cultura plantelor leguminoase

CAPITOLUL 7

Cultura plantelor leguminoase

O grupa de plante cu o importanta mare în alimentatia oamenilor si animalelor din care fac parte soia, mazarea si fasolea. Culturile leguminoase ocupa suprafete mari în China si S.U.A., de fapt cele mai mari producatoare de samânta de soia. Fasolea se cultiva în Mexic si Cuba. Leguminoasele le întâlnim si în Europa, în tari ca Spania, Italia, Franta, Ucraina, Federatia Rusa. În România leguminoasele au detinut suprafete însemnate, pâna la 200 mii ha în 1985, dupa care a urmat o scadere. De exemplu la soia productia totala în perioada 1990-2001 a variat între 121-140 mii tone, iar productia medie între 700-1500 kg/ha.

7.1. Cultura soiei

7.1.1. Importanta. Soia este o planta cu întrebuintari multiple. Ea are o deos ebita importanta pentru alimentatia oamenilor, hrana animalelor si pentru industrie. Boabele sale contin peste 30 % substante proteice cu valoare nutritiva bogata si 17-20 % ulei comestibil. Principalii constituenti sunt: protide (40%), lipide (12-25%), glucide (10-15%), saruri minerale de Ca, Fe, Mg, P, K, Na, S; vitamina A, B, B2, D, E, F; lecitina, celuloza. Ca proprietati terapeutice se poate remarca: rolul constructiv, energizant, remineralizant, echilibrant celular. Boabele contin principalii acizi aminati esentiali în cantitati mai mari decât în carne. Uleiul de soia contine acizi grasi polinesaturati ceea ce îi confera proprietati hipocolesterolomiante. Este un nutret deosebit de valoros pentru animale sub forma de faina, turte, masa verde (fân, siloz). Datorita bacteriilor nitrificatoare de pe radacini poate produce 50-150 Kg N la hectar, ceea ce asigura o ridicare a fertilitatii solului.

7.1.2. Zonarea ecologica. Studiile efectuate arata ca stabilirea

zonelor ecologice se face în functie de tot ansamblul de factori, dar în special de resursele termice pentru partea de nord a tarii si de cele hidrice pentru partea de sud, sud-est si sud-vest(fig. 7.1.). Institutul de Cercetari de la Fundulea delimiteaza urmatoarele zone:

- a I –a în câmpia din sudul tarii si Dobrogea, cu 1600° C suma temperaturilor active; cu 150-155 zile de vegetatie;

Agrofitotehnie comparata

- a II-a în câmpia din vestul tarii, cu 1400-1600° C; cu regim hidric moderat; pe terenuri irigate; si cu 145-150 zile de vegetatie;

- a III-a în partea de nord a Câmpiei Române , cu 1400-1600° C; pe terenuri irigate; cu 140-150 zile de vegetatie;

- a IV-a în partea de est a Moldovei si a Câmpia din nord -vest-ul tarii, cu 1200-1400° C; cu 140-150 zile de vegetatie;

- a V-a în partea de vest si sud-vest a Transilvaniei si partea de nord-est a Moldovei, cu 1100-1250° C; cu 135-145 zile de vegetatie.

Prefera terenurile cu soluri cernoziomice, brune roscate de padure, de lunca, dar nu sunt recomandate solurile nisipoase si saraturile.

Fig. 7.1. Harta ecologica a soiei

7.1.3. Particularitati biologice si ecologice. Soia apartine

speciei Glycine hispida si este o planta anuala ierbacee, care face parte din familia Leguminosae, cu subspecia manshurica (cu soiuri care se cultiva în România, China, Rusia si S.U.A.).

Planta are un sistem raticular care patrunde în sol adânc, iar pe radacini se formeaza nodozitati în care traiesc bacterii fixatoare de azot (Rhizobium). Dupa recoltare radacinile ramân în sol si îl îmbogatesc cu azot biologic, foarte usor asimilabil. Tulpina este mediu înalta cu câteva ramificatii pe care se gasesc frunze si flori. Fructul este o pastaie cu seminte în interior (fig. 7.2.). Soia este o planta autogama, ce se polenizeaza cu polen propriu.


Fig. 7.2. Soia: a – planta cu frunze; b- planta cu fructe;

c- pastai; d- seminte; e- nodozitati

Soia este o planta termofila, care începe sa germineze la +7...+8°C ca temperatura minima. Pentru parcurgerea celorlalte faze de vegetatie necesita: la înflorire +22 ...+25°C, la formarea semintelor +21...23°C, pentru coacerea boabelor +19...+20°C. Pentru întreaga perioada de vegetatie pretinde 2200-2300°C. Soia este sensibila la brumele si la îngheturile târzii din primavara. Reactioneaza eficient la umiditatea din sol, care este optima la 80% din capacitatea totala de apa. De subliniat ca plantele nu suporta seceta atmosferica din timpul verii, fapt ce conduce la pierderi substantiale de productie, cu 14-52% în timpul înfloritului, si cu 41-87% în perioada umplerii bobului.

Soia cere cantitati însemnate de elemente nutritive, de aceea prefera solurile fertile, bine aprovizionate cu NPK, cu reactie neutra si textura mijlocie.


7.1.4. Locul în asolament. Soia este mai putin pretentioasa la planta premergatoare, ea constituind însa o buna premergatoare mai ales pentru cerealele de toamna, când se recolteaza mai devreme (la începutul lui septembrie). Ca plante premergatoare merg culturile timpurii de grâu, orz, plante furajere neleguminoase, pe terenurile irigate sau neirigate, dar si cele târzii, porumbul, sfecla de zahar, cartoful în zonele umede si irigate. Se cultiva în rotatii de doi ani (soia-grâu sau soia -porumb) si de trei ani (soia -grâu-porumb). Pe terenurile infectate cu boli comune ale premergatoarelor cum este putregaiul alb, rotatia este de 4-6 ani, din care se exclud culturile de floarea soarelui, rapita, leguminoase anuale si perene.

7.1.5. Soiurile. Având în vedere importanta culturii soiurile se aleg

cu multa atentie dupa culturiile specifice si dupa perioada de vegetatie: - soiuri foarte precoce : Diamant, Perla; - soiuri precoce : Agat, Atlas, Românesc 99, Safir; - soiuri semiprecoce : Ceamir, Columna, Evans, Stil; - soiri semitardive: Danubiana, Lena, Triumf, Victoria; - soiuri tardive : Stine 2250, S2254RR. Soiurile se repartizeaza pe cele cinci zone ecologice în asa fel ca

plantele sa ajunga la maturitate în prima jumatate a lunii septembrie si sa nu intre în perioada brumelor si îngheturilor timpurii din toamna. În acest sens, în zonele mai calde (I,II,III) se cultiva soiurile târzii si semitârzii, iar în zonele mai reci soiurile precoce si foarte precoce.

7.1.6. Pregatirea terenului. Lucrarile de pregatire a terenului

sunt aceleasi de la cultura porumbului. O atentie deosebita se acorda pregatirii patului germinativ, lucrându-se solul cât mai putin în primavara, pentru conservarea apei în sol, si urmarindu-se realizarea unei suprafete cât mai nivelate. Sunt si unele diferentieri care sunt expuse în cele ce urmeaza.

Fertilizarea înainte de semanat se efectueaza numai cu îngrasaminte în doze de 30-60 kg P2O5 la ha, care se încorporeaza în sola la aratura.

Lucrarile solului constau în aratura de vara sau de toamna la 20-25 cm, nivelarea terenului si pregatirea patului germinativ prin 2-3 treceri cu combinatorul. O data cu pregatirea acestuia se aplica si erbicide pe toata suprafata terenului. Se aplica Treflan 24EC care combate buruienile monocotiledonate asociat cu Sencor 70WP pentru combaterea dicotiledonatelor (mai putin zârna) dupa cum urmeaza:


Continutul în humus al solului (%) 2-3 3-4 4-6

Treflan 24EC (l/ha) 3-3,5 3,5-4 4-4,5 Sencor 70WP (kg/ha) 0,3-0,4 0,5-0,6 0,7-0,8

Sencorul formeaza cu apa o suspensie, astfel ca mai întâi se amesteca

cu o cantitate mica de apa pâna se formeaza o pasta fluida omogena, care se toarna apoi în cisterna cu apa.

7.1.7. Semanatul are ca lucrare premergatoare bacterizarea semintelor. Datorita simbiozei (convietuirii) plantelor de soia cu bacteriile fixatoare de azot, aprovizionarea cu acest element se realizeaza prin activarea acestor microorganisme. În acest sens, înainte de semanat cu cel mult 2-4 ore se face tratarea semintelor cu Nitragin-soia, folosindu-se 2-3 flacoane pentru 100 kg seminte. Tratamentul si manipularea semintelor tratate se vor face ferit de soare. Eficacitatea bacterizarii se verifica la 20-25 de zile dupa rasarire, prin smulgerea plantelor si numararea nodozitatilor de pe colet si radacina. Daca peste 85% din plante au 5-7 nodozitati, iar acestea prin strivire dau un continut de culoare roscata, bacterizarea este reusita, fixarea azotului decurge normal, caz în care nu mai este necesara aplicarea îngrasamintelor cu azot. Tratamentul semintelor se executa în câmp, manual prin lopatare, sau semimecanizat cu ajutorul unui dispozitiv special.

Samânta trebuie sa fie sanatoasa, libera de boli, viroze si daunatori c u germinatia de 90%, puritatea fizica 98%, puritatea biologica 98%. Semintele infectate cu agenti patogeni, paraziti sau saprofiti se trateaza cu fungicide compatibile cu bacteriile Rhizobium Japonicum din biopreparatul folosit.

Epoca de semanat optima este încadrata între prima decada a lunii aprilie în zonele sudice si vestice ale tarii si în ultima decada a lunii aprilie -prima decada a lunii mai în zonele mai nordice, folosind soiurile recomandate în functie de fotoperioada lor si temperatura din sol +7-8°C si din aer +14-15°C.

Distanta dintre rânduri se realizeaza la 50 de cm între rânduri pentru tractoare L445 sau în benzi cu 3x45 cm între rânduri si 70 cm între benzi pentru tractorul U650M. Pe aceasta cale se asigura un numar de plante la ha de 500-550 mii boabe germinabile si 400-450 mii boabe recoltabile la ha.

Adâncimea de semanat se asigura la 3-6 cm în functie de starea terenului. Soia având si o putere de strabatere mai redusa, este foarte necesara realizarea uniformitatii adâncimii de semanat, în vederea asigurarii rasaririi plantelor, fapt pentru care brazdarele semanatorii vor fi prevazute cu limitatoare de adâncime.


7.1.8. Îngrijirea culturii. Îmburuienarea excesiva a terenului cultivat cu soi impune lucrari de întretinere a solului prin prasile mecanice si manuale în perioada de vegetatie, la care se adauga erbicidarea cu foarte bune rezultate. Pentru combaterea mai ales a zârnei (solanum nigrum) se face un tratament prin stropire cu Basagran în doze de 2-3 l/ha, dupa aparitia primelor 2 frunze adevarate la soia si când zârna este în stadiul de 1-3 frunzulite sau Sencor.

Tratamentul cu erbicide nu exclude efectuarea prasilelor mecanice si chiar a plivitului pe rând pentru eliminarea buruienelor perene.

În scopul prevenirii bololor si daunatorilor se recomanda combaterea integrala prin rotatia culturilor, epoca de semanat, densitatea, înlaturarea vrejurilor infectate. Se apeleaza si la tratamente chimice la avertizare, de exemplu cu Sintox 25 (2l/ha) contra acarianului (Tetraycus urticae) care se aplica la aparitia daunatorilor. Soia necesita irigarea terenului în perioada de vegetatie pornind de la considerentul ca fazele critice ale soiei fata de apa sunt: de germinatie si rasarit, formarea butonilor florali, înfloritul si perioada de formare si umplere a bobului. Pentru asigurarea cu apa a plantelor în aceste faze se aplica în primaverile secetoase o udare de rasarire; celelalte udari încep înainte de înflorit si se continua la intervale de 10-14 zile, în functie de ploile cazute, aplicându-se de fiecare data câte 500-700 mc/ha pâna la sfârsitul lunii august.

Irigarea soiei se face prin aspersiune sau prin brazde. În acest ultim caz, soia se seamana în rânduri distantate la 80 de cm brazdele deschizându-se pe fiecare interval sau la doua intervale pe lungime de 200 de m.

7.1.9. Evaluarea recoltei. Pentru fiecare hectar se stabilesc 5

puncte de recoltare care se face pe rând pe o lungime de 10 m. Boabele obtinute din plante se cântaresc si pe baza marimii suprafetei de recoltare se calculeaza pr oductia la ha (Fig 7.3.).

7.1.10. Recoltarea. Lucrarea se efectueaza imediat ce umiditatea

boabelor a scazut sub 15%. Se iau masuri de reglare corecta a combinei respectiv aparatelor de taiere si de treier pentru a evita pierderile de pastai si boabe si respectiv spargerea boabelor.


Fig. 7.3. Cultura de soia

7.2. Cultura fasolei pentru boabe 7.2.1. Importanta. Fasolea este o cultura valoroasa si ca atare nu

lipseste din alimentatia de baza a populatiei. Se remarca prin principiile nutritive din boabele uscate: protide, fosfor, potasiu, fier, calciu; vitaminele B, C; acid uric 45mg la 100g cu proprietati energetice, nutritive, reparatorii ale sistemului nervos. În fitoterapie se folosesc pastaile.

7.2.2. Zonarea ecologica. Planta extrem de valoroasa pentru

alimentatia omului, fasolea gaseste la noi în tara zone foarte favorabile si favorabile de cultura. Zonele foarte favorabile sunt mai ales cele de pe luncile râurilor din câmpia de vest si din Transilvania (Timis, Cris, Somes, Mures, Târnave). Zonele favorabile se extind în toata tara, mai putin în apropierea muntilor, unde reuseste doar cultura pentru pastai verzi. În câmpia de sud prin extinderea irigatiilor fasolea gaseste conditii favorabile, inclusiv pe terenurile nisipo-lutoase si chiar nisipoase(fig 7.4). Se cultiva cu bune rezultate pe terenuri usoare, fertile, bine drenate, fara buruieni, cu reactie neutra.


Figura 7.4. Harta ecologica a fasolei

7.2.3. Particularitati biologice si ecologice. Fasolea (Phaseolus vulgaris) face parte din familia Leguminose si prezinta numeroase varietati. Planta are radacini de cca. 25 cm lungime si pe ele se formeaza nodozitati si o tulpina erecta (la fasolea oloaga), de înaltime mica sau volubila (lungime 2-3m). Pe tulpina în afara de frunze se dezvolta flori, care prin autogamie dau fructe sub forma de pastai, cu seminte în interior (fig 7.5.).

Fig. 7.5. Fasole: a-seminte; b-seminte îmbibate în apa; c-cotiledoane; d-aparitia

radiculei; e,f-rasarirea; g,h-aparitia primelor frunze adevarate; i-aparitia primelor frunze trifoliate; j-planta înflorita.


Fasolea este o planta iubitoare de caldura, care germineaza la

+8...+10°C, dar îngheata la -1...-2°C. în perioada de vegetatie au nevoie de o temperatura medie a aerului de +20...+22°C. Nu suporta seceta atmosferica care împiedica procesul de polenizare si produce pierderi mari de samânta. La o temperatura de +30...+35°C recolta scade cu 50-70%. Raspunde favorabil la umiditatea moderata din sol si aer ca si la elementele nutritive.

7.2.4. Locul în asolament. Fasolea se cultiva în asolament de 3-5

ani dupa cereale paioase sau dupa porumb, sfecla de zahar, cartof. Este buna premergatoare pentru majoritatea culturilor. Nu se cultiva dupa floarea soarelui atacata de putregaiul alb, în fasole si alte leguminoase decât dupa 2-3 ani si pe terenurile arate în primavara.

7.2.5. Soiurile înscrise în lista oficiala au o perioada medie de

vegetatie de 75-95 de zile, au o crestere determinata, nedeterminata si semideterminata, cu tulpina scurta (fasolea oloaga) sau cu tulpina înalta.

Se pot retine soiurile: Avans, Aversa, Astra, Star, Ardeleana, Emiliana, Ami, Cealî de Dobrogea, unele dintre ele fiind rezistente genetic la bacterioze (Astra si Star).

7.2.6. Pregatirea terenului contribuie la obtinerea unei productii

bune si de calitate si se aplica lucrarile agrotehnice uzuale. Fertilizarea. Pentru o productie de 100 kg boabe, fasolea foloseste 8-9

kg azot, 4 kg fosfor si 7,5 kg potasiu. Din necesarul de azot, circa 80% este luat din atmosfera prin activitatea bacteriilor simbiotice. Fosforul se da în cantitate de 30-50 kg/ha (150-220 kg superfosfat) sub aratura de baza (sau primavara la pregatirea patului germinativ).

Azotul nu trebuie administrat mai ales pe cernoziomuri înainte de semanat, cu conditia (obligatorie) ca semintele sa fie tratate cu Nitragin - fasole. La 20-25 zile dupa rasarire se face controlul formarii nodozitatilor pe planta si în functie de acesta se administreaza îngrasamintele cu azot astfel:

- daca majoritatea plantelor au format peste 5 nodozitati se dau 25-30 kg azot;

- când circa 50% din plante au între l si 5 nodozitati se folosesc 30-40 kg azot;

-daca nodozitatile lipsesc se administreaza 50-60 kg azot/ha. De regula pe soluri mai umede trebuie cantitati mai mari de azot,

deoarece bacteriile fixatoare de azot se formeaza greu si au o activitate slaba


(pe soluri mai grele si mai acide se pot da îngrasaminte cu azot, 30-40 kg/ha, si la pregatirea patului germinativ).

Pe solurile acide folosirea amendamentelor cu calciu (4-6 tone/ha, odata la 5-6 ani) contribuie si la sporirea productiei de fasole.

Lucrarile solului constau din aratura de baza executata la 22-25 cm în fiecare an, iar la 3-4 ani se recomanda o afânare adânca de 50-60 cm, nivelarea terenului cu grapa cu discuri + cultivatorul pe teren uscat dupa recoltarea plantei premergatoare.

Pregatirea patului germinativ asigura un strat nutritiv la suprafata solului bine afânat pentru a stimula încoltirea semintelor si rasarirea plantelor tinere. Înainte de semanat se aplica erbicidarea folosim erbicide cu efect rezidual (Trifluron si Mecloran) prin încorporare în sol cu grapa cu discuri.

7.2.7. Semanatul. Samânta de fasole nu trebuie sa fie mai veche de

2-3 ani, sa fie tratata contra gargaritei, sa aiba puritate de minimum 97%, iar facultatea germinativa sa fie de peste 90%. Înainte de semanat se face tratamentul cu Nitragin, conform recomandarilor din notita tehnica a preparatului.

Fasolea trebuie semanata la temperatura solului de 8-10°C (odata cu porumbul). O întârziere de 10 zile duce la scaderea productiei cu 200-300 kg/ha. Semanatul se face la distanta între rânduri de 70 cm (cu SPC pe 6-12 rânduri), sau în benzi, cu SPC-9,3 rânduri în banda, distantate la 40-50 cm, iar între benzi la distanta de 70 cm. Se seamana 40 - 50 boabe germinabile/m2, la adâncimea de 4-6 cm. În general pentru un hectar este necesara cantitatea de 80-100 kg samânta, dar la unele soiuri cu bobul mare (Cealî de Dobrogea), se poate ajunge la 130-160 kg samânta la hectar.

7.2.8. Îngrijirea culturii trebuie sa fie realizata prin lucrarile

uzuale din perioada de vegetatie. Combaterea buruienilor se poate face cu ajutorul erbicidelor:

Treflan, 3,5-4 l/ha, aplicat prin încorporarea adânca la 6-10 cm adâncime la pregatirea patului germinativ (contra buruienilor monocotiledonate) si Basagran, 2-3 1/ha, contra buruienilor dicotiledonate administrat dupa rasarirea fasolei, când planta are 2-3 frunze, iar buruienile sunt în faza de rozeta. De regula, exista si buruieni rezistente la erbicide care se combat printr-o prasila mecanica (la ne voie si una manuala pe rând).

Daca nu se folosesc erbicide sunt necesare 3 prasile mecanice si. 2 prasile manuale pe rând.


Combaterea bolilor si daunatorilor se face prin mijloace integrate, folosirea de seminte sanatoase, tratarea acestora înainte de semanat contra gargaritei. În perioada de vegetatie se limiteaza atacul de antracnoza prin 2 tratamente cu Benlate, Derosal sau Dithane, dupa rasarire si la înflorirea plantelor.

Irigarea. Fasolea raspunde bine la irigare îndeosebi în zilele secetoase cu temperatura mare în aer. Se iriga dupa rasarire, la înflorire si umplerea bobului, cu 1-2 udari cu norme de 600-800 mc apa/ha. Udarea se poate face prin brazde cu rigole executate cu cultivatorul cu rarite sau cu instalatii de aspersiune autodeplasabile sau fixe. Udarea prin aspersiune cu picaturi mici de ploaie realizeaza o umiditate ridicata a aerului propice pentru polenizarea si fecundarea florilor pe timp de seceta.

7.2.9. Recoltarea. Fasolea se recolteaza când 2/3 din pastai au

ajuns la maturitate (au boabele tari). Recoltatul manual se face prin smulgere si asezarea plantelor în

gramezi afânate, înalte de 50-60 cm, unde se usuca înca 2-3 zile. Dupa aceea se treiera cu combina.

Recoltatul mecanizat se face divizat: plantele se taie mai întâi sub nivelul solului (2-3 cm) cu cultivatoare special echipate sau se disloca cu masina de recoltat fasole (MRF) si se strâng în brazde cu grebla oblica (GO-3) sau cu masina de recoltat mazare; dupa uscare si completarea coacerii se treiera cu combina. Se obtin rezultatele bune la recoltatul mecanizat când terenul este nivelat, iar lanul lipsit de buruieni. Treieratul se face cu grija deosebita, pentru a nu se sparge boabele (eventual se treiera doar dimineata si seara).

Desi fasolea are capacitate mare de productie (2000-3500 kg/ha), în multe unitati se obtin rezultate slabe, cultivându-se suprafete mici carora nu li se acorda atentia cuvenita.

7.3. Cultura mazarei pentru boabe

7.3.1. Importanta. Planta cu destinatie pentru consumul alimentar

al omului, cu un continut ridicat în proteine (22-28%), fosfor, fier, potasiu, vitamine A, B, C, glucide. Mazarea se remarca ca o valoroasa planta furajera folosita în stare verde sau pentru fân în asociatie cu orz sau secara de primavara, dar si sub forma de vrej. Îmbogateste solul cu azot si elibereaza terenul vara de timpuriu, ceea ce face sa fie o buna premergatoare pentru grâul de toamna.


Suprafete mari se cultiva în Federatia Rusa, China si India (90% din suprafata mondiala), iar în Europa ponderea în culturile agricole este redusa.

7.3.2. Zonarea ecologica în România a fost stabilita prin studii pertinente si s-a constatat ca se poate cultiva în toate regiunile(fig. 7.6.).

Fig. 7.6. Harta ecologica a mazarei

Conditii favorabile întruneste Câmpia de Vest, Câmpia Româna,

Câmpia Transilvaniei, Dobrogea. Cele mai bune soluri sunt cele mijlocii si usoare fertile si usor fertile de tip cernoziom, aluviat, brun roscat de padure.

7.3.3. Particularitati biologice si ecologice . Mazarea apartine

familiei Leguminoase si genului Pis nur. Planta are o radacina pirotanta ramificata în stratul arabil, iar tulpina este scurta sau înalta, în functie de soiul cultivat. Fructul este o pastaie cu seminte în interior (fig 7.7.)

Mazarea este o planta cu cerinte moderate fata de factorii caldura si apa. Germineaza la +3...+4°C în sol si este rezistenta la îngheturile de primavara de -5...-6°C. Pentru formarea recoltei în perioada de vegetatie necesita +14...+15°C în faza de crestere si +18...+20°C în faza de înflorire si fructificare. Seceta din aer afecteaza puternic fecundarea si scade productia de boabe. Pretinde o umiditate ridicata în sol si în aer în perioada de formare a pastailor. Nu este pretentioasa fata de elementele nutritive din sol.


7.3.4. Locul în asolament. Se cultiva dupa cerealele paioase,

porumb, sfecla de zahar si floarea soarelui. Nu se recomanda ca premergatoare culturile leguminoase si mazarea însasi, deoarece au boli si daunatori comuni. Cultura se încadreaza în asolamentul de 3-5 ani dar nu poate reveni pe aceeasi sola decât dupa 3 ani.

7.3.5 Soiurile. Sortimentul este alcatuit din 20 de soiuri din care

unul de toamna. S-a creat soiul Dora, de origine româneasca, rezistent la caldura si pretabil la recoltarea într-o singura faza cu combina direct din lan. Ca soiuri mai importante se pot mentiona cele românesti: Caracal 39, Corina, Dora, Marina, Rodil si Veolea (pentru semanat primavara).

7.3.6. Pregatirea terenului. Desi semintele au o mare putere de

strabatere a stratului nutritiv de la suprafata solului pregatirea terenului trebuie sa stea în atentia cultivatorului. Astfel, fertilizarea organica cu gunoi de grajd se aplica la plantele premergatoare (porumb, sfecla) iar cea


minerala se rezuma la îngrasaminte cu fosfor încorporate cu aratura de baza în cantitate de 20-30 kg P 2O5 la ha si îngrasaminte cu potasiu 40-60 kg K2O la ha. Îngrasamintele cu azot se recomanda numai pe solurile cu fertilitate redusa în doze de 30 Kg N/ha.

Ca lucrari ale solului sunt indicate: aratura adânca la 22-25 cm cu plugul în agregat cu grapa stelata, nivelarea terenului dupa recoltarea plantei premergatoare cu grapa cu discuri si 1-2 lucrari cu cultivatorul o data la 4 ani. Pregatirea patului germinativ consta dintr-o lucrare cu combinatoare la 8-10 cm adâncime, în primavara. Daca terenul este tasat se recomanda o trecere cu grapa cu discuri.

7.3.7. Semanatul. În primul rând se alege samânta sanatoasa,

calibrata, tratata contra gargaritei si certificata care se bacterizeaza cu biopreparatul Nitragin -mazare. Însamântarea are loc primavara devreme dupa 1 martie la temperatura de +1...+2°C. La ha trebuie sa se asigure 1-1,2 milioane plante în care scop este suficienta o cantitate de 180-200 kg samânta. Se seamana la distanta între rânduri de 12,5 cm cu masina pentru cereale paioase (SUP-29), la adâncimea de 5-7 cm.

7.3.8. Îngrijirea culturii. În perioada de vegetatie impune masuri

deosebite de combaterea buruienilor imediat dupa rasarirea plantelor cu ierbicidele: Dikotex, Sanaphen, Pivot, Cosatrin si combaterea bolilor si daunatorilor contra gargaritei mazarei.

7.3.9. Recoltarea. Se poate face manual sau mecanizat când

plantele au pastai 75% ajunse la maturitate. Se recolteaza cu masina MRM-2,2M si se treiera din brazde cu combinele universale pentru cereale echipate cu ridicator-adunator.


ANEXA 4

4.1. AGREGATE DESTINATE LUCRARILOR MECANIZATE

LA CULTURA DE MAZARE PENTRU BOABE


4.2.

cultura plantelor leguminoase

Documents