UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIŞ” ARADFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific:Lector. univ. dr. ŞTEŢ MIHAELA

Absolvent:

2011

1

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIŞ” ARADFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENŢĂCONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU FURNIZORII ŞI

CLIENŢII

Coordonator ştiinţific:Lector.univ.dr. ŞTEŢ MIHAELA

Absolvent:

2011

2

CU P R I N S

CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI PRIVIND RELAŢIILE CU FURNIZORII ŞI CLIENŢII............................................................................................................................. 41.1. Definiţii, forme şi clasificări ale relaţiilor cu furnizorii şi clienţii............................ 41.2. Evaluarea şi recunoasterea datoriilor şi creanţelor................................................... 61.3. Principiile contabilităţii relaţiilor cu furnizorii şi clienţii......................................... 61.4. Sfera relaţiilor de decontare cu furnizorii şi clienţii.................................................. 8CAPITOLUL 2. REFLECTAREA IN CONTABILITATE A RELAŢIILOR CU FURNIZORII...................................................................................................................... 102.1. Contabilitatea angajării relaţiilor cu furnizorii interni............................................ 102.2. Reduceri de preţ acordate de furnizori...................................................................... 122.2.1. Reduceri comerciale primite şi acordate..................................................................... 142.3. Contabilitatea decontării relaţiilor cu furnizorii interni.......................................... 142.3.1. Contabilitatea operaţiilor de decontare cu numerar..................................................... 152.3.2. Contabilitatea operaţiilor de decontare fără numerar.................................................. 152.3.3. Contabilitatea operaţiilor de decontare prin efecte comerciale................................... 162.4. Contabilitatea relaţiilor cu furnizorii externi............................................................ 20CAPITOLUL 3. REFLECTAREA IN CONTABILITATE A RELAŢIILOR CU CLIENŢII............................................................................................................................. 223.1. Contabilitatea angajării relaţiilor cu clienţii.............................................................. 223.2. Contabilitatea decontării relaţiilor cu clienţii............................................................ 263.2.1. Contabilitatea decontării relaţiilor cu clienţii cu dispozitie de plată........................... 263.2.2. Contabilitatea decontării relaţiilor cu clienţii prin efecte comerciale......................... 273.3. Valorificarea informaţiilor furnizate de contabilitatea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii.................................................................................................................................... 30CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ PRIVIND DECONTAREA CU FURNIZORII SI CLIENTII LA S.C. VIO-MAR. S.R.L......................................................................... 344.1. Prezentarea firmei........................................................................................................ 344.1.1. Obiectul de activitate………………………………………………………………... 344.2. Monografie contabila la S.C. VIO-MAR. S.R.L...................................................... 38CAPITOLUL 5. CONCLUZII SI PROPUNERI……………………………………….. 51Bibliografie………………………………………………………………………………... 53

3

CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI PRIVIND RELAŢIILE CU FURNIZORII ŞI CLIENŢII

1.1. Definiţii, forme şi clasificări ale relaţiilor cu furnizorii şi clienţii

În cadrul activităţii economice, se realizează schimburi de valori între entităţile care participă la circuitul economic. În funcţie de pozitia acestora, iau naştere raporturi juridice de drepturi şi obligaţii, cunoscută sub denumirea generică de relaţii cu terţii.1 Acestea sunt generatoare de creanţe pentru cei care oferă ceva şi de datorii pentru cei care primesc, sau în favoarea cărora se realizează anumite prestaţii. În aceste condiţii, creditorul este în drept să pretindă o contraprestaţie, de regulă sub formă monetară, iar debitorul este obligat să plătească ulterior, la un anumit termen numit scadenţă. Deosebim două fluxuri de sens contrar:

- fluxul bunurilor sau prestaţiilor;- fluxul (contrafluxul) valorilor de schimb, în general al banilor.Decontările cu terţii din operaţiuni comerciale presupun legătura dintre două entităţi,

generic denumite: furnizorul şi clientul.Furnizorul are calitatea de vânzător sau prestator, fiind cel care pune la dispoziţia

terţilor bunuri sau servicii contra cost, de regulă pe baza unei înţelegeri prealabile.Clientul are calitatea de cumpărător sau beneficiar al bunurilor şi serviciilor

achiziţionate contra cost de la furnizor la prestator.Furnizorul înregistrează în contabilitate creanţe faţă de clienţi, în timp ce clientul

înregistrează datorii faţă de furnizor.Elementele de bază ale relaţiilor cu terţii sunt:- drepturile (creanţele);- obligaţiile (datoriile).A. Creanţele reprezintă contrapartida unei prestaţii, a unei livrări şi se concretizează în

drepturile creditorilor de a pretinde debitorilor anumite sume de bani, bunuri, servicii sau lucrări. Ele iau naştere odată cu transferul proprietăţii bunurilor şi valorilor, lichidându-se la încasarea clienţilor sau debitorilor diverşi. Din punct de vedere al poziţiei financiare, acestea sunt încadrate în activul bilanţului.

Creanţele se reflectă în contabilitate din momentul înregistrării drepturilor faţă de terţi până în momentul stingerii lor, de regulă prin încasare.

Creanţele pot fi grupate după mai multe criterii:a)după natura operaţiilor din care provin:- creanţe comerciale;- creanţe financiare;- alte creanţe.

b) în funcţie de conţinutul activităţii la care se referă:- creanţe din activitatea de exploatare;- creanţe diverse;- cheltuieli anticipate.B. Datoriile reprezintă surse atrase şi angajamente finanaciare (finanţări externe)

constituind obligaţii actuale ale intreprinderii rezultate din evenimente trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care să încorporeze beneficii economice. Trebuie făcută distincţie între obligaţie actuală şi angajament viitor. Sunt

1 Mateş Dorel, Matis Dumitru, Cotlet Dumitru – “Contabilitatea financiară a entităţilor economice” Editura Mirton Timişoara, 2006

4

recunoscute drept datorii numai obligaţiile actuale care au apărut ca urmare a unor evenimente trecute. O datorie reprezintă un angajament sau o responsabilitate de a acţiona într-un anumit fel. O obligaţie apare, în mod normal, în momentul unor livrări sau când firmele au acorduri (contracte) irevocabile de achiziţie. Tocmai de aceea datoriile reprezintă o obligaţie actuală şi nu viitoare.

Stingerea datoriilor se poate face pe mai multe căi:- plată în numerar şi / sau virament;- transferul unor active;- prestare de servicii;- înlocuirea unor datorii cu o altă obligaţie;- conversia obligaţiilor în elemente de capital propriu, etc.Lichidarea obligaţiilor presupune deci renunţarea intreprinderii la anumite resurse care

încorporează beneficii economice. Aceasta înseamnă că datoriile iau naştere odată cu obţinerea dreptului de proprietate asupra bunurilor, lucrărilor, serviciilor şi se lichidează odată cu plata acestora. Prin gestiunea datoriilor unei entităţi trebuie să se urmărească menţinerea acestora la nivel optim, care poate duce la creşterea valorii firmei şi scăderea costului capitalului. Din punct de vedere al poziţiei financiare, datoriile sunt încadrate în pasivul bilanţului.

Datoriile se reflectă în contabilitate din momentul creării angajamentelor şi până în momentul stingerii, adică a plăţii acestora.

Clasificarea datoriilor se poate face după aceleaşi criterii folosite în cazul creanţelor:După natura operaţiilor din care provin:- datorii din activitatea comercială;- datorii din activitatea financiară;- alte datorii (salariale, fiscale, sociale, etc.)După conţinutul activităţii la care se referă:- datorii din activitatea de exploatare:

- faţă de furnizori, pentru livrări şi prestaţii; - faţă de personal, pentru drepturile salariale; - faţă de buget: impozite, taxe, contribuţii; - faţă de clienţi, pentru avansurile primite de la aceştia.

- datorii diverse: - datorii faţă de asociaţi sau acţionari; - datorii faţă de unităţi din cadrul grupului; - datorii faţă de creditori diverşi.

În funcţie de momentul decontării, vânzările – cumpărările se pot grupa astfel:- cu decontare imediată - în numerar (bani lichizi);- cu decontare ulterioară - pe credit comercial clasic sau cambial.Creditul comercial clasic constă în amânarea la plata acordată de către furnizor

clientului, când decontarea se face ulterior folosind instrumente clasice: ordin de plată, CEC, etc.

Creditul comercial cambial este un credit prevăzut într-un efect comercial (bilet la ordin, cambie, etc.) care prevede expres: suma de plată, scadenţa şi banca care va face decontarea.

1.2. Evaluarea şi recunoaşterea datoriilor şi creanţelor

5

Evaluarea este procesul prin care sunt recunoscute în situaţiile financiare valorile corespunzătoare ale creanţelor şi datoriilor unei entităţi.

Recunoaşterea creanţelor şi datoriilor în situaţiile financiare se realizează prin referinţă la două criterii ce trebuie îndeplinite cumulativ:

- probabilitatea realizării unui beneficiu economic viitor (pentru creanţe) respectiv, înregistrarea unei ieşiri de resurse purtătoare de beneficii economice (pentru datorii);

- evaluarea să poată fi realizată credibil.Decontările cu terţii, generatoare de datorii şi de creanţe, sunt evaluate în contabilitate

la valoarea nominală din momentul înregistrarii lor. Valoarea nominală este dată de suma înscrisă în documentele care consemnează creanţa sau datoria. Aceasta poate fi: costul istoric, valoarea realizabilă, valoarea actualizată.

Creanţele şi datoriile interne, în moneda naţională, sunt evaluate în lei, reprezentând sumele posibile de încasat ori de plată la un moment dat.

Creanţele şi datoriile externe în valută se înregistrează în contabilitate în lei şi în valută, dacă operaţiunile ce dau naştere datoriilor şi creanţelor sunt efectuate în valută sau firma a optat din considerente proprii pentru întocmirea situaţiilor financiare într-o monedă stabilă. Transformarea în lei a contravalorii devizelor se face la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operaţiilor prin care acestea au fost înregistrate. Pe măsura încasării creanţelor, respectiv a plăţii datoriilor, diferenţele de curs între data încasării creanţelor, respectiv a plăţii şi data înregistrării în contabilitate se evidenţiază ca venituri sau cheltuieli finanaciare, in funcţie de situaţie.2

La fiecare dată a bilanţului:- elementele monetare exprimate în valută trebuie raportate utilizandu-se cursul de

închidere, diferenţele favorabile sau nefavorabile înregistrându-se la venituri sau cheltuieli după caz;

- elementele nemonetare trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data efectuării tranzacţiei;

- elementele nemonetare înregistrate la valoarea justă şi exprimate în valută trebuie raportate utilizându-se cursul de schimb existent în momentul determinării valorii respective.

Cu ocazia inventarierii, evaluarea creanţelor şi datoriilor se face la valoarea actuală, care se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.

1.3. Principiile contabilităţii relaţiilor cu furnizorii şi clienţii

Pentru a da o imagine fidelă a patrimoniului şi a rezultatelor financiare, reglementările şi legislatia contabilă prevăd ca la baza organizării contabilităţii financiare să stea următoarele principii de bază:

- principiul continuităţii activităţii presupune ca unitatea patrimonială să-şi continuie în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a-şi reduce substanţial activitatea, neexistând nici un eveniment care ar împiedica activitatea în viitor, deci ar impune starea de lichidare, întrucât stă la baza acordării globale a evaluării elementelor patrimoniale la inventarierea de la sfârşitul exerciţiului şi la închiderea conturilor pentru întocmirea bilanţului anual.2

- principiul prudenţei necesită aprecierea corectă a faptelor pentru a evita riscul în viitor, a incertitudinilor prevăzute, ce ar putea afecta patrimoniul şi situaţia financiară în viitor. Ca urmare, nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv 2 Ministerul Finanţelor Publice – ‘Reglementări contabile pentru agenţi economici‘, Editura Economică, 2002

6

subevaluarea cheltuielilor şi a elementelor de pasiv, ţinând seama de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţilor exerciţiului curent sau anterior. Acest principiu presupune stabilirea la finele anului a unui patrimoniu real, indiferent de preţurile care figurează în contabilitate, care să se poată valorifica la preţul zilei. Valoarea contabilă şi valoarea de inventar sunt cele două mărimi între care se mişcă evaluarea elementelor patrimoniale în contabilitate. Pentru elementele de activ, diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă nu se înregistrează în contabilitate, acestea menţinându-se la valoarea de intrare. Diferenţele constatate în minus se înregistrează pe seama cheltuielilor prin intermediul amortizărilor, în cazul activelor amortizabile, şi pe calea provizioanelor pentru deprecieri. Pentru elementele de pasiv, diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă nu se înregistrează în contabilitate, acestea menţinându-se la valoarea de intrare. Diferenţele constatate în plus se înregistrează pe seama cheltuielilor prin constituirea de provizioane pentru creşteri reversibile.

- principiul necompesării potrivit căruia elementele de activ şi de pasiv trebuie să fie evaluate şi înregistrate în contabilitate separat, nefiind permisă compensarea între posturile de activ şi cele de pasiv ale bilanţului (avere şi datori, drepturi şi angajamente), precum şi cheltuielile şi veniturile din conturile rezultate, deci în principiu nu se poate opera compensarea între datoriile şi creanţele referitoare la aceiaşi terţi, cu excepţia cazurilor în care a fost prefectat un acord scris de compensare.

- principiul valorii de intrare sau al valorii contabile potrivit căruia creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea nominală, egală cu suma lichidităţii sau echivalente de lichidităţi ce se vor încasa sau plăti în schimbul lor. Valoarea de utilitate a creanţelor şi datoriilor se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.

- principiul independenţei exerciţiilor. Pentru determinarea corectă a rezultatelor financiare şi a drepturilor şi datoriilor patrimoniale, acest principiu cere delimitarea în timp, în cadrul unui exerciţiu, a cheltuielilor şi veniturilor aferente perioadei de gestiune pe măsură ce acestea sunt angajate, şi trecerea lor la rezultatul exerciţiului la care se referă. Tot la fel sunt delimitate drepturile de creanţă şi obligaţiile (datoriile) pe baza generării şi angajării lor în exerciţiul în care sunt relaţiile juridico-patrimoniale, indiferent când se fac încasările şi plăţile.

- principiul continuităţii activităţii intreprinderii poate fi asigurat numai în situaţia realizării echilibrului financiar dintre venituri şi cheltuieli, dintre încasări şi plăţi. Urmărirea continuă a realizării acestui echilibru presupune, printre altele, controlarea permanentă a capacităţii de plată a unităţii, a ratei autonomiei financiare, etc.

Pentru a se putea realiza un control eficient în acest sens, contabilitatea terţilor are ca obiective:

- cunoaşterea în orice moment a nivelului creanţelor şi datoriilor agentului economic ce deriva din relaţiile comerciale cu alte unităţi, precum şi din relaţiile financiare cu bugetul statului, asigurările sociale, etc.;

- urmărirea încasării la timp a tuturor sumelor de la clienţi şi debitori, precum şi achitarea în termen a datoriilor faţă de furnizori, creditori, personalul unităţii, bugetul statului, asigurările sociale, etc.;

-cunoaşterea creanţelor şi datoriilor faţă de asociaţi sau acţionari şi urmărirea decontărilor în termen a acestora;

-cunoaşterea creanţelor şi datoriilor faţă de unităţile din cadrul grupului şi care derivă din operaţiunile efectuate cu aceştia;

-soluţionarea corectă şi în termen legal a decontărilor din operaţii în curs de calificare; - soluţionarea corectă a deprecierilor constatate asupra creanţelor sau datoriilor,

precum şi a creşterii de valoare a acestora.

7

Pe parcursul realizării acestor obiective se urmăreşte în permanenţă respectarea principiului necompensării.

Organizarea contabilităţii relaţiilor cu terţii este condiţionată de mai mulţi factori, dintre care menţionăm:

-natura relaţiilor de decontare;- formele de decontare;- instrumentele de decontare;- sistemul de creditare;- regimul reducerilor şi momentul acordării lor.În organizarea contabilităţii terţilor, trebuie să se ţină seama de factorii amintiţi

anterior şi în funcţie de aceştia, se va stabili fluxul informaţional (documentele şi circulaţia lor), precum şi conturile în care se vor reflecta operaţiunile respective.

Circuitele informaţionale desemnează intinerariul pe care îl parcurg informaţiile contabile între emiţător şi prelucrător, emiţător sau prelucrător şi destinatar. Circumscrise la zona contabilităţii, circuitele informaţionale se realizează sub forma transmiterii documentelor justificative de la emiţător la prelucrător, prin situaţiile financiar-contabile folosite.

1.4. Sfera relaţiilor de decontare cu furnizorii şi clienţii

În general, în cadrul activităţiilor economice se realizează schimburi de valori. Adică, una din părţile contractate oferă bunul sau serviciul spre vânzare, iar cealaltă emite contravaloarea sa. Putem deosebi deci două fluxuri de valori de sens contrar, adică fluxul de mărfuri (bunuri şi servicii) şi contrafluxul valorilor de schimb, în general al banilor. De cele mai multe ori nu se realizează în acelaşi moment ambele fluxuri. Adică, una din parţile contractate oferă bunul sau serviciul, urmând ca plată să se facă ulterior, iar în alte cazuri livrarea bunurilor şi a serviciilor poate să fie precedată de acordarea unor avansuri, în general băneşti.3

În condiţiile în care cadrul relaţiilor de schimb nu se produc în acelaşi moment ambele fluxuri de valori, în contabilitatea firmei vânzătoare apare înregistrat un drept de încasare – creanţă, iar în cea a firmei cumpărătoare o obligaţie de plată – datorie.

Plecând de la faptul că o unitate patrimonială în primul rând îşi asumă obligaţii şi apoi are drepturi (după ce produce, prestează servicii, etc.), se constată în noul plan de conturi o inversare între primele două grupe şi anume în grupa 40 au fost trecute conturile de furnizori şi asimilate, iar în grupa 41 conturile de clienţi şi asimilate. De fapt, într-o economie de piaţă, legea asigură protecţia creditelor.

Structura clasei a – 4 – a este în aşa mod concepută încât reflectă, în succesiunea fazelor circuitului economic, modalitatea în care unităţile partimoniale îşi reglementează decontările, astfel:

- în cadrul procesului de aprovizionare, faţă de furnizori;- în cadrul procesului de desfacere, faţă de clienţi;- în cadrul procesului de producţie şi reparaţie, faţă de personal, organisme sociale şi

protecţie socială, faţă de bugetul statului.În cadrul procesului de desfacere, contactarea clienţilor interni şi externi poate fi

realizată: direct, cu prilejul unor contacte personale, prin telex, telefon, fax, participări la târguri, expoziţii; indirect, prin reprezentanţi sau agenţi comerciali, prin Camera de Comerţ şi Industrie. Contactarea poate fi realizată prin intermediul ofertei adresată unor clienţi 3 Pantea Iacob Petruţ, Temes Ioan - “Contabilitatea financiară a agenţilor economici din România”

(Universitatea Babes Bolyai Cluj-Napoca), Editura Intel Credo, Deva, 19958

potenţiali. Oferta poate fi acceptată de cumpărător în condiţiile oferite, dar poate fi şi o bază pentru începerea de tratative, respectiv partenerul face o contraofertă, pe care o expediază ofertantului iniţial şi în care îşi exprimă o serie de propuneri. În cazul în care oferta sau contraoferta este fermă şi aceptată ca atare, sunt îndeplinite condiţiile pentru încheierea contractului.

Contractul comercial este principalul izvor al obligaţiilor comerciale, interpretarea cauzelor acestuia fiind supuse unei duble reguli:

- în primul rand, în absenţa unor reglementări specifice cuprinse în Codul Comercial Român, se aplică principiile şi dispoziţiile Codului Civil;

- în al doilea rând, aplicarea unor uzante comerciale locale, reguli nescrise.Principalul efect al contractului comercial, încheiat ca urmare a acordului de voinţă,

este acela al executării obligaţiei de către debitor, în ipoteza în care acesta nu-şi execută obligaţia asumată.

CAPITOLUL 2. REFLECTAREA IN CONTABILITATE A RELAŢIILOR CU FURNIZORII

2.1. Contabilitatea angajării relaţiilor cu furnizorii interni

9

Datoriile comerciale create în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri materiale, lucrări şi servicii se delimitează patrimoniul sub forma furnizorilor, efectelor de plată şi avansurilor acordate furnizorilor. Datoriile faţă de furnizori sunt datorii din exploatare ce apar ca urmare a derulării operaţiilor de aprovizionare a unităţii patrimoniale cu cele necesare în vederea desfăşurării în bune condiţii a activităţii lor. Obligaţiile unităţilor patrimoniale faţă de furnizorii lor se ridică la nivelul valorii bunurilor, lucrărilor şi serviciilor primite, inclusiv cota TVA aferentă. Cu alte cuvinte, valoarea de înscriere a datoriei intrate în patrimoniu este valoarea ei nominală de rambursare.4

În contabilitate se înregistrează doar datoriile certe faţă de furnizori. Datoria devine certă în momentul transferului de proprietate pentru bunuri, respectiv momentul realizării lor pentru lucrări şi servicii.

Factura este documentul de bază utilizat pentru consemnarea transferului de proprietate sau a realizării lucrărilor şi serviciilor. Ea este, totodată, documentul ce stă la baza înregistrării în contabilitate a celor doi parteneri comerciali, incluzând şi specificaţii privind TVA colectată sau deductibilă.

Pentru reflectarea datoriilor faţă de furnizori se utilizează conturile 401 “Furnizori” şi 404 “Furnizori de imobilizări”.

Contul 401 “Furnizori” reflectă datoria agentului economic ca urmare a primirii de materii prime şi materiale, obiecte de inventar, animale şi păsări, mărfuri sau ca urmare a lucrărilor şi serviciilor executate pentru activitate de exploatare de diferiţi terţi. Acest cont ţine evidenţa atât cu furnizorii interni, cât şi cu cei externi.

Pentru reflectarea relaţiilor cu furnizorii de imobilizări corporale sau necorporale se utilizează un cont distinct, şi anume contul 404 “Furnizori de imobilizări”.

După părerea unor specialişti, exprimată în literatura de specialitate, nu este necesară utilizarea a două conturi pentru furnizori, unul pentru cumpărări de bunuri, lucrări şi servicii destinate activităţii de exploatare şi altul pentru cumpărări de imobilizări. Doar faptul că achiziţionarea de imobilizări nu se reflectă direct şi nemijlocit la activitatea de exploatare, nu ar justifica ideea reflectării distincte a obligaţiilor provenite din aceste operaţiuni. Datorită decalajului care există uneori între livrările făcute de furnizori şi facturare, apare ca necesară regularizarea datoriilor şi înregistrarea intrării în patrimoniu a bunurilor. Astfel, bunurile recepţionate de la furnizori pentru care nu a sosit încă factura se evidenţiază în corespondenţă cu contul 408 “Furnizori-facturi nesosite”, reflectându-se astfel datoria reală faţă de terţi.

Acest cont ţine evidenţa bunurilor sosite fără factură, inclusiv TVA aferentă şi a caror valoare este suficient de bine cunoscută. De asemenea, acesta ţine şi evidenţa lucrărilor terminate şi a serviciilor prestate de furnizori şi nefacturate. În anumite situaţii, stabilite de regulă prin contacte, clientul acordă furnizorului avansuri sau aconturi băneşti, în vederea livrării unor bunuri sau servicii, iar în aceste cazuri se constituie o creanţă faţă de furnizor, adică acesta devine debitor.

Avansurile reprezintă sume achitate cu anticipaţie furnizorilor de către unităţile patrimoniale înaintea execuţiei unei comenzi, deci pentru bunuri, lucrări sau servicii ce urmează a se primi ulterior.

Aconturile reprezintă sume achitate cu anticipaţie furnizorilor de către unităţile patrimoniale ca urmare a executării parţiale de către furnizor a comenzilor, deci pentru lucrări sau serie de lucrări deja începute.

O situaţie asemănătoare se întâlneşte şi în cazul în care clientului i se facturează, adică primeşte odată cu bunuri cumpărate şi ambalajele care circulă pe principiul restituirii, cum ar fi sticlele, borcanele, navetele, butoaiele, etc. Ambalajele primite, din moment ce au fost

4 Feleaga Niculae, Ionaşcu Ion - “Contabilitatea financiară” Vol. III, Editura Economică, Bucureşti, 199310

facturate, se înregistrează ca o creanţă pe care clientul o poate recupera prin restituirea lor, iar pe aceasta cale se diminuează totodata şi datoria faţă de furnizor. Contabilitatea creanţelor intreprinderii faţă de terţi pentru avansurile sau aconturile acordate furnizorilor şi din ambalajele de restituit se ţine cu ajutorul contului 409 “Furnizori-debitori”. Faptul că este un cont de creanţe, de activ, ce rezultă şi din denumirea sa, precum şi din ultima cifră a simbolului 9, reiese din faptul că, făcând parte dintr-o grupă de conturi de pasiv, primeşte o funcţie de activ.

Documentul ce reflectă datoria faţă de furnizori ce se naşte din operaţiuni de aprovizionare cu bunuri, lucrări şi servicii este factura.Aprovizionarea cu materie primă

% = 401 “Furnizori” 301 “Materii prime” 4426 “TVA deductibilă” Achiziţie echipamente de protecţie % = 401 “Furnizori” 321 “Materiale de natura obiectelor de inventar” 4426 “TVA deductibilă”

Recepţie ambalaje, înregistrare diferenţe de preţ % = 401 “Furnizori” 381 “Ambalaje” 388 “Diferenţa de preţ la ambalaje”

Înregistrarea facturii pentru curentul electric, apa şi energia termică

% = 401 “Furnizori” 605 “Cheltuieli privind energia şi apa” 4426 “TVA deductibilă” Recepţie piese de schimb % = 401 “Furnizori” 3024 “Piese de schimb” 4426 “TVA deductibilă”

Aprovizionare materii prime fără factură % = 408 “Furnizori facturi nesosite” 301 “Materii prime” 4428 “TVA neexigibilă”

Primirea şi înregistrarea facturii 408 “Furnizori facturi nesosite” = 401 “Furnizori” 4426 “TVA deductibilă” = 4428 “TVA neexigibilă”

11

2.2. Reduceri de preţ acordate de furnizori

În practica de specialitate se întâlnesc adesea situaţii în care furnizorul acordă, la valoarea rezultată din aplicarea preţului sau tarifului negociat, o serie de reduceri. Reducerile afectează atât vânzările, cât şi cumpărările, în funcţie de poziţia pe care agentul economic o are de o parte sau cealaltă a “tejghelei comerciale”. 5

Se disting următoarele tipuri de reduceri:- reduceri cu caracter comercial;- reduceri cu caracter financiar.În ţările vest-europene se practică trei feluri de reduceri pentru care au fost consacrate

conotaţii adecvate, adică: rabat, remiză, respectiv risturn, care mai este cunoscut şi sub denumirea de reducere anuală sau reducere globală.

Rabaturile reprezintă reduceri exceptionale pe care poate sa le acorde furnizorul clientului sau atunci când se constată defecte de calitate sau abateri de la standarde la bunuri ce fac obiectul tranzacţiei, ori atunci când i s-a livrat clientului marfa necomandată. Pentru a aplana ivirea unor conflicte cu acest client şi pentru continuarea relaţiilor contractuale cu clientul, furnizorul va diminua preţul de vânzare convenit în prealabil, cu o cotă numită rabat.

Rabatul comercial se calculează cu diferite ocazii:- vânzarea produselor la sfarşit de serie pentru a reduce stocurile de produse vechi;- vânzări aniversare;- vânzări promoţionale, cu ocazia lansării pe piaţă a produselor noi.Remizele reprezintă reduceri practicate în mod obişnuit asupra preţului curent de

vânzare, luându-se în considerare volumul vânzărilor sau calitatea clientului (se ţine cont de poziţia preferenţială a unui anumit compărător în clientela intreprinderii). Remizele se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra preţului curent de vânzare.

După modul de calcul, remiza este de două feluri:- remiză simplă;- remiză compusă.Risturnurile sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului de operaţii efectuate cu

acelaşi terţ, în timpul unei perioade determinate, pentru a recompensa fidelitatea clientului faţă de produsele vânzătorului. Cota de risturn poate fi calculată în forma progresivă. Reducerile comerciale amintite anterior nu se înregistrează în contabilitate, dacă sunt acordate în momentul facturării. Astfel, se va înregistra în contabilitate la creanţe din vânzări (respectiv datorii din cumpărări) doar valoarea netă comercială rezultată ca urmare a aplicării acestor reduceri.

În situaţia în care reducerile comerciale se acordă ulterior după ce a avut loc livrarea mărfurilor şi expedierea facturii, acestea sunt înscrise în facturi de reducere sau note de credit.

În aceste cazuri, reducerile trebuie contabilizate, deoarece modifică nivelul facturii iniţiale. Înregistrarea acestora se face prin debitul contului 401 “Furnizori” şi creditul contului 371 “Mărfuri” cu valoarea reducerilor cu caracter comercial şi stornarea TVA deductibilă.

Risturnul necesită o înregistare puţin deosebită, deoarece reprezintă o reducere care se acordă, de regulă, la sfarşitul anului, pentru întreaga cantitate din sortimentul cumpărat în decurs de un an. Ori, până la sfârşitul anului, bunurile cumpărate au fost consumate sau vândute, deci au fost cuprinse în cheltuieli.

5 Feleaga Niculae, Ionaşcu Ion - “Contabilitatea financiară” Vol. III, Editura Economică, Bucureşti, 199312

În acest caz nu mai poate fi vorba de rectificarea costurilor bunurilor, care nici nu se mai găsesc în gestiune, ci de rectificarea conturilor de cheltuieli în care au fost incluse bunurile, după natura lor.

Se creditează contul 401 “Furnizori” şi se debitează contul 607 “Cheltuieli privind mărfurile”.

În cazul în care evidenţa stocurilor se ţine prin inventar intermitent, reducerile primite de orice fel, rabat, remiză, risturn, necesită rectificarea datoriei faţă de furnizor şi, odata cu aceasta, rectificarea conturilor de cheltuieli în care au fost înregistrate cumpărările; proporţional cu acestea se rectifică şi TVA-ul. Rezultă că în aceste cazuri reducerile de orice fel se înregistrează prin acelaşi tip de formule contabile care este specific risturnurilor primite, în cazul inventarului permanent. De menţionat că reducerile nu se acordă automat, ci ele trebuie să fie convenite între părţi şi stipulate ca şi clauze contactuale.

Reducerile cu caracter financiar se prezintă sub forma sconturilor de decontare şi constau în reducerile acordate clienţilor care îşi achită cumpărăturile înaintea termenului normal de exigibilitate. Scontul de decontare se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra valorii facturii la preţul curent sau asupra valorii nete comerciale în cazul în care s-au acordat şi reduceri comerciale. Fie ca apar în factura iniţială, fie ca fac obiectul unei facturi ulterioare de reducere, sconturile de decontare se înregistrează în contabilitate astfel:

- sub forma de cheltuială financiară în contabilitate a furnizorului;- sub formă de venituri financiare în contabilitate a clientului.Justificarea este următoarea:- furnizorul care a acordat aceasta reducere înregistrează o cheltuiala, dar îşi încasează

creanţa faţă de clienţi cu una sau mai multe luni mai devreme. Scontul de decontare acordat de furnizor reprezintă, deci, costul financiar al procurării acestor fonduri mai devreme.

- clientul care beneficiază de această reducere, pentru că plăteşte înainte ca angajamentul său financiar să fi devenit scadent, înregistrează un venit. Scontul de decontare este pentru client randamentul financiar al plasării fondurilor sale. În ceea ce priveşte metodologia de calcul, menţionăm faptul că procentele sau sumele absolute ale fiecarei categorii de reducere se aplică asupra “netului anterior“. În cadrul reducerilor comerciale, mai întai se operează rabaturile şi apoi remizele. -Recepţie materiale consumabile cu reducere % = 401 “Furnizori” 302 “Materiale consumabile”

4426 TVA deductibilă”

-Înregistrarea scontului acordat de furnizor şi achitarea obligaţiei faţă de acesta = % 401 “Furnizori” 767 “Venituri din sconturile obţinute” 5121 “Conturi curente la bănci”

2.2.1. Reduceri comerciale primite şi acordate

Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor. Reducerile comerciale primite ulterior

13

facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 609 "Reduceri comerciale primite", respectiv contul 709 "Reduceri comerciale acordate"), pe seama conturilor de terţi.6

Reducerile comerciale pot fi, de exemplu:)a rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de

vânzare;)b remizele - se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă

cumpărătorul are un statut preferenţial;)c risturnele - sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor

efectuate cu acelaşi terţ, în decursul unei perioade determinate.Monografie contabilă:

-reduceri comerciale primite ulterior facturării 401 = 609-reduceri comerciale acordate ulterior facturării 709 = 411Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru

achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate. Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se referă (contul 767 "Venituri din sconturi obţinute"). La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă (contul 667 "Cheltuieli privind sconturile acordate").

2.3. Contabilitatea decontării relaţiilor cu furnizorii interni

Stingerea datoriei faţă de furnizori se efectuează prin achitarea contavalorilor datoriilor cu numerar, documentul utilizat fiind chitanţa, fie prin operaţiuni de decontare fără numerar, documentele utilizate în acest caz fiind: fila CEC, dispoziţia de plată, dispoziţia de încasare sau prin efecte comerciale.7

Reflectarea datoriilor este necesară întrucat decontarea, respectiv achitarea datoriilor se realizează, în principiu, în cea mai mare parte, prin intermediul unităţii bancare, ulterior desfăşurării operaţiunilor economice de aprovizionare.

2.3.1. Contabilitatea operaţiilor de decontare cu numerar

Deşi nu au pondere în totalul operaţiilor de decontare cu furnizorii, operaţiile de plăţi în numerar se caracterizează prin diversitate şi frecvenţă şi prin marea rigurozitate în gestiune.

Înregistrarea operaţiilor de decontare cu numerar:- Avansuri acordate la furnizorii de piese de schimb,

409 “Furnizori-debitori” = 5311 “Casa în lei” - Plata în numerar a sumei datorate furnizorului de servicii de transport personal.

401 “Furnizori” = 5311 “Casa în lei”

2.3.2. Contabilitatea operaţiilor de decontare fără numerar

6 Ordin 3055 din 29.10.2009 – pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu dorectivele europene – publicat în Monitorul Oficial nr. 766 din 10.11.2009

7 Feleaga Niculae, Ionaşcu Ion - “Contabilitatea financiară” Vol. III, Editura Economică, Bucureşti, 199314

Formele şi instrumentele de decontare fără numerar sunt: - acceptare; - compensare; - acreditiv.Operaţiile de decontare fără numerar au o pondere mare în totalul plăţilor unei

societăţi datorită avantajelor pe care le oferă.Operaţiile de plăţi prin acceptare se pot efectua fie din iniţiativa clientului, fie din

iniţiativa furnizorului, şi se pot folosi diferite instrumente de plată.Contabilitatea decontării prin acceptare din iniţiativa clientului cu ordin de plată.În acest caz, furnizorul remite direct clientului, împreună cu marfa sau separat, ordinul

de plată, pe care îl completează la toate rubricile, mai puţin cele referitoare la numărul şi data recepţiei. Clientul, după recepţia mărfurilor, completează cele trei exemplare ale ordinului de plată, il semnează pentru acceptarea părţii şi îl depune la banca sa. Banca clientului verifică legalitatea operaţiei, restituie un exemplar clientului, şi, după înregistrarea documentului în contul acestuia, remite un exemplar din ordinul de plată la banca furnizorului.

Clientul poate efectua decontarea din mijloace băneşti existente în contul curent, din limita de creditare la contul curent, sau din credite acordate separate în conturi de credite.

Contabilitatea decontării prin acceptare din iniţiativa clientului, prin plăţi scadente (la anumite termene)

Livrările de mărfuri şi prestările de servicii au o frecvenţă mai mare şi sunt de valori relativ constante se pot deconta prin părţi scadente folosindu-se ordinul de plată. Prin efectuarea decontărilor, plătitorul (clientul) depune la bancă, fie anticipat, fie la termenele de plată convenite, câte un ordin de plată pentru suma stabilită a se vira periodic, pe baza căreia se efectuează decontarea fluxul informaţional contabil al decontărilor prin plăţi scadente este asemănător cu cel prezentat pentru decontări prin ordin de plată, deosebindu-se numai prin aceea că intervine contul 409 “Furnizori-debitori” în contabilitatea clientului.

- Înregistrarea pe baza extrasului de cont şi a ordinului de plată a obligaţiilor faţă de furnizor

401 “Furnizori” = 5121 “Conturi la bănci în lei”

- Înregistrarea pe baza ordinului de plată decontarea obligaţiilor fata de terţi pentru lucrările şi serviciile primite

401 “Furnizori” = 5121 “Conturi la bănci în lei”

Contabilitatea decontării prin acceptare din iniţiativa clientului prin părţi scadente (la anumite termene)

- Înregistrarea pe baza ordinului de plată a regularizării relaţiei cu un furnizor 401 “Furnizori” = % 409 “Furnizori-debitori” 5121 “Conturi curente la banci”

Contabilitatea decontării prin acceptare la cererea furnizorului

15

Pentru efectuarea plăţilor la cererea furnizorului, se poate utiliza ca instrument de decontare dispoziţia de încasare. Dispoziţia de încasare este instrumentul de trezorerie emis de titularul unui cont (creditorul) prin care cere băncii sale să transmită documentul la banca unde debitorul (datornicul) îşi are contul, în vederea acceptării şi achitării prin virare a unei sume de bani pentru bunuri, servicii sau alte prestanţe executate.

Pentru mărfurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate a căror valoare se decontează prin bancă, furnizorul emite dispoziţia de încasare care, împreună cu factura, serveşte ca document de decontare, de însoţire a mărfurilor pe timpul transportului, document de recepţie, gestiune şi înregistrare în contabilitate.

În cazul folosirii acestui instrument de decontare, se observă că iniţiativa aparţine furnizorului şi, ca urmare, fluxul documentelor de decontare porneşte de la furnizor spre client şi se reîntoarce la furnizor prin băncile celor două unităţi.

Contabilitatea decontării prin compensare

Compensarea ca formă de decontare constă în compensarea reciprocă între doi parteneri a drepturilor de creanţă cu obligaţiile acestora, prin primirea în schimb de către furnizor de la comparator a unor mărfuri. Prin această formă de decontare se asigură creşterea operativităţii rezolvării actelor de încasări şi plăţi, reducerea volumului banilor din conturile de la bancă, înlăturarea blocajului financiar.

2.3.3. Contabilitatea operaţiilor de decontare prin efecte comerciale

În economia de piaţă, alături de folosirea ca instrument de decontare (plată-încasare) a ordinului de plată, dispoziţiei de încasare şi a cecurilor de decontare se utilizează aşa-numitele efecte comerciale. Efectele comerciale definesc, în general, cambiile, biletele de ordin, cecurile şi alte titluri de valoare care se folosesc în relaţiile comerciale de vânzare-cumpărare şi în relaţiile de credit.

Caracteristici şi funcţii ale efectelor comerciale

Între instrumentele de decontare, efectele comerciale vor interveni tot mai mult, dat fiind funcţia lor de a facilita vânzările pe credit, funcţie foarte importantă în condiţiile lipsei de capital şi a disponibilităţilor imediate pentru efectuarea plăţilor. Decontarea obligaţiilor din relaţiile cu terţii poate fi facută şi cu ajutorul efectelor comerciale, numite şi “titluri de credit” şi cunoscute în legislaţie şi practica comercială sub formă de cambia, bilet la ordin, cecul şi alte titluri. Acestea sunt înscrisuri solemne, care, bazate pe conţinutul textului, sunt operante fără a fi necesară completarea lor cu alte date sau documente.

Cambia este înscrisul solemn prin care o persoana (trăgătorul) dă ordin altei persoane (trasul) să plătească, la scadenţa unei a treia persoane (beneficiarul) o sumă determinată de bani. Cambia poate fi trasă la vedere, la un anumit timp de la vedere, la un anumit timp de la data emisiunii, la o zi fixă.

Cambia fără precizarea scadenţei este socotită plătibilă la vedere. Ea poate fi trasă asupra trăgătorului însuşi sau în contul unui terţ. Într-o cambia la vedere sau la un anumit timp de la vedere, trăgătorul poate stipula că suma va fi producătoare de dobândă, aceasta fiind indicată în cambie. Dobânda curge de la data emiterii cambiei. Cambia este transmisibilă printr-un gir necondiţionat, prin care se transmit toate drepturile izvorâte din cambia, trăgătorul răspunzând de acceptarea şi de plata cambiei.

16

Biletul la ordin este un înscris solemn ce se deosebeşte de cambia prin aceea că la aceasta nu participă trasul şi nu este nevoie de acceptare. În biletul de ordin, trăgătorul şi trasul se contopesc în persoana emitentului şi, ca urmare, nu mai este nevoie de acceptare. Spre deosebire de cambia, la biletul la ordin lipseşte numele trasului, iar în locul semnăturii trăgătorului este semnatura emitentului. Emitentul unui bilet la ordin are aceleaşi obligaţii ca trasul unei cambii.

Cambia este iniţiată de furnizor şi constituie o invitaţie pe care o adresează clientului de a plăti o sumă.

Biletul la ordin este emis de client şi constituie un angajament de plată al acestuia faţă de creditor.

Cecul este un înscris solemn prin care o persoană fizică sau juridică, numită trăgător, dă ordin unei a doua persoane, numită tras, să plătească o sumă de bani unei a treia persoane, numită beneficiar, care poate fi chiar trăgătorul. În România, cecul nu poate fi tras decât asupra unei bănci şi nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras, asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec.

Deosebirile principale între cec şi cambie constau în aceea că cecul poate fi la purtător, ceea ce la cambie îi atrage nulitatea; cecul nu trebuie acceptat; scadenţa cecului este la vedere. Regimul financiar al emiterii şi circulaţiei, al vânzării şi cumpărării, al scontării şi lichidării efectelor comerciale se aşază pe reguli severe, care sunt riguros reglementate.

În gestiunea unităţilor patrimoniale, efecte comerciale intervin:- fie în relaţiile cu furnizorii, pentru stingerea obligaţiilor faţă de aceştia, generate de

bunurile sau serviciile primite, prin emiterea sau acceptarea în calitate de tras a unor efecte;- fie în relaţiile cu clienţii, la livrările de mărfuri, produse, prestaţii şi alte servicii

unde, în schimbul drepturilor de creanţă, se pot primi în calitate de beneficiar diferite efecte comerciale. Acestea sunt păstrate în portofoliul de valori până la scadenţă, când sunt depuse spre încasare, sau pot fi utilizate şi înaintea termenului scadent pentru efectuarea unor plăţi, ori pentru obţinerea de lichidităţi prin scontarea lor. Efectele comerciale se clasifică în efecte de plăţi, adică bilete de ordin emise de client, efecte de primit, adică acceptate de furnizor şi efecte de încasat.

Pe lângă funcţiile lor de instrumente de plată, efectele comerciale constituie şi elemente de credit, plată amânându-se la o plată ulterioară.

Pe traseul parcurs de efectele comerciale în gestiunea unităţilor patrimoniale se delimitează două segmente funcţionale:

- segmentul descris de funcţia de credit comercial al efectelor comerciale, pe intervalul de la primirea (acceptarea) lor până la decontare.

- segmentul descris de funcţia de instrument de trezorerie, pe intervalul de la depunerea spre încasare sau spre scontare până la încasare: de folosirea ca mijloc de plată sau de compensare.

Decontările prin intermediul efectelor de comerţ prezintă anumite avantaje, care sunt:- transformarea în disponibilităţi băneşti (lichidităţi) prin vânzarea la bancă a efectului

de comerţ, în care caz banca preia dreptul de creanţă faţă de clienţi, devenind la rândul ei proprietară a efectului pe care il va încasa la scadenţă;

- valorificarea la bursă a efectelor de comerţ (sub forma hartiilor de valoare), respectiv încasarea unei creanţe, prin asteptarea momentelor mai favorabile în operaţiile de bursă.

Dat fiind cele două funcţii ale efectelor comerciale, funcţia de credit comercial, în relaţiile cu terţii, şi funcţia de trezorerie, pentru contabilitatea efectelor comerciale sunt create conturi atât în clasa de terţi, cât şi în clasa conturilor de trezorerie.

17

Pentru departajarea informaţiilor privind datoriile pe credit cambial, în vederea unor analize complexe, în funcţie de natura activelor cumpărate, în contabilitate sunt utilizate două conturi pentru creditul comercial preluat (obligaţii):

Contul : 403“Efecte de plătit”, 405“Efecte de plătit pentru imobilizări”Contul 403“Efecte de plătit” ţine evidenţa obligaţiilor de plată stabilite pe baza

efectelor comerciale (bilete la ordin, cambia etc.) emise de client, acceptate de furnizor pentru cumpărări de bunuri şi servicii.

Contul 405 “Efecte de plătit pentru imobilizări” este un cont de datorii, provenind din cumpărări de imobilizări, datorii pentru care au fost emise efecte comerciale acceptate de furnizor. Fiind conturi de pasiv, aceste două conturi se creditează cu valoarea efectelor comerciale emise de client (care au fost acceptate de furnizor), astfel:

Contabilitatea decontărilor prin compensare

Ambalaje recepţionate cu servicii facturate, diferenţa achitându-se cu ordin de plată 401 “Furnizori “ = % 411 “Venituri din sconturi obţinute” 5121 “Conturi la bănci în lei”

Contabilitatea decontărilor prin efecte speciale

Emiterea unui CEC pentru materialele aprovizionate, 401 “Furnizori” = 403 “Efecte de plătit” Decontarea CEC-ul emis. 403 “Efecte de plătit” = 5121 “Conturi la bănci în lei”

Prin înregistrările de mai sus creditul comercial a fost transformat în credit cambial. În practica contabilă vest-europeană, cumpărăturile pe credit cambial pot fi înregistrate în corespondenţa cu conturile de stocuri sau imobilizări, dacă la cumpărare a fost emis biletul la ordin, ocolind conturile de furnizori – de datorii pe credit comercial. Conturile care ţin evidenţa efectelor de plătit se debitează cu onorarea biletelor la ordin, în corespondenţa cu conturile de trezorerie din care se face plata. Furnizorul acordă clientului un credit comercial pentru mărfurile livrate, emite o cambie.Contabilitatea clientului % = 403 “Efecte de plătit” 401 “Furnizori” 666 “Cheltuieli privind dobânzile”

Plata la scadenţă a cambiei din contul bancar 403 “Efecte de plătit” = 5121 “Conturi la bănci în lei”

Contabilitatea decontării relaţiilor cu furnizorii prin andosarea efectelor comerciale.

Andosarea unui efect comercial constă în transferarea în favoarea unei terţe persoane, de regulă un furnizor, a dreptului de creanţă deţinut de beneficiar al acelui efect pentru decontarea completă sau parţială a unor obligaţii (datorii). Prin andosare, beneficiarul cambiei

18

transferă deci drepturile sale în favoarea furnizorului pentru a lichida pe această cale datoria sa faţă de acesta. În acest scop, cambia este scoasă din portofoliul de valori de către clientul care o deţine, este andosată cu menţiunea prin care indică noul benefiar în persoana furnizorului şi o predă acestuia.

Operaţia de andosare se operează astfel:

În contabilitatea clientului % = 403 “Efecte de plătit” 401 “Furnizori” 666 “Cheltuieli cu dobânzile”

Operaţii privind reînnoirea efectelor comercialeÎn decontarea efectelor comerciale pot interveni unele scurt-circuite determinate de

dificultăţile de trezorerie ale plătitorilor (nu au capacitatea de plată). Plata a depăşit această situaţie, trasul (clientul) are posibilitatea să ceară anularea şi înlocuirea efectului iniţial printr-un efect nou, cu o scadenţă mai îndepărtată, să ceară amânarea termenului de decontări a efectului existent sau într-o formă tacită nu cere raportarea scadenţei care, în fapt, devine operabilă.

În cazul reînnoirii efectelor comerciale de primit, în contabilitate intervin următoarele operaţii:

În contabilitatea trasului:

Anularea efectului iniţial la valoarea nominală. 403 “Efecte de plătit” = 401 “Furnizori”

Crearea noului efect, la valoarea nominală a vechiului efect, anulat, plus cheltuielile şi dobânzile de întârziere. % = 401 “Furnizori” 403 “Efecte de plătit” 668 “Alte cheltuieli financiare”

2.4. Contabilitatea relaţiilor cu furnizorii externi

Contabilitatea datoriilor din cumpărări de bunuri şi servicii de la furnizorii externii se ţine cu ajutorul unor conturi analitice distincte, deschise în cadrul contului sintetic 401 “Furnizori”. În regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii se menţionează că este necesară deschiderea a două serii de conturi analitice, una pentru furnizorii interni şi alta pentru furnizorii externi, tocmai datorită operaţiilor specifice privind datoriile în devize, precum şi obţinerea unor informaţii contabile, necesare unor analize complexe.8

Corespondenţa contabilă a contului 401 “Furnizori” este în general aceeaşi ca şi în cazul cumpărărilor de la furnizorii interni, cu deosebirea că apar şi unele înregistrări specifice privind diferenţele de curs valutar şi diferenţele de conversie. Adică datoriile din cumpărări se înregistrează pe baza facturilor primite de la furnizorii externi, în care bunurile şi serviciile

8 Feleaga Niculae, Ionaşcu Ion - “Contabilitatea financiară” Vol. III, Editura Economică, Bucureşti, 199319

cumpărate sunt exprimate valoric în devize. În contabilitatea unităţilor economice, evaluarea şi înregistrarea trebuie să se facă însă în moneda naţională, adică în lei la cursul de schimb în vigoare la data efectuării tranzacţiei.

Cursul valutar poate să oscileze de la o zi la alta şi de aceea la data achitării datoriilor pot să apară diferenţe de curs, favorabile în cazul în care cursul leu-lui creşte şi nefavorabile când cursul leu-lui scade. Diferenţele de curs valutar între data înregistrării datoriei şi cea a plăţii se înregistrează ca şi cheltuieli sau venituri financiare, după cum diferenţele de curs valutar sunt favorabile sau nefavorabile. La data închiderii conturilor, datoriile în devize neachitate vor fi regularizate în funcţie de cursul valutar al ultimei zile a exerciţiului financiar, utilizând conturile:

665 “Cheltuieli din diferenţe de curs valutar – activ” pentru diferenţele nefavorabile în situaţia creşterii cursului valutar sau

765 “Venituri din diferenţe de curs valutar – pasiv” pentru diferenţele favorabile în situaţia scăderii cursului valutar.

Prin utilizarea acestor conturi se realizează imaginea fidelă în bilanţ a creanţelor şi datoriilor exprimate în devize şi rămase neîncasate, respectiv neachitate până la sfarşitul anului. Diferenţa de curs valutar va deveni certă cu ocazia finalizării acestor operaţii de încasare, respective plată şi abia atunci vor afecta cheltuielile sau veniturile financiare (conturile 665 “Cheltuieli din diferente de curs valutar” şi 765 “Venituri din diferenţe de curs valutar”).

Pe baza facturii externe, a Declaraţiei Vamale de Import şi a notei de intrare – recepţie a bunurilor importate, se înregistrează:

301 “Materii prime” = 401 “Furnizori” 301 “Materii prime” = 446 “Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” 4426 “TVA deductibilă” = 5121 “Conturi la bănci în lei”

Diferenţe din creşterea cursului valutar

% = 5124 “Conturi la banci în devize” 401 “Furnizori” 665 “Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”

TVA se achită cu ordin de plată

4426 “TVA deductibilă” = 5121 “Conturi la bănci în lei”

Înregistrarea diferenţei nefavorabile de curs valutar la finele exerciţiului financiar

665 “Cheltuieli din diferenţe de curs” = 401 “Furnizori”

La începutul anului, cu ocazia redeschiderii conturilor, se anulează înregistrările referitoare la diferenţe de conversie.

401 “Furnizori” = 665 “Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”

20

Achitarea obligaţiei

401 “Furnizori” = % 5124 “Conturi la bănci în devize“ 765 “Venituri din diferenţe de curs valutar“

În contabilitatea firmei se păstrează o imagine reală, în ce priveşte creanţele şi datoriile faţă de furnizorii externi, datorită conturilor 665” Cheltuieli din diferenţe de curs valutar” şi 765 “ Venituri din diferenţe de curs valutar”.

CAPITOLUL 3. REFLECTAREA IN CONTABILITATE A RELAŢIILOR CU CLIENŢII

3.1. Contabilitatea angajării relaţiilor cu clienţii

Cea mai mare parte a creanţelor agenţilor economici sunt legate direct de exploatare, adică de acel domeniu care face obiectul principal al funcţionării lor. Creanţele faţă de clienţi rezultă ca urmare a vânzării pe credit a bunurilor materiale, respectiv a realizării lucrărilor sau serviciilor care fac obiectul activităţii intreprinderii şi au în contrapartidă venituri din exploatare. În cadrul acestei forme de vânzare, decontarea dintre intreprindere şi client intervine ulterior. Creanţele intreprinderii faţă de clienţii săi îşi au izvorul în schimbul de consimţământ concretizat într-o comandă fermă din partea clientului şi acceptată de producător sau având ca bază contractele încheiate. Creanţele devin certe în momentul transferului de proprietate pentru vânzări şi în momentul realizării lor pentru lucrări şi servicii. Transferul de proprietate se produce în momentul livrării bunurilor, respectiv al

21

realizării lucrarilor sau prestaţiilor de servicii moment care, în practică corespunde cu facturarea.9

Creanţele din vânzări de bunuri şi servicii au o structură variată, în funcţie de natura creditelor acordate de furnizori cu ocazia vânzării, precum şi în funcţie de exigibilitatea lor.

Distingem astfel creanţe din vânzări pe credit comercial şi din vânzări pe credit cambial. De asemenea, se disting creanţe neexigibile şi creanţe ale căror termen de exigibilitate a expirat (neîncasate la termen). În mod special, mai pot să apară şi datorii din relaţiile cu cumpărătorii.

Vânzările pe credit comercial se pot face atât partenerilor interni, cât şi celor externi. De aceea, în instrucţiunile în vigoare se menţionează că este necesar să se conducă două serii de conturi analitice, în cadrul contului 411 “Clienţi”: o serie pentru clienţii interni şi alta pentru cei externi.

La baza înregistrărilor, în ambele cazuri, stau facturile furnizorilor, cu deosebirea că, în cele privind clienţii externi, evaluarea bunurilor şi a serviciilor se face în devize. De asemenea, este de menţionat faptul că în facturile privind clienţii externi nu se cuprinde TVA, livrările la export fiind scutite. Pe baza facturii, creanţele se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare în patrimoniu care corespunde cu valoarea nominală, adică cu totalul de plată (valoarea în preţ sau tarif redus plus TVA).

Creanţele în devize se înregistrează în contabilitate în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operaţiilor. Diferenţele de curs valutar, între data înregistării creanţelor şi data încasărilor, se înregistrează ca şi venituri sau cheltuieli financiare, după cum diferenţele sunt favorabile sau nefavorabile. În ceea ce priveste valoarea din bilanţ, creanţele vor figura la valoarea lor din contabilitate, adică la valoarea lor nominală, însă, aplicând principiul prudenţei, se va constitui un provizion pentru deprecierea creanţelor-clienţi (contul 491 “Provizioane pentru deprecierea creanţelor-clienti”) în situaţia în care se prevede o posibilă pierdere.

În ceea ce priveşte creanţele în devize, la sfarşitul exercitiului se vor înregistra diferenţele de curs valutar dintre valoarea la data intrării creanţelor şi valoarea acestora la cursul ultimei zile a exerciţiului, cu conturile:

665 “Cheltuieli din diferenţe de curs valutar“ pentru diferenţele nefavorabile765 “Venituri din diferenţe de curs valutar“ pentru cele favorabileLa începutul exerciţiului următor se reiau (anulează) aceste înregistrări printr-o

formulă contabilă inversă.Ca şi în cazul datoriilor faţă de furnizori, creanţele unei intreprinderi faţă de clienţii săi

se disociază în două elemente patrimoniale, anume:- dacă vânzarea de bunuri şi servicii unui beneficiar se face pe baza unei simple

facturi, în care se precizează termenul de plată, creanţa se reflectă cu ajutorul contului 411 “Clienţi”.

- dacă întreprinderea solicită şi beneficiarul acceptă decontarea pe baza unor efecte de comerţ, creanţa se reflectă cu ajutorul contului 413 “Efecte de primit”. Pentru reflectarea relaţiilor de decontare cu clienţii, respectiv, a creanţelor din operaţii curente, legate de vânzări de bunuri şi servicii, asimilate ciclului de exploatare a intreprinderii se utilizează conturile din grupa 411 “Clienţi” şi conturile asimilate.

Astfel, 411 “Clienţi” ţine evidenţa decontărilor cu clienţii interni sau externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri etc. vândute, lucrări executate şi servicii prestate pe bază de facturi. Debitarea contului 411 “Clienţi” poate avea loc cu ocazia vânzărilor în

9 Ionevan F., Cotlet D., Mateş D., Haţegan C., Iosif A., Bobiţan N., Negret C. - “Contabilitate financiară”, Editura Mirton, Bucureşti, 2003

22

corespondenţă cu diverse conturi de venituri, în funcţie de natura vânzărilor, precum şi în corespondenţa cu conturile privind ambalajele consignate şi TVA. În afară de aceste operaţii economice, în debitul contului 411 “Clienţi” se mai înregistrează creanţele devenite exigibile după întocmirea facturilor, precum şi creanţele reactivate. Prin urmare, creanţele faţă de clienţi se reflectă la nivelul preţurilor de vânzare a produselor, mărfurilor, lucrărilor şi serviciilor vândute, inclusiv TVA aferentă producţiei vândute (TVA colectată).

În mod obişnuit, livrarea este însoţită de factură, dar nu întotdeauna se întamplă aşa. De aceea, trebuie făcute eventuale regularizării care să ţină cont de decalajele existente între livrări şi facturări. Livrările efectuate sau lucrările executate şi serviciile prestate, inclusiv TVA aferentă, pentru care nu s-au întocmit facturi, dar a căror valoare este bine determinată, reprezintă venituri ale perioadei în care s-au făcut aceste livrări şi trebuie înregistrate la creanţe într-un cont distinct, 418 “Clienţii-facturi de întocmit”. Totodată, se calculează şi se înregistează şi TVA, însă din moment ce creanţa este neexigibilă, şi TVA devine neexigibilă, de natura celei colectate. Creanţele neîncasate în termen atrag unele daune datorită neintrării acestor valori în circuitul economic al furnizorilor. Unele din aceste creanţe prezintă chiar riscul de a nu putea fi recuperate, încasarea lor devenind astfel incertă.

Dacă se constată la sfarşitul exercitiului că anumite creanţe faţă de anumiţi clienţi devin incerte sau dubioase, adică încasarea lor în parte sau în totalitate este îndoielnică, ţinând cont de situaţia financiară nesatisfăcătoare a debitorului, acesta se va transforma din contul 411 “Clienţi” în contul 4118“Clienţi incerţi”. Creanţa se va transfera cu nivelul ei total, deci inclusiv cu cota de TVA.

Contul 4118 “Clienţi incerţi” ţine evidenţa valorilor neîncasate în termen de la clienţii deveniţi incerţi, dubioşi sau rău-platnici şi în general a celor acţionaţi în justiţie.

Creanţele neîncasate în termen se înregistrează în acest cont din cel puţin două motive care decurg din principiul fidelităţii contabilităţii şi cel al prudenţei. Adică, pentru ca situaţia patrimonială să se reflecte în mod fidel, în contabilitate, s-a considerat că este necesar sa fie delimitate informaţiile privind creanţele din vânzări care prezintă un numit grad de incertitudine, de cele aflate în termen. Pe de altă parte, reflectarea în contabilitate a unor active incerte poate să se prezinte argumentul constituirii provizioanelor pentru deprecierea creanţelor-clienţi, ceea ce decurge din principiul prudenţei.

Contul 4118 “Clienţi incerţi” se creditează cu sumele încasate de la clienţii incerţi şi cele nerecuperabile care se scot din active, respectiv se includ în pierderi (contul 654 “Pierderi din creanţe”), dacă există o hotărâre judecătorească în acest sens.

În vederea livrării unor bunuri sau servicii, furnizorul poate să beneficieze, pe baza înţelegerii cu clientul, de avansuri băneşti. În aceste cazuri, furnizorul devine dator faţă de client.

De asemenea, furnizorul devine debitor în cazul în care odată cu bunurile livrate facturează şi ambalajele, care circulă pe principiul restituirii şi de a micşora creanţa cu valoarea restituirilor.

Contabilitatea acestor categorii de datorii ale furnizorilor se ţin cu ajutorul contului 419 “Clienţi-creditori“. Faptul că acesta este un cont de datorii rezultă atât din denumirea sa, cât şi din ultima cifră a simbolului, ceea ce semnifică faptul că are o funcţie contabilă inversă faţă de conturile din grupa din care face parte. Avansurile primite de la clienţi se înregistrează în creditul contului 419 “Clienţi-creditori”, în corespondenţă cu conturile de trezorerie. Ambalajele consignate (livrate odata cu marfa) se înregistrează în creditul contului 419 “Clienţi-creditori”, de regulă în corespondenţă cu contul 411 “Clienţi”.

Datoria unităţii patrimoniale faţă de clienţii săi pentru avansurile sau aconturile încasate de la aceştia se vor lichida apoi prin decontarea lor, pe seama facturării livrărilor sau

23

prestaţiilor ulterioare, urmând a se încasa doar diferenţa între nivelul total al facturii şi avansul sau acontul deja primit.Livrare de produse finite 411 “Clienţi” = % 701 “Venituri din vânzarea produselor finite” 4427 “TVA colectată” Scăderea din gestiune a produselor livrate

711 “Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” = 345 “Produse finite” Furnizorul acorda clientului un scont pentru achitarea înainte de termen 667 “Cheltuieli privind sconturile = 411 “Clienţi” acordate”

Vânzare produse finite

411 “Clienţi” = % 701 “Venituri din vânzarea produselor finite” 4427 “TVA colectată” Descărcarea gestiunii de produse finite

711 “Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” = 345 “Produse finite” Livrare fără factură

418 “Clienţi facturi de întocmit” = % 701 “Venituri din vâzarea produselor finite” 4428 “TVA neexigibilă” Facturarea produsului de mai sus

411 “Clienţi” = 418 “Clienţi facturi de întocmit” 4428 “TVA neexigibilă” = 4427 “TVA colectată”

Posibilitatea neîncasării la scadentă

4118 “Clienţi incerţi” = 411 “Clienţi” Creanţa de mai sus este irecuperabilă şi se scoate din activ % = 4118 “Clienţi incerţi” 645 “Pierderea din creanţe” 4427 “TVA colectată”

24

Creanţele se trec pe pierderi mai puţin TVA, dacă există o hotărâre judecătorească în

acest sens.Dacă nu există o hotărâre judecătorească prin care clientul a fost declarat insolvabil,

sau alte dovezi din care să rezulte că unitatea a luat toate măsurile pentru recuperarea creanţelor, întreaga creanţă, inclusiv TVA, se trec pe pierderi printr-o formulă contabilă simplă.

Creanţele scoase din activ se înregistrează într-un cont în afara bilanţului şi se menţin înregistrate în acest cont atât timp cât mai există o sperantă de recuperare sau până la împlinirea termenului de prescriere.

Dacă apare posibilitatea de recuperare, creanţa se reactivează, înregistrându-se ca un venit din creanţe reactivate astfel:

411 “Clienţi” = 754 “Venituri din creanţe reactivate”

În situaţia în care la scoaterea din active a fost diminuata TVA, cu ocazia reactivării creanţei, este necesară să fie reluată şi aceasta în creditul contului 4427 “TVA colectată”.

- Livrare de produse în ambalaje restituibile

411 “Clienţi” = % 701 “Venituri din vânzarea produselor finite” 4427 “TVA colectată” 419 “Clienţi creditori” - Ambalajele restituite rămân definitiv la client

419 “Clienţi creditori” = 708 “Venituri din activităţi diverse”

- Ambalajele se restituie

419 “Clienţi creditori” = 411 “Clienţi”

3.2. Contabilitatea decontării relaţiilor cu clienţii

Stingerea creanţelor faţă de clienţi se face prin încasarea contravalorii acestor pe baza decontărilor cu numerar sau prin efecte comerciale.

Stingerea creanţelor mai poate avea loc uneori (dar nu este de dorit) prin prescripţii sau ca urmare a trecerii lor la clienţi incerţi sau litigioşi.10

Clienţii devin incerţi în cazul în care creanţele nu s-au încasat în termenul fixat şi există condiţii care determină lipsa de încredere în solvabilitatea acestor parteneri comerciali (se află în situaţie de lichidare, succesiune etc.).

Clienţii sunt litigioşi în situaţia în care s-a deschis o acţiune juridică pentru decontarea creanţelor.

10 Ionevan F., Cotlet D., Mateş D., Haţegan C., Iosif A., Bobiţan N., Negret C. - “Contabilitate financiară”, Editura Mirton, Bucureşti, 2003

25

Atunci când operaţiile de vânzare–cumpărare între furnizori şi un client sunt numeroase, cei doi parteneri ar putea să procedeze lunar la o decontare globala a facturilor care vizează această perioadă. În acest sens, la sfârşitul lunii, vânzătorul întocmeşte un centralizator de facturi care recapitulează toate facturile lunii (inclusiv facturile de reducere); centralizatorul este remis clientului, el fiind atât un instrument de decontare cât şi un mijloc excelent de control.

3.2.1. Contabilitatea decontării relaţiilor cu clienţii cu dispoziţie de plată

În acest caz furnizorul emite direct clientului împreună cu marfa sau separat, dispoziţia de plată, pe care o completează la toate rubricile, mai puţin cele referitoare la numărul şi data recepţiei.11

Emiterea facturii: - Încasare cu ordin de plată 5121 “Conturi la bănci in lei” = 411 “Clienţi”

- Înregistrare ordin de plată 5121 “Conturi la bănci în lei” = % 411 “Clienţi” 462 “Creditori diverşi” - Înregistrare factură pentru transportul efectuat 411 “Clienţi” = % 704 “Venituri din lucrări executate şi servicii prestate” 4427 “TVA colectată”

Se scade creanţa faţă de client cu suma încasată în avans:

462 “Creditori diverşi” = 411 “Clienţi” - Întocmirea facturii pentru utilităţi

411 “Clienţi” = % 708 “Venituri din activităţi diverse” 704 “Venituri din lucrări executate şi servicii prestate” 706 “Venituri din locaţii de gestiune, redevenţe şi chirii” 4427 “TVA colectată” - Încasarea contravalorii facturii cu ordin de plată 5121 “Conturi la bănci în lei” = 411 “Clienţi” Încasare cu chitanţă 5311 “Casa in lei” = 411 “Clienţi”

3.2.2. Contabilitatea decontării relaţiilor cu clienţii prin efecte comerciale

11 Cacuic L., Megan O. - “Bazele Contabilităţii”, Editura Mirton, Iaşi, 200326

Efectele comerciale reprezintă titluri de valoare negociabile pe termen scurt sau imediat, ce atestă, în cazul relaţiilor cu clienţii, creanţele fată de acestia. Fiind negociabile pot fi cedate, vândute ori transmise.

Exemplu: intreprinderea a vândut produse unui client şi doreşte confirmarea în scris a capacităţii de plată a acestuia. În acest caz, va solicita semnarea de către client a unei trate sau va primi sub semnătura acestuia un bilet la ordin. În continuare, aceste efecte pot fi decontate la termen de scadentă înscris în cadrul lor, pot fi scontate imediat la bancă, caz în care banca devine, la rândul său, proprietatea efectului şi va încasa la scadenţă creanţa de la client, pot fi valorificate ca titluri de valori la burse de valori sau transferate altei persoane cu drept de creanţă.12

Discutate din punct de vedere financiar, efectele comerciale pot fi tratate ca instrumente de mobilizare a datoriilor-creanţelor şi ca instrumente de decontare.

În calitate de instrumente de mobilizare, efectele comerciale reprezintă o modalitate de transformare a datoriilor, creanţelor în valori negociabile sub forma titlurilor de valoare disponibile pentru activitatea de trezorerie. Analizate ca instrumente de decontare, efectele comerciale sunt create conturi atât in clasa conturilor de trezorerie (contul 5112 “Cecuri de încasat”, 5113 “Efecte de încasat”, 5114 “Efecte remise spre scontare”).Contul 413 “Efecte de primit” are ca obiect evidenţa drepturilor de creanţă stabilite pe baza efectelor comerciale (cambia, bilete la ordin, cecuri) acceptate în calitate de beneficiar în contul drepturilor rezultate din relaţiile cu terţii.

Efecte comerciale acceptate în calitate de beneficiar al acestora şi depuse în portofoliul de valori organizat la Serviciul Financiar al intreprinderii sunt evidenţiate şi ordonate în cadrul contului 413 “Efecte de primit” pe termene scadente şi titulari plătitori (tras). La scadenţă şi înainte, efectele comerciale îşi activează funcţia de instrument de trezorerie şi, ca urmare, evidenţa lor este preluată, pe acest parcurs, de conturile din clasa 5, “Conturi de trezorerie”.Contul 511 “Valori de încasat” este destinat să înregistreze efectele comerciale depuse spre încasare la scadentă sau remise spre scontare, precum şi cecurile de decontare, cu sau fără limită de sumă, predate la bancă spre încasare, până în momentul în care contravaloarea lor se încasează în conturile curente de la bancă.Acest cont se desfăşoară în conturile sintetice de gradul II astfel:

- Contul 5112 “Cecuri de încasat”,- Contul 5113 “Efecte de încasat”,- Contul 5114 “Efecte remise spre scontare”.

Vânzare produse finite: 411 “Clienţi” = % 701 “Venituri din vânzarea produselor finite” 4427 “TVA colectată” Se efectuează plată prin CEC 413“Efecte de primit = 411“Clienţi” Se trimite CEC la bancă pentru

încasare 5113 “Efecte de încasat” = 413 “Efecte de primit “

12 Cristea Horia - “Contabilitatea firmei”, Editura Mirton, Bucureşti, 199327

Are loc încasarea CEC 5121 “Conturi la bănci în lei” = 5113 “Efecte de încasat”

Efectele comerciale circulă prin andosări (girări). Aceste operaţii nu vizează decât beneficiarii succesivi de efecte şi nu clienţii (traşii), cu excepţia cazului când are loc anularea efectelor.

Pentru trăgător, beneficiarul iniţial andosările determină urmatoarele înregistrări:a) Andosările la ordinul terţilor. Creanţele asupra clientului sub forma efectelor

comerciale sunt folosite pentru decontarea datoriilor faţă de furnizor din ordinul acestuia.În contabilitatea andosantului (vechiul beneficiar) 401 “Furnizori” = 413 “Efecte de primit”În contabilitatea andosantului (noul beneficiar) 413 “Efecte de primit” = 411 “Clienţi”În situaţia în care există diferenţe mari între mărimea datoriei faţă de furnizor şi a

efectului andosat respectiv, diferenţele între termenele de decontare sunt mari, părţile pot conveni asupra unei rate a dobânzii.

b) Efectele sunt remise la scontare. Efectele de primit pot fi ţinute în portofoliul de valori până la scadentă şi apoi depuse la bancă, spre încasare. Dacă intreprinderea are nevoie de bani înainte de scadentă sau pentru alte considerente, poate decide vânzarea acestora, operaţie cunoscută în cazul “titlurilor de valoare” şi sub denumirea de scontare.

Se consideră, spre exemplificare, că se decide scontarea cambiei, fiind negociată cu banca pentru un scont plus comisionul.

Se predă băncii cambia scontată. % = 413 “Efecte de primit” 5114 “Efecte remise spre scontare” 667 “Cheltuieli privind sconturile acordate”Se încasează contravaloarea efectelor remise spre scontare

5121 “Conturi la = 5114 “Efecte remise spre bănci in lei” scontare”

c) Efecte trase asupra terţilor în beneficiul altor terţi. Este cazul în care intreprinderea “A” datorează o valoare intreprinderii “B”, iar în acelaşi timp are asupra intreprinderii “C” o creanţă de aceeaşi valoare şi aceeaşi scadenţă. În acest scop, “A” trage o cambia asupra lui “C”, din ordinul lui “B”, pe care o transmite lui “B”.

În contabilitatea lui “B”: 413 “Efecte de primit” = 411 “Clienţi”

Operaţii privind efectele neplătite:a) Efectul este prezentat la încasarea de către trăgător.În contabilitatea trăgătorului se anulează mobilizarea creanţelor. Asupra efectului

refuzat de plată de client (trasul) şi înregistrarea cheltulielilor cu demersurile pentru încasarea efectului. 411 “Clienţi” = % 413 “Efecte de primit” 5311 “Casa în lei”

b) Efectul este prezentat la încasarea de către un terţ andosit.În caz de neplată, ultimul beneficiar (andositul) se întoarce împotriva andosantului

pentru a reclama reglementarea încasării efectului, a cărui valoare nominală este mărită cu cheltuielile de urmărire a încasării.

28

La scadenţa clientului “Y” (tras) nu plăteşte efectul comercial. Al doilea beneficiar se întoarce contra andosantului, reclamându-i valoarea efectului şi cheltuielile pentru neplată.

În contabilitatea celui de al doilea beneficiar (“Z”):

411 “Clienţi” (X) = % 413 “Efecte de primit” 5311 “Casa în lei” În contabilitatea primului beneficiar (“X”):

411 “Clienţi” = 401 “Furnizori” (Z) Creanţele neîncasate datorită neonorării efectelor comerciale la scadenţă pot fi

reglementate:- pe cale amiabilă între furnizor şi client, eventual prin crearea unui nou efect

comercial;- pe calea unei acţiuni judiciare, caz în care creanţa este înregistrată în contul 4118

“Clienţi incerţi” şi se constituie provizioane aferente.

Înregistrarea în contabilitate a încasărilor prin compensaţie

Se foloseste compensarea ca formă de decontare a drepturilor de creanţă.

411 “Clienţi” = % 701 “Venituri din vânzarea produselor finite” 4427 “TVA colectată” Emiterea unei facturi de materii prime

% = 411 “Clienţi” 701 “Materii prime” 4426 “TVA deductibilă”

Scăderea creanţei 401 “Furnizori” = 411 “Clienţi” Încasarea prin bancă 5121 “Conturi la bănci în lei” = 411 “Clienţi”

3.3. Valorificarea informaţiilor furnizate de contabilitatea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii

Contabilitatea creanţelor şi datoriilor exercită o mare influenţă asupra calităţii analizelor financiare, în special a celor legate de gradul de exigibilitate a pasivului extern, gradul de lichidare a activului circulant (în cazul de faţă al creanţelor) şi, implicit, a gradului de solvabilitate a intreprinderii.13

13 Epuran Mihai, Cotlet Dumitru, Ienovan Felicia, Pereş Ion - “Contabilitatea financiară în noul sistem contabil”, Vol. II, Editura de Vest Timişoara, 2000

29

Îndicatorii evocaţi mai sus sunt puternic influenţaţi la rândul lor de termenele de plată, respectiv de încasare. În practica occidentală, acestea sunt în general termene consimţite de vânzător şi depind:

- de condiţiile specifice acordate în sectorul de activitate al vânzătorului sau pretinse, în cel al cumpărătorului;

- de produsul vândut, unele predându-se la o încasare imediată, altele la acordarea unui termen de plată mai lung sau mai scurt, în funcţie de duratele cerute de stocaj; - de relaţiile personale instituite între vânzător şi comparator: încrederea pe care primul o are faţă de cel de-al doilea, interesul comercial al cumpărătorului, utilizarea sau nu a efectelor comerciale etc.

Un ciclu de exploatare începe cu aprovizionarea pentru formarea stocurilor şi se încheie cu încasarea clienţilor pentru mărfurile vândute sau pentru produsele finite livrate acestora. Ciclul de exploatare se prezintă astfel ca o succesiune de stocuri în diferite faze ale exploatării, de mărimi fizice diferite şi de valori crescătoare pe unitate de măsură.

Valoarea unităţii de stoc este crescătoare, pe măsura înaintării în ciclul de exploatare, la valoarea iniţiala adaugându-se cheltuielile de stocare şi cele de prelucrare sau de circulaţie a acesteia până la încasarea clienţilor beneficiari.14

Nevoia de finanţare a ciclului de exploatare va creşte odată cu creşterea volumului şi duratei stocurilor, precum şi cu creşterea volumului şi a duratei creditelor acordate clienţilor. Nevoia de finanţare va scădea odată cu creşterea volumului şi a duratei datoriilor şi creditelor primite de la furnizori.

Altfel spus, fragilitatea sau dimpotrivă, stabilirea unei intreprinderi, depinde de trei factori:

1.stocurile şi intervalul lor de stocare2.clienţii şi intervalul lor de încasare3.furnizorii şi intervalul lor de platăTrecerea intreprinderii de la o stare patrimonială So la o stare patrimonială Si,

normativă sau efectivă, se face prin procese financiare succesive de alocare de fonduri băneşti în procese productive şi de achitare a obligaţiilor băneşti, pe de o parte, şi de recuperare a lor continuă în încasarea vânzărilor sau de completare cu resurse împrumutate, pe de altă parte.

Aceste procese de încasare a creanţelor şi de plată a datoriilor exprimă manifestarea dinamică a echilibrului financiar al intreprinderii. Cel mai sigur echilibru financiar este cel care se realizează pe seama încasărilor din vânzări proprii. În aceste încasări se regasesc toate posibilităţile de acoperire a cheltuielilor de fabricaţie, de reînnoire a maşinilor şi utilajelor, de rambursare a creditelor şi de acoperire a altor nevoi de dezvoltare.

Cifra de afaceri încorporează componenţele valorice necesare pentru acoperirea tuturor destinaţiilor menţionate, ceea ce conduce spre o nouă stare patrimonială a intreprinderii. Drept urmare, fiecare element de activ este reînnoit, într-un anumit timp, prin cifră de afaceri.

Totodată, fiecare datorie este achitată într-un interval de timp specific, prin componenta valorică corespunzătoare cifrei de afaceri. Aceşti timpi necesari pentru reînnoirea activelor şi pentru plata datoriilor sunt numiţi durate de rotaţie a capitalurilor pe seama cifrei de afaceri. Aceste durate se exprimă în zile după formula:

Active (datorii) _________________ × 360 = Numărul de zile în care cifra de afaceri

14 Epuran Mihai, Cotlet Dumitru, Ienovan Felicia, Pereş Ion - “Contabilitatea financiară în noul sistem contabil”, Vol. II, Editura de Vest Timişoara, 2000

30

Cifra de afaceri (anuala) reînnoieste activele (sau achită datoriile)

Mărimea creanţelor şi datoriilor din exploatare are influenţă şi asupra necesarului de fond de rulment. Îndatorirea este pentru orice intreprindere un fenomen normal şi dorit, în principiu, de cei ce o gestionează. Din derularea ciclului de exploatare, ea este chiar inevitabilă. Datoriile din exploatare conduc, în fond, la reducerea necesarului de fond de rulment, iar cele financiare, la finanţarea exerciţiului şi a necesarului de fond de rulment prin utilizarea efectului de levier. Pentru activitatea financiară a firmei este importantă cunoaşterea evoluţiei corelaţiei dintre creanţe-obligaţii, întrucat acestea influenţează capacitatea de plată.

Creanţele reprezintă anumite drepturi băneşti realizabile în termene diferite. Formarea lor este în directă legatură cu rotaţia capitalului, cu momentele pe care le parcurge în procesul schimbării formei acestuia. Apariţia creanţelor este determinată în principiu de relaţiile care se formează între firma în calitate de furnizor şi clienţii săi. Postul “clienţi şi conturi asimilate” este foarte important în analiza financiară, pentru că de el ţine seama atunci când se referă la gradul de lichiditate. Politica financiară a firmei poate să fie diferită în ceea ce priveşte aceste elemente de active prin faptul că, pe lângă criteriile de performanţă economică, intreprinderea trebuie să urmărească şi o anumită stabilitate a relaţiilor cu clienţii, cucerirea de noi pieţe, cât şi menţinerea pe pieţe deja cucerite.

Analiza creanţelor necesită gruparea lor, cel puţin după trei categorii:1. După natura lor (creanţe aferente bunurilor vândute; creanţe reprezentând avansuri acordate furnizorilor; creanţe din diferente de curs valutar; creanţe datorate de clienţii incerti).

Pentru aceste categorii de creanţe se urmăreşte:- nivelul absolut şi ponderea fiecărei categorii în totalul creanţelor;- evoluţia în timp;- dubla medie de încasare a lor.

2. Pe principalii beneficiari, urmărindu-se: - nivelul creanţelor pe beneficiari şi ponderea lor în totalul creanţelor; - vechimea creanţelor şi durata de încasare; - natura relaţiilor cu beneficiarii.3. În funcţie de vechimea lor, alegând intervalele de timp specifice activităţii de comercializare a agentului economic.

Evoluţia nivelului creanţelor actuale faţă de perioada precedentă este determinată în principal de:

- modificarea cifrei de afaceri;- modificarea duratei medii de încasare;- influenţa unor factori aleatori (diferenţe de curs valutar, reactivarea unor clienţi etc.).

Opusul creanţelor îl reprezintă obligaţiile sau datoriile firmei către furnizori.

Datoriile faţă de furnizori depind de:- soldul mediu zilnic;- termenul de exigibilitate, adică numărul de zile de la constituirea obligaţiei până la plata efectivă a ei.

Modificarea datoriilor faţă de furnizor de la o perioada la alta este ca urmare a creşterii sau scăderii datoriilor faţă de furnizor prin:

- sporirea sau diminuarea volumului intrărilor;- modificarea preţului sau tarifelor pentru intrări;- mărirea sau micşorarea numărului mediu de zile până la plata datoriilor.

31

Viteza de rotaţie a clienţilor reflectă relaţiile stabile ale intreprinderii cu clienţii şi indirect poziţia deţinută pe piaţă faţă de concurenţă, iar aceasta se exprimă prin:

Cifra de afaceri-numărul de rotaţii = ------------------ Clienţi Clienţi- durate în zile a unei rotaţii = -------------------- x 360 Cifra de afaceri

Această viteză de rotaţie a creditului client trebuie sa fie mai mică decât viteza de rotaţie a creditului furnizor, nedepăşind însă 30 de zile.

O posibilitate de control a clienţilor o constituie calculul duratei de încasare a unui client. Acestea se determină după relaţia ratei cinetice a clienţilor:

Soldul mediu al clientului XDurata medie de încasare a clientului X = --------------------------------------------x 360

Cifra de afaceri realizată cu clientul X

Cu ajutorul aceestei relaţii se evaluează timpul necesar pentru recuperarea sumelor de bani aferente facturilor emise şi neîncasate. Este semnificativ pentru intervalele 30-90 şi un an de zile.

Rezultatul obţinut se compară cu durata generală de încasare a clienţilor, iar depăşirile peste anumite limite rezonabile trebuie să declanşeze aceleaşi acţiuni operative de corectare a abaterilor.

În practică se foloseşte cifra de afaceri datorită faptului că bilanţul nu furnizează informaţiile referitoare la rulajul conturilor respective.

Un alt indicator ce poate fi calculat este rata de plată a debitelor ce indică perioada de timp necesară plăţii furnizorilor intreprinderii pentru bunurile şi serviicile oferite.

Furnizori + CreditoriRată de plată a debitelor = ------------------------- x 360 Cheltuieli directe

Viteza de rotaţie a furnizorilor reflectă relaţiile stabilite cu furnizorii şi încrederea pe care o are intreprinderea pentru furnizori.

Se exprimă prin:

Furnizori Durata în zile a unei rotaţii = -------------------- x 360 Costuri materiale

Durata creditului furnizor trebuie să fie mai mare decât durata creditului client.Creanţele şi obligaţiile trebuie să fie analizate şi în raport de gradul de vechime.Intervalele de vechime utilizate sunt diferite. În mod normal, se consideră că aceasta ar

trebui sa fie până la 30 de zile, între 30 şi 90 de zile şi peste 90 de zile.

32

CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ PRIVIND DECONTAREA CU FURNIZORII ŞI CLIENŢII LA S.C. VIO-MAR S.R.L.

4.1. Prezentarea firmei

Societate comercială VIO-MAR S.R.L., este persoană juridică română, cu capital integral privat.

Numele complet al societăţii S.C.VIO-MAR S.R.L.Sediul social: localitatea Baia Mare, str. Muncii, nr.2, jud. MaramureşPunct de lucru: localitatea Baia Mare, str. Păltinişului nr. 22, jud. MaramureşNumăr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului: J 24/ 183/ 2004Codul unic de înregistrare: RO 12356755Forma juridică de constituire: S.R.L.Data şi locul începerii activităţii societăţii:

data: 01/ 01/ 2005 locul: Baia Mare, str. Păltinişului nr. 22

4.1.1. Obiectul de activitate

33

În conformitate cu statutul, Societatea Comercială VIO-MAR SRL, are ca obiect de principal de activitate, conform clasificării CAEN – 7500 – Vânzări cu amănuntul, în magazine de specialitate, al produselor farmaceutice veterinare.

Tabel Nr. 4.1.Indicatori economici la S.C. VIO-MAR S.R.L.Anul Cifra de afaceri2005 1515062006 2100412007 2833492008 3954062009 509035

Fig.4.1. Evoluţia cifrei de afaceri (Sursa: Bilanţul contabil al S.C. VIO-MAR S.R.L.)Cifra de afaceri a firmei S.C. VIO MAR S.R.L., a crescut mult de la un an la altul,

începând din 2005, anul înfiinţării, ajungând în 2009 aproape de patru ori mai mare.

Tabel Nr. 4.2.Indicatori economici la S.C.VIO-MAR SRL

Anul Profit net2005 262132006 400132007 153492008 73312009 13461

34

Fig. 4.2. Evoluţia profitabilităţii(Sursa: Bilanţul contabil al S.C. VIO-MAR S.R.L.)

Profitul net al societăţii creşte in 2006 aproape dublu, scade în 2007 mai mult decât jumatate, la fel şi în 2008, iar în 2009 creşte din nou aproape dublu.

Tabel Nr. 4.3.Indicatori economici la S.C.VIO-MAR S.R.L.

Anul 2005 2006 2007 2008 2009Nr. personal 2 3 4 4 4

Fig. 4.3. Evoluţia numărului de personal(Sursa: Bilanţul contabil al S.C.VIO-MAR S.R.L.)

Societatea îşi începe activitatea cu doi angajaţi, în anul următor mai angajează o persoană, în 2007 ajunge la patru angajaţi, continuând aşa până în 2009.

Tabel Nr. 4.4.

35

Indicatori economici la S.C. VIO-MAR S.R.L.Anul CA Nr. personal W2 CA/Nr. personal2005 151506 2 757532006 210041 3 700142007 283349 4 708372008 395406 4 988522009 509035 4 127295

Fig. 4.4. Evoluţia productivităţii muncii pe perioada 2005 - 2009Sursa: Bilanţul contabil al S.C. VIO-MAR S.R.L.

Productivitatea muncii se menţine aproximativ la fel în primii trei ani, crescând puţin în 2008 şi foarte mult în 2009.

Tabel Nr. 4.5.Indicatori economici la S.C. VIO-MAR S.R.L.

Anul Venituri2005 1515062006 2100432007 2857642008 4064642009 509951

36

Fig. 4.5. Evoluţia veniturilor pe perioada 2005 - 2009Sursa: Bilanţul contabil al S.C. VIO-MAR S.R.L.

Veniturile firmei cresc treptat în primii cinci ani de activitate.

Tabel Nr. 4.6.Indicatori economici la S.C. VIO-MAR S.R.L.

Anul Cheltuieli2005 1219342006 1623962007 2667972008 3977192009 492040

Fig. 4.6. Evoluţia cheltuielilor pe perioada 2005 - 2009Sursa: Bilanţul contabil al S.C. VIO-MAR S.R.L.

37

Şi cheltuielile cresc treptat în primii cinci ani, ajungând în 2009 la 492 040 faţă de 121 934 în 2005.

4.2. Monografie contabilă S.C. VIO-MAR S.R.L.

S.C. VIO-MAR S.R.L. are ca obiect principal de activitate vânzări cu amănuntul, în magazine de specialitate ale produselor farmaceutice veterinare.

În cursul lunii ianuarie 2011 în baza documentelor justificative s-au efectuat următoarele operaţiuni:

În data de 03.01.2011 în baza monetarului şi a raportului zilnic de la casa de marcat se încasează de la diverşi clienţi suma de 750ei.

5311 „Casa în lei” = % 750 707,,Venituri din vânzarea mărfurilor'' 604,84

4427 „TVA colectată” 145,16

În data de 04.01.2011 se depun în bancă 650 lei.- depuneri de numerar din casierie în conturile bancare:

581 „Viramente interne” = 5311 „Casa în lei” 6505121 „Conturi la bănci în lei” = 581 „Viramente interne” 650

În data de 04.01.2011 unitatea achiziţionează mărfuri în valoare de 582,80 lei

conform facturii în care este inclus şi TVA, emiţând delegatului furnizorului un bilet la ordin cu scadenţă în 20.01.2011.

-înregistrarea facturii:

% = 401 „Furnizori” 582,80371 „Mărfuri” 4704426 „TVA deductibilă” 112,8

- înregistrarea emiterii biletului la ordin:

401 „Furnizori” = 403 „Efecte de plată” 582,80

- în 20.01.2011 se primeşte extrasul de cont prin care s-a făcut plata biletului la ordin:

403 „Efecte de plată” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 582,80

În data de 05.01.2011, societatea achiziţionează marfa, pe bază de factură de la un furnizor în valoare de 334,80 lei, TVA inclus, scadentă fiind în data de 20.01.2011.

- înregistrarea facturii în data de 05.01.2011

38

% = 401 „Furnizori” 334,80 371 „Mărfuri” 2704426 „TVA deductibilă” 64,80

În 15.01.2011 societatea ridică de la bancă cu o filă cec numerar pentru diverse plăţi în sumă de 1000 lei.

- ridicarea de numerar de la bancă:

581 „Viramente interne” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 1000

- înregistrarea în casă a numerarului:

5311 „Casa în lei” = 581 „Viramente interne” 1000

Societatea efectueaza următoarele plăţi:

În data de 16.01.2011 s-a achitat factura de energie electrică către SC ELECTRICA SA în sumă totală de 122,54 lei inclusiv TVA:

- înregistrarea facturii:

% = 401 „Furnizori” 122.54605 „Chelt. privind energia şi apa” 98.824426 „TVA deductibilă” 23.72

- plata contravalorii facturii către SC ELECTRICA SA prin contul de la bancă:

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 122,54

Achitarea facturii de salubritate către SC DRUSAL SA în valoare de 10,21 lei în care este inclus şi T.V.A. Prin contract este stipulat că plată se face în numerar în momentul primirii facturii.

- înregistrarea facturii:

% = 401 „Furnizori” 10,21628 „ Cheltuieli cu servicii executate de terţi”

8.23

4426 „TVA deductibilă” 1,98

- achitarea facturii:

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei 10,21 Achitarea facturii telefonice în sumă de 110,48 lei inclusiv TVA către SC VODAFONE ROMÂNIA SA:

39

- înregistrarea facturii:

% = 401 „Furnizori” 110,48626 „Chelt.poştale şi taxa de telecom.”

89.1

4426 „TVA deductibilă” 21,38

- achitarea facturii:

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 110,48

Achitarea facturii de gaz către E.ON GAZ în sumă de 306,77, inclusiv TVA

- înregistrarea facturii:

% = 401 „Furnizori” 306,77604„Chelt.privind materialele nestocate”

247,40

4426 „TVA deductibilă” 59,37

- achitarea facturii:

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 306,77

Achitarea contravalorii chiriei aferente lunii ianuarie:

% = 5311 „Casa în lei” 450 612„Chelt. cu redeventele, locaţiile de gestiune şi chir 362,91

4426 „TVA deductibilă” 87,09Achiziţionarea unui calculator în valoare de 1200 lei plus TVA.

- înregistrarea facturii:

% = 404 „Furnizori de imobilizări” 1488

214„Mobilier, aparatură birotică” 12004426 „TVA deductibilă” 288

- achitarea facturii:

404 „Furnizori de imobilizări” = 5311 „Casa în lei” 1488

Achiziţionarea de materiale consumabile în valoare de 250 lei plus TVA:

- înregistrarea facturii:

% = 401 „Furnizori” 310

40

302 '' Materiale consumabile'' 2504426 „TVA deductibilă” 60

- plata facturii:

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 310

- materialele consumabile se dau în consum:

602 ''Cheltuieli cu materialele consumabile'' = 302 '' Materiale consumabile'' 250

- în data de 20.01.2011 plata facturii se face prin contul de la bancă:

401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 334,80

În urma încasărilor pe care le-a avut unitatea în data de 25.01.2011, vânzări pe bază de factură la SC X. SRL în sumă totală de 660 lei inclusiv TVA, unitatea depune numerar în contul curent de la bancă suma de 1000 lei.

- vânzare către SC X SRL:

4111 „Clienţi” = % 660 707 „Venituri vânz. Mărf.” 534.6 4427 „TVA colectată” 125.4

- încasarea facturii pe bază de chitanţă:

5311 „Casa în lei” = 4111 „Clienţi” 660

- depunerea numerarului la bancă:

581 „Viramente interne” = 5311 „Casa în lei” 1000 5121 „Conturi la bănci în lei” = 581 „Viramente interne” 1000

În 29.01.2011 se achiziţionează un fax, pe bază de factură în sumă totală de 400 lei inclusiv TVA:

- înregistrarea facturii:

% = 404 „Furnizori de imobilizări” 400214 „Mobilier, aparatură birotică etc.” 2504426 „TVA deductibilă” 60

- plata facturii:

404 „Furnizori de imobilizări” = 5311 „Casa în lei” 400

41

În cursul lunii februarie 2011 în baza documentelor justificative s-au efectuat următoarele operaţiuni: În data de 02.02.2011 în baza monetarului şi a raportului zilnic de la casa de marcat se

încasează de la diverşi clienţi suma de 806 lei.

5311 „Casa în lei” = % 806 707,,Venituri din vânzarea mărfurilor'' 650 4427 „TVA colectată” 156

În data de 05.02.2011 se depun în bancă 800 lei.

- depuneri de numerar din casierie în conturile bancare:

581 „Viramente interne” = 5311 „Casa în lei” 800 5121 „Conturi la bănci în lei” = 581 „Viramente interne” 800

În data de 06.02.2011 unitatea achiziţionează mărfuri în valoare de 657.2 lei conform facturii în care este inclus şi TVA, emiţând delegatului furnizorului un bilet la ordin cu scadenţa în 25.02.2011.

- înregistrarea facturii:

% = 401 „Furnizori” 657.2371 „Mărfuri” 5304426 „TVA deductibilă” 127.2

- înregistrarea emiterii biletului la ordin:

401 „Furnizori” = 403 „Efecte de plată” 657.2

- în 25.02.2011 se primeşte extrasul de cont prin care s-a făcut plata biletului la ordin:

403 „Efecte de plată” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 657.2

În data de 07.02.2011, societatea achiziţionează marfă, pe bază de factură de la un furnizor în valoare de 173.6 lei, TVA inclus, scadenţa fiind în data de 30.03.2011.

- înregistrarea facturii în data de 07.02.2011

% = 401 „Furnizori” 173.6 371 „Mărfuri” 1404426 „TVA deductibilă” 33.6

- în data de 08.02.2011 plată facturii se face prin contul de la bancă:

42

401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 173.6

În 10.02.2011 societatea ridică de la bancă cu o filă cec numerar pentru diverse plăţi în sumă de 900 lei.

- ridicarea de numerar de la bancă:

581 „Viramente interne” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 900

- înregistrarea în casă a numerarului: 5311 „Casa în lei” = 581 „Viramente interne” 900

Societatea efectuează următoarele plăţi:

În data de 17.02.2011 s-a achitat factura de energie electrică către SC Electrica SA în sumă totală de 248 lei inclusiv TVA:

- înregistrarea facturii:

% = 401 „Furnizori” 248605 „Chelt. privind energia şi apa” 2004426 TVA deductibilă” 48

- plata contravalorii facturii către SC Electrica SA prin contul de la bancă:

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 248

Achitarea facturii de salubritate către SC Drusal SA în valoare de 25.46 lei în care este inclus şi T.V.A. Prin contract este stipulat ca plata se face în numerar în momentul primirii facturii.

- înregistrarea facturii:

% = 401 „Furnizori” 25.46628 „ Cheltuieli cu servicii executate de terţi” 20.534426 „TVA deductibilă” 4.93

- achitarea facturii:

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei 25.46

Achitarea facturii telefonice în sumă de 110,48 lei inclusiv TVA către SC Vodafone România SA:

- înregistrarea facturii:

43

% = 401 „Furnizori” 86.8626 „Chelt. poştale şi taxa de telecom.”

70

4426 „TVA deductibilă” 16.8

-achitarea facturii:

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 86.8

Achitarea facturii de gaz către E.On Gaz. în sumă de 509.126, inclusiv TVA

- înregistrarea facturii:

% = 401 „Furnizori” 509.126604„Chelt.privind materialele nestocate”

411.5

4426 „TVA deductibilă” 98.76

- achitarea facturii:

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 509.126

Achitarea contravalorii chiriei aferente lunii februarie:

% = 5311 „Casa în lei” 450612„Chelt.cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chirii

362,91

4426 „TVA deductibilă” 87,09Achiziţionarea unui laptop în valoare de 1600 lei plus TVA.

- înregistrarea facturii:

% = 404 „Furnizori de imobilizări”1984214„Mobilier, aparatură birotică” 16004426 „TVA deductibilă” 384

- achitarea facturii:

404 „Furnizori de imobilizări” = 5311 „Casa în lei” 1984

Achiziţionarea de materiale consumabile în valoare de 380 lei plus TVA:

- înregistrarea facturii:

% = 401 „Furnizori” 471.2 302 '' Materiale consumabile'' 3804426 „TVA deductibilă” 91.2

44

- plata facturii:

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 471.2

- materialele consumabile se dau în consum: 602 ''Cheltuieli cu materialele consumabile'' = 302 '' Materiale consumabile'' 380

În urma încasărilor pe care le-a avut unitatea în data de 26.02.2011, vânzări pe bază de factură la SC X. SRL în sumă totală de 660 lei inclusiv TVA, unitatea depune numerar în contul curent de la bancă suma de 1000 lei.

- vânzare către SC X SRL:

4111 „Clienţi” = % 660 707 „Venituri vânz. Mărf.” 534.6 4427 „TVA colectată” 125.4

- încasarea facturii pe baza de chitanţă:

5311 „Casa în lei” = 4111 „Clienţi” 660

- depunerea numerarului la bancă:

581 „Viramente interne” = 5311 „Casa în lei” 1000 5121 „Conturi la bănci în lei”= 581 „Viramente interne” 1000

În 28.02.2011 se achiziţionează o imprimantă , pe bază de factură în sumă de 200 lei plusTVA:

- înregistrarea facturii:

% = 404 “Furnizori de imobilizări” 248214 „Mobilier, aparatură birotică etc.”

200

4426 „TVA deductibilă” 48 - plata facturii:

404 „Furnizori de imobilizări” = 5311 „Casa în lei” 248

În cursul lunii martie 2011 în baza documentelor justificative s-au efectuat următoarele operaţiuni:

În data de 01.03.2011, societatea achiziţionează marfă, pe bază de factură de la un furnizor în valoare de 992.62 lei , TVA inclus ,scadenţa fiind în data de 30.03.2011.

- înregistrarea facturii în data de 01.03.2011

45

% = 401 „Furnizori” 992.62 371 „Mărfuri” 800.54426 „TVA deductibilă” 192.12

În 02.03.2011 societatea ridică de la bancă cu o filă cec numerar pentru diverse plăţi în sumă de 1250 lei.

- ridicarea de numerar de la bancă: 581 „Viramente interne” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 1250

- înregistrarea în casă a numerarului:

5311 „Casa în lei” = 581 „Viramente interne” 1250

În data de 05.03.2011 în baza monetarului şi a raportului zilnic de la casa de marcat se încasează de la diverşi clienţi suma de 1736lei.

5311 „Casa în lei” = % 1736 707,,Venituri din vânzarea mărfurilor'' 1400 4427 „TVA colectată” 336

În data de 06.03.2011 se depun în bancă 1100 lei.

- depuneri de numerar din casierie în conturile bancare:

581 „Viramente interne” = 5311 „Casa în lei” 1100 5121 „Conturi la bănci în lei” = 581 „Viramente interne” 1100

În data de 06.03.2011 unitatea achiziţionează mărfuri în valoare de 682 lei conform facturii în care este inclus şi TVA, emiţând delegatului furnizorului un bilet la ordin cu scadenţa în 27.03.2011.

- înregistrarea facturii:

% = 401 „Furnizori” 682371 „Mărfuri” 5504426 „TVA deductibilă” 132

- înregistrarea emiterii biletului la ordin:

401 „Furnizori” = 403 „Efecte de plată” 682

- în 27.03.2011 se primeşte extrasul de cont prin care s-a făcut plata biletului la ordin:

46

403 „Efecte de plată” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 682

În 30.03.2011 se achiziţionează un xerox, pe bază de factură în sumă totală de 441.44 lei inclusiv TVA:

- înregistrarea facturii:

% = 404 „Furnizori de imobilizări” 441.44214 „Mobilier, aparatură birotică etc.”

356

4426 „TVA deductibilă” 85.44

- plata facturii: 404 „Furnizori de imobilizări” = 5311 „Casa în lei” 441.44

Societatea efectuează urmatoarele plăţi:

În data de 21.03.2011 s-a achitat factura de energie electrică către SC ELECTRICA SA în sumă totală de 148.8 lei inclusiv TVA:

- înregistrarea facturii:

% = 401 „Furnizori” 148.8605 „Chelt. privind energia şi apa” 1204426 „TVA deductibilă” 28.8

- plata contravalorii facturii către SC ELECTRICA SA prin contul de la bancă:

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 148.8

Achitarea facturii de salubritate către SC DRUSAL SA în valoare de 12.78lei în care este inclus şi T.V.A. Prin contract este stipulat că plata se face în numerar în momentul primirii facturii.

- înregistrarea facturii:

% = 401 „Furnizori” 12.78628 „ Cheltuieli cu servicii executate de terţi” 10.3 4426 „TVA deductibilă” 2.48

- achitarea facturii:

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei 12.78

Achitarea facturii telefonice în sumă de 110,48 lei inclusiv TVA către SC VODAFONE ROMÂNIA SA.

47

- înregistrarea facturii:

% = 401 „Furnizori” 124626 „Chelt. poştale şi taxa de telecom.” 1004426 „TVA deductibilă” 24

- achitarea facturii:

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 124

Achitarea facturii de gaz către E.ON GAZ în suma de 310 inclusiv TVA

- înregistrarea facturii:

% = 401 „Furnizori” 310604„Chelt. privind materialele nestocate” 2504426 „TVA deductibilă” 60

- achitarea facturii:

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 310

Achitarea contravalorii chiriei aferente lunii ianuarie:

% = 5311 „Casa în lei” 450612„Chelt.cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chirii

362,91

4426 „TVA deductibilă” 87,09

Achiziţionarea unui mobilier în valoare de 918 TVA inclus.

- înregistrarea facturii:

% = 404 „Furnizori de imobilizări” 918214„Mobilier, aparatură birotică” 9004426 „TVA deductibilă” 18

- achitarea facturii:

404 „Furnizori de imobilizări” = 5311 „Casa în lei” 918

Achiziţionarea de materiale consumabile în valoare de 372 lei TVA inclus:

48

- înregistrarea facturii:

% = 401 „Furnizori” 372302 '' Materiale consumabile'' 3004426 „TVA deductibilă” 72

- plata facturii:

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 372

- materialele consumabile se dau în consum:

602 ''Cheltuieli cu materialele consumabile'' = 302 '' Materiale consumabile'' 372

În urma încasărilor pe care le-a avut unitatea în data de 29.03.2011, vânzări pe bază de factură la SC A. SRL în sumă totală de 660 lei inclusiv TVA, unitatea depune numerar în contul curent de la bancă suma de 1000 lei.

- vânzare către SC A SRL:

4111 „Clienţi” = % 660 707 „Venituri vânz. Mărf.” 534.6 4427 „TVA colectată” 125.4

- încasarea facturii pe bază de chitanţă:

5311 „Casa în lei” = 4111 „Clienţi” 660 - depunerea numerarului la bancă:

581 „Viramente interne” = 5311 „Casa în lei” 1000 5121 „Conturi la bănci în lei”= 581 „Viramente interne” 1000

- în data de 30.03.2011 plata facturii din.01.03.2011 se face prin contul de la bancă:

401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 992.62

49

CAPITOLUL 5. CONCLUZII SI PROPUNERI

Structura lucrării cu tema “Contabilitatea relaţiilor de decontare cu furnizorii şi clienţii”, se face în cinci capitole prezentate succint în continuare :

Capitolul 1 – “Delimitări privind contabilitatea furnizorilor şi clienţilor”.Capitolul 2 – “Reflectarea în contabilitate a relaţiei cu furnizorii“ tratează distinct

relaţiile cu furnizorii interni şi externi şi în cadrul acestora pe cele două momente ale procesului de aprovizionare: cel al angajării relaţiilor cu furnizorii şi cel al decontării obligaţiilor faţă de aceştia. Tot în acest capitol am prezentat reducerile de preţ pe cele trei categorii şi înregistrarea în contabilitate a reducerilor acordate de furnizori. În ceea ce priveşte decontarea datoriei sale faţă de furnizorii săi, societatea foloseşte sistemul decontărilor fără numerar şi mai puţin pe cel al decontării lor cu numerar. Au fost prezentate şi efectele comerciale dintre care firma nu foloseşte nici unul.

Capitolul 3 – “Reflectarea în contabilitate a relaţiilor cu clienţii“ are aceeaşi structură ca şi capitolul anterior, dar aici mai apare şi necesitatea constituirii provizioanelor pentru deprecierea creanţelor-clienti. În relaţiile cu clienţii utilizează numai decontarea fără numerar, iar dintre efectele comerciale foarte rar C.E.C-ul.

Capitolul 4 – “Studiu de caz la firma S.C. VIO-MAR S.R.L.”Valorificarea informaţiilor furnizate de contabilitatea relaţiilor cu partenerii

comerciali, este o analiză asupra activităţii desfăşurate luând în considerare influenţa creanţelor şi datoriilor, respective a termenelor de plată şi de încasare. Sunt prezentate fazele

50

ciclului de exploatare şi nevoie de finanţare a ciclului de exploatare precum şi factorii ce influenţează stabilitatea unei intreprinderi. S-au analizat creanţele, datoriile şi evoluţia acestora în prezent faţă de perioada precedentă, precum şi controlul clienţilor şi al furnizorilor prin calculul ratei de recuperare a creanţelor şi a ratei de plată a debitelor.

Capitolul 5 - “Concluzii şi propuneri“ se vrea a fi o sinteză a întregii lucrări, cuprinzând şi câteva propuneri în ce priveşte activitatea contabilă a firmei.

În scopul asigurării unui management economico-financiar coerent şi eficient, sistemul informatic folosit de firmă a trecut la o noua versiune a vechiului program. Versiune care este mai fiabilă, stabilă şi oferă mult mai multe tipuri de rapoarte.

Modulul financiar în care lucrează, oferă atât, posibilitatea introducerii în contabilitate a facturilor primite de la furnizori, a facturilor către clienţi, casă, bancă, cât şi generarea de rapoarte cum ar fi :

- raportarea clienţilor neîcasaţi până la o anumită dată; - raportarea furnizorilor neplătiţi până la o anumită dată; - rapoarte specifice contabilităţii româneşti; - jurnale de vânzări; - jurnale de cumpărări.Pentru viitor firma S.C. VIO-MAR S.R.L. încearcă să-şi păstreze clienţii, precum şi

atragerea de noi clienţi, oferindu-le standarde de calitate şi mediu de lucru la nivelul celor mai exigente cerinţe.Activitatea firmei fiind vânzare cu amănuntul, clienţii firmei sunt persoane fizice.

În ceea ce priveşte relaţiile cu furnizorii, îi va păstra pe cei vechi care au răspuns cererilor de calitate a produselor şi serviciilor cerute, precum şi încetarea colaborării cu furnizorii neserioşi din punct de vedere al nerespectării termenelor de livrare şi a calităţii îndoielnice a produselor.

Societatea colaborează cu furnizori de servicii, cum ar fi: Vodafone România, S.C. Drusal S.A., E.ON Gaz, Electrica; şi cu furnizori de mărfuri cum ar fi: S.C. Farmavet S.A., Romvad Company S.A., S.C. Medpol S.R.L., S.C. Zima Impex S.R.L., S.C. Maravet S.R.L. (furnizori de hrana pentru animale), Pasiprod – Medical S.R.L., Office Center S.R.L. (furnizor de medicamente), Vanell S.R.L. şi Trodat S.R.L. (furnizori de accesorii pentru animale).

51

Bibliografie

Baciu A., Matis D., Bazele Contabilităţii, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2001.

Bojan O., Bazele Contabiliăţii, Ediţia a şasea, Editura Economica, Bucuresti, 2003.

Călin O., Ristea M., ş.a., Bazele Contabilităţii, E.D.P., Bucureşti, 1999.

Capron M., Contabilitatea în perspectivă, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.

Cacuic L., Megan O. - “Bazele Contabilităţii”, Editura Mirton, Iaşi, 2003.

Cristea Horia - “Contabilitatea firmei”, Editura Mirton, Bucureşti, 1993.Dumitrescu Şt., Toma D., Principiile Contabilităţii, E.D.P., Bucureşti, 1974.

Epuran Mihai, Cotlet Dumitru, Ienovan Felicia, Pereş Ion - “Contabilitatea financiară în noul sistem contabil”, Vol. II, Editura de Vest Timişoara, 2000.

Epuran Mihai (coordonator), Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, Editura de Vest, 2000.

52

Epuran M., Băbăiţă V., Grosu C., Contabilitate şi control de gestiune , Editura Economică, Bucureşti 1999.

Feleagă N., Feleagă L., Contabilitate financiară. O abordare europeană şi internaţională, Editura Economică, Bucureşti, 2007.

Feleagă N., Feleagă L., Contabilitate consolidată, Editura Economică, Bucureşti, 2007.

Feleagă Niculae, Ionaşcu Ion - “Contabilitatea financiară” Vol. III, Editura Economică, Bucureşti, 1993.

Ionevan F., Cotlet D., Mateş D., Hategan C., Iosif A., Bobitan N., Negret C. - “Contabilitate financiară”, Editura Mirton, Bucureşti, 2003.

Ionaşcu I., Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003.

Horomnea E., Bazele Contabilităţii.Concepte şi aplicaţii., Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004.

Huian Maria Carmen, Instrumente financiare, tratamente şi opţiuni contabile, Editura CECCAR, Bucureşti, 2008.

Istrate C., Fiscalitatea şi contabilitatea în cadrul firmei, Editura Polirom, 2002.

Mateş D., (coordonator), Contabilitatea intreprinderii-aplicaţii practice, Editura Mirton, 2004.

Mateş D., Contabilitatea financiară a intreprinderii, vol I şi II, Editura Mirton, 2003.

Mateş D., Normalizarea contabilităţii şi fiscalitatea intreprinderii, vol I şi II, Editura Mirton, 2004.

Mateş Dorel, Matis Dumitru, Cotlet Dumitru - “Contabilitatea financiară a entităţilor economice”, Editura Mirton, Timişoara, 2006.

Ministerul Finaţelor Publice – Reglementări contabile pentru agenţi economici, Editura Economică, 2002

Ordinul 3055 din 29.10.2009 – pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene – publicat în Monitorul Oficial nr. 766 din 10.11.2009

Pantea Iacob Petruţ, Temes Ioan - “Contabilitatea financiară a agenţilor economici din România” (Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca), Editura Intel Credo, Deva, 1995.

Puşcaşu I., Cotlet D., Mateş D., Cotlet B., Pistol C., Contabilitatea financiară românească, conformă cu Directivele Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2006.

53

Ristea Mihai, Noul sistem contabil al agenţilor economici din România, Editura X, Bucureşti, 1998.

Stancu Ion - “Finanţe. Teoria pieţelor financiare. Finanţele intreprinderilor. Analiza şi gestiunea financiară”, Editura Economică, Bucureşti, 1996.

Tiron A. T., Combinări de intreprinderi. Fuziuni şi achiziţii, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2006.

54