1

Corelatia comert exterior dezvoltare economic n teoria comertului international

Pe parcursul ntregii evolutii economice au existat interrelatii strnse si complexe ntre

comert exterior si dezvoltare economic. Ele sunt evidente att la nivelul exporturilor, ct si la

nivelul importurilor.

Exporturile permit fructificarea economiilor de scar prin lrgirea productiei si cresterea

gradului de utilizare si valorificare a factorilor de productie permise de accesul pe pietele strine.

Mai mult, ele procur mijloacele de plat n valut pentru achizitionarea mrfurilor din import.

La rndul lor, importurile n functie de obiectul lor exercit efecte benefice de intensitate diferit

asupra procesului de dezvoltare. Asa-numitele importuri necesare avnd ca obiect produse pentru

care nu exist factori de productie n economia local acoper importante segmente ale cererii de

bunuri de consum sau de productie care ar rmne nesatisfcute de produsele autohtone. Apoi,

importurile alternative avnd ca obiect de mrfuri care ar putea fi asimilate n productie proprie,

dar n conditii de slab eficacitate permit alocarea factorilor de productie interni unor activitti

mai profitabile. De asemenea, ele sustin procesul dezvoltrii att atunci cnd sunt compuse din

bunuri de consum care asigur un standard de viat mai ridicat si mai ales atunci cnd au ca

obiect bunuri de productie si mijloace tehnice avansate care permit desfsurarea si modernizarea

activittii unor ramuri de productie autohtone.

Comertul exterior apare ca un instrument de specializare international. El permite

alocarea factorilor de productie interni, activittilor caracterizate prin nalt productivitate si

profitabilitate, furnizoare de mrfuri destinate satisfacerii cererii interne si exportului contribuind

astfel la cresterea output-ului national. La rndul su, dezvoltarea economic se repercuteaz n

mod direct asupra exporturilor.

n proportii diferite, cresterea output-ului national poate genera ofert aditional de

exporturi si cerere suplimentar de importuri. Prin urmare, relatia comert exterior dezvoltare

economic este biunivoc si teoria economic are sarcina de a studia ambele laturi ale corelatiei

si anume, pe de o parte, impactul proceselor de crestere si dezvoltare economic asupra

comertului exterior si, pe de alt parte, influenta comertului exterior asupra cresterii si dezvoltrii

economice.

Desi interconexiunile dintre comert si dezvoltare sunt evidente n macroeconomie, cei doi

termeni ai binomului au fost studiati preponderent separat, astfel s-au conturat dou secvente

distincte ale macroeconomiei si anume: teoria comertului international si teoria dezvoltrii

economice. Prima si-a asumat ca obiect de studiu definirea criteriilor de specializare

international, evaluarea avantajelor generate de comertul exterior, explicarea modului de

repartitie a acestora ntre partenerii de schimb si fundamentarea politicilor comerciale care s

2

asigure maximizarea lor. A doua studiaz cu precdere determinantii cresterii si dezvoltrii

economice concretizati n principal n dotarea cu factori de productie, investitiile n capital fizic

si infrastructur, progresul tehnologic, apoi educatia si pregtirea profesional introduse n

analiza economic prin termenul generic de capital uman. Interferente...

Conceptia mercantilist

dezvoltarea nseamn sporirea bogtiei, mai exact sporirea stocului de metale pretioase de

care o tar dispunea. n acord cu aceast conceptie, ei consider c n afara extractiei, singura

cale de sporire a bogtiei o reprezint comertul exterior n msura n care exporturile sunt

excedentare fat de importuri.

n gndirea clasic

Smith ne ofer o ampl pledoarie a contributiei diviziunii internationale a muncii fondat

pe diferentele de costuri absolute la cresterea avutiei natiunilor. Ricardo aprofundeaz analiza; el

sesizeaz caracterul limitat al resurselor si generalizeaz criteriul de specializare n varianta

proprie a costurilor comparative. Specializarea international pe baza costurilor comparative

conditioneaz participarea comertului exterior la lrgirea limitelor cresterii economice a unei tri.

Neoclasic

Teoreticienii neoclasici conserv si aprofundeaz cadrul de analiz ricardian fr ns a

manifesta preocupri diferite pe linia investigrii legturilor dintre comert si dezvoltare. n

varianta costurilor de oportunitate propus de Marshall si Haberler am putea spune c, desi

instrumentarul algebric si geometric neoclasic permite analiza acestor legturi, investigatiile n

aceast directie sunt estompate n msura n care avantajele generate de amorsarea schimburilor

externe sunt explicate prin deplasarea curbelor de indiferent a consumului n timp ce curbele

posibilittilor de productie rmn invariabile conferindu-se un rol pasiv, ns cea de-a doua

variant neoclasic propus de scoala suedez, respectiv de Heckser si Ohlin deschide noi

perspective pentru abordarea teoretic a binomului comert exterior dezvoltare, aceasta mai

nti pentru c autorii suedezi si propun n mod expres s demonstreze c diviziunea

internasional a muncii se explic prin dotarea cu factori de productie a fiecrei tri. Prin aceasta,

sursele avantajelor comparative sunt identificate cu dotarea factorial care constituie

determinantul fundamental al dezvoltrii.

Cadrul de analiz neoclasic al interrelatiei comert - dezvoltare, desi rmne static, este

extins fat de cadrul ricardian cu noua problem a contributiei comertului internatonal la

egalizarea conditiilor de dezvoltare prin egalizarea preturilor, factorilor de productie. Considerat

3

ca tendint n modelul Heckser-Ohlin, demonstrat matematic n conditii restrictive de

Samuelson ca egalizare absolut, aceast tez a provocat ample controverse focaliznd cercetarea

spre relatia dintre comert si dezvoltare.

Noua teorie a comertului exterior si cresterii economice s-a cristalizat si s-a impus

atentiei la sfrsitul anilor `70. Insuficientele teoriei traditionale ca si noile elemente de rspuns

privind relatiile cauzale dintre comertul exterior si cresterii economice au fost formulate din dou

perspective:

unele din perspectiva ofertei care au vizat cu predilectie impactul cresterii economice

asupra comertului exterior;

altele, din perspectiva cererii care au contribuit cu precdere la elucidarea rolului

comertului exterior ca factor al cresterii economice.

Din perspectiva ofertei numerosi teoreticieni contemporani, precum Harry Johnson,

Jagdish N. Bhagwati, John Mayer, contest caracterul static al teoriei traditionale bazate pe

conditia restrictiv a invariabilittii ofertei de factori. Aceasta mpiedic analiza evolutiei pe

termen lung a diviziunii internationale a muncii pe parcursul cresterii si dezvoltrii economice.

Abordarea dinamic s-a concretizat n principal n studiul variatiei avantajelor comparative

generate de modificri n dimensiunea, structura si calitatea dotrii cu factori, respectiv,

acumularea capitalurilor, cresterea populatiei, cresterea productivittii si perfectionarea

tehnologiei, dar toate acestea reprezint surse ale cresterii economice. Prin urmare, dinamizarea

teoriei comertului international a permis studiul efectelor cresterii asupra schimburilor

comerciale.

Initial acest studiu a ntreprins n cadrul de analiz neoclasic considerat a fi extrem de

flexibil si aplicabil unui evantai extrem de vast de probleme. n acest cadru cresterea economic

este definit prin sporirea output-ului ca efect al cresterii populatiei, acumularea capitalurilor

si progresul tehnic sau al sporirii nivelului de productivitate. Geometric, procesul cresterii este

reprezentat ca o deplasare a curbei posibilittilor de productie n sus si spre dreapta. Scopul unei

asemenea abordri a fost de a stabili dac procesul de crestere majoreaz oferta de exporturi sau

cererea de importuri mai putin, mai mult sau n aceeasi proportie sau, cu alte cuvinte, dac

atenueaz sau accentueaz dependenta fat de exterior. Pentru aceasta se are n vedere c

exporturile reprezint diferenta dintre productie si consum. La rndul lor importurile apar ca

diferent dintre consum si productie. n aceste conditii efectul cresterii economice asupra

comertului exterior apare ca rezultat al combinrii efectelor de productie cu efectele de consum.

Ambele categorii de efecte sunt definite n functie de elasticitatea produs a productiei si,

respectiv, a consumului intern. Astfel, elasticitatea productiei se calculeaz ca raport ntre rata

4

cresterii productiei bunului exportabil sau a bunului importabil si rata cresterii PIB. Similar poate

fi determinat elasticitatea produs a consumului intern.

Pe baza acestor concepte si mrimi, mai nti Hicks, apoi inspirndu-se din lucrrile lui

Harry Johnson si Mayer, n terminologii diferite definesc aceleasi cinci tipuri de crestere

economic. n terminologia lui H. Johnson, din punct de vedere al productiei, aceste tipuri sunt:

1. Crestere economic neutr cnd oferta de bunuri exportabile si cea de bunuri

importabile cresc n aceeasi proportie.

2. Crestere economic defavorabil schimburilor externe dac oferta de bunuri

importabile creste n proportie mai mare dect oferta de bunuri exportabile.

3. Crestere economic favorabil comertului exterior cnd oferta de bunuri

importabile creste n proportie mai mic dect oferta de bunuri exportabile.

4. Crestere economic ultra-favorabil comertului exterior cnd se soldeaz numai cu

reducerea ofertei de bunuri importabile.

5. Crestere economic ultra-defavorabil comertului exterior dac pe parcursul ei are

loc numai reducerea ofertei de bunuri exportabile.

Similar sunt definite cinci tipuri de crestere din punct de vedere al efectelor de

consum. Prin combinarea cu tipurile precedente poate fi evidentiat efectul global al cresterii

economice asupra comertului exterior.

Desi abstract, tipologia prezentat poate conduce la identificarea pe plan teoretic a unor

tipuri si grade diferite de deschidere fat de exterior si de intensitate a dependentei unei economii

fat de piata international. n acest sens, atentia teoreticienilor a fost retinut de cresterea de tip

pauperizant. Ea a fost definit de Bhagwati prin analiza efectelor cresterii ofertei de factori si ale

progresului tehnic nu numai asupra volumului si compozitiei exporturilor si importurilor, ci si a

rapoartelor de schimb. Cresterea pauperizant const ntr-o crestere a ofertei de factori sau a

productivittii care n mod paradoxal se soldeaz cu efecte negative pentru tara n cauz. Un

asemenea proces poate avea loc atunci cnd stimuleaz productia de bunuri exportabile

accentund dependenta de exterior sub aspectul desfacerii si dac sporirea ofertei de export

contribuie ea nssi sau are loc ntr-o perioad de scdere a preturilor internationale la mrfurile

n cauz.

n forma schitat mai sus varianta dinamizat a teoriei neoclasice s-a constituit n

modelul de baz al analizei primei laturi a corelatiei comertului exterior cresterea economic,

respectiv, a efectelor cresterii asupra schimburilor comerciale externe.

Protagonistii contemporani ai noii teorii ai comertului si cresterii economice au extins si

aprofundat analiza n cadrul unor foarte interesante si complexe modele catalogate drept modele

growth led-export. n acest sens Sdersten si G. Reed. detaliaz analiza tipurilor de crestere

5

economic n functie de cresterea diferentiat a stocului de factori si de natura progresului

tehnologic. Punctul lor de plecare l reprezinta teorema Rybczynski, potrivit acesteia dac

dotarea cu un factor de productie creste stocul din cellalt rmnnd invariabil, productia bunului

intensiv n factorul acumulat va creste n timp ce cantitatea din bunul intensiv n factorul

invariabil se va reduce n mrime absolut cu conditia ca preturile mrfurilor si a factorilor s

rmn constante. Lund n consideratie si comertul exterior, autorii mai sus mentionati ajung la

concluzia c dac o tar este relativ bogat n munc si export un bun intensiv n acest factor

atunci cresterea dotrii n factorul munc va genera o crestere a prodctiei ultra-favorabil

comertului. Dac, pe de alt parte, factorul abundent este capitalul cresterea dotrii n factorul

munc va genera o crestere a productiei ultra-defavorabil comertului.

O alt parte important a modelului este consacrat analizei efectelor progresului

tehnologic asupra comertului international. Studiul este detaliat pe cazul trilor mici si pe cel al

trilor mari si pe trei tipuri de progres tehnologic definite n functie de efectele asupra

productivittii marginale a factorilor de productie. Este vorba de:

progres tehnologic neutru care creste productivitatea marginal a factorilor n aceeasi

masur;

progres tehnologic care economiseste munca (progress labor saving) prin faptul c

mreste productivitatea marginal pentru capital n proportie mai mare dect pentru

munc;

progres tehnologic care economiseste capitalul (capital saving) prin ridicarea n mai

mare proportie a nivelului marginal a productivittii muncii fat de productivitatea

marginal a capitalului.

Diferentiat si pe categorii de productie (capital intensive sau labor intensive)

variabile tipuri de progres tehnic se repercuteaz n mod direct asupra exporturilor si importurilor

si a distributiei veniturilor definind numeroase variante de crestere economic raportate la

comert, semnificative pentru caracterizarea diversittii de situatii specifice diferitelor tri si

grupe de tri.

Alti doi remarcabili teoreticieni contemporani ai comertului international, respectiv Paul

Krugman si Morris Obstfeld abordeaz n acelasi cadru de analiz efectele cresterii economice

ntr-o economie deschis. Cu alte cuvinte, ei studiaz cum si n ce msur prin canalul

schimburilor comerciale externe cresterea economiei dintr-o tar influenteaz restul lumii si

viceversa, cum tipurile de crestere din trile partenere se repercuteaz n economie local.

Confruntarea diverselor tipuri de crestere n economia mondial si analiza lor prin prisma

variatiilor stocului de factori a intensittii factoriale a bunurilor de export si import si a dinamicii

preturilor permit delimitarea teoretic a numeroase cazuri mai mult sau mai putin verificate n

6

realitate. Modelul propus de autorii mentionati evidentiaz c n general cresterea economic n

trile partenere are efecte benefice asupra unei economii nationale deoarece i ofer noi

oportunitti. Concomitant, ns aceasta poate s nsemne si confruntarea cu o concurent mai

acerb pe noile piete de export cu efecte negative de constrngere, dar si benefice de stimulare a

eforturilor de adaptare si modernizare.

Referitor la efectele unor asemenea tipuri de crestere din trile partenere asupra raportului

nostru de schimb autorii ajung la concluzia c o crestere favorabil exporturilor n restul lumii

poate fi o bun afacere pentru noi prin ameliorarea rapoartelor de schimb, n timp ce o crestere

favorabil importurilor n strintate poate deteriora raportul nostrum de schimb. Ei fac, ns,

observatia c asemenea situatii pot apare doar n cazul n care cresterea exporturilor nationale sau

ale strinttii sporesc att de mult oferta pe pietele internationale nct conduc la scderea

preturilor, ceea ce nu se ntmpl foarte frecvent.

Comertul exterior ca factor al cresterii economice

(efectul comertului exterior asupra cresterii economice)

Pentru studiul celei de-a doua laturi a binomului comert - dezvoltare cadrul de analiz

neoclasic s-a dovedit a fi insuficient. Mai adecvate pentru explicarea comertului exterior ca

factor al cresterii economice s-au dovedit a fi abordarea n optica cererii si cadrul conceptual si

instrumentarul keynesist. Din gama conceptelor si instrumentelor elaborate de Keynes cele mai

utile macroeconomiei internationale sunt cele reunite n mecanismul multiplicatorului. Teoria

multiplicatorului a fost extins la conditiile unei economii deschise sub forma multiplicatorului

comertului exterior.

n aceast nou variant multiplicatorul serveste ca instrument de analiz a incidentei

fluctuatiei de export asupra cresterii economice precum si a propagrii n economia mondial.

Comparativ cu teoria clasic si neoclasic, multiplicatorul keynesist a comertului exterior aduce

n numeroase privinte schimbri de optic. Succint aceste schimbri se refer la urmtoarele

aspect:

mai nti, importanta si rolul exporturilor n economie sunt evaluate prin prisma

efectelor de antrenare si nu a valorii si utilittii importurilor achizitionate n schimb;

apoi, n timp ce teoria clasic si neoclasic propun scopul utopic al optimului mondial

din care deriv iluzia avantajului universal si a egalizrii conditiilor de dezvoltare din perspectiva

keynesist, avantajele generate de comertul exterior sunt n mod declarat avantaje nationale, fiind

putin probabil ca lumea ntreag s poat beneficia de ele;

7

n al treilea rnd, optimizarea este conceput de clasici si neoclasici n ipoteza deplinei

utilizri, pe cnd multiplicatorul keynesist descrie cresterea venitului national nu prin atragerea

factorilor de productie din alte ramuri, deci nu prin restructurarea ci prin mobilizarea celor

neutilizati.

Extinderea multiplicatorului la studiul relatiilor internationale apare pe deplin justificat

deoarece printre principalele surse de variatie ale venitului national se nscriu si cresterile sau

reducerile nregistrate de exporturi, importuri sau de raportul de schimb. n viziunea keynesist

exporturile au asupra venitului national o incident similar cu cea a investitiilor. La fel poate fi

privit si cstigul ce decurge din ameliorarea raportului de schimb care este subsumat n ncasrile

de export. La rndul lor importurile ca si pierderile nregistrate prin deteriorarea raportului de

schimb se repercuteaz asupra venitului national ntr-o manier similar cu economiile. Ele

prelev o parte din sumele ce ar putea fi destinate investitiei sau consumului de bunuri autohtone

si nu contribuie la crearea unor venituri suplimentare.

n logica celor spuse, ecuatia de echilibru din modelul lui Keynes, S = I, se cere a fi

completat cu influenta exporturilor, X, si cea a importurilor, M, astfel relatia de echilibru pentru

o economie deschis devine S + M = I + X.

Multiplicatorul comertului exterior exprim faptul c variatiile venitului national sunt mai

mult dect proportionale fat de variatiile exporturilor si importurilor care le-au generat.

ncasrile suplimentare din exporturi se vor aduga ntr-o prim etap venitului national. Partial,

sporul de venit national va putea fi alocat cumprrii de bunuri autohtone, partea astfel alocat va

declansa o reactie n lant de multiplicare a venitului identic cu cea descris de multiplicatorul

investitiilor. Cu ct cuantumul venitului national alocat cumprrii de bunuri autohtone este mai

mare cu att sporul final obtinut la sfrsitul perioadei de multiplicare a venitului national este

mai important. n cazul n care datorit reducerii cererii strine pentru exporturile unei tri se

nregistreaz deficite comerciale, multiplicatorul capt semnificatia unui demultiplicator. n

aceast form multiplicatorul comertului exterior de inspiratie keynesist descrie si permite

evaluarea contributiei schimburilor comerciale externe la sustinerea cresterii economice.

Criticat pentru numeroasele insuficiente izvorte din conducerea rationamentului n

termeni exclusiv monetari, teoria multiplicatorului comertului exterior a fost ulterior completat

si aprofundat prin analiza n termeni reali a efectului de antrenare exercitat de exporturi si

importuri. n acest sens, Franois Perroux dezvolt n completare asa-numitul multiplicator al

sectorului dominant ce antreneaz dezvoltarea ramurilor cu care acest sector se afl n relatii n

amonte si n aval. n aceast perspectiv intensitatea efectului de antrenare al exporturilor

depinde de natura produselor. Este mai mare n cazul exporturilor antrenante si mai sczut n

cazul exporturilor antrenate.

8

Teoria efectului de antrenare se afl la baza numeroaselor modele actuale de crestere

economic bazat pe exporturi, De remarcat c, desi de inspiratie keynesist si elaborate n

optica cererii, noile modele export-led growth nu exclud ci completeaz modelele de origine

neoclasic de tip growth led-export. n mod explicit, autorii lor mbin analiza cererii cu cea a

ofertei pentru a explica rolul comertului exterior n dinamica dezvoltrii. Ca si modelele de

inspiratie neoclasic, modelele postkeynesiste abandoneaz ipoteza identittii functiei de

productie care implic omogenitatea factorilor de productie si identitatea tehnologiilor si se

axeaz pe prezumtia mult mai realist a pluralismului tehnologic ce caracterizeaz aceeasi

productie n tri diferite. Apoi sunt luate n consideratie incidentele ofertei de export asupra

cererii sugestiv exprimate de efectul de demonstrare concretizat n modificarea gusturilor si

preferintei consumatorilor care vin n contact cu o ofert nou calitativ superioar ce se

repercuteaz n mod direct asupra dimensiunii si structurii cererii nationale.

Distantndu-se de prezumtiile rigide ale teoriei traditionale si dezvoltnd rationamentul

pe baza unor ipoteze mai realiste referitoare la concurenta monopolist, la modificarea gusturilor

si preferintei consumatorului, la diferentierea produselor si la economiile de scar. Noile teorii si

modele ale comertului si cresterii economice ofer explicatii unor importante segmente ale

comertului international care nu mai sunt generate doar de diferentele de cost comparativ sau de

diferentele din dotarea cu factori de productie. Este vorba de comertul intra - si interindustrial, de

comertul ntre tri cu structuri economice paralele, de asa-numitul comert bidirectional cu bunuri

caracterizate prin aceeasi intensitate a factorilor, precum si de comertul intrafirm derulat pe

propriile piete globale ale transnationalelor. Toate aceste genuri de comert au pondere

covrsitoare n schimburile comerciale internationale actuale. Dincolo de explicatiile furnizate

acestor segmente ale comertului international, noile teorii si modele ale comertului si cresterii

economice ofer fundament strategiilor comerciale de dezvoltare.

Strategii comerciale de dezvoltare

I. Conceptul si tipologia strategiilor comerciale de dezvoltare

n limbajul economic, termenul de strategie este unul dintre cei mai frecventi folositi.

Astfel, vorbim de strategia de negociere, de marketing, de dezvoltare etc. n toate cazurile

notiunea de strategie desemneaz un ansamblu structurat logic de obiective, de ci si de mijloace

pentru realizarea lor. n materie de dezvoltare economic exist strategii de dezvoltare la nivel

macroeconomic national sau sectorial, la nivel de firm, la nivel regional etc. n sensul cel mai

larg, strategia de dezvoltare desemneaz totalitatea obiectivelor, orientrilor si directiilor

9

generale de actiune definite ca reflectare a dinamicii realittilor, intereselor si doctrinelor

predominante, structurate si ierarhizate coerent ntr-o logic de ansamblu, precum si modalittile,

resursele si mixajul instrumentelor de politic economic pentru realizarea lor.

n baza acestei definitii pot fi stabilite delimitrile si interferentele dintre strategiile si

politicile de dezvoltare. Strategiile au o sfer de cuprindere mult mai larg subordonnd politicile

ca orientare si instrumentar de realizare a lor. Politicile desemneaz mixajul de msuri si

instrumente de natur juridic, economic, financiar, comercial, fiscal etc., folosit pe

realizarea obiectivelor strategice.

Raportul de subordonare mentionat este valabil pentru strategiile si politicile elaborate la

acelasi nivel. Aceasta nu exclude ca strategiile microeconomice s fie subordonate sau orientate

de politicile macroeconomice promovate n domeniul respectiv.

Dac pe termen scurt schimbarea n combinarea si dozarea msurilor si instrumentelor de

politic sunt frecvente, obiectivele strategice au valabilitate pe termen lung. n sensul acestei

orientri putem vorbi de strategii ale politicii economice, adic de fundamentare si orientare a

politicii prin si spre implementarea obiectivelor strategice. n acelasi sens se foloseste si notiunea

de politici strategic, adic politici orientate spre anumite obiective.

Ipoteza strategiilor de dezvoltare, considerat dup natura obiectivelor propuse, este

foarte variat. Astfel, n cazul obiectivului strategic al depsirii crizelor, relansrii economice si

relurii ntr-un nou mod al cresterii economice, pot fi delimitate urmtoarele tipuri:

strategia de absorbtie a socurilor care vizeaz atenuarea perturbrilor bruste cauzate

de factorii externi;

strategia de crestere care vizeaz reluarea cresterii prin utilizarea unor instrumente de

politic macro si microeconomic;

strategii structurale care propun reforme de structur si politici adecvate pe termen

lung de absorbtie a somajului.

Privite din punct de vedere al rolului statului n procesul dezvoltrii, tipologic distingem

dou strategii:

strategii voluntariste potrivit crora statul ncearc s organizeze schimbrile

structurale;

strategii liberale prin care autoritatea public caut s favorizeze adoptarea liber a

deciziilor de ctre agentii economici cu privire la noile tendinte din economie.

Dac n ambele cazuri interventia statului este implicat, dar difer sub aspectele

modalittilor si instrumentelor folosite. Astfel, strategia voluntarist se bazeaz pe angajarea

direct a autorittii publice n finantarea cresterii si promovarea unor politici sectoriale, n

crearea unor ntreprinderi capabile s suporte concurenta pe piata international n realizarea

10

unor programe etc. Toate acestea presupun finantare public prin subventii, prime, credite

preferentiale etc. Franta si Japonia sunt citate ca exemple semnificative de adoptare a unor

strategii voluntariste de dezvoltare bazate pe interventie si finantare public. Strategia liberal

de dezvoltare practicat prin excelent de SUA rezerv statului n principal rolul de creator al

regulilor de joc. De asemenea, statul creaz conditiile favorabile dezvoltrii prin msuri indirecte

de genul: taxrii sczute a profitului, cultivrii spiritului de antreprenor si inovatie etc.

Integrarea comertului exterior n strategiile de dezvoltare, resimtit ca indispensabil

pentru orice tar, a fcut ca n mod progresiv s capete important dimensiunea comercial a

acestora. Ca urmare, strategiile comerciale au devenit una dintre cele mai relevante componente

ale strategiilor generate de dezvoltare. Avnd n vedere faptul c activitatea de comert exterior,

nteleas n sens larg, include si investitiile internationale, strategiile cu privire la acestea

constituie parte integrant a strategiilor comerciale de dezvoltare.

Tipuri de politici comerciale

Tipologic, n functie de gradul de deschidere fat de exterior, n istoria postbelic a

dezvoltrii, s-au impus dou categorii fundamentale de strategii comerciale:

strategia orientat spre interior numit introvertit sau de substituire a importurilor

(import substitution);

strategia orientat spre exterior, extrovertit sau de promovare a exporturilor.

Fiecare dintre aceste tipuri de strategii comerciale de dezvoltare acord un anumit loc si

rol si promoveaz o anumit atitudine fat de comertul exterior si investitiile internationale. n

acceptiunea Bncii Mondiale, generic, strategia de substituire a importurilor presupune n

realizarea ei o politic orientat spre interior, adic stimulentele politicii industriale si comerciale

inclusiv investitionale, favorizeaz productia pentru piata intern. La rndul ei strategia de

promovare a exporturilor se bazeaz pe politici industriale, comerciale si investitionale care nu

promoveaz discriminri ntre productia intern si cea extern si nici ntre achizitiile de pe piata

intern si cele de pe piata extern.

Dezbaterea asupra acestor alternative strategice este de dat relativ recent. Pn la cel

de-al doilea rzboi mondial, rolul comertului exterior si respectiv al investitiilor internationale n

procesul dezvoltrii era cantonat n zona disputei protectionism vs. liber schimb. ncepnd cu

anii `50 politicile economice ale statelor s-au diversificat ca instrumentar si obiective de atins si a

devenit tot mai evident rolul n crestere al factorilor externi ai dezvoltrii. Totodat, dat fiind

stringenta mult mai mare a restrictiilor externe n procesul de crestere economic pentru trile

rmase n urm, aceast dezbatere a fost n principal centrat pe problematica dezvoltrii lor din

anii `50, `60, `70.

11

Ascensiunea multinationalelor, dobndirea de avantaje comparative prin strategiile lor

concurentiale si intensificarea schimburilor intra si extra societate cu produse de acelasi tip au

generalizat aceast dezvoltare la toate trile, inclusiv la cele dezvoltate. De subliniat c ambele

tipuri de strategii acord investitiilor internationale un rol important n sustinerea dezvoltrii. n

acceptiunea autorilor actuali, investitiile internationale reprezint de fapt o form de comert

international denumit de James DeMelo comert intertemporal. Comertul intertemporal are loc

atunci cnd o tar schimb bunuri viitoare pentru bunuri produse n prezent sau viceversa, iar

miscrile internationale de capital reprezint o form tipic a acestui gen de schimburi. n

principiu, investitiile internationale sunt privite ca o modalitate de compensare a insuficientei

economice interne si efectuarea de investitii. Oricare ar fi forma pe care o mbrac: ajutoare,

mprumuturi, ISD; fluxurile de capital strin reprezint resurse financiare suplimentare usor

transformabile n capital real. Dac este vorba de investitii directe, ele se concretizeaz n crearea

de noi capacitti de productie. n celelalte cazuri, aportul financiar furnizeaz mijloace de plat

pentru importul de echipamente, decizia de achizitionare a lor apartinnd antreprenorilor locali

sau autorittilor guvernamentale. n felul acesta, este atenuat realitatea relativ a capitalului.

Cazul cel mai favorabil pentru tara receptoare este cnd investitia international se adaug

capitalului existent combinndu-se cu forta de munc neutilizat. Cele dou strategii difer ns

n ce priveste conditiile intrrii investitiilor internationale si modul de utilizare a lor.

II. Caracteristicile si limitele strategiei de substituire a importurilor

Strategia introvertit de sustituire a importurilor este inspirat de argumentul traditional

al industriei n formare. Potrivit acestei strategii dezvoltarea industrial a unei tri rmas n

urm nu poate fi realizat dect la adpostul barierelor vamale ridicate. Al doilea postulat de

baz al ei se refer la faptul c numai industrializarea prin sporirea productivittii poate asigura

realizarea unei cresteri economice.

Indiscutabil, nici protectionismul educator, nici optiunea pentru industrializare nu pot fi

respinse a priori. Chiar si adeptii cei mai frecventi ai liberului schimb admit c trilor rmase n

urm le-ar fi fost imposibil s parcurg primele etape ale dezvoltrii fr protectionism si c

amorsarea cresterilor economice necesit un anumit grad de industrializare. Se are n vedere si

argumentul c trile astzi dezvoltate au practicat la nceputul industrializrii lor politici

protectioniste, iar actualmente trile cele mai bogate sunt si cele mai industrializate.

Sub aspectul continutului, strategia de substituire a importurilor este asociat de obicei cu

o economie strns controlat si cu multe restrictii birocratice. Politica de realizare a ei pleac de

la premisa c interventia autorittilor interguvernamentale pe piat, prin crearea unor conditii

12

favorizante pentru dezvoltarea activittii industriale productoare de nlocuitori ai bunurilor

importante, este util.

Pe lng msurile protectioniste directe, viznd limitarea si, respectiv, substituirea

importurilor, guvernul tinde s se implice la fel de direct si de mult n investitiile interne si

internationale si n deciziile de pret. n ce priveste investitiile internationale, aportul lor nu este

exclus, dar potrivit acestei strategii atragerea lor n economie trebuie s fie subordonat pe calea

msurilor guvernamentale urmtoarelor dou principale obiective:

- asigurarea restabilirii echilibrului intern si extern favoriznd totodat o crestere mai

rapid,

- si orientarea lor prioritar spre dezvoltarea productiei industriale interne destinat

substituirii importurilor si nu spre ramurile de export.

Pentru a rspunde primului obiectiv ar fi necesar ca reducerea importurilor si restabilirea

echilibrului extern s fie nsotite de o crestere a economiilor interne si a investitiilor

internationale. Dac nu se ntmpl asa, rezultatul ar putea fi contrar si anume: restabilirea

echilibrului balantei comerciale ar antrena o ncetinire a cresterii si chiar o reducere a venitului

national. Aceasta din dou motive:

1. Politica protectionist de reducere a importurilor poate restabili echilibrul extern, dar

nu poate genera un stoc national de economii mai ridicate. n aceste conditii, pentru a

obtine o crestere mai rapid, apelul la capitalul strin pentru investitii devine

indispensabil.

2. Orientarea investitiilor strine spre substituirea exporturilor si nu spre productiile de

export creeaz toate sansele dezechilibrrii balantei de plti n perspectiva rambursrii

capitalului strin.

Probabilitatea nregistrrii unor astfel de rezultate contrare s-a dovedit a fi foarte mare.

Experienta a demonstrat c strategia introvertit de substituire a importurilor provoac o serie de

dificultti.

n primul rnd, ea tinde s reduc performantele productiei pentru export. O bun parte

din resursele de investitii interne si externe accesibile productorilor pentru export sunt deturnate

spre nlocuitorii importurilor. Exportatorii sunt astfel pusi n situatia ca preturile input-urilor lor

s fie mai ridicate.

n al doilea rnd, politica de substituire a importurilor la adpostul barierelor

comerciale protectioniste genereaz tendinta de mentinere a unui curs supraevaluat. Aceasta

pentru a minimiza costul input-urilor din noile industrii de substituire, respectiv costurile

materialelor si echipamentelor importate. Supraevaluarea descurajeaz exporturile si poate duce

la contractarea unor mprumuturi excesive.

13

n al treilea rnd, n practic, chiar si cnd se ajunge n faza de maturizare a industriilor

de substituire, renuntarea la barierele protectioniste este dificil. Aceasta din motive precum:

slaba capacitate concurential a firmelor obisnuite cu protectia, preturile ridicate datorit

input-urilor scumpe si dimensiunii neadecvate a firmelor, interesele de grup pentru mentinerea

nivelului nalt al salariilor si profiturilor etc.

Incitati de asemenea considerente, att partizanii liberului schimb ct si unii economisti

reprezentanti ai trilor n curs de dezvoltare au demonstrat pe baz de studii detaliate c strategia

de substituire a importurilor a antrenat mari pierderi de venit national.

Principalele argumente prin care economistii liberali contest valabilitatea strategiei

introvertite sunt:

- substituirea importurilor induce o specializare putin favorabil,

- antreneaz o alocare defectuoas a resurselor investitionale interne si internationale,

- provoac pierderi de venit comparativ cu strategia extrovertit evaluat de unii autori la

15% di PIB,

- amputeaz nivelul economiei intene,

- nu atenueaz constrngerile externe si genereaz un blocaj suplimentar al dezvoltrii.

La rndul lor reprezentantii trilor n curs de dezvoltare, partizani ai dezvoltrii

autonome, si-au ndreptat criticile mai ales spre apelul strategiilor de substituire a importurilor la

investitiile de capital strin, ndeosebi la firmele multinationale, care ar accentua dependenta fat

de exterior al trilor gazd. Prin aceasta, ei preconizeaz de fapt calea autarhic de dezvoltare

care ar fi mult mai pgubitoare dect substituirea importurilor.

III. Fundamentarea strategiei extrovertite de promovare a exporturilor

Neajunsurile constatate ale aplicrii strategiei de substituire a importurilor au conturat o

nou optiune strategic de factur extrovertit orientat spre promovarea exporturilor si

fundamentat pe principul liberului schimb.

Strategia de promovare a exporturilor se bazeaz pe un regim liberal al comertului si al

investitiilor internationale. ncurajarea exporturilor este dificil de mentinut n conditiile

barierelor protectioniste la import. Politicile de realizare a strategiei extrovertite sunt axate n

principal pe subventionarea exporturilor sau mentinerea unui curs de schimb flexibil. Deoarece

subventiile sunt costisitoare si atrag obiectiile partenerilor comerciali se recurge adesea la

practicarea unui curs de schimb competitiv.

14

Liberalizarea comertului este dublat de liberalizarea investitiilor internationale si de

liberalizarea financiar intern. n aceste conditii, nevoia de finantare extern este mult mai putin

presant. Potrivit promotorilor strategiei extrovertite, liberalizarea financiar intern este

suficient pentru a degaja un volum corespunztor de economii n scopul sustinerii investitiilor

necesare cresterii economice. La rndul ei, liberalizarea comercial garanteaz c economiile

interne vor fi alocate rational fr risipa implicat de distorsionarea structurilor economice

generat de protectionism.

Suprimarea barierelor la import poate fi compensat prin devalorizarea monedei care

degaj efecte de promovare a exportului. n plus, adoptarea cursurilor de schimb flexibile este de

natur s elimine problema dezechilibrului extern. Singurul risc luat n considerare de promotorii

strategiei extrovertite este acela a unui aflux prea mare de capital strin. Intrrile excesive de

capital strin ar duce la scderea ratei dobnzii cu efect de descurajare a economiilor interne si de

apreciere a monedei nationale ceea ce ar frna exporturilor. Pentru contracararea unor asemenea

evolutii este recomandat regimul cursurilor flexibile.

ocul intrrilor excesive de capital nregistrat n cazuri destul de frecvente poate fi mult

mai usor resorbit n regimul cursurilor flexibile dect n acela al cursului fix. n plus, pentru

mentinerea cursului de schimb si mpiedicarea scderii ratei dobnzii se poate recurge la o

politic de sterilizare a intrrilor excesive de capital strin bazat pe msuri ca:

reducerea capacittii de mprumut a bncilor prin mrirea rezervei obligatorii,

vnzarea de moned national si

constituirea de rezerve de schimb.

Acestor msuri li se poate aduga adoptarea unor reglementri stricte cu caracter

conjunctural privind miscarea capitalurilor, ns riscul intrrilor excesive de capital nu este att

de mare. Probabilitatea lui este maxim doar n conditia mobilittii perfecte a capitalului care de

regul nu sunt ntrunite. Apoi, intrrile de capital nu conduc n mod necesar la reducerea ratei

dobnzii, ea depinznd de numerosi alti factori.

n concluzie, din perspectiva strategiei extrovertite finantarea extern este bine venit

deoarece poate determina o crestere mai rapid a venitului national comparativ cu cea permis de

economiile interne. Consumul va creste si el, dar cu o anumit ntrziere asa nct este generat si

un spor de economii interne care va sustine si el cresterea economic. Singura conditie pentru ca

finantarea extern s-si ating scopul este ca ea s fie destinat productiei si nu consumului. Sub

aspectul alocrii investitiilor internationale pentru activittile productive nici o directionare nu

mai apare necesar. Alocarea trebuie s fie rezultatul deciziei agentilor economici fie ei nationali

sau strini fr nici o discriminare si ngrdire a liberttilor de actiune. Principial, strategia de

promovare a exporturilor si poate gsi fundamentarea n teoriile clasice si neoclasice. Ele

15

pornesc de la premisa c bunstarea national va creste printr-un comert lipsit de orice restrictii

datorit att efectelor statice, ct si celor dinamice ale cresterii eficientei economice. n termeni

statici, efectele provin din alocarea optim a resurselor care poate avea loc numai n regimul de

liber schimb. n termeni dinamici, competitia international stimuleaz economiile interne,

exporturile performante si progresul tehnologic.

IV. Reorientarea ctre strategia de promovare a exporturilor

Politicile de substituire a importurilor au putut functiona un anumit interval de timp cu

rezultate aparent satisfctoare, doar n toate cazurile pe termen mai scurt sau mai lung cresterea

economic astfel promovat a fost epuizat. Strategiile introvertite au dat anumite rezultate n

primii ani mai ales n trile de dimensiuni mari, cum sunt Brazilia si Argentina, care au

beneficiat de economii de scar furnizate de piata intern, dar n tri de mici dimensiuni, precum

Pakistan, Uruguay, strategiile de substituire a importurilor au condus repede la esec. Constatarea

este c n toate trile Americii Latine care au adoptat strategii de substituire a importurilor s-au

nregistrat pn la urm esecuri notabile care le-au obligat s recurg la optiunea de promovare a

exporturilor, dar reorientarea lor ctre strategia extrovertit abia spre sfrsitul deceniului VIII si

nceputul deceniului IX s-a produs cu ntrziere dup aproape 20 de ani si au foarte serioase

dificultti.

Timp de pe ste 20 de ani ntreprinderile au fost ferite de concurenta de pe piata mondial.

De asemenea, investitiile strine au fost orientate cu precdere spre dezvoltarea productiei pentru

piata intern genernd o serie ntreag de distorsiuni n structura economiei. Practica substituirii

importurilor pe o durat att de ndelungat a generat o lips de ncredere finaciar care a agravat

datoria extern. Experiente de reorientare au fost nregistrate si n trile Asiei de Sud Est.

Coreea de Sud, de exemplu, avnd cea mai srac nregistrare cu resurse pe locuitor, a promovat

n perioada 1953-1960 o strategie de crestere bazat pe substituirea importurilor de masini

unelte, bunuri de larg consum durabile si de produse intermediare necesare productiei lor. n

scurt timp, aceast strategie s-a dovedit a fi inadecvat datorit dimensiunilor mici ale pietei

interne si insuficientei resurselor interne.

Reorientarea spre strategia de promovare a exporturilor a produs rezultate remarcabile

ncepnd chiar din perioada de tranzitie din anii 1960-1965. Beneficiind de o mai bun dotare cu

resurse, alte sri precum Malaezia, Filipine, Thailanda, au fost obligate si ele s-si reorienteze

strategia spre promovarea exporturilor, dar cu 10 ani mai trziu si, de asemenea, cu rezultate

semnificative de ordin pozitiv. Dup cderea comunismului, trile Europei Centrale si de Rsrit

au operat si ele o asemenea reorientare spre exterior.

16

Analiza experientelor de reorientare strategic nregistrate n anii `70 si `80 denot c

acest proces ntmpin dificultti si realizarea lui cu succes depinde de o serie de conditii si

factori. Dificulttile cele mai mari decurg din orientarea defectuoas a investitiilor spre sectoare

ineficiente n raport cu standardele mondiale. Ele sunt cu att mai mari cu ct s-a persistat mai

mult timp n practicarea substituirii importurilor.

Reorientarea spre strategia de promovare a exporturilor poate provoca n primele

momente reducerea profiturilor si salariilor, chiar falimente si somaj. Renuntarea la taxe vamale

atrage modificri radicale n structura preturilor interne si a veniturilor avantajnd anumite

grupuri n defavoarea altora. n general, veniturile clasei de mijloc sunt afectate. n schimb, pot fi

avantajati productorii si exportatorii din sectoarele moderne ale economiei, de regul n numr

si cu pondere mic. Cum numrul celor dezavantajati poate fi mult mai mare, reorientarea spre

strategia extrovertit se poate confrunta cu o puternic opozitie politic.

Primii pasi n directia strategiei de promovare a exporturilor sunt:

mai nti, adoptarea cursului de schimb flexibile,

apoi, reducerea gradual a taxelor vamale.

Dac tranzitia este prea rapid si pe toate planurile industriile locale ineficiente n loc s

devin mai competitive pot s dispar. Importurile ieftine si de calitate si pozitia financiar slab

a firmelor autohtone pot compromite reorientarea.

Succesul n trecerea la o strategie extrovertit depinde de o serie da factori cum sunt:

- gradul de ncredre n viabilitatea si justetea noii orientri strategice,

- capacitatea ntreprinderilor de a se adapta la cerintele pietei libere,

- volumul resurselor interne,

- accesul la finantarea extern etc

Referitor la ultimul factor este semnificativ de notat c succesul strategiei trilor asiatice

de promovare a exporturilor se datoreaz n mare msur faptului c deschiderea spre exterior a

atras nc din faza de tranzitie importante fluxuri investitionale din trile OCDE. La nceputul

tranzitiei acestea au constat mai mult n fluxuri de ajutoare publice, dup care fluxurile de resurse

private au cptat preponderent, regiunea devenind deosebit de atractiv pentru firmele

multinationale.

De asemenea, n anii `80 extinderea practicii creditelor internationale pentru ajustare

structural a permis guvernelor s realizeze reorientarea cu costuri mai sczute. Dincolo de

dificulttile semnalate, studiile efectuate la nceputul anilor `90 de economistii Greenaway si

Christofer Nums. asupra tipului de strategie comercial adoptat de 41 de tri n dezvoltare, au

evidentiat c cele mai bune performante economice au fost obtinute de trile orientate spre

exterior.

17

V. Strategia de dezvoltare competitiv orientat spre exterior

n aplicabilitatea lor practic cele dou variante de baz ale strategiilor comerciale de

dezvoltare, respectiv strategiile de substituire a importurilor si de promovare a exporturilor si-au

dovedit att virtutile, ct si limitele lor. De exemplu, supozitiile pe care se bazeaz strategia de

promovare a exporturilor ia n calcul o functionare perfect a economiei, dar n realitate lucrurile

nu stau n toate cazurile asa. n prezent, opinia c expansiunea exporturilor reprezint un rezultat

al actiunii mnii invizibile nu mai este pe deplin valabil. Pentru cresetrea exporturilor este

considerat necesar o strategie de succes bazat pe interventia activ a autorittilor n

deschiderea economiei.

Pornind de la aceste considerente pe baza unor argumente teoretice furnizate de autori

mai noi, precum Paul Krugman si Michael Porter, au fost concepute noi variante ale strategiei

orientate spre exterior bazate pe interventia statului si pe competitivitate mai bine adaptate

problematicii actuale, inclusiv din trile dezvoltate. Astfel, argumentatia lui Krugman este n

favoarea schimburilor libere, dar cu acceptarea unor interventii ale statului pentru crearea

avantajului competitiv n cteva industrii de interes strategic national. Argumentatia lui a stat la

baza asa-numitei politici comerciale strategice. Scopul interventiilor n favoarea industriilor

strategice l constituie:

o mai nti influenta puterii de monopol a firmelor autohtone pe piata intern,

o apoi micsorarea puterii firmelor strine pe piata intern,

o si n al treilea rnd mbunttirea puterii firmelor interne n competitia de pe pietele

internationale.

La rndul su, Porter defineste elementele unei strategii bazate pe avantajul competitiv

din perspectiva productivittii factorilor, a concurentei si a strategiei de firm. Succesul

promovrii exporturilor depinde de avantajele competitive ale firmelor care, cumulate la scar

macroeconomic, genereaz asa-numitul avantaj competitiv national. Sarcina noastr, afirm

Porter, nu este de a explica de ce o firm care opereaz n cadrul unei natiuni are succes pe plan

international, ci de a explica de ce o natiune reprezint o baz de lansare mai mult sau mai putin

prielnic pentru a concura ntr-o industrie. Baza de lansare national este locul n care se

stabileste strategia, unde are loc procesul dezvoltrii si al productiei. Baza de lansare national

este platforma pe care se stabileste o strategie global ntr-o industrie n care avantajele natiunii

mam sunt suplimentare de cele care rezult din integrarea n economia international.

Obiectivul lui Porter este de a determina cauzele, respectiv, factorii care duc la succesul

international al unor firme specializate n anumite ramuri. Dintre elementele definitorii ale

18

mediului n care firmele locale concureaz autorul selecteaz patru categorii de factori

determinanti ai avantajului competitiv, care priviti n sistem international alctuiesc asa-numitul

diamant national. Cele patru categorii cuprind:

1. factori de productie (cum sunt forta de munc calificat, infrastructura etc.) care

conditioneaz n mod foarte direct capacitatea de a concura ntr-o anumit industrie;

2. factorii care tin de natura cererii interne pentru produsul sau serviciul n cauz;

3. factorii legati de industriile adiacente, prezente sau nu n tar;

4. factorii asociati cu natura concurentei interne, structura si strategia firmei.

Alturi de acestia, avantajul competitiv depinde de sans si de guvern. ansa poate

decurge din elemte ca: investitii, tehnologii noi, schimbri majore n cererea mondial etc., aflate

n afara controlului firmei sau statului respectiv. Influenta guvernului provine din politicele

promovate pe fiecare segment care vizeaz elementele diamantului national.

Legturile care se manifest ntre elementele diamantului national sunt amplificate n

influente, decisiv de ceea ce Porter numeste clustere. n opinia lui Porter clusterele reprezint

grupuri de ntreprinderi de succes care functioneaz ca si polii de competitivitate definiti de

Franois Perroux n virtutea unei coeziunii interrelationale izvorte fie din localizarea lor ntr-o

anumit zon geografic, fie din logica functional a integrrii activittii pe vertical sau

orizontal.

Una din axiomele dezvoltrii bazate pe avantajul competitiv const n ceea ce Porter

numeste Alianta Investitiii - Comert Exterior. Referitor la rolul guvernului, el consider c acesta

nu este de a sprijini ci de a stimula competitia. n conditia n care libera initiativ rmne

principiul suprem al oricrei piete, tocmai ca s existe concurenta, statul trebuie s creeze doar

conditiile n care aceasta s potenteze avantajul competitiv national. n acest scop poate recurge

la msuri cu caracter indirect de genul taxelor de rspuns compensatorii sau antidumping folosite

n conditii justificate, furnizarea unor informatii de piat exportatorilor etc.

Din cele spuse, competitivitatea national ne apare ca un rezultat al optiunilor strategice

ale firmelor si ale autorittilor guvernamentale. Ca rezultant a acestora, competitivitatea

agentilor economici se concretizeaz n capacitatea lor de a livra produse care s reziste testelor

pietei internationale si de a se pozitiona ct mai favorabil n mediul concurential national,

regional si global.

n functie de sursa caracteristic preponderent a avantajelor competitive ale firmelor

nationale, Porter identific patru stadii specifice de dezvoltare a natiunilor. Succesiunea lor n

timp nu este strict obligatorie, nu ntotdeauna o tar parcurge toate stadiile precedente pentru a

ajunge la un stadiu mai avansat asa cum exist si situatii cnd n cadrul aceleiasi economii pot fi

19

ntlnite industrii aflate n stadii diferite de dezvoltare a avantajului competitiv. Cele patru stadii

de dezvoltare sunt:

I. Avantajul competitiv bazat pe dotarea cu factori de productie. n acest stadiu,

avantajul competitiv al unei natiuni decurge din gradul de nzestrare a acesteea cu factori de

baz. Aceast surs a avantajului competitiv limteaz numrul industriilor n care firmele

nationale pot concura cu succes pe piata international. n acest stadiu, economia este sensibil la

ciclicitatea economiei mondiale, la fluctuatiile ratelor de schimb, la pierderea avantajului pe baz

de factori n favoarea unei altei natiuni, precum si la schimbrile aprute n cadrul industriilor

dominante. n acest stadiu se afl majoritatea statelor n curs de dezvoltare, dar si unele state

dezvoltate caracterizate prin ambundenta resurselor, cum sunt Canada si Australia. Aceste state

sunt susceptibile de a avea atitudine nerestrictiv fat de comertul exterior si de ISD.

II. Avantajul competitiv bazat pe investitii, n care avantajul competitiv este determinat

de motivatia si capacitatea firmelor din cadrul unei natiuni de a investi pentru constructia de

capacitti de productie moderne, pentru achizitia de tehnologii complexe n vederea dezvoltrii

de produse noi care s le permit s concureze n industrii cu un grad mai ridicat de

complexitate. Aceste tehnologii se afl totusi n urma liderilor mondiali care nu sunt dispusi s

renunte la tehnologiile de ultim generatie.

Desi dotarea cu factori este nc foarte important, crearea de avantaj competitiv se

bazeaz pe prezenta unor factori mai avansati, cum sunt forta de munc cu nalt calificare si pe

prezenta mecanismelor de creare a acestora, respectiv, institutii de educatie si cercetare.

Avantajul competitiv depinde de dorinta si abilitatea firmelor de a atrage investitii dect de

abilitatea de a oferi produse cu un grad nalt de diferentiere. Situarea unei natiuni n acest stadiu

de dezvoltare conduce la cresterea rapid a costurilor cu fort de munc si duce la pierderea

pozitiilor competitive din industriile cu sensibilitate riducat la pret.

Economia devine mai putin vulnerabil la socurile globale si la schimbrile bruste ale

cursurilor de schimb. Rolul capitalului strin n aceast etap depinde n mod esential de politica

guvernamental privind dezvoltarea trii. Multe din trile dezvoltate au parcurs acest stadiu n

perioada postebilc, iar n prezent un numr important de tri n curs de dezvoltare depsesc

stadiul de economie bazat pe factori si intr n stadiul de economie bazat pe investitii.

III. Avantajul competitiv bazat pe inovatie. n acest stadiu toti factorii determinanti ai

avantajului competitiv din cadrul diamantului sunt valorificati ntr-o gam larg de industrii.

Mixul de industrii sau segmente industriale n care firmele sunt competitive pe plan international

se lrgeste si se perfectioneaz specificul industriilor si clusterelor existente, reflect

particularittile si istoria natiunii respective.

20

Cererea intern devine din ce n ce mai sofisticat datorit cresterii veniturior populatiei,

a veniturilor din ce n ce mai ridicate ale educatiei, nevoii de confort din ce n ce mai ridicate,

precum si datorit existentei concurentei interne. n cadrul aglomerrilor competitive se dezvolt

industrii corelate cempetitive la nivel mondial care antreneaz dezvoltarea de noi industrii. n

acest stadiu, firmele nu se limiteaz la folosirea de tehnologii moderne ci le creaz prin eforturi

pentru descoperirea unor noi produse, tehnologii si metode de marketing. Conditiile favorabile

ale cererii, prezenta factorilor si a industriilor conexe permit firmelor s inoveze si s-si sustin

inovatiile. Firmele sunt capabile s concureze n segmente din ce n ce mai specializate cu

reducerea activittilor bazate pe factori traditionali si realocarea acestora n strintate prin

intermediul ISD. Caracteristic a acestui stadiu de dezvoltare este pozitia important pe piata

international a serviciilor n activitti specializate cum sunt marketing, cercetare, activitti

promotionale etc. Economiile aflate n stadiul de dezvoltare bazat pe inovare sunt mai putin

sensibile la fluctuatiile macroeconomice, mai ales atunci cnd natiunile au capacitatea de a-si

lrgi gruprile competitive.

IV. Stadiul bunstrii. n acest stadiu, natiunile care au parcurs etapele anterioare de

construire a avantajului competitiv cunosc un proces de declin datorat pierderii motivatiei de

crestere a performantelor economice prin atingerea gradului de bunstare vizat. Firmele ncep s

piard avantajele competitive internationale din motive diferite:

- scderea fortelor concurentiale prin influenta politic pe care o capt firmele locale;

- aplicarea unor politici sociale;

- scderea motivatiei angajatilor ca urmare a veniturilor ridicate;

- scderea interesului pentru educatia superioar;

- lipsa oportunittilor investitional etc.

O natiune aflat n acest stadiu de dezvoltare este caracterizat de contraste. Desi este o

natiune bazat care genereaz fluxuri importante de ISD, totusi se observ prezenta unor politici

sociale active si modificarea fluxurilor investitionale de la transferul de tehnologie si know-how

la simple investitii financiare. Curnd programele sociale devin din ce n ce mai nesustenabile,

iar cresterea fiscalittii pentru acoperirea acestora va diminua si mai mult motivatia

ntreprinztorilor. Rezultatul va fi ntoarcerea economiei la unul din stadiile de dezvoltare

anterioare.

Teoria lui Porter a fost aprofundat de John Dunning. Acesta identific un al patrulea

stadiu de dezvoltare economic care urmeaz stadiului de dezvoltare bazat pe inovare, diferit

fat de stadiul bunstrii definit de Porter. Este vorba de asa-numitul stadiu informational sau

post-industrial sau stadiu al tertializrii. Acesta este considerat stadiul final de dezvoltare

economic si cel mai avansat. n acest stadiu dezvoltarea proceselor informationale marcheaz o

21

intensificare fr precedent a relatiilor dintre firme, astfel nct succesul acestora este influentat

de capacitatea de coordonare a resurselor ntr-un spatiu regional sau chiar global. Totusi Dunning

sesizeaz faptul c statele aflate n acest stadiu sunt caracterizate si de evolutii specifice stadiului

bazat pe inovare din modelul Porter. Ca urmare acest stadiu ar putea fi considerat si ca o etap

superioar a stadiului bazat pe inovatie.

Economia Romniei din perspective avantajului competitiv

Dac analizm situatia Romniei din punct de vedere al clasificrii sociale fcute de

Porter putem considera c n momentul de fat Romnia face trecerea de la stadiul de dezvoltare

bazat pe dotarea cu factori la cel bazat pe investitii. Romnia beneficiaz n continuare de o

situatie relativ favorabil n ceea ce priveste dotarea cu resurse naturale: lemn, petrol si gaze,

potential agricol, anumite minerale (multe dintre ele insuficient exploatate).

n continuare productia agricol se afl la un nivel sczut, realizat n mare parte la

nivelul de gospodrie agricol de subzistent, astfel nct importurile de produse agricole

acoper mare parte din cererea intern. Slaba tehnologie si infrastructura, insuficient dezvoltate,

constituie piedici n valorificarea potentialului resurselor existente.

Dup 2001 Romnia a nregistrat o diminuare a avantajului comparativ, datorat de forta

de munc ieftin, datorat pe de o parte de cresterea salariului mediu precum si emigratiei, mare

parte din forta de munc ieftin relocndu-se n tri ale Europei de Vest. Cu toate acestea nivelul

salariului de situeaz nc, considerabil, sub media european, Romnia fiind n continuare o

destinatie atractiv pentru ISD n sistem lohn. Se nregistreaz o mai bun valorificare a

factorului munc confirmat printr-o anumit crestere a productivittii muncii care a ajuns la

nivelul de 41% comparativ cu media european.

Cresterea constant a volumului de investitii strine nete n economie, precum si sporirea

semnificativ a ISD a condus la cresterea ponderii factorului capital n productie si a creat

premisele trecerii Romniei ctre stadiul de dezvoltare bazat pe investitii. O parte important a

investitiilor au vizat retehnologizarea. Cererea intern a cunoscut o dinamic ascendent att din

punct de vedere al dimensiunii consumului intern, ct si al gradului de sofisticare. Perioada

2000-2006 a fost caracterizat de o crestere constant a consumului populatiei, crestere datorat

att mririi veniturilor prin ridicarea nivelului salariului mediu si diminuarea impozitului pe

venit, ct si mbunttirii accesului la credite si sporirii semnificative a creditelor de consum. De

asemenea, se poate constata o crestere a gradului de sofisticare a cererii n special n mediul

urban datorat att cresterii veniturilor, ct si accesului la bunuri din import.

22

n ceea ce priveste concurenta intern se constat o mbunttire a mediului de afaceri al

Romniei din punct de vedere al resurselor disponibile pentru ntreprinztori, precum si o

crestere a transparentei n contextul aderrii la UE.

Cresterea concurentei firmelor externe

Cu toate acestea persist birocratia n special la nivelul institutiilor implicate n initierea

unei afaceri si coruptia la toate nivelurile, care constituie piedici serioase n dezvoltarea unui

mediu concurential optim dezvoltrii afacerii. n plus, statul n ncercarea de atragere de ISD

ofer de multe ori avantaje concurentiale nejustificate firmelor cu capital strin care intr pe

piat.

Strategia firmelor s-a mbunttit prin asimilarea practicilor manageriale competitive

odat cu cresterea numrului de ISD. O mare parte din investitiile autohtone sau strine au vizat

obtinerea de cstiguri pe termen scurt n domenii precum cel imobiliar, hotelier, comert si

servicii, si sunt orientate mai putin spre industrie. Legturile dintre firmele care si desfsoar

activitatea n industrie sunt n continuare destul de slabe, performantele unei companii neavnd

influente semnificative asupra firmelor din aval si amonte. Aceast situatie se datoreaz pe de o

parte mentinerii avantajelor comparative n domenii ale industriei cu produse cu un nivel redus

de prelucrare n care nu sunt necesare legturi extinse pe vertical si orizontal ntre firme, si pe

de alt parte nclinatiei firmelor cu capital strin de a apela la importuri pentru aprovizionarea

firmei cu materii prime, material si componente, micsorndu-se astfel potentialul de antrenare al

ISD asupra firmelor locale.

Dezvoltarea viitoare a clusterelor prin crearea de parcuri industriale si incubatoare de

afaceri este de natur s faciliteze conexiunile dintre firme n vederea imbunttirii performantei

economice si a competitivittii.

Comertul exterior si miscarea international a factorilor de productie

I. Teza substituibilittii comerciale cu miscarea de capital

n principiu, teoria clasic si neclasic a comertului international consider c singurii

actori n relatiile economice internationale sunt trile care se angajeaz n schimburi recuproce

de mrfuri n virtutea faptului c sunt diferite sub diverse aspecte cum sunt:

- dotarea inegal cu factori de productie,

- dimensiunea capacittilor de productie,

- varietatea preferintelor consumatorilor etc.

23

n viziunea clasic aceste diferente sunt sintetizate n diferente de costuri absolute la

Smith sau diferente de costuri relative la Ricardo. n absenta mobilittii factorilor de productie si

n conditiile de mobilitate perfect a bunurilor aceste diferente genereaz schimburi comerciale

internationale care furnizeaz cstiguri de bunstare compuse de cstiguri din schimb si cstiguri

din specializare. n viziunea neoclasic, respectiv, n modelul H-O-S diferentele dintre tri sunt

sintetizate n diferentele n ce priveste dotarea cu factori de productie.

Ipotezele analizei neclasice sunt identice cu cele ale teoriei clasice. Alturi de absenta

oricrui obstacol n calea circulatiei mrfurilor si de ipoteza mobilittii factorilor de productie

sunt formulate explicit si celelalte ipoteze subzistente n teoria clasic. Respectiv, functiile de

productie ale tuturor trilor participante la schimb sunt considerate identice, bunurile fabricate

sunt omogene si accesul la tehnologii este liber. n aceste conditii, diferentele n dotarea relativ

cu factori de productie justific specializarea si exportul de bunuri care utilizeaz intensiv

factorii relativ abundenti si ieftini.

Potrivit teoriei H-O-S libera circulatie a bunurilor tinde s egalizeze remuneratia

factorilor de productie n toate trile participante la schimb. ntruct remuneratia factorilor este

presupus egal cu productivitatea lor marginal, orice nou angajat sau orice unitate

suplimentar de capital trebuie s conduc pretutindeni n lume la aceeasi crestere a productiei.

Prin urmare, n viziunea neoclasic globalizarea este un proces de convergent a nivelului de

dezvoltare generat de perfecta convergent a preturilor bunurilor si a preturilor factorilor de

productie. n consecint, n virtutea ipotezei imobilittii factorilor de productie, teoria clasic si

neoclasic a comertului international nu ia n considerare procesul de internationalizare a

productiei si rolul ISD n evolutia schimburilor comerciale.

n ultimele decenii, ns, prin relaxarea unor ipoteze, analiza investitiilor internationale a

fost integrat n teoria comertului international. Diferiti autori, printre care Robert Mundell,

abandoneaz ipotezele de baz privind absenta barierelor n calea schimburilor internationale de

mrfuri si imobilitatea capitalului. Dac se ia n consideratie introducerea unei bariere tarifare n

calea exportului unui bun intensiv n capital, si capitalul este considerat mobil pe plan

international, productorii de export capt un dublu interes s-si delocalizeze productia n tara

partener. Pe de o parte, debuseul lor din strintate ar fi amputat, iar, pe de alt parte,

remuneratia capitalului n tara importatoare este mai mare dect n cea exportatoare. Prin

delocarizarea productiei n tara importatoare transferul de capital se substituie fluxurilor

comerciale de export. Substituibilitatea ntre schimburile de capital si cele de mrfuri poate fi

total sau partial n functie de intensitatea productiei si de mrimea cererii din tara importatoare.

Teza substituibilittii partiale sau totale a schimburilor comerciale cu miscarea de capital

consider ISD ca o functie cresctoare de obstacolele n calea comertului.

24

Numeroase studii empirice au confirmat relatia strns dintre protectie si investitia

strin pentru diferite perioade si tri. Astfel, Richard Caves constat c n primele decenii

postbelice taxele vamale situate la niveluri nalte de circa 40% au fost un important factor

stimulativ al implantrii filialelor denumite tarif factories n trile protectioniste. Reducerea

treptat a texelor vamale pn la circa 6-8% a fcut ca la nivelul anilor `80 motivatia

delocalizrii productiei n trile considerate actualmente ca nou industrializate s fie legat de

obstacole netarifare de genul:

- contingentelor unilaterale,

- limitrilor voluntare la export,

- acorduri de comercializare ordonat si

- numeroase alte constrngeri care au afectat exporturile de produse textile,

mbrcminte, siderurgie, televizoare, automobile etc.

Desi confirmat n realitate, teza substituibilittii schimburilor comerciale prin investitii

strine rmne incomplet. Potrivit modelului lui Mundell, investitiile se efectueaz n ramura

industrial n care tara investitoare are un avantaj comparativ. Din acest motiv exist riscul

substituirii fluxurilor de export. n realitate exporturile de capital se deruleaz paralel cu cele de

mrfuri. Cele dou fluxuri se deruleaz simultan, apar complementare si se sprijin reciproc.

Pornind de la aceast premis au fost cutate noi rspunsuri referitoare la localizarea ISD si la

modul cum acestea afecteaz comertul international.

II. Teza mobilittii internationale a capitalurilor si complementaritatea schimburilor comerciale

Aceasta ia n consideratie faptul c la nivelul unei tri se regsesc concomitant factorii

determinanti comuni pentru exporturi si pentru investitii n strintate. Astfel, apare logic ca o

tar bogat n capital s exporte att capital de care dispune din ambundent, ct si produse

intensive n capital. n astfel de cazuri fluxurile de capital si cele de mrfuri se deruleaz

simultan si sunt complementare.

Dintre modelele care si propun s demonstreze teza complementarittii n literatur este

citat ca deosebit de semnificativ modelul lui Kojima. Kojima demonstreaz complementaritatea

dintre export si investitii pornind de la investitiile japoneze n trile n curs de dezvoltare. n

modelul su miscrile de capitaluri sunt considerate ntr-o optic diferit de cea clasic si anume,

Kojima ia n consideratie miscarea de capital nu n form monetar abstract ci sub forma

specific a ISD care nglobeaz, pe lng capitalul monetar si tehnologia, calitatea organizrii si

efortul de cercetare. n acceptiunea lui Kojima trile difer nu numai sub aspectul dotrilor

factorilor n munc si capital, ci si prin tehnologia specific diferitelor sectoare.

25

Exemplu:

Se consider dou tri A si B si dou produse X si Y. ara A este mai dezvoltat, este

dotat relativ abundent n capital si are avantaj comparativ n productia bunului X intensiv n

capital, dar ea dispune si de superioritate tehnologic si organizational att n productia bunului

X ct si n cea a bunului Y. ara B este mai putin dezvoltat, este dotat abundent cu factorul

munc si are avantaj comparativ n productia bunului Y intensiv n munc.

Dac tara A si-ar delocaliza productia bunului X n tara B s-ar ajunge la un caz de

substituibilitate a importurilor cu investitia, dar dac tara A face export de capital sub forma unei

ISD n productia bunului Y din tara B situatia este diferit. Investitia strin direct este

purttoarea unui ansamblu de cunostinte, de transfer de tehnici, de capacittile manageriale si de

formare a fortei de munc care permit amplificarea si valorificarea avantajului comparativ initial

al trii B n productia bunului Y printr-un spor de productivitate. Din aceast perspectiv, ISD-ul

si transferul de cunostinte tehnologice apar drept creatoare de comert international accentund

specializarea international.

III. Comertul intertemporal

O a treia cale de integrare a miscrii internationale a capitalului n teoria comertului

international este reprezentat de conceptia schimbului intertemporal formulat de J. Sachs si

Paul Krugman. Comertul intertemporal presupune schimbul de bunuri de consum viitoare pentru

bunuri de consum prezente sau viceversa. Posibilatea substitutiei ntre productia prezent si cea

viitoare este creat de investitii.

Posibilittile intertemporale de productie presupun alocarea unei anumite prti din

productia prezent sub form de echipamente, cldiri, utilaje etc. pentru a realiza bunuri ce vor fi

utilizate ntr-o perioad viitoare. Prin urmare, orice mprumut sau investitie nseamn sacrificiul

unui consum prezent pentru un consum viitor sau aducerea n prezent unei activitti din viitor.

Pornind de la asemenea constatri, Sachs si Krugman consider c mprumuturile

internationale pot fi interpretate cu predilectie ca un schimb intertemporal. La fel cum o tar

poate produce o cantitate mai mare dintr-un bun,renuntnd total sau partial la productia altui bun,

ea poate schimba cu alt tar bunuri de consum viitor pentru bunuri de consum prezent. Acest tip

special de comert care are loc atunci cnd o tar schimb bunuri viitoare pentru bunuri produse

n prezent sau viceversa, este denumit comert intertemporal si reprezint forma specific a

miscrii internationale a capitalului.

Termenii schimbului intertemporal sunt reprezentati de rata real a dobnzii. Conditia

necesar pentru un schimb intertemporal este ca ratele dobnzii n cele dou tri s difere. n tara

26

n care rata dobnzii este mai mic, pretul relativ al bunurilor viitoare exprimat n bunuri

prezente este mai mic. Este cazul trilor mai dezvoltate, n care nclinatia spre economisire este

relativ ridicat, exist abundent de capital, iar oportunittile cele mai interesante de investitii

sunt deja exploatate. Pentru a obtine randamente mai atrgtoare ele vor exploata avantajul lor

comparativ n bunuri viitoare exportnd capital n trile mai putin dezvoltate n care rata dobnzii

este mai mare.

O rat a dobnzii mai mare nseamn un pret relativ mai mare al bunurilor viitoare

exprimate n bunuri prezente sau invers, un pret relativ mai mic al bunurilor prezente exprimat n

bunuri viitoare. ara n cauz are avantaj comparativ n bunuri prezente si ea va deveni

importatoare de capital. Importul de capital i permite finantarea proiectelor de investitii, adic

finantarea productiei viitoare fr s-si amputeze consumul actual. Deci, ambele tri, angajate n

schimbul intertemporal, cstig. ara exportatoare de capital obtine un randament mai ridicat

pentru consumul ei prezent sacrificat prin economisire, iar tara importatoare si poate dezvolta

stocul de capital pentru productia viitoare n conditiile unei economisiri prezente limitate.

Odat integrate n teoria comertului international, cercetrile asupra investitiilor strine

au fost aprofundate n cadrul noii teorii a comertului exterior si cresterii economice. n acest

cadru, investigatiile au fost orientate n mod deosebit spre firmele multinationale ca principal

vehicul al investitiilor strine. n legtur cu acestea, principalele teme abordate se refer la

fundamentarea teoretic a ISD si la modul cum acestea afecteaz schimburile comerciale

internationale.

Fundamentarea teoretic a ISD

Explicatia efecturii exportului de capital datorit diferentelor dintre ratele dobnzii a fost

considerat satisfctoare doar n cazul investitiilor de portofoliu, dar pentru ISD si firmele

multinationale aceast explicatie a fost considerat ineficient. Aceasta deoarece numai pentru o

astfel de explicatie nu pot fi elucidate o serie de probleme foarte frecvente n practica economic,

cum sunt:

- de ce firmele care investesc n strintate se mprumut de pe piata trilor gazd?

- cum se explic asa-numitele investitii ncrucisate, adic intrrile si iesirile de fluxuri

investitionale directe n acelasi timp si/sau din aceeasi tar?

- de ce firmele care efectueaz investitii n strintate desfsoar o activitate sustinut si

n tara lor de origine?

ncercrile de a rspunde la asemenea ntrebri au dus la conturarea unei noi secvente a

teoriei comertului international si cresterii economice si anume teoria ISD sau teoria firmelor

27

multinationale. Principalii ei protagonisti sunt John Dunning, Stephen Hymer, Charles

Kindleberger, Raymond Vernon, Franois Perroux etc.

Prin sistematizarea contributiei lor, n litertur s-a ajuns la delimitarea mai multor

variante ale firmelor multinationale si anume: teoria valorificrii imperfectiunilor pietei cu

varianta ei reprezentativ de teoria avantajului de monopol sau oligopol; teoria ciclului de viat

al produsului; teoria internationalizrii productiei si a internalizrii pietei; teoria eclectic.

1. Teoria valorificrii imperfectiunilor pietei

Imperfectiunile pietei care pot fi valorificate prin efectuarea de ISD n strintate au fost

analizate pe larg de Hymer si se refer n principiu la:

Diferentele ntre ratele profitului pe pietele celor dou tri partenere. Ele sunt expresii

ale disparittilor pe piata factorilor de productie. Respectiv, diferente cu dotarea n

capital, costuri diferite ale fortei de munc, inegalitatea ritmurilor inovatiilor tehnologice

etc. sau de pe cea financiar valutar.

Distorsiunile care decurg din reglemetrile guvernamentale n domenii precum

comercial (respectiv bariere tarifare si netarifare), fiscal (controlul preturilor), reguli de

concurent etc.

Structurile de piat, respectiv tipurile de ntreprinderi.

Externalitti, economii de scar, acces la bunuri publice etc.

Toate aceste aspecte pot fi generatoare de motive pentru extinderea afacerilor pe alte

piete. Firma care si propune s abordeze piata extern trebuie ns s dispun de suficient

experient, cunostinte de piat si manageriale pentru a-si asigura un anumit control asupra

productiei n strintate, binenteles cu conditia ca la aceeasi valoare a ntreprinderii n strintate

s se obtin cstiguri mai mari. Cu alte cuvinte, avantajele pe care i le ofer piata strin trebuie

s fie mai mari dect cele pe care ea le-ar avea pe plan national.

n opinia lui Stephen Hymer principalele conditii ale valorificrii prin ISD a iperfectiunii

pietei sunt urmtoarele:

- costul marginal al accesului pe piata receptoare, calculat ca diferent ntre cheltuielile

de export si cele de investitii, s fie mai mici dect venitul marginal obtinut din

exploatarea investitiei;

- costul productiei n strintate s fie mai mic dect la exportul din tara de origine;

- propria productie n strintate s fie mai profitabil dect exportul sau licentierea unei

terte firme.

O explicatie similar a multinationalizrii este oferit de Kindleberger, el foloseste o alt

tipologie a imperfectiunilor pietei, si anume:

28

imperfectiuni pe piata bunurilor izvorte din diferentierea produselor si a tehnicilor de

marketing;

imperfectiuni pe piata factorilor de productie;

imperfectiuni legate de drepturile de proprietate industriale, respectiv brevete, know-

how etc.;

imperfectiuni legate de accesul diferit pe piata de capital si de expertiza managerial

diferentiat;

imperfectiuni legate de economii de scar care determin cresterea eficientei.

2. Teoria avantajului de monopol sau oligopol

Este destul de apropiat si poate fi privit ca o variant a explicatiilor prin imperfectiunile

pietei. Potrivit acesteia, investtia strin direct poate apare ca urmare a unor avantaje de

monopol pe care firma le are si le poate exploata mai profitabil dect concurenta prin implantare

pe piata gazd. n principal, avantajele de monopol pot fi legate de cunostintele superioare si de

economiile de scar.

Adeptii acestei explicatii fac distinctie ntre ISD pe orizontal si cele pe vertical.

Investitiile pe orizontal presupun c firma implanteaz n tara gazd o filial care fabric acelasi

produs ca si n tara de origine. Ea se bazeaz, n principal, pe avantajul monopolist izvort din

cunostinte superioare si capacitti de inovare. Investitiile pe vertical presupun c filiala din

strintate asimileaz n fabricatie produse intermediare utilizate ca intrri n alte unitti ale

firmei multinationale. Avantajele firmei decurg n acest caz, n principal, din investitiile de scar.

Richard Caves si Graham dezvolt teoria investitiei directe pe baza avantajului de

oligopol. Caves consider c oligopolul bazat pe produse diferentiate este structura industrial cea

mai rspndit prin care se opereaz ISD.

Avantajului oligopolistic provenit din diferentiere i se altur de regul si avantajul

provenit din caracterul de bun public al mrfii produse. Aceasta nseamn c marfa are un cost

foarte sczut datorit posibilittii de repartizare a costurilor fixe pe volumul mare de productie

ceea ce permite obtinerea unei rate de profit cu mult mai mare dect cea normal. Un asemenea

avantaj de reduceri de cost pentru marfa n cauz poate fi creat si de cunostintele de marketing si

informatiile comerciale care permit diferentierea produsului prin reclam, de exemplu, sau alte

elemente de avantaj comparativ ce pot fi transferate pe o nou piat fr nici un cost, doar pe

baza costurilor de creare a avantajului pe piata initial.

29

3. Teoria ciclului de viat a produselor

A fost elaborat de Raymond Vernon si reprezint o explicatie a multinationalizrii

firmelor americane, determinat de inovatie si fazele ciclului vietei produselor. n prima faz,

aceea de produs nou, productia bunului este localizat n tara de origine a firmei inventatoare si

este destinat consumatorilor locali. Odat cu cresterea cererii interne tehnologia este pus la

punct, dimensiunile productiei cresc, iar produsul intr n faza de maturitate, el este lansat si pe

piata extern, iar exporturile cresc treptat pe msura cresterii cererii strine. n msura n care

cererea atinge niveluri nalte este posibil aparitia productiei concurente din alte tri. Aceasta se

nregistreaz odat cu intrarea produsului n faza a treia a ciclului su de viat, cnd devine

produs standardizat. Fabricatia lui se realizeaz printr-o tehnologie foarte bine pus la punct care

permite productia de mas si poate fi asimilat de firmele strine. n aceast faz, firma

inovatoare se poate confrunta cu problema multinationalizrii productiei. Ea poate opta pentru

crearea de filiale n alte tri pentru a-si pstra piata. Fluxurile de export sunt nlocuite prin fluxuri

de investitii. Dac opteaz pentru licentierea exporturilor de produse li se substituie exporturile

de tehnologie. Firma inovatore poate renunta complet la productie importnd de la filiale sau

poate pstra productia unor sortimente destinate consumatorilor nationali cu venituri ridicate.

O asemenea desfsurare a productiei si comercializrii la scar international poate fi

constatat n cazul multor produse, mai ales n cazul celor intensive n fort de munc cu o mare

elasticitate a cererii fat de pret si care pot fi fabricate pe baz de instructiuni fr prea multe

furnituri din tara de origine. n astfel de cazuri productia a nceput n SUA unde firmele se

caracterizeaz printr-o mare capacitate de inovatie, s-a deplasat prin crearea de filiale mai nti n

Europa Occidental si alte state dezvoltate, apoi spre trile n curs de dezvoltare cu

industrializare rapid sau cu nivel mai avansat de industrializare.

4. Teoria internationalizrii productiei si a internalizrii pietei

Termenul de internalizare pare s desemneze crearea unui sistem integrat care cuprinde n

reteaua lui toate fazele productiei, comercializrii, marketingului si cercetrii dezvoltrii,

caracterizat printr-o anumit capacitate de absorbtie a diverselor externalitti si prin posibilitatea

de a beneficia de economiile de scar permise de dimensiunile pietei, de anumite bunuri etc.

Strategia de multinationalizare poate fi motivat de faptul c extinderea sistemului

international n alte tri permite mrirea capacittii de absorbtie a externalittilor de piat cu

costuri mai mici. Practic, aceast extensie a propriilor retele de productie si comercializare prin

multinationalizare nseamn pentru firma n cauz crearea unei piete proprii pentru productia

unui produs integrat vertical.

30

Cu alte cuvinte, fenomenul de internationalizare a productiei este acompaniat si conduce

inerent la cel de internalizare a pietei. Acest process a retinut atentia multor analisti printer care

Cause, Raynal, Mucchielli etc. Explicatiile formulate de Richard Cause si Raynal sunt de factur

marginalist. Ratiunea organizrii pietei proprii o constituie costul mai mic al tranzactiilor

intrasocietate comparativ cu cel al tranzactiilor pe piata obisnuit. Firma va cuta s internalizeze

externalittile pietei pn cnd costul marginal al tranzactiilor intrasocietate egalizeaz costul

tranzactiilor pe piat. Acest punct de egalizare defineste si talia optim a firmei, extinderea ei

ncetnd atunci cnd costul organizrii interne este acelasi cu costul tranzactiilor pe piat.

Nivelul costurilor de tranzactie depinde, n principal, de frecventa tranzactiilor si de

gradul de incertitudine care le caracterizeaz. Indiscutabil apare necesar ca nivelul costului

organizrii pietei proprii si costul externalittilor de pe piata strin s fie mai mic dect costul

presupus de efectuarea exporturilor. Exemplul cel mai sugestiv l constituie filialele create pentru

evitarea taxelor vamale. n cazul lor firma reuseste s bebeficieze pe piata trii gazd prin

productia local livrat la un pret mai mic dect pretul de import majorat cu taxa vamal.

n sistemul de productie integrat vertical extins peste frontiere, produsele itermediare

circul ntre filiale la preturi de transfer, drepturile de proprietate industrial asupra tehnologiei

sunt pstrate, si prin aceasta avantajele concurentiale sunt substantiate favoriznd chiar productia

de monopol.

5. Teoria eclectic a multinationalizrii (Paradigma Ohlin)

Desi fiecare din teoriile precedente ofer explicatii veridice procesului de

multinationalizare, nici una nu are caracter de generalitate privilegiind anumite mobiluri si laturi

ale acesteia. Constatarea acestui aspect a condus la tentative formulrii unei teorii eclectic a

firmelor multinationale. Autorul acesteia este John Dunning, el considera n mod just c

fluxurile de ISD nu sunt determinate de o singur cauz. La baza lor se afl ntotdeauna un

complex de motivatii care cuprind elemente cauzale evidentiate ntr-o form sau alta de diferite

ramificatii ale teoriei economice, cum sunt: teoria comertului international, n spet teorema

dotrii cu factori de productie, teoria valorificrii imperfectiunilor pietei, inclusive a avantajelor

de monopol si oligopol, teoria internationalizrii productiei si a internalizrii p