comert electronic_chirea

Comerţul electronic în România – între legislaţie şi

realitate

Chirea Mircea Florentin

Legislaţie comerţ electronic

• Legea comerţului electronic 365/2002

• Hotarirea Guvernului nr. 1308 din 11/20/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 365/2002 privind comertul electronic

• Legea 51/2003 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanţă

• Legea pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date - 677 / 2001

• Legea semnăturii electronice – 455/2001

Background Internet

• 8% din populaţia României de peste 18 ani are un calculator

• 16% - utilizatori Internet (7% - accesează Internetul cel puţin o dată pe săptămână)

• 29% dintre utilizatorii de Internet se conectează de acasă

• 4% dintre utilizatorii români de Internet îl folosesc pentru a cumpăra bunuri online

Sursă: studiul GfK referitor la perioada Ian-Iul 2003

Realitate comerţ electronic B2C

• 45 de magazine online cu peste 1000 de vizitatori unici pe săptamână ( vezi www.trafic.ro - sectiunea Comert electronic)

• Cifra de afaceri a site-urilor B2C – între 1 şi 5 Mil. USD pentru anul 2002 ( estimare revista Biz - martie 2003)

• Imposibilitatea plăţii online prin carduri de debit/credit

• Sisteme de livrare incipiente ( majoritatea folosesc sistemul ramburs)

• Număr mic de utilizatori Internet. Putere de cumpărare scăzută


Interes crescând pentru mijloacele de plată electronice • Carduri virtuale, dedicate pentru plata pe Internet in

strainatate • Plata din strainatate catre magazine online din Romania.

Diverse metode de plati online au fost dezvoltate de comercianti romani, pentru a permite plata din strainatate – Posibilitati de plata online prin card pentru romanii din

strainatate prin deschiderea de catre magazin a unui cont la un procesator strain.

– Posibilitati de plata online pentru romanii din strainatate prin transfer bancar – prin deschiderea de catre magazin a unui cont la un site de transferuri bancare .

• Sisteme de microplati – dezvoltate pentru a permite plata unor sume mici de bani in special pentru accesul la continutul anumitor situri – de obicei de forma SMS cu valoare adaugata


Interes crescând pentru mijloacele de plată electronice

2003

• 15 soluţii de Internet Banking, 12 de Home Banking şi 2 de Mobile Banking autorizate de MCTI

• Primul furnizor de semnătură electronică – E-sign

• Soluţia E-pay dezvoltată de Softnet pentru BancPost

• Începerea discuţiilor de către RomCard pentru implementarea unei noi tehnologii (3D Secure) pentru plata online ( 4 banci – BCR, Raiffaisen, Banca Tiriac, Alpha Bank)

Implementare - legea comerţului electronic

Obligaţia de informare a furnizorilor de servicii ai societăţii informaţionale – art.5

- De obicei nu există date complete referitoare la aceşti furnizori

- Nici unul dintre primele 5 magazine de comerţ electronic B2C din secţiunea Comerţ electronic al www.trafic.ro nu îndeplineşte în totalitate obligaţiile impuse prin art. 5


Comunicările comerciale nesolicitate – art.6

- Soluţia adoptată de legea 365/2002 – opt in

- Destinatarul trebuie să îşi exprime consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări.

- Adresa speciala creată de MCTI pentru a primi acest fel de informări - [email protected]

- Nici o acţiune nu a fost luată în mod concret împotriva spam-ului din România

- Diverse încălcări ale legii au fost semnalate pe liste de discuţii


Răspunderea furnizorilor de servicii – Cap.IV

- Implementarea directivei extinsă la motoare de căutare şi legături către alte pagini web

- Nu exista cazuri sau situaţii în care furnizorii sa fi fost traşi la răspundere

- În schimb exista o anumită uşurinţă în acordarea tuturor informaţiilor necesare poliţiei şi procuraturii, chiar în lipsa unor instrumente perfect legale

- Nu există proceduri de “ Notice & Take down “ – fiecare site are propria politică – de multe ori neclară


Autorităţi competente – Art. 17 - Autoritatea de reglementare în comunicaţii şi tehnologia

informaţiei ≠ ANRC ( Autoritatea Naţională de Reglementare in Comunicaţii )

- Autoritatea de reglementare în comunicaţii şi tehnologia informaţiei ≠ Autoritatea de Reglementare si Supraveghere prevăzută de legea semnăturii electronice

- Autoritatea de reglementare în comunicaţii şi tehnologia informaţiei ≠Avocatul Poporului(Autoritatea de reglementare prevăzută de legea 677/2001)

- Autoritatea de reglementare în comunicaţii şi tehnologia informaţiei = Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei


Coduri de conduită şi metode alternative de rezolvare a disputelor

- Nu exista nici un cod de conduită sau propuneri în acest sens

- Nu există nici o organizaţie reprezentativă doar pentru furnizorii serviciilor societăţii informaţionale

- Nu există metode alternative de rezolvare a disputelor

- Nu s-a făcut nici un efort concret din partea autorităţilor competente în acest sens

Concluzii

• Diferenţele dintre legislaţie şi realitate sunt destul de mari

• Ar trebui sa existe un mai mare interes pentru o implementare corectă a legislaţiei în domeniu şi mai ales pentru efecte coerente

• Furnizorii serviciilor societăţii informaţionale ar trebui informaţi cu privire la drepturile si obligaţiile impuse de lege

• Se impune o organizare asociativă coerentă a sectorului privat

Mulţumesc !

Chirea Florentin

[email protected]

comert electronic_chirea

Documents