Comert International 12.02.2015 Curs 1

Definitie. Obiectul de reglementare

Exista 2 acceptiuni stricto sensu ( acceptiunea clasica ) lato sensu ( specifica perioadei moderne )

Stricto sensu : Totalitatea operatiunilor de import export, cu marfuri, servicii care se desfasoara intre subiecte de drept roman si subiecte de nationalitate straina sau privesc operatiuni

cu marfuri, care trec cel putin o frontiera ( bunuri aflate in trafic international ).

Elemente esentiale :

Import export ( marfuri, servicii intre diferite state ) Participantii ( subiectii dreptului comertului international sunt comercianti persoane juridice in primul rand, dar si persoane fizice care indeplinesc conditia de a fi profesionisti

comercianti ).

Raporturile juridice de dreptul comertului international sunt raporturi care au in

continutul lor cel putin un element de extraneitate :

Raporturi juridice intre comercianti avand nationalitati diferite ; sedii in state diferite ( persoana juridica ) ; cetatenie diferita sau domiciliu diferit ( persoana fizica ). Acestea sunt

alternative, iar nu cumulative.

Bunul ce face obiectul raportului juridic sa fie in tranzit international ( in drumul lui de la o parte la alta, bunul trece cel putin o frontiera ).

Lato sensu : Comertul international s-a diversificat in Epoca Moderna si au aparut noi

operatiuni ( cooperarea economica internationala ce reprezinta un ansamblu de relatii de colaborare sau conlucrare intre comercianti pers. fizica sau juridice din state diferite, care pun in comun valori patrimoniale pentru realizarea unei activitati comune, in scopul realizarii de

profit ).

Ambele acceptiuni au reflex pe plan economic :

In ceea ce priveste acceptiunea clasica ( restransa ), pilonul il reprezinta contractul de vanzare cumparare de marfuri internationale ( apar contracte de intermediere, comision, expeditie, transport, asigurare, operatiuni de garantie internationala ).

In sens larg, se exprima prin contract de cooperare internationala.

Principiile ce guverneaza relatiile sociale ale Romaniei si limitele :

Principiul fundamental este principiul libertatii comertului international.

Comparatie cu principiul care a guvernat relatiile sociale ale Romaniei, in perioada 1946 1989 si care a fost principiul monopolului de stat :

Comertul international nu putea fi realizat de parti, ci doar de stat; Principiul monopolului de stat a fost unul dintre primele principii care au fost desfiintate dupa revolutie, fiind adoptate acte normative pentru a adopta un nou principiu. Exemple de acte

normative Decretul lege 54/1990 privind desfasurarea unor operatiuni economice care a permis persoanelor fizice autorizate sa desfasoare si operatiuni de comert international;

Decretul lege 96/1990 privind unele masuri pentru atragerea investitiei de capital strain in Romania, care a fost primul act normativ ce a deschis

portile catre investitiile straine.

Legea35/1991 privind investitiile straine.

Momentul esential il reprezinta momentul aderarii Romaniei, unde sunt prevazute explicit

obligatiile de deplina libertate a comertului international . Aplicam principiul liberei circulatiei a

marfurilor, a persoanelor si a capitalurilor.

Continutul principiului : Se analizeaza din 2 puncte de vedere ( Sensuri )

Din exterior spre interior.

Din interior spre exterior.

Din exterior spre interior : Acest lucru insemnand capacitatea recunoscuta de legea romana subiectelor de drept strain, de nationalitate straina de a desfasura activitati comerciale pe

piata romaneasca.

Forme : Forme institutionalizate ( cand deschid in Romania sucursale, filiale ale societatilor lor din strainatate prin acest lucru se creeaza entitati ). Forme neinstitutionalizate ( acestea se realizeaza prin simpla incheiere de contracte ).

Din interior spre exterior : Aptitudinea recunoscuta de lege subiectelor romane de comert

international de a participa la desfasurarea comertului in alte state.

Principiul nu este nelimitat. Exista institutii juridice prin care comertul international este

controlat ( exista marfuri supuse regimului de autorizare ).

Regimul investitiilor in Romania .

Sediul materiei : - Primul act normativ dupa Revolutie care a reglementat accesul capitalului strain a fost Decretul 96/1990.

- Alte acte normative : Legea 35/1991 privind regimul investitiilor

straine.

OUG 91/1997

OUG 92/1997, care a fost adoptata prin

Legea 241/1998, care configureaza in esenta principiul regimului investitiilor sraine in Romania.

Investitiile straine se clasifica in 2 categorii :

1) Investitii straine directe.

2) Investitii straine de portofoliu.

Investitiile straine directe - sunt reglementate, in primul rand, prin OUG 92/1997 privind stimularea investitiilor straine, modificata prin Legea 241/1998.

Ce inseamna investitie directa ? : In art. 2 din OUG 92/ 1997 ni se da o definitie a investitiilor

directe : sunt trei forme de investitie directa pe care ordonanta le prevede :

Participarea investitorilor straini la constituirea sau extinderea unei societati in Romania. Dobandirea de parti sociale sau actiuni , la o societate romaneasca. Infiintarea sau extinderea in Romania a unei sucursale sau filiale a unei societati straine .

Dupa cum rezulta din aceasta enumerare , investitia straina directa , imbraca in principal , in

esenta o forma institutionala, societara . Toate cele 3 elemente enumerate privesc o societate

comerciala .

Investitia directa este de 2 feluri : in forma societara / institutionalizata - investitia se face prin

nasterea sau extinderea unei societati comerciale , si in acest caz investitia directa se numeste

institutionalizata, deoarece are drept efect juridic , crearea sau extinderea unei persoane juridice.

O societate comericiala are 2 laturi :

- O latura contractuala ( acordul de vointa intre asociati ) .

- Si o latura institutionala .

Investitia directa in forma societara este principala forma de investitie directa, si de altfel singura

la care OUG 92/1997 se refera .

Insa, mai exista o forma de investitie directa : investitia directa in forma exclusiv contractuala :

care nu este legata de o societate comerciala ( care nu genereaza o persoana juridica ) , ci

constituie exclusiv un contract .

Exemplu de investitie straina directa in forma exclusiv contractuala o constituie contractele de

inchiriere sau concesiune a resurselor minerale ( un domeniu extrem de important al comertului

).

Avem acte normative care reglementeaza investitiile directe in forma exclusiv

contractuala : Legea petrolului - Legea 238 / 2004 , Legea Minelor - Legea 85/2003 , Legea

energiei electrice si a gazelor naturale Legea 123/2012. Ceea ce caracterizeaza, in mod esential, investitia straina directa in forma societara , este

faptul ca investitorul strain participa in mod efectiv la organizarea , administrarea si functionarea

acelei societati , sau daca este investitie straina directa in forma contractuala , investitorul

strain desfasoara o activitate efectiva de explorare , eploatare a resurselor naturale .

Investiile straine de portofoliu sunt definite in OUG 92/1997 , ca fiind dobandirea de catre investitorul strain de valori mobiliare pe pietele de capital , organizate si reglementate in

Romania , si care nu implica o participare directa la administrarea societatii respective .

Deosebirea esentiala intre investitia straina directa si investitia straina de portofoliu

este ca : investitia straina directa implica participarea efectiva la administrarea si conducerea

unei societati , pe cand investitia straina de portofoliu are un rol esentialmente speculativ ,

constand in : Cumpararea de valori mobiliare : actiuni , obligatiuni , titluri de stat , cu scopul de

a fi revandute si a obtine un profit din diferenta intre pretul de cumparare si cel de revanzare . In

principiu, investitia de portofoliu se face de pana la maximum 10% din capitalul unei societati .

In materia investitiilor de portofoliu , actul normativ de baza , il constituie Legea 297/2004

privind piata de capital , dar exista si foarte multe acte normative speciale , de pilda OUG 66/1997 privind cumpararea de titluri de stat .

Notiunea de investitie straina este strict legata cu notiunea de investitor strain .

Ce inseamna investitor strain ?

Notiunea de investitor strain este definita in OUG 92/1997 si intr-un regulament al BNR in

Regulamentul 4 / 2005 al BNR privind regimul valutar.

Prin investitor strain se intelege persoana fizica sau juridica nerezidenta care investeste

in Romania in una din formele prevazute le lege .

Persoana fizica sau juridica nerezidenta- definitia o gasim in OUG 92/1997 , in Regulamentul

4 al BNR din 2005 si in Codul Fiscal. In esenta nerezidenta este o persoana fizica care are

domiciliul in strainatate ( deci elementul de extraneitate relevant este domiciliul, si nu cetatenia).

Elementele de extraneitate relevante : domiciliul pentru persoana fizica , respectiv sediul pentru

persoana juridica .

Principiile care guverneza investitiile straine in Romania ( sunt 3 principii ) :

I ) Principiul libertatii formelor si modalitatilor de investire in tara .

Princiul libertatii formelor inseamna posibilitatea investitorilor straini de a investi in oricare din

formele prevazute de legea romana , mai exact o investitie straina poate fi facuta in oricare din

formele societare prevazute de Legea 31/1990 , adica sub forma unei societati de persoane , a

unei societati cu raspundere limitata. De asemenea poate fi facuta sub forma unei asociatii de

participatie reglementata de fostul Cod Commercial, actualmente de Codul Civil. De asemenea,

investitia poate fi facuta in formele contractuale prevazute de lege ( contracte de inchiriere de

concesiune ).

Cel de-al 2-lea aspect al primului principiu este principiul libertatii modalitatiilor : OUG

92 /1997 prevede ca o investitie straina poate fi facuta in una din urmatoarele modalitati, in

functie de felurile aporturilor pe care le pot varsa investitorii straini :

In primul rand aporturile in numerar : Investitorii straini pot varsa aporturi in bani , in

numerar .

Aporturile in numerar sunt de feluri sunt de 2 feluri : in valuta straina ( adica intr-o moneda

liber convertibila ), sau in moneda nationala ( in lei ) . Regula o constituie raporturile in valuta,

dar nu sunt excluse aporturile in lei , atunci cand respectivul investitor are o sursa de moneda

nationala , aceasta putand consta in dividende la o alta societate comerciala pe care o are in tara ,

dintr-un pret pe care il dobandeste ca urmare a unui contract incheiat cu o parte romana , dintr-un

beneficiu de lichidare atunci cand lichideaza societate din tara , dintr-o despagubire pe care o primeste ca urmare a expropierii investitiei .

Acestea sunt posibile surse de aporturi in lei.

Aporturile in bunuri corporale : Aporturile in bunuri corporale : pot consta in aporturi in bunuri mobile : masini , utilaje, echipamente , instalatii , mijloace de transport , alte bunuri necesare pentru realizarea investitiei

respective .

- poate fi si un aport in bunuri imobile : cladiri sau terenuri la terenuri sunt reglementari speciale .

Aportul in bunuri incorporale , adica aportul in drepturi . De regula, se aduc drepturi de proprietate intelectuala , adica brevete de inventive, licente , marci , desene si modele

industrialale , drepturi de autor . Se pot aduce si apoturi in drepturi de creanta in acele societati in

care un asemenea aport este permis.

OUG 92/1997 prevede ca pot constitui aporturi orice alte drepturi sau valori economice si anume :( aportul poate consta in ) :

- Servicii

Management ( metoda de organizare si conducerea societatii) Aporturi in munca, adica in industrie, acolo unde acest aport este permis de lege. Surse de materii prime , piete de desfacere , clientela , informatii de marketing , retele de aprovizionare si defacere .

Nume commercial firma . Numele commercial este un element al fodului de comert , este o valoare patrimoniala evaluabila in bani.

Obligatii de a nu face concurenta pe o anumita piata a produselor pe care societatea le va realiza.

Aport poate constitui orice valoare patrimoniala .

II ) Principiul liberului acces al investitorilor straini in toate domeniile economice din

Romania .

Legea romana nu prevede nici un domeniu economic in care investitia straina sa nu fie permisa ,

insa alte tari prevad acest lucru .

Investitiile straine pot fi in : industrie , agricultura ,explorarea si exploatarea resurselor

naturale , transporturi , infrastructura si comunicatii , constructii civile si industriale , comert,

turism , servicii bancare , de asigurari , alte servicii , cercetarea stiintifica si tehnologica , alte

domenii . In anumite domenii cum ar fii cel bancar si al asigurarilor , exista anumite conditii

speciale , de pilda ca sa constitui o banca , sau o societate de asigurari , conditiile de capital

social ( de aport ) sunt mult mai mari decat cele din Legea 31 .

III ) Principiu egalitatii de tratament /principiul nediscriminarii care imbraca doua forme:

Nediscriminare intre investitorii straini si cei nationali . Nediscriminare intre investitorii straini intre ei .

In ce priveste prima problema adica nediscriminarea intre investitorii straini si cei romani , a existat o evolutie istorica : Legea 35/1991 a prevazut principiul regimului mai favorabil aplicabil investitorilor straini, ce aveau mai multe drepturi , mai multe facilitati ( scutiri de taxe si

impozite ) decat investitorii nationali. OUG 92/1997 a instituit principiul egalitatii de tratament .

Cel de-al doilea aspect este egalitatea de tratament intre investitorii straini intre ei . Legea romana nu prevede nici o discriminare pe considerente de nationalitate , dar pot exista deosebiri

pe considerente de nationalitate in cazul in care unul din straini provine dintr-o tara , cu care

Romania a incheiat un acord biliateral care confera acelor investitori drepturi specifice.

In oricare dintre cele doua cazuri a si b , se poate aplica principiul legii mai favorabile Ideea este

ca daca un investitor strain a facut o investitie in tara , iar ulterior se adopta o lege care prevede

conditii mai favorabile pentru acel tip de investitie , acea lege se aplica imediat si investitorilor

vechi .

Comert International 19.02.2015 Curs 2 Aspectele privind regimul investitiilor straine : Garantiile acordate investitorilor straini ( sunt 2 ) : Garantia impotriva indisponiblizarii investitiei . Garantia stabilitatii regimului juridic aaplicabil investitiilor straine in Romania . Garantia impotriva indisponiblizarii investitiei : isi are temeiu juridic in art . 44 din Constitutia Romaniei , care prevede ca nimeni nu poate sa fie expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica , stabilita potrivit legii , cu dreapta si prealabila despagubire. Constitutia continua , este o prevedere care a fost introdusa in anul 2003 cu ocazia revizuirii Constitutiei , potrivit careia , nationalizarea sau oricare masura cu efect echivalent de trecere in proprietatea statului , a unor bunuri pe criterii discriminatorii este interzisa. Cu aplicare speciala in materia la care ne referim , sediul materiei pentru aceasta garantie il constituie OUG 92/1997 , care prevede ca investitiile staine nu pot fi nationalizate , expropriate , sau supuse altor masuri cu efect echivalent , excetand cazurile in care , anumite conditii sunt indeplinite . Asadar

expropierea investitiei nu poate fi facuta decat in conditiile Legii 33 / 1994 , prrivind exproprierea pentru o cauza de utilitate publica . Conditiile pentru ca expropierea sa fie legala sunt : Sa se acorde o despagubire echivalenta , cu valoarea justa de piata a investitiei , aceasta inseamna altfel spus principiul dezdaunarii integrale , cu precizarea ca valoarea investitiei , se calculeaza la momentul imediat anterior expropierii , adica inainte ca exproprierea iminenta , sa devina cunoscuta intr-un mod care sa afecteze valoarea investitiei . Despagubirea trebuie sa fie prealabila , adica trebuie sa fie platita inainte ca exproprierea sa isi produca efectele juridice . Despagubirea trebuie sa fie adecvata , adica modalitatea ei de plata sa fie potrivita cu natura si valoarea de piata a investitiei indisponibilizate. Despagubirea trebuie sa fie efectiva adica sa fie lichida , adica sa fie acordata in bani , sau in bunuri care sa poata fi transformate in bani . Cum anume se poate stabili cuantumul despagubirii ? ( care este modalitatea de stabilire a cuantumului despagubirilor ): In primul rand : prin acordul partiilor . Daca acordul nu se realizeaza , printr-o determinare efectuata de catre o autoritate judecatoreasca , sau de o alta autoritate independenta si competenta , coform tratatelor internationale la care Romania este parte . Mai precis , despagubirea se determina in instantele de judecata nationale , sau prin arbitraj care poate fi un arbitraj institutionalizat , sau unul ad hoc . Cea de-a 2 garantie : este garantia stabilitatii regimului juridic aplicabil investitiei . Aceasta garantie nu este altceva decat aplicarea principiului - tempus regit actum , ideea este ca : regimul legal aplicabil investitiei , in momentul in care ea s-a constituit , ramane aplicabil pe toata durata de existenta a investitiei , chiar daca intre timp lege s-ar schimba . Aceasta garantie se exprima mai ales prin faptul ca , in cazul in care in momentul constituirii investitiei , legea prevede anumite facilitati pentru acea investitie , facilitatiile raman in vigoare ( ex : scutire de impozit pe timp de 5 ani ) pe durata prevazuta de lege , chiar daca intre timp legea se modifica si acea facilitate ar disparea. De la principiul stabilitatii exista o exceptie si anume exceptia legii mai favorabile : mitior lex , in sensul ca , dupa ce investitia s-a constituit , este adoptata o lege care acorda facilitati suplimentare , acelea se vor aplica si investitiilor constituite inaintre de intrarea in vigoare a respectivei legi. Drepturile de care beneficiaza investitorii straini : OUG 92 / 1997 enumera mai multe drepturi specifice din care investitorii straini beneficiaza : Dreptul la asistenta privind parcurgerea formalitatiilor administrative , pentru constituirea si functionarea investitiei. Foarte mult timp a functionat o agentie specializata Agentia Romana pentru Investitii , care avea in obiectul sau de activitate chiar aceasta operatiune de asistenta . In momentul de

fata , atributiile agentiei au fost preluate de un departament specializat din cadrul Ministerului Economiei , dar au ramas conexiunile internationale si anume , mai precis : Romnia este afiliata la ceea ce se numeste Asociatia Mondiala a Agentiilor de Promovare a Investitiilor , aflierea s-a produs in anul 2004 , sediul asociatiei este la Geneva . Dreptul la conversia in valuta si la transferul in strainatate al profiturilor obtinute de investitorul strain in Romania. OUG 92 / 1997 , prevede explicit ca investitorii straini au dreptul la conversia in valuta si la liberul transfer in strainatate , dupa plata impozitelor si taxelor prevazute de legea romana , a tuturor profiturilor , care pot fi : dividende , venituri obtinute de contracte comerciale internationale , venituri obtinute din vanzarea actiunilor sau a partiilor sociale , venituri obtinute din beneficiul de lichidare , adica atunci cand investitia este lichidata si rezulta un sold activ , al despagubirilor pe care le primesc in cazul expropierii . Cel de-al 3-lea drept este dreptul de proprietate asupra bunurilor din tara : aici trebuie facuta o distinctie , in ceea ce priveste : Dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile , precum si asupra imobilelor cladiri , se aplica regimul national . Aceasta inseamna ca , investitorii straini pot dobandi deptul de proprietate asupra acestor bunuri ca si persoanele fizice sau juridice romane. O situatie speciala se pune in ceea ce priveste terenurile : in legatura cu dreptul de proprietate al strainilor asupra terenurilor din tara , retinem o anumita evolutie legislativa : Constitutia din anul 1991 prevedea : ca cetatenii straini si apatrizii nu pot dobani dreptul de proprietate asupra terenurilor in tara . Aceasta insemna ca , chiar insasi legea prevedea o incapacitate de folosinta, adica la nivelul aptitudinilor generale si abstracte, o incapacitate de folosinta , a strainilor de a detine in proprietate terenuri in tara . Cu ocazia revizuirii Constitutiei din anul 2003 , textul a fost modificat , Constitutia prevazand ca : cetatenii straini si apatrizii , pot dobani dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la UE si din alte Tratate Internationale la care Romania este parte , pe baza de reciprocitate , in conditiile prevazute de legea organica , precum si prin mostenire legala . Din aceasta prevedere rezulta ca in anul 2003 cu ocazia revizuirii , conceptia s-a modificat fundamental , conferindu-se investitoriilor straini , vocatia , capacitatea de folosinta de a dobandi terenuri in proprietate in Romania . Dar aceasta vocatie nu e lipsita de anumite conditii . Conditiile sunt : textul face distinctie intre 2 situatii : dobandirea prin mostenire legala este libera , dobandirea prin mostenire legala nu este conditionata de nici o alta prevedere , in schimb , dobandirea prin acte juridice , asta insemnand prin acte juridice intre persoane in viata , sau mortis cauza ( prin testament ) . Aceasta dobandire este supusa urmatoarelor conditii : Posibilitatea dobandirii sa fie prevazuta , intr-o conventie internationala la care Romania este parte , aceasta insemnand fie Tratatul de aderare la UE , fie alta conventie internationala la care Romania este parte , aceasta insemnan , fie Tratatul de aderare a Romaniei la UE , fie alta conventie internationala la care Romania este parte . Dobandirea se poate face numai pe baza de reciprocitate . Reciproicitatea este de 3 feluri : - Legislativa : - atunci cand in tara straina exista norme juridice , care prevad aceleasi drepturi pentru persoanele juridice romane in ceea ce priveste dobandirea proprietatii terenurilor , ca si cele prevazute de legea romana . - Reciprocitatea poate fi diplomatica : - atunci cand este prevazuta in conventii internationale la care cele 2 state sunt parte . - Si poate fi reciprocitate de fapt : atunci cand exista o practica de reciprocitate la nivelul instantelor de judecata , dar poate sa fie si la nivelul altor autoritati publice din cele 2 state. Dobandirea dreptul de proprietate sa se faca in conditiile legii organice .

Care este legea organica la care Constitutia se refera ? Este Legea 312 / 2005 , privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor , de catre cetatenii romani si apatrizi , precum si de persoanele juridice straine . Aceasta Lege 312 / 2005 , a intrat in vigoare la data aderarii Romaniei la UE : 1 ianuarie 2007 . Care sunt principalele prevederi ale legii organice ? Legea organica , Legea 312 , in primul rand , obiectul ei : reglementeaza dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de catre straini prin acte juridice : inter vivos sau mortis cauza . Se face o distinctie dupa cum este vorba : De cetateni , sau persoane juridice din celelalte state membre ale UE . Persoane fizice sau juridice din statele terte. Pentru persoanele fizice sau juridice din celelate state membre ale UE , Legea 312 / 2005 , stabileste o regula generala si doua situatii speciale : Regula generala este ca persoanele fizice , sau juridice din celelalte tari membre ale UE , din Spatiul Economic European ( SEE ) si din Confederatia Elvetiana , dobandesc dreptul de proprietate asupra terenurilor in Romania , in aceleasi conditii ca si cetatenii romani , asadar li se aplica regimul national . De la aceasta regula generala au fost stabilite 2 derogari , pentru ca Romaniei i-au fost acordate 2 termene de gratie : -Prima situatie speciala : prin Tratatul de aderare la UE , s-a prevazut un termen de gratie pentru aplicarea regimului national , pentru strainii , care doresc sa cumpere in romania terenuri in scop de constituire de resedinte sau semi-secundare . Pentru liberalizarea regimului de cumparare a terenurilor avand scop de resedinta , sau semi-secundare , s-a acordat Romaniei un moratoriu pe 5 ani , care a expirat la 1 ianuarie 2012. - A doua situatie speciala : este dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agicole , padurilor si terenurilor forestiere . Pentru liberalizarea regimului de dobandire a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri , s-a acordat Romaniei un termen de 7 ani care a expirat la 1 ianuarie 2014 . Imediat dupa 1 ianuarie 2014 , a fost adoptata Legea 17 / 2014 privind unele masuri de reglementare a vanzarii cumpararii terenurilor agricole , situate in extravilan . Toate tarile membre ale UE , au reglementat intr-un fel dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole din extravilan de catre persoane fizice sau juridice din celelate state membre. Aceasta Lege 17/2014 este una din cele mai liberale , cele mai permisive , vecinii nostrii au regelmentari mult mai restrictive decat avem noi . Legea se refera la : dobandirea de catre persoane fizice sau juridice din celelate tari memre ale UE ,Spatiul Economic European si Elvetian . Legea prevede un drept de preemtiune in conditii egale al vecinilor si statului . Daca aceasta conditie este depasita dobandirea este practic libera . In legatura cu cetatenii din statele terte : atat Legea 312 / 2005 , cat si Legea 17 / 2014 , prevad ca acestia pot dobandi dreptul de prop asupra terenurilor in tara , numai in conditiile prevazute in tratatele internationale , la care Romania este parte , pe baza de reciprocitate . Si mai exista o prevedere , nu se pot acorda conditii mai favorabile pentru dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor , cetatenilor din statele terte , fata de cele acordate de celor din celelate tari membre al UE. Cel de-al 4-lea drept specific de care beneficiaza investitorii straini in tara , este dreptul privind efectuarea operatiunilor valutare . Temeiul juridic pentru acest drept , il constituie Regulamentul BNR nr. 4 / 2005 privind regimul valutar. De retinut ca liberalizarea regimului juridic al operatiunilor valuatre efectuate de staini pe

teritoriul Romaniei , sau in legatura cu moneda nationala , acest regim a cunosut un proces continu de liberalizare incepand din 1990 . Liberalizarea s-a produs in etape . Ultima etapa a liberalizarii totate , a fost 1 septembrie 2006 , cand moneda nationala a devenit integral convertibila . Inseamna ca , nerezidentii au dobandit dreptul de a achizitiona in mod liber instrumente financiare , pe piata monetara romaneasca , fara aprobarea Bancii Nationale asa cum se intamplase pana in acel moment . Un alt drept specific priveste dreptul de a angaja personal strain . Investitorii straini din Romania nu au avut de la inceput acest drept . Legea 35 / 1991 , a prevazut ca investitorii straini pot angaja straini , numai pe posturi de conducere si de specialitate , nu si pe posturi de executie. A fost o protectie la nivelul anilor 1990 , a fortei de munca necalificate locale . OUG 92 / 1997 a liberalizat acest regim juridic , in asa fel incat in momentul de fata , investitorii straini pot angaja in mod liber cetateni straini . In ceea ce priveste regimul angajarii , o distinctie trebuie facuta intre personalul din celelalte tari membre ale UE si cel din state terte . Pentru personalul din celelate tari membre al UE , nu exista o limitare , pentru cei din statele terte , prin Hotarare de Guvern se prevede anual numarul de autorizatii de munca ce pot fi acordate strainilor din state terte . Al 6-lea drept specific : dreptul de a alege instantele competente pentru solutionarea litigiilor privitoare la investitia straina in Romania . OUG 92 / 1997 , prevede ca investitorul strain , in cazul in care intra intr-un litigiu privind investitia lui cu o autoritate publica romana , fie ca nu i s-au acodrat facilitatiile prevazute de lege , fie ca a fost expropriat si sunt discutii in legatura cu cuantumul despagubirii , in aceasta situatie , investitorul strain are dreptul de a alege intre una din urmatoarele instante competente sa solutioneze litigiul . Este vorba de : Posibilitatea lui de a apela la instantele de judecata nationale , in esenta inseamna - la prevederile legii Contenciosului Administrativ Legea 554 / 2004 , sau de a apela la o procedura de conciliere sau de arbitraj institutionalizat , desfasurata sub egida unei institutii specifice care se numeste : Centru International pentru Reglementarea Diferendelor la Investitii prescurtat ICSIT , cu sediul la Washington . Acest centru international pentru solutionarea diferendelor cu privire la investitii , a fost constituit in temeiul unei Conventii Internationale , Conventia pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investitii , intre state si persoane ale altor state , incheiata la Washington in 1965 la care Romania este parte din 1975. Romania este implica in circa 10 dosare internationale de arbitraj . A doua posibilitate a investitorului strain este aceea de a aplela la un arbitraj ad-hoc , potrivit regulamentului de arbitraj al Comisieiei ONU , pentru dreptul comercial international , prescurtat UNCITRAL , are reguli de procedura din anul 1976 , care a fost actualizat in 2012 . Problema facilitatiilor de care beneficiaza investitorii straini . Retinem ca pentru ratiuni de scoala clasificam facilitatiile in 2 categorii : Normative . Individuale . Facilitatiile normative , sunt generale si impersoanle , au fost reglementate prin multiple legi , ele sunt reglementate OUG 85 / 2008 , privind stimularea investitiilor . Aceasta ordonanta , reglementeaza cateva categorii de facilitati , cea mai imporatnta fiind ajutoarele de stat . Ajutoarele de stat dupa aderarea Romaniei la UE au un regim foarte stric reglmentat de Comisia Europeana .

Facilitatiile individuale au fost acordate prin acte juridice speciale , prin acte cu caracter individual si au fost acordate mai ales in perioada anilor 1990 2000. In prezent facilitati individuale nu se acorda . Ultima problema : Problema garantarii investitiilor straine in Romania . In ceea ce priveste garantarea investitiilor straine , exista o conventie internationala , se numeste Conventia de Constituire a Agentiei Multilaterale de Garantare a Investitiilor - Conventia de la Seul din 1985 , la care Romania este parte din 1992 . Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor - este o persoana juridica de drept american cu sediul la Washington si actioneaza ca o banca de investitii . Aceasata agentie acopera riscuri eligibile , pe care le poate intampina un investitor strain in oricare dintre tarile membre ale conventiei . Aceasta conventie este folosita de investitorii romani pentru investitii in strainatate . Care sunt riscurile care pot fi garantate de catre Agentia Multilaterala de la Washington : a) Riscurile de schimb valutar , asta inseamna eventualele interdictii sau restrangeri ale drepturilor investitorilor straini de a transforma in valuta ( in moneda liber convertibila ) profiturile si de a le repatria in tara de origine . b) Riscul de expropriere sau de alte masuri cu efect similar , in cazul in care investitia ar fi nationalizata , expropriata , fara o justa prealabila despagubire. c) Riscul de incalcare a contractului de care autoritatea publica nationala , privatizarea se face de regula pe baza unui contrac incheiat cu o agentie statala , cu o agentie locala . d) Riscul de razboi sau alte tulburari civile grave .

Regimul General al Exporturilor si Importurilor din - in Romania Ne referim la regimul autorizatiilor de import si export. Exista anumite categorii de marfuri pentru care importul sau exportul necesita un regim de autorizare . Exista doua categorii de autorizatii de import sau export: In primul rand sunt licentele de import sau export . Licentele sunt acordate in principiu de 2 institutii publice : In primul rand de Ministerul Economiei - care emite licente pentru anumite categorii de marfuri , este vorba in special de arme si munitii .

Exista de asemea o alta autoritate , este vorba despre Agentia Nationala de Control al Exporturilor ( ANCECS ) , care functioneaza in subordinea ministerelor afecerilor externe si care este competenta in a emite licente pentru orice operatiuni de import - export , cu produse militare , si cu produse si tehnologii cu dubla utilizare : civila si militara . Caracteristici ale licentelor : Au un caracter intuitu personae - ele se acorda numai unei anumite persoane , nu pot fi transferate de aceea altor beneficiari . Licentele au un caracter temporal inseamna ca ele se elibereaza pe o anumita perioada de timp limitata , de regula un an calendaristic. Ele sunt limitate din punct de vedere spatial - se emit numai pentru o tara . Sunt limitate din punct de vedere material - in sensul ca se elibereaza numai pentru o anumita marfa sau pentru , un grup de marfuri individualizate . Dupa aderarea Romaniei la UE , Romania aplica tariful vamal consolidat al UE , si nomenclatura tarifara si statistica a UE . In UE se aplica nomenclatura tarifara si statistica prevazuta intr-o conventie internationala , se numeste Conventia Internationala privind Sistemul Armonizat de denumire si codificare a marfurilor , conventie care a fost incheiata la Bruxelles in 1983 sub egida Consiliului de Cooperare Vamala - care este un organism neguvernamental . Acest sitem inseamna o lista in care toate marfurile care fac obiectul comertului international snt codificate si orice operatiune care se face cu orice marfa trebuie sa se refere la codul marfii respective din sistemul armonizat . Acestea sunt licentele . 2) O a doua categorie o reprezinta alte autorizatii de import si export . Care porta denumiri diferite : avize , autorizatii , permise . Care sunt principalele categorii de marfuri care fac obiectul autorizarii : animalele si produsele de origine animala , plantele si produsele din plante , substantele stupefiante si psihotrope , produsele alimentare si agricole , produsele medicale si farmaceutice , deseurile de orice natura , produsele periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediul inconjurator, bunurile din patrimoniu cultural national , organismele modificate genetic , produsele chimice , produsele supuse accizelor , metalele si pietrle pretioase si altele . Aceste bunuri nu trec granita decat pe baza unei autorizatii , aceste autorizatii sunt emise de agentiile nationale de resort. Regimul juridic al autorizatiilor .

Comert International 26.02.2015 Curs 3

Autorizatiile de Import si Export

Sopul autorizatiilor de import si export , este acela de a asigura echilibrul pietei interne , de a evita dezechilibrele in balanta de plati externe , de a proteja pe comerciantii nationali , mediul inconjurator si patrimoniul cultural national . Refuzul eliberarii autorizatiilor de import si export : Autoritatea emitenta pote sa refuze eliberarea autorizatiei in urmatoarele cazuri : In cazul in care solicitantul , nu indeplineste conditiile legale pentru a primi o autorizatie de import sau export. Atunci cand solicitantul a pierdut dreptul de a obtine o astfel de autorizatie ca o masura sanctionatorie. Atunci cand marfa este supusa unor limitari cantitative ( contingente ) la import sau export si contingentul este depasit . Atunci cand marfa este supusa unui regim de supraveghere si control si conditiile nu sunt indeplinite . Cand marfa este interzisa la import sau la export . Caile de atac in cazul refuzului eliberarii autorizatiei : In primul rand : este necesara o plangre prealabila la organul care a refuzat eliberarea autorizatiei in temelui Legii 554/2004 Legea Contenciosului Administrativ . Competenta meteriala : - Organul emitent este obligat in 30 de zile sa raspunda , in cazul in care respinge plangerea prealabila , sau nu raspunde , agentul economic solicitant poate sa se adreseze instantei de judecata , competenta este sectia de Contencios Administrativ a Curtii de Apel , pentru ca este vorba despre contestarea unui act administrativ de competenta unei autoritati publice centrale . Iar competenta teritoriala apartine Curtii de Apel de la sediul solicitantului , sau de la sediul autoritatii emitente a refuzului . In fata instantei se poate solicita eliberarea actului si se pot cere si despagubiri pentru eventualul prejudiciu cauzat. Regimul de drept international al autorizatiilor de import si export. Este un Acord privind procedurile in materie de autorizatii de import , care a fost adoptat la Geneva in anul 1979 sub egida fostului Acord General pentru Tarife si Comert - ( GATT ), GATT - este inlocuit in momentul de fata cu Organizatia Mondiala a Comertului , dar toate actele care au fost adoptate sub egida vechiului Acord General pentru Tarife si Comert au ramas valabile . Acest Acord din 1979 se refera la autorizatiile de import si este documentul care a fixat principiile : pe care statele sunt obligate sa respecte , in momentul in care reglementeaza regimul autorizatiilor de import . Principiile pe care statele trebuie sa le urmeze : Principiul egalitatii intre solicitantii de autorizatii de import . Nici o discriminare nu este permisa intre solicitantii de autorizatii , din punct de vedere al nationalitatii , al cuantumului afecerii pentru care se solicita autorizatia - adica principiul egalitatii de tratament .

Principiul al simplificarii procedurilor : Acordul spune - procedurile trebuie sa fie cat mai simple cu putinta , in asa fel incat ele sa nu deregelze schimburile economice internationale . Principiul potrivit caruia , regulile in materia autorizatiilor trebuie sa fie neutre in aplicarea lor si administrata in mod just si echitabil. Principiul publicitatii : procedurile trebuie publicate cu un timp rezonabi , in asa fel incat destinatarii sa le recunoasca si sa aiba timp sa indeplineasca eventualele conditii . Principiul unicitati organului emitent procedura trebuie indeplinita pe cat posibil doar de o singura autoritate publica , adica de un singur organ administrativ . Ultimul principiu este acela ca : cerereile de autorizatie nu trebuie sa fie refuzate pentru erori minore in continutul lor , iar eventualele penalitati pecuniare nu trebuie sa depaseasca suma necesara pentru a servi ca un singur avertisment . Natura juridica a autorizatiilor de import si export: Acte administrative cu caracter individual . Din punct de vedere al dreptului international privat , reglementariile privind autorizatiile de import si export , au caracterul de norme de aplicatie imediata sau de norme de aplicatie necesara . Ce inseamna aceasta ? - Inseamna ca aceste prevederi se aplica imediat indiferent de legea aplicabila contractului . Aceasta inseamna ca , normele de aplicatie imediata , sunt prealabile rationamentului conflictual pe care il implica determinarea legii aplicabile contractului . Cui ii revine obligatia de a obtine autorizatiile de import si export ? Obligatia de a obtine autorizatia de import export , revine partii care este mentionata ca atare in contract. Asadar , partiile prin contract trebuie sa spuna cui anume ii revine sarcina obtinerii autorizatiei . De principiu , sarcina obtinerii autorizatiei ii revine partenerului contractual din tara unde autorizatia se solicita . Ce natura juridica are obligatia de obtinere a autorizatiei ? Obligatia de obtinere a autorizatiei de import sau export , este de principiu o obligatie de mijloace . Asta inseamna ca solicitantul trebuie sa depuna toate diligentele pentru obtinerea autorizatiei : sa de puna autorizatia completa , daca i se cer acte suplimentare sa le depuna in termen . 1) Daca in ciuda tuturor diligentelor depuse , autorizatia este refuzata , agentul solicitant este scutit de raspundere , daca dovede ca a facut toate diligentele necesare . Situatia este asimilata unui caz de forta majora . Daca insa , agentul solicitant este in culpa , prin nedepunerea documentatiei necesare , sau alt motiv culpabil - el este raspunzator de daune , pentru ca forta majora exclude culpa. Aceasta este situatia regula , atunci cand obligatia de obtinere a autorizatiei este o obligatie de mijloace . 2) Exista insa ca obligatia de obtinere a autorizatiei , exista posibilitatea sa fie o obligatie de rezultant . Cand se intampla acest lucru ? - atunci cand partea contractanta romana se angajeaza prin contract sa obtina autorizatia , deci se angajeaza pentru rezultat. In aceasta situatie daca rezultatul nu este neindeplinit , chiar neculpabilul este raspunzator de daune . Izvarele dreptului Comertului International : Ca orice ramura de drept , Dreptul Comertului International are izvoare interne si izvoare internationale . Adica legi interne si conventii internationale .

Reglementari specifice in materia comertului international , adoptate de organisme internationele , si mai facem referire la principiile contractelor comerciale internationale . Principiile contractelor comerciale internationale : au fost adoptate de catre Institutul International pentru Unificarea Dreptului Privat cu sediul la Roma , prescurtat UNIDROIT . Sub egida acestui institut international la care Romania este parte , institutul a fost format in perioada interbelica , Romania este parte de la fosndarea acestui Institut , sub egida institutului au fost adoptate numeroase conventii internationale si legi si condificari de uzante in materia comertului international. Cea mai publicata lucrare sunt Principiile Contractelor Comerciale Internationale . Principiile au fost adoptate intr-o prima varianta in 1994 , completate in 2004 si apoi in 2010 . In momentul de fata sunt in vigoare cele din 2010. Aceste principii sunt un cod al contractelor comerciale internationale . Principiile au 211 articole in varianta 2010 si sunt impartite in capitole ( 11 ) care exprima fiecare o institutie a dreptului contractelor , incepand cu incheierea contractului , incheiera contractului prin intermediar ( pentru regimul agentiilor ) , conditiile de validitate ale contractului , interpretarea contractului , continutul contractului ( adica drepturile si obligatiile partilor ) , protectia tertilor , executarea contractului , clauza de impreviziune sau se nume HARDSHIP , neexecutarea contractului ( problemele de raspaunderea contractuala ) , daunele interese , cesiune de drepturi , transmiterea si transformarea obligatiilor , pluralitatea de creditori si de debitori , prescriptia , practic tot ceea ce inseamna aspectele legate de viata unui contract . Care sunt rolurile principiilor contractelor comerciale internationale ? Principiile contractelor comerciale internationale ca natura juridica , nu sunt o lege , nu sunt o conventie internationala , deci ele nu se impun partilor prin ele insele , nu au caracter constrangator , ele se aplica numai daca partiile trimit la ele , in mod express , sau implicit . Daca trimit la ele , aceste principii devin legea partilor , sau altfel spus sunt incorporate contractual , sunt receptionate contractual . Mecanismul juridic prin care o reglementare de acest tip este incorporata contractual , este mecanismul receptiunii contractuale . 1) Primul rol al lor , in cazul in care sunt receptionate contractual este acela in a fi legea partiilor , in loc sa reglementeze drepturile si obligatiile lor fac trimitere la principiile UNIDROIT. 2) In al doilea rand , principiile constituie ceea ce se numeste legea comertului . LEX MERCATORIA . Aceasta inseamna ca , ele se aplica in relatiile comerciale , ori de cate ori nu exista o reglementare speciala in acea materie , ele joaca rolul de ceea ce Noul Cod Civil roman , il defineste prin sintagma principiile generale de drept . 3) Ele sunt un substitut al legii nationale . Inseamna ca ele se pot aplica atunci cand partiile nu au desemnat o lege nationala aplicabila contractului lor . 4) Un alt rol al principiilor , este acela de interpretare si de completare al instrumentelor legale internationale in materie . Adica ele pot interpreta conventiile internationale , sau alte reglementari uniforme in materia contractelor comerciale internationale . 5) Un alt rol este acela de a interpreta si completa dreptul intern . Autorii principiilor , spun in preambul ca un ultim rol pe care il pot juca este acela de a fi o sursa de inspiratie pentru legiuitorii nationali . Izvor specific Uzantele comerciale internationale. Def : Uzantele comerciale internationale sunt practici sociale , prin natura lor nescrise , care prezinta un anumit grad de vechime , repetabilitate si stabilitate aplicate intre un numar nedefinit de parteneri comerciali de regula pe o zona geografica , sau intr-un anumit domeniu de activitate comerciala , practici care pot prezenta sau nu caracterul de izvor de drept .

Elementele estentiale ale uzantelor care rezulta din definitie . 1) In primul rand sunt practici sociale : adica ele sunt atitudini , comportari materializate prin acte juridice , sau fapte materiale , care au capatat caracter de practica , datorita aplicarii lor repetate intr-o perioada de timp . Elementul de vechime si de repetabilitate este esential in definirea unei uzante . Aceste practici sociale pot fi pozitive , adica pot consta in acte sau fapte materiale , sau pot fi negative , sau pot consta in abstentiuni a nu face ceva anume . 2) Cel de-al doilea element definitoriu al uzantelor este caracterul lor colentiv . Uzantele se aplica intre un numar nedefinit de parteneri comerciali . Din acest punct de vedere , uzantele se aseamna cu legea , legea este generala si impersoanala si uzantele sunt generale si impersonale numai ca legea este expresia autoritatii publice , pe cand uzantele sunt expresia vointei comerciantilor insisi . 3) Al 3-lea element definitoriu : este forta juridica . Exista uzante normative care au caracter de lege si uzante conventionale care nu au forta de lege . Institutia obisnuintelor stabilite intre parti . Institutia obisnuintelor stabilite intre parti . Ce sunt ? Obisnuintele stabilite intre parti , sunt practici aplicabile intre partiile contractante , sau intr-e un numar redus pe parteneri comericali , care au rolul de a interpreta si completa vointa partiilor contractante . Deosebirea esentiala intre uzante si obisnuinte , este aceea ca uzantele sunt generale si impersonale , pe cand obisnuintele se aplica intre un numar limitat de parteneri comerciali , de regula intre 2 parti contractante . O definite a obisnuintelor stabilite intre parti este data de Codul Comercial Uniform al SUA . SUA este o tara apartinand normelor de drept anglo-saxon adica pe practica judiciara . Au totusi si drept scris , si unul dintre exemplele cele mai surprinzatoare este acest Codul Comercial Uniform , care se aplica in toate statele federatiei americane , cu excetia Statului Louisiana . Codul Comercial Uniform spune : obisnuintele stabilite intre parti reprezinta o serie de activitati intre parti , anterioare sau ulterioare incheierii unei tranzactii care pot fi considerate in mod rezonabil ca stabilind o baza comuna de interpretare a expresiilor si actelor partiilor . Asadar rolul esential al obisnuintelor stabilite intre parti , este acela de a interpreta si completa contractul . In modul cum ele inteleg sa aplice cauzele contractului prin parctica , acea practica creeaza drepturi in favoarea uneia sau alteia dintre cele doua parti . In Conventia de la Viena din anul 1980 , privind vanzarea internationala de marfuri este o prevedere care se refera si la obisnuintele stabilite intre parti , ins sensul ca partiilor sunt obligate la obisnuinte care s-au stabilit intre ele , asa cum sunt legate si de uzantele aplicate in domeniul respectiv. Uzantele : Clasificare : Uzantele se clasifica in functie de 2 criterii : in primul rand din punct de vedere al sferei lor de aplicare sunt : Uzante locale , sunt uzantele care se aplica pe o anumita zona geografica intr-o anumita regiune , intr-un anumit port. Uzantele portului Constanta , New York , sau uzantele porturilor de la Marea Baltica sunt uzante locale . Uzantele speciale sunt cele care se aplica intr-un anumit domeniu de activitate comerciala , de pilda uzantele comertului cu cereala , cu fructe , cu blanuri , etc. Uzantele anumitor categorii de comercianti , de pilda : - uzantele agentilor de bursa sunt uzante profesionale ale anumitor categorii de profesionisti ai comertului . Uzantele generale : care se aplica la nivelul comertului mondial . Uzentele generale sunt uzante normative .

Principala clasificare a uzantelor in functie de forta lor juridica . In functie de forta lor juridica , exista uzante normative care se mai numesc si cutume sau uzante de drept si uzante conventionale care se mai numesc si uzante de fapt . Uzanta normativa sau cutuma o mai intalnim ca izvor de drept si la Dreptul International Public . Uzanta normativa , are primele 2 caracteristici ale tuturor uzantelor: Uzantele normative au un element obiectiv, sunt o practica sociala , un asamblu de acte si fapte juridice care au caracter de continuitate , repetabilitate si stabilitate . Aceasta latura obiectiva a uzantelor normative , este exprimata printr-o expresie in limba latina : longa inveterarata diuturna consuetudo . Consuetudo = comportare , comportament , practica Longa = indelungata Inveterata = vechi Diuturna = zi , repetata Cutuma este o practica , un comportament indelungat aplicat si repetat . Uzantele normative au caracterul de generalitate , de colectivitate . Ce particularizeaza uzantele normative este al trei-lea element si anume forta lor juridica . Forta lor juridica este intemeiata pe 2 idei : In primul rand : Uzantele normative au un element specific de natura subiectiva , sau de natura psihologica . Uzantele normative se aplica de catre persoanele care intra sub incidenta lor , se aplica cu convingerea , cu sentimentul , ca acele uzante le sunt obligatorii intocmai ca si legea . Acest element subiectiv al ideii de imperabilitate , este exprimat si el printr-o expresie in limba latina : opinio juris sive necesitatis . Ideea de aplicare ca drept sau necesitate. Al doilea element : pentru ca o uzanta sa devina normativa , adica sa capete izvor de drept , trebuie ca sistemul de drept aplicabil trebuie sa recunoasca carcter de izvor de drept uzantelor . Nu toate sistemele de drept recunosc caracterul normativ al uzantelor. Rolul uzantelor normative : Uzantele normative au in principiu unul din urmatoarele 3 roluri : Uzantele normative , reglementeaza raporturi de drept nereglementate de lege , adica uzantele normative completeaza lacunele legii . Unde nu exista lege se aplica uzantele . Aceastea se numesc consuetudo prater legem adica in locul legii . Uzantele normative , interpreteaza si completeaza legea : consuetudo secundum lege adica exista o lege , dar acele prevederi legale sunt completate prin prisma anumitor uzante . Al 3-lea rol este acela de a inlatura de la aplicare o lege : consuetudo contra lege - atunci cand acea lege nu este de ordine publica . Forta juridica a uzantelor normative : Uzantele normative sunt asimilabile , cu o lege supletiva speciala . Ce inseamna aceasta ? Daca sunt o lege supletiva , inseamna ca ele se aplica , atunci cand partiile nu au prevazut in mod explicit altfel , deci prin contract partiile pot inlatura aplicarea uzantei normative . Uzanta normativa se aplica cand partiile nu au prevazut altfel . Legea supletiva este o lege imperativa , daca partile nu au prevazut altfel . In al doi-lea rand ele sunt o lege supletiva speciala , inseamna ca uzantele normative pot inlatura unul din rolurile lor , adica pot inlatura o lege interna care nu este de ordine publica pe principiul ca legea speciala deroga de la legea generala .

Exemplu de uzante normative : Uzantele normative sunt in unele situatii preluate de legiuitorii nationali . Principiul solidaritatii pasive adica principiul solidaritatii codebitorilor comerciali , este o uzanta care a fost preluata de Codul Comercial roman si de actualul Cod Civil . Principiul anatocismului conturilor bancare adica conturile bancare permit dobanda la dobanda . Este o regula a comertului in materie bancara. Principiul punerii de drept in intarziere a debitorilor comerciali de la scadenta . Efectul suspensiv al fortei majore , in general forta majora in civil are un efect de incetare a efectelor contractului , de desfintare a contractului si de exonerare a raspunderii. Principiul cooperarii , materializat prin ideea ca o parte contractanta dintr-un contract comercial , trebuie daca cealalta parte este in dificultate de a executa contractul trebuie sa i-a toate masurile , sa coopereze cu partea aflata in dificultate si sa-si reduca prejudiciul . Nu poti sa ceri ceea ce ai putut evita cu buna credinta . Uzantele conventionale : Def : au si ele cele 2 elemente ale tuturor uzantelor ( elementul obiectiv de practica sociala si elementul de colectivitate si de generalitate ) , ce le deosebeste de uzantele normative este faptul ca nu au caracter de izvor de drept . Atunci ce forta juridica au uzantele conventionale ? Uzantele conventionale , au forta juridica a unei clauze contractuale , ele nu se impun , ele devin aplicabile daca partile au facut trimitere la ele . Cum pot face partile trimitere la o uzanta ? ( in 2 moduri ): Pot face trimitere la o uzanta in mod explicit , atunci cand in contract trimit la respectiva uzanta . Mai fercvent partiile fac trimitere la uzante codificate . Exista organisme internationale care se ocupa cu codificarea uzantelor de regula : regulile Incoterms sunt adoptate de Camera de Comert Internationala din Paris , si sunt codificari de uzante in materia vanzarii internationale de marfuri . Sunt uzante codificate in materia de catre ceea ce se numeste FIDIC Federatia Internationala a Inginerilor Consultanti este o asociatie internationala a inginerilor specializati in contractele internationale de constructii montaj . Cum trimit? Mecanismul este asa numit al receptiunii contarctuale , in momentul in care am spus ca prezentul contract se completeaza cu conditiile FIDIC , ele se aplica ca si o clauza contractuala . In al 2-lea rand partiile pot trimite la uzante impicit : este o trimitere implicita , atunci cand ea rezulta din anumite indicii ale partilor , indicii pe care judecatorul , sau arbitrul trebuie sa le interpreteze , sa vada daca aceea a fost sau nu vointa partilor. La uzantele conventionale se refera conventiile internatioanale : Conventia de la Viena de la 1980 privind vanzarea internationala de marfuri art. 9 partiile sunt obligate prin uzantele la care au trimis in mod explicit , partiile sunt de asemenea legate de acele uzante pe care le cunosteau , sau ar fi trebuit sa le cunoasca si care sunt larg cunoscute si in mod regulat respectate de catre partiile la contracte de acelasi tip in ramura comerciala respectiva . Rolul uzantelor conventionale.

Comert International 05.03.2015 Curs 4

Regimul juridic al uzantelor conventionale

Rolul uzantelor conventionale : Au rolul de a interpreta si completa clauzele contractului . Este indiferent la ce moment din viata contractului uzantele se refera : pot sa se refere la faza precontractuala anterior incheierii contractului , la faza de incheiere a contractului , la faza de executare , sau de incetare a efectelor . Rolul uzantelor in general . Cauzele care explica rolul uzantelor . De ce uzantele exista si de ce ele sunt aplicate in comertul international ? Sunt cel putin 2 cauze principale care explica rolul uzantelor : Prima cauza : Este dinamica relatiilor comerciale internationale , care face ca reglementarile legale sa ramna in urma. A doua cauza : Reglementarile legale nu sunt intotdeauna adaptate la particularitatile comertului international . Legile nationale sunt facute sa reglementeze raporturi juridice civile in general , ori comertul intrnational prezinta anumite particualritati si aceste particularitati sunt acoperite tocmai prin uzante. Cum se fixeaza uzantele ? Fixarea uzantelor : Uzantele sunt prin natura lor practici nescrise . Dar totusi , ele ca sa poata fi probate , trebuie fixate , exista mai multe modalitati de fixare a uzantelor : - In primul rand ele se fixeaza de catre participantii la comertul international , prin contracte tip , coditii generale , contracte cadru . - A doua modalitate de fixare , este prin activitatea unor organisme neutre , organisme internationale specializate UNCINTRAL - Comisia Organizaiei Naiunilor Unite pentru dreptul

comercial internaional , Camera Internaional de Comer de la Paris , UNIDROIT - Institutul

Internaional pentru Unificarea Dreptului Privat , alte organisme internationale , asociatii profesionale , intocmesc codificari de uzante de ex : regulile INCOTERMS care reglementeaza contractul de vanzare internationala de marfuri , nu reprezinta altceva decat conditii generale adoptate regulii INCOTERMS de catre Camera Internaional de Comer din Paris . Exista FIDIC - Federatia Internationala a Inginerilor Consultanti , care au conditii generale de contractare , astazi imensa majoritate a contractelor de antrepriza pentru realizarea marilor lucrari de investitii : autostrazi , aeroporturi , linii de metrou , uzine etc , se intocmesc pe baza condtiilor generale FIDIC . - Alta forma de fixare a uzantelor : o constituie hotararile pronuntate de arbitrii in litigiile comerciale internationale si hotararile judecatoresti ( mai putin ) . - Alta modalitate de fixare : prin ceea ce se numesc certificate de cutuma : ele sunt documente emiste de catre Camerele de Comert si Industrie . Si Camera de Comert si Industrie a Romaniei este competenta sa emita certificate de cutuma , prin care atesta cum anume sunt uzantele intr-o anumita tara , sau intr-o anumita zona geografica . Uzantele pot fi dovedite prin orice mijloc de proba . Care este regimul juridic al uzantelor in dreptul roman ?

Retinem ca pozitia legiuitorului roman fata de uzante a cunoscut o anumita evolutie istorica : In Codul Comercial de la 1887 , legiuitorul roman nu a recunoscut forta normativa uzantelor . Numai uzantele conventionale , au fost recunoscute de catre legiuitorul roman . Ca regula au existat insa si exceptii , au fost recunoscute ca normative : uzantele porturilor , uzantele burselor de marfuri si de valori , uzantele in materia titlurilor de valoare . Noul Cod Civil recunoaste forta normativa uzantelor , adica recunoaste uzantele normative . Chiar in art. 1 se spune : sunt izvoare ale dreptului civil - legea , uzantele si principiile generale de drept . In ceea ce priveste uzantele , exista o distinctie dupa cum in materia la care ele se refera exista sau nu lege . Daca exista o lege in materia pe care uzanta o reglementeaza , uzanta se aplica numai daca lege trimite in mod implicit la uzante . Deci in acest caz , uzantele au un caracter interpretativ si completiv al legii . Daca nu exista insa lege , se aplica uzantele , fara nici un fel de restrictii . Subiectele dreptului comertului international . Al 2-lea titlu al cursului si anume : Subiectele dreptului comertului international , participantii la raporturile comerciale internationale. Impartim analiza in doua categorii : Vom vorbi mai intai despre subiectele de nationalitate romana ale dreptului comertului international . Iar apoi vom vorbi despre participarea subiectelor de drept straine la activitati comerciale in tara. In ceea ce priveste subiectele de nationalitate romana ale dreptului comertului international : la comertul international pot participa persoane fizice sau juridice , nu este interzis persoanelor fizice autorizate sa faca acte de comert international , dar nu persoanele fizice sunt principalii actori in comertul international . Comertul international cere capitaluri mari si foarte mari si in general persoanele fizice nu fac fata . Principalii actori in comertul international sunt societatiile comerciale. Societatiile comerciale de nationalitate romana , ca subiecte ale dreptului comertului international . In legatura cu societatiile comerciale de nationalitate romana , retinem ca pot fi subiecte orice societati de nationalitate romana , indiferent daca sunt sau nu constituite cu participare straina . Dar statistic vorbind , principalii participanti la comertul international , sunt societatiile comerciale de nationalitate romana constituite cu participarea straina . Ce sunt societatiile cu participare straina ? - Sunt societatiile de nationalitate romana , constituite cu capital mixt : roman si strain , sau numai cu capital strain . Asadar , elementul de extraneitate relevant pentru a califica o societate comerciala , ca fiind cu participare straina , este participarea straina la capital . Alte participari straine nu intereseaza din acest punct de vedere , nu este societate cu participare straina daca de exemplu managerii sunt straini , sau cenzorii sunt straini ( in sensul legal al notiunii ) . Care este pozitia societatatiilor cu participare straina in categoria persoanelor juridice de nationalitate romana ? ( Civil anul I , clasificarea persoanelor juridice ) - Societatiile cu participare straina sunt o specie de societati comerciale de nationalitate romana .

Particularitatea lor rezida din faptul ca li se aplica nu numai Legea 31 Legea Societatiilor , ci li se aplica si regimul societatiilor straine , adica reglementari specifice , acestor categorii de societati. Care sunt domeniile de costituire ? Se pot constitui societati cu participare straina in orice domeniu al activitatii economice . Din punct de vedere al obiectului de activitate , societatiile romanesti constituite cu participare straina , pot desfasura de principiu , orice activitati din comertul international . Activitatatea trebuie insa mentionata , in actul constitutiv in al societatii , noul Cod Civil nu a inlaturat aceasta obligatie si sub incidenta noului Cod se aplica Codul CAEN ( Clasificarea Activitatilor din Economia Nationala a Romaniei ) de 4 cifre si in momentul in care constitui o societate si o inregistrez la Registrul Comertului , trebuie sa mentionez Codul CAEN si activitatea corespunzatoare lui , pe care doresc sa o exercit . Asadar este o specializare in continuare a capacitatii de folosinta a persoanelor juridice in dreptul roman . Din punct de vedere al formelor de constituire , societatiile cu participare straina se pot constitui in orice forma permisa de lege , ( orice forma reglemntata de Legea 31 ). Din punct de vedere al etapelor de constituire , trebuie parcursa in primul rand etapa intocmirii actului constitutiv ( contract de societate si statut ) . In actul constitutiv trebuie mentionate elemente specifice societatiilor cu participare straina , cum ar fi : atributele de identificare ale asociatului strain , aspectele legate de patrimoniul societatii , aspecte legate de constituirea si varsarea capitalului social , aporturi aspecte de organizare si fuctionare specifice , aspecte de dizolvare si lichidare, aspecte de munca si de personal . Societatiile cu participare straina in a doua etapa , trebuiesc inregistrate in Registrul Comertului . Sunt aplicabile dispozitiunile Legii 26 / 1990 privind Registrul Comertului si este un act normativ subordonat legii dar foarte important Ordinul Ministrului Justitiei Nr. 2594 / C / 2008 - pentru aprobarea normelor metodologice , privind modul de tinere al registrelor comertului , de efectuare a inregistrarilor si de eliberare a informatiilor , in care sunt lucruri foarte speciale legate de constituirea societatiilor cu participare straina . Aspecte legate de nationalitatea societatiilor cu participarea straina . Criteriile nationalitatii . Principalul criteriu al nationalitatii , potrivit legii romane , este sediul social . Asadar persoana juridica , care are sediul social pe teritoriul Romaniei , este de nationalitate romana si i se aplica legea romana ca lex societatis. Exista insa si criterii speciale ale nationalitatii , cum ar fi Criteriul Controlului . Potrivit Criteriuli Controlului , o societate comerciala are nationalitatea statului de pe teritoriul caruia ea este controlata . Criteriul Controlului este prevazut intr-o conventie internationala - este vorba despre Conventia de la Washington din 1965 , pentru reglementarea diferendelor relative la investitii , intre state si persoane ale altor state . In temeiul acestei Conventii de la Washington din 1965 , s-a constituit ICSID Centrul International pentru solutionalrea diferendelor relative la investitii . In acest criteriu al controlului , este prevazut insa si unele acorduri bilaterale la care Romania este parte , este vorba despre acorduri bilaterale incheiate cu state din zone de conflict . Ex: acordul cu Israelul si in acordul bilateral cu Arabia Saudita . Capitalul social al societatiilor cu participare straina . In legatura cu capitalul social distingem intre 2 notiuni : Subscrierea capitalului social .

Varsarea capitalului social . 1. In ceea ce priveste subscrierea capitalului social , retinem ca potrivit Legii contabilitatii : Legea 82/1991 , care prevede ca in Romania , contabilitatea se tine in lei si potrivit legii romane => ca subscrierea capitalului social poate fi facuta numai in moneda nationala . Subscrierea capitalului social este pentru asociat o obligatie de a face adica este o obligatie de a varsa in viitor un aport. 2. A doua notiune este varsarea capitalului social : Este o obligatie de a da . Ea implica transferul proprietatii asupra unui bun , asupra aportului de la asociat , catre societate . In ceea ce priveste varsarea trebuie facuta o distinctie : rezidentii varsa capitalul social in moneda nationala . De ce ? pentru ca varsarea capitalului social este o plata adica o obligatie de a da , ori potrivit Regulamentului 4 / 2005 al BNR - privind regimul valutar , platiile pe teritoriul Romaniei , intre rezidenti platiile se fac in lei . Strainii insa care exced acestei obligatii de a plati in lei , pot varsa aportul in lei sau in valuta . Marimea aporturilor - Procentul de participare a strainului . Procentul de participare al strainului la capitalul social al unei societati de nationalitate romana , poate fi de la oricat de mic la 100 % . Deci nu este o limitatre a participarii capitalului strain la societatiile romanesti. Patrimoniul. Patrimoniul societatiilor cu participare straina , problema este cu privire la dreptul de proprietate asupra terenurilor in tara . Sub incidenta Legii 35/1991 , societatiile cu participare straina nu aveau dreptul sa dobandeasca proprietatea asupra terenurilor in tara . OUG 92 / 1997 , adoptata in acelasi timp cu aderarea Romaniei la UE , a prevazut un text mult mai permisiv si a conferit dreptul de a dobandi proprietatea asupra terenurilor in tara . Dar in cuprinsul art. 7 care reglemeneteaza aceasta aptitudine , s-au facut anumite mentiuni si anume , s-a spus , ca pot dobandi dreptul de prop asupra terenurilor in tara , societatiile cu participare straina , in conformitate cu obiectul social si in masura necesara derularii activitatii lor . Asadar in principiu acestea arata ca limitari . In legatura cu functionarea societatiilor cu participare straina , se pune problema operatiunilor valutare . Ce inseamna operatiune valutara ? Regulamentul 4 /2005 al BNR defineste operatiunile valutare si spune - ca ele sunt de 2 feluri : Operatiuni valutare curente . Operatiuni valutare de capital . Operatiunea valutara este definita dupa 2 criterii : este definita in primul rand in rem - este operatiune valutara cea care se efectueaza cu o moneda straina , dar este definita si in personam - este socotita operatiune valutara si cea care se efectueaza in moneda nationala intre un rezident si un nerezident . Ce sunt operatiunile valutare curente ? Operatiuni valutare curente : Sunt cele care implica o contraprestatie , adica sunt urmate de o operatiune de acoperire a operatiunii initiale . De plida o vanzare-cumparare internationala ,facuta in valuta , este o operatiune valutara curenta , pentru ca livrarea bunului e insotita de plata pretului , care inseamna o contraprestatie . Operatiuni valutare curente nu sunt supuse nici unor conditii prealabile , sunt libere .

Ce sunt operatiunile valutare de capital ? Operatiuni valutare de capital : Sunt cele care nu implica o contraprestaie monetara . Si aici intra : Investitiile directe ale nerezidentilor in Romania , sau ale romanilor ( rezidentilor) in strainatate . Sau operatiunile cu instrumente financiare , tranzactionabile pe piata de capital ,adica vanzari de actiuni , obligatiuni .Sau operatiunile cu instrumente financiare pe piata monetara , de pilda : cumpararea de titluri de stat . Pentru aceste operatiuni , foarte mult timp au fost cerute aprobari speciale de la BNR , dupa 1 septembrie 2006 , cand s-a liberalizat complet cursul monedei nationale , moneda nationala a devenit integral convertibila , nu s-au mai solicitat avize de la Banca Nationala , dar sunt reglementari speciale , care sunt administrate de fosta CNVM COMISIA NATIONALA A VALORILOR MIBILIARE actualmente ASF - Agentia de Supraveghere Fiscala . Aspecte de munca si de personal ale societatilor cu participare straina . In legatura cu aspectele de munca si de personal , o distinctie trebuie facuta dupa cum este vorba de persoane provenind din alte state membre ale UE sau din state terte . Pentru persoanele provenind din celelalte state ale UE . De retinut ca : dupa anul 2007 , cand a fost modificata major OUG nr . 194 din 2002 privind Regimul Strainilor in Romania . Dupa acest moment , notiunea de strain nu se aplica persoanelor din celelate state membre ale UE sau din Spatiul Economic European - ( SEE ) . Notiunea de strain se aplica numai pentru persoanele din state terte . Pentru persoanele din celelalte state membre ale UE , angajarea este libera , se aplica regimul national . - In ceea ce priveste insa persoanele din state terte ( strainii ) , pentru ei pentru a se angaja in munca la o societate comerciala din Romania trebuie sa obtina autorizatie de munca ( mult timp s-a numit permis de munca ) . Ideea este ca autorizatii de munca se elibereaza intr-un numar limitat care este stabilit anual prin Hotarare de Guvern . Si aceste autorizatii sunt acordate de un organism oficial care se numeste OFICIUL ROMAN PENTRU IMIGRARI . Salarizarea personalului societatiilor cu participare straina . Salarizarea in valuta . Intrebarea este : salariatii societatilor cu participatie straina , pot primi sau nu salariul in valuta ? Raspunsul este diferit : pentru personalul roman regula este desi lucreaza la societati cu participare straina , primesc salariul in moneda nationala . De ce ? pentru ca este o plata intre rezidenti . Aceasta este regula . De la aceasta regula sunt 2 exceptii majore : In zonele libere , exista o lege , Legea 84/1992 - privind regimul zonelor libere , ( in Romania sunt peste 10 zone libere ) , legea prevede in mod explicit ca in zonele libere personalul roman poate fi platit in valuta sau si in valuta . A doua exceptie o formeaza : Personalul reprezentantelor societatilor comerciale straine in Romania . Potrivit unei hotarari de guvern - Hotararea 1222/1990 , privind regimul impozitelor si taxelor , aplicabile reprezentantelor din Romania ale societatiilor comerciale sau organizatiilor economice straine. , precum si drepturile si obligatiile legate de salarizarea personalului roman , aceasta hotarare prevede in mod explicit posibilitatea platii in valuta a personalului roman. Pentru personalul strain nu exista nici o restrictie de a fi paltiti in valuta , pentru ca nu este o plata intre rezidenti .

Ultima problema o constituie : Problema solutionarii litigiilor la care participa societatiile cu participare straina . Societatiile cu participare straina , au dreptul de a conveni ca litigiile lor cu tertii sa se solutioneze , fie de catre instantele de judecata din Romania , fie pe calea arbitrala , prin arbitraj . In cazul in care este vorba despre competenta instantelor de judecata , daca litigiul se poarta cu subiecte de drept dintr-o alta tara membra a UE , este aplicabil Regulamentul Consiliului UE 44/2001 privind competenta , recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala , asa numitul Regulamentul Bruxelles 1 , care a fost inlocuit de la 10 ianuarie 2015 , de Regulamentul 1215 / 2015. In mod specific insa litigiile la care participa societatiile cu participare straina se solutioneaza doar prin arbitraj , pe cale arbitrala . Si societatiile au dreptul , potrivit OUG 92/1997 , de a apela fie la un arbitraj institutionalizat , fie la un arbitraj ad-hoc . Daca partiile hotarasc sa participe la un arbitraj institutionalizat , pot alege : intre un arbitraj institutionalizat intern roman , este vorba despre Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei . Retinem ca aceasta Curte de Arbitraj , are un regulament de organizare si functionare si are reguli de procedura arbitrala din iunie 2014 , daca partiile nu sunt de acord cu competenta Curtii de la Bucuresti , pot aprela la Arbitrajul Curtii Internationale de Arbitraj , a Camerei de Comert Internationale din Paris . Daca nu merg la un arbitraj institutionalizat , pot merge la un arbitraj ad-hoc si OUG 92/1997 recomanda partiilor sa apeleze la regulile de arbitraj ale UNCITRAL . UNCINTRAL-ul are reguli de procedura arbitrala din 1976 cae au fost modificate succesiv pana astazi . Activitatea societatilor comerciale straine in Romania .

Comert International 12.03.2015 Curs 5

Filialele

Def: filiala este este o societate comerciala cu personalitate juridica proprie, distincta de societatea mama din strainatate , care se afla insa sub controlul societatii mama . Din aceasta definitie rezulta doua elemente esentiale : In primul rand, filiala are personalitate juridica proprie ea este un subiect de drept distinct de societatea mama din strainatate si ca atare , ea are un patrimoniu propriu diferit de cel al societatii mama , actioneaza in nume propriu in relatiile cu tertii si pe seama ei insasi. Pe planul dreptului international privat , statutul organic al filialei este supus propriei sale legi nationale . Cel de-al doi-lea element definitoriu : este acela ca ele se afla totusi , sub controlul societatii mama , acesta este si sensul etimologic al cuvantului filiala , filiala vine de la filius - fiu .

Cum se poate exercita acest control al societatii mama ? - In multiple moduri : In primul rand : prin capitalul social , de regula societatea mama detine majoritatea capitalului social al filialei , dar controlul se poate exercitata si prin alte moduri : prin organele de conducere , prin votul in adurarea generala , prin organele de control . Care este relatia dintre filiala si societatea mama ? Analizam aceasta relatie pe 2 planuri plan juridic si pe plan economic. Pe plan juridic relatia intre societatea mama si filiala este o relatie complexa , caracterizata pe de-o parte prin independenta filialei , care are personalitate juridica proprie , dar prin alta parte prin formele de control care se exprima prin faptul ca societatea mama stabileste obiectul de activitate al filialei , modul cum aceasta este organizata si functioneaza . Pe plan economic , filiala are o autonomie relativa fata de societatea mama . Ce inseamna autonomie relativa ? Sub anumite aspecte este autonoma si anume , filiala are o viata economica si financiara proprie , ea intocmeste documente contabile proprii ,distincte de cele ale societatii mama , pe care trebuie sa le inregistreze la autoritatile fiscale romane . Pe de alta parte insa , autononomia este numai relativa ceea ce inseamna ca exista elemente de dependenta , prin faptul ca filiala actioneaza in coordonatele economice stabilite de societatea mama . Cum se constituie filiala unei societati comerciale straine in tara ? se constituie ca si o societate comerciala de nationalitate romana, pentru ca ea urmeaza sa aiba personalitate juridica romana. In mod particular insa , la baza filialei in actul constitutiv intocmit de societatea mama trebuie mentionat caracterul de filiala si trebuiesc mentionate de asemenea elementele de control , cum anume se exercita controlul societatii mama fata de filiala ei din tara . Functionarea filiallialei fiind o societate comerciala de nationalitate romana , ea este subiect de drept roman , deci este supusa regulilor aplicabile celorlalte societati de nationalitate romana . Din punct de vedere valutar , filiala este rezidenta . Cine o califica astfel ? O califica Regulamentul BNR nr. 4 din 2005 privind regimul valutar . Consecinta faptului ca este rezidenta , este aceea ca ea trebuie ca in relatiile cu alti rezidenti sa efectueze operatiunile in moneda romana . Este purtatoare de TVA , deci nu i se aplica reverse payment , nu este un export si in consecinta este o operatiune interna supusa TVA-ului . Filiala este o forma de investitie straina in tara . Este o investitie romana in forma societara .

Sucursalele societatiilor comerciale straine in tara . Ce este sucursala unei societati comerciale straine ? Sucursala este un sediu secundar al societatii mama din strainatate , lipsita de personalitate juridica proprie , dar care beneficiaza de un capital ce ii este afectat in intregime de catre societatea mama si ea poseda ( sucursala ) o anumita autonomie - economica si juridica fata de societatea mama. Doua elemente definitorii : In primul rand - Nu are personalitate juridica proprie , nu este un subiect de drept distinct de societatea mama din strainatate . Nu are un patrimoniu propriu , patrimoniul este de esenta unei persoane juridice , dar are un capital propriu , adica are o masa de bunuri care ii este afectata in exclusivitate de societatea mama . In relatiile cu tertii ea actioneaza decat pe sema societatii mama , adica efectele actelor sale se reflecta in patrimoniul societatii mama .

Pe planul dreptului international privat , ea este supusa legii nationale a societatii mama , deci lex societatis este este legea nationala a societatii mama , are asadar nationalitate straina . In al 2-lea rand - sucursala este dependenta din punct de vedere economic si juridic de societatea mama , fata de care beneficiaza insa de anumite elemente de autonomie . Care este relatia dintre sucursala si societatea mama ? 1. In primul rand sucursala este dependenta fata de societatea mama din strainatate . In primul rand din punct de vedere al capitalului ei , se constituie cu capital integral al societatii mama 100%. 2. In al 2-lea rand - societatea mama fixeaza obiectul de activitate al sucursalei , bunurile care ii sunt afectate pentru capitalul ei , modul de organizare si functionare sunt stabilite de societatea mama . Pentru ca nu are un patrimoniu propriu , sucursala nu are nici creditori sau debitori proprii . Actioneaza numai pe seama societatii mama , deci actele sale sunt facute in patrimoniul societatii mama , ea putand actiona si in numele societatii mama , dar poate actiona si in nume propriu , in cadrul unei relatii specifice de tip comision . Al 2-lea aspect al relatiei : Sucursala beneficiaza de anumite elemente de autonomie juridica si economica , fata de societatea mama . In ce consta autonomia juridica in mod esential? Autonomia juridica in mod esential consta in doua elemente : Sucursala are o capacitate de subiect de drept limitata , in temeiul careia poate actiona pe terti , pe seama societatii mama deci are o calitate procesuala activa si poate fi actionata de terti in mod direct - deci are o calitate procesuala pasiva . Calitatea procesuala pasiva a sucursalei este foarte importanta deoarece cocontractantul roman care a incheiat actul cu sucursala , daca intra in litigiu cu societatea are dreptul sa se adreseze instantelor de judecata de la sediul sucursalei din tara , nu trebuie sa se duca la sediul societatii mama din strainatate . Al 2-lea element de autonomie juridica : sucursala poate fi supusa unei proceduri de dizolvare si lichidare proprii , inclusiv prin faliment , independent de societata mama din strainatate . Cu alte cuvinte sucursala poate intra intr-o procedura de insolvabilitate individuala , nu are efect asupra societatii mama . Reciproca nu e valabila , daca societatea mama da faliment in tara ei de origine , atunci dau faliment toate sucursalele ei de unde s-ar afla. Este o procedura de insolventa secundara. Din punct de vedere economic , sucursala are un capital , care ii este afectat in totalitate de societatea mama si are un anumit grad de autonomie gestionara , in sensul ca intocmeste documente contabile proprii , bilant , cont de profit si pierderi , pe care trebuie sa le inregistreze la autoritatile fiscale romane. Totodata insa , situatia contabila a filialei din Romania se consolideaza la societatea mama din strainatate , care trebuie sa raporteze la propriile sale autoritati fiscale situatia tuturor sucursalelor din lume . Cum se constituie sucursala ? In primul rand pentru a constitui o sucursala in tara a unei societati comerciale straine , trebuie ca dreptul ( legea ) societatii mama sa permita acest lucru . Pentru ca societatea mama trebuie sa aiba capacitatea recunoscuta de propria ei lege pentru a deschide sucursale in strainatate . Daca acest lucru exista , apoi constituirea efectiva a sucursalei este supusa legii romane . Sucursala se constituie printr-un act constitutiv , intocmit de catre societatea mama , care se inregistreaza la Registrul Comertului din Romania. In actul constitutiv , trebuie sa se mentineze in mod explicit caracterulul de sucursala si totodata in denumirea sucursalei trebuie mentionat numele societatii mama . Ex: ING Bank Sucursala Bucuresti .

Cateva cuvinte legate de capacitatea de folosinta a sucursalei si conditia ei juridica in Romania . Sucursala se afla intr-o situatie juridica specifica , in sensul ca : pe de-o parte este persoana juridica straina , dar pe de alta parte functioneaza in tara , in consecinta pe capul sucursalei se intrunesc doua legi : - legea straina a societatii mama si legea romana . Fiecare din aceste doua legi , exercita influente specifice asupra regimului juridic al sucursalei . Care sunt efectele faptului ca sucursala este supusa legii nationale a societatii mama ? Capacitatea ei de folosinta , statulul ei organic , sunt supuse legii straine . Consecinte : Obiectul de activitate al sucursalei din Romania , nu poate excede , nu poate fi mai extins decat obiectul de activitate al societatii mama din strainatate din propria tara , altfel spus , sucursala nu poate face in Romania mai multe acte juridice , decat poate face societatea mama in propria ei tara , mai putin da , mai mult nu . Efect al aplicarii legii straine , activitatea sucursalei din Romania , inceteaza in cazul in care societatea mama isi inceteaza existenta in propria ei tara , din orice motiv , chiar si cel al lichidarii falimentare. Acestea sunt consecintele ca sucursala are capacitatea juridica straina si capacitatea ei de folosinta este supusa legii straine. Se aplica si legea romana , se aplica conditia juridica a strainuluui , persoana juridica in Romania . Ce inseamna conditia juridica a strainului ? - inseamna un pachet de legi care configureaza regimul sucursalei in Romania . Cum functioneaza sucursala ? Din punct de vedere al regimului contabil , sucursala , este supusa regimului national , este supusa legii romane . Legea Contabilitatii - Legea 82/1991 , prevede explicit , ca sucursalele societatilor comerciale straine , tin contabilitatea potrivit legii romane si in moneda nationala . Exista totusi unele exceptii : Regula este ca ele trebuie sa intocmeasca documentele contabile prevazute de legea romana . Dar tot Legea Contabilitatii spune ca poate intocmi si documente contabile proprii , potrivit legii societatii mama , daca exista alte tipuri de documente contabile , le poate tine si pe acelea. De asemenea poate avea un an contabil diferit , anul contabil romanesc este calendaristic ( 1 Ianuarie 31 decembrie ) , anul contabil in general in alte tari se decide de catre cei care sunt fondatorii acelei entitati . Din punct de vedere al regimului valutar , Regulamentul 4/2005 al BNR , spune ca sucursala este rezidenta . Din punct de vedere al dreptului de proprietate asupra terenurilor . Pentru ca nu are persoanlitate juridica romana , ea poate dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor in tara asa cum are si societatea mama . Din punct de vedere al regimului fiscal , sucursala este ceea ce Codul Fiscal roman , in art. 8 , numeste un sediu permanent , al societatii straine in Romania , ea trebuie sa se inregistreze la autoritatile fiscale romane de la sediul din tara si plateste impozit pe venitul obtinut in Romania , potrivit legii romane. Cea de-a treia forma de participare o constituie reprezentantele societatilor straine in tara .

Definitie a reprezentantelor : reprezentanta este un sediu secundar , al societatii mama din strainatate lipsit de personalitate juridica proprie , care nu are un capital distinct de cel al societatii mama si poate efectua numai operatiuni de reprezentare a societatii mama , fata de partenerii ei comerciali din Romania . Elementele definitorii ale reprezentantelor : Reprezentanta nu are personalitate juridica proprie , ci ea este o prelungire a personalitatii juridice a societatii mama din strainatate , nu are calitate de subiect de drept distinct de societatea mama si din punct de vedere a drepului international privat este supusa legii nationale a societatii mama. Din acest punct de vedere , reprezentata se deosebeste esential de filiala si se aseamana cu sucursala . Reprezentanta nu poate face acte juridice decat in numele si pe seama societatii mama . in calitate de reprezentant al societatii mama , pe baza unui raport juridic de mandat. Actioneaza asadar pe baza unui raport juridic de mandat , in numele si pe seama societatii mama , lucreaza intotdeanuna nomine alieno niciodata nomine proprio . Din acest punct de vedere se deosebeste esential de filiala , se aseamana cu sucursala , numai ca sucursala poate actiona si in nume propriu , dar pe seama societatii mama intr-un raport specific de comision de tip societar , reprezentanta niciodata , aceasta actionand doar in