BILANTUL CONTABIL şi POZITIA FINANCIARA A

INTRPRINDERII

Pozitia financiara este reprezntata de resursele economice controlate de intreprindere şi

drepturile asupra acestora la un moment dat.

Pornind de la faptul ca fiecare resursa are o utilizare si fiecare utilizare are o resursa, ecuatia

UTILIZARI = RESURSE cunoscuta ca ecuatia dublei reprezentari este reflectata prin bilantul

contabil. Resursele (capitalurile) pot proveni de la proprietari sau terte persoane. Ca urmare, in

contabilitate se creeaza doua structuri de resurse: capitaluri proprii (CP) şi datorii (D). Utilizarile

sunt constituite ca urmare a folosirii resurselor (capitalurilor) şi apar sub forma bunurilor şi

creantelor. Bunurile şi creantele constituie activele intrprinderii de unde rezulta şi ecuatia

contabilitatii in partida dubla:

A = CP + Dat

Rezulta ca elementele care descriu pozitia financiara a intreprinderii sunt activele (A),

capitalurile propii (CP) şi datoriile (Dat), iar modelul utilizat este bilantul contabil.

Bilantul contabil este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de active,

datorii şi capitaluri proprii ale entitatii la incheierea exercitiului financiar, precum şi celelalte

situatii prevazute de lege.

In bilant, elementele de activ şi datorii sunt grupate dupa destinatie şi lichiditate, respectiv

natura si exigibilitate.

Lichiditatea arată posibilitatea bunurilor de a se transforma in bani. Exigibilitatea arata scadenţa,

termenul de plata sau rambursarea creditelor primite si a datoriilor.

ACTIVELE sunt resurse contolate de catre intreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute,

de la care se asteapta sa se genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Beneficiile

economice reprezinta potentialul activului de a contribui direct sau indirect, la fluxul de numerar

sau echivalente de numerar de care sa beneficieze intreprinderea.

Aceasta contributie se reflecta fie sub forma cresterilor intrarilor de numerar, fie sub forma

reducerilor de numerar, de exemplu, prin reducerea costurilor de productie, astfel potentialul

poate fi unul productiv, atunci cand activul este utilizat separat sau impreuna cu alte active

pentru prestarea de servicii sau productia de bunui destinate vanzarii de catre intreprindere. De

1

asemenea, potentialul poate imbraca forma convertibilitatii in numerar sau echivalente de

numerar. Un activ este recunoscut in contabilitate şi prezentat in bilant atunci cand este probabila

realizarea unui beneficiu economic viitor de catre intreprindere şi activul are un cost sau o

valoare care poate fi evaluat/a in mod credibil.

DATORIILE reprezinta obligatii actuale ale intreprinderii ce decurg din evenimente trecute şi

prin decontarea carora se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii

economice. Iesirea presupune plata in numerar; transfer de active; prestare de servicii; inlocuirea

cu alta obligatie; transformarea obligatiei in capital propriu etc.

O datorie este recunoscuta in contabilitate, prezentata in bilant, atunci cand este probabil ca o

iesire de resurse incorporand beneficii economice va rezulta din decontarea unor obligatii

prezente şi cand valoarea la care se va realiza aceasta decontare poate fi evaluate in mod credibil.

CAPITALURILE PROPRII reprezinta interesul rezidual al asociatiilor sau actionarilor in

activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Formatul, succesiunea şi terminologia elementelor din bilant sunt stabilite prin reglementarile

contabile.

Modelele de baza ale bilantului prezentate in literatură şi practica mondiala sunt:

a) formatul orizontal, sub forma de table cu doua coloane fundamentat pe baza relatiei

A = CP+Dat

b) formatul vertical, sub forma de lista, fundamentat pe baza relatiei:

A – Dat = CP

Formatul tip orizontal, cu scop pur didactic:

BILANŢ

întocmit la 31 decembrie anul N

ACTIVE AN

N-1

AN

N

CAPITALURI PROPRII ŞI

DATORII

AN

N-1

AN

N

A. ACTIVE IMOBILIZATE

Imobilizări necorporale

Imobilizări corporale

Imobilizări financiare

B. ACTIVE CIRCULANTE

A. CAPITAL PROPRIU, din care:

Capital social

Prime de capital

Rezerve

Rezultat

2

Stocuri

Creanţe

Investiţii financiare pe termen scurt

Casa şi conturile la bănci

C. CHELTUIELI ÎN AVANS

B. PROVIZIOANE

C. DATORII

D. VENITURI ÎN AVANS

TOTAL ACTIV (A+B+C) TOTAL CAPITAL ŞI DATORII

(A+B+C+D)

Egalitatea fundamentală a acestui tip de bilanţ este :

Activ = Capitaluri proprii + Datorii

Formatul tip vertical prevăzut de OMFP 3055/2010:

BILANŢ

întocmit la 31 decembrie anul N

Anul N-1 Anul N

A. Active imobilizate

I. Imobilizări necorporale

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creanţe

III. Investiţii pe termen scurt

IV. Casa si conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

E. Active circulante nete/datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un

an

H. Provizioane

I. Venituri în avans

3

J. Capital si rezerve

I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat si capitalul

nevărsat)

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

V. Profitul sau pierderea reportat(ă)

VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

Egalitatea fundamentală a acestui tip de bilanţ este :

Activ – Datorii = Capitaluri proprii.

STRUCTURA CONTABILA A ACTIVULUI

In activ bunurile economice sunt clasificate in functie de criteriul destinatiei şi al lichiditatii

(perioada de trasnformare in bani) astfel: active imobilizate, active circulante şi active de

regularizare şi asimilate

A. ACTIVELE IMOBILIZATE sunt denumite si imobilizări sau bunuri imobile şi cuprind

toate acele valori economice de investiţie a căror perioadă de utilizare şi lichiditate este mai mare

de un an. Acestea au o participare repetata la activitatea de exploatare, nu se consumă si nu se

inlocuiesc dupa prima utilizare, nu sunt destinate comercializarii, iar valoarea lor se recuperează

în general prin sistemul de amortizare.

La randul lor activele imobilizate se clasifica astfel: imobilizari necorporale, imobilizari

corporale şi imobilizari financiare.

I. Imobilizarile necorporale sau activele intangibile cuprind toate acele valori economice de

investiţie care nu îmbracă fizic forma de bunuri materiale concrete. In cadrul imobilizarilor

necorporale se includ: cheltuieli de constituire; cheltuieli de dezvoltare; concesiunile, brevetele,

licentele, marcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu exceptia celor create intern de

intreprindere; fondul commercial; alte imobilizari necorporale; avansurile acordate furnizorilor

de imobilizari necorporale; şi imobilizari necorporale in curs de executie.

1. Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de infiintarea sau dezvoltare a unei

intrprinderi (taxe şi alte cheltuieli de inscriere şi inmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi

vanzarea de actiuni şi obligatiuni), precum şi alte cheltuieli de aceasta natura legate de

4

infiintarea şi extinderea activitatii intreprinderii. Aceste cheltuieli trebuie amortizate in cadrul

unei perioade de maxim 5 ani.

2. Cheltuielile de dezvoltare sunt alocate pentru tehnologii noi, produse si investiţii noi utile şi

eficiente în raport cu activitatea viitoare a unităţii Aceste cheltuieli se amortizeaza pe perioada

contractului sau pe durata de amortizare, dupa caz.

3. Concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu

exceptia celor create intern de intreprindere reprezinta costul de achizitie sau valoarea de aport

inregistrate prin achizitionarea dreptului de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu, in

cazul concesiunilor, a unui brevet, aunei licente, a unei marci comerciale şi a altor drepturi

şimilar de proprietate industrial şi intelectuala. Amortizarea acestora se face pe perioada de

folosire, stabilita potrivit contractelor.

a) Concesiunea ia naştere pe baza unui contract prin care o parte numită concendent cedează,

contra plată (redevenţă), unei alte părţi, denumită concesionar, pe o perioadă determinată,

dreptul de exploatare a unui bun sau de executare a unei activităţi. Amortizarea concesiunii se

face pe perioada prevăzută pentru exploatarea sau utilizarea bunurilor de către concendent (cel

care le are în proprietate).

b) Brevetul (de invenţie) reprezintă titlul eliberat de o instituţie competentă prin care de confirmă

caracterul de invenţie a obiectului sau conferă inventatorului dreptul exclusiv temporar de a

utiliza invenţia.

c) Licenţa reflectă contractul prin care posesorul unui brevet de invenţie, mărci de fabrică, acordă

dreptul unei persoane fizice sau juridice, sau statului, contra unei sume de bani, de a folosi şi

valorifica, parţial sau integral, brevetul (ex. în comerţ poate exista dreptul unei persoane fizice

sau juridice de a importa sau exporta o marfă).

d) Mărcile sunt considerate mărci de fabrică, de comerţ sau de serviciu şi reprezintă certificatul

de origine, semnul distinctiv al unei firme, întreprindere etc, constituit din cuvinte, litere, cifre,

reprezentări grafice prin care îşi individualizează produsele de cele identice ale altor firme din

ţară şi străinătate

e) Know-how-ul aparţine drepturilor şi valorilor similare fiind considerat ansamblul

cunoştinţelor tehnice şi procedeelor tehnologice ce nu fac obiectul unui brevet, dar au caracter de

secret comercial; toate tipurile de inteligenţă comercializabilă ce fac obiectul unei licenţe.

5

4. Fondul comercial reprezintă cheltuielile efectuate pentru menţinerea poteţialului de activitate al

întreprinderii. De exemplu: clientela, vadul comercial, firma, segmentele de piaţă, emblema si

alte legături comerciale. Fondul commercial se amortizeaza de regula in cadrul unei perioade de

5 ani.

5. Alte imobilizari necorporale cuprind programele informatice achizitionate sau create de

intreprindere pentru necesitatile proprii de utilizare. Ele se amortizeaza pe durata prevazuta

pentru utilizarea lor de catre intreprinderea care le detine.

6. Avansurile şi imobilizarile necorporale in curs de executie reprezinta sumele de bani achitate

in contul imobilizarilor necorporale, respective costul de productie sau achizitie al imobilizarilor

necorporale/neterminate.

II. Imobilizarile corporale sau active fixe tangibile, cuprind bunurile materiale de folosinţă

îndelungată în activitatea unei întreprinderi. Activele se găsesc sub formă de terenuri şi mijloace

fixe (clădiri, maşini, instalaţii de lucru, utilaje, mijloace de transport, unelte, instrumente de

măsura, instrumente de reglare, instrumente de control, mobilier, aparatura de birou etc).

Potrivit legislaţiei din ţara noastră sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de

obiecte care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: să aibă o valoare mai mare decat limita

stabilită de lege (2.500 lei) şi durata normală de utilizare să fie mai mare de un an.

În cazul în care materialele procurate sau create de întreprindere nu sunt terminate ele intră în

categoria imobilizărilor în curs de execuţie. Activele imobilizate corporale îşi pierd în timp din

valoare ca urmare a utilizării lor şi ca urmare a progresului tehnic, iar această constatare

contabilă a pierderii de valoare suferită de imobilizările corporale cu excepţia terenurilor şi

includerea sa în costuri poartă numele de amortizare. Durata de viata utila este fie: a) perioada

de timp in cursul careia un activ se asteapta a fi utilizat de intreprindere; fie b) numarul

unitatilor de productie sau al unitatilor similare ce se astepata a fi obtinute de catre intreprindere

prin utilizarea activului.

III. Imobilizarile financiare cuprind valorile financiare investite de intreprindere pe termen

lung sub forma de titluri şi creante financiare, in scopul obtinerii de venituri sub forma

dividendelor sau dobanzilor, prin cresterea valorii capitalizate sau prin realizarea de profit din

comercializarea acestor investitii. In stuctura lor se regasesc acţiunile deţinute la entităţile

afiliate, împrumuturile acordate entităţilor afiliate, interesele de participare, împrumuturile

acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare, alte

6

investiţii deţinute ca imobilizări, alte împrumuturi. Prin interese de participare se înţelege

drepturile în capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin titluri, care, prin crearea unei legături

durabile cu aceste entităţi, sunt destinate să contribuie la activităţile entităţii. Deţinerea unei părţi

din capitalul unei alte entităţi se presupune că reprezintă un interes de participare, atunci când

depăşeşte un procentaj de 20%.

În conturile de creanţe imobilizate reprezentând împrumuturi acordate se înregistrează sumele

acordate terţilor în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit legii.

Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziţie sau valoarea

determinată prin contractul de dobândire a acestora.

Spre deosebire de celelate categorii de imobilizari, imobilizarile financiare nu sunt supuse

procesului de depreciere definitiva a valorii acesteia, ca urmare ele nu se amortizeaza.

Eventualele deprecieri suferite sunt considerate temporare şi sunt inregistrate sub forma

ajustarilor pentru depreciere sau pierdere de valoare.

B. ACTIVELE CIRCULANTE. Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când: se aşteptă

să fie realizat sau este deţinut cu intenţia de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului

de exploatare al entităţii; este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării; se aşteptă a fi

realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau este reprezentat de numerar sau echivalente

de numerar a căror utilizare nu este restricţionată.

Ciclul de exploatare al unei intreprinderi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea

activelor care sunt destinate procesării şi finalizarea acestora în numerar sau echivalente de

numerar.

 Echivalentele de numerar reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide,

care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a

valorii.

In categoria activelor circulante se cuprind: stocuri şi producţie în curs de execuţie, inclusiv

valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură; creanţe; investiţii pe termen

scurt; casa si conturi la banci.

I. STOCURILE

Stocurile sunt active circulante:

a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

b) în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii;

7

c) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite

în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

În cadrul stocurilor se cuprind:

    a) mărfurile, şi anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau

produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

   b) materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în

produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;

    c) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat,

piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care

participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în

produsul finit;

    d) materialele de natura obiectelor de inventar - sunt bunuri cu o valoare mai mică decat

limita legală prevăzută pentru a fi considerate mijloace fixe indiferent de durata lor de serviciu

sau bunurile care au o durată mai mică de un an indiferent de valoarea lor;

    e) produsele, şi anume:

    - semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost

terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei

secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;

    - produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului

de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, putând fi depozitate în

vederea livrării sau expediate direct clienţilor;

    - rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;

    f) animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei, miei,

purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele şi păsările la îngrăşat

pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţie - lână, lapte şi

blană;

    g) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate

produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în

condiţiile prevăzute în contracte;

    h) producţia în curs de execuţie, reprezentând producţia care nu a trecut prin toate fazele

(stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor

8

şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producţiei în curs de execuţie se

cuprind, de asemenea, serviciile şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.

 În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie

la terţi.

Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele stocuri cumpărate, pentru care s-au

transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare.

II. CREANTELE

Creantele sunt drepturi ale intreprinderii asupra persoanelor fizice şi juridice generate de

bunuri şi servicii avansate pentru care urmeaza sa primeasca un echivalent (o suma de bani, un

bun sau un serviciu).

Persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de o valoarea avansata urmand sa dea un

echivalent corespunzator sunt denumite generic debitori, iar persoanele fizice sau juridice care

au avansat valori şi urmeaza sa primeasca un echivalent corespunzator sunt denumite generic

creditori.

Din punct de vedere al naturii, creantele se delimiteaza in urmatoarele structure contabile:

1. Creante financiare generate de acordarea de imprumuturi şi alte sume asimilate a caror

scadenta este de pana la un an;

2. Creante comerciale generate de vanzarile de bunuri şi prestatiile de serviciu, cu incasare

ulterioara.

Principalele structuri delimitate in contabilitate sunt:

a) furnizori-debitori cuprind sumele platite in avans persoanelor fizice sau juridice de la care

urmeaza sa achizitioneze bunuri sau servicii;

b) clienţii sunt acele persoane fizice sau juridice faţă de care o întreprindere are creanţe în urma

unor vânzări de bunuri şi prestări de servicii proprii activităţii de exploatare a întreprinderii.

Clientii inregistreaza tranzactiile privind livrarile de bunuri şi servicii prestate pe baza de factura

sau alte documente legale.

3. Creante in legatura cu personalul – sunt creantele provenite din avansurile acordate in contul

salariilor, din lipsurile imputate salariatiilor, din ajutoarele material acordate şi necuvenite

precum şi din contravaloarea uniformelor şi echipamentelor de lucru distribuite salariatiilor,

avansuri de trezorerie nedecontate, etc.

9

4. Creantele sociale şi fiscale – cuprind, in principal, creantele fata de institutiile statului sub

forma sumelor platite de intreprindere, dar necuvenite, cum sunt impozitele de natura salariilor

platite in plus, impozitul pe profit platit dar necuvenit, contributiile la asigurarile şi protectia

sociala platite dar necuvenite, TVA de recuperat etc.

5. Creante asupra actionarilor/asociatiilor privind capitalul subscris nevarsat.

6. Alte creante inregistrate sub forma “Debitori diversi”, care cuprind acele creante ce nu se

regasesc in structurile mentionate anterior, cum sunt: creantele provenite din pagube materiale

create de terti, din vanzarea imobilizarilor şi a investitiilor pe termen scurt cedate etc.

III. INVESTITIILE PE TERMEN SCURT (numite şi titluri de plasament sau valori de trezorerie)

reprezinta valorile financiare detinute de intreprindere in vederea realizarii unui castig pe termen

scurt. In structura acestora se includ: actiunile detinute la entitatile afiliate; obligatiunile emise şi

rascumparate; obligatiunile achizitionate şi alte valori imobiliare achizitionate in vederea

realizarii unui profit pe termen scurt. Profitul poate fi obtinut din dividende, dobanzi, dar mai

ales din diferenta dintre pretul de vanzare/revanzare şi costul de achizitie (pretul de cumparare

sau valoarea stabilita potrivit contractelor.

IV. CASA şi CONTURILE LA BANCI

Casa şi conturile la banci sunt activele cu cel mai inalt grad de lichiditate. Ele apar sub

forma: conturi la banci; casa; acreditive; avansuri de trezorerie şi alte valori.

1. Conturile la banci sunt reprezentate de valorile de incasat cum sunt CEC-urile şi

efectele comerciale primite de la clienti; conturile curente la banci sub forma

disponibilitatilor in lei şi valuta aflate in conturi bancare; sumele in curs de decontare;

dobanzile de incasat.

2. Casa reprezinta disponibilitatile banesti sub forma numerarului in lei şi valuta aflat in

casieria intreprinderii, a altor valori cum sunt: bonurile valorice, timbrele fiscale şi

postale, biletele de tratament şi odihna, tichetele şi biletele de calatorie, tichetele de

masa şi alte valori.

3. Acreditivele sunt sume rezervate intr-un cont special deschis la dispozitia unui

furnizor pentru a se efectua plati pe masura livrarilor de bunuri sau prestarilor de

servicii. Acreditivul are un singur beneficiar şi un anumit termen de valabilitate.

4. Avansurile de trezorerie reprezinta sumele acordate de intreprindere salariatiilor in

scopul efectuarii de plati in numele acesteia, direct la casieria furnizorului sau sumele

10

acordate salariatiilor in scopul acoperirii cheltuielilor pentru deplasari, detasari,

transferari in interes de serviciu

C. CHELTUIELILE INREGISTRATE IN AVANS

Cheltuielile inregistrate in avans sunt valori contabilizate in cursul exercitiului curent, dar

se refera la servicii de care intreprinderea va beneficia in exercitiul urmator, cand vor fi

recunoscute drept cheltuieli ale perioadei (de exemplu: sumele reprezentand abonamentele,

chiriile şi alte cheltuieli efectuate anticipat).

STRUCTURA CONTABILA A CAPITALURILOR

Normele contabile romanesti prevad urmatoarea structura a capitalului bilantier

delimitate in patru categorii, in ordinea crescatoare a exigibilitatii acestora (termenul de

decontare al surselor de finantare): capital şi rezerve, provizioane, datorii şi venituri in avans.

A CAPITALUL şi REZERVELE

Capitalul şi rezervele costituie capitalul propriu al intreprinderii. Capitalul propriu

reprezinta sursele de finantare a bunurilor delimitate ca active bilantiere pentru care

intreprinderea nu trebuie sa acorde un echivalent banesc sau sa efectueze o prestatie/serviciu. Ele

sunt asigurate de asociati/actionari sub forma aporturilor in natura şi/sau numerar; prin

autofinantare; alte cai prevazute de lege.

In structura capitalului propriu se cuprind: capitalul social; primele de capital; rezerve

din reevaluare; rezerve; rezultatul reportat şi rezultatul exercitiului.

I. CAPITALUL SOCIAL

Capitalul social reprezinta structura de capital propriu constituita la infiintarea unei

intreprinderi din aporturile in natura şi/sau numerar aduse de actionari/asociati.

Marimea capitalului social este data de valoarea nominala a actiunilor sau partilor

sociale. Capitalul social se formează prin aportul în bani sau în bani şi natură adus de acţionari

(asociaţi).

Capitalul social se diferentiaza pe doua structuri şi anume: capiatal subscris nevarsat şi

capital subscris varsat.

Capitalul subscris nevarsat reprezinta promisiunea sau angajamentul investitorilor de a

plati la anumite termene sau la termenul prevazut, sau de a face transferuri la societate a unei

parti din resursele proprii.

11

Capitalul subscris varsat reprezinta partea din capitalul subscris care a fost depusa de

catre investitori la dispozitia intreprinderii (investitia de capital).

II. PRIMELE DE CAPITAL

Reprezinta structuri de capitaluri proprii care se constituie, in principia, cu ocazia

majorarii capitalului social, prin emisiunea de actiuni noi la un pret superior valorii nominale a

acestora. Valoarea nominala reprezinta o fractiune de marime egala din capitalul social, o unitate

de drept de proprietate, inscrisa pe fiecare titlu de valoare. Primele de capital se delimiteaza pe

urmatoarele structuri contabile: prime de emisiune, prime de fuziune, prime de aport şi prime de

conversie a obligatiunilor in actiuni.

III. REZERVELE

Rezervele sunt structuri de capitaluri proprii constituite, in principal, din profitul realizat

de intreprindere. Ele se delimiteaza pe urmatoarele structuri contabile: rezerve legale, statutare

sau contractuale şi alte rezerve.

1. Rezervele legale – se constituie din profitul brut (profitul inaite de impozitare) prin

aplicarea cotei de 5% pana cand aceasta va atinge 20% din capitalul social.

2. Rezervele contarctuale sau statutare – se constituie din profitul net (profit ramas dupa

impozitare) conform prevederilor din statutul şi contractual de societate.

3. Alte rezerve – se constituie din profitul net precum şi din alte resurse prevazute de

lege in concordant cu hotararea adunarii generale a asociatiilor/actionarilor (AGA).

REZERVELE DIN REEVALUARE

Rezervele din reevaluare cuprind diferentele rezultate din reevaluarea in plus a activelor

imobilizate, in baza unor acte normative exprese şi pot fi utilizate conform reglementarilor in

vigoare.

IV. REZULTATUL REPORTAT

Rezultatul reportat poate fi pozitiv şi reprezinta profitul net amanat la repartizare,

provenit din anii precedenti sau negativ şi reprezinta pierderea neacoperita provenita din anii

precedenti.

V. REZULTATUL EXERCITIULUI FINANCIAR

Rezulatatul exercitiului financiar se stabileste ca diferenta intre veniturile realizate in

cursul unui exercitiu financiar şi cheltuielile angajate pentru obtinerea acestor venituri. Cand

12

veniturile sunt mai mari decat cheltuielile rezultatul este PROFIT, iar cand veniturile sunt mai

mici decat cheltuielile rezulatul este PIERDERE.

B PROVIZIOANELE

Provizioanele sunt asimilate datoriilor, dar nu sunt incadrate in categoria acestora ca

urmare a caracterului lor incert din punct de vedere al marimii sau scadentei. Ele se delimiteaza

pe urmatoarele structuri: provizioane pentru litigii; provizioane pentru garantii acordate

clientilor; provizioane pentru dezafectare imobilizari corporale şi alte actiuni similare legate de

acestea; provizioane pentru restructurare; provizioane pentru pensii şi obligatii similare;

provizioane pentru impozite; alte provizioane.

C DATORIILE (sau capitalul străin)

Datoriile sunt obligatii ale intreprinderii fata de persoanele fizice şi juridice generate de

bunuri şi servicii primite pentru care urmeaza sa dea un echivalent (o suma de bani, un bun sau

serviciu). In sfera datoriilor sunt incluse şi obligatiile fata de terti fara a se primii un echivalent

valoric sau prestatie ca de exemplu datoriile fata de bugetul statului privind diferitele impozite,

taxe şi alte varsaminte asimilate.

Din punct de vedere al naturii, datoriile se delimiteaza in urmatoarele structuri:

Datorii financiare generate de imprumuturile şi datoriile asimilate cum sunt

imprumuturile din emisiunea de obligatiuni, creditele bancare pe termen lung şi curente primite

de la bancii şi alte institutii financiare, inclusiv dobanzile aferente.

Împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni (creditele obligatare) au la bază obligaţiunile emise de

întreprindere şi vândute terţilor, în scopul obţinerii împrumutului (creditorii pot fi societăţi pe

acţiuni, companii sau populaţia).

Datoriile comerciale reprezintă datorii ale întreprinderii create în cadrul relaţiilor de

decontare cu furnizorii pentru achiziţionări de bunuri, executări de lucrări şi prestări de servicii.

În categoria datoriilor comerciale se includ:

– furnizorii şi

– efectele de plătit

Furnizorii reprezintă datoriile echivalente valorii bunurilor materiale, lucrărilor şi serviciilor

primite de la terţi.

Efectele de plătit reprezintă titlurile de valoare care atestă obligaţia de plată a întreprinderii în

cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii.

13

Datorii in legatura cu personalul sunt datoriile intreprinderii fata de salariati privind

drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din salarii, idemnizatiile pentru concediile de

odihna etc.

Datorii sociale şi fiscale cuprind, in principal, datoriile fata de institutiile statului sub

forma contributiilor sociale şi fiscale: contributia la asigurarile sociale, contributia la asigurarile

sociale de sanatate şi constituirea fondului pentru ajutorul de somaj. In cadrul datoriilor fiscale

se curpind impozitul pe profit/venit, TVA-ul, impozitul pe venitul de natura salariilor, alte

impozite taxe şi varsaminte asimilate.

Datorii fata de actionari/asociati privind dividendele cuvenite acestora precum şi

capitalul de rambursat.

Datoriile inregistrate sub forma “creditorii diversi” cuprind acele datorii care nu se regasesc in

structurile mentionate anterior, cum sunt: datoriile fata de persoanele fizice sau juridice de la

care s-au achizitionat investitii pe termen scurt, sume incasate şi necuvenite etc.

Tinand cont de gradul lor de exigibilitate, datoriile se grupeaza in bilant in datorii pe

termen scurt care reprezinta sumele ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an şi datorii

pe termen lung, ce reprezinta sumele ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an.

O datorie trebuie clasificata ca datorie pe termen scurt, denumita şi datorie curenta,

atunci cand:

a) se asteapta sa fie decontata in cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii;

sau

b) este exigibila in termen de 12 luni de la data bilantului.

Toate celelalte datorii trebuie clasificate in datorii pe termen lung.

D VENITURILE IN AVANS

Veniturile in avans sunt valori contabilizate in cursul exercitiului in contul unor servicii

care vor fi presatate in cursul exercitiului viitor, cand vor fi recunoscuteca venituri ale perioadei.

(de exemplu chirii, abonmente incasate anticipat).

E ELEMENTELE RECTIFICATIVE

Structurilor bilantiere prezentate anterior li se asociaza elementele rectificative ca

structuri (elemente) create cu scopul de a corecta valoric prin adunare sau scadere celelalte

structuri pentru stabilirea valorii nete contabile (valoarea contabila sau valoarea recunoscuta in

14

bilant). Asemena elemente se refera la amortizari, ajustari pentru depreciere sau pierdere de

valoare şi diferente de pret.

Amortizarea este pierderea de valoare cu caracter definitiv al activelor imobilizate.

Ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare reprezinta pierderi de valoare cu

caracter temporar (reversibil).

Diferentele de pret rectifica valoarea activelor de natura stocurilor in plus sau in minus.

Cu rol rectificativ apar in cadrul capitalurilor proprii: primele privind rambursarea

obligatiunilor, calculate ca diferenta intre valoarea de emisiune şi valoarea de rambursare a

obligatiunilor şi care corecteaza valoarea imprumuturilor din emisiunea de obligatiuni;

repartizarea profitului care corecteaza rezultatul exercitiului cu profitul repartizat in cursul

exercitiului.

Problema.

O întreprindere are în patrimoniu, la un moment dat, următoarele elemente structurale: cheltuieli

de constituire 12.000 lei, rezultatul exerciţiului (profit) 250.000 lei, clienţi 35.000 lei, furnizori

50.000 lei, numerar 5.000 lei, cheltuieli înregistrate în avans 18.000 lei, capital subscris vărsat

500.000 lei, clădiri 400.000 lei, provizioane reglementate 15.000 lei, mărfuri 80.000 lei,

împrumuturi la bănci 100.000 lei, maşini, utilaje, mijloace de transport 70.000 lei, venituri

înregistrate în avans 15.000 lei, terenuri 130.000 lei, disponibil în cont bancar 250.000 lei,

rezerve 70.000 lei.

Se cere:

separaţi A, Dat si CP pe baza criteriilor specifice de apartenenţă a valorilor la patrimoniu;

determinaţi prin calcul masele patrimoniale reprezentative (active imobilizate, active

circulante, conturi de regularizate şi asimilate, capitaluri proprii, provizioane, datorii).

verificaţi prin calcul relaţia de echilibru patrimonial proprie dublei reprezentări.

15

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE - PERFORMANŢA ÎNTREPRINDERII

1. DEFINITII

Performanta întreprinderii se măsoară prin rezultatul obținut (R) pe parcursul unei

perioade de timp, calculate ca diferență intre veniturile realizate (V) și cheltuielile angajate (Ch)

pentru obținerea veniturilor respective, conform relației: ± Rezultat = Venituri – Cheltuieli.

Rezultatul poate fi pozitiv, daca veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, și îmbracă

forma de Profit, sau negative, daca veniturile sunt mai mici decât cheltuielile și îmbracă forma de

Pierdere. Rezulta ca elementele care descriu performanta întreprinderii sunt veniturile și

cheltuielile, iar modelul utilizat pentru măsurarea ei este Contul de Profit și Pierdere.

Contul de profit şi pierdere este a doua componenta de baza alaturi de bilantul contabil, a

structurii situatiilor financiare, care clasifica şi concentreaza veniturile realizate şi cheltuielile

angajate pentru realizarea lor, explicand in final rezultatul sub forma profitului sau pierderii

inregistrate de o intreprindere pe parcursul unei perioade contabile.

Veniturile constiuie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei

contabile sub forma de intrari sau cresteri ale valorii activelor sau reduceri ale datoriilor, care se

concretizeaza in cresteri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezulatate din contributii ale

actionarilor.

Un venit va fi recunoscut in Contul de profit şi pierdere daca satisface doua conditii: a

avut loc o crestere a beneficiilor economice viitoare aferente majorarii unui activ, sau diminuari

ale unei datorii, si acestea sa poata fi evaluate credibil.

Cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice inregsitrate pe parcursul unei

perioade contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor sau cresteri ale datoriilor,

care se concretizeaza in reduceri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din

distribuirea acestora catre actionari.

16

O cheltuiala este recunoscuta in Contul de profit şi pierdere daca satisface doua conditii:

a avut loc o reducere a beneficiilor viitoare aferenta diminuarii unui active, sau cresterii unei

datorii, si aceasta reducere poate fi evaluata credibil.

Putem concluziona că atat cheltuielile cat şi veniturile sunt definite prin prisma efectelor

pe care tranzactiile şi alte evenimente din viata intreprinderii le au asupra activelor, respectiv

datoriilor.

2. MODELE DE PREZENTARE A CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

Schema Contului de profit si pierdere avand la baza clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa

natura lor:

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

LA DATA DE 31.12. N

SPECIFICATIE SUMA

I. Venituri din exploatare

II. Cheltuieli din exploatare

III. Rezultatul din exploatare

IV. Venituri financiare

V. Cheltuieli financiare

VI. Rezultat financiar

VII. Rezultat curent

VIII. Rezultatul brut al exercitiului

IX. Cheltuieli cu impozitul pe profit

X. Rezultatul net al exercitiului

17

Schema Contului de profit si pierdere avand la baza clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa destiantia

lor:

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

LA DATA DE 31.12. N

SPECIFICATIE SUMA

● cifra de afaceri

- costul bunurilor vandute

= MARJA BRUTA

+ Alte venituri din exploatare

- Alte cheltuieli din exploatare

●cheltuieli de desfacere

●cheltuieli administrative

●alte cheltuieli de exploatare

=REZULTATUL EXPLOATARII

± REZULTAT FINANCIAR

= REZULTATUL BRUT AL EXERCITIULUI

- CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT

= REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI

Relaţia de calcul a Contului de profit şi pierdere este :

REZULTAT = VENITURI – CHELTUIELI

18

3. STRUCTURA ELEMENTELOR CARE COMPUN CONTUL DE PROFIT ŞI

PIERDERE

Veniturile şi cheltuielile sunt delimitate in Contul de profit şi pierdere in functie de natura

activitatilor generatoare, pe urmatoarele structuri:

a) Venituri şi cheltuieli aferente activitatii de exploatare, care sunt constituite din:

a1)cheltuieli şi venituri ocazionate de obtinerea productiei. In procesul de productie apar

cheltuieli generate de consumul celor trei factori de productie (munca, capital, natura), iar

rezultatul procesului de productie este fie un stoc, fie un activ imobilizat, care prin utilitatea lui

va aduce beneficii economice viitoare (un venit);

a2) cheltuieli şi venituri ocazionate de vanzarea de stocuri sau active imobilzate (cu exceptia

imobilizarilor financiare);

a3) cheltuieli şi venituri din lucrari executate şi servicii prestate. Lucrarile şi serviciile primite

de la terti sunt inregistrate in cheltuieli de exploatare, deoarece vor antrena o iesire de active, iar

cele executate tertilor vor fi inregistrate ca venituri, deoarece antreneaza o intrare de active;

a4) alte cheltuieli şi venituri din exploatare. Acestea apar sub forma despagubirilor, amenzilor şi

penalitatilor platite/incasate, donatiilor acordate/primte, cheltuielilor şi veniturilor privind

activele imobilizate, cedate etc.

b) Venituri şi cheltuieli aferente activitatii financiare. Acestea sunt constituite din dobanzi

platite/incasate, din imobilizari financiare din investitii financiare pe termen scurt, din diferente

de curs valutar, din sconturi acordate/obtinute.

Activitatile de exploatare şi financiare constituie activitatile curente ale intreprinderii.

Activitatile curente reprezinta activitatile desfasurate de intreprindere, ca parte integranta a

afacerilor sale, precum şi activitatile conexe in care aceasta se angajeaza şi care sunt o continuare

a activitatilor de exploatare şi financiare, sau care rezulta din acestea.

Principalii indicatori furnizati de Contul de profit şi pierdere utilizati in aprecierea performantei

intreprinderii sunt:

19

a) Cifra de afaceri neta – cuprinde sumele rezultate din vanzarea de produse şi

furnizarea de servicii, care se inscriu in activitatea curenta a intreprinderii, dupa deducerea

reducerilor comerciale şi a TVA, precum şi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri.

b) Profitul sau Pierderea din exploatare

c) Profitul sau Pierderea financiar/a

d) Profitul sau Pierderea current/a (b+c)

e) Impozitul pe profit

f) Profitul sau Pierderea net/a a exercitiului financiar

Exerciţii;

1.Alegeţi varianta corectă:

Veniturile reprezintă:

a) creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub

formă de ieşiri sau descreşteri ale activelor sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în

scăderi ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea către acţionari

b) diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub

formă de ieşiri sau scăderi ale activelor sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri

ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.

c) creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub

formă de intrări sau creşteri ale activelor sau descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în

creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din aporturi noi ale acţionarilor

2.Alegeţi varianta corectă:

Cheltuielile reprezintă:

a) diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub

formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în

reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea capitalului către

acţionari.

b) diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub

formă de intrări sau creşteri ale valorii activelor sau descreşteri ale datoriilor, care se

20

concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale

acţionarilor.

c) creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub

formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în

reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea capitalului către

acţionari.

21