Adrian TUREK (coordonator)

Letiţia ZAHIU Magdalena TUREK Cecilia ALEXANDRI Adelina POPESCU Anca DACHIN Raluca ION

COMPETITIVITATEA PE FILIERA

CEREALELOR PANIFICABILE

B u c u r e ş t i

Editura Ars Academica Str. Hiramului nr. 11, sector 3, Bucureşti Telefon: 0314 251 945, fax: 0314 251 652 e-mail: office@arsacademica.ro www.arsacademica.ro © Copyright Editura Ars Academica CIP

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Competitivitatea pe filiera cerealelor panificabile/Adrian Turek (coord.), Letiţia Zahiu, Cecilia Alexandri, ...– Ed. a 2-a, rev. – Bucureşti: Ars Academica, 2009 Bibliogr. ISBN: 978-606-8017-05-1 I. Turek Rahoveanu, Adrian (coord.) II. Zahiu, Letiţia III. Alexandri, Cecilia 633.1(498) 664.6

Lucrarea Competitivitatea pe filiera cerealelor panificabile a fost publicată prin finanţarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe baza cercetărilor efectuate în cadrul Planului sectorial de cercetare - dezvoltare, contract nr. 367/2006: „Soluţii pentru creşterea competitivităţii pe filieră”, încheiat între Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Institutul de Cercetare pentru Economia Agriculturii şi Dezvoltare Rurală. Coordonator: Dr.ing. Adrian TUREK Autorii: Dr. Cecilia ALEXANDRI – IEA - INCE Prof.dr. Anca DACHIN – ASE Bucureşti Lector dr. Raluca ION – ASE Bucureşti Ing. Adelina POPESCU – Asociaţia Fermierilor din România Dr.ing. Adrian TUREK – ICEADR - ASAS Dr.ec. Magdalena TUREK – ICEADR - ASAS Prof.dr. Letiţia ZAHIU – Membru corespondent ASAS Coperta: Ing. Victor OLTEANU

5

Cuprins

Capitolul 1 Competitivitatea pe filiera de produs - concepte şi particularităţi în sectorul agroalimentar ......................... 7 1.1. Filiera agroalimentară ................................................. 7 1.2. Particularităţile filierelor produselor

agroalimentare ............................................................. 14 1.3. Sistemul de indicatori care exprimă relaţia

eficienţă – competitivitate .......................................... 17

Capitolul 2

Caracteristicile tehnologiilor de producţie şi particularităţile filierei cerealelor panificabile .............. 28

Capitolul 3

Agenţii economici, organizaţiile profesionale şi interprofesionale pe filiera cerealelor ........................... 35

Capitolul 4

Etapele filierei de produs .................................................... 39 4.1. Agricultura .................................................................... 39 4.1.1. Suprafeţele cultivate şi producţiile de cereale. 39 4.1.2. Cererea şi consumul de cereale în România.... 45 4.1.3. Calitatea cerealelor ............................................. 51 4.1.4. Costurile, preţurile şi rentabilitatea cerealelor. 54 4.1.5. Costul şi preţul grâului ...................................... 70 4.1.6. Susţinerea culturii cerealelor ............................. 74 4.1.7. Impozite, taxe, asigurări .................................... 83

6

4.2. Achiziţia, transportul, depozitarea ............................ 86 4.2.1. Reţeaua şi spaţiile de depozitare .................... 86 4.2.2. Sistemul de stocare .......................................... 87 4.2.3. Costul serviciilor .............................................. 89 4.3. Procesarea şi comercilizarea produselor de

panificaţie .................................................................... 89 4.3.1. Procesarea cerealelor – sectorul de morărit

şi panificaţie ......................................................... 89 4.3.2. Comercilizarea produselor de panificaţie ..... 91 4.3.3. Calitatea produselor de panificaţie ................ 93 4.4. Comerţul exterior ........................................................ 96 4.4.1. Evoluţia comerţului cu cereale – importul şi

exportul de cereale .......................................... 96 4.4.2. Balanţa comercială la cereale .......................... 103 4.4.3. Preţurile cerealelor pe piaţa internă şi pe cea

externă ............................................................... 106 4.5. Estimarea competitivităţii pe filiera cerealelor

panificabile ................................................................... 112 4.5.1. Structura costurilor şi preţurilor pe filieră;

profitul şi rentabilitatea pe filieră .................. 112 4.5.2. Implementarea acquis-ului comunitar;

respectarea Organizărilor Comune de Piaţă 114 4.6. Soluţii de creştere a competitivităţii pe filiera

cerealelor panificabile rezultate din analiza SWOT 118 Bibliografie ................................................................................

126

7

1. COMPETITIVITATEA PE FILIERA DE PRODUS – CONCEPTE ŞI PARTICULARITĂŢI ÎN SECTORUL AGROALIMENTAR

1.1. Filiera agroalimentară

Sectorul agroalimentar al unei ţări se formează în procesul de organizare a filierelor de produs, în strânsă legătură cu schimbările care au loc în cerinţele consumatorilor şi evoluţiile pieţei.

În statele membre ale Uniunii Europene, organizarea filierelor pe produs sau grupe de produse respectă reglementările comunitare privind Organizările Comune de Piaţă, dar se aplică şi reglementări naţionale şi locale specifice.

Studierea filierelor agroalimentare prezintă un interes deosebit, datorită preocupărilor oamenilor de a cunoaşte ce se întâmplă cu produsele obţinute de fermieri şi cum ajung la consumator, cine sunt intermediarii şi ce rol au, ce transformări suferă produsele. Aceste preocupări se referă la competiţie, performanţă şi utilizarea cât mai eficientă a resurselor în „drumul produselor agricole de la producător la consumator”.

În literatura de specialitate există numeroase definiţii ale filierei. Pionierii studierii filierei sunt economistul american Ray Goldberg şi economistul francez Louis Malassis.

În anul 1968, Goldberg a studiat filierele grâului, soiei şi portocalelor în Florida şi a fost printre primii economişti care au definit filiera ca fiind totalitatea agenţilor economici implicaţi în producerea, transformarea şi comercializarea unui produs1.

1 Goldberg, R., Agribusiness coordination. System approach to the wheat, soybean and Floride orange economies , Graduate School of Business Administration, Harvard University, Boston, 1968.

8

Începând cu anul 1984, noţiunea de filieră agroalimentară se regăseşte în toate documentele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie - FAO.

În anul 1986, Malassis defineşte filiera ca fiind itinerariul parcurs de un produs (sau un grup de produse) în interiorul sistemului agroalimentar. Ea presupune ansamblul agenţilor (întreprinderi şi administraţii) şi operaţiilor (producţie, repartiţie şi finanţare) care concură la formarea şi la transferul produselor până în stadiul final de utilizare, şi mecanismele de ajustare a fluxurilor factorilor şi produselor de-a lungul filierei şi în stadiul final2.

Filiera se defineşte în raport cu piaţa de consum şi cu ansamblul canalelor de distribuţie şi aprovizionare utilizate de toţi producătorii care intervin pe piaţă.

Obiectivele principale ale filierei sunt: – asigurarea securităţii alimentelor; – utilizarea raţională a resurselor agricole; – creşterea productivităţii muncii; – creşterea valorii adăugate; – reducerea costurilor pe unitatea de produs şi a altor

costuri la nivel de fermă; – creşterea profitului şi a rentabilităţii; – creşterea calităţii producţiei şi a produselor; – promovarea realizărilor ştiinţei şi tehnologiilor moderne,

mici consumatoare de energie şi curate în vederea sigurării sănătăţii oamenilor şi animalelor şi a protecţiei mediului etc.

Etapele filierei complexe ale unor produse alimentare finale sau grupe de produse sunt:

– producerea materiilor prime agricole în diferite forme şi tipuri de unităţi agricole, familiale sau de tip asociativ;

– achiziţiile de materii prime, transportul, depozitarea, sistemul de formare a stocurilor;

2 Malassis, L, Ghersi, G., collectif, Initiation a l'economie agro-alimentaire, Haitier, Paris, 1992

9

– procesarea produselor; – comerţul intern: en gross şi en detail; – comerţul exterior. Studiul filierei presupune o analiză de detaliu a filierelor, a

canalelor de comercializare, a performanţei în fiecare etapă şi găsirea soluţiilor de creştere a competitivităţii produselor pe piaţă.

De asemenea, studierea filierei comportă, pe de o parte, identificarea şi observarea diferiţilor actori implicaţi în sistemul agroalimentar şi a relaţiilor care se formează între aceştia şi care concură la realizarea produselor alimentare, şi pe de altă parte, mecanismele de reglare a filierei: contracte, cooperare, integrare, mecanisme de politică agricolă, norme de calitate etc.

În analiza filierei se porneşte de la un produs final şi se reproiectează toate etapele prin care acesta a trecut până la materia primă din care este alcătuit. Dimensiunile filierei sunt astfel proiectate în plan vertical, ca lungime a filierei, şi în plan orizontal, ca lărgime a acesteia.

Lungimea filierei diferă în funcţie de natura produsului analizat, de punctul central de analiză adoptat pentru filieră şi de starea proceselor de integrare verticală. Astfel, anumite produse agricole, cum sunt legumele şi fructele sunt consumate, în cea mai mare parte, în stare naturală şi analiza filierei se va opri la comercializarea acestora în stare proaspătă. Alte produse, cum ar fi cerealele, imposibil de consumat în starea lor naturală, necesită una sau mai multe transformări succesive şi, deci, analiza filierei se poate opri la prima sau la a doua operaţie de vânzare-cumpărare. De asemenea, dimensiunile filierei se fixează în timp (an, sezon) şi în spaţiu (regiune, ţară, grupuri de ţări, mapamond).

Se identifică, de asemenea, operaţiile tehnice şi financiare corespunzătoare fiecărei activităţi din lanţul producţie – transformare – distribuţie – consum, precum şi agenţii ce desfăşoară aceste operaţii. Agenţii economici aflaţi pe filiera de produs sunt, în primul rând, unităţile agricole, industriile alimentare, întreprinderile care le aprovizionează cu materii prime, materiale, utilaje, echipamente etc. Diferite servicii pot fi furnizate, în anumite faze, de întreprinderi şi de institutii publice şi/sau private (institute de

10

cercetare, bănci, agenţii de transport, asigurări etc.). În funcţionarea unei filiere pot interveni şi alte organizaţii, cum ar fi: sindicate, asociaţii ale producătorilor şi asociaţii ale consumatorilor, organisme profesionale şi interprofesionale etc.

Schematic, agenţii care acţionează pe filieră pot fi grupaţi în următoarele categorii:

– furnizorii agriculturii, adică cei care produc material agricol (maşini, utilaje etc.) şi cei care produc seminţe sau hrană pentru animale;

– producătorii agricoli care, ca urmare a consumării elementelor menţionate anterior, obţin produse agricole vegetale sau animale;

– industriile agroalimentare, care asigură transformarea materiilor prime agricole;

– transportatorii şi comercianţii, care pun produsele la dispoziţia consumatorilor;

– restaurantele şi cantinele, care încorporează servicii suplimentare;

– consumatorii înşişi. Reglarea filierelor agroalimentare se realizează cu ajutorul

unui sistem de stimulatori şi stabilizatori ai acestora, concretizaţi în politica de preţuri, susţinerea producătorilor agricoli şi a consumatorilor (subvenţii), impozitarea agricolă, taxele vamale etc.

Prin reglarea filierelor se urmăreşte: reducerea decalajelor dintre cerere şi ofertă, stabilizarea producţiei, realizarea unei tendinţe de stabilitate a preţurilor, eliminarea caracterului de dualitate pe care îl prezintă pieţele agricole din România (caracter dat de faptul că pământul şi producţia agricolă sunt în proprietate majoritar privată şi fărămiţată, iar amontele şi avalul agriculturii, inclusiv serviciile, sunt dominate de structuri monopoliste).

Studiul unei filiere comportă două aspecte fundamentale: - identificarea (descrierea) sa: produse, itinerarii, agenţi

economici, operaţii, fluxuri, costuri etc. - analiza mecanismelor reglatoare (structura şi funcţionarea

pieţelor, intervenţia statului şi a grupurilor de producători şi consumatori etc).