CONFLICTUL

Învăţător:Vitek –Daroczi MartaŞcoala Gimnazială „Gyulaffy László” Cehu Silvaniei ,Jud. Sălaj

Elevul trebuie să se adapteze mereu la mediul în care trăieste, la evenimentele de viaţă cu care este confruntat. El trebuie să înfrunte piedici, să învingă fustrări sau să depăşească situaţiile stresante.

De cele mai multe ori, elevul urmăreşte realizarea mai multori scopuri, aspiraţii, dorinţe. Resursele – endogene sau exogene – de care dispune persoana umană sunt însă limitate. Astfel, realizarea unor scopuri blochează sau anihilează realizarea altora. Din punct de vedere psihologic, atunci când se înpune o alegere între motive diferite, mutual exclusive, apare un conflict. În acest caz, asupra individului se exercită două sau mai multe forţe cu valenţe diferite, dar de intensitate aproximativ egală. În funcţie de caracterul (valenţele) acestor forţe se pot distinge trei tipuri de situaţii conflictuale.

Conflictul atracţie- atracţie ( A-A ) Este situaţia în care alternativele puse în faţa individului sunt la fel de

dezirabile, adică ambele valenţe sunt pozitive. De obicei în cazul acestui tip de conflict, deciziile sunt luate rapid, după o scurtă perioadă de oscilaţie. Uneori, însă, când alegerea este foarte importantă (alegerea profesiunii, partenerului de viaţă etc.), conflictul „atracţie-atracţie” poate genera comportamente neadaptative.

Conflictul evitare – evitare ( E- E ) Apare în cazul în care subiectul trebuie să aleagă între variante la fel de

indezirabile (ambele valenţe sunt negative). Uneori se caută „răul cel mai mic”, alteori soluţia apare în evaziunea fizică sau imaginară ori ăn comportare agresivă.

Conflictul atracţie – evitare ( A– E ) Apare atunci când un scop/alternativă are atât aspecte (valenţe) pozitive cât şi

negative. În psihologia animală, s-a constatat experimental că administrarea concomitent a hranei şi a unui şoc electric duce la apariţia de conflictte A – E. Ca urmare, subiectul îşi dezvoltă o atitudine ambivalentă, simţându-se în acelaşi timp atras şi respins de un obiectiv-scop sau o sarcină. Acest tip de conflict este cel mai frecvent în viaţa de zi de zi. El apare mai ales sub forma alegerii între două sau mai multe balternative care au simultan atât valenţe pozitive cât şi negative.

Pentru cercetarea situaţiilor conflictuale s-a propus noţiunea de gradient. El desemnează variaţia tăriei răspunsului în funcţie de distanţa până la obiectul-scop. Deci, el exprimă modificările în intensitatea motivaţiei înregistrate pe măsura apropierii de scopul vizat. Investigaţiile asupra gradientului au pus în evidenţă o serie de regularităţi:

Atracţia creşte pe măsura apropierii de obiectul- scop; cu cât suntem mai aproape de realizarea unui scop cu atât creşte motivaţia elevului pentru obţinerea lui.

Evitarea (respingerea) creşte odată cu apropierea de situaţia indezirabilă. Proximitatea unui stimul sau situaţii negative creşte motivaţia elevului pentru evitarea ei. Imienţa pedepsei, de pildă, stimulează comportamentele de eludarea ei.

Gradientul eviterii creşte mai rapid decât gradientul de atracţie (apropiere). Acest principiu explică comportamentul ambivalent ce apare în situaţiile conflictuale de atracţie-evitare.

Fazele de evoluţie a conflictului în grupAnalistul Donelson a descris modelul de dezvoltare a conflictului in grup prin 5

etape relative distincte:# Dezacordul debutează prin:- simple neiţtelegeri,- diferenţierea indivizilor sau

grupului prin modul lor de a fi şi a gândi pseudoinţelegeri- divergente minore, nesemnificative pentru interacţiunea sociala, de grup, dar care necontrolate la timp, pot degenera in conflicte reale.

# Confruntarea- adânceste diferenţele intre indivizi, grupuri, clase, acestea fiind percepute de către părţile in conflict ca importante pentru interacţtiunea de grup, ca ameninţând unitatea grupului,- in această fază fiecare parte işi susţine poziţia sa, accentuând-o pe baza unei ideologii justificative,- fiecare parte subliniază erorile din gândirea celeilalte,- persuasiunea devine exagerată, poate degenera in acţiuni de forţă cu efect de bumerang asupra părţilor.- este faza în care fiecare parte se convinge pe ea însăşi ca trebuie să convingă adversarul să-şi schimbe părerea, să renunţe la poziţia lui, acceptând argumentele sale- expresia emoţională domină asupra argumentelor logice- sunt antrenate mecanisme psihologice şi interpersonale ale luptei care duc la stres crescut, tensiuni, frustrări succesive ce antrenează în lanţ: ostilităţi, forme de violenţă (fizică/de limbaj).- rata comunicarii in grup scade- lipsa de încredere creşte- apare necesitatea unei soluţii.

# Escaladarea- distruge normele reciprocităţii pozitive, inlocuindu-le cu unele de tip negative care susţin un comportament concurenţial exagerat- tensiunea şi ostilităţile din grup sunt scăpate de sub control- reacţia de auto-apărare a fiecărei părţi stârneşte violenţe fizice şi simbolice, agresitatea maximă

- in această etapă conflictul atinge punctul culminant “de vârf” care poate distruge total interacţiunea de grup, ajungând uneori chiar pâna la distrugerea fizică a părţilor sau poate reface interacţiunea de grup printr-o schimbare structuralăa.

# De-Escaladarea Escaladarea conflictului e urmată firesc de orientarea spre soluţii raţionale de rezolvare a conflictului prin:- intervenţii legale de tip instituţional- negocieri şi compromisuri treptate- stimularea posibilităţilor de comunicare deschisă între părţi- captarea bunăvoinţei părţii adverse- apariţia “celei de a treia părţi” in calitate de mediator, moderator, facilitator, diplomat, sfătuitor etc

# Rezolvarea compromisul final cerut de rezolvarea conflictului nu trebuie să fie privit de nici una din părţile ca un semn al slăbiciunii sale, trebuie doar apreciat prin funcţia sa pozitiv –integrativă, pentru unitatea, echilibrul sistemului şi pacea socială.; rezovarea prin crearea unui echilibru instabil nu este o soluţie constructivă, acesta, la cel mai mic semn de tensiune va reacţiona destructiv asupra părţilor şi va genera un nou conflict.

Fiecare cadru didactic trebuie să cunoască factorii care conduc la conflict, frustrare (agenţii acestora), cum poate fi identificat acesta şi ce se poate face pentru eliminarea sau reducerea lui. Lucrând împreună cu elevii şi utilizând tehnici moderne de recunoaştere şi de redresare, pot fi evitate aceste probleme.

Bibliografie: Radu,I.(coord), Introducere în psihologia contemporană, Cluj-Napoca,

Ed.Sincron, 1991.Băban, A. (coord.), Consiliere educaţională, Cluj-Napoca, 2001.Miclea, M., Stres şi apărare psihică, P:U:C., Cluj-Napoca,1997.

2.3.5. În funcţie de participanţii la conflict, acestea pot fi:Conflictele între elevi sunt într-un număr semnificativ în fiecare zi de şcoală, fiind cauzate de:

atmosfera competitivă; atmosfera de intoleranţă; slaba comunicare; exprimarea nepotrivită a emoţiilor; absenţa priceperilor de rezolvare a conflictelor; utilizarea greşită a puterii de către profesor.

Conflictele profesor-elevi sunt declanşate de cele mai multe ori de utilizarea puterii de către profesor în mod discreţionar.Conflictele între profesori şi părinţi se datorează unui ansamblu de cauze:

comunicarea defectuoasă; conflictul de valori (părinţii au prejudecăţi bazate pe experienţele lor anterioare).

Conflictele între profesori pot fi de natură personală sau profesională.

2.2. Cauze ale stărilor tensionate în clasa de elevi:cunoaşterea empirică, inadecvată a elevilor, a particularităţilor, aşteptărilor, experienţei sociale anterioare, a puterii lor de integrare;nerezolvarea unor stări conflictuale mai vechi;stimularea inegală, discrepantă practicată în activitatea educativă a elevilor;insuficienta atenţie acordată cauzelor unor comportamente care preced sau ilustrează o tensiune psihică;oferirea unor slabe puncte de sprijin în rezolvarea, depăşirea situaţiilor critice;supraîncărcarea elevilor cu sarcini nediferenţiate, corelată cu evaluarea incorectă a celor anterioare;aplicarea unor măsuri asemănătoare tuturor elevilor, fără discernământ;evaluarea subiectivă a cunoştinţelor şi a comportamentului afectiv-atitudinal;abuzul de muncă frontală, care blochează afirmarea personală a elevilor cu potenţial;redusa utilizare a variatelor forme şi reţele de comunicare, cu toţi elevii;slaba comunicare cu părinţii pentru cunoaşterea evoluţiei elevilor şi stabilirea unui parteneriat în soluţionarea tensiunilor ivite;nesprijinirea elevilor în rezolvarea unor probleme ale acestora apărute în relaţia cu

colegii, clasa, şcoala, sau cu alţi factori externi.2.1. Trăsături ale conflictului:

conflictul este o parte firească a vieţii de zi cu zi, o realitate a vieţii cotidiene, inerentă în relaţiile interumane, nu o cataftrofă sau o întâmplare nefericită;conflictul poate fi abordat pe căi pozitive sau negative;

abordat în mod pozitiv, conflictul poate avea rezultate constructive, poate fi o forţă pozitivă pentru creaşterea personală şi schimbarea socială;conflictul poate deveni o sursă de maturizare şi învăţare, ajută la descoperirea propriilor valori şi credinţe, la sănătatea mentală a individului;abordat în mod negativ, poate avea rezultate distructive atât din punct de vedere emoţional, spiritual, cât şi fizic;înainte de abordarea lor în vederea soluţionării, conflictele trebuie recunoscute;capacităţile de management ale conflictului pot fi învăţate, iar prin practică putem îmbunătăţi comunicarea, negocierea, facilitarea, medierea conflictelor;într-un conflict, sentimentele sunt importante.conflictul are o durată mai mare de manifestare până la 72 ore.

Cauze posibile, manifeste sau latente ale conflictelor interumane

- inegalităţi individuale şi discriminări sociale

- incapacitatea părţilor de a ajunge la un compromis reciproc acceptat

- competiţia pentru resurse (naturale, economice, financiare etc)

- acces competiţional la oportunităţi crescute (angajare, promovare profesională

etc)

- dorinţa de dominare, de putere, de prestigiu social

- dorinţa de manipulare şi tehnici de culise

- lipsa de comunicare sau disfuncţia acesteia

- lipsa de transparenţă în acţiuni, favorizarea minciunii etc.

Unele tehnici în rezolvarea de conflicte

Calmarea, liniştirea (de moment)

- retragerea în anumite spaţii, separate

- respiră adânc şi numără până la 10

- aşezarea pentru câteva minute

Medierea (aplicabilă la cele mai multe conflicte)

Ascultarea reflexivă (activă)

Calmarea, liniştirea (ca unica soluţie la conflict)

Povestirea (potrivită pentru rezolvări publice)

Soluţionarea conflictului de către cei în cauză într-un loc şi

timp dat

Jocul de rol etc