comunicare afectiva in cuplu

6
STUDIA UNIVERSITATIS Revist= [tiin\ific= a Universit=\ii de Stat din Moldova, 2010, nr.5(35) 236 DIMENSIUNEA AFECTIVĂ A COMUNICĂRII ÎN DIADA CONJUGALĂ Inga RUSU Catedra Psihologie Aplicată The effectiveness represents one of the main bindings of the social life. On the individual level it constitutes the basic element of all the psychic processes and acts. Respectively, the affective communication constitutes the main tool for developing positive partners’ relations in the conjugal couple. The present article concisely presents the results of a recent research focused on observing the manifestations of the affective communication in the conjugal couple. Suntem în plină societate comunicaţională în care gestionăm cuvântul şi prin aceasta, imagini, reprezentări sociale, instincte, comportamente individuale sau de masă. Totodată, este din ce în ce mai des vehiculată ideea importanţei emoţiilor în actul comunicării eficiente. Noua dimensiune a comunicării revalorizează afectul şi face ca funcţia de bază a limbajului, anume cea de evocare, să fie depăşită şi altfel instrumentată pentru a induce răspunsuri, puneri în act. Or, afectivitatea presupune, în primul rând, trăire. Pentru cuplu, comunicarea este, alături de intercunoaştere, principalul instrument de dezvoltare a structurii şi relaţiilor cu rol familial. În interiorul familiei se construiesc primele modele ale relaţiilor umane, cu per- soane de acelaşi sex sau cu persoane de sex opus, se construieşte propriul sistem de valori şi de atitudini. În acelaşi timp, familia reprezintă principala sursă de satisfacere a nevoilor afective, a nevoilor de contact cu alte persoane şi de apartenenţă socială, a nevoilor de securitate şi de comunicare pe tot parcursul vieţii – la început familia în care ne naştem, iar când ne maturizăm familia pe care o întemeiem. Cercetătorii susţin că cuplul conjugal este un modus vivendi fundamental al celor două sexe, în cadrul căruia bărbatul şi femeia comunică, se cunosc, se auto- şi interevaluază, se dezvoltă şi se afirmă ca fiinţe complete şi mature: unul cu/pentru/prin intermediul celuilalt, în continuă devenire creatoare, al cărui sens rămâne transmiterea ştafetei sociale urmaşilor [4]. Atunci când partenerii sunt capabili să se asculte unii pe alţii, să comunice eficient, ei pot conlucra şi interacţiona optim, astfel ca fiecare să fie stimulat în a se dez- volta şi a resimţi satisfacţie. În psihologia contemporană, familia este privită ca un sistem într-o permanentă transformare, datorată membrilor săi care şi ei la rândul lor sunt într-o continuă transformare, evoluţie personală, interacţionând atât în interiorul familiei, cât şi în exteriorul său; astfel, comunicarea implică numeroase procese de acomodare şi ajustare a comportamentelor. Profunzimea reprezintă unul dintre aspectele esenţiale ale unei relaţii afective, în măsura în care reflectă atât importanţa ei pentru persoanele implicate, cât şi capacitatea de a marca multe alte aspecte ale vieţii sociale în cadrul grupului familial. Profunzimea unei relaţii este dată de intensitatea trăirilor emoţionale ale partenerilor, intimitatea raporturilor dintre ei, precum şi sprijinul pe care şi-l acordă reciproc. Din acest punct de vedere, relaţiile afective pot fi superficiale, apropiate şi profunde, cu diferenţieri care ţin de dinamica stărilor de pro- funzime de-a lungul istoriei lor: unele relaţii se pot menţine la un nivel superficial, pe când altele evoluează până la cel mai înalt grad de profunzime, afectând întreaga existenţă a persoanelor implicate. Persoana implicată într-o relaţie de un anumit tip şi profunzime ştie destul de exact la ce ar putea să se aştepte din partea partenerului său, după cum ştie la fel de bine ce îi este permis şi ce nu în propriul comportament. Respectarea regulilor de permisivitate relaţională este una din cele mai importante dimensiuni funcţionale ale unui cuplu, fiind cea care asigură stabilitatea şi armonia unei legături afective. Evoluţia relaţiilor cu încărcătură afectivă din cadrul unui cuplu căsătorit prezintă un interes cu totul deosebit. Stabilitatea şi armonia unei asemenea relaţii determină importante consecinţe în plan individual şi social, afectând nu numai persoanele în cauză, dar şi copiii, rudele apropiate şi chiar grupurile din care acestea fac parte (cele profesionale în primul rând). Din aceste considerente, ne-am propus studierea dimensiunii afective în cadrul cuplului familial într-o cercetare recentă, în care drept bază experimentală au fost incluse 30 cupluri familiale cu perioada maritală cuprinsă între 5 şi 10 ani. Pentru cercetarea dată, am apelat la alcătuirea unui chestionar special, luând în consideraţie următoarele componente:

Upload: ana-stefan

Post on 19-Dec-2015

15 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

Studiu

TRANSCRIPT

  • STUD I A UN IVERS I TAT I S

    Revist= [tiin\ific= a Universit=\ii de Stat din Moldova, 2010, nr.5(35)

    236

    DIMENSIUNEA AFECTIV A COMUNICRII N DIADA CONJUGAL

    Inga RUSU

    Catedra Psihologie Aplicat The effectiveness represents one of the main bindings of the social life. On the individual level it constitutes the basic

    element of all the psychic processes and acts. Respectively, the affective communication constitutes the main tool for developing positive partners relations in the conjugal couple.

    The present article concisely presents the results of a recent research focused on observing the manifestations of the affective communication in the conjugal couple.

    Suntem n plin societate comunicaional n care gestionm cuvntul i prin aceasta, imagini, reprezentri

    sociale, instincte, comportamente individuale sau de mas. Totodat, este din ce n ce mai des vehiculat ideea importanei emoiilor n actul comunicrii eficiente. Noua dimensiune a comunicrii revalorizeaz afectul i face ca funcia de baz a limbajului, anume cea de evocare, s fie depit i altfel instrumentat pentru a induce rspunsuri, puneri n act. Or, afectivitatea presupune, n primul rnd, trire.

    Pentru cuplu, comunicarea este, alturi de intercunoatere, principalul instrument de dezvoltare a structurii i relaiilor cu rol familial. n interiorul familiei se construiesc primele modele ale relaiilor umane, cu per-soane de acelai sex sau cu persoane de sex opus, se construiete propriul sistem de valori i de atitudini. n acelai timp, familia reprezint principala surs de satisfacere a nevoilor afective, a nevoilor de contact cu alte persoane i de apartenen social, a nevoilor de securitate i de comunicare pe tot parcursul vieii la nceput familia n care ne natem, iar cnd ne maturizm familia pe care o ntemeiem.

    Cercettorii susin c cuplul conjugal este un modus vivendi fundamental al celor dou sexe, n cadrul cruia brbatul i femeia comunic, se cunosc, se auto- i interevaluaz, se dezvolt i se afirm ca fiine complete i mature: unul cu/pentru/prin intermediul celuilalt, n continu devenire creatoare, al crui sens rmne transmiterea tafetei sociale urmailor [4]. Atunci cnd partenerii sunt capabili s se asculte unii pe alii, s comunice eficient, ei pot conlucra i interaciona optim, astfel ca fiecare s fie stimulat n a se dez-volta i a resimi satisfacie.

    n psihologia contemporan, familia este privit ca un sistem ntr-o permanent transformare, datorat membrilor si care i ei la rndul lor sunt ntr-o continu transformare, evoluie personal, interacionnd att n interiorul familiei, ct i n exteriorul su; astfel, comunicarea implic numeroase procese de acomodare i ajustare a comportamentelor.

    Profunzimea reprezint unul dintre aspectele eseniale ale unei relaii afective, n msura n care reflect att importana ei pentru persoanele implicate, ct i capacitatea de a marca multe alte aspecte ale vieii sociale n cadrul grupului familial. Profunzimea unei relaii este dat de intensitatea tririlor emoionale ale partenerilor, intimitatea raporturilor dintre ei, precum i sprijinul pe care i-l acord reciproc. Din acest punct de vedere, relaiile afective pot fi superficiale, apropiate i profunde, cu diferenieri care in de dinamica strilor de pro-funzime de-a lungul istoriei lor: unele relaii se pot menine la un nivel superficial, pe cnd altele evolueaz pn la cel mai nalt grad de profunzime, afectnd ntreaga existen a persoanelor implicate.

    Persoana implicat ntr-o relaie de un anumit tip i profunzime tie destul de exact la ce ar putea s se atepte din partea partenerului su, dup cum tie la fel de bine ce i este permis i ce nu n propriul comportament. Respectarea regulilor de permisivitate relaional este una din cele mai importante dimensiuni funcionale ale unui cuplu, fiind cea care asigur stabilitatea i armonia unei legturi afective.

    Evoluia relaiilor cu ncrctur afectiv din cadrul unui cuplu cstorit prezint un interes cu totul deosebit. Stabilitatea i armonia unei asemenea relaii determin importante consecine n plan individual i social, afectnd nu numai persoanele n cauz, dar i copiii, rudele apropiate i chiar grupurile din care acestea fac parte (cele profesionale n primul rnd).

    Din aceste considerente, ne-am propus studierea dimensiunii afective n cadrul cuplului familial ntr-o cercetare recent, n care drept baz experimental au fost incluse 30 cupluri familiale cu perioada marital cuprins ntre 5 i 10 ani.

    Pentru cercetarea dat, am apelat la alctuirea unui chestionar special, lund n consideraie urmtoarele componente:

  • Seria {tiin\e ale educa\iei

    Psihologie ISSN 1857-2103

    237

    I. Autodezvluirea reciproc. Autodezvluirea poate cunoate mai multe niveluri, de la cele mai super-ficiale pn la cele mai profunde, de la stereotipuri sau cliee verbale, fapte, opinii pn la sentimente. Adncimea sentimentelor comunicate partenerului reprezint, probabil, cel mai important element din dez-voltarea intimitii. De aceea, apropierea necesit relevarea celor mai personale gnduri i sentimente, mpr-tirea celor mai intime secrete.

    Aceast component a fost msurat prin intermediul a 4 ntrebri specifice i una general. ntrebarea general s-a referit la gradul comunicrii afective dintre parteneri n cadrul familiei nucleare (fig.1).

    Fig.1. Gradul de comunicare afectiv

    Aadar, nivelul mediu pentru comunicarea afectiv este propriu pentru mai mult de jumtate dintre familiile

    participante la studiu 63%. n ceea ce privete diferena gender putem observa faptul c mai muli brbai dect femei se plaseaz la extreme: 26% dintre brbai afirm c comunicarea este lipsit de afeciune vis--vis de 9% dintre femei i 22% dintre brbai afirm c comunicarea n cadrul csniciei acestora este profund afectiv vis--vis de 18% dintre femei.

    n urma prelucrrii rezultatelor la ntrebarea specific autodezvluirii: mprtii partenerului cele mai intime secrete?, am obinut urmtoarele rezultate: 43% dintre parteneri, n numr egal att femei, ct i br-bai mprtesc rareori secretele foarte intime, 33% - foarte des i 24% - ntotdeauna.

    La a doua ntrebare specific din componenta autodezvluirii Comunicai sentimentele pe care le avei partenerului dvs.? am depistat c 40% din totalul partenerilor conjugali comunic foarte des sentimentele pe care le au acetia partenerului de via, 30% comunic sentimentele rareori i, de asemenea, 30% ntot-deauna.

    n urma prelucrrii rezultatelor la a doua ntrebare specific Prezentai partenerului gesturi de afeciune i dovezi de tandree? am obinut urmtoarele rezultate: 42% dintre partenerii cuplului familial prezint partenerului gesturi de afeciune i dovezi de tandree, 30% - prezint aceste gesturi rareori i 28% - ntotdeauna.

    La a patra ntrebare specific componentei autodezvluirii reciproce V adresai unul altuia cu cuvinte drgstoase, diminutive? am obinut urmtoarele rezultate: aproape 40 la sut din totalul partenerilor se adreseaz cu cuvinte drgstoase partenerului conjugal.

    Fcnd o referire general asupra autodezvluirii reciproce, putem confirma aceasta prin rezultatele unui experiment efectuat de Sidney Jourard care constat c femeile sunt n general mai dispuse la autodezvluire dect brbaii, c femeile mritate se confeseaz mai mult dect brbaii cstorii i c subiecii cstorii se autodezvluie mai mult dect cei necstorii.

    II. Stilul de ataament. Modelul ataamentului primar apare de timpuriu, n copilrie. Ataamentul primar poate cunoate, ns, o anumit evoluie n timp. Unii aduli care anterior au stabilit

    legturi afective slabe, instabile i insecurizante cu membrii familiei de origine sunt capabili s analizeze i s accepte relaiile lor din copilrie i s-i creeze un nou model interior al ataamentului. Indiferent dac mo-delul urmat de tnrul adult este produsul unei re-definiii sau al ipotezelor precoce, neschimbate, el influeneaz ateptrile cu privire la partener, tipul partenerului ales, atitudinea adoptat fa de acesta i stabilitatea relaiei.

    Adulii puternic ataai, aparinnd stilului securizant, afirm c au beneficiat de relaii afective calde i stabile n copilrie sau i definesc relaiile actuale ca implicnd ncredere, fericire i prietenie. Ei au tendina de a avea ncredere n ceilali, de a-i considera partenerul prieten, iar ca iubii, sunt ncreztori n reciprocitatea sentimentelor, fiind rareori geloi.

  • STUD I A UN IVERS I TAT I S

    Revist= [tiin\ific= a Universit=\ii de Stat din Moldova, 2010, nr.5(35)

    238

    Adulilor aparinnd stilului evitant le este team de relaiile apropiate. Ei sunt nencreztori n ceilali, evit intimitatea, se confeseaz foarte puin i i accept mai greu pe ceilali, fiind mai nefericii n relaiile lor.

    Adulii cu un stil anxios sunt nesiguri cu privire la relaia lor, geloi i au dubii cu privire la reciprocitatea sentimentelor. Viaa lor afectiv este plin de triri extreme, opuse, au preocupri obsesive i un libido puternic.

    Datele cercetrii noastre demonstreaz faptul c 50% dintre partenerii cuplului familial aparin stilului securizant. n ceea ce privete diferena gender, prioritatea pentru acest stil de ataament aparine brbailor 61% vis--vis de 43% dintre femei (fig.2).

    Collins i Read [4] au observat c adulii care aparin stilului securizant au tendina de a prefera partenerii cu un stil similar, n timp ce adulii care aparin modelelor slabe de ataament (evitant sau anxios) nu se pre-fer ntre ei. Cele mai nefericite relaii apar n dou situaii:

    1. Cnd femeia aparine stilului anxios, cuplul este mpiedicat s funcioneze din cauza c soia este prea dependent i geloas, caracteristici care displac n mod deosebit brbailor - n cazul cercetrii noastre depis-tm 19% femei care aparin stilului anxios.

    2. Cnd brbatul are un model de tip evitant, se instaleaz tot o relaie nefericit, ceea ce i confirm cre-dina c mariajul, viaa de cuplu nu-i va aduce mare lucru n cazul cercetrii noastre fiind depistai 35% de brbai care aparin stilului evitant.

    Fig.2. Stilul de ataament

    III. Empatie mutual. Indivizii mai puin empatici tind s fie preocupai de propriile lor nevoi, emoii sau

    sentimente, iar la cuplurile n care empatia mutual este slab, partenerii nu vor ajunge la nelegerea reciproc, de aceea vor fi mai ndeprtai afectiv. Cercettorii din domeniu subliniaz faptul c atunci cnd empatia se realizeaz ntr-o singur direcie, apare ca fiind mai puin eficient. n trirea empatic mutual se poate constata o potenare a capacitilor empatice medii ale indivizilor, conducnd la mai buna comunicare i nelegere reciproc.

    Empatia mutual dintre parteneri a fost investigat prin intermediul a dou ntrebri specifice. Din rspunsurile obinute la ntrebarea V preocup sentimentele, tririle celuilalt? am constatat c 48%

    dintre cuplurile conjugale ofer empatie ntotdeauna i 41% - foarte des, iar la ntrebarea n cazul anumitelor probleme din viaa cotidian, v susinei partenerul prin anumite cuvinte de ncurajare, gesturi?, rezultatele demonstreaz c la 89% partenerii ofer suport emoional soului/soiei; foarte des 43% i ntotdeauna 46%.

    IV. Companie plcut. Partenerii intimi resimt plcerea de a realiza activiti comune numeroase. Ea nu se rezum la petrecerea timpului mpreun, ci implic apropierea fizic i afectiv, mprtirea lumii interioare a celuilalt cu strile sale afective, cu speranele i temerile sale. Multe cupluri cstorite resimt activitile agreate de ambii soi ca pe o provocare, dar repetarea lor le transform adesea n rutin.

    Atunci cnd interesele soilor se dezvolt n direcii opuse, cnd apar presiuni legate de responsabilitile profesionale, de cretere a copiilor sau gospodreti, multe activiti odinioar plcute devin superflue.

    Prelucrnd rspunsurile partenerilor la ntrebareaV menine interesul unei comunicri comune?, am obinut urmtoarele rezultate: 54% din respondeni susin, c menin interesul unei comunicri foarte des i 22% - ntotdeauna.

    V. Soluionarea conflictelor. Dac o mare parte a timpului pe care o familie l petrece mpreun este con-sumat n cadrul conflictelor i schimburilor negative, intimitatea nu se poate dezvolta. Jignirile, resentimentele sau furia nu creeaz terenul fertil al sporirii apropierii afective. Totui, unele conflicte sunt inevitabile, iar ntrebarea care se pune este cea privind modul lor optim de gestionare, n scopul meninerii echilibrului relaiei.

  • Seria {tiin\e ale educa\iei

    Psihologie ISSN 1857-2103

    239

    Dac soii reuesc s rezolve cu succes problemele lor, sentimentul de apropiere se menine, putnd chiar s creasc. Cei care fac fa conflictelor sunt nu numai capabili s discute fiecare aspect al problemei cu care se confrunt, ci pot i s acioneze astfel, nct s se produc o schimbare dezirabil de comportament (G.Margolin, 1982, apud Moscovici, 1998).

    Rezultatele la ntrebarea: Cine cedeaz n cazul unui dezacord? demonstreaz c 65% dintre partenerii cuplului familial consider c n cazul unui dezacord gsesc un compromis.

    Prelucrnd datele la ntrebarea: Ce se ntmpl n urma unui conflict?, putem afirma c n urma unui conflict pentru 52% dintre parteneri acesta condiioneaz o anumit apropiere ntre parteneri, pe cnd pentru 48% - conflictul duce la o distanare (fig.3).

    Fig.3. Ce se ntmpl n urma unui conflict?

    VI. Consensul valorilor. Valorile, scopurile, ateptrile i prioritile similare faciliteaz comunicarea,

    empatia i sensibilitatea dintre parteneri. Cercettorii au sugerat chiar faptul c, atitudinile i valorile mpr-tite pot fi mai importante n succesul unei relaii dect natura particular a acestora.

    La ntrebarea Dac ai putea s v rencepei viaa, credei c ai vrea...?, am obinut urmtoarele rs-punsuri: mai mult de dintre partenerii conjugali au rspuns c s-ar cstori cu partenerul actual 57%. Alarmant este faptul c 20% i-ar fi dorit s se cstoreasc cu o alt persoan, iar 23% ar fi preferat s nu se cstoreasc deloc. i acest lucru este mai mult caracteristic femeilor - 35% ar fi dorit s se cstoreasc cu altcineva dect cu partenerul actual vis--vis de 4% dintre brbai cu acelai rspuns i 22% femei i 26% dintre brbai i-ar fi dorit s rmn celibatari (fig.4).

    Fig.4. Dac ai putea s v rencepei viaa, credei c ai vrea...?

    Prelucrnd rezultatele, am observat c rspunsurile variaz datorit factorului duratei maritale: cuplurile

    care au ntre 8 i 10 ani inclusiv locuii mpreun sunt mai distante, mai puin satisfcute de viaa conjugal. Acest lucru poate fi explicat prin faptul c n timp partenerii au pierdut din interes datorit rutinei, proble-

    melor cotidiene i din cauza faptului c nu au putut menine acest interes permanent printr-o noutate n viaa de familie.

    Rezultatele la ntrebarea mprii aceeai filosofie de via (aceleai valori)? demonstreaz c 67% dintre parteneri consider c mpart aceeai filosofie de via sau cel puin aceleai valori cu soul/soia.

  • STUD I A UN IVERS I TAT I S

    Revist= [tiin\ific= a Universit=\ii de Stat din Moldova, 2010, nr.5(35)

    240

    VII. Intimitatea reprezint, cel mai adesea, liantul diadei amoroase i fondalul pe care se poate dezvolta iubirea. nainte ca s apar intimitatea, indivizii trebuie s prezinte anumite caracteristici personale, care sunt premisele de baz ale formrii unei relaii intime. n continuare, ntre indivizi trebuie s apar anumite forme particulare de interaciune, iar n al treilea rnd, anumite componente situaionale vor avea un anumit impact asupra apropierii. Intimitatea apare, astfel, ca rezultat al interaciunii factorilor individuali cu cei interactivi i situaionali.

    Limbajul nonverbal, aciunile cu ncrctur afectiv reprezint o component foare important a comunicrii afective, de aceea prima ntrebare inclus n componenta planului intim a fost: Se ntmpl adesea ca s-ruturile s nlocuiasc cuvintele pe care dorii s i le spunei? la care am obinut urmtoarele rezultate: aproape , adic 48% dintre parteneri foarte des nlocuiesc cuvintele pe care ar dori s i le spun cu sruturi i 13% fac acest lucru ntotdeauna, ns 39% fac acest lucru rareori.

    Prelucrnd rezultatele la ceea de-a doua ntrebare inclus n componenta planului intim: Demonstrai mngieri, atingeri fizice ce produc plcere partenerului?, am nregistrat c 39% din totalitatea partenerilor chestionai demonstreaz mngieri i atingeri fizice plcute partenerului foarte des i 26% dintre acetia ntotdeauna, pe cnd 35% - doar rareori.

    Rezultatele prelucrrii datelor la ntrebarea Suntei satisfcut de actualele relaii sexuale cu partenerul? demonstreaz c 87% dintre partenerii cuplurilor familiale respondente sunt satisfcui de actualele relaii sexuale cu partenerul i 13% nu sunt satisfcui.

    Capitolul relaiilor sexuale ntr-un cuplu este unul delicat, pe care de multe ori partenerii nu l abordeaz n mod deschis. Desigur, latura sexual a intimitii n cadrul unui cuplu reprezint un factor important mai ales pentru dimensiunea afectiv din interiorul familiei. Cu toate acestea, partenerii fac un pas nainte n soluionarea unei asemenea probleme doar prin recunoaterea existenei insatisfaciei, iar de aici ntotdeauna se poate gsi soluia cea constructiv pentru dezvoltarea intimitii cuplului.

    Concluzii

    Familia actual trece prin numeroase schimbri care afecteaz att structura sa, ct i procesele care au loc n interiorul ei.

    Comunicarea este elementul principal care contribuie la stabilirea unei relaii interumane (inclusiv a relaiei diadice de cuplu), care contribuie la meninerea unei relaii, de orice natur, i reprezint, de asemenea, elementul cu ajutorul cruia o relaie evolueaz i se dezvolt.

    n cuplurile fericite se ncearc transmiterea pe cale verbal sau nonverbal a tririlor, a strilor afective, a dorinelor pe care fiecare dintre cei doi parteneri le are.

    Afectivitatea reprezint unul dintre principalii liani ai vieii sociale, iar n plan individual constituie elementul de fond al tuturor proceselor i activitilor psihice.

    Nevoia de afeciune reprezint unul din cei mai importani factori motivaionali, de care depinde n mare msur dinamica activitii individuale i de grup, datorit funciei sociogenetice pe care o ndeplinete.

    Comunicarea afectiv pentru cuplul conjugal reprezint principalul instrument de dezvoltare a relaiilor pozitive dintre parteneri. Recomandri Meninerea calitii relaiilor afective n cadrul unui cuplu cstorit constituie un puternic imperativ psihosocial.

    Pentru atingerea acestui scop sunt necesare eforturi conjugate att din partea unor instituii specializate n asisten psihologic, ct i din partea partenerilor i a anturajului lor.

    Efortul privind meninerea unor relaii pozitive i funcionale ntre parteneri trebuie s fie orientat spre ur-mtoarele direcii: comunicarea interpersonal bazat pe afectivitate, egalitatea n luarea deciziilor, echitatea n cadrul schimburilor, tipul de motivaie care susine relaia (extrinsec sau intrinsec), compatibilitatea mo-tivaional, respectul interpersonal, ridicarea nivelului de satisfacie marital etc.

    Bibliografie:

    1. Ilu Petru. Sociopsihologia i antropologia familiei. - Iai: Polirom, 2005. 2. Jinga I. Negre I. Familia acest miracol neltor. - Bucureti: Editura Didactic i Pedagogic, 1999.

  • Seria {tiin\e ale educa\iei

    Psihologie ISSN 1857-2103

    241

    3. Kierkegaard S. Legitimitatea estetic a cstoriei. - Bucureti: Maina de scris, 1998. 4. Mitrofan Iolanda, Mitrofan Nicolae. Elemente de psihologie a cuplului. - Bucureti: ansa S.R.L., 1996. 5. Mitrofan Iolanda, Ciuperc Cristian. Incursiune n psihologia i psihosexologia familiei. - Bucureti: Press Mihaela

    S.R.L., 1998. 6. Moscovici S. (coord.). Psihologia social a relaiilor cu cellalt. - Iai: Polirom. 7. - . 140 .- , , 2002.

    Prezentat la 27.05.2010