Comunicarea virtuala vs comunicarea reala

Comunicarea virtualape unii ii ajuta sa-si creeze noi

relatiipe altii insa ii sustrage de la lucruri poate mai importante – viata reala

In plasa acestei lumi virtuale sunt prinsi adolescentii, tinerii care au timp liber si adesea si-l petrec in fata calculatorului. Astazi, datorita internetului, un tanar poate avea peste 2000-3000 de prieteni virtuali, pe care eventual nu-i cunoaste personal, dar cu care poate avea o comunicare virtuala fructuoasa. In acelasi timp prietenii lui din viata reala se imputineaza. Procesul de comunicare virtuala prin intermediul retelelor de socializare precum Facebook sau Twitter, au transformat viata generatiei secolului XXI, intr-o viata mai mult virtuala decat un reala.

Prin ce este comunicarea virtuala mai putin binevenita ca cea reala?

• Niciodata nu poti sti cu siguranta ca cel cu care discuti este intr-adevar asa cum pretinde a fi. Nu poti sti cu siguranta ca pozele lui intr-adevar reflecta imaginea sa, spre exemplu.

• Nu poti verifica cat este de sincer cu tine celalalt atunci cand aveti o comunicare virtuala.

• Comunicand virtual, nu poti urmari mesajele non-verbale si paraverbale – zambetul, privirea, tonul vocii.

• Poti fi tradat, in cazul in care ai prea multa incredere in prietenul cu care ai o comunicare virtuala. Nimeni nu iti garanteaza ca nu vei fi tradat de pretinsul prieten cu care comunici virtual, pentru a nu ati nimerit impreuna intr-o situatie reala pentru a vedea cum se comporta si ce atitudine are fata de tine atunci cand ai nevoie de un ajutor real.

Cum afecteaza comunicarea virtuala sferele vietii?

Dacă angajatul, venind la lucru, în primul rând deschide site-ul preferat, în timpul zilei se gândește nu la muncă, dar la faptul când va apărea prietenul în rețea, nu iese în timpul prânzului din birou pentru a respira aer, dar bate tare cu degetele pe tastatură, putem doar ghici cât de bine se descurcă cu responsabilităţile sale.Reţelele sociale cu o mulţime de prieteni, de fapt, sunt un duşman adevărat al timpului.La serviciu, comunicarea virtuală aduce şi avantaje, şi dezavantaje, susţine Monica Dona,specialist HR. „De multe ori, preferi să dai un e-mail sau să-i scrii un mesaj colegului, de teamă să nu‑l deranjezi.În plus, comunicarea în scris asigură faptul că cel care a primit mesajul îl va citi, iar informaţiile nu se vor pierde",spune Monica Dona. Totuşi, comunicarea reală creşte eficienţa echipelor şi implicarea la serviciu. „Multe corporaţii au spaţii de relaxare pentru angajaţi, organizează ieşiri şi evenimente tocmai pentru ca aceştia să aibă ocazia să se cunoască şi într-un spaţiu informal", adaugă ea.Există însă şi dezavantaje.Comunicarea virtuală, sub toate formele ei, poate avea o influenţă negativă asupra celor care o aleg. În timp, conversaţiile prin intermediul internetului reduc abilitatea unei persoane de a empatiza cu cei din jur şi de a conştientiza consecinţele pe care acţiunile sale le are în viaţa reală.

Ce pierdem in timpul comunicarii virtuale?

Cercetarile in domeniul comunicarii arata ca in domeniul comunicarii interumane, 55% din totalitatea mesajului pe care il comunicam este trasmis prin limbajul trupului - elementul non-verbal (gesturi si atitudine), 38% este transmis prin elementele paraverbale (tonul, ritmul si volumul vocii) si doar un procent de 7% este transmis prin intermediul cuvintelor (elementul verbal propriu-zis). Toate 93% din ceea ce vrei sa exprimi cu adevarat se pierd in timpul comunicarii virtuale.

Ce spun cercetatorii?Psihologii, din ce în ce mai des, bat alarma cu privire la copiii care nu știu ce înseamnă jocurile gălăgioase în curte, dar de dimineaţă până seara, stau în fața computerului. Cercetătorii și-au concentrat atenția asupra rețelelor sociale, precum Facebook, Twitter şi Bebo şi au ajuns la concluzia fără echivoc că, comunicarea pe Internet îi face pe oameni egocentrici. Susan Greenfield, o reputată cercetătoare britanică în domeniul fiziologiei creierului, consideră că internauţii ajung să nu mai interacţioneze cu ceilalţi în viaţa de zi cu zi şi nu mai sunt în stare să distingă binele de rău în tot ceea ce fac. „Practic, fiecare acţiune de pe reţelele de socializare poate fi corectată, de aceea omul încetează să conştientizeze consecinţele acţiunilor sale în lumea reală. Ca urmare, omul nu are capacitatea de a interpreta corect lumea înconjurătoare", a explicat Greenfield. În urma cercetărilor realizate, specialista a ajuns la concluzia că persoanele mai active pe reţelele de socializare sunt cu atât mai singuratice în viaţa reală. „Lipsa persoanei în forma fizică, în cazul comunicării virtuale, face să fie facilă exprimarea unor opinii, dar trunchiază nuanţele şi interpretările de situaţii. Relaţiile interumane îşi pierd din farmec şi complexitate, trăirile afective sunt reduse şi minimalizate prin renunţarea la informaţiile date de simţuri. Trimitem un mesaj, dar nu ştim dacă a fost citit cu răceală sau cu zâmbet pe buze, dacă persoana s-a emoţionat sau a roşit, dacă a avut ochii înlăcrimaţi sau plini de repulsie", crede şi psihologul Keren Rosner, din Bucureşti.

Cum ne dam seama daca comunicarea virtuala dauneaza?

Asociatia americana a psihologilor a atras atentia asupra pericolului pe care il reprezinta “abuzul de internet”, care s-ar putea numara printre bolile civilizatiei mileniului urmator. Psihoogii situeaza “abuzul de internet” pe aceeasi treapta cu alcoolismul si consumul de droguri in ceea ce priveste efectele negative. Rata celor care prezinta simptome de dependenta de internet este dupa unele aprecieri intre 1 si 5%. Se pare ca 80% dintre internauti au dificultati majore in stabilirea de contacte umane, iar cand au incercat sa renunte au devenit irascibili in lipsa calculatorului. Cand oamenii isi pierd serviciul, sunt exmatriculati de la scoala, divorteaza pentru ca nu pot rezista sa nu-si petreaca tot timpul lor in lumi virtuale, atunci este dependenta patologica.

Parerile se impart…• Amploarea pe care o ia comunicarea în sfera virtuală este privită în mod diferit de specialişti.

„Ţine de adaptarea la mediu. Ne-a rămas puţin timp pentru socializarea faţă în faţă. Lumea pleacă de la serviciu târziu, ajunge seara acasă, în timpul liber îşi rezolvă treburile domestice. Nu prea mai ai timp nici măcar să vorbeşti la telefon", spune Bogdana Bursuc. Comunicarea online are avantajul că nu depinde de anumite ore. „Poţi intra pe Facebook să vezi ce face o anumită persoană la orice oră. E vorba şi de un anume confort. Dacă trebuie să ieşi în lume, te gândeşti cu ce te îmbraci, cu ce ajungi la întâlnire, ce consumi la terasă şi câţi bani ai pentru asta. Costurile sunt mai mari, beneficiile sunt cam aceleaşi cu cele pe care le presupune comunicarea online", completează psihologul.

• Laura Sfeta priveşte problema din alt unghi: „Prin reţelele de socializare, ne înstrăinăm de ceilalţi şi de noi înşine. Unii au probleme de relaţionare faţă în faţă şi se apropie de ceilalţi mai uşor pe internet, unde pot avea mai multe identităţi. O relaţie nu poate supravieţui doar prin comunicare virtuală. În plus, nu ne mai dezvoltăm abilităţile de socia-lizare şi emoţionale". Psihologul Bogdana Bursuc este de părere că normalitatea nu poate fi definită prin întâlnirile faţă în faţă, atâta vreme cât şi comunicarea online îşi atinge obiectivele. „Te menţii la curent cu ce fac prietenii tăi şi primeşti răspuns la nevoile tale sociale. Nu putem stabili că normalitatea sunt întâlnirile faţă în faţă, pentru că şi online-ul există. Dacă oamenii nu ar fi satisfăcuţi prin comunicarea online, atunci ar renunţa la ea", spune psihologul.

Comunicarea virtuala in cifre:

• Americanii au realizat un studiu şi au constatat că numai anul trecut, timpul petrecut în comunicarea virtuală, a crescut cu 43%.

• 53 de miliarde de minute pe lună sunt consumate pe Facebook, la nivel mondial.

• 900 de milioane de oameni petrec în medie 15,5 minute pe zi pe Facebook.

• 12% din români folosesc reţelele sociale de mai multe ori pe zi.

• 15% din totalul tinerilor petrec mai mult de 100 de ore pe lună online.

Pericolele socializării online

Comunicarea virtuală poate deveni pentru unii utilizatori un refugiu, ajungând să-şi respingă semenii şi chiar să evite să-şi confrunte propriile temeri sau complexe.

Sunt anumiţi indivizi mai introvertiţi, care cu greu pot să socializeze sau care suferă de fobie socială şi evită oamenii. Psihologul Keren Rosner consideră că „pentru aceştia, existenţa comunicării virtuale este un dar divin, dar uită că, de fapt, au o problemă ce necesită rezolvare. Este o metodă imediată de soluţionare".Sociologul Alfred Bulai atrage atenţia însă, asupra unui lucru esenţial pentru orice individ. „Comunicarea virtuală nu poate oferi un lucru: interacţiunea directă cu celălalt. Facebook-ul, de exemplu, nu-i poate satisface această nevoie", este de părere specialistul.

Caz real:

Un baiat de 15 ani si-a ucis mama cu sange rece, pentru ca nu ii platise factura de internet!

Povestea baiatului de numai 15 ani care si-a ucis cu bestialitate mama adoptiva, a cutremurat o tara intreaga! Nervos ca mama nu i-a mai platit factura de internet, copilul a luat un cutit si a lovit-o pana cand s-a prabusit, fara suflare!

Baiatul isi petrecea ore in sir in fata calculatorului. La o sala de internet sau acasa. Incepuse sa lipseasca  de la scoala. Hotarata sa puna ordine in viata adolescentului, mama a refuzat sa ii mai plateasca abonamentul de internet.

Totul s-a intamplat dimineata, cand femeia a ramas singura in casa, cu fiul ei. Au avut, se pare, o discutie mai aprinsa, legata de situatia scolara. Cand mama i-a spus ca va merge cu el la scoala, adolescentul si-a iesit din minti! A luat un cutit de bucatarie si a injunghiat-o.

Apoi, baiatul a ravasit apartamentul, a luat cateva sute de euro si a fugit. S-a dus la sala de internet, unde isi facea veacul de obicei. A stat acolo cateva ore bune, fara sa dea de banuit. S-a comportat normal, ca si cum nimic nu se intamplase. Cand totul a iesit la iveala, Ionut s-a predat. Le-a povestit oamenilor legii totul: cum a inceput cearta dintre el si mama adoptiva, cum s-a razbunat pe ea macelarind-o si cum a aruncat, apoi, cutitul intr-un container. Elevul se afla acum intr-o clinica de psihiatrie, unde specialistii vor stabili daca a avut sau nu discernamant atunci cand si-a ucis mama.

Viata intre fizic, real, imaginar si virtual:

descifrari

• - Jumatatea de jos este zona reala - ce cuprinde activitati legate de comunicare-socializare,informare si divertisment, atat prin mijloacele vietii reale cat si in spatiul virtual (TV, internet, calculator)

• -Jumatatea de sus este "universul" imaginar, care cuprinde atat activitati in spatiul fizic cat si in spatiul virtual

• -Jumatatea din stanga este cea a lumii fizice. Tot ce se intampla aici sunt lucruri pe care le faceam noi si parintii nostri pe vremea cand nu aveau calculator, televizor si internet. Imaginarul exista si pe-atunci si dintotdeauna.

• - Jumatatea din dreapta este cea a lumii virtuale si cuprinde toate activitatile pe care calculatorul, televiziunea si internetul le-au substituit in ultimii ani.

Particularitati:1. Cadranul  fizic-real cuprinde activitatile de comunicare, socializare, informare si distractie pe care le facem exclusiv prin mijloace fizice si fara nici un aport al imaginatiei:

    - comunicare prin contact direct (face-to-face), prin telefon sau posta

    - informare din ziare, reviste si din carti de popularizare a stiintei si a cunostintelor de orice fel

    - distractie prin orice jocuri cu parteneri umani sau singuri, cum sunt de exemplu jocurile cu carti, zaruri, table, sah.

 2. Cadranul real-virtual include activitatile de comunicare, socializare, informare si distractie pe care le facem exclusiv prin mijloace virtuale (tv, calculator, internet) si fara nici un aport al imaginatiei:

    - comunicare si socializare prin e-mail si social-media: Facebook, Twitter si altele

    - informare din jurnalele TV, ziarele online, documentare TV si online, orice informatii din internet

    - distractie prin orice jocuri cu parteneri umani sau nu, ce nu se petrec intr-o lume imaginara: table, bridge in internet, s.a.

 3. Cadranul fizic-imaginar este cel in care sunt cartile de beletristica si de fictiune, ca si jocurile pe suport fizic, care se petrec intr-o lume imaginara.

 4. Cadranul virtual-imaginar este cel mai departe de realitate. Tot ce se intampla aici este in mediul virtual si cuprinde povesti imaginare. Aici sunt:

    - filmele artistice, de orice fel, SF, de aventuri, politiste, etc., inclusiv telenovelele cu teme din viata reala (tot niste povesti)

    - jocurile cu parteneri reali sau imaginari, online sau offline, care se petrec intr-o lume imaginara (orice joc, de la Need4Speed, Spore si Sims pana la Battlefield Heroes)

 

In loc de concluzii…

Spatiul virtual nu este in sine periculos si nu trebuie evitat. Calculatorul , televiozorul internetul sunt niste instrumeste extraordinare. Dar hotii de timp si de viata personala exista. Ei traiesc si se simt in largul lui in cadranul 4 virtual-imaginar. Ei profita de faptul ca oamenilor le plac povestile, iar unii dintre ei sunt prada usoara, lasandu-se trasi in povesti. Astfel pot uita de viata lor si intra in poveste cu totul - cel putin pentru o perioada de timp. Acesti oameni care cad victime isi pierd interesul pentru viata personala, care li se pare terna si lipsita de stralucire. Ei pot fi tineri sau batrani - cei tineri intra in povestile din jocurile pe calculator iar cei mai in varsta in povestile din telenovele, filme si televizor in general. Daca le folosesti ca mijloace de informare si comunicare, precis ca nu simti nevoia sa stai la nesfarsit.

Ia-ti doza de povesti si de traire din viata proprie. Fa lucruri interesante in viata ta. Fa sport, intalneste-te cu prietenii fata in fata, mergi in natura (e mult mai frumoasa decat la televizor). Toate astea iti vor face viata suficient stralucitoare si frumos colorata incat sa poata concura cu succes cu "periculosul univers virtual-imaginar".