Comert International

Curs II

Regimul investitiilor straine in Romania

Decretul lege nr.96/1990 privind unele masuri pentru atragerea de investitii de capital strain in Romania, inlocuit cu legea 35/1991 privind regimul investitiilor straine abrogata prin ordonanta de urgenta 31/1997 care la randul sau a fost inlaturata prin ordonanta de urgenta 92/1997 privind stimularea investitiilor directe.

Ce inseamna investitie straina in Romania ?

In functie de felul de investitie :

1) Investitia straina directa

Este reglementata prin ordonata 92/1997, modificata prin 241/1998. Potrivit acestui act normativ, investitia directa consta in participarea unui investitor strain la capitalul social al unei societati comerciale din Romania sau la o relatie contractuala in Romania, participare care sa aiba ca scop crearea unor legaturi economice durabile cu partenerul contractual din Romania. Ceea ce caracterizeaza o investitie directa este scopul ei, participarea la capital cu scopul crearii unei legaturi econimomice durabile. Prin legatura economica durabila se intelege participarea investitorului strain la conducerea, organizarea si functionarea societatii din tara. Aceasta presupune potrivit reglementarilor din regulamentul 4/2005 al Bancii Nationale privind regimul valutar, participarea cu cel putin 10% la capitalul social. Investitia directa imbraca la randul sau 2 forme :a) investitia directa in forma societaraInseamna, participarea investitorului strain la constituirea sau la majorarea capitalului social al unei societati in Romania. Investitia in forma societara presupune atat o latura contractuala, dar si o latura institutionala pentru ca societatea este totodata, de principiu, persoana juridica. b) investitia directa in forma exclusiv contractualaNu are o latura institutionala, nu constitui sau majoreaza o societate comerciala, ci se intemeiaza exclusiv pe un contract, de regula sunt cele care se incheie in domeniul explorarii si exploatarii resurselor naturale si acesta este motivul pentru care exista mai multe legi care reglementeaza acest domeniu. De exemplu : legea petrolului 238/2004 - reglementeaza contractele de concesiune petroliera, legea minelor 85/2003 reglementeaza concesiunile in domeniul minier, legea 123/2012 legea energiei electrice si a gazelor naturale, care reglementeaza contractele de parteneriat in aceste domenii.

2) Investitia straina de portofoliu

Definitie : Dobandirea de catre investitorul strain de valori mobiliare pe pietele de capital organizate si reglementate si care nu au ca scop de a crea o legatura economica durabila cu societatea unde se investeste. Nu au ca scop de a permite participarea investitorului strain la administrarea acelei societati, ci scopul este esentialmente speculativ, si anume dobandirea de valori mobiliare (actiuni/obligatiuni) cu scopul de a fi revandute si de a se castiga din diferenta de pret. Principalul act normativ care reglementeaza regimul tranzactiilor pe piata de capital este legea 297/2004 privind piata de capital.Alte acte normative : OUG 66/1997 privind cumpararea de titluri de stat. Titlurile de stat sunt valori mobiliare emise de catre autoritatile publice, fie pe piata interna sau internationala.

Ce inseamna investitor strain in Romania ?

Definitie : Ordonanta 92/1997, sunt socotiti investitori straini fie persoanele juridice care is au sediul in strainatate, fie persoanele fizice care is au domiciliul in strainatate. Criteriile, elementele de extranietate relevante pentru notiunea de investitor strain sunt sediul social respectiv domicliul (nu cetatenia).

Principiile care guverneaza regimul investitiilor straine in tara :

1) Principiul libertatii formelor si modalitatilor de investire in tara

a) Principiul libertatii formelor - investitorii straini pot investi in tara in oricare dintre formele de societate prevazuta de legea romana respectiv prin oricare din formele contractuale prevazute de legea romana. Pe plan societar, ideea este ca un investitor strain poate constitui in Romania oricare din cele 3 tipuri de societati (persoane, capitaluri, raspundere limitata) precum si in forma unei asociatii in participatii. b) Modalitatile de investire - problema care se pune, este vorba de formele de aporturi pe care investitorii straini le pot varsa intr-o societate Romana.De cate feluri pot fi raporturile :- in numerar, sunt cele mai frecvente, ele pot fi in valuta sau in moneda nationala. *Dupa 1.09.2006 leul care a suferit un proces de transformare din 1990, a devenit o moneda interational convertibila care poate face obiect de tranzactie de capital pe piata internationala.- in bunuri corporale, poate fi un aport in bunuri mobile cu privire la care vom vedea ca in principiu se aplica principiul national, sau poate fi un aport in imobile, dar in acest caz se pun anumite probleme specifie privind dreptul strainilor de cumparare a imobilelor.- in bunuri incorporale, adica in drepturi, care constau in drepturi de proprietate intelectuala, brevete de inventie, licente, know-how, marci de fabrica etc. Pot consta de asemenea in drepturi de creanta, daca este permis potrivit legii romane.- orice drepturi si valori economice, cum ar fi : cunostinte de metode de organizare si

conducere (management), aportul in punerea la dispozitia societatii romanesti a unor surse de materii prime, a unor piete de desfacere, a unei anumite clientele, au unor informatii de marketing, a ceea ce se numeste public relation (PR) si alte asemenea situatii. Deasemenea, aportul poate consta in obligatii de a nu face, obligatii negative cum ar fi de anu face concurenta produselor pe care societatea romaneasca le realizeaza pe o anumita piata. Simplul nume comercial, acordul investitorului strain ca numele sau sa fie data investiei din tara.

2) Principiul liberului acces al investitorilor straini in toate domeniile vietii economice din RomaniaLegea romana nu a interzis niciodata accesul capitalului strain in anumite domenii. Investita straina poate fi in industrie, agriculutra, in explorarea si exploatarea resurselor naturale, infrastructura, constructii civile si industriale, comert, turism, servicii bancare si de asigurari etc.

3) Principiul nediscriminarii aplicabil investitorilor straini

a) Egalitatea de tratament intre investitorii romani si cei straini. Foarte mult timp, s-a aplicat prin lege principiul regimului mai favorabil aplicat investitorilor straini fata de cei romani. Dupa 1998, se aplica un regim asemanator si cetatenilor romani si strainib) Modul cum sunt priviti investitorii straini intre eiRegula este accea ca legea romana nu face nicio discriminare in functie de nationalitatea investitorului strain. Exceptia de la aceasta regula : investitori care provin din anumite zone economice cu care Romania are relatii speciale fie ca este UE sau acorduri bilaterale in materia promovarii si protejarii investitiilor.

Deasemenea la modul general vorbim despre aplicarea legii mai favorabile mitor lex, in cazul exista un acord in acest sens.

Garantiile de care beneficiaza investitorii straini in tara

1) Garantia impotriva indisponibilizarii investitiei

Este o garantie constitutionala, art. 44 din Constitutie prevede cu caracter de maxima generalitate ca nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica stabilita potrivit legii cu dreapta si prealabila despagubire. In 2003 s-a introdus o mentiune potrivit careia sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere in proprietatea statului a unor bunuri pe criterii discriminatorii. Investitiile straine nu pot fi nationalizate, expropriate sau supuse unor masuri cu efect echivalent cu exceptia cazurilor in care astfel de masuri intrunesc cumulativ urmatoarele conditii :a) sunt necesare pentru o cauza de utilitate publica b) sunt nediscriminatorii

c) se efectueaza in conformitate cu conditiile exprese ale legiid) se fac cu plata unei despagubiri prealabile, adecvate, efective.*Legea 33/1994Problema indisponibilizarii investitiei este despagubirea.

Conditiile despagubirii :

a) trebuie sa fie prealabila, adica trebuie sa fie platita inainte ca indisponibilizarea sa-si produca efectele in mod definitiv.b) trebuie sa fie adecvata cu modalitatea, natura si valoarea de piata a investitiei expropriate. De principiu despagubirea se plateste in numerar, dar nu este exclusa posibilitatea ca ea sa fie platita in natura, adica prin acordarea unui bun echivalent.c) trebuie sa fie efectiva, adica lichida, respectiv sa fie exprimata in bani sau intr-un bun care sa poata fi transformat oricand in bani. Poate fi platita in moneda nationala sau valuta.

Despagubirea se determina :- prin acordul partilor- de catre o aut. judecatoreasca sau arbitrala fie in contextul legii contenciosului administrativ, fie daca este vorba de arbitraj - organisme specializate (ICSID)

Drepturile de care beneficiaza investitorii straini :

1) Dreptul la asistenta privind parcurgerea formalitatilor administrative pentru constituirea si functionarea investitiei straine.Exista o agentie romana pentru investitii care are in competenta ei asemenea atributii, este afiliata la o asociatie mondiala care se numeste asociatia mondiala a agentiilor de promovare a investitiilor cu sediul la Geneva.

2) Dreptul la conversia in valuta si transferul in strainatate a profiturilor obitinute in Romania. Investitorii straini pot transfera in tara de origine, urmatoarele categorii de venituri obtinute din tara : dividende sau alte beneficii obtinute de la societate romana unde au investit, veniturile obtinute dintr-o asociatie in participatie, veniturile obtiunute in urma unui contract, veniturile obtinute din vanzarea actiunilor sau partilor sociale si beneficiul de lichidare.

3) Dreptul de proprietate al investitorilor straini asupra bunurilor din tara. In ceea ce priveste bunurile mobile si constructiile ca bunuri mobile am spus ca este aplicabil regimul national, in ceea ce priveste terenurile retinem existenta unei evolutii legislative, constitutia din 1991 prevedea ca cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor in tara, aceasta fiind o incapacitate de folosinta. La revizuirea din 2003, s-a prevazut ca cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor

numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la UE sau din alte tratate internationale la care Romania este parte pe baza de reciprocitate in conditiile prevazute prin legea organica precum si prin mostenire legala. Noul text constitutional a schimbat in mod fundamental principiul, instituind o capacitate de folosinta pentru straini. Totusi aceasta capacitate nu este nelimitata si neconditionata, textul face o distinctie majora intre modurile de dobandire, si anume : prin mostenire legala neconditionat, celelate moduri de dobandire sunt prin acte juridice fie inter vivos fie mortis causa. Pentru actele juridice se aplica acele conditii pe care constitutia le reglementeaza, si anume : Dobandirea se poate face :- in conditiile aderaririi Romaniei la UE- in temeiul acordurilor bilaterale sau conventiilor internationale- in conditiile prevazute in legea organica Legea organica la care constitutia a facut referirie, este legea 312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre cetatenii straini si apatrizi precum si de catre persoanele juridice straine. Aceasta lege a facut o distinctie majora intre: investitorii din statele membre UE si investitorii din state terte. Pentru investitorii din statele membre UE s-a instituit o prevedere generala si apoi s-au instituit 2 situatii speciale. Regula generala a fost accea ca pers. fizice sau juridice din statele membre UE urmeaza regimuri nationale.Exceptii : (2 moratorii)- terenuri pentru constituirea de resedinte sau sedii secundare, pentru care a fost un moratoriu de 5 ani din momentul aderarii- pentru terenurile agricole si forestiere pentru care a fost un moratoriu de 7 ani care a expirat la 1 ianuarie 2014. Pentru statele terte, s-a prevazut ca dobandirea proprietatii de catre investitorii straini se poate face numai pe baza unui tratat international bi sau multi-lateral si in conditii de reciprocitate, si s-a mai spus ca nu se poate acorda printr-un asemenea tratat conditii mai favorabile in dobandirea proprietaii.

4) Drepturile privind efectuarea operatiunilor valutare Este reglementat in regulamentul nr.4/2005 al Bancii Nationale. Acest drept a suferit un proces continuu de extindere pana in 2006 cand ultima interdictie a fost inlaturata si anume la 1 sept. 2006 nerezidentii au dobandit dreptul de a efectua tranzactii prinvind instrumentele financiare pe piata monetara romaneasca, ceea ce a insemnat o completa liberalizare a operatiunilor valutare. 5) Dreptul de a angaja personal strain

A suferit o evolutie istorica, in legea 35/1991 investitorii straini aveau dreptul sa angajeze personal strain numai pe posturi de conducere si de specialitate, nu si pe posturi de executie. Dupa 1997 s-a extins posibilitatea investitorilor straini de a angaja personal strain, dar cu o distinctie, dupa cum vin din tari UE in mod liber, sau daca provin din state terte numai pe baza de autorizatie de munca.

6) Dreptul de a-si alege instantele competente pentru solutionarea litigiilor pe care ele le au cu autoritatile publice romane.Problema se pune, cand vine vorba de instantele care trebuie sa judece litigiile intre investitorii straini si statul roman, in cazul in care investitia este indisponbilizata in orice conditii.Investitorul strain are posibilitatea de a alege intre una din urmatoarele proceduri : - investitorul strain poate alege competenta instantelor interne din Romania- poate apela la o procedura de conciliere sau de arbitraj institutionalizat care poate fi, o procedura nespecializata (cum este procedura curtii internationale de arbitraj a camerei de comert internationale din Paris, potrivit regulamentului de arbitraj propriu) sau sa apeleze la o procedura specializata, procedura Centrului International Pentru Reglementarea Diferendelor Relative La Investitii, cu sediul la Washington.- posibilitatea de a apela la un arbitraj ad-hoc (cel mai frecvent se apeleaza la UNCITRAL, modificat in 2010.)*Romania este parte la acorduti bilaterale privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor cu peste 50 de state, care prevad si drepturi/garantii, dar si modalitati de solutionare a litigiilor.

Facilitatile de care beneficiaza investitorii straini in Romania:

a) Facilitati cu caracter normativ

Sunt adoptate prin lege, sunt generale si impersonale. Se aplica pentru orice persoana sau investitor strain ce intra sub incidenta lor. Cea mai importanta lege in aceasta materie este OUG. 85/2008, privind stimularea investitiilor care prevede o serie de facilitati, asa numite de natura ajutorului de stat. Dupa aderarea la UE, Romania a trebuit sa se supuna regulilor comunitare. Ajutorul de stat este aprobat de Comisia Europeana si poate consta in una din urmatoarele facilitati :

Acordarea de sume nerambursabile la achizitionarea de active corporale si incorporale.

Acrodarea de subventii financiare de la bugetul de stat pentru crearea de locuri de munca noi.

Acordarea de bonificatii de la dobanzile pentru contractarea de credite, pentru realizarea investitiei.

Au mai ramas in vigoare unele dispozitii anterioare aderarii UE, dar cu o aplicare restransa, de exemplu OUG 24/1998, privind regimul zonelor defavorizate.

b) Facilitati cu caracter individual

Pana la aderarea la UE, anumite facilitati erau acordate punctual anumitor investitori considerati strategici, incepand cu Coca-Cola din 1991, continuand cu compania Continental si printre

ultimile au fost facilitati acordate Dacia Pitesti.

Garantarea investitiilor straine

Mijloc de garantie – Agentia Multilaterala De Garantare A Investitiilor, care a fost constituita in temeiul conventiei de la Seoul din 1985, la care Romania a aderat in 1992. Aceasta agentie acopera urmatoarele riscuri principale :

- Riscul de obstructii, impiedicari ale transferului valutar.

- Riscul exproprierii sau altor masuri de indisponibilizare cu efect similar.

- Riscul incetarii unilaterale a contractului de investitie.

- Riscul de razboi sau alte tulburari civile din tara gazda

Izvoarele dreptului comertului international

Izvoare interne si internationale, cele internationale fiind cele mai importante.

Un izvor specific al Comertului International, sunt uzantele comerciale internationale, care sunt un sir de practici sociale, adica atitudini, comportari prin natura lor nescrise care prezinta un anumit grad de vechime, repetabilitate si stabilitate, aplicate intre un numar nedefinit de parteneri comerciali, de regula pe o zona geografica sau intr-un anumit domeniu de activitate comerciala care in functie de natura lor pot prezenta sau nu caracterul de izvor de drept. Din aceasta definitite rezulta elementele esentiale ale uzantelor :

a) In primul rand uzantele au un element obiectiv, si anume sunt o practica sociala adica un ansamblu de acte juridice si de fapte materiale care au capatat caracter de practica datorita aplicarii lor repetate de catre participantii la comertul international intr-o anumita perioada de timp. Durata in timp este asadar esentiala in crearea unei uzante, uzantele implica si un anumit grad de repetabilitate, continuitate si stabilitate.

b) Caracterul lor de colectivitate si anume ele sunt generale si impersonale, in sensul ca se aplica intre un numar nedefinit de parteneti comerciali, intocmai ca si legea, legea este generala si impersonala, numai ca in timp ce legea este expresia autoritatii statului, uzantele sunt opera comerciantilor insisi.

c) Forta lor juridica. Din acest punct de vedere diferentiem : uzante conventionale (nu sunt izvor de drept) si uzante normative (sunt izvor de drept)

Comparatie intre uzante si obisnuintele stabilite intre parti

Obisnuintele stabilite intre parti sunt tot practici, dar care spre deosebire de uzante care au caracter general si impersonal, sunt relative si se aplica numai intre partile unui contract, se mai numesc din acest cosiderent si uzante ale partilor. Conventia de la Viena 1980 prevede in articolul 9 in mod explicit obligatia partilor de a respecta obisnuintele care s-au stabilit intre ele. O reglementare interesanta exista in codul comercial uniform al SUA. SUA, desi sunt o tara de influenta anglo-saxona, codul comercial se aplica in toate statele cu exceptia Louisiana. Codul comercial al SUA defineste obisnuintele asa : sunt activitati stabilite intre parti care pot fi considerate in mod rezonabil ca stabilind o baza comuna de interpretare a expresiilor si actelor partilor. Rolul obisnuintelor stabilite intre parti este acela de a constitui o baza de interpretare a actelor partilor in executarea contractului.

Clasificarea uzantelor :

In functie de sfera lor de aplicare:

a) Uzante locale care se aplica pe o anumita zona geografica, intr-o anumita regiune, pe o anumita zona comerciala, pe un anumit port (Marea Baltica, Constanta).

b) Uzante speciale care se aplica intr-o ramura de activitate comerciala, uzantele comertului cu cereale, cu lemn, cu citrice, blanuri, burselor de marfuri etc.

c) Uzante generale care se aplica pe o scara larga si care in general sunt uzante normative.

In functie de forta lor juridica:

a) Uzante normative, care se mai numesc si uzante de drept sau cutume si uzante conventionale care se mai numesc si uzante de fapt. (sunt izvor de drept)

- Au caracterul obiectiv, sunt practici solciale, dar se considera ca sunt practicile sociale cele mai vechi, cele mai bine conturate cu gradul cel mai mare de repetabilitate, de aceea ele se definesc printr-o expresie in limba latina longa inveterata diuturma consuetuto.- Au element de generalitate, un numar nedefinit de parteneri comerciali, din anumite domenii de activitate comerciala.- Element de natura subiectiva, si anume ca participantii la comertul international care intra sub incidenta acelor uzante, le aplica cu sentimentul ca le sunt obligatorii. Sunt izvor drept datorita elementului subiectiv, dar desi necesar nu este suficient pentru ca o uzanta sa devina normativa, mai trebuie sa intervina si vointa legiuitorului dintr-un anumit stat. Sunt state care accepta caracterul normativ al uzantelor (inclusiv Romania) si state care nu accepta caracterul normativ al uzantei.

Uzantele normative au 3 roluri esentiale :

1) Pot reglementa raporturi juridice pe care legea nu le prevede, acopera lacunele legii. Acestea se numesc consuetudo praeter legea.

2) Interpreteaza si completeaza legea, unt consuetudo secundum lege.

3) Se aplica impotriva, prin inlaturarea unei legi care nu este de ordine publica in dreptul international privat.

Forta juridica a uzantelor normative:

Au forta de lege, dar uzantele au forta unor legi supletive, ele neputand fi aplicate impotriva unei legi imperative. Fiind legi supletive speciale ele pot deroga unei legi generale care nu e imperativa, pe principiul specialia generaliu derogat.

Exemple de uzante normative:

Prezumtia solidaritatii pasive, anatocismul conturilor bancare, punerea de drept in intarziere a debitorului comercial, principiul curgerii de drept a dobanzii de la scadenta, efectul suspensiv al fortei majore.

b) Uzantele conventionale (nu sunt izvor de drept)

Se aplica datorita vointei partilor contractante. Uzantele conventionale au forta juridica a unei clauze contractuale. Ele nu se aplica decat daca partile au voit acest lucru, vointa fiind :

1) Expresa, explicita cand partile prevad ca vor ca in contract sa se aplice uzanta comerciala X din domeniul comertului cu grau. Uneori partile se refera la uzantele din domeniul respectiv de activitate in general.

Rolul uzantelor conventionale este acela de a interpreta si completa contractul, atfel spus obligatiile partilor rezulta nu doar din contract ci si din ceea ce uzantele impun partilor.

Cauzele care explica rolul uzantelor :

1) Dinamica relatiilor internationale, face ca realitatile din comertul international sa o ia inaintea dreptului, iar aceasta situatie sa determine ca acei participanti sa elaboreze propriile norme.

2) Legile interne nu sunt intotdeauna adaptate raporturilor juridice internationale.

Cum se fixeaza uzantele ?

Uzantele sunt prin natura lor practici nescrise. Cum le probam ? cum anume devin ele palpabile

? Cum se fixeaza ?

- Uzantele se fixeaza prin clauze standard elaborate de catre insisi participantii la comertul intenational.

- Este efectuata de organisme neutre, internationale. De exemplu UNCITRAL, fie camera de comert internationala din Paris, acestea sunt uzante codificate.

- Hotararile judecatoresti si arbitrale tin seama de uzante

- Uzantele se codifica prin ceea ce se numesc certificate de cutuma, care sunt eliberate de catre camerele de comert si industrie, bursele de marfuri, experti in comertul international, rolul lor fiind acela dea proba rolul uzantelor.

- Uzantele pot fi probate prin orice mijloc de proba

Situatia uzantelor in dreptul roman:

Istoriceste codul comercial roman de la 1887 nu recunostea de principiu forta juridica uzantelor normative, dar legi speciale recunosteau forta juridica uzantelor in anumite domenii de activitate cum ar fi : in materia burselor de marfuri, in cazul uzantelor porturilor, in materia titlurilor de valoare (legile 58-59 din 1934) care prevedeau forta juridica a unzantelor mai ales de la locul de plata al titlurilor. Noul cod civil are o conceptie mai nuantata despre uzante, si anume recunoaste de principiu forta juridica a uzantelor chiar in art.1 atunci cand spune ca sunt izvoare a dreptului civil legea,uzantele, principiile generale de drept si uzantele se aplica in cazurilor neprevazute de lege. Atunci cand legea prevede, uzantele se aplica numai atunci cand legea face trimitere direct la ele.

Participantii la dreptul comertului international

Subiectele de nationalitate romana – persoane fizice sau juridice.Ne vom referi mai mult la societati romane cu participare straine.

Societate cu participare straina :

Definitia se regaseste in art. 286 din legea 31/1990, in ordonanta 92/1994 privind stimularea investitiilor directe si in regulamentul Bancii Nationale. Este o societate la al carei capital social participa cu aport un investitor strain. Elementul de extranietate relevant, este aportul strain la capital. Alte elemente cum ar fi participarea straina in organele de conducere nu atrage calificarea ca fiind societate cu participare straina. Societatile cu participare straina reprezinta o categorie speciala de societati comerciale.

Domeniile in care se pot constitui si obiectul lor de activitate :

Societatile cu participatie straina se pot constitui in orice domenii ale comertului, pot avea orice obiect de activitate, in principiu funcioneaza principiul specialitatii capacitatii de folosinta, de aceea in actul constitutiv fondatorii trebuie sa mentioneze obiectul de activitate al societatii, care se codifica dupa codul CAEN, iar in cea mai mare parte a cazurilor partile mentioneaza posibilitatea societatii de a desfasura comert international.

Cum se constituie o societate cu participare straina ?

Temeiul juridic il constituie legea 31/1990, legea 26/1990 si exista un act normativ subordonat legii, ordinul ministrului justitiei nr.2594/2008 privind normele metodologice privind modului de tinere a registrelor comertului in care ordin se mentioneaza practic si concret toate aspectele cu privire la constituirea societatii cu participare straina (documente, etape etc.)

Personalitatea juridica

Art. 1 din legea 31/1990 acopera si regimul societatilor cu participatie straina, se prevede ca daca au sediul pe teritoriul tarii sunt persoane juridice romane. In ceea ce priveste nationalitatea, retinem ca principalul criteriu pentru determinarea nationalitatii unei persoane juridice este sediul social. Acest criteriu este regelemntat si in cartea a VII din NCC. Sediul social nu este insa unicul criteriu de determinare a nationalitatii, exista si criterii speciale cum ar fi criteriul controlului. Potrivit criteriului controlului o societate comerciala nu este privita ca avand nationalitatea statului pe teritoriul caruia isi are sediul.

Schimbarea sediului dintr-o tara in alta

Legea 105/1992 si actualul NCC prevad ca pentru a se schimba sediul unei societati comerciale dintr-o tara in alta trebuie indeplinite conditiile legale prevazute de ambele sisteme de drept.

Capitalul social si aporturile

Sunt 2 notiuni care se vehiculeaza in aceasta materie : subscribtie si varsare a capitalului social.

Subscriptia capitalului social este din punct de vedere juridic o obligatie de a face, adica de a varsa in viitor un aport care se face in moneda nationala. Legea contabilitatii 82/1991 prevede limpede ca in Romania contabilitatea se tine in moneda nationala si in limba romana.

Varsarea capitalului social este o obligatie de a da, adica este obligatia de transfer a proprietatii asupra bunului catre societate. Varsarea poate fi facuta in mod diferit de catre persoane, si anume strainii pot efectua varsamantul in moneda straina. Romanii insa, varsa aportul lor in moneda nationala pentru ca este vorba despre o plata intre rezidenti si cel care varsa aportul este roman si platile intre rezidenti se fac in moneda nationala.

Marimea aporturilor

Pot fi de la redus pana la 100%. In ceea ce priveste patrimoniul, o societate romaneasca

constituita cu participare straina poate dobandi in mod liber bunuri mobile, bunuri imobile constructii. In ceea ce priveste terenurile este o prevedere care a ramas in vigoare in art.6 din ordonanta 92/1996 potrivit careia societatile romanest constituite cu participatie straina pot dobandi terenuri.

Organizarea si functionarea societatilor cu participatie straina

Operatiuni valutare si nevalutare.

Operatiunile valutare sunt cele care indeplinesc una din urmatoarele doua conditii, sau altfel spus sunt 2 criterii :

- Criteriul in rem

- Criteriul personal (in personam) sunte deasemenea operatiuni valutare cele ce se efectueaza in valuta nationala, dar intre un rezident si un nerezident.

Operatiunile valutare sunt de 2 feluri :

- Curente

Sunt cele care implica o contraprestatie imediata si care in principiu au fost si sunt libere.

- De capital

Sunt cele care nu implica o contraprestatie imediata si potrivit regulamentului bancii nationale 4/2005 sunt multe categorii de operatiuni : de ex. investitiile directie ale nerezidentilor in romania si ale rezidentilor in strainatate, operatiunile cu instrumente financiare pe piata de capital (operatiuni de bursa), operatiuni cu instrumente financiare pe piata monetara (operatiuni cu titluri de stat sau cu titluri de valoare), operatiunile cu unitati ale organismelor de plasament colectiv (operatiuni cu asa numitele fonduri mutuale de investitii). Toate acestea sunt supuse unor reglementari speciale emise de catre banca nationala.

Aspecte de munca si personal ale societatilor cu participatie straina

Pana la modificarea OUG 194/2002 priind regimul strainilor in romania care a fost modificata In 2007, pana la acea data straini erau socotiti si cei din celelalte state, dupa modificare din 2007 cetatenii din celelalte state membre ale UE nu au mai fost considerati straini, acceptiunea de strain s-a restrans la cetatenii statelor terte. Pentru cetatenii din celelalte state membre ale UE nu exista restrictii de munca pe teritoriul Romaniei, societatile romanesti sunt libere sa angajeze personal roman sau personal strain.Pentru cetatenii din statele terte este nevoie de autorizatie de munca. Numarul de autorizatii de munca este stabilit anual prin hotarari a guvernului, este un numar restrans si trebuie emisa o viza de lunga sedere si o autorizatie de munca pe teritoriul tarii.

In legatura cu salarizarea, distinctia este ca pentru personalul strain salariul poate fi primit in valuta, pentru ca este vorba despre o plata intre un rezident si un nerezident, pentru romani insa de regula plata trebuie facuta in moneda nationala pentru ca este o plata in rezidenti. Sunt 2 exceptiii notabile de la aceasta regula :

- Zonele libere unde legea 84/1992 spune ca pot fi platiti si in valuta si personalul reprezentantelor societatilor comerciale straine pentru care este o hotarare de guvern care prevede posibilitatea platii in valuta.

Dizolvarea si lichidarea

In raporturile cu celelalte state ale UE sunt aplicabile prevederile regulamentului consiliului nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvabilitate in care se mentioneaza cum anume se desfasoara aspectele de insolvabilitate transfrontaliera in cazul tarilor membre UE. Pentru relatiile cu statele terte sunt aplicabile prevederile legii nr. 637/2002 privind regelemntarea raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei, aceasta lege a preluat, a implementat legea model a UNCITRAL privind insolvabilitatea internationala din anul 1997 si reglementeaza insolvabilitatea transfrontaliera cu statele terte.

Solutionarea litigiilor

Litigiile intrasocietare sunt in principiu nearbitrabile, mergand la instantele de judecata de la sediul societatii. Competenta solutionarii litigiilor intre societate si terti, se poate alege de catre parti care pot sa aleaga instanta de drept comun, dar cel mai des partile incheiei o conventie de aplicaj si prevad ca litigiile sa se solutioneze de catre arbitri.

Subiectele straine ale comertului international

Sunt 3 forme :

Constituirea unei filiale

Filialele societatilor comerciale straine in romania.

Definitie : Este o societate comerciala cu personalitate juridica romana distincta de societatea mama din strainatate, dar care se afla sub controlul societatii mama. Din aceasta definitie rezulta 2 elemente esentiale ale filialelor :

a) Filiala este o societate comerciala propriu-zisa. Este subiect de drept distinct de societatea mama din strainatate. Ea poate aparea in raporturile juridice cu tertii in nume propriu si pe seama ei insasi. Pe planul dreptului international privat, statutul organic al filialei este supus legii romane, fata de societatea mama care are un statut organic supus legii straine.

b) Filiala este supusa controlului societatii mama. Cum se exercita controlul ? Cel mai frecvent se exercita prin capitalul social, societatea mama detine majoritaea capitalului

social. Sunt posibile si alte forme de control, prin membrii adunarii generale, prin membrii organelor de conducere, prin organele de control.

Relatia dintre filiala si societatea mama din strainatate.

Aceasta relatie o calificam drept complexa. Din punct de vedere juridic filiala este subiect de drept distinct. Din punct de vedere economic are o autonomie relativa. Este dependenta de societatea mama prin obiectul de activitate si coordonatele activitatii. Autonomia economica rezida in faptul ca filiala are o viata economica si financiara proprie, ea intocmeste documente financiar-contabile proprii, distincte de cele ale societatii mama pe care le inregistreaza la autoritatile romane. Exista neindoielnic posibilitatea ca societatea mama sa intocmeasca documente consolidate pentru toate filialele ei din lume.

Cum se constituie filiala ?

Ordinul ministrului justitiei 2594/c/2008 ne spune punct cu punct ce acte trebuie sa depunde. Se constituie prin actul constitutiv al societatii mama, in cuprinsul actului trebuie mentionat caracterul de filiala, se inregistreaza la registrul comertului din Romania.

Functionarea filialei

Din punct de vedere contabil, potrivit legii contabilitatii tine contabilitate in moneda nationala si in limba romana. Din punct de vedere valutar, filiala este rezidenta sau mai precis cand are o filiala in tara societatea mama devine rezidenta prin filiala ei. Din punct de vedere financiar este subiect de impozitare, si plateste impozit pe profit. Din punct de vedere al caracterului de investitie straina, filiala este o forma de investitie straina in Romania, pentru ca ea implica un aport de capital strain in tara si se inregistreaza caatare la registrul comertului din Romania.

Constituirea unei sucursale

Definitie : Sucursala este un sediu secundar al societatii mama din strainatate, lipsita de personalitate juridica proprie care beneficiaza de un capital ce ii este afectat in intregime de catre societatea mama din strainatate si care poseda o anumita autonomie juridica si economica fata de societataea mama.

Elementele definitorii

a) Sucursala nu are personalitate juridica proprie, nu este asadar un subiect de drept distinct de societatea mama din strainatate. Ea nu are in consecinta un patrimoniu propriu in sensul strict juridic al notiunii, dar are un capital propriu, adica o masa de bunuri care ii este afectata in intregime de catre societatea mama.

b) Pe planul relatiior cu tertii ea efectueaza acte juridica pe seama societatii mama, dar poate actiona fie in numele societatii mama intr-o relatie tip mandat sau poate actiona in nume propriu si pe seama societatii mama, intr-o relatie de tip comision.In dreptul international privat, statului ei organic este o societate cu personalitate straina.

c) Sucursala este dependenta din punct de vedere juridic si economic fata de societatea mama din strainatate, dar cu anumite elemente de autonomie.

Relatia dintre sucursala si societatea mama din strainatate :

Sucursuala este in primul rand dependenda de societatea mama prin faptul ca societatea mama ii fixeaza obiectul de activitate, capitalul social etc. Pe de alta parte sucursala beneficiaza de o autonomie relativa fata de societatea mama, existand elementele de autonomie care se exprima in plan juridic si in plan economic.In plan juridic cel putin 2 elemente autorizeaza autonomia sucursalei :

- Sucursala are o capacitate de drept limitata, poate fi actionata in justitie direct de catre tertii cu care a intrat in raporturi juridice pentru operatiunile efectuate la sediul sau.

- Sucursala poate face obiectul unuei proceduri de lichidare si dizolvare proprii prin faliment, independent de societatea mama.

Din punct de vedere economic sucursala intocmeste acte contabile proprii, ea are un capital social afectat ei de societatea mama in exclusivitate, de aceea are o autonomie gestionara. Desigur, actele contabile ale sucursalei se contabilizeaza si la societatea mama.

Cum se constituie sucursala?

Pentru ca o societate comerciala straina sa poata constitui o sucursala pe teritoriul tarii in primul rand este nevoie ca sistemul de drept de la sediul societatii mama sa permita acest lucru. Daca este permis, apoi, constituirea sucursalei se face potrivit legii romane. Actul constitutiv se inctocmeste de catre societatea mama, se intregistreaza in registrul comertului din Romania. In ceea ce priveste denumirea sucursalei, este important sa retinem ca sucursala trebuie in mod obligatoriu sa contina in denumirea ei aceasta situatie juridica cu indicarea societatii mama si sediul acesteia din strainatate.

Continutul capacitatatii de folosinta a sucursalei :

Sucursala se afla intr-o situatie juridica specifica pentru ca pe capul sucursalei se intrunesc 2 legi : legea straina a societatii mama si legea romana pentru ca sucursala in desfasoara activitatea pe teritoriul tarii.Legea straina determina continutul capacitatii de folosinta a sucursalei iar legea romana determina ceea ce se numeste conditia juridica a sucursalei ca persoana juridica in romania. Fiecare dintre cele 2 legi determina anumite efecte :

Efectele legii straine – determina capacitatea de folosinta a sucursalei, adica aptitudinea generala si abstracta de a avea drepturi si obligatii. De aici decurg urmatoarele consecinte :

- Sucursala nu poate face in Romania mai multe acte juridice decat poate face societatea mama in propria ei tara, mai putine – da.

- Sucursala isi inceteaza existenta in mod automat in cazul in care societatea mama isi inceteaza existenta in propria ei tara. Reciproca nu este valabila.

Functionarea sucursalelor in tara :

- Din punct de vedere al regimului contabil, potrivit legii contabilitatii, sucursalele sunt obligate sa tina contabilitatea in moneda nationala si in limba romana. Este obligata sa intocmeasca documentele contabile, potrivit legii romane. Ea poate avea elemente proprii cum ar fi un alt an fiscal,

- Din punct de vedere al regimului valutar, potrivit regulamentului BNR sucursalele sunt considerate rezidente din punct de vedere valutar, sau mai precis o societate comerciala straina care are o sucursala pe teritoriul tarii devine rezidenta din punct de vedere valutar cu toate consecintele care decurg din aceasta calitate.

- Drepturile asupra terenurilor, dobandesc bunuri in acelasi mod ca societatea mama.

Regimul fiscal

Sunt supuse condului fiscal roman, si primesc sediul permanent in romania, in consectinta sucursalele trebuie sa se inregistreze.

Reprezentantele societatilor comerciale straine in tara

Reprezentanta este un sediu secundar al societatii mama din strainatate, lipsita de personalitate juridica proprie care nu are un capital social distinct de cel al societatii mama si care poate efectua numai operatiuni de reprezentare a societatii mama fata de partenerii acesteia comerciali din romania.

Din aceasta definitie rezulta elementele esentiale ale reprezentantelor :

- Reprezentantele nu au personalitate juridica proprie, ele constituie o prelungire a personalitatii juridice a societatii mama din strainatate. Asadar, reprezentanta nu este un subiect de drept desinestatator, si in consecinta ea este supusa legii nationale a societatii mama. Sub acest aspect, reprezentanta se aseamana cu sucursala si se deosebeste esential de filiala.

- Reprezentanta nu este abilitata sa faca acte de comert in nume propriu, ci efectueaza acte

juridice numai cum ii arata denumirea, ca reprezentant al societatii mama din strainatate. Asadar, reprezentanta actioneaza intotdeauna in numele altuia (in numele societatii mama) si pe seama societatii mama in calitate de mandatar al acesteia. Din acest punct de vedere reprezentanta se deosebeste esential de filiala (care face acte in nume propriu), in ceea ce priveste comparatia cu sucursala, ea se aseamana cu sucursala pentru ca si sucursala actioneaza ca mandatar, dar sucursala cum am spus mai poate actiona, pentru ca are un capital propriu, si in nume propriu si pe seama societatii mama in temeiul unei relatii de tip comision, ceea ce la reprezentanta nu se poate intampla.

- Reprezentanta nu are un capital propriu, distinct de cel al societatii mama. Are o masa de bunuri care ii este acordata pentru a-si putea desfasura activitatea, dar nu se poate vorbi despre conceptul global care inseamna capital social. De aceea, reprezentanta nu poate face decat acte juridice in stricta coordonare cu obiectul de activitate a societatii mama. Din acest punct de vedere, reprezentanta se deosebeste atat de filiala cat si de sucursala, aici fiind deosebirea majora fata de sucursala carea are un capital propriu, este o forma de investitie straina in tara – reprezentanta nu este incadrata in categoria formelor de investitii straine. Reprezentanta nu se inregistreaza la registrul comertului pentru ca nefiind o forma de investitie straina nu intra sub regulile de inregistrare.

Care este temeiul juridic al reprezentantelor ?

Sunt 2 acte normative : decretul lege 122/1990 privind autorizarea si functionarea in Romania a reprezentatelor, societatilor comerciale si organizatiilor straine, si hotararea de guvern privind regimul impozitelor si taxelor.

Din punct de vedere terminologic retinem ca denumirea de reprezentanta este o denumire generica, pot purta denumiri diferite, se pot numi agentii, birouri, puncte de lucru, reprezentante. Ele sunt foarte variate si cu denumiri de acest tip.

Cum se constituie reprezentanta ?

Prima etapa este o cerere de autorizare pe care trebuie sa o faca societatea mama. Cererea trebuie sa contina datele de identificare a societatii mama, obictul de activitate a reprezentantei din romania, numarul si functiile personalului care va fi incadrat la reprezentanta, sediul reprezentantei etc. La cerere trebuie anexate in esenta urmatoarele documente : actele constitutive ale societatii mama, un extras din hotararea organului de conducere al societatii mama din care sa rezulte ca s-a decis deschiderea unei reprezentante in tara, un atestat de la registrul comertului din care sa rezulte ca societatea mama este valabil constituita acolo, un certificat de bonitate emis de o banca care desrveste societatea mama din strainatate din care sa rezulte ca societatea nu este in stare de faliment, nici de incetare a platilor. Cererea se adreseaza Ministerului Roman pentru Comert care trebuie sa raspunda la cerere in 30 de zile, refuzul trebuie motivat.

Reprezentanta se inregistreaza la administratia financiara in circumscriptia careia isi desfasoara activitatea.

Obiectul de activitate al reprezentantelor

Au de regula urmatoarele obiecte de activitate :

- Emit/primesc oferte si comenzi de la terti in domeniul lor de activitate

- Fac informare si reclama comerciala pentru societatea mama

- Fac asistenta tehnica si service pentru produsele societatii mama pe care reprezentantele le vand in Romania

- Reprezentantele pot presta anumite servicii pe care le presteaza si societatea mama, transporturi, reprezentantele companiilor aeriene

Din punct de vedere al capacitatii de folosinta si al conditiei lor juridice in romania reprezentantele se aseamana cu sucursalele, si in cazul lor pe capul reprezentantei se intrunesc 2 legi : legea straina si legea romana.

Consecintele aplicarii legii straine :

- Legea straina determina capacitatea de folosinta a reprezentantei

- Reprezentanta nu poate face in romania mai multe acte juridice decat poate face societatea mama in propria ei tara

- Obiectul de activitate este determinat de societatea mama

- Actioneaza in numele si pe seama societatii mama

- Incetarea activitatii societaii mama atrage de plano incetarea activitatii reprezentantei din tara

Consecintele aplicarii legii romane :

- Contabilitatea se tine in moneda nationala si in limba romana

- Din punct de vedere valutar reprezentanta este rezidenta, face platile in moneda nationala. Regimul TVA-ului – se supune tva-ului, nu este import care se supune taxarii inverse.

- Se inregistreaza la autoritatile fiscale romanesti, daca nu are venituri proprii, plateste un impozit anual fix : 4000 de euro. Daca are insa venit propriu, platesc impozit pe profit ca orice societate romaneasca.

In legatura cu regimul personalului reprezentantei, acestea pot angaja personal roman, sunt

obigate sa iregistreze contractele incheiate cu personalul roman la oficiul de munca teritorial, sunt obligate sa plateasca impozit, contributii de asigurari sociale. In ceea ce priveste plata salariului, personalul roman al reprezentantelor poate fi platit in valuta.Personalul strain urmeaza regulile generale ale personalului strain, trebuie obtinuta autorizatia de munca + viza de sedere lunga.

Raspunderea civila a reprezentantei :

Decretul lege 122/1990 prevede 2 lucruri din acest punct de vedere :

- Raspunderea societatii mama pentru activitatea reprezentantei ei in tara

- Societatea mama raspunde pentru faptele angajatilor reprezentantei, personalului incadrat la reprezentanta pentru actele care acestea le fac in cadrul reprezentantei.

Competenta de solutionare a litigiilor :

Reprezentanta poate fi actionata in judecata in Romania de catre cocontractantul local pentru actele si faptele ei din tara.

Regimul contractelor comerciale internationale

Teoria generala a contractelor comerciale internationale :

Din punct de vedere a incheierii, se caracterizeaza prin libertatea partilor de a incheia sau nu un contract si de a stabili conditiile lui. Foarte multe contracte se bazeaza pe clauze standard.

Din punct de vedere al continului :

- Drepturile si obligatiile partilor care se exprima prin clauzele contractului

Clauzele contractului :

a) Clauze generale

Sunt cele care exista in toate contractele comerciale internationale. Aici intra : clauzele privind partile, clauze privind obiectul material al contractului (marfa, lucrarea, serviciul), clauzele privind obiectul pecuniar al contractului (clauzele de pret si variantele derivate ale acestuia), clauze finale (modul de solutionare a litigiilor, clauza de jurisdictie), clauzele de alegere a legii aplicabile etc.

b) Clauze speciale in contractele internationale incheiate pe termen mediu si lung :

Marea majoritate a contractelor internationale se incheie pe termen mediu si lung (1-5 ani termen

mediu, peste 5 ani termen lung).In contractele pe termen lung, pot interveni evenimente care sa perturbe echilibrul stabilit initial de parti. Aceste evenimente se numesc riscuri.

Regimul juridic al riscurilor :

Riscul este un eveniment posibil de a se produce dupa incheierea contractului, independent de culpa vreuneia dintre parti si care daca se realizeaza poate face sensibil mai oneroasa sau chiar imposibil de executat obligatia uneia sau chiar a ambelor parti contractante. Din aceasta definitie rezulta elementele esentiale ale riscurilor :

- Riscul este un eveniment, adica un fapt material

- Este un fapt material care poate fi de orice natura

- Este un eveniment posibil de a se produce, se aseamana cu conditia

- Riscul pentru a fi relevant trebuie sa se produca intre momentul incheierii si momentul executarii contractului.

- Riscul trebuie sa fie independent de culpa vreuneia dintre parti (daca este culpa nu este risc, este raspundere pentru culpa)

- Riscul daca se produce, trebuie sa afecteze contractul, sa aiba drept consecinta ingreunarea substantiala a contractului de cel putin una dintre parti.

Din punct de vedere conceptual, riscul se aseamana cu forta majora. Comparatie :

Forta majora este un concept de drept romanist, sistemele de drept anglo-saxone nu cunosc conceptul de forta majora. Intre conceptul de risc si conceptul de forta majora exista asemanari, si forta majora este tot un evenimet posibil de a se produce pe perioada executarii contractului, si forta majora este tot imprevizibila, independenta de culpa, imprevizibilitatea este comuna conceptual. Ceea ce deosebeste riscul de forta majora este insurmontabilitatea.

Clasificarea riscurilor.

http://www.dqsromania.ro/?page_id=56 (vezi HACCP)

Efectele HACCP-ULUI

Haccp-ul actioneaza exclusiv prin negociere. Este singura clauza care are aceasta caracteristica. Exista o obligatie de notificare a celelaltei parti contractuale si o obligatie a partilor de a se reintalni pentru a negocia. Atunci cand nu se ajunge la un acord, partile pot apela la un tert (mediator, arbitru).

Deosebiri intre Haccp si forta majora:

1) Hacc-pul nu presupune si conditia insurmontabilitatii (ambele presupun evenimente imprevizibile si lipsa culpei partilor).

2) In functie de scopul urmarit de parti la momentul incheierii contractului, forta majora este prin esenta ei o cauza exoneratoare de raspundere in timp ce hacc-pul are ca scop readaptarea contractului, reechilibrarea acestuia.

3) In functie de efectul clauzei, forta majora duce la suspendarea sau chiar rezolutiunea neculpabila a contractului. Haccp-ul duce in rare cazuri la rezolutiune.

Forta majora (clauza de stil)

Clauza de forta majora poate fi definita in trei moduri:

1) printr-o definitie sintetica – partile insereaza elementele constitutive, legale, ale fortei majore.

2) o definitie analitica – se enumera evenimentele socotite automat ca fiind exoneratoare de raspundere pentru partea care nu a respectat contractul. De exemplu (calamitati, razboaie etc.)

3) printr-o definitie mai intai sintetica urmand ca apoi sa fie enumerate evenimente care constituie de regula forta majora.

Efectele fortei majore:

- un efect suspensiv de executare prin care daca pe perioada executarii contractului survine un eveniment de forta majora, executarea contractului respectiv se suspenda pe durata cat situatia de forta majora persista.

- un efect extinctiv sau distrugator care conduce la rezilierea contractului respectiv. Se pune problema cine suporta riscul rezilierii, cealalta parte trebuie sa-si execute partea de contract chiar daca nu se obtine contraprestatia celeilalte parti.

Situatia in care partea afectata de un eveniment de forta majora nu o anunta imediat pe cealalta parte cu privire la acest aspect. Este decazuta din dreptul de a invoca forta majora ? Nu. Nu este decazuta din acest drept. Mai mult, Conventia de la Viena din 1980 prevede ca neanuntarea fortei majore nu duce la decaderea partii din dreptul de a o invoca ulterior, dar partea care nu a anuntat va suferi toate acele prejudicii pe care cealalta parte le-ar fi putut evita daca ar fi fost anuntata la timp. De asemenea conventia de la Viena, principiile Unit Droit si uzantele prevad obligatia partilor de a coopera, respectiv partea afectata de un caz de forta majora trebuie sa ia toate masurile pentru limitarea pagubei celeilalte parti, iar cealalta parte trebuie sa ia masuri pentru limitarea prejudiciului in asa fel incat consecintele fortei majore sa fie cat mai reduse.

Se pune problema probei – se probeaza prin inscrisuri (de exemplu prin eliberarea unui certificat

de forta majora), prin expertiza. Judecatorul poate aprecia orice mijloc de proba.

Regimul juridic al dobanzii in comertul international

Dobanda este indeosebi guvernata de OUG 13/2011 , privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare.Dobanda remuneratorie – dobanda care se aplica la un imprumut (de exemplu dobanda pentru un credit bancar)

Dobanda penalizatoare – dobanda pentru intarzierea in plata si are o reglementare speciala, si anume cuantumul dobanzii in principiu poate fi stabilit conventional de catre parti. Daca insa partile nu au specificat in contract o dobanda, se aplica dobanda legala. In art. 4 din ordonanta 13/2011 se prevede ca ”in raporturile juridice cu element de extranietate atunci cand legea romana este aplicabila si cand s-a stipulat plata in moneda straina, dobanda legala este de 6% pe an, este singurul procent fix. Pentru a se aplica dobanda la 6% la suta trebuie indeplinite 3 conditii:

1) sa existe un raport juridic international

2) limba romana sa fie lex cause

3) plata sa se fi stipulat in moneda straina

Conventia de la Viena din 1980 privind vanzarea internationala de marfuri

A fost inchiata sub auspiciile UNCITRAL. Reglementarea este una supletiva, si anume partile pot prin contract sa deroge in totalitate sau in parte de la prevederile conventiei.

Conventia de la Viena a fost adoptata la 11 aprilie 1980, dupa negocieri intense dintre cele doua sisteme de drept. Romania nu a aderat la Conventia de la Vine imediat, ci abia in 1991.

Conventia are 4 parti:

1) Domeniul de aplicare si dispozitii generale

2) Formarea contractului

3) Vanzarea marfurilor

4) Dispozitii finale

Domeniul de aplicare al Conventiei de la Viena:

Sub aspect temporal – conventia a intrat in vigoare pe plan international la 1 ianuarie 1988, Romania a aderat in 1991. Conventia se aplica doar penru viitor, pentru propunerile de a contracta, respectiv contractele incheiate dupa intrarea sa in vigoare fata de statele contractante.

Sub aspect personal – conventia stabileste doua criterii:

1) conventia se aplica intre parti care isi au sediile in state diferite, cand aceste state sunt state contractante.

2) conventia se aplica chiar si atunci cand partile nu isi au sediile in state diferite, in cazul in care normele de drept international privat conduc la aplicarea legii unui stat contractant.

Sub aspect material – conventia se aplica in principiu contractelor de vanzare de marfuri ale caror caracteristici rezulta din cuprinsul reglementarii. Conventia nu defineste notiunea de marfa, dar din prevederea ei rezulta ca aceasta se refera la bunuri mobile corporale.

Aplicabilitatea conventiei in functie de tipul de contract de vanzare

Conventia se aplica in cazul bunurilor viitoare, adica bunurile care urmeaza a fi fabricate sau produse. Conventia insa, nu guverneaza urmatoarele tipuri de vanzari:- vanzarea de marfuri cumparate in scop personal, familial sau casnic- vanzarea de marfuri la licitatie- vanzarea de valori mobiliare etc.

Diferitele aspecte ale contractului de vanzare care intra sau nu intra sub incidenta conventiei

Nu intra sub incidenta conventiei conditiile de validitate ale contractului si efectele contractului asupra proprietatii

Reguli de interpretare a contractelor de vanzare internationale de marfuri cuprinse in conventie:

1) Interpretarea contractelor potrivit caracterului lor international si necesitatii aplicarii uniforme a prevederilor conventiei in comertul international.

2) Principiul bunei credinte si interpretarea potrivit loialitatii comerciale

3) Interpretarea conventiei potrivit principiilor generale din care se inspira si a legii aplicabile contractului.

4) Interpretarea potrivit intentiei partilor si in subsidiar conform principiului persoanei rezonabile

Potrivit art. 8 din Conventie contractele se interpreteaza dupa intentia partii care se obliga atunci

cand cealalata parte cunostea sau nu putea sa ignore aceasta intentie. In subsidiar, daca intentia nu poate fi determinata, contractul se interpreteaza potrivit cu semnificatia pe care i-ar fi acordat-o o persoana rezonabila cu aceeasi pregatire ca cealalta parte aflata in aceeasi situatie.

5) Interpretarea potrivit uzantelor si obisnuintelor

Forma si proba contractului

Se aplica principiul consensialismului (art. 11 din Conventie). Consecinta pe planul probei este libertatea probei, contractul poate fi probat prin orice mijloc de proba, inclusiv prin martori.

Formarea contractului

Mecanismul oferirii ofertei cu acceptarea.

In legatura cu oferta de a contracta – conventia prevede ca oferta este propunerea de incheiere a unui contract care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

1) Oferta sa fie adresata uneia sau mai multor persoane determinate, per a contrario, daca ar fi adresata publicului am avea o invitatie la oferta

2) sa fie suficient de precisa (marfa, cantitate, pret)

3) oferta trebuie sa denote intentia autorului ei de a se angaja din punct de vedere juridic.

NB! Oferta isi produce efectele cand ajunge la destinatar, prin urmare conventia adopta teoria receptiei

Criteriu/Obligatii Filiala Sucursala Reprezentanta

Persoana juridica proprie Da Nu Nu

Capital propriu Da Da Nu

Control exercitat de societatea mama

Da Da Da

Poate incheia acte juridice in nume propriu

Da Da Nu

Poate avea legea societatii proprie

Da Nu Nu

Poate avea obiect de activitate prorpiu

Da Nu Nu

Forma de investitie straina in Romania

Da Da Nu

Patrimoniu propriu Da Nu Nu

Platitoare de TVA Da Da Da

Platitoare de impozit pe profit

Da Da Da *daca desfasoara activitati aducatoare de profit.

Obligatia de inregistrare la administratia financiara

Da Da Da *daca desfasoara activitati aducatoare de profit.

Obligatia de inregistrare la registrul comertului

Da Da Nu

Calitate procesuala activa sau pasiva

Da Da Da