comunicare si discurs mediatic discursul

Comunicare ºi discurs mediatic

Comunicare ºi discurs mediatic

O lecturã sociologicã

Camelia Beciu

Redactor: Lucian Pricop

Tehnoredactor: Cristian Lupeanu

Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin Editurii Comunicare.ro, 2009

SNSPA, Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice

Strada Povernei 6, Bucureºti

Tel./fax: 021 313 58 95

E-mail: [email protected]

www.editura.comunicare.ro

ISBN 978-973-711-186-9 (format tipãrit)

ISBN 978-973-711-403-7 (format electronic PDF)

Comunicare.qxd 10/2/2012 10:42 AM

Sumar

Cuvânt înainte / 9

CAPITOLUL I

Comunicarea ºi construcþia socialã a realitãþii – modele explicative / 11

1. Comunicarea – „convenþie“ ºi „interpretare“.

Diversitatea modelelor explicative / 11

2. Modelul informaþional – schema „transmiterii“ / 12

2.1. Comunicarea-informaþie: o explicaþie cauzalã / 12

2.2. Interpretarea modelului informaþional – principalele limite / 13

3. Modelul constructivist: de la context la meta-situaþie / 15

3.1. „Competenþa“ de a recunoaºte o situaþie de comunicare / 15

3.2. Comunicare ºi schimbare socialã – negocierea „semnificaþiilor“ / 18

3.3. Studiu de caz: „Manipularea“ contextului simbolic (I).

Cum „(re)definim“ o situaþie de comunicare? / 20

3.4. Studiu de caz: „Manipularea“ contextului simbolic (II).

Valori, simboluri ºi practici în discursul publicitar

ºi în sloganul electoral / 21

4. Modelul semiotic. Interpretarea acceptatã prin convenþie / 22

4.1. Sfera mediaticã – un teren pentru semnificaþiile „prefabricate“ / 23

4.2. Limitele unei analize semiotice: o lume dominatã de coduri? / 24

4.3. Studiu de caz: Coperta sau captarea „imaginii memorabile“ / 25

4.4. Studiu de caz: Jurnalul de televiziune ca „text social“ / 27

5. Pragmatica sau comunicarea ca mod de acþiune / 28

5.1. Activarea normelor sociale prin limbaj / 28

5.2. Pragmatica – o sursã pentru sociologia actorului / 29

5.3. Studiu de caz: Pragmatica enunþãrii. Cât de mult ne asumãm

ceea ce comunicãm? / 30

CAPITOLUL II

„Dincolo de text“: discurs ºi comunicare / 33

1. „Pânã la urmã, al cui este discursul?“ Elemente pentru o definiþie a discursului / 33

1.1. Discurs vs. text / 33

1.2. Discursul: acþiune individualã ºi practicã socialã / 34

1.3. Discursul ca „arhivã“ ºi „asamblare“ a „vocilor“ / 35

2. Analiza discursivã – un model de cercetare a socialului / 372.1. Unitatea aparentã a discursului – cum se realizeazã? / 372.2. Analiza discursivã – principii ºi etape metodologice / 38

3. „Efectele de discurs“: explicaþii sociologice / 403.1. Foucault / 403.2. Goffman / 42 3.3. Bourdieu / 44

4. Studiu de caz: Construcþia discursivã a personajului prezidenþial. Discursul lui William J. Clinton difuzat în direct, în prime-time, de la Casa Albã, în data de 17 august 1998 / 47

CAPITOLUL III

Comunicarea mediaticã – o practicã sociodiscursivã / 55

1. Mass-media ca actor organizaþional: un câmp de influenþe ºi „politici“ / 55

2. Discursul mediatic: o poziþionare faþã de eveniment, surse ºi public / 56

3. Studiu de caz: Presa ºi jurnalismul civic (I). Campania de presã „Generaþia expiratã“ / 58

4. Studiu de caz: Presa ºi jurnalismul civic (II). Identitatea discursivã a jurnalistului în emisiunile informative ºi de dezbatere / 61

CAPITOLUL IV

Media, practicile de consum ºi noile publicuri / 67

1. Teoria efectelor directe: „publicul captiv“ în societatea de masã / 67

2. Teoria efectelor limitate. Mass-media are efectele „scontate“ / 68

3. Mecanismele de influenþare: „comunicarea care conteazã“ / 713.1. Agenda setting – orientarea atenþiei publicului / 713.2. Agenda Building – un proces de negociere / 72

4. Teoriile receptãrii. De la „efectele“ ºi „influenþa“ mass-media la „tacticile“ publicului / 74

5. Noile tehnologii de comunicare ºi diversificarea publicului / 77

6. Blogosfera sau „Eul“ ca discurs socio-tehnic / 80

7. Studiu de caz: Agenda atributelor (I). Cum influenþeazã mass-media comportamentul electoral / 81

8. Studiu de caz: Agenda atributelor (II). Cum construieºte mass-media o problemã publicã / 85

CAPITOLUL V

Problemele „care ne privesc“: comunicarea „de interes general“ / 91

1. Mitul opiniei publice / 911.1. Cum se formeazã opinia publicã? / 921.2. Opinia publicã: o construcþie mediaticã ºi sociologicã / 931.3. ªi totuºi, la ce folosesc sondajele de opinie? / 951.4. Mass-media ºi construcþia opiniei publice prin strategii deliberative / 95

1.5. Spirala tãcerii: cât de dornici suntem sã ne expunem „ochiului public“? / 961.6. Rolul schemelor cognitive în formarea opiniei publice / 98

2. Ce (nu) este spaþiul public / 982.1. Actualitatea modelului fondator: teoriile lui Habermas / 992.2. Mass-media ºi „noul spaþiu public“ / 102

3. Studiu de caz: De la „eveniment“ la „problemã publicã“. Arenele mediatice ºi practicile de dezbatere / 103

4. Studiu de caz: Construcþia „publicului-cetãþean“. Rolul deliberativ al jurnalistului / 105

CAPITOLUL VI

Televiziune ºi viaþã cotidianã: conversaþia mediaticã / 109

1. „Neo“-televiziunea ºi publicul-„persoanã“ / 1091.1. Contractul de comunicare: televiziunea ca „personaj“ / 1101.2. Dispozitivul televizual – „Iatã, cadrul în care discutãm azi“ / 111 1.3. Reality-show-urile: pactul expunerii în public / 112

2. Globalizarea ºi construcþia televizualã a realitãþii / 1132.1. Audienþa globalã. Reconsiderarea efectelor media / 1152.2. Proximitatea cu „societatea-globalã“ / 115

3. Studiu de caz: Analiza de dispozitiv televizual. Dispozitivele confesionale ºi de dezbatere a politicului. De la „terapiile“ intervenþioniste la interpelarea ludicã / 120

CAPITOLUL VII

Comunicarea politicã ºi „democraþiile televizuale“ / 125

1. Comunicarea politicã – un mesaj în cadrul sistemelor / 125

2. Actorii comunicãrii politice – între accesul la spaþiul public ºi vizibilitatea mediaticã / 126

3. Mediatizarea spectacolului politic – bãtãlia pentru „autenticitate“ / 127

4. Studiu de caz: Jurnalismul politic în campaniile prezidenþiale din România / 129

Bibliografie / 141

CAPITOLUL II„Dincolo de text“: discurs ºi comunicare

Discurs vs. text

Discursul: mod de enunþare ºi practicã socialã

Analiza de discurs: modelul de cercetare

„Efectele de discurs“ – explicaþii sociologice: Foucault, Goffman, Bourdieu

ªtiinþele sociale (sociologia, psihologia, etnografia, studiile media etc.) utilizeazã în modcurent un vocabular preluat din teoria discursului. Noþiuni precum „discurs“, „strategie de dis-curs“, „poziþie“, „enunþare“ sau „practicã discursivã“ se regãsesc în lucrãri de sociologie, teoriesocialã sau politologie. Pe de altã parte, analiza de discurs, integreazã, la rândul ei, noþiuni dinsociologie, psihologie socialã, etnografie º.a. Se vor dezvolta astfel teorii ºi modele de ana-lizã interdisciplinare, care vor duce la desprinderea conceptului de „discurs“ de nucleul sãudur, lingvistica. În ultimele decenii s-a conturat o disciplinã numitã analiza de discurs incluzândo varietate de teorii ºi metode astfel încât la ora actualã existã diverse tipuri de „analize de dis-curs“. În timp, se vor configura curente sau „ºcoli“ în analiza de discurs aºa cum este „ªcoalafrancezã“ (care a dezvoltat un model de analizã pornind de la teoria enunþãrii)1, „ºcoala an-glo-saxonã“ (analiza criticã a discursului, analiza conversaþionalã etc.) sau „ºcoala de laGeneva“ (analiza argumentativã etc.).

1. „Pãnã la urmã, al cui este discursul?“ Elemente pentru o definiþie a discursului

Dincolo de specificitatea lor, diversele curente în analiza de discurs prezintã unele elementecomune în ceea ce priveºte definirea „discursului“ ºi a „analizei de discurs“. Astfel:

1.1. Discurs vs. text

Discursul nu trebuie confundat cu „textul“. Faptul cã am parcurs un „text“ ºi cã l-am înþe-les din punct de vedere al limbii naturale ºi al conþinutului nu este suficient pentru a-l consi-dera un „discurs“.

„Textul“ poate fi înþeles ca un ansamblu de fraze – un produs care respectã anumite regulilingvistice ºi care are un „conþinut“. Discursul indicã în primul rând modul în care un actor socialutilizeazã un limbaj (conversaþional, ºtiinþific, administrativ etc.) precum ºi alte resurse co-municaþionale (limbajul non-verbal, diverse mijloace de comunicare etc.) astfel încât sã poatã

1. O prezentare a ºcolii franceze în analiza de discurs poate fi gãsitã în Frumuºani (2004).

formula un „punct de vedere“ sau o „poziþie“ în legãturã cu ceea ce comunicã ºi în raport cu inter-locutorii. Discursul nu se suprapune aºadar cu textul pentru simplul motiv cã orice discurs comu-nicã „dincolo de text“. De asemenea, nu se suprapune nici cu fraza ºi nici cu limba naturalã.

În al doilea rând, discursul evidenþiazã modul în care un actor / o instituþie utilizeazã lim-bajul într-o situaþie socialã caracterizatã prin norme, valori, ritualuri, practici sociale, tipuride evenimente ºi imagini etc. Din acest punct de vedere, discursul poate fi considerat o grilãde „lecturã“ ºi interpretare a unor situaþii ºi a unor acþiuni individuale sau colective („e un dis-curs tipic pentru…“); în acelaºi timp discursul funcþioneazã ca o grilã de producere a unor si-tuaþii ºi a unor tipuri de interlocutori („voi avea un discurs pentru…“).

Deseori, se considerã în mod eronat cã numai un anumit tip de comunicare este ºi „dis-curs“ (de exemplu, textele elaborate, „finite“, destinate sã fie publicate sau citite în faþa unuiauditor). În fapt, orice act de comunicare este ºi un „discurs“, pentru cã, de fiecare datã, actorulsocial comunicã nu doar un conþinut anume, ci ºi poziþia sa în legãturã cu acel conþinut (enun-þurile aparent „neutre“, construite cu maximã „obiectivitate“ relevã de fapt o poziþie ºi/sau unmod de a „aborda“ problema).

Discursul informaþional – o formã distinctã?

Cum putem distinge între jurnalismul interpretativ ºi jurnalismul informaþional? Am puteaconcepe jurnalismul informaþional drept un tip de jurnalism aparte? Sã precizãm mai întâicã aceastã distincþie e convenþionalã – e un instrument de analizã folosit pentru a analizarolul ºi funcþiile media în societate.

De exemplu, la nivelul unor analize de discurs se poate conchide cã postul de televi-ziune „x“ sau cotidianul „z“ practicã un discurs predominant informaþional sau predomi-nant evaluativ. E vorba însã de o afirmaþie metodologicã. Altminteri, nu se poate face odepartajare netã între „informaþional“ ºi „interpretativ“. Astfel, dacã un discurs mediaticeste considerat informaþional acest lucru nu înseamnã cã discursul respectiv nu instituieo interpretare a evenimentului. Chiar ºi în cazul unor ºtiri aparent „obiective“ putem de-tecta o orientare interpretativã în mãsura în care ºtirile respective sunt produsul unor cri-terii de selecþie ºi de valorizare a unor informaþii (printr-o punere în paginã, printr-o ordinea difuzãrii etc.) corespunzãtoare identitãþii simbolice a cotidianului/postului pe piaþa me-diaticã. Postul de televiziune BBC, considerat prototipul jurnalismului „sobru“, predomi-nant informativ, actualizeazã de fapt un proiect de comunicare corespunzãtor identitãþiisimbolice pe care BBC a dobândit-o pe piaþa mediaticã. La fel, un discurs definit ca pre-dominant interpretativ poate sã conþinã secvenþe tipice pentru jurnalismul informativ.Secvenþele respective vor funcþiona ca strategii de discurs pentru a pune mai bine în va-loare interpretarea la care recurge jurnalistul.

1.2. Discursul: acþiune individualã ºi practicã socialã

Diversele curente în analiza de discurs subliniazã dubla dimensiune a discursului: indi-vidualã (discursul este „al cuiva“) ºi socio-instituþionalã (discursul este „al cuiva“ care ocupão poziþie într-un câmp de acþiune).

Potrivit lui Charaudeau (ibid., 2005), „orice discurs se instituie la intersecþia dintre uncâmp de acþiune – un loc al interacþiunilor simbolice organizat în funcþie de raporturile deforþe (Bourdieu) – ºi un câmp de enunþare la nivelul cãruia acþioneazã mecanismele de punereîn scenã a limbajului“ (p. 40). Maingueneau (1998) explicã de asemenea dubla dimensiune a

34 Comunicare ºi discurs mediatic

discursului referindu-se la scopul unei analize de discurs: „Analiza de discurs nu are ca obiectorganizarea textualã în sine ºi nici situaþia de comunicare, ci relaþia dintre un mod deenunþare ºi un loc determinat social“ (p. 40).

Altfel spus, imaginea pe care actorul social o proiecteazã despre sine în ºi prin discurs esterezultatul unei acþiuni individuale sau a unui mod de enunþare (a unei poziþii de cunoaºtere, de pu-tere, de legitimitate etc.). În acelaºi timp, acest mod de enunþare este activat în funcþie de un cadrude interacþiune, definit prin ritualuri, convenþii, mecanisme simbolice de relaþionare etc. Sau, cumafirmã tot Charaudeau, enunþãm puncte de vedere „supravegheaþi“ fiind de o serie de elementeconvenþionale (materiale, statutare, simbolice etc.) specifice situaþiilor în care interacþionãm.

Orice discurs indicã: (a) perpectiva unui actor social care îºi construieºte / îºi atribuie opoziþie (o identitate) faþã de interlocutorii sãi; (b) perspectiva unui actor social care comu-nicã într-un anumit tip de situaþie ºi într-o anumitã culturã publicã – aºadar, actorul socialutilizeazã limbajul precum ºi alte resurse comunicaþionale „ca elemente ale vieþii sociale“(Fairclough, 2003).

Rezultã cã „discursurile sunt reglementate“, adicã sunt construite pe baza unor moduri derelaþionare cu interlocutorul, care fac parte din cultura cotidianã ºi instituþionalã a unei soci-etãþi. Aceasta înseamnã cã discursurile au la bazã moduri de enunþare ºi de interacþiune con-solidate în timp (desigur, fenomenul este pregnant mai ales în cazul aºa-numitelor discursuri„instituþionale“, cum sunt cele mediatice, politice, medicale, ºtiinþifice etc.).

Pe de altã parte, existã discursuri care în timp devin autonome, adicã nu mai sunt neapãratasociate cu un autor anume. Aceste discursuri rãmân în memoria colectivã pentru forma ºi„efectul“ pe care îl genereazã asupra auditoriului (prin mediatizare ºi în general prin accesulla un circuit public probabilitatea ca un discurs sã se transforme treptat într-o practicã dis-

cursivã creºte). Actorii se folosesc de aceste „dis-cursuri autonome“ pentru a se poziþiona faþã deevenimente, situaþii ºi interlocutori. Din acest punctde vedere, discursurile sunt (a) practici sociale, care(b) genereazã la rândul lor, noi practici sociale, iaracestea din urmã contribuie (c) la transformareaºi/sau menþinerea practicilor dominante la un mo-ment dat (Fairclough, 2001; Wodak, 2000; 2002).

În imaginarul cotidian discursurile „reflectã“ sau„exprimã“ realitatea, ca ºi cum discursul ºi comuni-carea ar transpune o realitate transparentã ºi accesi-bilã în detaliile sale. În fapt, discursul nu reflectã uncontext, ci îl reconstruieºte, generând un nou context

(Maingueneau, ibid., 1998). Orice discurs genereazã un context, altul decât cel la care s-a rapor-tat iniþial. Chiar ºi tentativa de a-i explica celuilalt „contextul“, genereazã un alt context.

1.3. Discursul ca „arhivã“ ºi „asamblare“ a „vocilor“

Discursurile creeazã o legãturã cu alte discursuri, care abordeazã o tematicã asemãnãtoare(discursurile comunicã între ele prin intermediul unor discursuri): „Discursurile ºi temele lormigreazã spre alte câmpuri de acþiune ºi spre alte discursuri. Discursurile se pot suprapune,

„Dincolo de text“: discurs ºi comunicare 35

Discursul nu „reflectã“ un context, îl reconstruieºte.

trimit unele la altele sau sunt legate unele de altele, am spune, prin moduri socio-funcþionale“(Wodak, ibid., 2000). Analiza de discurs abordeazã acest aspect prin concepte specifice:

– discursurile sunt interdiscursive (se reiau unele pe altele); – se construiesc prin raportare la o arhivã comunicaþionalã („ceea ce s-a mai spus“ în legã-

turã cu tema discursului – enunþuri, teme, idei, argumente abordate de comunicator cu alteocazii, de personalitãþi publice etc.);

Discursul este deseori asociat cu un monolog care exprimã intenþia ºi profilul unui comu-nicator. În fapt, orice discurs (fie cã e monolog, conversaþie, dezbatere etc.) este în acelaºi timpºi un dialog. Ceea ce la prima vedere pare un monolog indicã de fapt un mod de relaþionarecu niºte interlocutori ºi cu o audienþã. Bakhtin (1977) a consacrat teza potrivit cãreia, orice dis-curs are o componentã dialogicã: „Astfel, discursul scris este într-o anumitã mãsurã parte aunei discuþii ideologice la scarã mãritã: rãspunde la ceva, respinge, confirmã, anticipeazã rãs-punsuri ºi obiecþii potenþiale, cautã un sprijin etc. Orice enunþare, oricât de semnificativã ºicompletã ar fi prin ea însãºi, constituie doar o fracþiune într-un curent neîntrerupt de comuni-care verbalã“ (Bakhtin, în Vion, 1992). Discursul este întotdeauna orientat cãtre un interlocu-tor astfel încât celãlalt devine co-autor al discursului nostru (Vion, ibid., 1992). Dialogismuleste constitutiv discursului.

Discursurile se caracterizeazã de asemenea printr-un anumit grad de asumare – comuni-catorii interpreteazã la nivel de discurs un rol specific, ei sunt cei care îºi asumã sau nu respon-sabilitatea pentru ceea ce comunicã. Sunt situaþii când nu suntem interesaþi sã ne asumãmmesajul; îi semnalãm atunci interlocutorului cã nu suntem decât niºte purtãtori de cuvânt, mar-tori sau observatori.

Polifonia discursurilor

Pragmatica (un curent fondator în analiza de discurs) explicã asumarea la nivel de dis-curs prin diverse concepte. De exemplu, conceptul de enunþare vizeazã modul în care un

actor social îºi „pune în scenã“ actul de a comunica („eu-l“ comu-nicaþional sau „cine pretindem noi cã suntem în ºi prin discurs“).Se poate astfel distinge între locutor (un actor social care comunicãceva) ºi enunþiator (modul în care actorul social îºi contruieºte„vocea“ ºi/sau „identitatea“ la nivelul discursului). Ducrot (1997)subliniazã cã enunþarea are o „valoare juridicã“: enunþãm, adicãinstituim pentru interlocutor anumite „drepturi ºi obligaþii“ (tocmaipentru cã îi arãtãm modul în care comunicãm, faptul cã ne adresãmlui de pe o anumitã poziþie).

Enunþarea pune în evidenþã aspecte specifice ale discursului ºiale comunicãrii:

– în primul rând, orice discurs ºi orice act de comunicareconþine ºi un „comentariu“ cu privire la modul în care se comunicã(„dupã pãrerea mea, trenul va întârzia“ (opinie); „ai greºit ºi deaceastã datã“ – judecatã de valoare);

– în al doilea rând, e necesar sã distingem între identitatea socialã a comunicatoru-lui (care are un profil, o biografie profesionalã, instituþionalã º.a.m.d.) ºi identitatea dis-cursivã, construitã numai prin discurs; între „Eu-l“ social ºi „Eu-l“ discursiv, ca rezultatal enunþãrii;


Polifonia discursului.

– în fine, enunþarea indicã faptul cã orice discurs este un eveniment sau un act singu-lar, care aparþine cuiva, se petrece la un moment dat, într-un anumit loc etc. Potrivit lui,Benveniste (ibid., 2002), prin enunþare, ne construim comunicarea în funcþie de axa „eu-aici-(a)cum-tu“ (comunic într-un anumit spaþiu ºi timp, într-un anumit mod, în raport „cutine“, aºa cum „te definesc“ ºi cum „mã definesc“ în calitate de comunicator).

Polifonia este un alt concept folosit în pragmaticã pentru a indica faptul cã actoriisociali îºi asumã în mod diferit discursurile (consacrat în teoria lui Bakhtin referitoare ladialogismul discursurilor, conceptul de polifonie a fost preluat ºi dezvoltat ulterior de cãtreDucrot în cadrul unei teorii a enunþãrii). Discursurile pun în evidenþã o multitudine de„voci“ ºi „surse“ (sunt polifonice). Ne construim propria „voce“, folosindu-ne de „vocile“altora (avem nevoie de „aliaþi“ ºi de „voci autorizate“). De altfel, una din cele mai utilizatestrategii de discurs constã în competenþa de a „pune în scenã“ vocile celorlalþi (prin diferiteforme de citare, „colajul“ citatelor, prin utilizarea unor conectori argumentativi cum sunt:de altfel, din moment ce, totuºi, în plus etc.). Apelând la vocile altora, ne construim impli-cit ºi asumarea discursului generând efecte de tipul: „alþii o spun, nu eu“; „nu sunt decâtun purtãtor de cuvânt“; „ce vã spun eu acum este de fapt împãrtãºit de toatã lumea“; „iatã,sunt ºi experþii care confirmã cele spuse“; „garantez pentru cele spuse“ etc. În funcþie decum gestionãm diversitatea vocilor la nivelul unui discurs îi semnalãm celuilalt cât dedispuºi suntem sã ne asumãm responsabilitatea pentru ceea ce enunþãm.

2. Analiza discursivã – un model de cercetare a socialului

2.1. Unitatea aparentã a discursului – cum se realizeazã?

Analiza de discurs include o varietate de modele, neputând fi redusã la o anumitã abor-dare teoreticã ºi metodologicã. La întrebarea: „care este obiectul analizei de discurs“ se poaterãspunde luând în considerare o serie de elemente generale care se regãsesc la nivelul diver-selor orientãri în domeniu.

În primul rând, analiza de discurs evidenþiazã condiþiile de producere ale unui discurs –identificã strategiile la care recurg actorii sociali pentru a-ºi construi o poziþie în raport cu inter-locutorii ºi faþã de ceea ce comunicã (cum sunt construite strategiile respective?; pe baza cãrormecanisme lingvistice ºi simbolice?).

Discursurile nu indicã însã explicit condiþiile lor de producere cu atât mai mult cu cât actoriisociali sunt interesaþi sã lase impresia unui discurs unitar, convergent cu o anumitã poziþie(discursurile estompeazã unele condiþii de producere ºi le evidenþiazã pe altele; sau, altfel spus,pentru a-ºi construi o poziþie, actorii sociali se referã – tactic – doar la unele aspecte…).

Or, rolul unei analize de discurs este de a identifica strategiile prin care actorii sociali con-struiesc unitatea aparentã a discursului ºi, deci, o poziþie, punând în evidenþã anumite condiþiide producere. Maingueneau (ibid., 1998) subliniazã în acest sens cã orice discurs afiºeazã „oorigine enunþiativã“, adicã faptul cã un comunicator enunþã de pe o anumitã poziþie (deasumare, de cunoaºtere, de „putere“, de adeziune la anumite argumente, ideologii ºi doctrine,la un anumit limbaj instituþional etc.). De exemplu, se poate distinge între discursuri cu iden-titate doctrinalã puternicã (discursul unui partid, al unui lider etc.) sau cu o „identitate doc-trinalã slabã – o emisiune de televiziune etc. (Charaudeau, Maingueneau 2002).


2.2. Analiza discursivã – principii ºi etape metodologice

Cum am menþionat deja în analiza de discurs, discursurile sunt considerate deopotrivã: (a) acþiuni ºi/sau poziþionãri (faþã de o situaþie, interlocutori etc.); (b) practici sociale la care actorii sociali se raporteazã pentru a-ºi construi propriul discurs. Referindu-se la acest principiu, Fairclough (ibid., 2003) subliniazã cã analiza de discurs

oscileazã între „discursuri specifice“ (individuale) ºi „ordinea discursului“, adicã practici dis-cursive relativ stabile instituite în ºi prin utilizarea limbajului. ªcoala francezã dezvoltã acelaºiprincipiu, considerând cã discursurile sunt moduri de enunþare specifice unui actor social ºi,în acelaºi timp, practici de limbaj. Cu alte cuvinte, discursurile sunt abordate atât ca interac-þiune (un tip de relaþionare între interlocutori) cât ºi ca practicã sau semn pentru ceea ce estedeja instituit în societate: un limbaj, un ritual, o normã etc.

Tocmai aceastã dublã dimensiune a discursului (acþiune individualã, practicã socialã) nepermite sã sesizãm modul în care evolueazã în timp discursurile, fie ele politice, mediatice,conversaþionale etc.

Analiza discursivã – etape metodologice

Pornind de la principiile mai sus menþionate, analiza de discurs include unele etapemetodologice pe care le regãsim într-o formã sau alta la nivelul diverselor curente ºi teoriicare s-au dezvoltat în timp2. Mai mult, aceste etape pot fi integrate în cadrul unor cercetãrisociologice, de psihologie socialã, etnografie etc. Utilizãm de aceea termenul de analizãdiscursivã pentru a indica un model de cercetare a socialului.


2. Analiza de discurs cuprinde la ora actualã o varietate de orientãri teoretice. De exemplu, în cadrul prag-maticii s-au conturat douã mari linii de cercetare (cf. Reboul ºi Moeschler, 1996): pragmatica integratã (teo-ria actelor de limbaj, teoria enunþãrii – Austin, Searle, Benveniste, Ducrot º.a.) ºi pragmatica cognitivã(pragmatica conversaþionalã – Grice, Levinson, Horn; teoria pertinenþei – Sperber ºi Wilson º.a.). Alte abor-dãri teoretice s-au format prin preluarea unor concepte din unele discipline-nucleu (lingvistica, antropologiaºi sociologia) rezultând: sociolingvistica (Stubbs, Labov, Gumperz), etnografia comunicãrii (Hymes) ºi ana-liza conversaþionalã (Sacks, Schegloff, Goodwin). Analiza de discurs din perspectiva teoriei argumentãrii(Perelman ºi Olbrechts-Tyteca, Toulmin, van Eemeren ºi Grootendorst, Walton º.a.) este complementarã cuanaliza retoricii discursului (Bakhtin, McGee, Foss ºi Griffin etc.); la fel, analiza naraþiunilor (Labov ºi Waletzky,Ricœur, Barthes, Bauman, Goodwin) cu semiotica discursului vizual, publicitar, cinematografic etc. (Hallidays,Metz, Barthes, Gibson º.a.). Toate aceste orientãri teoretice iau însã în considerare aspecte punctuale legatede utilizarea socialã ºi culturalã a limbajului (de aceea, ele sunt revendicate în primul rând de ºtiinþele lim-bajului). În ultimii ani se încearcã elaborarea unor modele de analizã axate pe diversitatea activitãþilor lingvis-tice ºi de limbaj care intervin la nivelul dicursului cotidian ºi instituþional. Miza acestor modele este mai întâide a explica discursul în dubla sa dimensiune: discursul ca practicã individualã ºi, în acelaºi timp, ca practicãsocialã ºi culturalã. În consecinþã, aceste modele integreazã concepte ºi teorii atât din ºtiinþele limbajului(prezentate mai sus) cât ºi din disciplinele sociale (sociologie, antropologie, psihologie socialã, etnome-todologie etc.). Se are în vedere un obiectiv esenþial: analiza unor practici discursive (indivizi, instituþii, orga-nizaþii, mass-media, politicã, minoritãþi etc.) iar nu doar a unor enunþuri sau secvenþe de enunþuri cu scopulmai mult de a demonstra pertinenþa unei noþiuni sau a unei teorii. Nu în ultimul rând, aceste modele contribuiela legitimarea analizei de discurs ca disciplinã relativ autonomã, conectatã mai ales la ºtiinþele limbajului ºila ºtiinþele comunicãrii. Menþionãm aici unele modele care reprezintã cadre de analizã teoreticã ºi empiricãconturate pe: analiza semio-discursivã (dezvoltatã în sfera cercetãrii fanceze – Charaudeau, 1998; 2001;Soulage, 2007; Lochard, 2005; 2006), analiza criticã a discursului – varianta textualã (iniþiatã în cadrulcercetãrii anglo-saxone – Fairclough, ibid. 2003; ibid., 2001; Weiss&Wodak, 2007; Chouliarki and Fairclough,1999) ºi analiza criticã a discursului – varianta cognitivã (Van Dijk, 2008; Chilton, 2004).

Etapele:(a) identificarea modurilor în care comunicatorul utilizeazã limbajul / alte resurse (aºa-

dar, identificarea diverselor strategii de discurs); (b) formularea unor ipoteze referitoare la „efectele de discurs“ ale strategiilor folosite

– poziþia pe care ºi-o atribuie comunicatorul în raport cu interlocutorul, cu tema ºi cu si-tuaþia (de exemplu, cât de mult îºi asumã comunicatorul conþinutul?; cât de mult pretindecã stãpâneºte aspectele abordate?);

(c) interpretarea poziþiei discursive în funcþie de o serie de convenþii ºi practici dejainstituite în societate, în funcþie de un „contract de comunicare“ – astfel:

– în ce mãsurã poziþia comunicatorului se încadreazã sau dimpotrivã se abate de la con-tractul de comunicare specific situaþiei în care acþioneazã? (aºadar, cum utilizeazã comu-nicatorul „regulile“ situaþiei?; dar pe cele ale culturii publice?);

– în ce mãsurã poziþia comunicatorului se încadreazã sau dimpotrivã, se abate de lacontractul de comunicare instituit în timp de cãtre actorul social însuºi? (poziþia pe careºi-a construit-o actorul, indicã un stil de comunicare?; s-a mai expimat el în legãturã cutema respectivã ºi, dacã da, în ce mãsurã actuala poziþie discursivã se aseamãnã sau nu cupoziþia asumatã în alte discursuri?)

– recent, Charaudeau (2005) introduce o noþiune, în opinia mea, complementarã la ceade contract de comunicare: noþiunea de imaginar. Imaginarul se referã la un mod de per-cepþie a realitãþii din perspectiva experienþelor noastre, prin asimilarea unor forme ºi sem-nificaþii care alcãtuiesc la un moment dat universul identitar al grupurilor în care nemanifestãm ºi al societãþii. Imaginarul social, subliniazã Charaudeau, indicã întrepãtrun-derea dintre gesturile ºi pulsiunile fiecãruia cu practici, limbaje ºi reprezentãri sociale.Potrivit aceluiaºi autor, orice tip de discurs (mediatic, politic, vizual etc.) instituie un ima-ginar sociodiscursiv: „Propunem acest concept pentru a integra noþiunea de imaginar încadrul analizei de discurs. Aceste imaginare care sunt fragmentate, instabile ºi esenþializateau nevoie sã se materializeze – îºi pot astfel îndeplini rolul de oglindã identitarã. Ele sematerializeazã în moduri diferite: în anumite tipuri de comportamente (ritualuri sociale deviaþã cotidianã), în activitãþi colective (adunãri, manifestaþii, ceremonii), în producþiaobiectelor manufacturate ºi a tehnologiilor care dau grupului sentimentul cã posedã ºistãpâneºte lumea (televiziunea ºi Internetul creeazã impresia cã timpul ºi spaþiul pot fistãpânite) […]. Dar aceste materializãri au nevoie de o raþionalizare discursivã. Nu ºtimînsã care din cele douã o precede pe cealaltã (materializarea sau discursul – n.m.), dupãcum nu ºtim nici dacã cea de-a doua are rolul sã o promoveze sau sã o justifice pe prima.Grupurile sociale produc discursuri variat configurate, care dau sens acestor materializãri“(Charaudeau, ibid., 2005, p. 160).

În primele douã etape discursul este abordat ca eveniment – acþiunea individualã a unuiactor care comunicã la un moment dat într-un anumit mod: „eu-aici-(a)cum-tu“.

În cea de-a treia etapã discursul este interpretat în funcþie de un sistem de reguli sociale,convenþii ºi ritualuri – discursul ca practicã socialã (în analiza de discurs aceastã ultimãetapã este denumitã normalizarea discursului, adicã de la eveniment ºi acþiune singularãse trece la universul de convenþii, reguli tacite, practici, coduri etc.).

Astfel schematizatã, analiza de discurs conþine elemente de interes pentru sociologiºi în general pentru ºtiinþele sociale. De exemplu, raportul acþiune individualã – structurã(una din marile teme ale sociologiei) este discutat din perspectiva modului în care actoriisociali utilizeazã limbajul ca practicã socialã. De asemenea, este valorificatã o afirmaþiede bazã în ºtiinþele sociale potrivit cãreia acþiunile individuale ºi colective trebuie înþelese


în cadrul unor câmpuri de putere ºi relaþii simbolice (organizaþii, instituþii, identitãþi, reþeleetc.). Or, analiza de discurs ia în considerare relaþia dintre (a) reconfigurarea discursurilorºi a limbajelor („ordinea discursului“), (b) discursurile actorilor sociali ºi (c) schimbãriledin societate (Fairclough, ibid., 2001); evidenþiazã modul în care actorii sociali reconstru-iesc un context simbolic (valori, simboluri, argumente etc.) ºi totodatã normativ (ierarhii,reguli, practici, ritualuri etc.).

Un alt principiu de analizã este perspectiva comparativã. Analiza de discurs nu areca obiect discursuri izolate. Orice discurs este raportat la alte discursuri, în tentativa de aintegra discursul analizat într-un câmp al comunicãrii (nu este pertinent a analiza un sin-gur discurs, ca obiect autonom). În consecinþã, analiza de discurs se aplicã la un corpus,un ansamblu de discursuri structurat în funcþie de obiectivele ºi ipotezele cercetãrii.

3. „Efectele de discurs“: explicaþii sociologice

3.1. Foucault

Ideea potrivit cãreia discursul este o poziþionare (faþã de interlocutor, în raport cu un conþi-nut) ºi totodatã o practicã socialã (o practicã de limbaj, de interacþiune etc.) este centratã pe ana-liza de discurs. Ideea s-a conturat ca urmare a preluãrii unor concepte ºi teorii din ºtiinþele sociale– filosofie, sociologie, etnografie, teorie socialã, semioticã etc. Analiza de discurs a putut ast-fel genera cadre analitice specifice privind relaþia dintre individ – limbaj – spaþiu social.

Teoria socialã a lui Michel Foucault a contribuit la dezvoltarea analizei de discurs într-odisciplinã. Interesat sã explice cum s-a format discursul ºtiinþei moderne (domenii specificeprecum medicina modernã etc.), Foucault va aborda condiþii de producere a discursului pre-cum: (a) relaþia dintre enunþiatorul discursului (cel care îºi asumã comunicarea unui conþinut)ºi conþinutul discursului ºtiinþific; (b) formarea, circulaþia ºi reproducerea discursului ºtiinþi-fic în cadrul unor regimuri de putere discursivã (limbaj, corp uman, instituþii, tehnici institu-þionalizate de enunþare, tehnologii, proceduri etc.).

Una dintre afirmaþiile de bazã se referã la faptul cã actorul social nu poate fi consideratautorul „absolut“ al discursului, ca ºi cum el ar fi cel care instituie semnificaþiile unui discurs.De fapt, aratã Foucault, comunicãm mereu în limitele unui regim discursiv. Cum am putea înþe-lege aceastã noþiune?

Fiecare tip de cunoaºtere (de exemplu, ºtiinþa) s-a format prin acþiunea unui aparat pu-blic (diverse structuri ºi mecanisme instituþionale, organizaþii, grupuri, texte fundamentale etc.)care produce ºi disemineazã reguli ºi practici de comunicare ºi acþiune specifice domeniuluirespectiv. Dacã aplicãm acest principiu ºi la alte tipuri de cunoaºtere (politicã, artisticã etc.)sau în viaþa cotidianã, vom observa cã actorii sociali comunicã ºi produc discursuri care respec-tã, în forme specifice, regulile discursive ale domeniului, sferei de activitate sau cadrelor deviaþã cotidianã. ªi tocmai pentru cã sunt rezultatul unor reguli ºi practici, enunþurile instituiepoziþia actorilor faþã de interlocutori, adicã, un mod de a fi ºi de a acþiona („pãrinte autoritar“,profesor bun“, „persoanã informatã“ etc.) (Kendall, Wickham, 1999).

De aici rezultã câteva puncte importante pentru înþelegerea noþiunii de discurs. Mai întâi,discursul precede comunicatorul ºi nu invers. Aceasta înseamnã cã discursul unui actor socialnu este doar produsul sãu, ci ºi al unui regim discursiv – un ansamblu de reguli ºi practici alcãror produs este actorul însuºi: „Prima întrebare: cine vorbeºte? Cine, la nivelul unei totalitãþi


de vorbitori, are dreptul sã foloseascã acest tip de limbaj? Cine este calificat sã facã lucrul aces-ta? Cine, pornind de la aceastã calitate specialã, îºi întemeiazã prestigiul ºi de la cine, în schimb,primeºte dacã nu garanþia cel puþin prezumþia cã ceea ce spune este adevãrat? Ce statut au ceicare au dreptul sancþionat prin lege sau prin tradiþie, definit juridic sau acceptat în mod spon-tan, sã enunþe (doar ei) acest discurs?“ (Foucault, 1995, p. 50).

În al doilea rând, în teoria lui Foucault discursul nu este doar de ordin lingvistic, adicã oformã de limbaj; include o serie de elemente materiale (instituþii, practici, „tehnici“ de justi-ficare ºi de expunere în spaþiul public, obiecte, dovezi materiale, ritualuri etc.): „Trebuie deasemenea descrise ºi amplasamentele instituþionale de unde medicul îºi produce discursul ºide unde acest discurs îºi extrage sursa legitimitãþii ºi sfera de aplicaþie (obiecte specifice ºiinstrumente de verificare)“ (Foucault, ibid., 1995, p. 51).

În al treilea rând, orice discurs trebuie integrat într-o reþea de practici ºi reguli de producere.Discursurile au la bazã reguli ºi practici de producere specifice unui regim discursiv; la produ-cerea discursului pot contribui însã ºi reguli care þin de alte regimuri discursive decât cel fonda-tor. De exemplu, în democraþiile liberale un discurs politic este generat de reguli ºi practicispecifice, dar ºi de practici care þin de marketing ºi publicitate, deci, un alt tip de regim dis-cursiv: „Statutul de medic presupune criterii de competenþã ºi cunoaºtere; instituþii, sisteme,norme pedagogice; condiþii legale care conferã dreptul – chiar dacã în anumite limite – sã prac-tice ºi sã-ºi dezvolte cunoaºterea. Presupune de asemenea un sistem de diferenþiere ºi relaþii (dis-tribuirea atribuþiilor, subordonare ierarhicã, complementaritate funcþionalã, necesitate de afurniza ºi de a schimba informaþii) cu alþi indivizi sau alte grupuri care posedã de asemenea pro-priul lor statut (în raport cu statul ºi cu reprezentanþii acestuia, cu aparatul juridic, cu diferite cor-puri profesionale, cu grupuri religioase ºi, câteodatã, cu preoþi)“ (Foucault, ibid., 1995, p. 50).

Sã reþinem câteva dintre întrebãrile tipice pentru o analizã de discurs à la Foucault: – care sunt regulile de producere a enunþurilor? – cum opereazã aceste reguli? prin ce practici lingvistice, materiale ºi simbolice? – ce relaþii se stabilesc între enunþuri?; dar între discursuri? Pornind de la regulile ºi practicile de producere a discursurilor, Foucault abordeazã de

asemenea noþiunea de putere. Nu este vorba de o putere pe care ne-o imaginãm ca acþionândexclusiv „pe verticalã“, de „sus“, de la cei care cunosc regulile jocului ºi deþin instrumentelenecesare, cãtre cei lipsiþi de acestea. Foucault subliniazã cã regulile ºi practicile discursive „cir-culã“ prin toate reþelele societãþii, vertical ºi orizontal, nu sunt localizate într-un punct anumeºi nici „confiscate“ de cãtre cineva. Puterea nu este „represivã sau posesivã, puterea se prac-ticã“ (Kendall, Wickham, ibid., 1999) iar „rezistenþa“ ºi „subiectivitatea“ actorilor sunt doarelemente ale modului în care puterea opereazã.

Recunoaºtem în scurta expunere de mai sus noþiuni ºi idei care au influenþat decisiv con-stituirea analizei de discurs într-o disciplinã. De exemplu, noþiunea de regim discursiv tri-mite la afirmaþia – curentã în analiza de discurs – potrivit cãreia discursurile sunt„reglementate“ de o serie de practici de enunþare ºi relaþionare, de utilizare a unor valoriºi simboluri (noþiuni ulterioare precum „dispozitiv de mediatizare“, „ordinea discursului“,„regim de justificare“ sau „contract de comunicare“ sunt inspirate de teoria lui Foucault).

O afirmaþie precum discursul este un produs al unor practici dispersate care alcãtu-iesc o reþea introduce de fapt problema interdiscursivitãþii.

Noþiunea de arhivã introdusã de filosoful francez a devenit un element cheie pentrupragmatica discursului (arhiva se referã la analiza istoriei unui enunþ pornind de la poziþia


pe care o instituie). La fel, discursul înþeles ca un corpus de enunþuri este o afirmaþie curen-tã în analiza de discurs.

Nu în ultimul rând, conceptul de „poziþie discursivã“, atât de important pentru ªcoalafrancezã, este dezvoltat pornind de la teoria lui Foucault.

3.2. Goffman

Erving Goffman este un reper pentru sociologia interacþiunilor în situaþii de tip face to faceºi în situaþii ritualizate (de unde ºi denumirea de „micro-sociologie“ sau „micro-analizã“). Per-spectiva de analizã o constituie „componenta expresivã a vieþii sociale“ consideratã „o sursãde imagini de sine pe care le proiectãm pentru alþii sau pe care alþii le proiecteazã pentru noi“(Goffman, 2003, p. 274). Socialul este abordat sub forma diverselor „dramaturgii simbolice“(ritualuri, imagini de sine, practici de relaþionare în public, tipuri de scene ºi „teritorii“ insti-tuþionale etc.). Un eveniment, o instituþie sau o acþiune individualã pot fi explicate în funcþiede performãrile scenice ale actorilor. Recurgând la diverse ritualuri, actorii sociali interpreteazãun personaj; mai mult, în funcþie de calitatea interpretãrii, publicul (fie el simplu observatorsau interlocutor direct) va atribui personajului un „sine“, adicã va suprapune în mod naturalpersonajul cu actorul.

De aici, unele dintre întrebãrile tipice în sociologia lui Goffman: cum se formeazã imagineasau, folosind termenul lui Goffman, faþa socialã pe care pretinde cã o are un actor social într-ointeracþiune? ªi cum ajunge publicul sã atribuie acestei imagini un sine? În ce mod situaþia deco-prezenþã fizicã sau de interacþiune face to face influenþeazã performanþa scenicã a actoru-lui? Cum contribuie ritualurile cotidiene la derularea interacþiunilor în sfera instituþionalã?

Goffman introduce o serie de concepte care vor fi ulterior preluate ºi adaptate în cadrulaltor modele de analizã sociologicã, dar ºi în analiza de discurs.

„Faþa“ socialã (Face). Actorii sociali îºi pun în scenã „apariþia“ ºi întregul mod de a fiîn public. Comportamentul de faþadã este constitutiv fiecãrui actor social indiferent de statu-

tul, mizele ºi tipul de persoanã (din acestpunct de vedere, „faþada“ nu ar trebui în-þeleasã doar în sensul sãu peiorativ, ca olipsã de sinceritate). Potrivit lui Goffman,indivizii se comportã altfel în public, întentativa de a dobândi o imagine pozitivãdin partea celorlalþi. Iar dacã se dovedeºtecã o anumitã informaþie nu acoperã ima-ginea pozitivã sau pur ºi simplu nu se po-triveºte cu ceea ce pretindem despre noi,atunci rezultã cã am adoptat o „faþã“greºitã (wrong face) (ºi, dupã caz, apare

jena, fâstâceala etc.) sau suntem în situaþia în care „ne cade faþa“ (desigur, oamenii percep aces-te imagini ºi în funcþie de cultura publicã specificã unei societãþi). În analiza de discurs con-ceptul a fost preluat ºi dezvoltat mai ales în cadrul unei teorii despre fenomenul social alpoliteþii. Astfel, Brown & Levinson (1987), autorii de referinþã ai acestei teorii, analizeazãstrategiile de limbaj la care recurg actorii sociali pentru:

– a dobândi o „faþã“ pozitivã (positive face) în ochii celorlalþi – dorinþa de a se bucura deaprecierea interlocutorilor;


Viaþa cotidianã ca spectacol.

– a-ºi pãstra „faþa“ negativã (negative face) sau „teritoriul“ personal, adicã propriileconvingeri, intimitatea ºi în general relaþia cu sine (fapt pentru care actorii sociali afiºeazã ºimenþin o anumitã distanþã socialã în raport cu interlocutorii);

– a se redresa în ochii celuilalt (face redressive action) dupã un act capabil sã ameninþe(face threatening act) „faþa“ socialã a interlocutorului – critici, insulte, gafe etc., fapt pentrucare actorul social poate recurge la flatarea celuilalt (face flattering acts).

Strategiile de politeþe constituie un instrument pentru diverse „reprezentaþii de sine“ ºi,implicit, pentru exersarea „feþei“ sociale. Pe de altã parte, prin astfel de strategii, interlocu-torii sunt orientaþi sã recurgã la „mãsuri de protejare“ a „feþei“ sociale pe care o pretinde celãlalt(de exemplu, atunci când ne comportãm cu tact). Altfel spus, printr-o strategie de politeþe neconsolidãm nu doar propria „faþã socialã“, ci ºi pe cea a interlocutorului.

Ritualul este o resursã (socio-lingvisticã) folositã de actori pentru a-ºi atribui o imaginepozitivã (menþinerea feþei sociale) ºi pentru generarea unui anumit cadru de percepþie. Viaþa

cotidianã ºi publicã presupune o ritualitate constan-tã, în funcþie de diversele scene de acþiune: de laaºa-numitele ritualuri reparatorii (prin care încer-cãm sã facem trecerea de la „ofensator“ la „accep-tabil“) la ritualurile de confirmare (prin careinstaurãm, menþinem sau modificãm o practicã derelaþionare); de la ritualurile de contact (felul încare salutãm, ne prezentãm) ºi ritualuri de separare(prin care marcãm încheierea unei reuniuni, a uneiconversaþii etc.) la micro-ritualuri (de exemplu,conversaþia despre vreme etc.). În analiza de discurss-a impus noþiunea „contract de comunicare“

indicând faptul cã interacþiunile ºi discursurile sunt reglementate de o serie de norme, practi-ci ºi ritualuri socio-lingvistice specifice situaþiilor, instituþiilor, dar instituite totodatã ºi de cãtreactorii înºiºi.

Rolurile interlocutorilor (Footing). Goffman propune de asemenea o tipologie a rolurilorpe care le performãm în funcþie de modul în care ne raportãm la ceea ce comunicãm sau ni secomunicã. El distinge astfel între animator (persoana care comunicã un conþinut, de exemplu,un purtãtor de cuvânt care citeºte un comunicat din partea Preºedinþiei), autor (persoana carea alcãtuit conþinutul, de exemplu, echipa de consilieri din Departamentul de Relaþii cuPresa), personaj (figure) (persoana despre care se comunicã la nivel de discurs/conversaþie)ºi regizor (principal), adicã persoana care îºi asumã responsabilitatea pentru opiniile expri-mate (de exemplu, preºedintele ºi instituþia Preºedinþiei). Corespunzãtor, cel cãruia i ne adresãmpoate avea rolul interlocutorului confirmat (a ratified hearer) sau al interlocutorului-martorºi/sau observator (overhearer).

Aceste categorii vor fi dezvoltate în analiza de discurs, mai ales pe filiera pragmaticii (ase vedea conceptul de polifonie a discursului ºi distincþia propusã de cãtre Ducrot între locu-tor ºi enunþiator; tipologia rolurilor care rezultã din aplicarea unor strategii de politeþe(Brown&Levinson, ibid., 1987).

Analiza de discurs ºi ºtiinþele comunicãrii au integrat – într-un limbaj propriu – o serie deconcepte ºi afirmaþii din sociologia lui Goffman. De exemplu, un reper în acest sens esteafirmaþia potrivit cãreia, în funcþie de calitatea interpretãrii unui rol, actorii sociali ajung


Actorii sociali adoptã o „faþã socialã“.

sã naturalizeze personajul pe care îl interpreteazã („fiecare personaj performat va pãreacã emanã în mod organic din performerul sãu“ – Goffman, ibid., 2003, p. 278).

Concepte precum rol, personaj, scenã, performer, strategii dramatugice, culise, sce-nografii, recuzitã, rutinã, aluzii, simboluri ale statutului º.a.m.d. se regãsesc în teoriile careabordeazã discursul ca „poziþionare“, „identitate discursivã“, „imagine discursivã“ sau„punct de vedere“.

Este recunoscutã contribuþia lui Goffman la dezvoltarea unei ramuri specifice în ana-liza de discurs – sociolingvistica interacþionalã sau analiza modului în care limba natu-ralã ºi limbajul genereazã noi semnificaþii, în funcþie de contextul în care sunt folosite(social, instituþional, cultural etc.) (Schiffrin, 2003).

Meritã amintitã de asemenea sublinierea lui Goffman referitoare la faptul cã inter-pretarea unor roluri sociale ºi, deci, a unor personaje depinde de cât de mult actorii socialisunt familiarizaþi cu tipologia unor interacþiuni, ritualuri, replici ºi atitudini scenice. Actoriisociali adapteazã însã acest repertoriu de gesturi adecvate în funcþie de prezenþa fizicã ºisimbolicã a interlocutorilor (în analiza de discurs am spune cã discursul ºi interacþiunilesunt reglementate ºi în acelaºi timp produc noi practici).

Potrivit lui Goffman, nu numai schimbul discursiv cu interlocutorii structureazã, trep-tat, interacþiunea, ci ºi:

– modul în care se grupeazã interlocutorii unii în raport cu alþii, – comportamentele non-verbale (corpul se aflã în centrul analizei de tip Goffman), – felul în care actorii exploateazã spaþiul în care se desfãºoarã interacþiunea transfor-

mându-l într-o scenã,– unele „standarde predominante de adecvare“ specifice instituþiilor sociale (resurse

materiale), – publicul însuºi º.a. Goffman este interesat aºadar, de modul în care partenerii de discuþie sau un grup de

interlocutori se structureazã într-o micro-„societate“ generând astfel un cadru de percepþiepentru un observator (ºi generând totodatã cadre de percepþie unii pentru ceilalþi): „O scenãcorect regizatã ºi interpretatã determinã publicul sã atribuie un sine personajului jucat,dar aceastã atribuire – acest sine – este un produs al scenei care are loc ºi nu o cauzã a ei“(Goffman, ibid. 2003, p. 278).

Goffman a consacrat o tipologie a rolurilor sociale care ulterior va fi folositã în modcurent în analiza discursului mediatic, instituþional etc. (identificãm personajul pe care ºi-latribuie un actor social în funcþie de rolurile pe care acesta le performeazã). De exemplu,rolul „complicelui“ („publicul angajat sã aplaude“, un jurnalist-moderator complice cu invi-taþii sãi etc.), al „mediatorului“, „specialistul de serviciu“, „specialistul în training“ (mainou, în „coaching“), „confidentul“ etc.

3.3. Bourdieu

Discursul înþeles ca practicã socialã este o tezã care se regãseºte în cadrul sociologiei ac-þiunii reprezentatã în primul rând prin lucrãrile sociologului francez Pierre Bourdieu. Foucaulta abordat, aºa cum am vãzut, condiþiile sociale ºi istorice în care se formeazã regulile de pro-ducere a discursurilor, faptul cã orice discurs („al meu“, „al tãu“) este generat de reguli decomunicare specifice unui domeniu ºi legitimate în timp prin mecanisme de putere (instituþii,legi, norme etc.). Bourdieu va analiza modul în care actorii sociali utilizeazã aceste reguli pen-tru a institui un raport de putere legitimã cu interlocutorii.


Cum diferenþiem competenþa unui comunicator de a altuia? În ce condiþii un discurs devinelegitim ºi deci, acceptabil pentru ceilalþi? Ce tip de „efecte“ genereazã strategiile de discurs?Bourdieu analizeazã astfel relaþia dintre:

– un câmp social, – practicile discursive corespunzãtoare ºi – competenþa individualã a unui comunicator. Câteva dintre afirmaþiile de bazã în teoria sociologicã a lui Bourdieu: (a) Actorii sociali acþioneazã în cadrul unui câmp social definit prin relaþii de putere ºi de

concurenþã. Ei ocupã o anumitã poziþie în cadrul câmpului, în funcþie de resursele materialeºi simbolice la care au acces sau, în termenii lui Bourdieu, în funcþie de diferitele tipuri de ca-pital acumulat în timp (capital economic, educaþional, lingvistic, social etc.). Capitalul de caredispune un actor social genereazã în relaþiile cu ceilalþi actori anumite efecte simbolice precum:legitimitate, poziþii de superioritate simbolicã, modalitãþi de ierarhizare sau anumite criterii depercepþie ºi interpretare. De aceea, pentru Bourdieu orice tip de capital (fie el economic, edu-caþional º.a.m.d.) atunci când este recunoscut ca atare de cãtre cei cu care actorul vine în con-tact devine ºi un capital simbolic, tocmai pentru cã genereazã relaþii de putere ºi influenþã întreactori. Capitalul simbolic reproduce ºi consolideazã o serie de sisteme ºi practici de ierarhizare,diferenþiere socialã, excludere, inegalitate ºi dominaþie în cadrul câmpului – ºi putem înþelegeastfel structura socialã a câmpului.

(b) Un câmp social are de aceea o anumitã autonomie, indicând modul în care un dome-niu de cunoaºtere ºi acþiune socialã funcþioneazã pe baza acumulãrii de capital simbolic ºi,implicit, prin instituirea unor convenþii, norme ºi practici atât formale cât ºi tacite; prin pro-ceduri de sancþiune, excludere ºi recompensã (trebuie precizat cã nu numai domenii generaleprecum politicul, ºtiinþa, cultura sau administraþia alcãtuiesc câmpuri sociale, ci ºi domeniipunctuale precum un magazin, o ºcoalã, sala de aºteptare la un cabinet medical, o salã de spec-tacole etc.).

Aplicatã la fenomenul comunicãrii, teoria câmpului social porneºte de la urmãtoarele pre-mise:

(a) Situaþiile de comunicare funcþioneazã conform legilor pieþei: actorii sociali au anumitecompetenþe comunicaþionale corespunzãtoare capitalului simbolic de care dispun; ei îºiadapteazã aceste competenþe la specificul „pieþei“ (lingvistice), mobilizând resursele care lepermit sã dobândeascã legitimitate în faþa interlocutorilor; modul în care actorii sociali comu-nicã este apreciat (comunicarea „reuºitã“) sau, dupã caz, sancþionat (comunicarea „ratatã“)în cadrul interacþiunilor de pe piaþa lingvisticã. Cel mai adesea acest lucru se întâmplã prindiverse mecanisme simbolice de relaþionare ºi adresare, care stabilesc „preþul“ pe care îl arecomunicarea în situaþia datã.

(b) Dar cum ajung actorii sociali sã-ºi valorifice capitalul simbolic pe piaþa lingvisticã ºia situaþiilor de comunicare? ªi ce anume îi diferenþiazã?

Bourdieu introduce noþiunea de habitus pentru a sublinia faptul cã actorii sociali au o anu-mitã cunoaºtere practicã a situaþiilor acumulatã în timp (diverse scheme dobândite de percepþie,evaluare, ierarhizare etc., scheme care sunt puse în practicã), ceea ce le permite sã se adap-teze la situaþie ºi sã se foloseascã de capitalul simbolic. Habitus-ul de a comunica ºi acþionaîn anumite situaþii se formeazã, se reproduce ºi se dezvoltã pe parcursul interacþiunilor coti-diene, dar ºi în funcþie de modul în care actorii sociali au internalizat cunoaºterea ºi practicilela care au avut acces în cadrul instituþiilor prin care au trecut. Pe de altã parte, atrage atenþia


Bourdieu (1984), habitus-ul nu ar trebui înþeles doar ca un mod de a acþiona „repetitiv, mecanic,automat, mai degrabã reproductiv decât productiv. Aº dori sã insist asupra faptului cã habi-tus-ul este ceva care genereazã (noi practici ºi strategii – n.a.)“ (p. 134). Altfel spus, „habi-tus-ul este durabil, dar nu imuabil“ (1992, p. 108-109). Actorii sociali dobândesc habitus-ulde a comunica în „n“ situaþii, adicã de a produce acceptabilitatea socialã a discursului lor.

(c) Ajungem astfel la întrebarea: cum se explicã aºa-numitul efect de discurs asupra inter-locutorilor? ªi, nu în ultimul rând, cum definim comunicarea socialã?

Pentru Bourdieu, poziþia actorului social într-un câmp de acþiune este cea care genereazãefectele discursului iar nu utilizarea unei limbi naturale, a unui limbaj etc. Comunicãm nu doarun conþinut, ci ºi statutul nostru în relaþie cu actorii sociali, în interiorul unui câmp social.Desigur, funcþia limbajului ºi a celorlalte resurse comunicaþionale trebuie luate în considerare.Comunicãm, deoarece deþinem mai mult sau mai puþin habitus-ul de a mobiliza un limbaj pre-cum ºi alte resurse. Îi semnalãm astfel interlocutorului nostru poziþia pe care o ocupãm într-uncâmp social.

Comunicarea este „reuºitã“ din momentul în care interlocutorul recunoaºte – pornind dela limbajul pe care îl folosim, de la diferitele tipuri de capital – legitimitatea noastrã calocutor, adicã faptul cã utilizãm resurse de comunicare corespunzãtoare unei anumite po-ziþii în câmpul social.

Ne distingem de alþi comunicatori „în mod natural“ prin habitus-ul de a utiliza ºi pune înpracticã limbajul legitim unei poziþii. Ni se recunoaºte poziþia de pe care vorbim ºi deci capi-talul simbolic de care dispunem: „Ceea ce este important în comunicare nu se petrece în comu-nicarea propriu-zisã: de exemplu, esenþialul în comunicarea pedagogicã se desfãºoarã la nivelulcondiþiilor sociale de posibilitate a comunicãrii […] Comunicarea într-o situaþie de autoritatepedagogicã presupune emiþãtori legitimi, receptori legitimi, un limbaj legitim. E nevoie de unemiþãtor legitim, adicã cineva care recunoaºte legile implicite ale sistemului ºi care, pe aceastãbazã, este recunoscut ºi cooptat. E nevoie de destinatari care sã fie recunoscuþi de cãtre emi-þãtor ca fiind demni sã primeascã mesajul acestuia, ceea ce presupune cã emiþãtorul are pu-terea de a elimina sau de a-i exclude pe cei care nu ar trebui sã fie acolo“ (Bourdieu, ibid. 1984,p. 103-104).

Din acest punct de vedere, comunicarea presupune cunoaºterea ºi utilizarea în situaþie acondiþiilor care genereazã acceptabilitatea noastrã ca locutori legitimi de cãtre interlocutori.În modelul lui Bourdieu, actorii sociali comunicã nu atât pentru a se face înþeleºi sau pentrua „transmite“ informaþii, ci pentru a-ºi reafirma statutul în faþa interlocutorului astfel încât aces-ta din urmã sã considere ca fiind legitim („necesar“, „corect“, „natural“ etc.) ceea ce se comu-nicã: „Este legitimã o instituþie, o acþiune sau o practicã dominante, dar care nu sunt perceputeca atare (ca fiind dominante – n.n.) ºi deci, sunt recunoscute de la sine […]. Limbajul (legi-tim – n.n.) produce cea mai parte a efectelor cu aerul cã nu este ceea ce este“ […] (ibid., 1984,p. 95-112).

Am menþionat deja unul dintre obiectivele analizei de discurs constã în identificarea po-ziþiei comunicatorului în raport cu un conþinut, cu interlocutorii ºi cu situaþia în care acþioneazã.Este vorba de o poziþie discursivã, construitã în ºi prin discurs, pe baza unor strategii specifice.

Din perspectiva modelului propus de Bourdieu, poziþia discursivã nu este decât un mij-loc de afirmare a poziþiei statutare pe care o deþine actorul într-un câmp social. Cu altecuvinte, discursul are efecte asupra interlocutorului pentru cã relevã statutul social al comu-nicatorului.


De exemplu, rãmânem uneori cu impresia cã un anumit discurs este „bine“ conceput,lucrurile sunt spuse „corect“ sau „aºa cum trebuie“. Aderãm la discursul respectiv ºi admirãmîntrucâtva talentul comunicatorului. În fapt, demonstreazã Bourdieu, suntem puºi în situaþiade a recunoaºte un limbaj dominant care semnaleazã constant „în plus de ceea ce comunicã,ºi faptul cã „o spune bine“. De aici, se genereazã impresia cã ceea ce se comunicã este ºi ade-vãrat: iatã una din modalitãþile esenþiale prin care falsul trece ca adevãr. Printre efectele politiceale limbajului dominant se aflã ºi acesta: „O spune bine, deci sunt toate ºansele sã fie ºi ade-vãrat“ (ibid., 1984). În unele situaþii impresia pozitivã pe care ne-o lasã un discurs rezultã dinfaptul cã limbajul ºi întregul stil discursiv indicã accesul comunicatorului la un capital lingvis-tic, cultural etc. ºi, deci, poziþia acestuia în câmpul social. În felul acesta, discursul instituieun efect simbolic „de dominaþie legitimã“.

O serie de elemente din teoria sociologicã a lui Bourdieu au fost preluate ºi integrate înanaliza de discurs – în diversele sale orientãri teoretice. Aºa cum am vãzut, în modelul luiBourdieu discursul comunicã în primul rând un statut al locutorului în interiorul unui câmpsocial ºi, implicit, o poziþie de legitimitate în raport cu situaþia ºi cu interlocutorii. Or, ana-liza de discurs ºi-a fixat ca obiect identificarea poziþiei discursive a unui comunicator. Eadevãrat cã analiza de discurs se intereseazã în primul rând de modul în care un actor îºiconstruieºte o poziþie în ºi prin discurs. Însã în etapa de interpretare a discursului ºi a strate-giilor folosite se face întotdeauna o legãturã cu statutul social al actorului.

Noþiunea de habitus aºa cum a fost dezvoltatã de cãtre Bourdieu a contribuit la în-þelegerea discursului ca practicã socialã ºi ca produs al unor competenþe sociale (cu-noaºterea normelor ºi ritualurilor specifice unor situaþii, stãpânirea unor limbaje etc.). Maimult, prin aceastã noþiune Bourdieu a pus în evidenþã faptul cã discursurile pot genera eleînsele alte practici.

Bourdieu a demonstrat cu argumente sociologice faptul cã discursul ºi orice formã decomunicare nu sunt „transparente“ ºi deci nu pot fi înþelese prin prisma conþinutului pe careîl comunicã. În interacþiunea dintre comunicatori se interpune statutul acestora ºi capitalulsimbolic (formele de recunoaºtere) de care dispun (iar analiza de discurs ia în considerareaceste aspecte atunci când analizeazã poziþia discursivã a unui comunicator în funcþie deurmãtorul criteriu: „cum construieºte comunicatorul „distanþa socialã“ faþã de interlocu-tor?“). Discursul este de aceea generat de o relaþie socialã ºi instituie la rândul sãu, o relaþiesocialã cu interlocutorii.

4. Studiu de caz: Construcþia discursivã a personajului prezidenþial.Discursul lui William J. Clinton difuzat în direct, în prime-time, de la Casa Albã, în data de 17 august 1998

Circumstanþele: Dupã luni de tãcere privind acuzaþiile de infidelitate ºi sperjur (cazul MonicaLewinski), preºedintele Bill Clinton se adreseazã poporului american în legãturã cu acesteacuzaþii3.


3. Sursa: Douglass: Archives of American Public Addresshttp://59.68.17.252/englishonline/kwxx/mrmy/yj/douglass%20speech/Tkdf7clin_b32.asp?).


Good evening. This afternoon in this room, from this chair, I testified before the Officeof Independent Counsel and the grand jury. I answered their questions truthfully, includ-ing questions about my private life — questions no American citizen would ever want toanswer.

1

Still I must take complete responsibility for all my actions, both public and private. Andthat is why I am speaking to you tonight.

2

As you know, in a deposition in January I was asked questions about my relationshipwith Monica Lewinsky. While my answers were legally accurate, I did not volunteer infor-mation. Indeed, I did have a relationship with Ms. Lewinsky that was not appropriate. Infact, it was wrong. It constituted a critical lapse in judgment and a personal failure on mypart for which I am solely and completely responsible.

3

But I told the grand jury today, and I say to you now, that at no time did I ask anyoneto lie, to hide or destroy evidence, or to take any other unlawful action.

4

I know that my public comments and my silence about this matter gave a false impres-sion. I misled people, including even my wife. I deeply regret that. I can only tell you I wasmotivated by many factors: first, by a desire to protect myself from the embarrassment ofmy own conduct. I was also very concerned about protecting my family. The fact that thesequestions were being asked in a politically inspired lawsuit which has since been dismissedwas a consideration, too.

5

In addition, I had real and serious concerns about an independent counsel investiga-tion that began with private business dealings 20 years ago — dealings, I might add, aboutwhich an independent federal agency found no evidence of any wrongdoing by me or mywife over two years ago.

6

The independent counsel investigation moved on to my staff and friends, then into myprivate life, and now the investigation itself is under investigation. This has gone on toolong, cost too much, and hurt too many innocent people.

7

Now this matter is between me, the two people I love most — my wife and our daugh-ter — and our God. I must put it right, and I am prepared to do whatever it takes to do so.Nothing is more important to me personally. But it is private. And I intend to reclaim myfamily life for my family. It’s nobody’s business but ours. Even Presidents have private lives.

8

It is time to stop the pursuit of personal destruction and the prying into private lives,and get on with our national life. Our country has been distracted by this matter for too long.And I take my responsibility for my part in all of this; that is all I can do. Now it is time —in fact, it is past time — to move on. We have important work to do — real opportunitiesto seize, real problems to solve, real security matters to face.

9

And so, tonight, I ask you to turn away from the spectacle of the past seven months,to repair the fabric of our national discourse and to return our attention to all the challengesand all the promise of the next American century.

10

Thank you for watching, and good night.

Construcþia discursivã a personajului prezidenþial

Cum am arãtat deja, analiza de discurs presupune unele etape metodologice pe care leregãsim într-o formã sau alta la nivelul diverselor curente ºi teorii din analiza de discurs.Voi exemplifica aceste etape luând ca obiect de studiu discursul preºedintelui american BillClinton prezentat la televiziunea americanã în 17 august 1998, imediat dupã ce preºedin-tele fusese audiat în cazul Monica Lewinski. Discursul va fi abordat din perspectiva strate-giilor de enunþare pe baza cãrora omul politic îºi atribuie o poziþie faþã de ceea ce enunþãºi faþã de publicul-interlocutor. Mãrcile enunþãrii avute în vedere sunt:

– comportamentele de enunþare; – conectorii ºi operatorii argumentativi;– efectele de discurs care rezultã din modul în care actorul îºi pune în scenã actul

comunicãrii pe axa eu-aici-(a)cum-tu, în primul rând, utilizarea unor pronume personale. Prin enunþare, actorul social genereazã o serie de efecte discursive. Le voi prezenta

pornind de la clasificarea introdusã de cãtre Charaudeau (1992):– o poziþie de asumare („Cât îmi asum“?);– o poziþie de putere („Care este statutul meu în raport cu interlocutorul? De pe ce po-

ziþie enunþ? Cum definesc „distanþa socialã“ cu interlocutorii mei?);– o poziþie de cunoaºtere (Care sunt enunþurile cãrora le confer o importanþã maximã?

Care sunt aspectele pe care pretind cã le cunosc – „probabil mai bine“ decât interlocutorii)? Sã urmãrim paragraf cu paragraf (v. discursul prezentat în continuare) cum contribuie mãr-

cile enunþãrii la construcþia unei poziþii discursive ºi, implicit, la consacrarea unui personaj. Paragraful 1: Comunicatorul subliniazã mai întâi faptul cã a depus mãrturie în faþa Con-

siliului Independent ºi a Marelui Juriu ºi þine sã delimiteze cadrul spaþial ºi temporal (Thisafternoon in this room, from this chair…) în care s-a petrecut evenimentul. Îºi auto-eva-lueazã mãrturia ca fiind sincerã, fapt confirmat de disponibilitatea sa de a rãspunde la toateîntrebãrile, chiar ºi la cele privind viaþa sa privatã (including…); a fãcut chiar mai mult, arãspuns la întrebãri pe care în mod normal un cetãþean american ar fi avut dreptul sã lerespingã (no American citizen would ever want…).

Sã vedem „cine este“ Preºedintele în acest paragraf, care este aºadar, poziþia pe careºi-o atribuie comunicatorul? Mai întâi de ce are nevoie sã marcheze cadrul?

El atrage astfel atenþia cã abordeazã un eveniment excepþional, de maximã importanþã(un mod de a spune, „azi, la ora, în sala… am decis“) – se introduce un comportament deenunþare specific, declaraþia. Mai departe, Preºedintele se evalueazã pe sine (s-a supuslegii, a colaborat fãrã nici o rezervã cu autoritãþile), dar ºi pe instituþia abilitatã sã înregistrezemãrturia (am rãspuns inclusiv la întrebãri… pe care, altminteri, niciun cetãþean…). Prinfolosirea mãrcilor „inclusiv“, „niciun cetãþean“ „vreodatã“ se face o trimitere la autoritãþilecare ºi-au depãºit funcþia. Preºedintele se plaseazã astfel pe poziþia unei persoanecãreia într-o anumitã mãsurã nu i s-au respectat drepturile – este o victimã; el îºi asumãresponsabilitatea pentru ceea ce comunicã (folosirea exclusivã a pronumelui la pers. I sg.,„I“), îºi asumã o poziþie de cunoaºtere (cunoaºte limita care ar fi trebuit respectatã deautoritãþi) ºi instituie o distanþã socialã între el ºi interlocutori (este victimã).

Paragraful 2: „Cu toate acestea“ (still), el trebuie sã îºi asume responsabilitatea pen-tru orice tip de acþiune. Conectorul „still“ marcheazã enunþul cãruia comunicatorul îi atri-buie o importanþã maximã (prin comparaþie cu cele enunþate anterior). Iar construcþiaverbalã „I must take“ (trebuie sã îmi asum…) introduce un alt comportament de enunþare– obligaþia externã (comunicatorul respectã principii ºi valori care derivã dintr-un anumit


statut, context etc.). Comunicatorul se repoziþioneazã: de la imaginea preºedintelui-victimãtrece la imaginea preºedintelui-lider.

Paragraful 3: Preºedintele confirmã („dupã cum ºtiþi“/as you know) ceea ce se pre-supune cã publicul ºtie. Urmeazã apoi o serie de enunþuri prin care comunicatorul îºi re-cunoaºte ºi îºi asumã greºeala. Mai mult, se poate observa o creºtere în intensitate aasumãrii: mai întâi, recunoaºte cã a acþionat nepotrivit („într-adevãr“/indeed), apoi rede-fineºte acþiunea ca fiind „greºitã“ („în fapt“/in fact) pentru ca în final sã o considere „un eºecpersonal“ (a personal failure). Din perspectiva comportamentelor de enunþare construcþiileverbale folosite indicã la prima vedere niºte judecãþi de valoare (comunicatorul se auto-evalueazã); pe de altã parte, þinând seama de context ºi de faptul cã e vorba de niºte auto-evaluãri negative, enunþurile acestea pot fi considerate o formã de confesiune publicã. Înconsecinþã, comunicatorul îºi asumã greºeala, e conºtient de gravitatea acesteia (poziþiede cunoaºtere) ºi se plaseazã pe poziþia de inferioritate a celui care a greºit.

Paragraful 4: „Dar“ (But), þine sã sublinieze comunicatorul, greºeala sa nu trebuie aso-ciatã cu o alta ºi anume cu faptul cã nu a dorit sã-ºi asume de la bun început responsabi-litatea. Conectorul „dar“ marcheazã enunþul cãruia comunicatorul îi conferã o importanþãmaximã în raport cu cele anterioare (e adevãrat cã am greºit, dar…). Construcþiile verbale„i-am spus marelui juriu azi“ (I told the grand jury today) ºi „vã spun ºi vouã acum“ (and Isay to you now) transformã acest enunþ într-o declaraþie (efectul discursiv este întãrit ºi defolosirea adverbelor de timp „azi“, „acum“). Din nou, Preºedintele revine la poziþia statu-tarã a liderului, care îºi asumã ºi îºi cunoaºte obligaþiile.

Paragraful 5: Comunicatorul confirmã (I know that…) încã o datã faptul cã e conºtientde consecinþele greºelii sale, amplificate ºi de lipsa sa de reacþie imediatã. Urmeazã o altãserie de confesiuni prin care comunicatorul recunoaºte cã în felul acesta a greºit faþã delume, inclusiv (including) faþã de soþia sa. Regretã (I deeply regret) atât de mult încât totce poate sã spunã publicului sãu (I can only tell you) este cã a avut o serie de motive pecare le expune în ordinea importanþei: jena pe care a resimþit-o, dorinþa de a-ºi proteja fami-lia ºi demersul politizat al autoritãþilor (operatorii argumentativi indicã modul în care comu-nicatorul calibreazã importanþa motivelor: „în primul rând“ – first, „de asemenea“ – also, „ºiacesta a fost un motiv“ – too). Comunicatorul îºi asumã pe deplin erorile (construcþia ver-balã „tot ce pot sã spun“ introduce vocea celui care conºtient fiind cã erorile comise nu aujustificare încearcã sã se facã totuºi înþeles) ºi se situeazã pe o poziþie de inferioritate (esteun om care a greºit).

Paragraful 6: În plus (in addition) la cele spuse, comunicatorul introduce un alt motiv– rezerva pe care a avut-o de la început faþã de imparþialitatea consiliului de investigaþie.Dupã seria de confesiuni, comunicatorul introduce aºadar, prin conectorul „in addition“ argu-mentul decisiv, prefigurând o repoziþionare în calitate de lider.

Paragraful 7: Comunicatorul demonstreazã – prin judecãþi de valoare negative – dece a fost reticent faþã de Consiliul de Investigaþie („Consiliul a perturbat viaþa echipei meleºi a prietenilor iar apoi a pãtruns în viaþa mea privatã“/The independent counsel investiga-tion moved on to my staff and friends, then into my private life). Justificarea se încheie cuun enunþ care semnaleazã „vocea Preºedinelui“ ºi deci, repoziþionarea sa ca lider: „Toateacestea se întâmplã de prea multã vreme, au costat prea mult ºi au rãnit prea mulþi oameninevinovaþi“ / This has gone on too long, cost too much, and hurt too many innocent peo-ple. Operatorul „prea“ (too) folosit de mai multe ori în cadrul aceluiaºi enunþ marcheazã„starea de fapt“ diagnosticatã cu certitudine ºi autoritate, introducând totodatã o formã deobligaþie impersonalã – obligaþia care se impune de la sine („lucrurile astea trebuie sã


înceteze…“). Comunicatorul îºi atribuie o poziþie de cunoaºtere („iatã, ce se întâmplã“) ºiîºi afirmã statutul decizional.

Paragraful 8: Situaþiei descrise trebuie sã i se punã punct. Iatã de ce, declarã comu-nicatorul, „acum, aceastã problemã“ (Now this matter) este de ordin strict personal ºi fami-lial. ªi va acþiona în consecinþã pentru a garanta familiei sale dreptul la o viaþã privatã („ºiintenþionez sã revendic viaþa mea de familie pentru familia mea / And I intend to reclaimmy family life for my family). Decizia sa este legitimã dat fiind cã „pânã ºi Preºedinþii au oviaþã privatã“ (Even Presidents…). Prin adverbul de timp „acum“ ºi adjectivul pronomial„aceastã“ („acum, aceastã problemã“) se introduce o schimbare de registru temporal ºi tot-odatã de abordare a problemei (este o problemã depãºitã în ce priveºte importanþa ei pu-blicã). Locuþiunea indicã o „rupturã“ între prima parte a discursului ºi cea de-a doua în carecomunicatorul se va poziþiona ca preºedinte, lider al naþiunii care cunoaºte prioritãþile. Ope-ratorul „chiar ºi/pânã ºi (Preºedinþii)“ relevã polifonia enunþului: pe de-o parte, o voce colec-tivã care ar putea susþine cã Preºedinþii aparþin naþiunii ºi deci, nu au viaþã personalã; pede altã parte, o voce colectivã care o contrazice pe prima ºi care susþine cã fiecare per-soanã, indiferent de statut, are dreptul la viaþã privatã. Pe baza acestei locuþiuni enunþuldobândeºte caracterul unui dicton – un adevãr universal ºi totodatã un argument de autori-tate pentru comunicator.

Paragraful 9: Afirmarea poziþiei de Preºedinte este reiteratã prin enunþuri mobilizatoare.Astfel, locuþiunea „este timpul sã…“ (It is time) atât de des folositã în comunicarea politicãare multiple efecte discursive (polifonice): mai întâi, introduce o distincþie între „ce a fostpânã acum“ (a fost ceva negativ sau în orice caz problematic) ºi „ce trebuie sã facem de-acum înainte“ (împreunã); mai mult, se recurge la o evaluare implicitã între „ieri“ (problemeartificiale) ºi „azi“ („reale oportunitãþi“, „probleme reale de soluþionat“, „probleme reale desecuritate“/real opportunities to seize, real problems to solve, real security matters); în aldoilea rând, se instituie un comportament de enunþare – obligaþia colectivã (e de datorianoastrã sã mergem mai departe). De altfel, aceastã strategie de enunþare este predomi-nantã de-a lungul întregului paragraf (partea finalã a discursului): „acum e timpul sã…“ (Nowit is time); avem lucruri importante de realizat (We have important work to do).

Putem remarca de asemenea cã se utilizeazã pentru prima datã pronumele personalla pers. a I-a pl. „noi“. De la enunþarea asumatã cu titlu individual („viaþa mea privatã“, „prie-tenii mei“, „regret“, „pentru mine personal“ etc.) se trece, iatã, la o enunþare identitarã care îlinclude pe Preºedinte împreunã cu colectivitatea (naþiunea) din care face parte („viaþa noas-trã naþionalã“, „þara noastrã“, „avem…“, „discursul nostru naþional“ etc.). Preºedintele enunþãde pe poziþia funcþiei sale iar enunþãrile identitare nu fac decât sã consolideze acest rol.

Poziþia de asumare rãmâne pregnantã („iar eu îmi asum responsabilitatea pentru ceeace þine de mine“ / And I take my responsibility for my part), dar de aceastã datã asumareanu mai gestul decisiv, ci este integratã într-un plan de acþiune colectivã. Astfel, conectorul„iar“ („eu îmi asum…“) / And I take my responsibility precum ºi expresia „în ceea ce mã pri-veºte“ (for my part) semnaleazã „distribuþia sarcinilor“ între acþiunea Preºedintelui ºi acþiu-nea Preºedintelui împreunã cu colectivitatea (eu îmi asum iar împreunã trebuie sã…). Înfine, comunicatorul atrage atenþia cã „subiectul este încheiat“ folosind pentru a doua oarãîn cadrul discursului expresia „e tot ceea ce pot sã fac“ (that is all I can do) – v. paragraful 5.Numai cã în acest caz expresia nu mai indicã poziþia unei persoane conºtiente cã a greºitºi care nu are altã soluþie decât asumarea. Corelatã cu enunþul precedent („iar eu îmi asumresponsabilitatea pentru ceea ce þine de mine“) ºi cu obligaþia colectivã de a merge înainte(„e timpul sã…“) expresia dobândeºte o funcþie dublã: reitereazã poziþia de Preºedinte (ºtiu


cã e de datoria mea ca Preºedinte sã îmi asum) ºi genereazã efectul de tipul: „subiectul esteînchis“. În paragraful al 5-lea aceeaºi expresie semnala vocea celui care ºtie cã e de dato-ria lui ca persoanã sã îºi asume; în paragraful de faþã „e de datoria mea ca Preºedinte…“.

Paragraful 10: Preºedintele îºi încheie discursul cu o cerere adresatã naþiunii de a-ºireorienta atenþia de la „spectacolul ultimelor ºapte luni“ (from the spectacle of the past sevenmonths) spre „toate provocãrile ºi toate promisiunile noului secol american“ (to all the chal-lenges and all the promise of the next American century). Enunþul instaureazã o relaþie ver-ticalã între Preºedinte ºi naþiune fiind tipic din acest punct de vedere pentru contractul decomunicare prezidenþialã (Preºedinþii cer, „traseazã direcþia“, invocã un viitor abstract definitca o provocare pentru decenii etc.).

Pornind de la strategiile de enunþare am identificat pe parcursul analizei o serie de po-ziþionãri ale comunicatorului în funcþie de asumare, cunoaºtere ºi distanþã socialã. Dintrecomportamentele de enunþare cu cea mai mare frecvenþã reþinem declaraþiile, confesiunile,judecãþile de valoare ºi obligaþiile. Cea mai mare parte a discursului este enunþatã la per-soana I singular în timp ce ultima parte este dominatã de enunþuri identitare. O serie deconectori ºi operatori argumentativi (dar, cu toate acestea, chiar ºi, niciodatã, inclusiv, acumetc.) au conferit discursului anumite accente din perspectiva importanþei unor enunþuri ºia gradului de asumare a acestora. Analiza a pus în evidenþã o anumitã logicã discursivã:comunicatorul a alternat mai multe tipuri de poziþionãri discursive: Preºedintele-victimã,Preºedintele-persoanã care a greºit ºi Preºedintele-lider al naþiunii. Poziþiile de maximãasumare a greºelii (defensive, confesive, de inferioritate) sunt imediat urmate de poziþia lide-rului care ºi-a asumat întotdeauna responsabilitatea acþiunilor sale, îºi poate justifica uneledintre acþiunile sale, are o imagine clarã asupra stãrii de fapt, ºtie sã discearnã între spec-tacular (artificial) ºi prioritate naþionalã ºi, nu în ultimul rând, acþioneazã ca lider al naþiunii.Altfel spus, mecanismul de bazã a fost „da (aºa e, am greºit, îmi asum)… însã (dar)“.

Sã analizãm mai întâi cum se încadreazã aceste poziþii discursive în contractul decomunicare specific comunicãrii prezidenþiale. Înainte se impune o precizare. Contextul încare Bill Clinton ºi-a susþinut discursul este oarecum atipic pentru comunicarea prezidenþialã– o combinaþie de culpã politicã (acuzaþia de sperjur) ºi comic de situaþie umilitor pentrupersoana Preºedintelui. În aceste condiþii cum sã îþi salvezi „faþa socialã“ (prezidenþialã)?

Desigur, poziþia de Preºedinte-lider al naþiunii este curentã la nivelul contractului decomunicare prezidenþialã. Literatura de specialitate defineºte comunicarea prezidenþialãdin perspectiva aºa-numitei comunicãri statutare, prin care se afirmã statutul celui carecomunicã, instituindu-se astfel o relaþie verticalã între Preºedinte ºi auditoriu (Lochard,2005). Din acest punct de vedere, repoziþionãrile constante ale lui Clinton în calitate dePreºedinte-lider se încadreazã în rutina comunicãrii prezidenþiale, dincolo de specificul cul-turilor politice. În schimb, Preºedintele care îºi asumã într-un mod atât de intens o greºealãeste o poziþie discursivã mai puþin întâlnitã. Mai ales cã în general oamenii politici nu îºiasumã erorile sau eºecul unui program. La acest punct discursul lui Bill Clinton se abateîntr-o oarecare mãsurã de la contractul de comunicare, în orice caz, produce o oarecaresurpizã. Rezultã de asemenea o umanizare a personajului prezidenþial, care poate fi înavantajul comunicatorului. Iar faptul cã aceastã poziþionare alterneazã cu imaginea lideru-lui decizional ar putea contribui la credibilitatea comunicatorului.

Se pune de asemenea întrebarea în ce mãsurã logica discursivã adoptatã aici de cãtreBill Clinton se încadreazã în contractul de comunicare prezidenþialã specific culturii politicedin Statele Unite. Unele elemente sunt tipice pentru comunicarea prezidenþialã ameri-canã cum este de exemplu, enunþarea la persoana I singular. Prin comparaþie cu retorica


prezidenþialã europeanã (e adevãrat, tot mai americanizatã), discursul american este multmai personalizat (din punct de vedere al asumãrii, al stilului conversaþional ºi al strategii-lor care aduc în centrul atenþiei publice persoana ºi familia Preºedintelui). Un alt elementconvenþional se referã la invocarea unor valori tradiþionale în cultura politicã americanã:familia ºi religia. Bill Clinton reconstruieºte însã acest contract de comunicare. Astfel, în cul-tura politicã americanã familia ºi, implicit, viaþa privatã a Preºedintelui este o variabilã careconteazã în ecuaþia politicã (spre deosebire, de exemplu, de Franþa). Succesul electoraldepinde ºi de imaginea candidatului – cap de familie. La fel, în perioada mandatului, fami-lia Preºedintelui se aflã în atenþia permanentã a presei ºi este o resursã simbolicã a apa-ratului prezidenþial. Altfel spus, familia ºi viaþa privatã a oamenilor politici ºi mai ales aPreºedintelui sunt instituþii simbolice. În discursul pe care îl analizãm Bill Clinton se abatede la convenþiile instituite subliniind cã Preºedintele are dreptul la viaþã privatã („chiar ºiPreºedinþii…“). Un alt element care atrage se referã la critica unor instituþii – politizarea con-siliului de investigaþie. Or, de regulã, în cultura americanã (dar nu numai) discursul prezi-denþial este consensual în ceea ce priveºte funcþionarea instituþiilor statului.

Nu în ultimul rând, acest discurs ar trebui raportat la contractul de comunicare definitºi practicat în timp de cãtre Bill Clinton însuºi.

Discuþie:

1. Ce „comunicã“ un discurs?2. Cum pot fi identificate condiþiile de producere a unui discurs?3. Cum aþi explica noþiunea „discurs informaþional“?4. Discutaþi raportul dintre identitatea socialã a unui actor ºi identitatea sa discursivã. 5. Ni se întâmplã uneori sã ajungem la urmãtoarea constatare: „Are într-adevãr, un dis-

curs original!“. Ce ne face sã spunem acest lucru?


comunicare si discurs mediatic discursul

Documents