UNIVERSITATEA DUNREA DE JOS " DIN GALAI FACULTATEA DE ECONOMIE I ADMINISTRAREA AFACERILOR SPECIALIZAREA ADMINISTRAREA AFACERILOR INTERNAIONALE

Concurenta si competitivitate internationalaPROIECTCompetitivitatea zonelor de liber schimb

Coordonator,Conf. dr Nechita Daniela

Studenti ,Marcovici Andreea SorinaDumitrescu AlexandraArsene Catalin

1. PREZENTAREA ZONELOR ECONOMICE LIBERE (ZEL)O zona de liber schimbeste un ansamblu geografic si economic in care nu exista nici un obstacol al schimburilor de marfuri si servicii, nici taxe vamale, nici obstacole tarifare. Formarea unei zone de liber schimb poate sa fie considerata ca un prim pas spre unificarea economica a regiunii respective.Prinzona economica liberase desemneaza un port liber, un depozit liber, un aeroport liber, aflate pe teritoriul unei tari sau in zona de frontiera a doua sau mai multe state, in care sunt eliminate o serie de taxe si restrictii vamale obisnuite altfel.Din punct de vedere al macroeconomieizona liberareprezinta un port, aeroport sau o parte din teritoriul national in care comertul este liberalizat prin desfiintarea oricaror restrictii cantitative sau taxe vamale.Din punct de vedere juridiczona de comert libereste o forma caracteristica de integrare economica ce se concretizeaza in acordul dintre statele membre de a inlatura diversele bariere tarifare si netarifare din calea tuturor sau numai a unora din produsele care fac obiectul schimburilor comerciale reciproce.Unii specialisti subliniaza cazona liberaeste cea mai completa forma a regimurilor vamale suspensive, o enclava a teritoriului unei tari, unde marfurile au acces liber, sunt scutite de taxe de import-export si unde exista o serie de facilitati cum ar fi regimul liberal asupra profitului realizat. Profesorul libanez Emile Saadia considerazona de liber schimbun panaceu economic universal.In concluzie, putem spune cazona economica libera (ZEL)este o regiune geografica apartinand uneia sau mai multor tari, in care relatiile economice se dezvolta fara nici un fel de ingradiri din partea statului respectiv. Crearea ZEL este realizata cu scopul de a favoriza dezvoltarea si integrarea economica in zona respectiva. Aceste zone mai sunt denumite si zone de comert liber, de initiativa libera, de prelucrare a produselor de export, zona fara taxe vamale, zona libera industriala etc.In afara ZEL propriu-zise, a devenit frecventa si crearea unor zone comerciale libere, numite fie zone economice speciale(ca in China), zone libere deschise(idem), fie zone economice internationale(cum ar fi cea propusa de Suedia intre Marea Nordului si Marea Neagra), unele dintre ele intinzandu-se pe regiuni continentale, cum ar fi zonele propuse pentru statele din CSI, statele central-europene, zona panamericana sau asiatica a liberului schimb.1. Scurt istoric al zonelor libereInca de demult zonele libere erau cunoscute sub denumirea de porturi libere, dar originea lor nu este bine datata. Primul port liber la Marea Mediterana, Cartagina, este mentionat inca din anul 814 i.e.n. Zone libere comerciale au existat in China, Grecia, Roma Antica, zona Mediteranei, coasta de vest a Africii si a Feniciei.Aproape 70 orase din nordul Europei, aflate la incrucisarea unor importante drumuri comerciale, se bucurau de statutul de oras liber pentru comertul cu marfuri inca din sec. XIII, toate fiind cuprinse in Liga Hanseatica.Primele porturi libere italiene au fost Toscana(1547) si Livorno(1696). Sec. XVIII si XIX cunosc o adevarata proliferare de porturi libere: Gibraltar(1704), Civita Vecchia(1732), Bangkok(1782), Singapore(1819), Hong Kong(1842), Macao(1849). In Franta, Marsilia este declarat porto-franco in timpul lui Ludovic al XIV-lea(1669), iar in 1860 este declarata zona libera Haute-Savoie. La sfarsitul sec. XIX Italia declara Genova zona libera, Danemarca Copenhaga, iar Grecia Salonicul.Cele mai multe zone libere au fost realizate in sec. XX, cand sunt incheiate si primele acorduri de comert liber intre state.Regimul de zona libera in porturile romanesti are o veche traditie. Se atesta in 1834 orasul Galati port liber, in 1866 orasul Braila zona libera, iar intre 1870 si 1931 a functionat in regim de zona libera portul Sulina.Scopul infiintarii zonelor libere era de a favoriza dezvoltarea economiei prin atragerea investitiilor de capital strain si de a dezvolta un sector de productie orientat spre export.Un regulament de exploatare a zonelor libere este cel pentru zonele italiene Trieste si Genova. Acest regulament face referire la urmatoarele avantaje ale ZEL: Reexportarea marfurilor straine fara restrictii vamale; Conditionarea marfurilor prin schimbarea ambalajului, formei, calitatii, culorii etc.; Scutirea de taxe vamale a produselor fabricate aici din materii prime sau semifabricate aduse din strainatate; Depozitarea fara limita de timp a unor marfuri in antrepozitele respective.2. Conceptul de zona liberaZona liberareprezinta cea mai complexa forma a regimurilor vamale suspensive. Prin lege, se prevede ca intr-o zona libera bine delimitata a teritoriului national sa poata fi introduse marfuri in vederea prelucrarii si comercializarii lor, pe terte piete, fara aplicarea restrictiilor tarifare si netarifare ale regimului vamal in comparatie cu teritoriul national, corespunzator spatiului rezervat zonei vamale libere.Conceptul de ZELeste un instrument politic util pentru tarile ce intentioneaza sa dezvolte un sector de productie orientat spre export, dar care nu au capacitatea administrativa si tehnica necesara pentru a dezvolta un sistem national care sa permita exportatorilor importul liber de taxe a echipamentelor si materialelor.In practica internationala, facilitatilor de natura vamala le sunt asociate facilitati de natura fiscala. Accesul liber al marfurilor in zona, coroborat cu regimul mai liberal al impozitelor asupra profitului realizat in zona, reprezinta premise favorabile atragerii de capital strain in zona libera. Acestea sunt conditii necesare stimularii investitiilor straine, nu insa si suficiente. Pentru asigurarea succesului, pe langa facilitatile acordate zonei libere, trebuie sa existe conditii avantajoase combinarii capitalului cu ceilalti factori de productie(forta de munca, materii prime), precum si o infrastructura corespunzatoare.Experienta zonelor libere la nivel mondial a demonstrat ca un element care franeaza lansarea si ulterior dezvoltarea lor este deplasarea exagerata a profitului lor spre activitatea de depozitare, in defavoarea activitatilor de prelucrare industriala orientate spre export. Prezentarea ZEL ca depozite glorificate se dovedeste un deserviciu alaturi de frapanta similitudine a avantajelor comerciale si financiare oferite: Scutiri de taxe vamale la accesul produselor de import in zona, cu conditia reexportarii acestora sau a produselor rezultate din prelucrarea in afara teritoriului vamal national, a reducerii sau scutirii de impozite pe perioada de determinare; Concesii tarifare la prestarile de servicii si acordarea de asistenta financiara.Se considera ca au supravietuit numai acele zone, care, pe baza avantajelor initiale oferite s-au orientat cu consecventa spre dezvoltarea activitatilor de prelucrare pentru export. Pe de alta parte, zonele libere industriale s-au dovedit viabile numai in masura in care serviciile oferite prin structura organizatorica existenta au fost mentinute prin calitate, operativitate si selectivitate la nivelul de crestere a cerintelor utilizatorilor acestor zone.Conceptul de zona libera a fost modificat si ajustat in multe moduri. Promovarea comertului a determinat intotdeauna crearea unui cadru fizic sigur si a unui set de legi si de reguli pentru tranzactionarea afacerilor. Fara acestea, costul si riscurile ar face comertul nefavorabil. Din punct de vedere comercial, sporirea regulamentelor prezinta atat avantaje, cat si dezavantaje: Imbunatatirea comunicatiilor; Noile forme de organizatii de afaceri faciliteaza cresterea comertului prin reducerea incertitudinii in tranzactii; Regulamentele comerciale si taxele pe importuri, pe de alta parte, au un impact negativ asupra comertului.3. Principalele caracteristici ale ZELPrin caracteristicile lor, ZEL contribuie la producerea de bunuri si servicii, la crearea, dar si la devierea de comert, la liberalizarea schimburilor de marfuri si servicii. Principalele caracteristici ale ZEL sunt: Amplasamentul zonei libere; Statutul juridic si legislatia din cadrul ei; Obiectul de lucru; Activitatea; Administrarea.Amplasamentulsau asezarea geografica este principalul factor care determina aparitia si dezvoltarea unei ZEL. Amplasamentul zonei este de regula restrans la o suprafata de teren, limitata de frontiere naturale sau artificiale si situata in apropierea sau in interiorul unei cai de transport(port maritim sau fluvial, aeroport, cale ferata), prin care se tranziteaza un volum mare de marfuri de export si import. Panama si Hong Kong sunt exemple aproape perfecte ale unei situatii ideale pentru comoditatea transporturilor si comunicatiilor. Chiar si Elvetia, care aproape in intregul ei este o zona libera, desi nu are iesire la mare, poseda in schimb mijloace de transport si comunicare excelente, terestre si aeriene.Statutul juridical zonei este reglementat prin legi si diferite acte normative, care permit accesul marfurilor in regim vamal liberalizat si fara restrictii de cantitate, cu conditia ca acestea sa nu fie prohibite de legislatia tarii respective.Abordarea legislatiei si continutul legii ZEL depinde de obiectivele ei si de gruparea responsabila cu initierea si dezvoltarea zonei. Pentru zonele libere comerciale mai vechi obiectivele erau deseori limitate de prevederea de depozite pentru marfuri exceptate de la plata tarifelor aflate in tranzit. Initiativa dezvoltarii venea din partea unei autoritati portuare sau din partea unei agentii similare, sau din partea autoritatii municipale in jurisdictia careia ar opera zona. Ministerul Industriei, Comertului si Dezvoltarii avea un interes scazut privitor la proiect. Singurul grup guvernamental cu interes major intr-un asemenea proiect era administratia vamala, care dorea sa se asigure ca nu existau marfuri exceptate de plata taxelor, care sa intre ilegal pe piata locala. Multe din legislatiile zonelor libere vechi prevedeau controale vamale stricte.Cel mai adesea legea prevedea ca:1. Zonele libere comerciale sau antrepozitele vamale sa fie autorizate de administratia vamala.2. Licenta(autorizatia) sa fie acordata fie unei autoritati portuare, fie unui operator de depozitare, fie autoritatii municipale.3. Operatorul sa fie subiectul unor conditii de operare stricte, elaborate de administratia vamala.4. In timpul activitatii sa fie prezent un functionar vamal.5. Activitatea de productie sa fie interzisa.6. Magazinele si depozitele sa fie antrepozite vamale.In general, scopul legii este de a asigura infiintarea, controlul si conducerea zonelor libere si problemele legate de acestea. Legea desemneaza un ministru cu responsabilitate integrala asupra zonei libere. Aceasta lege nu trebuie sa specifice detaliat toate tipurile de activitati ce se pot desfasura in zona libera. Se va acorda o libertate de actiune mare autoritatii pertinente. Totusi ea poate contine unele criterii de evaluare a proiectelor. Toti operatorii din zona vor primi licente din partea ministrului sau autoritatii zonei libere.Obiectul de lucrual zonei il constituie marfurile care port fi introduse in cadrul acesteia, in special reexportul, in scopul unor prelucrari din care sa rezulte alte marfuri pentru export.Activitateain cadrul zonei include o gama variata de operatiuni la care sunt supuse marfurile. Cele mai frecvente activitati intreprinse sunt: Activitati de restaurare a marfii: Cantarire Sortare Asamblare(combinare) Ambalare Depozitare Activitati industriale: Prelucrare(activa sau pasiva) Fabricare Productie Transformare Activitati comerciale(marcare) si comercializare Activitati de cercetare si transfer de tehnologie Operatiuni de tranzit si reexport.Administrareaactivitatii zonei revine, de regula, unui organ specializat Administratia(Autoritatea) ZEL, pe baza unor norme de functionare emise in baza legislatiei specifice instituite de autoritatile tarii de resedinta. In cazul unor tari in care functioneaza mai multe zone libere exista un organism national cu rol de Autoritate pentru fiecare zona aparte. Formele organizatorice ale Autoritatilor sunt relativ diversificate ca de altfel si competentele lor.Diferite agentii guvernamentale, cele mai importante fiind administratiile vamale, Ministerul si/sau Agentia responsabila de dezvoltarea ZEL, organizatia responsabila cu planificarea fizica si controlul mediului inconjurator au rolul de a promova si controla promovarea si dezvoltarea ZEL. Sunt folosite diferite formule si aranjamente pentru a cuprinde diferite agentii: La Shannon in Irlanda, o corporatie guvernamentala se ocupa cu dezvoltarea ZEL si evalueaza cererile investitorilor. Ministrul ce raspunde de acest lucru elibereaza licente pe baza recomandarilor corporatiei. Vama opereaza independent. Municipalitatea raspunde de planificarea fizica si controlul mediului inconjurator. Cele trei organizatii coopereaza pe baze legale si ca agentii independente. In estul Asiei s-a infiintat o agentie de administrare puternica, avand cumulate responsabilitatile privitoare la licente, dezvoltarea si conducerea zonei. Mexic sau Mauritius nu au o administratie oficiala. In Mauritius investitorii solicita statutul ZEL Ministrului Comertului si Industriei.O administratie vamala eficienta si relativ onesta este importanta, astfel aceasta asigura investitorilor lucrul independent. In alte cazuri administratia zonei poate primi rolul de supervizor al vamii sau chiar responsabilitatea acesteia. Administratia vamala poate fi creata ca un compartiment al ZEL, daca este necesar. Vama poate fi implicata de la inceput in realizarea proiectarii ZEL, inclusiv in ceea ce priveste legislatia. Personalul vamal al zonei trebuie sa beneficieze de o pregatire speciala. Pozitia lor traditionala este de a preveni contrabanda sau importurile fara documente adecvate in timp ce accentul in ZEL trebuie pus pe rapiditatea miscarii marfurilor.Terminologia si clasificarea zonelor libereDezvoltarea ZEL este probabil una dintre cele mai semnificative inovatii institutionale care s-au raspandit pe scena economica mondiala la sfarsitul sec. XX. La inceputul anului 1989, peste 200 de zone erau in functiune in lumea in curs de dezvoltare, peste 100 erau in constructie si aproape 50 erau in faza de planificare. Numarul total de angajati in cele 200 de zone operationale era de peste 1,5 milioane de muncitori. La mijlocul anului 1990, numarul muncitorilor in zonele libere era intre 2,5 si 3 milioane. Exporturile din zonele tarilor in curs de dezvoltare sunt in prezent de peste 15 miliarde $ USD si pana la sfarsitul deceniului acesta se prognozeaza ca vor atinge cifra de 25 miliarde $ USD.Terminologia zonelor libereUn studiu recent prezinta 23 de termeni pentru a descrie zonele libere si conceptele legate de acestea.Terminologia este extraordinar de diversa, exista in prezent cel putin 20 de termeni diferiti pentru a descrie ceea ce cunoastem sub denumirea dezone economice libere. Aceasta reflecta faptul ca orice inovatie industriala, tehnologica sau sociala, necesita inovatii lingvistice si terminologice corespunzatoare. Nomenclatura variata se confirma si prin faptul ca zona libera, pe masura ce se maturizeaza si devine mai mult difuzata pe plan intern si international, achizitioneaza in intregime noi trasaturi sau se dezvolta in directii neanticipate.Cei 23 de termeni pentru a descrie zonele libere pot fi grupati in functie de activitatile desfasurate in cadrul lor(Anexa 1). Dintre acesti termeni, cei mai populari sunt: Port liber Zona de comert liber(FTZ) Zona comerciala straina Zona prelucratoare de export(EPZ) Zona economica speciala(SEZ) Zona liberaPort liber=Free PortAcesta a fost primul termen utilizat pentru ZEL. Se refera la zone infiintate de puteri coloniale si industriale pe rute comerciale majore, in sec. XVIII si XIX. Primul port liber a fost Cartagina, fondat in anul 814 i.e.n. Au urmat multe altele, printre care si Gibralatar(1705), Aden, Singapore si Hong Kong, toate infiintate in sec. XIX. In Africa, francezii au facut din Djibouti un important port liber si centru comercial. Dupa ce Canalul de Suez a fost deschis, in anul 1864, Port Said a devenit unul din cele mai active porturi ale lumii. In Africa de Nord, Tanger a prosperat timp de secole ca un centru comercial major si port liber. In Europa, cele mai cunoscute porturi libere sunt Rotterdam si Hamburg, ambele dezvoltandu-se la sfarsitul sec. XIX. Hamburg avea statut oficial de port liber si il are si astazi. Rotterdam nu are acest statut, dar exista tranzit de marfuri care pot fi depozitate liber, fara plati si cu un minimum de formalitati oficiale vamale in antrepozitele vamale din port. Celelalte porturi libere din Europa au statut oficial sau neoficial de porturi libere. Unele cum ar fi Genova si Trieste, au o istorie mergand pana in Evul Mediu. Altele, cum sunt Havre si Marsilia, sunt de data mai recenta.Zona de comert liber=Free Trade ZoneAcest termen se refera la porturi libere, zone rezervate din interiorul unor arii portuare si la alte intersectii de transport majore( in principal sosele si cai ferate). Aceste suprafete pot fi de la minimagazine de tranzit la sute de hectare. Asemenea zone sunt, de obicei, autorizate si controlate de catre administratia vamala. In interiorul zonei pot fi depozitate, impachetate si transbordate marfuri fara plata taxelor vamale. Accentul in aceste zone este pus pe comert si transbordare. Spre exemplu: Portul Karachi are o mica zona de tranzit pentru a depozita marfuri destinate Afganistanului. Calcutta are o facilitate similara pentru a gazdui importurile nepaleze. Alte zone, cum ar fi Singapore si Rotterdam, sunt centre majore intercontinentale de distributie si comert.Zona comerciala straina=Foreign Trade ZoneAcest termen este asociat cu zonele comerciale din Statele Unite al Americii. In prezent sunt peste 200 de asemenea zone, accentul fiind pus pe importare. Conform regulamentelor Statelor Unite, marfurile pot fi depozitate sau prelucrate in FTZ, inainte de a fi importate in SUA. Peste 75% din bunurile ce trec prin zonele SUA sunt destinate pietelor SUA. Platile sunt facute pentru asemenea marfuri la momentul importului din zona in SUA.Zona de prelucrare si export=Export Procesing ZoneConceptul a fost dezvoltat in jurul anului 1960 la aeroportul Shannon din Irlanda. EPZ-ul este: Un parc industrial care insumeaza 40-80 ha; Inconjurat de un gard; Controlat de administratia vamilor si/sau de catre autoritatea EPZ; Un loc unde investitorii pot importa echipamente si materiale fara plata taxelor vamale, pot procesa materiale si apoi exporta produsul finit.Problema vanzarilor pe piata locala, a comertului dintre EPZ si economia locala a ramas importanta intotdeauna. In ultimul timp EPZ-urile s-au imprastiat rapid prin Asia de Est si de Sud, Africa, Insulele Caraibe si America Centrala. Un numar de tari din Europa de Vest, incluzand Franta si Regatul Unit, au imbratisat si ele aceasta idee. Acum, multe din tarile ex-socialiste din Europa si Asia, ca si multe tari din Africa si America de Sud, examineaza acest concept.Zona economica speciala=Special Economic ZoneTermenul de SEZ a fost asociat cu dezvoltarea in China in perioada anilor 1970-1980. Recent termenul a fost folosit in legatura cu propunerile de dezvoltare a zonelor libere din Europa de Est.Raspunsul investitorilor straini la politica de deschidere a Chinei a fost pozitiva. In anii 1980 au fost aprobate 20.000 de proiecte SEZ ce implicau investitori straini(in majoritate joint ventures). Suma investitiilor depasea 30 miliarde $ SUA. In prezent, in China, mai mult de 50% din investitori sunt straini, dintre care 20% sunt din SUA si 15% sunt din Japonia.Guvernul Republicii Koreene din anii 80 a dezvoltat planuri de infiintare a unei SEZ in nordul tarii, la Rajin/Sonbong.In Europa de Est se fac studii de fezabilitate pentru infiintarea SEZ-urilor. Ideea este de a dezvolta suprafete limitate geografic, ca centre pentru investitiile straine sau locale orientate spre export. Zonele ar trebui sa aiba o infrastructura buna, un cadru de reglementari legale simplu si o serie de servicii de sprijin orientate spre domeniul afacerilor.In Polonia a fost promovat un studiu de fezabilitate pentru infiintarea unui SEZ la Mielec cu scopul de a reface numarul de locuri de munca pierdute ca urmare a desfiintarii fabricii de aparate de zbor(dupa caderea U.R.S.S.) prin noi activitati, care sa poata utiliza forta de munca calificata si serviciile specializate. In Romania, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Federatia Rusa si intr-un numar de state membre CSI, studiile de fezabilitate pentru dezvoltarea SEZ-urilor sunt deja planificate sau chiar finalizate.Zona libera=Free ZoneTermenul este foarte des utilizat cu privire la zonele libere comerciale, zonele prelucratoare de export si la zonele speciale in ansamblu. Clasificarea zonelor libereIn diferite studii efectuate de cercetatorii in domeniu pot fi gasite mai multe clasificari ale zonelor libere. Daca ar fi sa le cumulam, am obtine urmatoarea clasificare, in functie de criteriile:I. In functie de marime, zonele libere se clasifica in:a. Foarte mici, pana la 10 ha(exemplu: Singapore 4 ha, insula Man 8 ha);b. Mici, pana la 100 ha(exemplu: Baguio in insulele Filipine 62 ha, Curacao in Antilele Olandeze 64 ha, aeroportul Larnaca, insula Cipru 80 ha);c. Mijlocii, intre 101-300 ha(exemplu: Panama 110 ha, Mactan, insulele Filipine 119 ha, Shannon, port + aeroport in Irlanda 120 ha, Monrovia, Liberia 200 ha, insulele Bahamas 220 ha, golful Aqaba, Iordania 300 ha);d. Mari, intre 301-1000 ha;e. Foarte mari, peste 1000 ha(exemplu Bataan, ins. Filipine 1300 ha).II. In functie de tipul operatiunilor executate:a. teritorii libere ale caror functii se limiteaza la operatiunile de pastrare, sortare, impachetare, transbordare, fara o prelucrare suplimentara a marfurilor: porturi libere franco(PF) aeroporturi libere(AL) perimetre libere(free perimeter-PL) zona de tranzit(ZT) b.zone in care se desfasoara si o activitate productiva, de prelucrare primara sau secundara a marfurilor depozitate: zone prelucratoare de export(ZPE) zone de promovare a investitiilor(ZPI) zone libere comerciale(ZLC) III. In functie de influenta la nivelul economiei nationale respective: a. Zona inchisa in care activitatile desfasurate nu influenteaza economia tarii aflata in apropiere. b. Zona deschisa sau integrata, care intretine legaturi economice directe si reciproce cu statul pe teritoriul caruia se afla.IV. In functie de modul de administrare: a. De catre organele locale ale puterii de stat abilitate in acest scop b. De catre statul respectiv. V. In functie de particularitatile organizatorice:1. Zone libere de taxe vamale1. Zone de comert liber1. zone economice libere etc.VI. In functie de natura si importanta facilitatilor acordate sau dupa regimul fiscal:a. Zone libere enclave intr-un teritoriu vamal national in care marfurile intra fara formalitati vamale.b. Zone bancare libere banci, care in contextul pietei eurodevizelor sunt scutite de obligatia rezervei obligatorii minime a depozitelor in valuta.c. Zone libere de asigurari caracterizate prin lipsa reglementarilor pentru anumite tipuri de asigurari.VII. In functie de locul de amplasare:a. Porturi(fluviale sau maritime)b. Aeroporturic. alteleVIII. In functie de integrarea economica aflata in apropiere: a. Zona europeana care cuprinde sase mari ZEL: Larnaca din insula Cipru Gibraltar Grecia Insula Man din Marea Britanie Shannon din Irlanda Elvetia

Mai sunt cuprinse si zone libere din centrul Europei(Polonia, Ungaria, Slovacia) si din Estul Europei(Romania, Iugoslavia, Bulgaria). b. Zona asiatica cuprinde 7 mari ZEL: Portul Mina Sulman in Bahrein Jebel Ali Free Zone Authoritz din Emiratele Arabe Unite Golful Aqaba din Iordania Hong Kong Macao Singapore Insulele Filipine Mai trebuie mentionata si China cu peste 20 de ZEL-uri si insula Taiwan. c. Zona americana care poseda cinci ZEL-uri:1. Curacao + aeroportul Printesa Beatrix din insulele Antilele Olandeze1. Bahama Mare din insula Bahamas1. Freeport din insulele Bermude1. Panama1. Costa Rica d. Zona africana exemplu: Monrovia(Liberia) IX. In functie de destinatia marfurilor:1. Zone orientate spre importul de marfuri(cazul tarilor dezvoltate)1. zone orientate spre exportul de marfuri(cazul tarilor in curs de dezvoltare).Distributia ZEL pe mapamond la sfarsitul a sec. XX inceputul sec.XXIZEL-urile sunt instrumente politice proiectate sa faciliteze dezvoltarea comertului international si a industriei exportatoare. Este, deci, normal sa se astepte ca aceste zone sa se dezvolte si sa prospere: in perioada in care comertul mondial se extinde; pe sau aproape de rute ale comertului international(porturi, aeroporturi si autostrazi).Asia si zona Pacificului domina clar in categoria zonelor prelucratoare de export. Este semnificativa extinderea acestui concept in Africa. Este poate surprinzator ca doar cateva tari europene au infiintat zone prelucratoare de export, desi acestea sunt considerate, in mod obisnuit, instrumente politice de dezvoltare. Totusi, exista un numar de tari ce au un nivel redus de dezvoltare si au infiintat astfel de zone: Turcia, Cipru, Malta si Portugalia.2. Importanta procesului de globalizare si rolul zonelor de liber schimb in cadrul acestuiaGlobalizarea relaiilor economice a tuturor actorilor de pe piaa mondial presupune n primul rnd o reconsiderare timpului i spaiului n viaa economic i social. n prezent globalizarea economic este marcat de mijloacele de comunicare via Internet, datorit crora distanele geografice au disprut. Cibernetica, electronica, Internetul au desfiinat deja graniele n multe domenii cum sunt: transporturile, comunicaiile, comerul i tranzaciile bancare. Lumea a devenit una a comunicaiilor globalizate n care informaiile sunt standardizate, dematerializate, simbolice, directe, fr intermediari, o lume n care informaia circul rapid transmind la mare distan efectele pozitive ct i resimirea ocurilor (efectelor negative), ca urmare a complexelor i complementaritii conexiunilor n care sunt angrenate toate statele. Un exemplu l constirue apariia comerului electronic, nsoit de instrumente financiar-bancare noi, care fluidizeaz circulaia i schimburile comerciale, nlesnete tranzaciile la distan fr deplasri, n care ofertele i cererile se pot intersecta pe Internet, asigurndu-se astfel un sistem de reele n care paginile web i site-urile ofer informaii cu privire la stocuri, varieti, preuri, depozite, condiii prin intermediul crora se materializeaz schimburile, se mondializeaz piaa, circulaia capitalurilor i a mrfurilor. n context, noul sistem pune probleme juridice noi de accesare, promovare, concuren, fiscalitate, control, protecie, toate subsumate unei noi ordini economice.Intensificarea proceselor de integrare i cooperare, ca i de globalizare dau frontierelor economice o mai mare mobilitate. Uniunile vamale, zonele de liber schimb, complementaritile economice i politice, culturale, militare,amplific aceste tendine i impun n mod natural parteneriatul pentru dezvoltare i pace precum i spiritul de solidaritate.Globalizarea se hrnete dintr-un capitalism putred. Dar originile sale merg dincolo demercantilism, strmoul capitalismului. Globalizarea este consecina la scar mondial aunui mileniu de colonialism proslvit. n acest sens, globalizatorii sunt instituiileinternaionale i corporaiile multinaionale care par vechii conchistadori, dar cu serviete,construind proiecte comerciale, acorduri de liber schimb i mprumuturi condiionate.Cuceritorii lumii de azi sunt nc n cutarea acelorai obiective de a subjuga ntreagapopulaie i resursele pentru scopurile lor grubiene i puterea lor construit pe crim Globalizarea reprezint ultimul act al unei opere de 2000 de ani de concentrare a puterii ibogiei n minile unei elite supreme a brbailor n inima globalizrii st creterea incredibil a capitalurilor speculative din 1971, care facbani din bani. Este o rulet ruseasc la nivel mondial. Investitorii instituional au 210 000miliarde USD la dispoziia lor. Aceast sum reprezint de dou ori PNB ul tuturorrilor industrializate. ntre 1800 i 2000 de mld. dolari (dac ar fi n monezi de un dolarar parcurge drumul pn la lun i napoi de 63 de ori) circul zilnic cu unicul scop de ainfluena ratele de schimb, sustrgndu-se salariailor i mediului. Astfel de speculaiicreaz riscuri enorme i conduc ctre un viitor imprevizibil. Creterea numrului de crizefinanciare (criza din Asia a pus pe drumuri mai muli oameni dect marea criz din anii30) reprezint dovada unei lumi dominat de dolar. Dar soluia pe care o ofer pieelefinanciare sunt noi produse financiare, care pentru o sum minim te asigur mpotrivariscurilor, transformnd astfel piromanii n ageni de vnzri. Pieele financiare au devenito loterie distructiv unde vraja banilor sunt bufoneria restului umanitii. Un bilan al globalizrii: creterea numrului de rzboaie, creterea violenei, degradareaireversibil a mediului. O lume n care 30 mil. de copii pe an sau 340 de copii pe or morpentru c le-a fost luat pinea de la gur! O nou form a colonialismului corporatist, care afecteaz rile srace i pe sracii dinrile bogate, un proces de rspndire a Mc-culturii, respectiv de recunoatere a mrciloramericane de buturi rcoritoare.Globalizarea nseamn, ns, i multe oportuniti.- Mobilitatea capitalurilor conduce la creterea accesului la fonduri, ceea ce, pe termen lung,poate conduce la o diminuare a diferenelor dintre state.- Internaionalizarea produciei, introducerea progresului tehnic, reducerea costurilor de transport contribuie la scderea costurilor de producie, ceea ce permite reducerea preurilor bunurilor iserviciilor i creterea accesului populaiei la bunuri mai ieftine.- Reglementrile internaionale n materie de liber circulaie a mrfurilor faciliteaz accesul din ce n ce mai larg ctre piee. Taxele vamale au cunoscut o reducere continu n ultimii ani, la majoritatea produselor industriale i multe dintre rile n dezvoltare i-au schimbat orientarea din ri predominant exportatoare de produse primare n ri exportatoare de produse prelucrate.- Sporirea concurenei conduce la sporirea eficienei, ceea ce are efecte benefice asupraproduciei, diversitii de bunuri i servicii, la difuziunea cunotinelor, a progresului i, n final, la creterea productivitii i satisfacerea ct mai bun a cerinelor consumatorilor.Unul dintre cele mai controversate aspecte legate de fenomenul de globalizare lreprezint rolul statului in acest context. ndatoririle tradiionale ale statului s-au modificat sub impactul transformrilor economice i sociale pe care le impune noul tip de relaii internaionale care se nasc. Mai este statul la fel de puternic ca acum o jumtate de secol? Mai poate statul s-i ndeplineasc atribuiile clasice?Statele, acionnd n virtutea ideologiei neoliberale i adaptndu-se procesului deglobalizare, a trecut de la poziia statului strategic, al statului dezvoltrii, la statul competiional.Ipostazele clasice ale statului au suferit transformri destul de puternice, n ncercarea de a face fa provocrilor lansate de creterea interdependenelor internaionale i a agravrii unora dintre probleme, care s-au transformat n probleme globale.Ipostaza de stat regulator viza asigurarea cadrului de desfurare a activitii economice.Statul era aprtorul dreptului de proprietate, cel care veghea la pstrarea unui spaiu destabilitate monetar, la standardizarea anumitor structuri (cum ar fi uniti de msura etc.)Statul este de asemenea, productor distribuitor. Acest rol este reflectat de ntreprinderilepublice, de serviciile de transport asigurate de ctre stat, de implicarea sa n sistemul financiar i bancar. De asemenea, rolul de redistribuitor constituie un alt aspect important al rolului statului.Statul se implic n redistribuirea veniturilor prin activiti ce in de meninerea sau cretereabunstrii generale, acionnd pentru susinerea claselor defavorizate, prin finanarea asistenei sanitare, asistenei sociale etc.Fenomenul de globalizare a impus modificarea tuturor acestor ipostaze sub care statul se implic n societate. Rolul su de regulator s-a transformat mai degrab ntr-un rol de 11manipulator, dat fiind faptul c multe din aspectele ce intrau sub autoritatea statului au devenitpreocupri internaionale. Dreptul de copyright, sistemul evitrii dublei impuneri, liberalizarea fluxurilor comerciale i financiare sunt n mare parte reglementate la nivel internaional, statului revenindu-i sarcina de a implementa la nivel naional reglementrile internaionale i de a le manipula n aa fel nct transpunerea naional s ofere maximum de avantaje. i n domeniul cursului de schimb statul este mai degrab un manipulator dect un regulator, dat fiind faptul c trecerea la cursurile flotante i globalizarea pieelor financiare l oblig s intervin mai ales n creionarea acelor politici care s gestioneze tendinele manifestate n plan internaional.n ceea ce privete ipostaza de productor, competiia a forat statul s funcioneze peprincipiile economiei de pia. Poate c aici este cea mai relevant schimbare n ceea ce privete trecerea de la statul strategic, al dezvoltrii ctre statul competiional. Criza proprietii publice a determinat masive privatizri n perioada anilor 80 si 90 n multe ri dezvoltate, iar n ceea ce privete rile foste comuniste, nicicnd nu a fost o ofert de privatizare mai mare i mai concentrat. Industrii, altdat considerate strategice i privite ca definind tria statului, au fost privatizate pentru c au devenit extrem de costisitoare. Pn n anii 80, puini sunt cei care ar fi privit cu ochi buni privatizarea industriei aeronautice, a industriei siderurgice, a construciei de drumuri, construciilor navale sau a chimiei. Astzi, aceste industrii se mai afla n proprietatea statului n foarte puine ri dezvoltate i chiar multe dintre rile n dezvoltare au recurs la trecerea lor n proprietate privat.Internaionalizarea firmelor i a capitalurilor a fcut din ce in ce mai dificil apartenena la un anumit stat a marilor firme. Substituirea importurilor, considerat in anii 60 sau 70 o opiune ce inea de dezvoltarea unei ri i de consolidare a independenei sale economice, a devenit o strategie din ce in ce mai puin aplicat, tot mai multe state mbrind orientarea ctre export, legnd din ce n ce mai mult economia lor de economia global.Astzi s-a ncetenit tot mai mult ideea c statul este un agent economic ineficient, deaceea rolul su trebuie s cad mai degrab pe realizarea unui climat investiional favorabilpentru corporaiile internaionale, pe susinerea cercetrii, implicare n creterea gradului decalificare a forei de munc, dect pe acela de productor activ.i n ceea ce privete rolul de redistribuitor, globalizarea a impus anumite modificri.Multe dintre aspectele ce in de bunstarea generala sau de existenta claselor defavorizate au devenit probleme globale. Srcia este considerat a fi cea mai grav dintre problemele globale, iar comunitatea internaional reclam aciuni globale pentru lupta mpotriva srciei. n aceeai categorie sunt incluse i problemele legate de mediu, reglementrile internaionale punnd statul n ipostaza de implementare a politicilor necesare atingerii parametrilor convenii n cadrul conferinelor internaionale (cum ar fi protocolul de la Kyoto sau alte reglementri asemntoare). Chiar i n domeniul forei de munc, considerat drept cea mai puin globalizat dintre pieele internaionale, nelegerile dintre firme, nevoia de a adopta practici mai flexibile de angajare sau alte msuri ce decurg din crearea acelui climat favorabil atragerii de investiii strine constituie exemple de redefinire a poziiei statului sub influena fenomenului de globalizare.ntrebarea care revine ca un laitmotiv este dac statul va disprea. n opinia noastr, statul se afla la ora redefinirii atribuiilor sale, atribuii ce determin aciuni specifice fiecrei ri n parte, n funcie de gradul ei conectare la lumea global. Msura n care o naiune este conectat la lumea global reprezint o problema care a intrat in atenia specialitilor abia la nceputul acestui mileniu, existnd preocupri privind calcularea unui indicator care s reflecte cat mai fidel gradul de globalizare a unei economii. Un astfel de indicator este cel calculat de Foreign Policy Magazine, numit indicele globalizrii, care este un indicator compozit, multidimensional, ce include in componena sa patru dimensiuni: dimensiunea politic, care determin gradul deangajare politic internaional a statului (nr. de prezene n organizaii internaionale, participri la misiuni de meninere a pcii ale ONU, numr de ambasade strine gzduite de fiecare ar), componenta tehnologic, ce reflecta gradul de conectare la tehnologia informaiei a fiecrei ri n parte (nr. de utilizatori internet, nr. de gazde internet, gazde internet sigure), componenta personal, ce privete micarea (n mare parte fizic) a populaiei n lume (turism internaional, trafic telefonic internaional, transferuri transfrontaliere) i componenta integraionist, ce determin gradul de interdependen al economiei respective ce celelalte ri (fluxurile comerciale, de investiii strine directe, de investiii de portofoliu, pli externe). Intr-un clasament realizat pentru 62 de naiuni, acest indice plasa pe primul loc, drept cea mai globalizat naiune, Irlanda 10

Dincolo de aceste aspecte, fenomenul globalizrii este unul contemporan nou. Nemodeleaz atitudinile, aa cum noi i putem influena evoluia. Rmne la latitudinea noastr i la ndemna propriei inteligene s nu-l scpm de sub control. Aa cum aprecia i Kofi Annan - Dac nu putem s facem ca globalizarea s lucreze pentru toi, n final, ea nu va lucra pentru nimeni! Globalizarea ar trebui s conduc la cretere economic, echitate, securitate, educaie, regndirea cadrului instituional internaional, transparen, protejarea mediului, o mai bun guvernare global, care s asigure o mai larg distribuire a oportunitilor, un mediu propice creterii economice echilibrate si includerea celor marginaliza Apariia i dezvoltarea aranjamentelor economice regionale, concomitent cu adncirea procesului de globalizare sunt dou fore dinamice i uneori contradictorii care definesc economia mondial contemporan. Desfurarea concomitent a globalizrii i regionalizrii a generat o economie mondial din ce n ce mai interdependent.Procesul de regionalizare se desfoar concomitent cu procesul de globalizare aeconomiei. Ambele tendine, globalizarea i regionalizarea, determin diversificarea relaiilordintre entiti economice (n special state i corporaii), fcnd s se atenueze, cel puin din punct de vedere economic, rolul granielor naionale.Procesul de regionalizare presupune c tot mai mult statele naionale i bazeaz relaiile reciproce pe relaii integrative tot mai strnse, cu grade diferite de complexitate. Adncirea tendinei de integrare s-a bazat tot mai mult pe apariia unui numr din ce n ce mai mare de grupri regionale integraioniste, pe proliferarea relaiilor regionale dintre state.Regionalismul actual este expresia ordinii economice mondiale aflat la ora redefinirilor.Tot mai multe state din diferite regiuni ale lumii i cu niveluri de dezvoltare economic diferite i reunesc eforturile pentru realizarea unei dezvoltri economice durabile.Dezvoltarea relaiilor comerciale i cooperarea internaional, ca i intensificareaprocesului de integrare la scar regional constituie o necesitate obiectiv, lund n considerare urmtoarele elemente definitorii:- potenialul material, financiar i uman care poate fi antrenat prin cooperare ncircuitul naional, regional i mondial de valori;- proximitatea geografic, cu efecte favorabile asupra raporturilor decomplementaritate ntre dimensiunile economice, politico-diplomatice icultural-umane, amplificate de afinitile spirituale;- gruprile regionale prefereniale, precum i uniunile vamale i zonele de liberschimb cresc acumularea naional i regional, avnd efecte pozitive asupra

10 In acelasi clasament, Romania se afla pe locul 38.13schimburilor comerciale n cadrul gruprilor, precum i asupra locului rilormembre n comerul internaional.Tendina de formare a unor blocuri regionale comerciale este determinat de aciunea maimultor factori, att de natur endogen, ct i exogen.11Factorii endogeni sunt rezultatul evoluiilor care s-au petrecut n interiorul unor ri sau grupri de ri deja constituite:- dificultile economice cu care s-au confruntat rile ca urmare a crizei energetice,i care a avut ca efect contientizarea faptului c exist potenial de cretereinsuficient valorificat;- opiunile fundamentale de politic economic similare, concepia comun despredezvoltare;- politicile de liberalizare a comerului ntreprinse de multe ri n dezvoltare, procescare va facilita liberalizarea accentuat n vederea unei viitoare integrri cu stateleindustrializate.Ca factori exogeni menionm:- modalitatea de acoperire a riscurilor poteniale determinate de evenimente care sepetrec fie n zon, fi n alte zone;- ncercri de a compensa, printr-o intensificare a schimburilor intragrup, eventualelepierderi datorate din ngustarea unor piee extraregionale, ca urmare tot a unorprocese integraioniste;- dorina de stabilitate politic i de ntrire a sistemelor democratice.Formele pe care le mbrac integrarea economic regional sunt determinate demultitudinea de relaii care se stabilesc ntre dou sau mai multe state care-i conjug eforturile spre atingerea unui obiectiv comun. Dimensiunile unui proces integrativ sunt date, n principal, de axa vertical, cea a adncimii gradului de integrare i cea orizontal, respectiv numrul de state membre. Gruprile integraioniste existente astzi, chiar dac au obiective diferite sau grad de instituionalizare inegal (elemente ce caracterizeaz intensitatea procesului de integrare), sunt grupri deschise, ce permit aderarea de noi state, n condiiile stabilite de fiecare acord n parte.Analiza diverselor forme de integrare are n vedere n principal axa vertical, respectivintensitatea procesului integrativ. Principalele forme de integrare, n funcie de intensitateaprocesului integrativ sunt: zone de liber schimb, uniunea vamal, piaa comun, uniuneaeconomic, uniunea monetar i uniunea politic.Zona de liber schimb se compune din naiuni care au decis s elimine progresiv taxelevamale i restriciile cantitative din calea liberei circulaii a produselor originare din acesteri i s-i promoveze politica comercial proprie fa de rile tere.Un exemplu, n acest sens, l constituie AELS (Asociaia European a Liberului Schimb)nfiinat prin Convenia de la Stocholm, din 4 ianuarie 1960, din care mai fac parte astziNorvegia, Elveia, Lichtenstein i Islanda. Alt exemplu, mai recent, este intrarea n vigoare (la 1 ianuarie 1994) a NAFTA (Acordul de Liber Schimb Nord American) semnat ntre Canada, SUA i Mexic.Un nivel superior zonei de liber schimb l reprezint uniunea vamal. ntr-o uniunevamal, statele semnatare realizeaz reducerea i apoi eliminarea barierelor tarifare i arestriciilor cantitative din cale schimburilor lor comerciale i, n plus, decid nlocuireaprogresiv a propriilor politici comerciale cu o politic comercial comun, care se traduceprin punerea n practic a unui tarif vamal extern comun.

11 Dan Negescu Spre o tripolarizare a comerului mondial , Tribuna Economic nr. 15/1995, p. 28.14MERCOSUR (Piaa comun a Americii Latine) ale crei ri membre (Argentina, Brazilia,Paraguay i Uruguay) au decis punerea n practic a unui tarif extern comun la 1 ianuarie 1995, reprezint o ilustrare mai recent a unei uniuni vamale.Uniunea vamal conduce la o integrare mai puternic dect zona de liber schimb, deoareceea cere rilor participante elaborarea unei politici comerciale comune. Ori, orice iniiativ nmaterie de politic comun constituie un pas ctre uniunea economic. n alt sens, ntr-o zon de liber schimb, de eliminarea taxelor vamale ntre parteneri nu profit dect mrfurile originare din aceast zon, pentru a evita ca un produs care provine din afar s nu se exporte ntr-o ar n care taxa vamal este mai sczut pentru ca apoi s intre liber n celelalte. ntr-o uniune vamal, o marf este taxat o singur dat la oricare dintre frontierele externe i nu i se pot aplica alte taxe dac traverseaz o frontier intern. Uniunea vamal permite, astfel, libera circulaie a tuturor mrfurilor ntr-un spaiu comercial tarifar omogen. Ea constituie o baz de pornire pentru realizarea unei piee comune.Piaa comun este superioar uniunii vamale, realiznd comerul liber cu servicii,libera circulaie a persoanelor i capitalurilor i libera stabilire a resortisanilor din rilepartenere (libera circulaie a factorilor de producie). n plus, eliminarea obstacolelor vamaledin cale liberei circulaii a mrfurilor, poate duce la reducerea obstacolelor netarifare, ceea ceconduce cu siguran la armonizarea normelor tarifare i tehnice i a fiscalitii indirecteasupra produselor.Chiar dac tratatul de la Roma din 1957 prevedea instaurarea unei piee comune, aceastanu s-a realizat dect prin impulsul dat prin Actul Unic European (1986).Uniunea economic adaug caracteristicilor pieei comune, armonizarea politiciloreconomice i sociale.Politica agricol comun (PAC) instituit n 1962 este exemplul cel mai elaborat depolitic sectorial din cadrul CEE.Uniunea monetar fa de uniunea economic presupune o moned comun, care scircule ntre rile membre i o politic monetar unitar, comun, pentru rile membre.Exemplul cel mai recent l constituie uniunea monetar n Europa, prin introducereamonedei unice EURO, precum i crearea Bncii Centrale Europene, responsabil de stabilireacoordonatelor de politic monetar n rile care au aderat la moneda unic.Uniunea economic total implic o complet unificare a economiilor implicate i opolitic comun n cele mai importante domenii.n fine, cel mai nalt stadiu al integrrii este reprezentat de uniunea politic, ce implic,pe lng o politic extern i de securitate comun, o cetenie comun, o constituie comuni un guvern comun.Pn astzi, cel mai nalt grad de integrare este atins de Uniunea European, care est nfaza de uniune economic i monetar, dar care i-a propus i realizarea uniunii politice.Toate formele de integrare implic un permanent dialog ntre statele participante cu privirela procedurile de armonizare a intereselor, obinerea consensului, elaborarea i aplicarea noilor forme de conduit economic. Prin urmare, cu ct este mai nalt stadiul de integrare, cu att devine insuficient armonizarea instituional i se dovedete necesar transferarea unor abiliti decizionale de la nivel naional la nivel unional.n economia mondial exist zeci de asocieri regionale, diferind ntre ele prin diversitateaobiectivelor sau gradul de instituionalizare.Conform datelor OMC, au fost notificate peste 200 de acorduri comerciale regionale, detipul uniunilor vamale, zonelor de comer liber sau alte tipuri de aranjamente prefereniale; mai 15 mult de 150 fiind astzi n funciune. Se ateapt ca pn n anul 2007, numrul acordurilor regionale negociate s creasc la 300. Structura acestor acorduri este deosebit de complex i multe ri fac astzi parte din mai multe acorduri. n general rile mici, n dezvoltare, sunt implicate n mai multe blocuri comerciale(media fiind de 3 acorduri). Pentru aceste ri, speranele sunt mai mari din partea regionalizrii dect din partea globalizrii. Trecerea de la apologia strategiei de substituire a importurilor la cea a pieelor mari regionale, care poate asigura o protecie sporit, concomitent cu un acces la un numr tot mai ridicat de consumatori constituie una din principalele motivaii ale opiunii acestor ri. Comerul internaional constituie un factormult mai important n cadrul dezvoltrii economice pentru rile mici dect pentru rile mari. De aceea, pentru acestea, regionalizarea constituie o modalitate mai eficient de integrare neconomia global.Cele mai multe nelegeri de acest tip sunt ntre rile dezvoltate, n special cele europene(60%), rilor n dezvoltare revenindu-le o parte mai mic (15%). Restul sunt nelegeri ceimplic ambele categorii de ri.Gruprile integraioniste regionale sunt extrem de diferite i sub aspectul motivaiilor cedetermin rile s iniieze astfel de acorduri. Impulsionarea comerului dintre statele, cel maiadesea, vecine, accesul la o pia de desfacere mai mare sau la o surs de aprovizionare ce poate deveni mai ieftin, compensarea deficitului sau excedentului de for de munc (n funcie de gradul de integrare) pot constitui cteva dintre motivaiile economice. Multe dintre ri sunt animate i de interese politice. Apartenena la o grupare integraionist poate oferi garanii de securitate deloc de neglijat. Afinitile culturale, istorice reprezint, de asemenea, motivaii ce pot sta la baza consolidrii unor acorduri regionale. Surmontarea unor dificulti legate de distana dintre parteneri i dorina de a impulsiona schimburilor comerciale dintre state, ca urmare a eliminrii taxelor vamale, a reprezentat o motivaie pentru rile insulare, n special, n dorina acestora de a compensa cheltuielile de transport foarte ridicate ce constituie un serios obstacol n creterea comerului exterior.Acordurile comerciale variaz destul de mult n ceea ce privete gradul deinstituionalizare. Majoritatea se bazeaz pe concesii comerciale reciproce, existnd, n acest sens un forum pentru negocieri, dar frecvena acestora difer de la caz la caz. Mecanismele derezolvare a diferendelor comerciale prevd n mod frecvent negocieri bilaterale, numai ctevaaranjamente au prevzut crearea unei instane multinaionale care s arbitreze n cazul apariiei unui dezacord ntre statele membre. Multe dintre acordurile comerciale prefereniale sunt mai ambiioase n ceea ce privete angajamentele comparativ cu punerea n aplicare a prevederilor acestora.i din punct de vedere instituional exist deosebiri semnificative ntre diversele acorduriregionale. Gruprile din Asia i Pacific, spre exemplu, sunt mai puin instituionalizate dect cele din America Latin sau America de Nord. n general, gradul de instituionalizare este direct proporional cu profunzimea integrrii. Cea mai instituionalizat grupare este UniuneaEuropean, n Asia Pacific, neexistnd nici o uniune vamal, nu este nevoie de o structurinstituional pentru negocierea cu alte state din afara acordului.Gruprile integraioniste regionale i subregionale aprute dup cel de-al doilea rzboimondial au urmrit armonizarea politicilor lor economice, asigurnd, n funcie de gradul deintegrare, libera circulaie a produselor, serviciilor, capitalurilor i a forei de munc. Princonstituirea acestora, rile lumii i, n special, rile n dezvoltare au urmrit s-i potenezeeforturile n vederea creterii economice susinute, s contracareze efectele relaiilor externeinechitabile i s lichideze subdezvoltarea.16Europa reprezint exemplul cel mai semnificativ al acestui proces de regionalizare aeconomiilor naionale, respectiv Uniunea European este cea mai avansat pe calea punerii npractic a unui aranjament de integrare regional. Succesul dobndit aici a oferit motivele imitrii i copierii acestui fenomen i n alte pri ale lumii.Primul val de regionalizare a comerului internaional a debutat la nceputul anilor 50 nEuropa, prin crearea Comunitii Europene, a continuat n Africa, din considerente de realizare a unor deziderate economice stringente sau, pur i simplu, din raiuni de imitare a marilor metropole, i s-a extins n America Central i de Sud, Asia de Sud-Est i Orientul Mijlociu. Specific acestei perioade a fost dorina de a dinamiza schimburile intraregionale. Acest val de regionalism reprezint nceputul unui proces de mare complexitate.Al doilea val de regionalizare a comerului internaional a debutat la mijlocul anilor 80,perioad n care SUA a devenit principalul actor. n aceast perioad CEE a pus bazele pieeiinterne unice. n acelai timp, dup semnarea i ncheierea unor acorduri de liber schimbbilaterale cu Israel i Canada, SUA a lansat propunerea de creare a unei zone de liber schimb la nivel nord-american, concretizat n crearea NAFTA. Vechile uniuni vamale sau zonele de liber schimb din Africa, Asia i America Latin au fost revizuite sau au fost completate cu altele noi.Noi dimensiuni ale colaborrii se nregistreaz n Piaa Comun a Americii Centrale i nASEAN. n partea de sud a Americii Latine a fost creat Piaa Comun a Sudului (MERCOSUR), ntr-o regiune n care existau i alte grupri integraioniste regionale.Ultimele evenimente arat c procesele integraioniste au cptat un nou impuls i noidimensiuni. Lrgirea fr precedent a Uniunii Europene, eforturile susinute ale SUA de a pune bazele unei zone de liber schimb la nivelul celor dou Americi constituie dovezi aledinamismului regionalismului. Privit din perspectiv economic, procesul de integrare regional a nregistrat o dinamic ascendent datorit, n special, a urmtoarelor evenimente12:- creterea posibilitii obinerii de efecte de creare de comer, creterea rolului nnegocierile internaionale i scderea costurilor de distribuie;- incapacitatea organizaiilor internaionale, n special a Organizaiei Mondiale aComerului, de a soluiona cu succes problemele legate de liberalizareaschimburilor comerciale la nivel multilateral, ducnd la reanalizarea roluluigruprilor integrative regionale n construirea unui sistem de comer liber global.S-a demonstrat c aranjamentele comerciale regionale sunt generatoare de deturnare13 decomer prin instituirea unui tratament comercial preferenial ntre participani, n raport cu terii.Pe de alt parte se susine ideea c aranjamentele comerciale regionale promoveaz ideea decomer liber i consolideaz prin aceasta conduita comercial multilateral, cel puin, prin dou ci: pe de o parte, crearea de comer, i pe de alt parte, adncirea integrrii contribuie att la dinamica intern, ct i la dinamica extern a liberalizrii globale.Apoi, partizanii ideii de regionalizare subliniaz faptul c, de cele mai multe ori, aceastadetermin numeroase efecte de antrenare. Chiar i n cazul rilor cu o economie similar, exist premise pentru dezvoltarea de noi industrii i de ntrire a celor existente, ca urmare a accesului la o pia de desfacere sau de aprovizionare mai mare.

12 M. Dent Cristhopher The European Economy, The Global Context, Roudledge, London, 1997, p. 34.13 Fenomenul de deturnare de comer i cel de creare de comer sunt puse n legtur cu formarea uniunilor vamale.n esen, deturnarea de comer implic nlocuirea unei surse eficiente de aprovizionare din afara uniunii vamale cu o surs ineficient din interiorul uniunii vamale, dar transformat n mod artificial n surs eficient, ca urmare a efectului taxelor vamale. Crearea de comer presupune nlocuirea unei surse ineficiente din exteriorul uniunii vamalecu o surs eficient din interior, ca urmare a suprimrii taxelor vamale din cale schimburilor comerciale intragrupare.Fenomenele de creare de comer, ca i cele de deturnare d comer au fost puse n eviden de teoria lui Vinner.17n fine, adepii regionalismului apreciaz c acesta are, mai degrab, efecte pozitive petermen mediu i lung, chiar dac, pe termen scurt, apar i unele efecte negative pentru anumiiparticipani. Astfel, schimburile comerciale statuate pe noi coordonate, adncirea procesului de integrare pn la stadiul de uniune economic i monetar, au fcut practic imposibile conflictele ntre rile participante astzi la UE. De asemenea, Argentina i Brazilia folosesc MERCOSUR pentru a pune capt rivalitilor istorice dintre ele. Unul dintre dezideratele centrale ale APEC vizeaz transformarea acestei zone de liber schimb ntr-o ancor de stabilitate economic i geopolitic i ca liant instituional ntre posibilele diferende ntre China, Japonia i alte ri din regiune.Analiza efectelor blocurilor comerciale regionale poate fi analizat i pe cteva direcii,cum ar fi: efectele de creare de comer. Liberalizarea schimburilor n cadrul bloculuicomercial regional are efecte de creare de comer, permind surselor deaprovizionare ieftine s le nlocuiasc pe cele mai puin eficiente. Efectele decreare de comer sunt cu att mai mari, iar cele de deturnare de comer cu attmai mici cu ct: comerul dintre state era mai puternic naintea constituiriiblocului, partenerii au un nivel de dezvoltare mai ridicat i o economie ct maidiversificat, apropierea preurilor produselor comercializate n interiorulgruprii fa de preurile mondiale este mai mare, nivelul taxelor vamalenaintea formrii gruprii era mai ridicat, rile au dimensiuni mari, nivelultaxelor extragrupare este mai redus. Veniturile din taxele vamale. Reducerea sau eliminarea taxelor vamaledetermin dezvoltarea altor alternative (TVA) pentru a compensa reducerilencasrilor bugetare. Implicarea n astfel de acorduri implic restructurareasistemului vamal i fiscal, ceea ce n multe cazuri presupune o armonizare aacestor sisteme ntre membri gruprii, cu efecte benefice, dar i cu costuri petermen scurt. Investiiile strine directe. n general, efectele sunt benefice, pentru cacordurile comerciale regionale presupun o pia mai mare, un cadru legislativarmonizat, elemente favorizante investiiilor. Concurena. Blocurile comerciale regional induc o cretere a concurenei, ceeace are efect asupra creterii eficienei i eliminrii monopolurilor. De asemenea,se creaz premise pentru apariia economiilor de scar, acces liber la o pia maimare, pentru iniierea de reforme economice, cu efecte directe asupra creteriiconcurenei, pentru integrarea la nivel de firm (aa cum s-a ntmplat n cazulNAFTA). De cealalt parte, instituirea unor bariere pentru cei din afara gruprii,are efect de reducere a concurenei.Acordurile comerciale regionale constituie, totodat, surs pentru numeroase controverse.Dat fiind numrul lor foarte mare, volumul semnificativ al fluxurilor comerciale care intr subincidena lor, gruprile cu caracter integraionist suscit dezbateri din ce n ce mai aprinse.Principalele aspecte aduse n discuie se concentreaz pe:- beneficiile i costurile pentru statele membre, comparativ cu promovareaglobalizrii i neimplicarea n acorduri regionale,- efectele asupra statelor nemembre ale unor astfel de grupri,- msura n care astfel de acorduri submineaz sistemul comercial multilateral creatsub egida OMC,18- msura n care reglementrile OMC cu privire la crearea i funcionarea acestoracorduri sunt adecvate situaiei internaionale actuale,- diferenele n capacitatea de negociere n cadrul OMC dintre diferitele grupri cucaracter integraionist, pe de o parte i rile membre OMC i gruprile regionale,pe de alt parte.Proliferarea blocurilor comerciale regionale poate conduce la scderea credibilitii OMC,dat fiind faptul c acestea constituie derogri de la principiile liberalizrii comerului14

Implicarea n acorduri regionale s-a fcut concomitent cu participarea la GATT sau OMC. Sepoate pune problema care mai este rostul demersurilor organizaiei, din moment ce excepiadevine mai puternic dect regula. n plus, nu exist prevederi OMC, care s impun sanciuniacelor blocuri regionale care nu respect prevederile organizaiei n materie de impunere tarifar i netarifar. Unii specialiti consider c riscul de a ajunge la un comer ntre blocurile comerciale regionale, neinteresate de participarea la negocieri privind liberalizarea comercial global, nu este deloc att de ndeprtat pe ct pare. Blocurile comerciale regionale satisfac cerinele anumitor grupuri de interese, care, ajungnd la o anumit suficien, nu mai manifest nici un fel de interes pentru liberalizare. De altfel, din rile membre OMC, doar Mongolia nu face parte din nici un acord regional, 97% din comerul mondial este derulat de state ce sunt membre n cel puin o grupare integraionist (fa de 70% n 1990), iar cele trei mari grupri (UE, NAFTA i APEC) dein 70% din comerul mondial. n plus, creterea forei blocului n comerul internaional poate face dificil exercitarea vreunei presiuni n cazul n care tendina ctre protecionism devine evident15.Fora unora dintre gruprile integraioniste depete cu mult aspectele economice, att nsens pozitiv, ct i negativ. Atracia determinat de Uniunea European a avut puterniceimplicaii n procesul electoral din Ucraina, de exemplu, i a dominat toate obiectivele politicedin ultimul deceniu i jumtate ale rilor foste comuniste, n dorina acestora de a devenimembre UE; ncercarea de realizare a unei vaste zone de liber schimb la nivelul celor douAmerici a trezit numeroase sentimente anti-americane, care a condus la un blocaj n negocierile dintre state i la tensionarea relaiilor dintre unele ri latino-americane.n concluzie, tendina de regionalizare, manifestat prin crearea i perfecionarea degrupri cu caracter integraionist este dincolo de o realitate, un fenomen dinamic, cu profundeimplicaii la nivel economic, politic i social.

3. Avantajele/ dezavantajele zonelor de liber schimb in RomaniaA. Advantages of free tradeFree tradeoccurs when there are no artificial barriers put in place by governments to restrict the flow of goods and services between trading nations.When trade barriers, such as tariffs and subsidies are put in place, they protect domestic producers from international competition and redirect, rather than create trade flows.i. Increased productionFree trade enables countries to specialise in the production of those commodities in which they have acomparative advantage.With specialisation countries are able to take advantage of efficiencies generated from economies of scale and increased output.International trade increases the size of a firms market, resulting in lower average costs and increased productivity, ultimately leading to increased production.ii. Production efficienciesFree trade improves the efficiency of resource allocation. The more efficient use of resources leads to higher productivity and increasing total domestic output of goods and services.Increased competition promotes innovative production methods, the use of new technology, marketing and distribution methods.iii. Benefits to consumersConsumers benefit in the domestic economy as they can now obtain a greater variety of goods and services.The increased competition ensures goods and services, as well as inputs, are supplied at the lowest prices. For example in Australia imported motor vehicles would cost 35% more if the 1998 tariff levels still applied. Clothing and footwear would also cost around 24% more.iv. Foreign exchange gainsWhen Australia sells exports overseas it receives hard currency from the countries that buy the goods. This money is then used to pay for imports such as electrical equipment and cars that are produced more cheaply overseas.v. Employment

Trade liberalisation creates losers and winners as resources move to more productive areas of the economy. Employment will increase in exporting industries and workers will be displaced as import competing industries fold (close down) in the competitive environment. With free trade many jobs have been created in Australia, especially in manufacturing and service industries, which can absorb the unemployment created through restructuring as firms close down or downsize their workforce. When tariffs wereincreasedsubstantially in the period 19741984 for textiles and footwear - employment in the sector actually fell by 50 000, adding to overall unemployment.vi. Economic growthThe countries involved in free trade experience rising living standards, increased real incomes and higher rates of economic growth. This is created by more competitive industries, increased productivity, efficiency and production levels.B. Disadvantages of free tradeAlthough free trade has benefits, there are a number of arguments put forward by lobby groups and protestors who oppose free trade and trade liberalisation. These include:. With the removal of trade barriers, structural unemployment may occur in the short term.This can impact upon large numbers of workers, their families and local economies. Often it can be difficult for these workers to find employment in growth industries and government assistance is necessary.. Increased domestic economic instability from international trade cycles, as economies become dependent on global markets.This means that businesses, employees and consumers are more vulnerable to downturns in the economies of our trading partners, eg. Recession in the USA leads to decreased demand for Australian exports, leading to falling export incomes, lower GDP, lower incomes, lower domestic demand and rising unemployment.. International markets are not alevel playing fieldas countries with surplus products may dump them on world markets at below cost. Some efficient industries may find it difficult to compete for long periods under such conditions. Further, countries whose economies are largely agricultural face unfavourable terms of trade (ratio of export prices to import prices) whereby their export income is much smaller than the import payments they make for high value added imports, leading to large CADs and subsequently large foreign debt levels.. Developing or new industries may find it difficult to become established in a competitive environmentwith no short-term protection policies by governments, according to the infant industries argument. It is difficult to develop economies of scale in the face of competition from large foreign TNCs. This can be applied to infant industries or infant economies (developing economies).. Free trade can lead to pollution and other environmental problemsas companies fail to include these costs in the price of goods in trying to compete with companies operating under weaker environmental legislation in some countries.. Pressure to increase protection during the GFCDuring the global financial crisis and recession of 2008-2009, the impact of falling employment meant that protection pressures started to rise in many countries. In New South Wales, for example, the state government was criticised for purchasing imported uniforms for police and firefighters at cheaper prices rather than purchasing Australian made uniforms from Australian companies. Similar pressures were faced by governments in the United States, Britain and other European countries.Sursa : http://www.hsc.csu.edu.au/economics/global_economy/tut7/Tutorial7.html4. Analiza structurala a zonelor de liber schimb in RomaniaIstoricul zonelor libere din RomaniaRegimul de zona libera in porturile romanesti are o veche traditie , inceputurile situandu-se imediat dupa pacea de la Adrianopol, cand au fost restituite Principatelor Romanesti teritoriile raitelor turcesti de la Dunare si a inceput constituirea porturilor dunarene.Astfel, in anul 1834, domnitorul Moldovei Mihail Sturdza, decreteaza orasul Galati -; port liber; Tulcea este declarata ca port liber in 1880-1881; iar Constanta -; in 1880-1883. La 13 ianuarie 1836, prin porunca de infiintare a zonei libere Braila a domnitorului Alexandru Ghica, se stabilesc urmatoarele masuri:1. Tot orasul Braila, impreuna cu portul, pe un teritoriu inconjurat de santuri, era declarat loc de antrepozitare.2. Orice marfuri ingaduite la import, intrate peste granita, pentru consumatia locuitorilor din acest oras sau pentru a fi reexportate pe Dunare, erau scutite de taxe vamale.3. Se plateau taxe vamale numai la marfurile straine care intrau din acest oras pe teritoriul tarii.Dupa opinia unor cercetatori in domeniu , legalizarea primelor zone libere in porturile mentionate a avut ca scop, in primul rand, facilitarea aprovizionarii din aceste porturi si din orasele respective, precum si dezvoltarea comertului care ramasese in urma datorita ocupatiei turcesti pana la pacea de la Adrianopol(1829).Din exemplul orasului Braila rezulta ca notiunii de zona libera i s-s dat o interpretare mai larga, in sensul ca, in zona libera a fost cuprins intregul oras si s-s permis importul cu scutire de taxe vamale, inclusiv pentru bunurile destinate consumului populatiei, cu scopul de a imbunatati situatia acesteia, dupa ocupatia turceasca. Inconjurarea orasului cu un sant pentru delimitarea zonei libere apare ca o masura menita sa impiedice contrabanda de marfuri si sa asigure taxele vamale la intrarea marfurilor in zona, masura ce se practica si in prezent de unele tari in zonele libere, prin construirea de ziduri pazite si cai de acces controlate.De remarcat ca pentru popularizarea avantajelor oferite de zona libera Braila, guvernul muntean, la 19 februarie 1866, s-s adresat Consulatului Greciei cu o nota prin care s-au aratat facilitatile si scopul zonei libere si s-a solicitat publicarea masurilor luate spre interesul comerciantilor greci care faceau comert cu Principatul Munteniei.Datorita faptului ca veniturile vamilor oraselor Galati si Braila scazusera simtitor, la 15 iunie 1874 se hotaraste desfiintarea lor prin legea vamala votata in acel an si infiintarea antrepozitelor pentru marfurile straine, sub control vamal. Dar dispozitiile acestei legi nu au putut fi aplicate imediat, cele doua porturi continuand sa functioneze cu acest statut pana in anul 1883. Importanta economica a zonelor libere Braila si Galati s-a redus treptat, ca urmare a presiunilor continue exercitate de Germania si Austro-Ungaria, care obtinusera prin conventii speciale liberalizarea exportului marfurilor lor pe intreg teritoriul romanesc, in dauna marfurilor provenite din Anglia si aliatii acesteia, printre care si Turcia.Problema infiintarii din nou a zonei libere in portul Braila s-a mai pus in anul 1930, mai ales, pentru a activiza importul si a dezvolta o serie de activitati specifice zonei libere, tinand seama ca in aceasta perioada exista in docuri un excedent de instalatii portuare ce nu era utilizat corespunzator.Astfel, la 31 martie 1931 s-a realizat legea pentru completarea legii de creare a Regiei Autonome a porturilor si cailor pe apa prin care se autoriza aceasta Regie sa exploateze docurile din Braila ca zona libera. Pe baza ei s-a trecut la elaborarea unui Regulament care prevedea infiintarea unui Consiliu local de exploatare. Potrivit prevederilor Regulamentului, avantajele zonei libere erau urmatoarele:-; Se permitea reexportarea marfurilor straine fara restrictii vamale;-; Marfurile puteau fi conditionate in zona prin schimbarea ambalajului, formei, calitatii, culorii, prin amestecare etc, dupa cerintele pietei de strainatate.-; Fabricarea fara taxe vamale a oricaror produse din materii prime sau semifabricate aduse din strainatate, precum si folosirea materialelor de provenienta straina in santierele navale.-; Inmagazinarea fara limita a marfurilor straine.Cu toate ca s-a creat zona libera in portul Braila, legea in cauza a aparut prea tarziu, dupa ce tarile din Europa de Nord si Centrala si-au gasit deja bazele pentru antrepozitare in vechile porturi europene. De asemenea, legea vamilor din 1933 nu a reluat prevederile legii din 1931, astfel ca regimul de zona libera Braila nu putea fi aplicat . Insa, este de mentionat faptul ca, drept urmare a cresterii traficului, in special in porturile Galati si Braila, care au beneficiat de o perioada mai mare de regim vamal liberalizat, schimbul de marfuri a cunoscut o crestere simtitoare, permitand efectuarea de investitii care s-au materializat in constructii, dotari si amenajari portuare importante. In acelasi timp a crescut si tranzitul de marfuri, porturile Braila si Galati devenind, prin intermediul Dunarii, o poarta a Europei pentru marfurile exportate din tarile din Bazinul Mediteranean.La 29 aprilie 1870, in cadrul Comisiei Europene a Dunarii, se declara ca Sulina devine porto-franco, regim ce se mentine pana in 1913. Acest lucru este motivat de mai multe cauze:-; Pozitia geografica favorabila portului, situat in Delta Dunarii;-; Necesitatea dezvoltarii comertului dupa ocupatia turceasca;-; Aprovizionarea mai buna a populatiei si dezvoltarea economica a acestei zone.Legalizarea regimului de porto-franco a determinat o dezvoltare rapida a orasului Sulina, care devine, in scurt timp, un centru comercial important. Numarul navelor sosite pentru a opera in acest port a sporit simtitor, iar formele comerciale practicate au devenit si mai numeroase.Ca urmare a cresterii traficului, schimbul de marfuri a cunoscut o dezvoltare simtitoare, permitand efectuarea unor dotari si amenajari portuare importante, care au fost impuse de cresterea numarului navelor ce acostau in port si de cresterea capacitatii acestora, determinate de progresul tehnic. In acelasi timp, a crescut tranzitul de marfuri, portul Sulina devenind si din acest punct de vedere foarte important.Dar, ca si in cazul porturilor Galati si Braila, importanta economica a portului Sulina s-a redus treptat si ca urmare a presiunilor Germaniei si Austro-Ungariei, s-a restrans activitatea in zona, ajungandu-se pana la desfiintarea sa.De fapt, desfiintarea regimului de porturi libere a avut ca urmare o perioada de regres economic pentru toate orasele respective si a dus la cresterea nemultumirii negustorilor care se ocupau cu operatii de comert exterior. Acestia au incercat pe diferite cai sa introduca regimul de porto-franco pentru porturile romanesti de pe Dunare, astfel ca in anul 1894 s-a pus din nou in discutie infiintarea de porturi libere.In anul 1903, la un Congres al Camerelor de Comert s-a hotarat reluarea studierii reinfiintarii porturilor libere in Romania. In mai 1904, la Galati, s-a dezbatut si s-a votat motiunea in care se cerea reinfiintarea zonelor libere. Porturile respective urmau sa fie considerate ca teritorii extravamale, in care marfurile sosite pe apa puteau intra si iesi libere de orice taxa, in afara taxelor de cheiaj.In anii urmatori s-au prezentat diferite proiecte de lege pentru zonele libere si organizarea porturilor pe teritoriul tarii noastre, fara sa fi avut un rezultat concret. Astfel, in 1910, s-a votat de catre Senat un proiect de lege pentru incurajarea industriei nationale, care prevedea si infiintarea de teritorii libere in porturile Braila, Galati si Constanta, pentru a inlesni conditionarea marfurilor aduse din exterior spre a fi apoi reexportate. In proiect se prevedea si crearea de fabrici pe teritoriile libere, dar el nu s-a mai supus votului in Camera Deputatilor, si astfel, nu i s-a dat curs.Abia in 1929 a fost votata, de ambele camere ale Parlamentului, Legea pentru zonele libere ale carei 29 articole pot fi considerate actuale chiar si azi , cand este valabila si se aplica in acest sens Legea nr.84/1992(cu exceptia facilitatilor de natura fiscala).2.2 Posibilitati de dezvoltare a zonelor libere din Romania in vederea promovarii exporturilor prin atragerea de capitaluri straine2.2.1. Oportunitatea construirii unor zone libere in RomaniaIn ceea ce priveste amplasarea zonelor libere in Romania, sunt considerate oportun urmatoarele zone: Constanta Sud -; Agigea Canalul Dunare -; Marea Neagra(subzona 1-Basarab, subzona 2-Megidia) Aeroportul International Otopeni Galati Braila Sulina GiurgiuSe au in vedere aceste orase tinand cont de urmatorii factori :-; Reteaua de transport feroviara si auto este relativ densa si bine reprezentata, fapt dovedit si de intensul trafic de marfuri atat la export, cat si in tranzitul international;-; Reteaua aeriana densa si avand in vedere unele aeroporturi care permit aterizarea unor avioane de mare capacitate, posibilitatea efectuarii unor curse charter pasager,de marfa si conexiunile care se pot realiza cu capitala tarii precum si cu alte orase;-; Agentii Romtrans si eventualii agenti economici care actioneaza ca expeditor si transportor international, precum si vamile care asigura aplicarea regimului vamal al Romaniei.Oportunitatea constituirii unei zone vamale libere este favorizata de principalul factor de productie avantajos -; forta de munca calificata pentru activitatile industriei prelucratoare. Nivelul de calificare si disciplina, precum si salariile mici comparativ cu piata internationala a fortei de munca sunt de natura sa stimuleze investitorii straini daca acestora li se acorda facilitatile uzuale zonei libere care opereaza pe plan international.Stimularea activitatii comerciale si industriale prin crearea facilitatilor de zona vamala libera este benefica economiei nationale atat prin cresterea incasarilor valutare, cat si prin valorificarea superioara a principalului factor de productie abundent -; forta de munca -; si atragerea unor tehnologii si echipamente industriale de inalt randament. Industria regimului de zona libera si administrarea acesteia printr-un management adecvat ar stimula interesele firmelor comerciale. Valorificand structurile industriale existente, ar fi deosebit de avantajos pentru economia nationala ca aceste zone libere sa se orienteze cu prioritate pentru atragerea investitiilor unor firme prestigioase care opereaza in domeniul electronicii si microelectronicii. Acesta ar prezenta avantajul absorbirii din mers a unor tehnologii de varf de catre unitatile economice romanesti. Concomitent, s-ar putea avea in vedere crearea cu capital strain sau mixt a unor noi structuri de productie axate pe tehnologii de varf orientate spre reexport, in mod deosebi in domeniul bunurilor industriale si agroalimentare de larg consum.Dintre avantajele oferite de Romania investitorului extern, prin zonele libere, se pot mentiona:1. O pozitie geografica favorabila pe plan european, indeosebi pentru regiunile europene fara iesire la mare(susul Germaniei) si pentru cele din Africa de Sud si Orientul Indepartat(exemplu: japonezii sunt atrasi de porturi pentru a investi in unitati de prelucrare a pestelui, un lant de cazinouri pe litoral, productia si comertul cu vin si mobila, productia de marmura romaneasca; coreenii au manifestat interes ferm fata de zona libera din apropierea localitatii Turnu Severin, regiune favorabila pentru productia de marfuri ce urmeaza a fi exportate in tarile de amonte).Este de remarcat faptul ca zona libera din spatiul portuar Constanta - Sud va constitui unul dintre cele mai importante centre de transbordare a containerelor, avand o capacitate de 700.000 de containere pe an.Legatura directa pe care canalul Dunare -; Main -; Rhin o va realiza intre Marea Neagra si Marea Nordului, va face din canalul respectiv un pol de gravitatie in peisajul economic romanesc. In aceste conditii, Romania beneficiind de calea navigabila dunareana, devine o poarta importanta catre Orientul Apropiat si, in acelasi timp, asigura accesul spre Europa Centrala.Pentru firmele care folosesc calea de navigatie Dunare -; Rhin, crearea unui punct propriu de transbordare in portul modern Constanta -; Sud le-ar asigura un avantaj major ( exemplu: firma austriaca VOEST Alpine care a participat la modernizarea vechiului port si-a manifestat deja interesul pentru un astfel de punct de transbordare).2. Existenta unor capacitati industriale disponibile.3. O piata interna cu o capacitate de absorbtie importanta(mai mare decat a majoritatii tarilor vecine).4. Forta de munca competenta, disponibila la costuri mai reduse.5. Marfurile importate sau exportate de catre concesionar si care nu sunt destinate pietei romane, nu fac obiectul taxelor vamale, nici a altor impozite.Dintre aspectele care tind sa franeze crearea si dezvoltarea favorabila a ZEL in Romania se pot aminti:-; Unele obstacole birocratice;-; Infrastructura insuficienta si neadecvata(telecomunicatii, utilitati, depozite frigorifice), infrastructura generala necorespunzatoare, conditiile insuficiente pentru cazarea si deservirea lucratorilor straini si a familiilor lor.Din analiza principalelor curente de schimb din aceasta regiune, in care este situata tara noastra, rezulta ca daca Romania nu va face tot posibilul pentru a atrage fluxurile insemnate de investitii, de marfuri si de servicii din Europa, acestea ne vor ocoli.In prezent, cele mai multe zone libere romanesti sunt profilate pe activitatea de transport. In zonele libere din perimetrul portuar Galati si Braila se manifesta interesul intreprinderilor ucrainene si ruse. Exista deja o linie ferata cu ecartament marit(specific fostei U.R.S.S.) care ajunge pana aproape de Galati si care ar putea fi prelungita, fara mari cheltuieli, inca 30 km pana la Braila. Singura zona de pe malul Dunarii, care este profilata pe productie si montaj, este cea de langa Turnu Severin.In legatura cu acest aspect, ar trebui mentionate unele cai de abordare a problemelor mai importante pentru Romania, si anume cele privind finantarea si administrarea ZEL.Realizarea unei zone libere impune investitii substantiale, al caror volum initial(ce trebuie efectuat, in principal de tara gazda) se situeaza, in medie, la 5000 USD/loc de munca si se deruleaza pe o perioada de 5-10 ani. Atragerea unei investitii straine insemnate este posibila numai dupa acest interval.In Romania, la finantarea zonelor libere se folosesc, pe langa sursele interne, si cele externe, printre care: Concesionarea administrarii ZEL unor societati comerciale de stat sau private; Implicarea unor organisme financiare internationale(BERD) sau a unor institutii financiare guvernamentale(Banca Greciei); Participarea la capital a investitorilor potentiali in zona libera, care pot deveni ei insisi actionari.Atat finantarea realizarii ZEL, cat si a activitatii ulterioare a intreprinderilor din zona, pot fi facilitate de:-; Infiintarea unui centru de investitii off -; shore;-; Operatiuni de conversie a datoriei externe in participatii la capitalul social;-; Operatiuni neparticipative: contracte de management, leasing, franchising, subcontractare, asistenta tehnica.In ceea ce priveste organizarea si administrarea, cele mai importante aspecte sunt urmatoarele: Este necesar un mecanism de evaluare si ajustare permanenta a procesului de dezvoltare a ZEL; Este preferabila intocmirea unui nucleu de dispozitii privitoare la activitatea ZEL, la care sa se adauge prevederile specifice fiecarei zone; Este recomandabila utilizarea unor aranjamente pentru participarea sectorului privat, a initiativelor private de prestari servicii si a sistemului B.O.T.(build-operate-transfer prin care o firma particulara construieste si administreaza o retea, incaseaza veniturile pe o perioada data, in care isi recupereaza investitia, dupa care transfera reteaua statului in care este construita).De asemenea, este necesar de mentionat faptul ca stabilizarea situatiei politice din tara noastra, trecerea la economia de piata(ceea ce implica si schimbarea atitudinii fata de risc si de profit) vor constitui un cadru favorabil investitiilor de capital strain in Romania.http://www.dce.gov.ro/Info_business/Infobusiness2012mar.pdf \trebuie tradus de la pag 21