HEMOSTAZA SECUNDARA

Prof. Univ. Dr. Daniela Adriana Ion

HEMOSTAZA SECUNDARĂ

este un proces ce se desfăşoară simultan cu hemostaza primară la suprafaţa trombocitelor agregate şi care presupune coagularea, sinereza şi retracţia cheagului

Coagularea se desfasoara pe principiul cascadei

Rezultatul final: transformarea fibrinogenului in fibrina

2 cai: extrinseca si intrinseca

Factorii coagulariiFactorul coagularii Sinonim

Factor I Fibrinogen

Factor II Protrombina

Factor III Factor tisular, tromboplastina tisulara

Factor IV Calciu

Factor V Proaccelerina, Ac-globulina

Factor VII Activator al conversiei protrombinei serice (SPCA); proconvertina

Factor VIII Factor antihrmofilic A

Factor IX Factor antihemofilic B, Factor Christmas

Factor X Factor Stuart, Factor Stuart-Prower

Factor XI Factor antihemofilic C

Factor XII Factor Hageman

Factor XIII Factor stabilizator al fibrinei

Prekailikreina Factor Fletcher

Kininogen cu greutate moleculara mare

Factor Fitzgerald, KGMM (HMWK)

Guyton 5th edition, WB Saunders 1997

Factori de coagulare

GRUPUL FACTORILOR DE COAGULARE

FACTORII DE COAGULARE

Factori vitamina K-dependenti II VII IX X

Cofactori V VIII

Activatori ai sistemului de contact

XI XII

Prekalicreina Kininogen

Fibrino-formatorilor FibrinogenXIII

Reactiile coagularii

Activarea sistemului de contact – cale intrinseca

Colagen subendotelial

calea extrinseca – calea factorului tisular

Membrana celualra

Cascada coagularii

Echilibrul coagulare - fibrinoliza

Calea intrinseca

activarea la contact

Calea extrinseca

eliberare de factor tisular

VII VIIa

X XaVaCa2+

Fosfolipide

Ca2+

Protrombina(Factor II)

Factor IIa (trombina)

XIII XIIIa

Fibrinogen Fibrina (solubila)

Fibrinopeptide A si B

Fibrina(insolubila)

Produsi de degradare ai fibrinei

Inhibarea fibrinolizei

PAI-1

t-PA / u-PA

Plasminogen(suprafata fibrinei)

Plasminogen(faza fluida)

Plasmina(suprafata fibrinei)

Plasmina(faza fluida)

α - antiplasmina

FIBRINOLIZACOAGULAREA

XII XIIa

XI XIa

IX IXa

Fosfolipide

VIII

Ca2+

III

Functiile trombinei

1. Cliveaza lanturile alfa si beta din structura fibrinogenului iar lantul gamma restant se polimerizeaza si formeaza fibrina solubila

2. Activeaza FI, FV, FXIII

3. Stimuleaza agregarea si secretia plachetara

4. Initiaza fenomenul de metamorfoza vascoasa

Inhibitorii procesului de coagulare

Antitrombina formează complexe cu toţi factorii coagulării, cu excepţia FVII. Viteza de formare a complexelor este crescută sub efectul heparinei şi al moleculelor cu acţiune heparin-like de pe suprafaţa celulelor endoteliale.

Proteina C este transformată în enzimă activă de către trombină, după fixarea trombinei la nivelul unei proteine endoteliale (trombomodulină). Proteina C activată inactivează consecutiv cofactorii plasmatici V şi VIII (prin proteoliză limitată). Funcţia inhibitoare a proteinei C este

amplificată de proteina S.

Proteina C activata

V,VIII

-

Fibrinoliza fiziologica

Definitie: proces de liză a dopului de fibrină care permite reluarea circulaţiei sanguine, după repararea leziunii vasculare

Principala reacţie a fibrinolizei este transformarea plasminogenului (inactiv) în plasmină (enzimă activă). Activitatea sistemul fibrinolitic este reglată de factori activatori şi factori inhibitori.

Fibrinoliza patologica

Este declanşată în condiţiile: nivelului de activatori ai fibrinolizei

sau nivelului de inhibitori ai fibrinolizei si caracterizează prin prezenţa plasminei libere în

circulaţie.Plasmina 1.degradeaza polimerul de fibrina in fragmente cu

GM mica (PDF) care sunt indepartati din circulatie prin sistemul monocito-macrofagic

2.Inactiveaza FI, FII, FV, FVIII, FIX.

Echilibrul coagulare - fibrinoliza

Calea intrinseca

activarea la contact

Calea extrinseca

eliberare de factor tisular

VII VIIa

X XaVaCa2+

Fosfolipide

Ca2+

Protrombina(Factor II)

Factor IIa (trombina)

XIII XIIIa

Fibrinogen Fibrina (solubila)

Fibrinopeptide A si B

Fibrina(insolubila)

Produsi de degradare ai fibrinei

Inhibarea fibrinolizei

PAI-1

t-PA / u-PA

Plasminogen(suprafata fibrinei)

Plasminogen(faza fluida)

Plasmina(suprafata fibrinei)

Plasmina(faza fluida)

α - antiplasmina

FIBRINOLIZACOAGULAREA

XII XIIa

XI XIa

IX IXa

Fosfolipide

VIII

Ca2+

III

Fibrinoliza

COAGULOPATIILE

Definirea coagulopatiilor

manifestări hemoragice care apar spontan, sau în urma lezării peretelui vascular, sunt mai abundente şi durează mai mult decât în condiţii normale.

Coagulopatiile se caracterizează prin apariţia sângerărilor “în doi timpi”:

- prima sângerare, spontană sau post-traumatică, se opreşte după un timp (în condiţiile în care hemostaza primară funcţionează normal);

- a doua sângerare apare când vasoconstricţia încetează; dopul plachetar, insuficient ancorat la peretele vascular (în lipsa reţelei de fibrină), este dislocat odată cu reluarea fluxului sanguin.

CLASIFICAREA COAGULOPATIILOR

1. coagulopatii prin defecte genetice izolate ale factorilor plasmatici ai coagulării:

anomalii gonozomiale, ale cz X (hemofilia A şi B);

anomalii autosomale.

2. coagulopatii prin defecte dobândite ale factorilor plasmatici ai coagulării.

hipovitaminoza K;

insuficienţa hepatică;

coagularea intravasculară diseminată (CID).

COAGULOPATII

Relatia factor VIII factor vonWillebrand

Factorul VIII este sintetizat de hepatocite şi celule endoteliale după codul unei gene care aparţine cz X.

Factorul von Willebrand este sintetizat de hepatocite şi megakariocite după codul unei gene care aparţine cz 12.

Sinteza celor doi factori este echivalentă dpdv cantitativ, datorită existenţei unui mecanism de control genetic unidirecţionat: FvW (-) supresorul genei care comandă sinteza FVIII, deci FvW (+) indirect sinteza FVIII.

Astfel, deficitul de sinteză a FVIII poate avea două cauze:1. anomaliile cz X care determină scăderea sintezei FVIII

(hemofilia A);2. anomaliile cz 12 ce determină scăderea sintezei factorului

von Willebrand şi secundar a FVIII (boala von Willebrand).

HEMOFILIA A

Este o boala genetica rara

deficit genetic al FVIII (anomalia cz X), sinteza FvW fiind normală. Este afectat doar procesul de coag. (hemostaza sec)

Manifestările clinice de tip hemoragic apar la valori plasmatice ale FVIII sub 20% din val N. Există o toleranţă destul de mare la deficitul de FVIII pentru că acesta este un cofactor ce nu participă direct la reacţiile enzimatice, pe care însă le favorizează (FVIII fixează FIX).

HEMOFILIA A (2)

Deficitul moderat de FVIII duce la o fixare redusă a FIX, deci la o activare redusă a acestui factor, suficientă însă pentru activarea FX. La valori ale concentraţiei plasmatice a FVIII sub 20% din valoarea normală, se formează cantităţi foarte mici de FIXa, insuficiente pentru activarea FX.

Deficitul sever de FVIII duce la formarea unor cantităţi insuficiente de protrombinază care scindează o cantitate mică de protrombină, cu apariţia unei cantităţi reduse de trombină şi de fibrină. Dopul plachetar este slab ancorat la nivelul peretelui vascular şi poate fi uşor mobilizat odată cu reluarea fluxului sanguin (după dispariţia vasoconstricţiei).

HEMOFILIA A (3)

Defectul genetic de FVIII se transmite legat de cz X şi se manifestă la bărbaţi. La femei, gena de pe cz X este de obicei normala, astfel încât, boala se poate manifesta doar dacă tatăl este hemofilic, iar mama transmite defectul de la nivelul cz X (f. rar).

Forma severă de hemofilie A, în care c% plasmatică a FVIIIc poate reprezenta sub 1% din valoarea normala, se caracterizează prin sângerări spontane apărute încă de la naştere.

Forma uşoară de hemofilie A se caracterizează printr-o c% plasmatică a FVIII peste 5% din valoarea normala. Manifestările hemoragice spontane lipsesc. Pot apărea sângerări prelungite şi mai abundente după extracţii dentare, operaţii diverse, accidente etc.

HEMOFILIA - Clinic

Hemartroze repetate→ankiloza (artropatia hemofilica)

Hematoamele subcutanate

Hemoragiile intramusculare

Hemoragiile orofaringiene

Hemoragiile de la nivelul SNC

ALTE HEMOFILII SI PARAHEMOFILII

HEMOFILIA B (Boala Christmas)-Deficitul factorului plasmatic IX

HEMOFILIA C (Boala Rosenthal)- Deficitul factorului plasmatic XI

HEMOFILIA HAGEMAN- Deficitul factorului plasmatic XII- Boală genetică transmisă autosomal, foarte rară, fără

manifestări hemoragice- Deficitul de F-XII poate predispune la apariţia de

tromboze (F-XII activează plasminogenul, astfel încât, deficitul acestuia duce la inhibarea fibrinolizei)

PARAHEMOFILII

Deficitul factorului VII (Parahemofilia Alexander)

Deficitul factorului V (Parahemofilia Owren)

Deficitul factorului X (Parahemofilia Stuart-Prower)

BOALA VON WILLEBRAND (1)

genetică datorată unor anomalii ale cromozomului 12 care determină scăderea sintezei FvW şi, uneori, în mod secundar, a factorului FVIIIc.

FvW se sintetizează în celulele endoteliale şi megakariocitare sub formă de monomeri care se asamblează şi formează multimeri care reprezintă forma activă a FvW, cu rol în aderarea plachetară.

La pacientii cu forme usoare de boala von Willebrand, hemoragiile apar dupa interventii chirurgicale sau traumatisme (nu apar hemoragii spontane)

La pacientii cu forme grave pot aparea hemoragii spontane

BOALA VON WILLEBRAND (2)

Paraclinic, testele de laborator pot arăta:

timpul de sângerare prelungit;

scăderea concentraţiei plasmatice a FvW;

lipsa agregării plachetare la ristocetină;

scăderea activităţii factorului VIII.

TIPURI DE BOALA VON WILLEBRAND (3)

Tipul 1 = deficitul global de FVIII si vWF (forma cea mai frecventă). Celulele sintetizează FVIII dar există un deficit de eliberare în mediul extracelular a acestuia, astfel încât, scade c% plasmatică atât a FvW, cât şi a FVIII.

↓c% plasmatice a monomerilor de FvW determină incapacitatea plachetelor de a adera la fibrele de colagen (afectarea hemostazei I);

↓ c% plasmatice a FVIIIc determină incapacitatea formării reţelei de fibrină (afectarea hemostazei II).

clinic acest tip de boală von Willebrand se manifestă prin hemoragii asemănătoare celor întâlnite în hemofilii, precum şi prin hemoragii caracteristice tulburărilor hemostazei primare (sângerări mucoase şi tegumentare).

TIPURI DE BOALA VON WILLEBRAND (4)

Tipul 2 = nivel plasmatic aprox normal al unui FvW disfuncţional (anormal dpdv conformaţional) cu afinitate crescută pentru receptorii trombocitari specifici (GP-Ib) care tulbură secvenţa normală de ataşare plachetară la colagenul vascular (FvW se leagă mai întâi de trombocit, astfel încât, nu se mai poate lega cu celălalt capăt de colagen)

Agregare intravasculara a plachetelor care apoi sunt eliminate din circulatie trombocitopenie

Manifestarile hemoragice se datoreaza afectarii hemostazei primare

TIPURI DE BOALA VON WILLEBRAND (4)

Tipul 3 este deficitul global de sinteză a FVIII si vWF (forma severă a bolii Vw) apare un deficit absolut de sinteză a FvW, datorită deleţiei genelor de la nivelul braţului scurt al cz 12 care comandă sinteza acestui factor.

Absenţa monomerilor FvW din circulaţie determină supresia genelor care comandă sinteza FVIIIc (situate pe cz X) si apare deficitul global de sinteză a FVIII cu urmatoarele consecinte:

1. ↓c% plasmatice a FvW care determina incapacitatea plachetelor de a adera la fibrele de colagen (afectarea hemostazei I)

2. ↓c% plasmatice a FVIIIc care determina incapacitatea formarii retelei de fibrina (afectare hemostaza II)

Clinic: hemoragii (asemanatoare celor din hemofilii) si hemoragii caracteristice tulburarilor hemostazei primare (sangerari mucoase si tegumentare)

AFIBRINOGENEMIA

Boală genetică transmisă AR, lipseste fibrinogenul plasmatic, ceea ce determină

hemoragii explicate (afectarea hemostaza I) (plachetele aderă dar nu agregă) şi hemostaza II (nu se formează reţeaua de fibrină).

Clinic: hemoragii care pot apărea încă de la naştere (la secţionarea cordonului ombilical), hemoragii tegumentare şi mucoase, precum şi hemartroze.

!!!!De obicei, hemartrozele nu sunt însoţite de anchiloze datorită lipsei reţelei de fibrină.

DEFICIT DE FACTOR XIII

Deficitul de FXIII - boală ereditară f. Rară

F XIII stabilizează dopul de fibrină- formarea legăturilor între lanţurile alfa şi gamma adiacente.

Clinic: hemoragii încă din perioada neonatală şi alte

tulburări: vindecare întârziată a plăgilor, infertilitate la bărbaţi, avorturi spontane etc.

medicamente (izoniazida) care se pot lega la nivelul situsurilor de cuplare a FXIII cu fibrina şi care pot mima, astfel, un deficit de factor XIII prin blocarea activităţii lui enzimatice.

COAGULOPATIILE PRIN DEFECTE ASOCIATE DOBÂNDITE

Coagulopatiile prin defecte asociate dobândite pot apărea în situaţii patologice diverse, cum ar fi:

hipovitaminoza K;

insuficienţa hepatică;

coagularea intravasculară diseminată (CID).

VITAMINA K

Vitamină liposolubilă cu rol important în hemostază

Sursele de vitamină K sunt:- aportul exogen (alimente vegetale), ca sursă de

vitamina K1- aportul endogen (flora bacteriană din intestinul subţire

şi colon), ca sursă de vitamina K2 Necesarul de vitamina K este de 2mg/24 de ore.

Deficitul de vitamină K se manifestă clinic prin sângerări la nivelul tegumentului (echimoze) şi hemoragii la nivelul plăgilor.

CIRCUITUL VITAMINEI K (2)

Absorbţia vitaminei K are loc la nivelul intestinului subţire, în prezenţa sărurilor biliare (depinde de integritatea morfologică şi funcţională a intestinului ), precum şi in prezenţa lipazelor pancreatice

După absorbţie, transportul vitaminei K de la nivelul intestinului la nivelul ficatului se face pe calea sângelui din vena portă.

Legatura vitamina K – factori de coagulare

UTILIZAREA VITAMINEI K

Are loc la nivelul ficatului, aici, cea mai mare parte a vit K este transformată astfel la nivelul microsomilor hepatocitari

Forma naftochinonică epoxidul de vitamina K (forma inactiva) (forma activă),

sub acţiunea carboxilaz-epoxidazei de la nivelul microsomilor hepatocitari.

O mică parte din vitamina K este depozitată hepatic.

ROLUL VITAMINEI K

Este acela de cofactor pentru carboxilarea enzimatică a factorilor de coagulare II, VII, IX, X (factori de coagulare vitamina K-dependenţi).

Acesti factori necesită ioni de calciu şi vitamina K pentru a căpăta activitate biologică. Ei conţin spre capătul amino-terminal al moleculei resturi de acid glutamic (secvenţele de activare).

In urma carboxilarii vitamino-k dependente aceste resturi se transforma in resturi Gla (acid gamma-carboxiglutamic)

HIPOVITAMINOZA K

Hipovitaminoza K prin tulburări de aporta) tulburările de aport de vitamina K la copilul micb) tulburările de aport de vitamina K la adult (regim

alimentar carentia, antibioterapie)

Hipovitaminoza K prin tulburări de absorbţie intestinală (sdr. Malabsorbitie, colestaza, deficit de lipaze)

Hipovitaminoza K prin tulburări de transport

Hipovitaminoza K prin tulburări de utilizarea) afecţiuni hepatice cronice (ciroza hepatică, în special

ciroza biliară primitivă);b) formele supra-acute de hepatită virală acută.

INSUFICIENTA HEPATICA

Sdr clinico-biologic caracterizat prin reducerea numarului de hepatocite active (citoliză hepatică), precum şi leziuni ultrastructurale în hepatocitele restante.

Tulburările echilibrului fluidocoagulant apărute în IH din ciroza hepatică se datorează modificarilor

1. hemostazei primare (tulburări trombocitare), 2. hemostazei secundare (coagulopatii) 3. fibrinolizei (CID, hiperfibrinoliză primară).

INSUFICIENTA HEPATICA (2)

Cauzele afectării echilibrului fluidocoagulant

1.Trombocitopenia (splenomegaliei şi hipersplenismului)2.Deficitul de vitamina K (deficit de activare şi

depozitare/ absorbţie-colestază)3.Anomalii ale gamma-carboxilării proteinelor

complexului protrombinic (F II, VII, IX, X), indep de vit K;

4.↓ sintezei factorilor de coagulare (fibrinogen);5.Producţia hepatică ↓ de inhibitori ai coagulării (AT

III) ce poate induce stări de hipercoagulabilitate6.Sinteza hepatică ↓ de inhibitori ai fibrinolizei, cu

activarea hiperfibrinolizei primare sau CID etc.

INSUFICIENTA HEPATICA (3)

Manifestarile hemoragice din ciroza hepatică:

1. hemoragiile subcutanate (echimoze)

2. hemoragiile digestive favorizate şi de leziunile anatomice caracteristice cirozei hepatice:

- varicele esofagiene apărute la pacienţi cu HTP

- gastrita şi ulcerele peptice de la nivelul tractului gastrointestinal.

INSUFICIENTA HEPATICA (4)

Coagulopatia din insuficienţa hepatică ce se caracterizează prin scăderea c% plasmatice a factorilor de coagulare în mod gradat, corespunzător fazelor ei evolutive, poate fi explicată prin:

1. scăderea sintezei hepatice a factorilor de coagulare

2. creşterea consumului periferic al factorilor de coagulare

3. activarea fibrinolizei patologice.

INSUFICIENTA HEPATICA (5)

În condiţii normale, sinteza hepatică a factorilor de coagulare variază în funcţie de timpul de înjumătăţire (T1/2) al acestora.

a) factorii de coagulare cu T1/2 scăzut(rezerva functionala a ficatului este redusa)

b) factorii de coagulare cu T1/2 crescut(rezerva functionala a ficatului este mai mare)

În IH, pe măsură ce masa parenchimului hepatic scade, primele deficite plasmatice care apar (manifestate prin hemoragii) sunt cele ale factorilor de coagulare cu T1/2 scăzut. De asemenea, în IH şi consumul periferic al factorilor de coagulare este crescut.

1. Scăderea sintezei hepatice a factorilor de coagulare

În ciroza hepatică, primul deficit de sinteză apărut este cel al FVII plasmatic (hipo-proconvertinemie) (factor de coagulare cu T1/2 scăzut).

Scăderea sintezei hepatice a FVII arată debutul coagulopatiei (a scăderii capacităţii de sinteză proteică a ficatului) şi este evidenţiată paraclinic de alungirea timpului Quick.

In forme de debut ale IH, timpul Quick este moderat alungit , in forme severe se alungeste si mai mult.

2. Creşterea consumului periferic al factorilor de coagulare

Consumul periferic al factorilor de coagulare este crescut în IH datorită decompensării vasculare ce caracterizează ciroza hepatică

Decompensarea vasculară – hipertensiunie portala care determină următoarele tulburări fiziopatologice:

1. scăderea întoarcerii venoase la nivelul cordului

2. trecerea unor endotoxine de la nivelul intestinului direct în circulaţia sistemică (prin şunturile porto-cave) determină leziuni endoteliale care activează coagularea.

3. Activarea fibrinolizei patologice

Mecanismele de activare a fibrinolizei patologice în IH sunt: a) Intensificarea procesului de transformare a

plasminogenului în plasmină; scăderea metabolizării hepatice a activatorilor fibrinolizei si scăderea sintezei de antitrombină III cu rol inhibitor asupra trombinei

b) Scăderea sintezei hepatice a inhibitorilor plasminei.

scade sinteza inhibitorilor plasminici (alfa 2-antiplasmina). Cantităţile crescute de plasmină circulantă agravează coagulopatia. Plasmina lizează FI, FII, FV, FVIII.

Plasmina acţionează asupra fibrinei, rezultând PDF cu efect inhibitor asupra trombinei.

CID

CID este un sindrom clinico-biologic plurietiologic, uneori de mare gravitate, determinat de activarea coagulării la nivelul microcirculatiei, în teritorii vasculare întinse.

În CID apare un dezechilibru între proprietăţile procoagulante (care predomină) şi cele anticoagulante ale endoteliilor vasculare de la nivelul microcirculaţiei, datorită existenţei unor leziuni endoteliale întinse (cu 2 efecte)

CID (2)

Leziunile endoteliale au 2 efecte:1. stimularea coagulării; activarea CID pe cale intrinseca si extrinseca2. reducerea proprietăţilor anticoagulante ale endoteliilor.

Mecanismele care conferă endoteliilor proprietăţi anticoagulante sunt:

a) antitrombina III;b) fibrinoliza;c) Pg cu efect antiagregant;

1. Stimularea coagularii in CID

Activarea CID pe cale intrinseca

Leziunile endoteliale intinse apar in situatii patologice de gravitate mare:

- Stari de soc decompensat cu acidoza metabolica grava

- Septicemii - eliberare cantitati ↑ de endotoxine- Boli infectioase grave cu aparitia de CIC

Aceste leziuni endoteliale au 2 caracteristici:- Sunt prezente in teritorii microvasculare intinse- Pot avea gravitati diferite (minime/severe)

Leziunile endoteliale

MINIME

Celulele endoteliale (normale dpdv structural) prezinta tulburari functionale.

Hipoxia locala grava→↓metabolismul energetic celular→↓ productia de ATP→↓ capacitatea celulelor de amentine polaritatea N a mb endoteliale→ endotelii electronegative pe surafete mari→ fixarea fact de contact ai coagularii pe calea intrinseca (FXII, FXI, HMWK, PK)

SEVERE

Celulele endoteliale sunt distruse si colagenul (electronegativ) este expus activand mai multi factori de contact ai coagularii, aderarea, agregarea si eliberarea plachetara

1. Stimularea coagularii in CID

Activare CID pe cale extrinseca

Are loc datorita eliberarii in circulatie a FIII (tromboplastina tisulara)

Organe cu continut crescut de FIII: plamanul, creierul, placenta

Fiziologic: FIII produs de cel endoteliale este expus pe mb si realizeaza legaturi cu FVII activand calea extrinseca care este controlata prin inhibitori

Patolgie: eliberare masiva de FIII→ dezechilibru intre activatori si inhibitori pe calea extrinseca

Reducerea proprietatilor anticoagulante ale endoteliilor

Mecanismele ce confera endoteliilor proprietati anticoagulante:

1. ATIII – se fixeaza la suprafata endoteliala la nivelul proteoglicanilor si reprezinta cofactor pentru trombina

2. Fibrinoliza- realizata in special de activatorul tisular al plasminogenului. In conditii patologice se rupe mb endoteliala, acesta se elibereaza si se intensifica fibrinoliza

3. PG cu efect antiagregant- cel endoteliale sintetizeaza PG I2 (prostaciclina); lezarea acestora→↓ sintezei de prostaciclina cu favorizarea agregarii plachetare→ trombi in microcirculatie

CID (3)

Fiziopatologie şi manifestări clinice- hemoragii explicate prin:

- activarea exagerată a coagulării care duce la formarea de microtrombi si coagulopatie de consum

- trombocitopenie (prin consum crescut)- activarea fibrinolizei (fibrinoliză secundară);

- apariţia în microcirculaţie a trombilor care explică fenomenele de hipoxie şi prezenţa zonelor de necroză în parenchimul organelor (insuficienţe multiple organice);

- anemia hemolitică microangiopatică apărută datorită distrugerii eritrocitelor la trecerea lor prin teritorii vasculare cu depuneri de fibrină (distrugere de eritrocite prin efect mecanic);

- stare de şoc datorită eliberării de bradikinină (rezultat al activării excesive a coagulării) cu efect vasodilatator.

HIPERFIBRINOLIZA

Fibrinoliza primitivă CID +/-fibrinoliza secundară

Distrucţii tisulare Leziuni celule endoteliale

Activatori ai plasminogenului Activarea coagulăriiFactor tisular

Plasminogen

Plasmină

Distrugere de:

- Fibrinogen

- Factor V

- Factor VIII

HEMORAGII

D dimerii

PDF

Formare trombină

(Factor IIa)

Consum de:

- Fibrinogen

- Factor V

- Factor VIIIActivare plachetară

Tromboze

Consum trombocite

FibrinolizaF II a

D dimerii PDF / N