Schema de principiu a ansamblului frontal Legendă1-antenă; 2-vană; 3-debitmetru; 4-manometru; 5-limitatoare de presiune şi debit; 6-rezervor de îngrăşăminte; 7-filtre.

18. Prezentare generală instalaţia de udare prin picurare.Componenţa unei instalaţii de irigare prin picurare

O instalaţie de irigare prin picurare se compune din următoarele părţi: ansamblul frontal, conducte de transport (sau de distribuţie), conductele de udare şi dispozitivele de picurare. În cele ce urmează se vor face referiri pe scurt la componenţa instalaţiei de irigare prin picurare IUP-1, de fabricaţie românească, precizând însă că aceste instalaţii sunt disponibile într-o gamă din ce în ce mai diversificată, acestea fiind oferite şi pe piaţa românească de către numeroşi furnizori de echipamente de irigaţii, în multiple variante constructive.Ansamblul frontal are rolul de a asigura protecţia şi controlul calităţii apei, măsurarea şi reglarea presiunii şi volumelor de apă distribuite în reţea etc. Este format din: racordul la antenă prevăzut cu vană apometru, manometru, limitatoare de presiune şi de debit, furtun de legătură la rezervorul de îngrăşăminte lichide, filtre, dispozitive de automatizare etc.:

Apometrul măsoară debitul sau volumul de apă intrat în reţea;Instalaţia IUP – 1 este prevăzută cu apometru + vană contorimetru şi vană hidraulică cu site;

Manometrul indică permanent presiunea de lucru; Limitatoarele de presiune şi de debit menţin în avalul secţiunii de amplasare a lor o

presiune şi un debit de mărimi aproape constante;Instalaţia IUP – 1 este prevăzută cu un regulator de presiune (Dn=100mm) pentru limitarea presiunii la maxim 2,5 daN/cm2 când se montează în amonte şi maxim 1,2 daN/cm2 când se montează în aval.

Rezervorul cu îngrăşăminte lichide asigură distribuirea substanţelor fertilizante pentru suprafaţa irigată;

Instalaţia IUP – 1 este prevăzută cu un rezervor de îngrăşăminte chimice de 100 l, dimensionat pentru PN 10 daN/cm2. Racordul la intrarea apei în dispozitiv se face înaintea filtrului gravimetric, iar introducerea soluţiei în reţea, în amonte de filtrul cu sită. Pierderea de sarcină este în acest fel de 0,2 – 3 mCA.

Filtrele separă suspensiile minerale sau organice prezente în apă prevenind astfel pericolul de înfundare a picurătoarelor.

Instalaţia IUP – 1 este prevăzută cu un filtru gravimetric şi un filtru cu sită. Filtrul gravimetric este constituit dintr-un rezervor cu diametrul de 700 mm şi înălţimea de 1700 mm. Existând mai multe fracţiuni granulare, apa circulă de la pietriş spre nisip. Procentele între diversele fracţiuni granulare sunt cu aproximaţie următoarele:

nisip d=1-3 mm – 150 dm2; pietriş d=4-8 mm – 120 dm2; pietriş d=10-15 mm – 9 dm2;

Filtrul cu sită este alcătuit dintr-o sită dublă cu ochiuri de 0,315 x 0,2 mm, din inox, alamă sau poliamidă. Debitul asigurat este de 4-6 l/s la o presiune nominală de 6 daN/cm2. Filtrul cu sită asigură reţinerea fracţiunilor minerale trecute prin filtrul cu nisip şi pietriş.Conductele de transport (sau de distribuţie sunt confecţionate din material plastic (PVC rigid pentru conductele subterane şi PVC plastifiat pentru conductele pozate la suprafaţă); au un diametru de 50–125 mm; alimentează cu apă conductele de udare. Conductele de udare reprezintă elementele active ale instalaţiei de udare prin picurare. Sunt confecţionate din polietilenă şi

amplasate la suprafaţa terenului. În mod curent au diametrul de 12; 16; 20 şi 25 mm şi rezistă până la presiunea de 4.0 daN/cm2 (presiunea minimă de lucru este de 0.3 – 1 daN/cm2). Conductele de udare sunt prevăzute cu dispozitive de picurare, montate la anumite distanţe, în raport de planta care se irigă.Dispozitivele de picurare (picurătoarele) preiau apa din conductele de udare şi o distribuie plantelor. Au rolul de a reduce presiunea apei de la aproximativ 1 daN/cm2, la fenomenul de picurare.Sunt de mai multe tipuri constructive: picurătoare cu traseu lung (elicoidal, şicanat sau sub formă de microtuburi), picurătoare cu traseu scurt, picurătoare autoreglabile, ciclonice, cu impuls etc.Picurătoarele autoreglabile menţin aproximativ acelaşi debit de apă pe toată durata udării indiferent de variaţiile presiunii apei din reţea.Pentru a realiza udări de calitate picurătoarele trebuie să îndeplinească mai multe condiţii între care două sunt absolut obligatorii şi anume:

să realizeze debite mici, continui şi constante; să aibă rezistenţă bună la înfundare.

Diametrele orificiilor picurătoarelor trebuie să fie de la 0.4 la 2 mm. Diametrele mai mici de 0,7 mm sunt sensibile la înfundare, cele cuprinse între 0.7–1,2 mm au o sensibilitate medie la înfundare, iar diametrele mai mari de 1,2 mm sunt puţin sensibile la înfundare.Amenajările de tip mobil sunt utilizate la irigarea culturilor legumicole. Se compun dintr–o conductă de transport cu ø = 20 mm şi conducte de udare cu ø= 16 mm.Conducta de transport poate avea două ramificaţii (fiecare în lungime de cca 216 m), dispuse la o distanţă de 90 m, iar conducta de udare are o lungime de 45 m.Fiecare ramificaţie a conductei de transport este prevăzută din 24 în 24 m cu racorduri scurte prevăzute cu robinete la care se cuplează conductele de udare.Se precizează că aceste dimensiuni sunt date cu titlu de exemplu, în practică ele trebuind adaptate la configuraţia suprafeţei de amenajat.Amenajările de tip fix, specifice pomilor fructiferi şi viţei de vie, sunt asemănătoare celor mobile cu deosebirea că toate elementele instalaţiei rămân fixe pe teren în întreaga perioadă de vegetaţie.

Alegerea tipului de picurătoareCa o caracteristică esenţială, toate părţile componente ale unui picurător sunt fixe.Disiparea presiunii este obţinută cu ajutorul unor elemente constructive diferite care asigură pierderi de presiune şi deci reducerea curgerii apei la fenomenul de picurare. Aceste pierderi de presiune pot fi asigurate:

- prin frecare - mărirea lungimii circuitului printr-un traseu elicoidal, şicanarea traseului sau micşorarea foarte accentuată a secţiunii cum este cazul microtuburilor capilare;

- prin turbulenţă, pentru picurătoarele clasice (care nu sunt autoregulatoare), în cazul cărora debitul variază odată cu presiunea;

- prin deformarea unei membrane situate pe traseul picurătorului sau la ieşire, cum este cazul picurătoarelor autoreglabile la care debitul rămâne aproape constant pentru plaja de presiuni uzuale (între 1 şi 4 bari).

Debitul nominal al picurătorului este specificat pentru presiunea de 1 bar. În cazul culturilor legumicole, se utilizează în general picurătoare cu debitul de 2 l/oră. Picurătoarele cu debit de 4 l/oră se utilizează cu precădere în plantaţiile pomicole şi viticole. Deşi se produc şi picurătoare cu debite mai mari (până la 12 l/oră) acestea se folosesc foarte rar.

În ceea ce priveşte montajul picurătoarelor pe conductele de udare, acesta se poate face fie în linie, fie în derivaţie. Picurătoarele în linie sunt montate de obicei de către furnizor, fie prin inserţie în conductă fie

în cursul extruderii. Această variantă conduce la economie de manoperă şi la posibilitatea instalării mecanizate a conductelor de udare.

Picurătoarele în derivaţie sunt amplasate pe conducta de udare de către utilizator, ceea ce conduce la un plus de manoperă dar permite poziţionarea picurătoarelor adaptate strict la condiţiile specifice.

În ceea ce priveşte calităţile intrinseci ale picurătoarelor, interesează în mod deosebit coeficientul de variaţie Cv, care este dependent de tehnologia de fabricaţie, fiind cu atât mai important cu cât traseul apei este mai lung.În ceea ce priveşte uniformitatea udării, se recomandă ca atunci când folosind picurătoare clasice se obţin variaţii de debit mai mici de 10% între punctul cel mai favorizat şi punctul cel mai defavorizat, să nu se recurgă la utilizarea picurătoarelor autoreglabile. Alegerea va depinde de forma suprafeţei amenajării şi configuraţia terenului, atunci când panta nu depăşeşte 4% putându-se utiliza picurătoare clasice. La pante mai mari de 4% se recomandă folosirea picurătoarelor autoregulatoare.