligatia de navlosire a vasului, nu cumparatorului. El trebuie sa incheie contractul de navlosire, de aceea se completeaza cu numele portului de destinatie. Pana acolo navloseste vasul.

Regula CIF

Se completeaza cu numele portului de destinatie.CIF= FOB+insurance+F (navlu)Toate regulile sunt ca la FOB, numai ca vanzatorul, nu cumparatorul suporta freight (navlul), dar, in plus fata de CFR, suporta si asigurarea pana in portul de destinatie convenit.

Cu cat ne apropiem de ultimile reguli, obligatiile care reveneau cumparatorului revin vanzatorului.Negocierea clauzelor INCOTERMS este o problema de negociere contractuala. Daca piata este favorabila vanzatorului –seller`s market – vanzatorul va impune o regula cu mai putine obligatii pentru el si mai multe pentru cumparator.

Daca este o buyer`s market – marfa multa si cumparatori putini – cumparatorul va impune o regula INCOTERMS mai favorabila pentru el.Totul se reflecta in pretul.Pretul la FAS – pretul de cost al marfiiPretul la CIF – include pretul de cost, dar voi include si asigurarea si navlul in pret.

Operatiunile de contrapartida in comertul international

Contrapartida – este o operatiune contractuala complexa care se caracterizeaza prin existenta in structura ei a doua sau mai multe contracte care, prin vointa partilor, sunt interdependente, legate unele de altele in vederea realizarii unei finalitati, unui scop juridic si economic comun si anume compensarea importurilor cu exporturile.

57


Este o operatiune care, istoriceste, s-a folosit pe scara larga, mai ales de catre entitatile publice. Atunci cand este vorba despre achizitii publice. In perioada 1948-1989 cand toate subiectele, unitatile care faceau comert international erau de stat, contrapartida era cvasi-generalizata.

In prezent este folosita pentru contractele de achizitie publica – unitati cu capital de stat.

Exemplu: Ministerul Transporturilor incheie cu firma A, incheie cu fima B un contract de import de masini, utilaje. In acelasi timp, pentru a realiza compensarea valorii importului intre A si B - aceleasi parti, se incheie un contract de export. Finalitatea celor doua contracte – unul de import si altul de export este compensarea lor valorica pentru a se plati o sulta, diferenta. Aceasta este contrapartida bilaterala. Se incheie contract pe fluxul de import si de export.

Noua contrapartida este trilaterala. A – Ministerul importa masini de la B, dar vanzarea externa nu se face de A catre B, ci de catre C, o alta firma romana catre B. Apar doua contracte: import intre A si B si export intre B si C. Ar fi diferite daca nu ar fi legate si interconditionate, dar sunt interconditionate

Partida cvadilaterala – import A-B, iar exportul intre C si D. Asa putem multiplica la infinit. Poate imbraca oricate forme.

Elementul esential este legatura care exista intre contractele care compun operatiunea complexa. Care este temeiul legaturii intre contractele care alcatuiesc contrapartida? Temei economic comun in primul rand. Inseamna compensarea importurilor cu exporturile, dar este, din punct de vedere strict juridic o cauza. Nu se poate analiza decat prin scopul operatiunii – este comuna – compensarea importurilor cu exporturile.

Formele contraprestatiei1. Contrapartida axata pe contractul de vanzare cumparare – poate sa se prezinte sub doua

modalitati a. Forma contractelor de import si export paralele – un contract pe fluxul de export, unul

de export care sunt paralele pentru ca sunt legate unul de celalalt, cele doua contracte sunt incheiate in acelasi timp de parti, sunt corelate in executarea lor- de principiu, o prestatie intr-un contract este corelata cu o prestatie in celalalt contract si este extrem de important din punct de vedere juridic. Operatiunea de contrapartida este considerata una sinalagmatica. Interconditionarea intervine intre doua contracte diiferite, deci neeexecutarea contractului intre A si B poate justifica exceptio non adimpleti contractus intre C si D.

b. Incheie un contract de import insotit de un contract cadru de export. De regula se incheie in acelasi timp urmand ca in temeiul contractului cadru de export sa se incheie ulterior contractele de export propriu zise. Deci contractul cadru nu indica o operatiune de transfer cum este obligatia de a, ci implica o obligatie de facere. Este o obligatie de facere in contrahendo. Este o obligatie de a incheia in viitor un contract (in contrahendo). Contractele de export propriu zise sunt obligatii de dare, dar contractele cadru nu includ asemenea obligatii

2. Axata pe contractul de schimb –nu este vorba de o operatiune uno ictu cum se intampla la contractele de schimb simple. In comert international este aceea care, desi implica marfa contra marfa, prestatiile sunt succesive, se intind pe lungi perioade de timp, sunt corelate intre ele, este un contract de schimb intr-o varianta mai complexa

3. Contrapartida axata pe contractul de cooperare economica internationala. Exista un contract de import, de obiecei se materializeaza intr-un contract de import pentru constituirea sau alimentarea, aprovizionarea unei SC in Romania, dublat de un contract de cooperare economica internationala in care partile constituie societatea, produc o marfa si vand impreuna produsul finit. Este un import de materie prima – am o rafinarie- import brut –produc si el imi vinde produsul finit – pretul titeiului cumparat si pretul benzinei.

58


Arbitrajul comercial international

Este o modalitate specifica de solutionare a litigiilor din comertul international. Este incadrata dupa unele teorii – nu este unanimitate de opinie – ADR (alternative dispute resolution). Concept anglo-saxon care plaseaza in categorii diferite instantele si alte modalitati de solutionare a litigiilor.

Arbitraj, conciliere, mediere, expertiza.

Din punctul nostru de vedere este ceva foarte special. Se deosebeste de alte ADR pentru ca este o jurisdictie, modalitate jurisdictionala si preferam compararea cu instantelor

Definitie - Este o jurisdictie – este o forma de justitie deoarece arbitrii au competenta de a judeca, de a aplica

legea la o situatie de fapt concreta. Au iuris dictio – dreptul de a spune legea. Din acest punct de vedere, se aseamana in mod esential cu judecatorul. Legea spune cine are iuris dictio. Conciliatorul, expertul nu au iuris dictio. Face silogismul juridic. Aplica premisa majora – legea la cea minora – situatia de fapt si trage o concluzie.

- O jurisdictie pentru solutionarea litigiilor comerciale internationale – obiectul arbitrajului in constituie un litigiu intre comercianti cu element de extraneitate. Este definitia clasica, istorica a arbitrajului. In zilele noastre curtile au ramas cu denumirile lor (Curtea Internationala de Comert). Dar judeca si litigii interne si litigii care nu se desfasoara intre profesionisti. Natura litigiului da natura arbitrajului.

- Arbitrabile – arbitrii nu judeca orice litigii, ci doar pe cele arbitrabile. Este o conditie esentiala. Este definita prin ideea ca un litigiu este arbitrabil atunci cand partile pot incheia cu privire la el o tranzactie – atunci cand partile pot dispune cu privire la litigiu. Temeiul arbitrajului il constituie vointa partilor. Arbitrii nu pronunta divortul, nici litigiile intre asociati sau actionari. LSC impune adresarea catre judecator – litigii comerciale nearbitrabile.

- Intre persoane de drept privat si intre persoane de drept privat si persoane de drept public care actioneaza de iure gestionis – subiectele arbitrajului – de regula intre subiecte de drept privat – persoane fizice, societati comerciale – imensa majoritate. Este un arbitraj de drept privat si unul dintre o institutie publica si o persoana determinata. Statul poate fi subiect in raporturile de comert international, la fel si primariile si prefecturile, dar nu cand actioneaza ca de iure imperii, ci cand actioneaza de iure gestionis.

- Efectuate de un tribunal arbitral – sapt viit- Compus din persoane neinvestite cu autoritate publica denumiti arbitri – aceasta este

deosebirea esentiala intre judecator si arbitru. Judecatorul este un functionar public, face parte din puterea judecatoreasca, pe cand arbitrul este o persoana privata cand un singur temei, al increderii, il au partile in competenta, profesionalismul, probitatea sa. Este neinvestit cu autoritate public.

- A caror competenta izvoraste din vointa partilor sau, in mod exceptional, dintr-o conventie internationala –in imensa majoritate a cazurilor izvorul il constituie conventia de arbitraj. Foarte rar, prin conventiile internationale se pot stabili competente ale unor tribunale arbitrale.

- Jurisdictie desfasurata pe baza unei proceduri speciale – procedura arbitrala este una speciala. Se desfasoara potrivit unor reguli proprii partial diferite de cele aplicate de instantele de judecata, fie ca se regasesc in regulile de procedura ale curtilor sau regulile de procedura ad-hoc cum sunt cele UNCITRAL

- care se poate finaliza printr-o hotarare definitiva si obligatorie intre partile litigante – este definitiva si obligatorie pentru partile litigante. Sunt obligate sa execute hotararea de buna voie. Daca nu o fac, ea se va aduce la indeplinire ca si o HJ prin forta coercitiva a statului.

59


Ultimul curs DCIConventia de arbitraj= acea acord de vointa prin care partile convin sa supuna un litigiu viitor

sau prezent intre ele unui tribunal arbitrar.Din definitie rezulta ca sunt doua forme ale conventiei de arbitraj(arbitrale): 1.clauza

compromisorie2.compromisul de arbitraj

1.Clauza compromisorie=acea clauza inserata in contractul principal prin care partile convin sa supuna arbitrajului un litigiu viitor, posibil intre ele=> se refera la un litigiu potential.exemplu: clauza compromisorie din regulile de procedura ale curtii de la bucuresti: orice litigiu decurgand din/ in legatura cu acest ctr, inclusiv incheierea executarea sau desfiintarea lui, se va solut prin: arbitrajul curtii de pe langa ccr , in conformitate cu regulile de arbitraj ale curtii.

2.compromisul de arbitraj se incheie cu privire la un litigiu prezent intre parti, pe principiul ca se incheie dupa incheierea contractului principal si imbraca forma unui contract propriu-zis, distinct dar neindoielnic legat substantial de contractul principal.

Efectele conventiei de arbitraj

2 efecte:1 negativ: inlatura competenta instantelor de drept comun, ordinare2 pozitiv: confera competenta tribunalului arbitrar.

Raportul dintre clauza compromisorie si contractul in care e inserata: clauza are autonomie relativa fata de contractul in care este inserata. Autonomie relativa exprima 2 idei: ideea de autonomie( = regim juridic distinct al clauzei fata de contractul principal) si ideea de legatura= pentru ca autonomia e doar relativa.

Ideea de autonomie se exprima prin urmatoarele idei:-clauza compromisorie nu este afectata de toate cauzele de desfiintare care afecteaza contractul

principal, de pila rezolutiunea sau rezilierea ctr principal pentru neexecutare nu afecteaza clauza compromisorie , motiv pentru care arbitrul poate sa pronunte rezolutiunea sau rezilierea pentru neexecutare, caci altfel niciodata arbitrul nu ar putea sa pronunte o hotarare de rezolutiune pentru ca rezolutiunea ar submina autoritatea ctr, cerc vicios.

-pe planul DIP exista distinctie: clauza compromisorie are regim propriu, care poate fi distinct de cel al ctr in care este inserat.

In privinta legataturii , exista totusi cauze de nevalabilitate a ctr principal care afecteaza si clauza de arbitraj: nulitatile convergente.De pilda, incapacitatea uneia din parti de a incheia ctr principal atrage si o incapacitate si de a incheia clauza de arbitraj, pentru ambele se cere o capacitate deplina, daca ea nu exista, nu exista pentru ambele.

De asemenea, viciul de consimtamant- nu e eobligatoriu dar poate exista, se apreciaza de la caz la caz.

Clasificarea arbitrajului comercial international

Criteriul principal este dupa cum arbitrajul se desfasoara in fata unei institutii de arbitraj sau daca este vorba despre un arbitraj ad-hoc, altfel spus criteriul este caracterul permanent sau temporar al arbitrajului.

1.arbitraj institutionalizat2. arbitraj ad-hoc

60


1.se desfasoara de o institutie de arbitraj care e particularizata prin faptul ca este organizata pentru administrarea mai multor litigii, nu doar pentru unul, asadar ea preexista si subzista unui anumit litigiu, marea majoritate se desfasoara in fata unor institutii de arbitraj.

2.arbitrajul ad-hoc: se organizeaza pentru solutionarea unui anumit litigiu (singur) si care isi inceteaza existenta in momentul in care hotararea/ sentinta este pronuntata.

Intre cele doua exista multe diferente, inclusiv dpdv organizatoric: institutia de arbitraj are esentialmente un sediu, un loc unde se poate desfasura litigiul, personal pus la dispozitia arbitrilor, are in cea mai mare parte o lista de arbitri propusa de institutie partilor, exista o arhiva in care hotararile se pot pastra, la arbitraj ad-hoc nu exista cam nimic din astea, arbitrul ad hoc poate judeca oriunde, acolo unde partile si arbitri convin (unde e mai convenabil).

Cel ad hoc: confidentialitate, rapiditate, esentiala reducere a costurilor

ARBITRAJUL INSTITUTIONALIZAT

Se subclasifica dupa criteriul competentei materiale pe de o parte si teritoriala pdap.Rationa materiae exista:1, institutii de arbitraj cu competenta materiala generala= judeca litigiile si in materie civila si

intre profesionisti, indiferent de domeniul de comert din care litigiul deriva.Marea majoritate au o competenta materiala generala: Curtea de….Paris, Romania, in general

curtile de pe langa camerele de comert nationale.2. cu competenta materiala specializata= solutioneaza dintr-un anumit domeniu, sunt

organizate de regula pe langa bursele de marfuri: exemplu: curtea de arbitraj GAFTA, etc., liverpool cotton association

Rationae locii:

1.institutii de arbitraj cu competenta teritoriala universala: marea majoritate, solutioneaza litgiile dintre parti indiferent unde si-ar avea sediul:curtea da la Paris, Bucuresti etc.chiar si arbitrajele specializate sunt astfel.

2.institutii de arbitraj cu competenta regionala: ex Nafta-north american foreign trade association: canada, sua, mexic, in Scandinavia, America de Sud etc.

3. cu competenta bilaterala-litigii intre doua state, ex curtea canadiano- americana, de regula prin acorduri bilaterale intre state.

A doua clasificare: dpdv al competentelor conferite arbitrilor1.arbitraj de drept strict( de jure)2.arbitraj in ehitate(in equitate, ex aequo aet bono, amiable composit…?)

Regula o reprezinta arbitrajul de drept strict si ori de cate ori partile nu zic invers, ei judeca in drept strict. Inseamna solutiunea litigiilor in litera si spiritului normei de drept, indiferent daca sutn consemnate in conventie internationala sau in sistem de drept intern=lex causae. Arbitrii treb sa mentionezer temeiul de drept si sa il mentioneze in cuprinsul sentintei.

Arbitrajul in echitate confera o mai larga libertate de decizie, ei nu sunt obligati sa respecte neaparat litera legii din sistemul de drept aplicabil si au dreptul sa judece dupa ce ei considera echitabil/ pot inlatura asadar anumite norme de drept pe care le-ar considera inechitabile in aplicarea lor in speta.

Problema se refera frecvent la prescriptie dar nu numai: raspunderea partilor, etc

61


Nu este insa nelimitat in puterile pe care arbitrul le are, totusi este cantonat de anumite principii, respectiv cele fundamentale de drept. Dpdv al dreptului material de principiile de ordine publica in dreptul international privat, dpdv procesual arbitri in echitate nu pot sa incalce principiile fundamentale ale procesului civil: disponibilitate, contracdictorialitate, respectarea dreptului la aparare.

Curtea de arbitraj international de pe langa camera de comert si industrie a RomanieiActe fundamentale: 1.regulament de organizare si functionare2.Reguli de proceedura arbitrala

au intrat in vigoare in martie 2013In regulament se mentioneaza caracterele ei juridice si se arata ca aceasta curte este o institutie

permanenta, fara personalitate juridica, independenta in exercitarea atributiunilor ce ii revin, organizata si functioneaza in cf cu legea camerelor de comert din romania-legea 335/2007.(Art. 1)=>

-institutie permanenta= arbitraj institutionalizat-nu are pj proprie, personalitate are camera de comert din care curtea face parte-este independenta in exercitarea atrib jurisdictionale, atat fata de camera de comert cat si de

orice autoritate publica sau privata, nu face parte din sistemul puterii judecatoresti.-organizarea si functionarea ei se face pe legea 335 dar mai ales potrivit regulamentului.Sediu=bucurestiAtributii esentiale:-organizeaza si administreaza solutionarea litigiile interne si internationale prin arbitraj

institutionalizat sau ad-hoc potrivit regulilor de procedura arbitrala=> Curtea se ocupa esentialmente de un arbitraj institutionalizat, dar ea poate organiza si administra si un arbitraj ad-hoc=pune la dispozitiunea arbitrajului latura organizatorica.

Trebuie retinut ca nu se confunda curtea de arbitraj si tribunalul arbitral, ultimul= arbitri desemnati pentru solutionarea litigiului care isi incheie misiunea odata cu pronuntarea hotararii.

Regula de procedura arbitrala sunt adoptate in acelasi timp, martie 2013, contin 2 parti majore: partea care se refera la arbirajul institutionalizat si partea care se refera la arbitrajul ad-hoc.

In prima parte exista un pachet de norme generale si mai multe reguli speciale pentru arbitrajul international.

Dispozitiuni generale:1.competenta curtii: art.4- este competenta sa solutioneze orice litigiu arbitral intern sau

international . litigiul arbitral este orice litigiu derivand dintr-un contract, inclusiv la incheierea, interpretarea sau executarea lui, ca si din alte raporturi juridice arbitrabile. Asadar, Curtea este competenta sa judece in esenta si practic in imensa majoritate litigii izvorand din contracte civile sau comerciale, dar poate solutiona si din alte raporturi juridice arbitrabile= mai raman in afara acte juridice unilaterale sau fapte juridice stricto-sensu (mai ales delicte- de pilda in materia concurentei neloiale)

Litigiul este intern cand partile au nationalitate sau cetatenie romana iar raportul juridic nu contine elemente de extraneitate care sa puna in discutie aplicarea legii straine.

Litigiul este international cand decurge dintr-un raport juridic care intereseaza comertul international sau din alte raporturi civile cu elemente de extraneitate.

Izvorul competentei= conventia de arbitraj. Art 12: conventia arbitrala se incheie in scris, fie sub forma unei clauze compromisorii inscrisa in contractul principal , fie sub forma unei intelegeri de sine statatoare=compromis.

In privinta clauzei compromisorii: se refera la litigiile ce se vor naste si validitatea clauzei este independenta de valid ctr, zice regulamentul.

Compromisul= litigiu nascut si sub sanctiunea nulitatii trebuie sa se precizeze obiectul litigiului in compromis.Forma scrisa pe care regulile de procedura o impun este atenuata prin prevederea: nu trebuie sa existe un inscris unic, se considera indeplinita forma scrisa si in cazul in care reclamantul a introdus o cerere de arbitrare, iar paratul accepta ca respectiva cerere sa fie solutionata de curte: poate fi dat oral in prima sedinta de arbitrare, in scris prin intampinare

62


Tribunalul arbitral:Poate fi format din arbitrul unic sau din 3 arbitri dintre care unul=supra-arbitru

In cadrul arbitrajului institutionalizat, partile nu mai au dreptul sa isi numeasca arbitri, numai la arbitraj ad-hoc partile o pot face, sunt numiti de autoritatea de nominare, art. 17 din regulile noi: autoritatea, atat a arbitrilor cat si a supraA, este exercitata de un membru al plenului curtii de arbitraj= totalitatea arbitrilor, desemnat de camera de comert si industrie.

Arbitri sunt independenti si impartiali in indeplinirea atributiilor lor jurisdictionale, ei nu sunt reprezentantii nici uneia din parti, pot fi revocati in cazul savarsirii unor fapte care ii fac incomptabili cu calitatea de arbitru sau pot fi recuzati in principiu dupa regulile de procedura civila.

In privinta procedurii, exista o procedura pre-arbitrala si una arbitrala, desigur succesive. In procedura pre-arbitrala intra urmatoarele acte de procedura in mod esential:

1.cererea de arbitrare sau actiunea arbitrala care este actul de sesizare a curtii: trebuie sa cuprinda toate elementele pe care trebuie sa le cuprinda o cerere de chemare in judecata potrivit CPC si in plus cateva elemente specifice: mentionarea conventiei arbitrale cu obligatia partilor de a anexa contractul in care clauza comprom e anexata respectiv compromisul, aratarea obiectului si valorii cererii (Cond generala dar aici prezinta importanta pentru ca in functie de valoarea predeterminata de parti se stabileste si taxa arbitrala).Trebuie sa se anexeze pe care partea intelege sa se intemeieze.

Secretariatul curtii in momentul in care primeste si inregistreaza cererea, este obligat sa confirme reclamantului primirea cererii- cu aceasta ocazie ii comunica si ceea ce se numeste CODEXUL ARBITRAL= brosura in cadrul careia sunt mentionate reg de functionare si organizare, reguli procedura, reg privind taxele arbitrala , in RO si ENG, catre reclamant si I se pune in vedere taxa.

Secretariatul comunica cererea catre parat si I se pune in vedere sa depuna intampinare, care contine toate elementele din CPC.

In cazul in care paratul are pretentii proprii derivand din acel raport- cerere reconv.Tribunalul arbitral se constituie de catre autoritatea de nominare, arbitri semneaza un act de

misiune, document preluat din terminologia curtii de la Paris trebuie sa contina potrivit regulilor curtii de la buc, punctul de vedere al arbitrului desemnat de autoritatea de nominare=acceptul/refuzul misiunii. Daca accepta=o declaratie de independenta si impartialitate, adica faptul ca nu se afla intr-o situatie de incompatibilitate, “sigur ca da, se semneaza”

Tribunalul arbitral trb sa pronunte hotararea in termen de 6 luni de la data constituirii sale, termen care poate fi prelungit cu max 3 luni in anumite imprejurari exceptionale.

Termenul este important pentru ca in cazul in care partile cer aplicarea acestui termen (ele sunt intrebate) si arbitrajul nu se pronunta in termen este o cauza de anulare a hotararii arbitrale.

Procedura incepe cu prima zi de infatisare, la primul termen cadrul procesual este deja stabilit in sensul ca actiunea reclamantului a fost comunicata P, el trebuie sa depuna intampinare(oblig, sub sanct decaderii, cu 5 zile inainte de primul termen), cererea reconv tot la primul termen tot sub decadere. La primul termen tribunalul e obligat sa intrebe partile cu privire la competenta curtii si constituirea tribunalului arbitral, daca au oiectiuni, posibilitatea de impacare, puterile care ii sunt conferite, daca va judeca in drept strict sau in echitate.

Sedintele de arbitrare nu sunt publice, la ele nu pot participa decat partile, reprezentantii lor, avocatii,martorii, expertii, alte pers cu aprobarea tribunalului si acordul partilor.

Procedura se desfasoara de principiu in fata intregului complet de arbitraj dar atunci cand nu sunt pronuntate decizii, nu sunt Incheieri interlocutorii care sa angajeze tribunalul (o amanare de pilda) pot fi acordate si de un singur membru.

Posibilitate corespondenta pe cale electronica.Neprezentarea unei parti legal citate nu impiedica judecarea litigiului.Probatoriu: orice probe permise de CPC.Procedura se incheie printr-o hotarare care se numeste sentinta arbitrala, regulile spun ca

tribunalul arbitral trebuie sa solutioneze potr contractului, normelor de drept aplicabile daca nu e investit in echitate si tinand seama si de uzantele comerciale.

63


Sentinta arbitrala in mod obligatoriu se redacteaza in scris si trebuie sa cuprinda 3 parti:partea introductiva, numele asistentului arbitral, componenta, data si locul pronuntarii hot, numele partilor, datele de identificare, ale reprezentantilor lor, mentionarea conventiei arbitrale, partea de motivare si dispozitivul. Sentinta este definitiva si obligatorie, se aduce la indeplinire in principiu de bunavoie de partea impotriva careia s-a pronuntat, daca nu : sentinta= titlu executoriu si se executa intocmai ca si o hotarare judecatoareasca.impotriva sentintei arbitrale se poate formula o singura cale de atac= actiunea in anulare, al carei regim nu este stabilit de regulile curtii, ci de CPC in cartea privind arbitrajul:ncpc art. 608 si urm

Motive limitative:-litigiul nu este susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului-tribunalul a solutionat litigiul fara sa existe o conventie arbitrala sau in temeiul unei conventii

nule sau inoperabile-nu a fost consituit in cf cu conv arbitrala-partea a lipsit la termenul cand au avut loc dezbaterile si procedura de citare nu a fost legal

indeplinita-hotararea a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitrajului-tribunalul arbitral s-a pronuntat in afara unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decat

s-a cerut-ultra petita sau plus petita partium.-hotararea nu contine dispoz si motive, nu arata data si locul pron sau nu e semnata de arbitri-hot incalca OP, bunele moravuri sau dispoz imperative ale legii.-daca dupa pronuntarea hotararii, CCR a admis exceptia de neconstitutionalitate a legii sau a

ordonantei pe temeiul careia hotararea arbitrala a fost pronuntata.Competenta de solutionare a act in anulare: CA in circumscrip careia se afla Tribunalul Arbitral=

CA BUC.Termen de introducere: o luna de la comunicarea hot arbitraleActiunea in anulare se judeca in complet de prima instanta, este o rejudecare in fond, nu in apel!

Cu recurs la ICCJDispozitii speciale privind arbitrajul international: regulile prevad ca se aplica si conventiile

internationale la care ro=parte, arbitri trb sa desemneze norma conflictuala si legea aplicabile.Partile care nu cunosc limba sa aiba parte de un interpret.

64

curs comert international

Documents