cortex cerebral - sindroame corticale
TRANSCRIPT
Sindroamele corticale
Terminologie:
Substanţa albă – tracturi de fibre mielinice Substanţa cenuşie – ariile corpilor celulari ai celulelor neuronale (şi gliale) Tracturi – grupuri de axoni similari ca funcţie sau localizare (SNC)
Fascicul, coloană, funicul Nervi – axonii periferici Nucleu – grup de neuroni similari ca funcţie (SNC) - ex: nucleu caudat,
nucleu trigeminal Ganglion – grup de neuroni - în SNP – ex: ganglionul senzitiv – răd. post,
ganglion simpatic, ganglion trigeminal Aferent - senzitiv – informaţii spre SNC Eferent - motor – informaţii de la SNC spre efectori
Funcţii majore:
1. Perceţia senzorială2. Controlul voluntar al mişcărilor3. Limbaj4. Trăsăturile de personalitate5. Evenimentele mentale sofisticate, cum sunt gândirea, memoria, luarea deciziilor, creativitatea, conştienţa
1. Inhibiţia tonusului muscular2. Coordonarea mişcărilor lente, susţinute3. Inhibarea modelelor inutile ale miscării
1. Staţie de releu pentru toate aferenţele sinaptice2. Percepţia brută, neprelucrată a sensibilităţii3. Unele grade ale conştienţei4. Rol în controlul motor
1. Reglarea multor funcţii homeostatice, controlul temperaturii, setei, eliminărilor urinare şi a consumului de alimente2. Legătură importantă între sistemul nervos şi endocrin3. Mult implicat în emoţii şi tipurile comportamentale de bază
1. Menţinerea echilibrului2. Creşterea tonusului muscular3. Coordonarea şi planificarea activităţii musculare voluntare de îndemânare
1. Originea majorităţii nervilor cranieni periferici2. Centrii de control cardiovascular, respirator, digestiv3. Reglarea reflexelor musculare implicate în echilibru şi postură4. Recepţia şi integrarea tuturor aferenţelor sinaptice de la măduva spinării; trezirea şi activarea cortexului cerebral5. Rol în ritmul somn-veghe
Componentul SNC:
Cortex cerebral
Nuclei bazali
Talamus
Hipotalamus
Cerebel
Trunchi cerebral(mezencefal, punte şi bulb)
Cortexul cerebral:
La suprafaţa emisferelor cerebrale Este cea mai complexă arie a creierului, cu miliarde de
neuroni şi sute de miliarde de sinapse, fiind ţesutul responsabil pentru activităţile mentale
Rol: Menţinerea stării de conştienţă Recunoaşterea senzaţiilor Comandă mişcările de îndemânare Emoţii Memorie, gândire, limbaj Motivaţie
Toate funcţiile cerebrale “înalte” (superioare)
La oameni - 50% din greutatea totală a creierului Numai 1/3 din suprafaţă e vizibilă, restul de 2/3 –
în şanţuri La oameni se estimează – conţine ~15 miliarde de
neuroni Principalele 2 tipuri de celule:
Piramidale Granulare
Axonii proiectează în substanţa albă subcorticală
Structura anatomică şi funcţională a cortexului cerebral
Anatomic: cortexul cerebral este împărţit în 4 lobi: frontal, parietal, temporal, occipital, (+limbic and insular)
Fiecare lob are mai multe girusuri Funcţional: cortexul este împărţit în arii
numerotate (propus de Brodmann în 1909)
Ariile Brodmann au fost descrise pe baza citoarhitecturii; mai târziu s-a demonstrat că sunt semnificative funcţional
Citoarhitectura se bazează pe densitatea şi numărul diferit de neuroni corticali şi pe grosimea straturilor
Lob frontal Şanţ central (Rolando)
Lob parietal
Şanţ parieto – occipital
Lob occipital
Lob temporal
Fisura laterală(Sylvius)
Aria motorie suplimentară
(programarea mişcărilor complexe)
Cortex motor primar(mişcările voluntare)
Şanţ central
Cortex somatosenzitiv(Sensibilitatea somestezică
şi proprioceptivă)
Cortex parietal posterior(integrarea aferenţelor somato-
senzitive şi vizuale)
Aria Wernicke(înţelegerea limbajului)
Lob parietal
Cortex de asociaţie parieto-temporo-occipital
(integrarea tuturor aferenţelor senz.important în limbaj)
Lob occipital
Cortex vizual primar
Lob temporalCortex de asociaţie limbic(motivaţie, emoţii, memorie)
Cortex auditiv primar
Aria Broca(formarea limbajului)
Lob frontal
Cortex premotor
(coordonarea mişcărilor complexe)
Cortex prefrontal de asociaţie(planificarea activităţii voluntare, luarea deciziilor;trăsăturile de personalitate)
Ariile funcţionale: Brodmann
Histologie funcţională: neocortexul – 6 straturi (I – VI) Strat V şi VI = eferenţe
V la ganglionii bazali, trunchi cerebral şi măduva spinării VI la talamus
Strat I, II, III = de asociaţie; proiectează în alte arii corticale Strat IV = stratul ce primeşte aferenţe de la talamus şi alte arii orticale
V
VI
LOBUL FRONTAL
Anatomie funcţională a lobului frontal:
Cel mai mare lob al emisferei suprafaţa: ~1/3 / emisferă
Prezintă : Faţă externă (convexială), cuprinsă
între şanţul central şi scizura lui Sylvius
Faţă internă (medială), cu limite mai puţin precise posterior
Faţă inferioară (orbitală)
Anatomia funcţională a lobului frontal
Fisura laterală
Şanţ central
Aria motorie a limbajului BROCA
Câmp frontal ocular
B 44, 45
B 9, 10, 11, 12
B 8
Aria motorie primarăAria premotorie
Aria prefrontală
B6 B4
Aria motorie suplimentară(medial)
Ariile funcţionale ale lobului frontal:
CORTEX MOTOR Cortex motor primar: girusul
precentral, frontala ascendentă, aria 4
Cortex premotor: aria 6, cu rol în elaborarea programelor motorii
Câmpul frontal ocular ce intervine în mişcările globilor oculari, aria 8
Cortex motor suplimentar: părţile mediale ale ariilor 6 şi 8 cu rol în programarea mişcărilor complexe
Aria Broca: producerea limbajului, ariile 44, 45
CORTEX PREFRONTAL Dorsolateral - rol în activităţi
intelectuale ca planificarea, judecarea, rezolvarea problemelor
Medial – rol în motivarea, iniţierea activităţii
Orbitofrontal - cu rol în activităţile viscerale şi emoţionale Conţine: ariile 9, 10, 11, 12,
32, 46 şi 47
La nivelul ariei 4 Brodmann, regiunile corpului sunt reprezentate topografic - homunculus motor – mărimea reprezentarii fiecărui segment fiind proporţională cu precizia şi complexitatea actelor motorii efectuate
LEZIUNILE LOBULUI FRONTAL
A. Anomalii motorii
Leziuni ale cortexului motor Leziunea ariei 4 (cortex motor primar)
Distructivă: pareze sau plegii la nivelul hemifeţei şi membrelor de partea opusă leziunii
Iritativă: crize motorii jacksoniene la nivelul hemicorpului contralateral leziunii
Leziunea cortexului premotor: este însoţită mai mult de spasticitate şi apariţia reflexelor patologice de supt şi apucare forţată şi mai puţin de deficite motori.
Leziunea ariei 8: Distructivă: devierea capului şi globilor oculari spre leziune Iritativă: devierea capului şi globilor oculari de partea opusă leziunii
Leziunea ariei Broca (44, 45 Brodmann): afazie motorie, agrafie, apraxie a feţei, buzelor şi limbii.
Leziuni ale cortexului prefrontal determină ataxie frontală (Burns), de fapt o pseudoataxie frontală
Leziunile părţilor posterioare ale girusului frontal superior determină incontinenţă pentru urină şi materii fecale
B. Tulburări psihice Reprezintă simptomatologia cea mai bogată a sindromului de lob
frontal, apar în leziunile cortexului prefrontal.
Tulburări de afectivitate (moria): Excitaţie psihomotorie Euforie Puerilism Tendinţa de a face glume, calambururi
Tulburări de activitate: Pierdere a iniţiativei şi lipsă de interes, sunt apatici.
Tulburări intelectuale: Sunt neatenţi, cu tulburări de memorie (amnezie de fixare, cu
uitarea datelor recente) Pierdere a simţului autocritic
Tulburări confuzionale: De la uşoară dezorientare temporo-spaţială până la sindr.
Korsakov.
LOBUL PARIETAL
Anatomie funcţională a lobului parietal:
Situat între lobul frontal şi occipital, delimitat pe faţa externă de scizura Rolando, scizura lui Sylvius şi şantul parieto-occipital (scizura perpendiculară externă).
Împărţit de şantul interparietal (în T) în 3 circumvoluţiuni: parietala ascendentă, parietala I (superioară), parietala II (inferioară)
La nivelul ariei 3,1,2 Brodmann, regiunile corpului sunt reprezentate topografic - homunculus senzitiv - mărimea reprezentarii fiecărui segment fiind proporţională cu gradul de percepţie al sensibilităţilor
Ariile funcţionale ale lobului parietal:
Aria somatosenzorială primară: ariile 3,1,2 cu rol în percepţia senzaţiilor somestezice discriminative, localizarea stimulului şi a intensităţii acestuia, a poziţiei membrelor.
Aria gustativă primară: aria 43, aflată în porţiune anterioară a parietalei inferioare, cu rol în percepţia gustativă.
Aria somatosenzorială asociativă: la nivelul circumvoluţiei parietale superioare se află ariile 5 şi 7 iar la nivelul parietalei inferioare se află ariile 40 (girusul supramarginal) şi 39 (angular).
Ariile de asociaţie parietale procesează informaţiile tactile şi vizuale
Intim legate cu funcţia cognitivă asupra propriului corp şi a obiectelor înconjurătoare.
Aria somatosenzorială secundară: se întinde de la operculumul parietal până la porţiunea posterioară a insulei, cu localizare somatotopică puţin definită şi bilaterală. Se pare că aici sunt percepute senzaţiile dureroase.
Şanţul central
Şanţ parieto-occipital
Leziunile lobului parietal:
Leziuni ale ariei somatosenzoriale primare: 3,1, 2 Iritativă: crize jacksoniene senzitive Distructivă: pierderea localizării contralaterale a stimulului şi
intensităţii acestuia, afectarea discriminării tactile între două puncte, afectarea simţului poziţiei membrelor.
Leziuni ale ariei gustative primare: 43 Afectarea sensibilităţii gustative de partea opusă a limbii
Leziuni ale ariilor somatosenzoriale de asociaţie: 5, 7
Astereognozie: incapacitatea de a recunoaşte obiectele prin atingere Asomatognozie: pierderea înţelegerii spaţiale a schemei corporale proprii
Hemiasomatognozia: ignorarea hemicorpului contralateral leziunii Anosognozia: negarea deficitului motor Anozodiaforie: indiferenţă faţă de deficitul motor. Senzaţii de membru fantomă Autotopognozia: pierderea localizării părţilor corpului, sau imposibilitatea de a
descrie diferite părţi ale corpului-mai ales în leziunile lobului dominant. Asimbolie pentru durere: indiferenţa pentru durere deşi bolnavul o simte.
Leziunile emisferului drept (nedominant): Sindrom Anton-Babinski:
Neglijare a hemispaţiului contralateral, Asomatognozie, Tulburări trofice şi vegetative.
Leziunile emisferului stâng (dominant): tulburări bilaterale Sindrom Gerstmann: leziune la nivelul girusului angular
Agnozie digitală-imposibilitatea de a recunoaşte şi a alege un deget Acalculie Agrafie Confuzie dreapta-stânga.
Autotopognozie Leziuni bilaterale:
Sindrom Balint (lezarea bilaterală a cortexului parietal posterior): Simultagnozie: incapacitatea de a percepe mai mult de un stimul o
dată Apraxie oculară: îşi poate mişca ochii dar nu poate fixa ţinta. Ataxie optică: deficite în atingerea ţintei fără ghidare vizuală.
Apraxie ideomotorie, ideatorie sau de construcţie: lobul parietal dominant.
Apraxia de îmbrăcare: lobul parietal nedominant.
În leziunile lobului parietal mai există:
Tulburări trofice: atrofii musculare contralaterale, mai frecvent localizate la nivelul membrului superior şi distal, realizând un sindrom Aran-Duchenne.
Tulburări de echilibru şi vestibulare: ataxie de tip tabetic sau cerebelos, explicate prin lezarea căilor sensibilităţii profunde sau afectarea căilor corticopontocerebeloase sau cerebelotalamocorticale.
Tulburări vizuale şi oculomotorii: hemianopsie homonimă laterală (în cadranul inferior) şi limitarea sau imposibilitatea mişcărilor voluntare ale globilor oculari spre stânga-prin leziuni parietale drepte.
LOBUL TEMPORAL
Anatomia funcţională a lobului temporal:
Se află sub şanţul lateral (Sylvius), anterior de lobul occipital.
Pe faţa externă prezintă două şanţuri transversale (temporal superior şi inferior), care delimitează circumvoluţiile: temporală superioară (temporala I), temporală medie (temporala II) şi temporală inferioară (temporala III).
La nivelul marginii superioare a temporalei I, în adâncimea scizurii lui Sylvius, se află circumvoluţiunile temporale transversale Heschl.
Ariile funcţionale ale lobului temporal:
Cortexul auditiv primar: ariile 41, 42, situate în girusul temporal transvers al lui Heschl. Acelaşi rol este atribuit şi ariei 52.
Aria Wernicke: aria 22, aflată adiacent ariei 42 în emisferul dominant, cu rol în înţelegerea limbajului.
Cortex limbic: ariile 20, 21, 27, 28, 29, 30, 34, 36, 38, având rol în emoţii, comportamentul complex, memorie. Lezarea lor determină amnezie, demenţă Alzheimer, prosopagnozie (ariile 20, 21).
Leziunile lobului temporal:
Tulburări auditive: arii 41, 42 Leziune iritativă: sunete percepute ca un murmur continuu,
zumzet, clinchet. Leziune distructivă nu produce pierderea semnificativă a auzului
datorită bilateralităţii căilor auditive centrale. În leziunile lobului temporal stâng, rar este întâlnită agnozia
auditivă pură (imposibilitatea de a recunoaşte semnificaţia zgomotelor auzite).
Tulburări de limbaj: aria 22 Leziunile localizate la nivelul celor 2/3 posteriare ale
circumvoluţiilor temporale I şi II stângi (emisfer dominant), inclusiv circumvoluţiile lui Heschl, determină: tulburări de vorbire de tipul afaziei Wernicke. Caracteristic lobului temporal: surditatea verbală şi afazia amnestică (anomie).
Tulburări olfactive: hipo sau anosmie prin distrugerea uncusului. halucinaţii olfactive - singure sau care constituie aura unei
crize uncinate. Tulburări vizuale:
cadrananopsie homonimă superioară, de obicei inegală. Epilepsia temporală: complex de crize paroxistice psiho-
senzoriale, motorii şi vegetative, predominând tulburările psihice. halucinaţii auditive, vestibulare, vizuale elementare sau
complexe, olfactive, gustative, modificări ale stării de conştienţă (stare de vis) în cadrul unor
crize paroxistice cu durată de câteva secunde, cu senzaţie de „deja-vu” sau „jamais-vu”.
tulburări paroxistice de euforie şi anxietate, crize vegetative (dureri epigastrice şi abdominale, modificarea ritmului respirator, tulburări vasomotorii).
Tulburări ale memoriei, emoţiilor şi comportamentului: tulburări ale învăţării şi memoriei, tulburări ale
comportamentului şi emoţiilor. Tulburări de echilibru Tulburări vegetative
LOBUL OCCIPITAL
Anatomia funcţională a lobului occipital:
Pe faţa externă – delimitat anterior scizura perpendiculară externă
Pe faţa internă – delimitat anterior de scizura perpendiculară internă (şanţ parieto – occipital)
Lob parietal
Şanţ parieto-occipital
Lob occipital
Ariile funcţionale ale lobului occipital: Aria vizuală primară: aria 17
(aria striată) primeşte radiaţiile optice, fiind situată în pereţii ce formează girusurile fisurii calcarine.
Ariile vizuale de asociaţie: Cortexul parastriat: aria 18,
ce mărgineşte aria 17 Cortexul peristriat: aria 19,
ce formează ce mai mare parte a suprafeţei laterale a lobului occipital.
Ariile 18 şi 19 primesc informaţii vizuale de la ambele arii striate a
rol în percepţia vizuală complexă a culorilor, mişcărilor, direcţiei obiectelor.
Leziunile lobului occipital: Tulburări de câmp vizual: (leziuni la nivelul celulelor scoarţei occipitale şi
ale fibrelor radiaţiilor lui Gratiolet) - hemianopsie homonimă laterală de partea opusă leziunii.
Cecitatea corticală: leziuni bilaterale ale scoarţei occipitale. Poate fi însoţită de halucinaţii vizuale, dezorientare spaţială, anosognozie (negarea pierderii vederii).
Agnozia vizuală: pierderea posibilităţii de recunoaştere a obiectelor cu ajutorul văzului, în absenţa vreunei afectări senzitivo-senzoriale.
În leziuni ale emisferului dominant prin afectarea ariilor de asociaţie vizuale şi părţilor adiacente ale lobului temporal.
Poate fi: Agnozie vizuală pentru obiecte: incapacitatea de a identifica obiectele din jur,
fie ele simple sau complexe, deşi câmpul vizual al pacientului este intact, psihicul este normal, iar pacientul nu este afazic.
Agnozia vizuală spaţială:prin leziune la nivelul emisferului nedominant, constă în rătăcirea bolnavului în locuri necunoscute, imposibilitatea de a descrie un itinerar, nu poate localiza obiectele pe hartă
Agnozia vizuală pentru cuvântul scris, reprezintă de fapt alexia sau cecitatea verbală.
Prosopagnozia: nu poate identifica o faţă familiară. Agnozia culorilor: este o tulburare în discriminarea culorilor.
Halucinaţiile vizuale: sunt mai frecvent elementare: puncte luminoase sau colorate. Rar apar halucinaţii vizuale complexe, bolnavul fiind convins de realitatea lor.
Metamorfopsiile: apar prin leziuni ale scoarţei temporo-parieto-occipitale, şi constau în modificarea vederii contururilor, formei, distanţei, mărimii obiectelor sau persoanelor.
Discromatopsii: tulburări ale vederii color Tulburările oculo-motorii:
tulburări de fixare reflexă a privirii, paralizia psihică a privirii (aderare a privirii pe un anumit
punct fix, cititul sau număratul optic al obiectelor făcându-se cu dificultate).
Epilepsia occipitală: apariţia în câmpul vizual al fosfenelor, scotoamelor, halucinaţii complexe. Pot fi aura unei crize mai complexe Pot constitui criza propriu-zisă