comunicare si relatii publice 9-10 gg

Relațiile publiceDefinire

Obiective

Definirea Relațiilor publiceRelațiile publice sunt „efortul direcţional

spre motivarea şi influenţarea clienţilor în primul rând prin intermediul mijloacelor de comunicare, pentru a-l determina să gândească bine despre o organizaţie, să o respectă şi să o susţină în perioadele mai dificile”.

Definirea Relațiilor publice„Relaţiile publice – constitute relativ recent ca o activitate

distinctă desfăşurată de întreprinderi, instituţii, organisme publice ş.a. din ţările cu o economie dezvoltată – implică din partea întreprinderii cultivarea unor contacte directe, realizate consecvent şi sistematic, cu diferite categorii de public, cu persoane influente din conducerea altor întreprinderi din ţară sau străinătate, cu mass-media, cu reprezentanţi ai puterii publice, lideri de opinii, în scopul obţinerii sprijinului acestora în efortul de păstrare şi dezvoltare a intereselor sale. Ca domeniu distinct de activitate al agenţilor economici, relaţiile publice se înscriu între instrumentele cele mai moderne ale politicii de comunicare în societatea contemporană, întrunind totodată şi veritabile atribute promoţionale”.

Definirea Relațiilor publice„Relaţiile publice reprezintă o funcţie distinctă de

management, care ajută să se stabilească şi să se menţină un climat psihologic de comunicare, înţelegere, acceptare şi cooperare între o organizaţie şi publicul său; ajută conducerea să informeze şi să fie informată despre opinia publică; defineşte şi coordonează responsabilitatea conducerii pentru a servi interesului public; ajută conducerea să utilizeze în mod eficient orice schimbare, servind însă şi ca un sistem de prevedere care să sprijine tendinţele ce se anticipează; foloseşte cercetarea şi tehnicile de comunicare etice ca principalele sale instrumente”.

Cuvinte cheie în definirea relațiilor publicecaracter organizaţional deliberat planificatfuncţie principală a conducerii performanţainteres general comunicare în dublu sens funcţia de management reputaţieîncredere efort sistematic, continuu şi planificat promovarea unei imagini proprii favorabile

Obiectivele activităţii de relaţii publicePoziţionarea companiilor, ca lideri sau experţi;Determinarea încrederii consumatorului faţă de o firmă;Introducerea noilor produse pe piaţă;Revitalizarea, relansarea şi repoziţionarea produselor;Comunicarea noilor avantaje ale produselor vechi;Promovarea noilor utilizări ale vechilor produse;Punerea în legătură a consumatorilor cu produsele

existente;Crearea sau menţinerea interesului pentru o categorie de

produse;Consolidarea diferitelor pieţe;Extinderea forţei publicităţii;

Obiectivele activităţii de relaţii publiceDiminuarea rezistenţei consumatorului faţă de publicitate;Crearea ştirilor înaintea publicităţii;Completarea publicităţii prin întărirea mesajului;Completarea publicităţii prin comunicarea şi a altor

oportunităţi ale produselor;Prezentarea acelor produse pentru care nu se poate face

publicitate;Influenţarea ideilor de opinie;Câştigarea prestigiului altfel decât prin publicitate;Testarea conceptelor de marketing;Întărirea campaniilor de promovare a vânzărilor;Identificarea firmelor şi a produselor acestora pe pieţele

de desfacere;

Creşterea prestigiului prin intermediul sponsorilor;Delimitarea companiilor şi a produselor acestora de

concurenţă;Crearea unei noi media şi a unor noi modalităţi de

cucerire a consumatorilor;Comunicarea deciziilor de marketing publicului

interesat;Apărarea produselor de riscurile comerciale;Stimularea cererii de mărfuri şi servicii.

Obiectivele activităţii de relaţii publice

Relațiile publiceFactorii dezvoltării activității de relații publice

Factorii dezvoltării activităţii de relaţii publiceDiversificarea pieţelor bunurilor de larg consum

Producţia de masă a devenit în prezent un fenomen care ţine de istorie. Oamenii s-au schimbat, fapt ce a generat modificări în activitatea de marketing. Astfel, noi şi numeroase segmente ale populaţiei sunt caracterizate printr-o multitudine de atitudini şi tipuri de comportament. Dorinţele publicului sunt tot mai sofisticate, punându-se totodată accentul pe calitate şi diversitate. Consumatorii actuali sunt tot mai puţin fideli unor anumite produse, tocmai pentru că au la dispoziţie o ofertă extrem de bogată. Gradul de sofisticare al consumatorilor a ajuns la un asemenea nivel încât ei nu mai recepţionează la fel şi nu mai au aceeaşi încredere în ceea ce se comunică prin mesajul publicitar. În aceste condiţii, datorită credibilităţii de care se bucură, relaţiile publice sunt în măsură să se adreseze unei populaţii eterogene, ce se diferenţiază în permanenţă, constituind un mijloc ideal de cucerire a consumatorului modern.

Explozia tehnologică a sistemului informaţional Societatea actuală este considerată tot mai mult o „societate

informaţională”, iar inovaţiile din domeniul comunicaţional şi al tehnologiei computerelor vor permite să se elimine timpul în care mesajul se află în interiorul canalului de comunicaţie, între sursă şi destinatar. Tehnologia modernă nu numai că a permis ca activitatea de relaţii publice să devină mai importantă, dar ea a revoluţionat şi modul în care relaţiile publice sunt practicate. Numărul telefoanelor, incluzându-le pe cele fără fir sau pe cele celulare s-a dublat în ultimii 20 de ani, ele fiind instalate peste tot, de la maşina personală la avionul de pasageri. În prezent sunt în funcţiune aproape 8 milioane de faxuri, ce pot transmite instantaneu mesaje şi informaţii în orice loc de pe glob unde se găseşte un astfel de aparat. Computerele pot transmite nu doar mesaje ci şi imagini, aparatura video a permis controlul asupra a ceea ce se doreşte să se urmărească, iar televiziunea prin cablu permite recepţionarea ştirilor timp de 24 de ore pe zi. Noile media au oferit relaţiilor publice o mai mare oportunitate de a atinge pieţele vizate, mult mai repede şi cu un impact mult mai mare.

Factorii dezvoltării activităţii de relaţii publice

Creşterea competiţieiCreşterea competiţiei a schimbat profund

modalităţile de desfăşurare a afacerilor. Multe companii sunt capabile să creeze sau să imite produse de succes, oferind consumatorilor mult mai multe alternative decât până în prezent. În zilele noastre, pentru a fi profitabilă, o companie trebuie să folosească toate mijloacele, inclusiv relaţiile publice, în cadrul activităţilor desfăşurate.


Declinul publicităţii prin reţelele de televiziuneDeşi este încă cel mai persuasiv mediu publicitar disponibil,

televiziunea trece prin transformări radicale şi rapide. Canalele de televiziune tradiţionale, prin care se transmiteau mesajele publicitare, înregistrează o diminuare a audienţei publicului, în favoarea noilor televiziuni comerciale şi a posturilor independente de televiziune prin cablu, care au reuşit în ultimii ani să înregistreze o creştere a audienţei (în perioadele de maximă audienţă) de până la 20%. Multiplicarea acestor canale de televiziune nu numai că oferă consumatorilor un spectru larg de oferte, dar pun la dispoziţia agenţiilor de publicitate noi căi prin care pot fi atinse mult mai eficient segmente clar conturate de public. Programele de ştiri, sport, arta, ştiinţă, cele distractive şi muzicale au o audienţă bine definită din punct de vedere socio-demografic. Dar, deşi unele costuri s-au redus, tocmai multitudinea posibilităţilor oferite face dificilă alegerea.


Impactul aparaturii videoNumărul familiilor care deţin aparatură de redare video

este în continuă creştere, fapt ce a determinat o diminuare a timpului alocat vizionarii programelor de televiziune, în favoarea programelor înregistrate. Deşi s-a încercat o contracarare a acestui fenomen, prin introducerea de mesaje publicitare pe casetele video, aproape două treimi din posesorii de aparatură video obişnuiesc să „sară” peste aceste mesaje.


Creşterea costurilor publicităţii la televiziuneSituaţia de incertitudine din cadrul reţelelor de televiziune,

din punctul de vedere al publicităţii, s-a accentuat concomitent cu creşterea costurilor de difuzare a spoturilor publicitare. În prezent, costul mediu al difuzării unui spot publicitar de 30 secunde este de 185.000 USD. Acest fapt a condus la reducerea duratei spoturilor până la 15 secunde, diminuând efectul mesajului publicitar. Şi dacă în 1990 bugetul considerat suficient pentru o campanie de publicitate desfăşurată prin televiziune era de 2 milioane USD, în prezent suma poate ajunge până la 10 milioane dolari. Aceeaşi tendinţă de creştere s-a înregistrat şi în domeniul producţiei de spoturi publicitare, costul acestora triplându-se în ultimii zece ani (în medie, realizarea unui spot publicitar necesita costuri de 196.000 USD).


Facilităţile oferite de televiziune şi radioFragmentarea audienţei la televiziune, datorită numărului

tot mai mare de posturi de emisie, are consecinţe însemnate pentru activitatea de relaţii publice, întrucât a generat o modificare a structurii programelor. Tot mai multe canale de televiziune transmit emisiuni care au la baza ştiri din diferite domenii, cu o largă audienţă la public; astfel, CNN (Cable News Network) şi ESPN (Entertainment and Sport Network) sunt recepţionate de 55 milioane de familii, iar FNN (Financial News Network) de 33 milioane de familii. Un canal care transmite ştiri 24 ore din 24 este un instrument ideal pentru a difuza ştiri de actualitate. În medie, în cursul unei zile, în cadrul programelor specializate de televiziune, se menţionează 818 denumiri de firme şi produse.


Facilităţile oferite de presăTendinţele înregistrate în cadrul presei scrise oferă

posibilităţi sporite pentru activitatea de relaţii publice. În prezent creşte numărul publicaţiilor care apar la sfârşit de săptămână, care sunt citite în special de cei care nu cumpără în mod frecvent cotidienele. Întrucât aceste publicaţii conţin multă publicitate, ele au posibilitatea să crească numărul de pagini şi să includă astfel articole specifice activităţii de relaţii publice. La aceste tendinţe se adaugă şi explozia revistelor cu un anumit profil, ce conţin, în majoritatea lor, articole de prezentare a unor produse sau firme, permiţând cititorilor să fie în permanent informaţi in legătură cu noile produse, metode sau tehnologii.


?

Relațiile publice = Relațiile cu publicul

?

Campaniile de relații publice

Definirea campaniei de relații publice

Campaniile de relaţii publice reprezintă eforturi ample, coordonate şi orientate către realizarea unor obiective specifice sau a unor ansambluri de obiective corelate, care vor permite unei organizaţii să-şi atingă scopurile fixate printr-o declaraţie de principii.

Scopurile sunt definite ca rezultate globale pe care o organizaţie doreşte să le atingă prin activitatea sa. Obiectivele sunt reprezentate de acţiuni şi etape specifice, care măsoară progresul realizat în atingerea scopurilor; ele trebuie să fie concrete, să se poată măsura, astfel încât să aducă o contribuţie semnificativă la realizarea scopurilor şi să aibă termene specifice de execuţie. Declaraţia de principii este reprezentată de un text scurt în care sunt prezentate valorile majore ale organizaţiei, scopurile urmărite precum şi locul şi rolul în cadrul celorlalte organizaţii asemănătoare şi în societate în general; conţine angajamente publice, referitoare la obligaţiile civice şi responsabilităţile sociale; totodată ea oferă un cadru general în interiorul căruia programele şi campaniile de relaţii publice îşi pot fixa cu uşurinţă scopurile şi obiectivele specifice.

Definirea campaniei de relații publice

Clasificarea campaniilor de relaţii publiceÎn funcţie de durata implementării campaniilor de

relaţii publice:campanii de lungă duratăcampanii de scurtă durată

În funcţie de conţinutul campaniilor de relaţii publice:campanii cu teme de mare amploarecampanii cu teme limitate

În funcţie de publicul campaniilor de relaţii publice: campanii restrânse la publicul intern al

organizaţieicampanii extinse la nivelul unor mari categorii

de publicÎn funcţie de obiectivele urmărite de campaniilor de

relaţii publice:campanii de relaţii publice strategicecampanii de relaţii publice

Clasificarea campaniilor de relaţii publice

Obiectivele campaniilor de relaţii publiceconştientizarea existenţei unei probleme prin

care se urmăreşte aducerea în atenţia publicului a unor teme de dezbateri, situaţii şi atitudini.

informarea publicului atunci când se doreşte îmbogăţirea informaţiilor, respectiv a cunoştiinţelor într-un anumit domeniu.

educarea publicului atunci când se urmăreşte pregătirea publicului pentru a acţiona pe baza cunoştiinţelor primite în conformitate cu obiectivele campaniei.

întărirea atitudinilor care urmăreşte acele categorii de public despre care se ştie că susţin valorile organizaţiei, iar o astfel de campanie se bazează pe reactualizarea normelor, valorilor şi comportamentelor diferitelor categorii de public.

schimbarea atitudinilor care vizează categoriile de public care nu împărtăşesc valorile organizaţiei.

Obiectivele campaniilor de relaţii publice

Etapele planificării unei campanii de relaţii publiceI. Definirea problemelor – identificarea problemelor

specifice activităţii de relaţii publice, se referă nu doar la aspectele negative ale activităţii desfăşurate de către organizaţie, ci şi la oportunităţile pe care organizaţia poate să le fructifice pentru atingerea obiectivelor generale. Aceste probleme, deşi foarte variate, pot fi grupate astfel:probleme care se referă la înlăturarea imaginii negative pe

care o are organizaţia, un produs sau un serviciu oferit de aceasta.

probleme specifice legate de coordonarea unui proiect (ex: lansarea unui produs, strângerea de fonduri sau promovarea unor valori specifice organizaţiei).

probleme legate de implementarea sau dezvoltarea unui program de durată (ex: păstrarea imaginii de implicare responsabilă a organizaţiei în viaţa comunităţii, menţinerea solidarităţii angajaţilor sau furnizarea de informaţii de interes pentru mass-media).

II. Analiza situaţiei – presupune acumularea detaliată a tuturor datelor referitoare la problema studiată, pentru a se descoperi atitudini, opinii sau comportamente care trebuie schimbate sau menţinute la nivelul diferitelor segmente de public, precum şi identificarea tipului de comunicare cel mai adecvat, pentru atingerea obiectivelor stabilite. Analiza situaţiei, cuprinde două mari componente:

Etapele planificării unei campanii de relaţii publice

analiza factorilor interni, care trebuie să conţină declaraţia de principii a organizaţiei, lista persoanelor cheie din organizaţie, descrierea şi istoricul programelor produselor, serviciilor sau a altor acţiuni importante, statistici referitoare la resurse, bugete, vânzări, investiţii, salarii, etc.; descrierea modurilor în care organizaţia a gestionat sau gestionează situaţii similare; prezentarea publicului intern al organizaţiei; informaţii referitoare la sistemele de comunicare internă a organizaţiei.


analiza factorilor externi ai organizaţiei trebuie să conţină extrase din diferite publicaţii care fac referire la organizaţie şi la problema analizată, analiza de conţinut al mesajelor mass-media, liste şi informaţii despre persoanele sau grupurile care susţin organizaţia, rezultatele sondajelor de opinie, referitoare la organizaţie şi la problema în cauză, calendarul evenimentelor speciale sau ale manifestărilor organizate, liste cu oficialităţi sau instituţii care pot afecta prin deciziile lor organizaţia şi evoluţia situaţiei analizate, reglementări şi rapoarte privind situaţia în cauză.


III. Stabilirea obiectivelor – se realizează prin transpunerea problemelor în ţinte cuantificabile.

Obiectivele unei campanii de relaţii publice pot fi:obiective de producţie care se referă la munca realizată în mod

obişnuit de către departamentul de relaţii publice, evidenţiată prin comunicarea cu presa, realizarea de prezentări, organizarea de conferinţe, etc.

obiective informaţionale care reflectă activitatea de promovare a unui eveniment, produs, organizaţie, lider, etc.

obiective atitudinale care vizează formarea de noi atitudini, întărirea atitudinilor existente sau modificarea radicală a acestora.

obiective comportamentale sunt acelea care determină crearea de noi comportamente sau întărirea celor favorabile organizaţiei şi înlăturarea celor nefavorabile.

obiective motivaţionale care urmăresc să convingă publicul şi să determine anumite acţiuni; acestea sunt mai greu cuantificabile.


IV. Identificarea categoriilor de public – presupune cunoaşterea valorilor, a normelor de comportament, a aşteptărilor, a gradului de implicare sau a posibilităţilor de acceptare a ideilor promovate prin campania de relaţii publice. Scopul segmentării categoriilor de public în unităţi mai mici este identificare grupurilor, care sunt foarte importante pentru succesul campaniei. Stabilirea acestor segmente de public necesită alocarea de resurse materiale, financiare şi umane, astfel încât conştientizarea acestora, să fie cât mai eficientă.


V. Elaborarea strategiilor. Strategia campaniei de relaţii publice trebuie înţeleasă ca o determinare a scopurilor pe termen mediu şi lung, repectiv ca un sistem de definire a cursului, activităţii derulate şi a alocării resurselor necesare pentru atingerea scopului. Aceste strategii pot fi mai ample sau mai stricte în funcţie de obiectivul vizat şi de categoriile de public cărora se adresează. Ca posibile strategii în cadrul campaniilor de relaţii publice amintim:

inactivitatea strategică – se referă la faptul că în anumite condiţii, cea mai bună strategie este să nu întreprinzi nimic.


activitatea de diseminare a informaţiilor – care se referă la distribuirea de mesaje prin care organizaţia îşi prezintă punctul de vedere şi asigură diseminarea informaţiilor relevante.

organizarea de evenimente – care vizează transmiterea de informaţii printr-o serie de cerimonii, concursuri sau evenimente.

activitatea promoţională – care are ca scop impunerea imaginii organizaţiei prin acţiuni de marketing, acţiuni de strângere de fonduri, descoperiri ştiinţifice, etc.

activitatea organizaţională – urmăresc promovarea imaginii organizaţiei sau participarea la conferinţe, seminarii, convenţii, participarea la negocieri în diferite domenii sau participarea la constituirea coaliţiilor.


VI. Stabilirea tacticilorStabilirea tacticilor se întrepătrunde cu alegerea strategiilor,

deoarece ultima implică şi precizarea acţiunilor ce trebuie executate pentru atingerea obiectivelor. Selectarea tacticilor depinde de cunoaşterea segmentelor de public cu care se va comunică şi de obiectivele propuse pentru a fi atinse.

În cadrul etapei se face o prezentare a tacticilor alese, respectiv descrierea pe scurt a acţiunilor prevăzute în cadrul strategiilor. Pentru specialişti, tactica este acea acţiune de relaţii publice proiectată să aibă un efect specific asupra relaţiei dintre o organizaţie şi o anumită categorie de public. Tactica este un instrument în procesul de comunicare folosit cu scopul de a transmite, pe diferite canale, mesaje pentru categoriile de public vizat.


VI. Stabilirea tacticilorPentru fiecare tactică trebuie oferite o serie de informaţii:descriere pe scurt a esenţialului acţiunii ce trebuie

efectuată;termenul final de executare a acţiunii;bugetul estimat;cerinţe speciale;numele persoanei responsabile de acţiune.Fiecare acţiune planificată se adresează unei categorii

specifice de public, rareori acelaşi mesaj prezentând acelaşi interes pentru toate segmentele de public. Este motivul pentru care, după identificarea segmentelor de public vizate, se va stabili mesajul necesar pentru fiecare categorie de public, precum şi canalul adecvat pentru transmiterea respectivului mesaj.


Evenimentele speciale – sunt concepute şi executate de organizaţie pentru a crea relaţii privilegiate cu categoriile importante de public şi pentru a fi remarcată de o serie de observatori. Succesul organizării unui eveniment depinde de următoarele calităţi esenţiale:

stabilirea unei legături între organizaţie şi eveniment – dacă evenimentul dezvăluie vocaţia publică a organizaţiei, interesul ei pentru ameliorarea vieţii, oamenii se vor simţi mai ataşaţi de organizaţie şi vor avea mai multă încredere în ea;

identificarea unui nume potrivit – evenimentele cu nume descriptiv, uşor de memorat, acroşant, au mai multe şanse de a rămâne în memoria oamenilor;


impactul social – evenimentele care mobilizează un număr important de oameni şi care atrag presa, impresionează publicul, devin termeni de referinţă în conversaţiile cotidiene şi sunt ţinute minte multă vreme;

asocierea evenimentului cu un alt eveniment mai cunoscut – acţiunea din campanie beneficiază de proeminenta evenimentului cunoscut şi rămâne în memoria colectivă asociată cu valorile şi prestigiul acestuia;

legarea evenimentelor în serii – mai multe evenimente plasate sub acelaşi generic asigură o vizibilitate sporita organizaţiei care le-a promovat;

valoarea de ştire – evenimentele trebuie să satisfacă aşteptările ziariştilor privind calităţile unei ştiri, pentru a se bucura de acoperire în mass-media şi a atinge numeroase categorii de public.


În domeniul tacticilor de relaţii publice sunt recomandate o serie de acţiuni specifice, în funcţie de categoriile de public vizate:

angajaţii organizaţiei – comunicarea interpersonală, buletine, reviste de întreprindere, filme, rapoarte de activitate, cuvântări, evenimente speciale;

investitorii – buletine, broşuri, scrisori, rapoarte de activitate, vizite, comunicate de presă;

clienţii organizaţiei – comunicate, evenimente speciale, dosare de presă, vizite în organizaţie, răspunsuri la scrisori.

comunitatea – donaţii, sponsorizări, cuvântări, acţiuni voluntare, site-uri Internet, vizite în organizaţie, comunicarea interpersonală;

organismele guvernamentale – lobby, comitete de sprijin, donaţii, rapoarte de activitate;

mass-media – comunicate de presă, conferinţe de presă, dosare de presă, documente video, scrisori, comentarii, interviuri, documentare.


VII. Fixarea calendarului de lucruUn element important din cadrul planului programelor de

relaţii publice îl reprezintă stabilirea momentelor de începere şi de încheiere a acestora, precum şi a datelor la care va avea loc fiecare acţiune.

Intervalul de timp ocupat de o campanie depinde de obiectivele şi natura acesteia. Astfel, campaniile care îşi propun să informeze publicul despre lansarea unui nou produs trebuie să fie rapide şi energice. Cele care au ca obiectiv schimbarea unei percepţii negative (sau convingerea publicului de a accepta valori noi), se pot derula pe perioade lungi de timp. Acest lucru se justifică prin faptul că schimbarea atitudinilor este dificilă, ceea ce implică stabilirea unor obiective care nu se pot atinge decât într-o perioadă îndelungată.


Calendarul pentru fiecare lună – pe calendar sunt încercuite datele diverselor acţiuni; alăturat se adaugă (cu o culoare) activităţile principale şi (cu alta culoare) detaliile de comunicare, fapt ce permite coordonarea activităţilor corelate.

Calendarul global – este reprezentat ca o schemă grafică în care anul este divizat în două, trei sau patru părţi; pe această schemă sunt reprezentate toate elementele strategiei, cu intervalele de timp necesare organizării şi derulării acestora.

Diagrama Gantt – în cadrul ei, pe prima coloană sunt trecute activităţile campaniei; în dreapta, pe orizontală se trec lunile şi pe verticală succesiunea zilelor, prin linii colorate se leagă numele acţiunii de ziua în care aceasta a fost programată.

Calendarul povestit – sunt prezentate în mod detaliat activităţile care trebuie îndeplinite, precizându-se în dreptul fiecăreia data desfăşurării ei.


VIII. Stabilirea bugetuluiLimitele bugetare sunt luate în considerate încă din faza fixării

obiectivelor campaniei. Ideal ar fi ca bugetul să fie substanţial, astfel încât, prin folosirea celor mai bune metode, să crească şansele de succes ale campaniei. Limitările de buget nu trebuie să fie o piedică în procesul de concepere şi de planificare a acţiunilor considerate a fi cele mai eficiente în raport cu obiectivele campaniei. Atunci când costurile unei campanii depăşesc valoarea obiectivelor propuse, rezultatul campaniei nu poate fi considerat un succes. În situaţiile în care bugetele prevăzute iniţial nu sunt suficiente, pot fi stabilite evenimente care au ca scop strângerea de fonduri. Dacă aceste acţiuni sunt bine gândite, ele contribuie nu doar la strângerea de fonduri suplimentare, ci şi la atingerea obiectivelor propuse.

Datorită acestor aspecte se recomandă ca imediat după stabilirea obiectivului campaniei să se contureze şi un buget preliminar. Stabilirea unor costuri preliminare imediat după fixarea obiectivului campaniei este importantă deoarece se poate descoperi, înainte de a se planifica întreaga campanie, ca bugetul nu este suficient.


Calculul efectiv al bugetului se poate face după ce au fost stabilite strategiile, tacticile şi calendarul campaniei. În acest fel se vor putea evalua cheltuielile pentru fiecare acţiune în parte, în raport cu totalul acţiunilor planificate şi timpul alocat pentru fiecare dintre acestea. În buget se include toate costurile necesare derulării campaniei, la care se adaugă un procent suplimentar pentru cheltuieli neprevăzute şi altul pentru a se putea face faţă ratei inflaţiei, în cazul programelor de lungă durată.

După ce bugetul final a fost fixat, el trebuie comparat cu estimarea iniţială, fiind de dorit ca între acestea să nu existe deosebiri esenţiale. Bugetul este apoi prezentat conducerii, împreună cu planul de campanie, pentru a fi aprobat.


comunicare si relatii publice 9-10 gg

Documents