codul lui hammurabi

35
Cuprins: 1.Introducere.Aparitie…………………………………………………………………3-4 2.Autori.Promotori……………………………………………………..……………….4-7 3.Compozitia……………………………………………………………….………………7-11 4.Observatii generale………………………………………………………………….12-14 5.Baza-Legea talionului………………………………………………………….…..15-19 Legea Talionului, in Sfanta Scriptura Legea Talionului, un progres social evident Legea Talionului, o treapta spre iertarea crestina. 6.Concluzie.Parerea proprie………………………………………………………19-20 7.Anexe……………………………………………………………………………………...21-22 8.Bibliografie……………………………………………………………………………..22 2

Upload: zorila-eugeniu

Post on 27-Sep-2015

115 views

Category:

Documents


7 download

DESCRIPTION

inf despre codul lui hamurabi

TRANSCRIPT

Cuprins:

1.Introducere.Aparitie3-4

2.Autori.Promotori...4-7

3.Compozitia.7-11

4.Observatii generale.12-14

5.Baza-Legea talionului...15-19

Legea Talionului, in Sfanta Scriptura

Legea Talionului, un progres social evident

Legea Talionului, o treapta spre iertarea crestina.

6.Concluzie.Parerea proprie19-20

7.Anexe...21-22

8.Bibliografie..22

Introducere.Aparitie

Cea mai cunoscuta codificare antica ramine a fi Codul lui Hammurabi,descoperita in anul 1901 de cercetatorul francez Morgan pe ruinele orasului Susa,in sudul Iranului de astazi.[footnoteRef:1] [1: Criminologie,Igor A.Ciobanu,2011]

n anul 1897 o expediie tiinific francez, condus de marele orientalist J. de Morgan, ncepe spturi arheologice pe ruinele strvechiului ora Susa, n sud-vestul Iranului de azi. Fost capital a statului elamit independent, Susa fusese distrus n anul 640 .e.n. de ctre Assurbanipal, dar, sub mpratul Darius i urmaii si, ajunge capitala imperiului persan. Cu ocazia spturilor, expediia a dat la iveal, n luna decembrie 1901, prima bucat dintr-un bloc de bazalt negru pe care se afla spat o parte din codul lui Hammurabi, iar n luna ianuarie 1902, cel de al doilea fragment al blocului, cu restul codului.

nlimea stelei este de 2,25 m, iar limea de 1,90 m, n partea de jos i 1,65 m, n cea de sus. n partea superioar este sculptat zeul Soarelui, ama, stnd pe un scaun fr speteaz. Acesta, purtnd pe cap o tiar cu coluri i din umeri nindu-i flcri, ine n mn un fel de sceptru i un inel, simboluri ale puterii. n faa lui, n picioare, regele Hammurabi ia aminte la sfaturile pe care s-ar crede c i le d zeul, cu privire la coninutul, importana i modul de aplicare a legilor. Dedesubt, este tiat textul faimosului cod. Pe faa stelei, textul ocup 21 de coloane, din care 16 n stare perfect lizibil, dar celelalte cinci, distruse cu dalta, rmn de necitit. n partea inferioar a stelei, textul este spat pe 28 de coloane, bine conservate i, n consecin, uor de citit. n total, aadar, textul a fost scris pe 49 de coloane, cuprinznd patru mii de rnduri i opt mii de cuvinte.

Dup toate probabilitile, textul codului a fost repartizat iniial pe mai multe asemenea stele. Din cuprins, rezult c textul care fcea credina adic cel autentic a fost expus n Babilon: n cetatea Babilonului, pe care au ridicat-o zeii Anu i Bel n Esaggil, templu a crui temelie este tot att de tare ca cerul i pmntul, am scris n inscripia mea cuvintele mele preioase i le-am aezat naintea chipului meu de rege al dreptii.

Codul ncepe cu un prolog ntins pe primele patru coloane de text i o parte din coloana a cincea. Hammurabi declar c zeii i-au ncredinat sceptrul i, n temeiul acestei misiuni, promulg textul codului ca s nimiceasc pe cel ru i viclean, ca cel puternic s nu asupreasc pe cel slab. Dei Hammurabi invoc numele zeilor, legea ca atare nu este nemijlocit opera lor. Dac legile lui Urukagina apar ca legi divine, cci zeul Ningirsu le ntocmise, ncepnd cu Urnammu se ncetenete ideea c regele este acela care exercit puterea legiuitoare, dei puterea temporar o deine de la zei. Codul lui Hammurabi continu tradiia i, ca atare, nu este o lege religioas, edictat nemijlocit de zei, ci ntocmit din porunca zeilor i sub oblduirea lor de ctre rege, care deine n stat dreptul de a legifera. De aceea, Hammurabi declarndu-se nobilul care se pleac naintea marilor zei i regele cruia zeul Marduk i-a ncredinat domnia, ncheie astfel prologul: Eu, rege ce in n supuenie cele patru pri ale lumii am furit eu nsumi dreptul i dreptatea n limba rii, fcnd pe oameni s se bucure.

n afara acestor declaraii de principii, prologul cuprinde o lung nirare a tuturor binefacerilor fcute de Hammurabi oraelor statului su. Printre acestea figureaz i cetile Larsa i Mari, ceea ce dovedete c legiuirea a fost ntocmit dup ce acestea au fost nglobate imperiului su, eveniment posterior biruinelor obinute mpotriva regilor Rim-Sin i Zimrilim. De aici, ooncluzia c data promulgrii codului a fost nceputul celui de al IV-lea deceniu al domniei sale (1760 1759) .e.n.

Autori.Promotori

Codificarea poarta numele celui mai de seama rege al Babilonului-Hammurabi(in unele izvoare Hammurapi),care a fost al saselea suveran al dinastiei amorite intemeiate in 1894 i.Ch. de catre Sumuabum ('prima dinastie babiloniana').Domnind intre anii 1792-1749 i.Ch.Hammurabi a creat un stat trainicTara dintre ape,unificata sub sceptrul unui singur domnitor.Cunoscut in istorie ca un mare rege si un remarcabil legiuitor,Hammurabi,inca din cel de-al doilea an de domnie se arata dornic de a instaura dreptul in tara sa.[footnoteRef:2] Il succede la varsta de 25 tatalui sau Sin-muballit (1812-1792 i.e.n.), devenind stapanul unui mic regat din Mesopotamia centrala cu o suprafata de circa 20000 km patrati; radial, frontierele orasului-stat nu se aflau mai departe de 70-80 km de Babilon. Descoperirile arheologice ale ultimelor decenii, descifrarea arhivei din Mari a lui Zimrilim, prin bogatele informatii puse in circulatie, au modificat imaginea lui Hammurabi, reducand din soclul pe care acest vestit suveran fusese ridicat de istoriografia si literatura moderna. Astfel, trei sferturi din domnia sa, Hammurabi nu a fost decat unul dintre cei 4-5 despoti pretendenti la hegemonia mozaicului de orase-state care alcatuiau Mesopotamia, abia in ultimii 10 ani de guvernare reusind sa-si elimine adversarii si sa constituie un imperiu (si acesta nu atat de vast precum se credea pana nu demult); unii cercetatori inclina chiar sa vada in Hammurabi din primul deceniu de domnie un simplu vasal al suveranului asirian Samsi-Adad I (1813-1780 i.e.n.). [2: Criminologie,Igor A.Ciobanu,2011]

Descoperirea pe doua tablite de lut a 'legilor din Esnunna' (cu doua secole mai vechi decat Codul lui Hammurabi), ca si a fragmentelor din legislatia lui Lipit-Istar din Isin (1934-1923 i.e.n.), a dovedit ca opera legislativa a regelui babilonian nu este atat de izolata si originala precum se credea. Corespondenta diplomatica si administrativa a lui Samsi-Adad I si Zimrilim, doi dintre contemporanii lui Hammurabi, se dovedeste superioara celei a lui Hammurabi. Imperiul creat de Hammurabi este departe de a fi durabil, urmasii sai raman in scurt timp stapani doar peste nucleul acestuia, reprezentat de Babilonia.

Nu este insa mai putin adevarat ca Hammurabi a fost o personalitate energica, un om politic inteligent si lucid, un artizan neintrecut al combinatiilor diplomatice rafinate, un administrator care dirija personal aparatul de guvernamant centralizat, un comandant militar indraznet si talentat, astfel ca, la sfarsitul domniei sale Babilonia reprezenta cea mai importanta putere a Orientului Mijlociu. printr-un abil joc al aliantelor, Hammurabi isi consolideaza in primii ani de la urcarea pe tron pozitia in Mesopotamia; in anul 7 de domnie sunt schitati primii pasi ai unei politici expansioniste prin ocuparea vechilor cetati Uruk si Isin, iar in anii 10-11, prin cucerirea oraselor Malgium, Rapiqum si Salibi. Urmatoarele doua decenii sunt consacrate consolidarii economiei, realizarii de mari canale, construirii sau repararii unor edificii civile si religioase; relatii pasnice sunt intretinute cu Regatul Mari, cu statele Larsa, Esnunna si Asiria (slabita dupa disparitia lui Samsi-Adad I). Anii 29 si 30 de domnie consmneaza campanii victorioase la hotarele de nord si nord-est, in cursul carora sunt infrante coalitii ale Elamului, Asiriei, Gutium si Esnuna. In anul 31, Hammurabi il invinge pe Rim-sin, dinastul Larsei, vecinul sau din sud, anexand astfek intregul Sumer, Zimrillim, regele din Mari, aliat statornic de peste doua decenii, este infrant in cel de-al 33 lea an al domniei lui Hammurabi, iar doi ani mai tarziu, Mari, metropola de pe malul Eufratului dispare definitiv din istorie dupa un mileniu de neintrerupta existenta. In anul 38 este supus orasul-stat Esnunna, iar Asiria este constransa sa recunoasca suzeranitatea babiloneana. Puterea lui Hammurabi se afla acum la zenit, titlul de 'Rege al Sumerului, al Akkadului si al celor patru parti ale lumii' tradind aspiratiile sale spre o monarhie universala.

O realizare majora a lui Hammurabi o constituie tentativa de unificare a jurisdictiei mesopotamiene prin redactarea celui mai vechi cod de legi din istorie ajuns pana la noi; stela de diorit pe care acesta este gravat in cel de-al 34-lea an de domnie a fost descoperita in 1901 la Susa si se afla astazi la muzeul Luvru din Paris. Cele 282 articole sau paragrafe vizeaza uniformizarea dreptului civil, penal si comercial pe intinsul noului imperiu si impresioneaza prin concizia si claritatea enunturilor, prin nivelul de sistematizare, precum si prin modernitatea spiritului in care au fost gandite. Prin opera sa politica si legislativa Hammurabi ramane cel mai prestigios suveran al Mesopotamiei mileniului II i.e.n. Cei 43 de ani de domnie reprezinta o epoca de aur a civilizatiei babiloneene; akadiana inlocuieste treptat, ca limba culta a Mesopotamiei, sumeriana; acum se cristalizeaza cele doua mari eposuri -Poemul creatiuniisiEpopeea lui Ghilgames. Cultul zeului Marduk, divinitatea locala a Babilonului, este ridicat la statutul de mare zeu al Mesopotamiei. Centrul de greutate al istoriei mesopotamiene se muta acum definitiv din Sumer in Babilonia, iar Babilonul se impune ca unul dintre cele mai stralucite metropole ale Orientului. Urmasii lui Hammurabi se mentin inca un secol si jumatate (pana in 1595 i.e.n.) pe tronul Babiloniei. Faima Babilonului face ca acest oras sa devina simbolul intregii tari, astfel incat jumatatea meridionala a Mesopotamiei (intre Bagdad si Golful Persic) este desemnata incepand cu izvoarele grecesti antice cu termenul de Babil.

Primul editor al codului V. Scheil, care a nsoit, n calitate de specialist n limbi orientale misiunea arheologic francez a lui Morgan a mprit textul n 282 de articole, avnd n vedere att cuprinsul material al legii, ct i unele exigene ale tehnicii juridice moderne. Primele cinci articole se ocup de procedura de judecat. Articolele 6-13 reglementeaz furtul, prevznd modul n care se poate constata i sanciunile corespunztoare. Articolele 14-20 pedepsesc furtul de sclavi, de copii i tinuirea sclavilor fugari, recompensnd pe cei ce prind sclavii fugii de la stpn. Urmtoarele 16 articole reglementeaz n amnunt drepturile i ndatoririle ostailor, tratnd totodat i regimul proprietii lor funciare. Articolele 42-47 sunt consacrate precizrii poziiei juridice a arendailor funciari, iar urmtoarele cinci privesc drepturile creditorului asupra fructelor de pe ogorul ce i-a fost dat n gaj. Articolele 53-56 statueaz pedepsele la care se expun cei care nu folosesc canalele de irigaie n conformitate cu regulile fixate de autoriti. Urmtoarele dou articole ocrotesc proprietarii funciari mpotriva pagubelor aduse de animalele din cireada altuia, iar articolele 59-66 se refer la dreptul de proprietate asupra grdinilor, cu care ocazie se ocup i de drepturile pe care creditorul le poate avea cu privire la roadele livezii debitorului su.

Urmeaz 35 de articole, din cele ce au fost rase cu dalta. Ele cuprindeau n conformitate cu reconstruirea operat cu ajutorul copiilor gsite n cteva biblioteci mesopotamiene n principal norme privind proprietatea imobiliar i, n secundar, dispoziii referitoare la camt.

Articolele 100-107 se refer la activitatea negustorilor i a auxiliarilor lor, iar n continuare patru articole se ocup de crciumi care, n acelai timp, serveau i drept case de toleran.

Articolele 112-116 reglementeaz contractul de depozit i de mprumut i chezuirea datoriilor prin intermediul membrilor familiei debitorului.

Un mare numr de articole (127-195) privesc organizarea familial, iar de stabilirea pedepselor cuvenite n caz de vtmri corporale, codul se ocup n articolele 196-225. Urmtoarele dou i ocrotesc pe stpnii de sclavi; articolele 228-235 privesc activitatea i rspunderea juridic a arhitecilor si constructorilor de vase, iar prin articolele 236-277 codul stabilete regimul juridic al contractului de nchiriere. Ultimele articole cuprind dispoziii referitoare la sclavi.

Articolele codului sunt redactate sintetic, reduse la formulri scurte. De cele mai multe ori textul are n vedere cazuri concrete i, dup expunerea lor, ofer i soluia juridic corespunztoare. Din ntreaga economie a codului, ct i din cuprinsul prologului i al epilogului, rezult c legiuitorul nu a intenionat s reglementeze toate instituiile juridice, ci numai pe cele mai importante, lsnd practicii judiciare sarcina de a soluiona speele neprevzute sau reglementate parial n cod.

Compozitia

Cercetatorii afirma ca cele mai vechi reglementari juridice ale comertului au fost stabilite in stravechiul Babilon.Cea mai veche opera legislative,cunscuta sub denumirea de(Codul lui Hammurapi)continea dispozitii referitoare la circiumi,negustori si auxiliarii lor,la camata.Codul cuprindea reglementari privind contractele de locatiune,comision,imprumut.[footnoteRef:3] [3: Dreptul Afacerilor,Nicolae Rosca,Baies Sergiu,Editia a III-a,Chisinau 2011]

Codul arat c este vorba de o populaie repartizat n trei clase, definite dup principiul: la stare social superioar, prerogative i obligaii superioare. Noutatea acestui cod redactat in secolul al XVII-lea i. Hr. rezida in definirea stricta a drepturilor si a indatoririlor fiecarei caste. Hammurabi ajunge chiar sa faca distinctia intre culpa si responsabilitate. Astfel, intentia criminala este luata in considerare in articolele codului, rupandu-se astfel cu traditia unei pedepsiri mecanice, de tipul ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Aceasta inovatie este, intr-adevar, la originea dreptului ca sistem fondat pe justitie; ea a avut ca efect canalizarea razbunarii personale si obtinerea unui acord general asupra judecatilor facute, deoarece acestea reprezentau o mai buna adaptare a sanctiunii penale la delictul comis. Astfel, un delict svrit mpotriva unui om din popor este mai puin sever pedepsit dect dac el este comis mpotriva unei persoane nstrite; dar, n schimb, primul achit drepturi mai puin apstoare dect al doilea.

Ct despre sclav, dei poate fi dat sau vndut i marcat ca o vit, el se bucur de o personalitate care i d dreptul s posede bunuri i s mearg la judecat. El a servit ca model in toata Antichitatea. Statul condus de Hammurabi timp de aproape doua generatii era considerat in Antichitate ca un model de echitate.

Dreptul familial recunoate soiei, unic, o capacitate juridic, dreptul de a exersa diverse profesii, chiar i de funcionar public; dar el rezerv soului posibilitatea de corecie n caz de infidelitate, iniiativa divorului, l autorizeaz pe acesta s-i ia o concubin i s adopte un copil pentru a-i asigura o descenden. Iat cteva fragmente din celebrul Cod al lui Hammurabi: Dac cineva acuz pe altcineva, fr s poat aduce vreo dovad, acuzatorul va fi omort. Dac cineva acuz pe altcineva, i poate dovedi vina acestuia, el va fi rspltit cu bani. Dac un judector ia o decizie ntr-un caz, iar apoi se dovedete c a greit, va fi pus s plteasc de dousprezece ori ct a impus el acuzatului, i nu i se va permite s mai judece. Dac cineva fur pe fiul altcuiva, va fi omort. Dac cineva gsete un sclav evadat i l returneaz proprietarului, acesta vatrebui s plteasc doi ekeli. Dac un ho este descoperit n timp ce fur, va fi omort. Dac cineva nu are suficient grij de un bara, i barajul cedeaz, el va fi vndut, iar banii obinui vor nlocui recolta pierdut n timpul inundrii culturilor. Dac cineva inund culturile unui vecin, i va plti pierderea. Dac cineva i las grdina n seama unui grdinar, iar acesta i face treaba bine timp de patru ani, n al cincilea an proprietarul e obligat s ia parte la grdinrit. Dac grdinarul nu i-a fcut treaba bine, iar plantele sufer, el va plti pierderea n funcie de producia vecinului. Dac cineva are o datorie, i nu poate plti, el se poate vinde pe sine, pe soia sa, pe fiul su i pe fiica sa s munceasc; dup trei ani ei vor fi eliberai. Dac un om dator i pltete datoria cu un sclav, iar sclavul este suficient de bun, nu pot exista obiecii. Dac cineva se cstorete cu o femeie dar nu are niciun fel de relaii cu aceasta, nu se consider cstorie. Dac o soie are relaii cu un alt brbat, amndoi vor fi legai i aruncai n ap, dar soia poate fi iertat de soul ei i druit regelui ca sclav. Dac un brbat folosete violena asupra soiei altui brbat pentru a se culca cu ea, el va fi omort, iar femeia considerat fr vin. Dac un brbat este capturat n rzboi, iar femeia prsete casa, dei este mncare suficient, ea va fi aruncat n ap. Dac un brbat este capturat n rzboi, i nu exist mncare, femeia este fr vin dac prsete casa. Dac un so prsete casa, soia pleac n alt cas, iar soul se rentoarce, soia nu este obligat s se rentoarc. Dac un brbat vrea s se despart de o femeie care a dat natere copiilor si, o parte din pmnt i din bani trebuie cedat ei de so. Cnd copiii cresc, ea se poate recstori. Dac un brbat vrea s se despart de o femeie cu care nu a avut copii, i va da napoi zestrea i banii pe care i-a adus din casa tatlui ei. Dac un brbat adopt un fiu, iar acesta crete n casa prinilor adoptivi, prinii naturali nu pot cere ntoarcerea acestuia. Dac cineva lovete pe altcineva de rang mai nalt, va fi biciuit n public de aizeci de ori. Dac cineva lovete pe altcineva de acelai rang, va plti o mina de aur. Dac un sclav lovete un om liber, i vor fi tiate urechile. Dac un brbat lovete o femeie nsrcinat, iar aceasta pierde sarcina, el i va plti zece ekeli. Dac un constructor construiete o cas, i o construiete bine, proprietarul va plti doi ekeli pentru fiecare suprafa a casei. Dac, ns, nu reuete, i casa se prbuete, ucigndu-l pe proprietar,constructorul va fi omort. Dac fiul proprietarului va fi omort, fiul constructorului va fi ucis.[footnoteRef:4] [4: www.Wikipedia.com]

Spre deosebire de legile mesopotamice anterioare, incomplete n reglementrile pe care le cuprindeau, cu totul locale n privina sferei lor de aplicare i mai mult etice dect juridice n cuprinsul lor, Codul lui Hammurabi reglementeaz cele mai importante i uzuale instituii juridice, are un caracter pur juridic i o sfer de aplicare general pe teritoriul imperiului de curnd format.

Metodic n chipul de a reglementa instituiile, codul ine seama de toate condiiile politice ale epocii, urmrind s fuzioneze tradiiile sumeriene, adic vechile cutume autohtone, cu obiceiurile i reglementrile populaiilor semitice ce au ntemeiat cel dinti imperiu babilonian. De aceea, unii cercettori au considerat, dei n mod impropriu, dar destul de sugestiv, Codul lui Hammurabi drept o codificare de mpciuire, n sensul unei legiuiri comune a populaiei sumeriene autohtone i a celei akkadiene, de neam semitic, care, dup cucerire, a pus temeliile noului regat. Dealtfel, cu mult emfaz n epilogul su, Hammurapi spune: Eu sunt mntuitorul [care] am strns la pieptul meu oamenii din Sumer i Akkad.

Legat de practica judectoreasc cu vechi i bogate tradiii n ara dintre ape, Codul lui Hammurabi mai poart nc amprenta deciziilor judiciare. De aceea, articolele sale sunt foarte apropiate de spe, de caz, de realitatea concret. Pentru legiuitorul babilonian nu exist infraciune, ci numai infractor, nu exist credit, ci creditor, nici debit, ci numai debitor, procesul de conceptualizare a noiunilor juridice gsindu-se abia n faza sa incipient. Dealtfel, nsi termenul de lege (dinatum) desemneaza mai degrab o decizie judectoreasc dect o norm abstract i general de conduit.

Fr a fi grupate dup logica juridic a legiurilor moderne, normele Codului lui Hammurabi au fost rnduite pe teme concrete, deoarece legiuitorul n concepia babilonian nu era doctrinar, ci practicianul ce avea datoria de a soluiona corect diversele categorii de cazuri oferite de practic. Din acest punct de vedere, elementul de sistematizare teoretic rmnea fr semnificaie pentru legiuitorul babilonian care, confruntat n permanen cu nevoile vieii de fiecare zi, se meninea cazuist i, n consecin, departe de preocuprile doctrinare.

Spre deosebire de multe legiuiri ale epocii antice i medievale ca de pild cele ebraice, indiene sau islamice n care elementele religioase predomin Codul lui Hammurabi este o lege laic, mirean. Legiuitorul babilonian, dei mputernicit al zeilor, rmne totui singurul i adevratul codificator. De aceea cu excepia articolelor 2 i 132, care ngduie utilizarea ordaliilor mpotriva celui nvinuit de vrjitorie i a femeii mritate nvinuit de adulter textele codului nu conin dispoziii privind intervenia miraculoas a zeilor n procedura de judecat i cu att mai puin prescripii religioase sau de cult.

Civilizaia lui Hammurabi este o civilizaie de limb semitic, limba akkadian. Vechea sumerian i pierduse din importana ei, deoarece sumerienii cucerii cedaser rolul lor politic de odinioar semiilor biruitori. Akkadiana cuceritorilor devine limba oficial a rii i, n consecin, limba documentelor publice. Era firesc, aadar, ca i legiuirea lui Hammurabi s apeleze la ea. Pe de alt parte, limba sumerian, cu structur aglutinant, lipsit de flexiuni i cu un vocabular destul de redus era, n privina posibilitilor de exprimare a ideilor juridice, inferioar celei akkadiene, mai bogat n termeni, mai variat n construcii gramaticale i mai perfecionat n privina tehnicii folosirii cuneiformelor.

Dei akkadiana s-a impus definitiv n Babilon, devenind limba ntregii producii spirituale n epoca lui Hammurabi adevrata epoc de aur a culturii babiloniene totui limba sumerian i monumentele ei au continuat s fie studiate i ulterior, asemenea limbii latine n Evul Mediu. Codul lui Hammurabi se termin cu un epilog care ncepe de la coloana XXIV-a i se termin la coloana XXVIII-a. Mndru de opera sa, regele care se autointituleaz rege desvrit i caracterizeaz codul drept norme juridice de echitate, preciznd c prin intermediul lor a asigurat rii un drept mbrcat n haina legii (scrise) i o bun crmuire.

Dei misiunea de a da legi rii i-a fost ncredinat de zei (zeii cei mari m-au ales), totui opera sa legislativ este o creaie laic. Eu sunt continu Hammurabi pstorul, mntuitorul al crui sceptru drept i extinde umbra binefctoare asupra oraului meu; eu am strns la pieptul meu oamenii din Sumer i Akkad; sub paza mea i-am cluzit n vreme de pace; cu nelepciunea mea i-am ocrotit, pentru ca cel puternic s nu-l asupreasc pe cel slab, pentru ca orfanul i vduva s-i primeasc dreptatea. n cetatea Babilonului, pe care zeii Anu i Bel au ridicat-o n Esaggil, templul a crui temelie este tot att de tare ca cerul i pmntul, am scris n inscripia mea cuvintele mele preioase i le-am aezat naintea chipului meu de rege al dreptii, pentru a rndui dreptul rii, pentru a curma nenelegerile, pentru a cluzi cu dreptate pe cei asuprii. De opera sa, Hammrurabi este mndru i de aceea se proclam cel dinti dintre regii [celorlalte] ceti. Cuvintele mele sunt preioase continu el iar nelepciunea mea de neasemuit. Dei laic, Hammurabi dorete asemenea altor legiuitori de mai trziu ca opera sa s dinuiasc de-a pururi, ntocmai unor porunci divine i, de aceea, pentru viitor regele pune legea sa sub oblduirea zeilor. Din porunca lui ama, mare judector al cerului, dreptatea s se rspndeasc n lume prin cuvntul lui Marduk, stpnul meu; nimeni s nu se ndeprteze [de la poruncile] monumentului meu, n Esaggil pe care l iubesc, s fie numele meu pomenit n veci. Punte de nelegere ntre sumerienii autohtoni i akkadienii cuceritori, codul, n concepia lui Hammurapi care desigur nu avea n vedere pe cei pe care obiceiurile vremii i aezaser la marginea sau dincolo de marginea societii urmeaz s fie o pavz de aprare pentru cel ce-i caut dreptate i un temei pentru glorificarea marelui rege. Cel apsat, ce va avea un necaz, s vin naintea chipului meu, al regelui dreptii i s citeasc inscripia pe care am scris-o, s repete cuvintele mele pline de neles; iar inscripia mea s-i lumineze necazul, s-i gseasc dreptatea n ea i inima lui s se bucure [spunnd]: iat, Hammurabi, stpnul, este fa deoameni asemenea unui printe iubitor El a adus pe vecie oamenilor fericire i a crmuit ara cum se cuvine.[footnoteRef:5] [5: www.Wikipedia.com]

Observatii generale

Codul lui Hammurabi nu este rezultatul unor dezbateri parlamentare de genul celor cu care suntem obisnuti noi. El constituie codificarea in scris a principiilor de convietuire sociala practicate de civilizatia babiloniana acum 4000 de ani. Descrie atit normele de convietuire acceptabile cit si pe cele neacceptabile. Denota vechimea acestor valori pe care noi le numim traditionale dar pe careideologia deconstructionista contemporanale numeste demodate. Descrie valori unanim acceptate acum 4000 de ani. Denota valori si norme de convietuire sociala care foarte probabil au fost practicate vreme de sute, ori chiar mii de ani, inainte de a fi codificate. Pe linga asta documentul da de inteles ca la un anumit punct in evolutia societatii societatea a determinat ca anumite practici sociale erau utile si altele nu. In consecinta, atit practicile utile cit si cele daunatoare au fost codificate cu scopul de a proteja si promova pe primele si de a le interzice ori pedepsi pe cele din urma. Analiza pe care o facem astazi denota ca ceea ce acum 4000 de ani oamenii vedeau ca fiind normal, astazi vad ca fiind anormal. Natural nu ne referim la sclavie ori institutii de genul acesta, ci la institutia multimilenara a familiei si casatoriei.

Cuvantul casatorie apare in Cod de 13 ori, cuvantul sot de 44 de ori, sotie de 67 de ori, adulter de 3 ori, familie o data, si divort de 3 ori. Cuvintul sex nu apare de loc. Asta indica ca pentru societatea babiloniana de acum 4000 de ani casatoria era importanta, relatiile intre sot si sotie bine definite pentru a proteja unitatea familiei, iar lipsa cuvintului sex denota ca, spre deosebire de astazi, societatea primitiva nu era obsedata de sexualitate asa cum ea este astazi. Divortul e mentionat ca fiind ingaduit in cazul in care femeia era stearpa, iar adulterul era pedepsit cu moartea. Un barbat care isi parasea familia nu se mai putea intoarce la ea iar sotia lui avea dreptul sa se alipeasca casei unui alt barbat. Pedepsele aspre pentru adulter si abandonul familiei indica ca babilonienii luau in serios protejarea familiei si a casatoriei.

Casatoria .Aflam detalii interesante despre casatorie in Codul lui Hammurabi. Codul nu o defineste direct ci doar indirect. Paragraful 128 afirma, in traducerea engleza: If a man has taken a wife and has not executed a marriage contract, that woman is not his wife. (Romaneste: daca un barbat si-a luat o nevasta dar nu a facut un contract de casatorie cu ea, acea femeie nu este sotia lui.) Casatoria deci era constituita dintr-un barbat si o femeie, barbatul fiind numit sot iar femeia sotie. Dar pentru a fi oficial constituita si recunoscuta in societate, uniunea dintre sot si sotie trebuia evidentiata sub forma unuicontract de casatorie. Asta denota cainabsenta unui contract de casatorie relatia dintre barbat si femeie era o relatie de concubinaj.Ceea ce insemna ca inca acum 4000 de ani societatea facea distinctie intre concubinaj si casatorie.

Oare de ce? Fara indoiala deoarece casatoria, nu concubinajul, impunea stabilitate relatiilor intre soti, care la rindul ei impunea stabilitate sociala pentru toti membrii societatii. Casatoria demarca perimetrii relatiilor sexuale si de familie, relatiile intre barbat si femeie si intre parinti si copii. Toti isi cunosteau rolurile si limitele. Iar din asta toti aveau numai de castigat: barbati si femei, parinti si copii, si societatea in general.

Ce inseamna contract de casatorie? Exact ceea ce in zilele noastre continua sa diferentieze casatoria de concubinaj. Concubinajul nu e bazat pe legamint ci e o convietuire de convenienta fara obligatii reciproce. Casatoria, insa, e bazata pe legamint. Legamintul de casatorie intre barbat si femeie implica promisiuni reciproce de fidelitate si monogamie, de a trai impreuna la bine si la rau, in sanatate ori boala, si de a exclude din relatiile dintre sot si sotie persoanele terte. Promisiunile acestea erau facute in prezenta martorilor. E interesant si de notat ca si Biblia, in Vechiul Testament, defineste casatoria ca fiind unlegamintintre un barbat si o femeie facut in fata martorilor. (Maleahi 2:14i de zicei: De ce? Din pricin c Domnul a fast martor ntre tine i femeia tinereilor tale, fa de care tu ai fost viclean, dei ea era tovara ta i femeialegmntuluitu.)

Punem in contrast aceasta definitie traditionala a casatoriei, veche de cel putin 4000 de ani, cu defintiile care se reliefeaza astazi. Noua ideologie a familiei nu mai fundamenteaza casatoria pe uniunea intre barbat si femeie, pe persoane de sex opus, nici pe legamintul intre sot si sotie, fidelitate, monogamie si excluderea persoanelor terte din relatiile intre sot si sotie. Se vorbeste tot mai mult despre un nou gen de casatorie, casatoriile deschise (open marriages) in care sotul permite femeii sa intretina relatii sexuale cu alte persoane, fie de sex opus fie de acelasi sex, iar sotia permite acelasi lucrul sotului ei legal. Poliamoria ori casatoria de grup face parte si ea din acest trend si cere tot mai strident sa fie recunoscuta legal.

Copiii nenascuti. Copiii nenascuti erau pretuiti si aveau o valoare reala in Codul lui Hammurabi. Daca o persoana agresa o femeie sloboda insarcinata si cauza pierderea fatului, nu se impuneau pedepse penale ci pecuniare, despagubirea fiind de 10 secheli. Codul lui Hammurabi mentioneaza multe delicte care trebuiau despagubite pecuniar, cea mai mare despagubire fiind in cazul uciderii copilului nenascut al femii slobode. In antichitate echivalentul unui sechel era de 10 dolari, ceea ce ne indica ca acum 4000 de ani uciderea copilului nenascut se despagubea cu echivalentul a 100 de dolari.

Divortul .Divortul era ingaduit in anumite circumstante dar interzis in altele. De exemplu, daca sotia se imbolnavea sotul nu o putea divorta ci avea obligatia sa o intretina pentru restul vietii. (Art 148) Iar daca divortul era permis, barbatul era obligat sa dea femeii o parte din recolta, avere si bunuri pentru a-si intretine copiii. (Art 138)

Crime sexuale. Cu toate ca in Cod nu se foloseste cuvantul sex, anumite relatii sexuale erau interzise si pedepsite. Incestul era interzis. Un tata care intretinea relatii de incest cu fica lui trebuia expulzat din cetate. (Art. 154) Un tata care lua o sotie pentru fiul lui si se culca cu ea era spanzurat iar fata inecata. (Art 155) Daca un barbat se culca cu sotia tatalui sau dupa moartea tatalui, atit el cit si femeia erau arsi pe rug. (Art. 157) Violul era pedepsit cu moartea barbatului. (Art 130) Adulterul era pedepsit cu moartea ambelor persoane prin strangulare si inec. (Art 129)

Baza-Legea Talionului.

La baza Codului lui Hammurabi se afla legea talionului-ochi pentru ochi,dinte pentru dinte,mina pentru mina,picior pentru picior,arsura pentru arsura,vinataie pentru vinataie.[footnoteRef:6] [6: Criminologie,Igor A.Ciobanu,2011,Tipografia Centrala F.E.P]

Legea talionului este una dintre cele mai cunoscute si dure legi vechi, ea fiind practicata si de poporul evreu, mai ales in perioada de inceput a Vechiului Testament, pana la aparitia judecatorilor. In acele vremuri, legea talionului era vazuta ca un real progres, in comparatie cu pedepsele anterioare. Astfel, in urma acestei legi, victimele nu aveau voie sa-l pedepseasca pe raufacator cu un rau mai mare decat cel infaptuit de acela.

Aceasta lege aspra a justitiei mozaice, putand fi numita si "lege a reciprocitatii", imputernicea pe cel pagubit sa rasplateasca celui rau cu aceeasi fapta. Pentru aceasta, aceasta lege a si fost numita "a talionului", cuvantul "talion" insemnand "asemanator". Concentrata in formula "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte", legea talionului nu era intalnita insa numai la poporul evreu, ci si in alte culturi vechi.

Cea mai veche marturie despre aceasta lege apare in "Codul lui Hammurabi" (sec XVIII i.Hr). Regele babilonian Hammurabi a compus renumitul cod de legi, alcatuit din 282 de articole, spre a inlesni judecata cazurilor de dezordine sociala. In acest vechi cod de legi, legea talionului apare astfel: "Dinte pentru dinte, vanataie pentru vanataie, picior pentru picior, mana pentru mana, os pentru os, ochi pentru ochi." Codul lui Hammurabi, sapat intr-un bloc de piatra inalt de peste doi metri, a fost descoperit de arheologii francezi in anul 1901, el fiind pastrat astazi in Muzeul Luvru.

Legea Talionului, in Sfanta Scriptura !

Fiind luminat de Dumnezeu, Moise a alcatuit si el o serie de legi, pentru poporul lui Israel. Astfel, pentru a infricosa si pentru a imputina faptele cele rele, legea numita "a talionului" a fost si ea strecurata printre legile mozaice. Frica de pedeapsa era adesea in stare sa-l intelepteasca pe om, sa nu lucreze cele rele. Dupa ce poporul ales a iesit din Egipt, trecand in chip minunat Marea Rosie, el a inceput a se organiza, potrivit poruncilor date de Moise. Astfel, cand si-au stabilit tabara in fata Muntelui Sinai, Moise a rostit o serie de porunci, printre care si aceasta lege a talionului: "Iar de va fi si alta vatamare, atunci sa plateasca suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior, arsura pentru arsura, rana pentru rana, vanataie pentru vanataie" (Iesire 21, 23-25).

In acelasi loc sfant, peste putina vreme, Moise va repeta aceeasi lege, zicand: "De va lovi cineva un om si va muri, acela sa fie omorat. De va lovi cineva dobitoc si va muri, acela sa dea dobitoc pentru dobitoc. De va pricinui cineva vatamare aproapelui sau, aceluia sa i se faca ceea ce a facut el altuia: Frantura pentru frantura, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; cum a facut el vatamare altui om, asa sa i se faca si lui. Cel ce va ucide dobitoc sa dea altul; iar cel ce va ucide om sa fie omorat. Aceeasi judecata sa aveti si pentru strain si pentru bastinas" (Levitic 24, 17-21).

Legea talionului va fi amintita si intarita pentru a treia oara, in campia Moab, cu putin mai inainte de a intra poporul in Pamantul Fagaduintei si de a adormi Moise intru Domnul. "Judecatorii sa cerceteze bine si, daca martorul acela va fi martor mincinos si va fi marturisit stramb asupra fratelui sau, sa-i faceti ceea ce voise sa faca el fratelui sau. Si asa sa starpesti raul din mijlocul tau; si vor auzi si ceilalti si se vor teme si nu se vor apuca sa mai faca in mijlocul tau acest rau. Sa nu-l crute ochiul tau, ci sa ceri suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior. Cu raul pe care il va face cineva aproapelui sau, cu acela trebuie sa i se plateasca" (Deuteronom 19, 17-21)

Legea Talionului, un progres social evident

Dupa cum spuneam si la inceput, legea talionului a avut drept intentie principala scaderea in intensitate a faptelor rele. Astfel, legea razbunarii sangelui, lege de o cruzime ce ducea adesea pe razbunator la depasirea raului initial, nu se putea scoate brusc din mentalitatea popoarelor vremii. Legea talionului urmarea deci, pentru inceput, ca razbunarea sa nu fie mai mare decat raul patimit initial de razbunator.

Intamplari de acest gen, in care razbunarea depaseste cu mult fapta rea initiala, pot fi intalnite si in Sfanta Scriptura. Astfel, dupa ce il ucide pe Abel, intunecatul Cain, intaiul ucigas de om, fuge si se ascunde. Dumnezeu insusi ii va randui lui Cain o pedeapsa cu mult mai mare decat fapta lui, dupa cum citim: "Si a zis Cain catre Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este mai mare decat as putea-o purta. De ma izgonesti acum din pamantul acesta, ma voi ascunde de la fata Ta si voi fi zbuciumat si fugar pe pamant, si oricine ma va intalni, ma va ucide." Si i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu asa, ci tot cel ce va ucide pe Cain, inseptit se va pedepsi." Si a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care il va intalni sa nu-l omoare" (Facere 4, 13-15).

Intelegand gravitatea faptei sale (crima), Lameh, fiul lui Cain, inteleptindu-se, isi plange singur fapta, cerand o pedeapsa nenumarat mai mare decat a aceluia. "Si a zis Lameh catre femeile sale: "Femeile lui Lameh, luati aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea si un tanar pentru vanataia mea. Daca pentru Cain va fi razbunarea de sapte ori, apoi pentru Lameh de saptezeci de ori cate sapte!" (Facere 4, 23-24).

Unii vinovati fugeau de pedeapsa, insa erau pedepsiti cu mult mai mult, iar altii, intelegand gravitatea faptei lor, cereau singuri o pedeapsa cu mult mai mare. Prin urmare, razbunarea unei fapte rele cu o pedeapsa cu mult mai mare decat fapta insasi, era ceva intarit in viata popoarelor respective. Astfel, acest mod de razbunare ducea adesea la abuzuri si excese de violenta, precum citim in cazul tinerei Dina: "Intr-o zi, Dina, fata Liei, pe care aceasta o nascuse lui Iacov, a iesit sa vada fetele tarii aceleia. Si vazand-o Sichem, feciorul lui Hemor Heveul, stapanitorul pamantului aceluia, a luat-o si, culcandu-se cu ea, a necinstit-o. (...) Feciorii lui Iacov insa, venind de la camp si afland despre aceasta, se amarara si se maniara foarte tare, pentru ca Sichem savarsise o fapta de ocara in Israel, culcandu-se cu fata lui Iacov, ceea ce nu trebuia sa se intample. (...) Cei doi fiii ai lui Iacov, Simeon si Levi, fratii Dinei, si-au luat fiecare sabia si au intrat fara teama in cetate si au ucis pe toti cei de parte barbateasca.

Apoi fiii lui Iacov se napustira asupra celor morti si jefuira cetatea in care fusese necinstita Dina, sora lor" (Facere 34, 1-31).

In cazul mai-sus amintit, pentru pacatul unuia singur a patimit, mai apoi, intregul neam. Moise, vazand setea de razbunare a celor nedreptatiti, adesea nelimitata, odata cu legea talionului, a hotarat si ca fiecare sa fie tras la raspundere numai pentru faptele sale rele. "Parintii sa nu fie pedepsiti cu moartea pentru vina copiilor si nici copiii sa nu fie pedepsiti cu moartea pentru vina parintilor; ci fiecare sa fie pedepsit cu moartea pentru pacatul sau" (Deuteronom 24, 16).

Astfel, legea talionului, ingaduind inca implinirea setei de razbunare, a fost data de Moise pentru a limita acest gen de abuzuri si excese de violenta. Privind astfel lucrurile, legea talionului ne apare ca fiind una milostiva, intr-o vreme in care cruzimea nu avea margini. Razbunarea nu avea voie, deci, sa fie mai mare decat raul patimit si nici indreptata asupra celor nevinovati.

Un alt aspect benefic al legii talionului este acela ca ea putea fi aplicata numai de preotul sau de judecatorul locului, singurii care aveau voie sa masoare cazul si sa se pronunte asupra lui. Acestia urmau dreptatea in mod obiectiv, lipsiti fiind de manie aprinsa si de razbunare neindreptatita. "De se va ridica asupra cuiva martor nedrept, invinuindu-l de nelegiuire, amandoi oamenii acestia intre care este pricina sa se infatiseze inaintea Domnului, la preot sau la judecatorii care vor fi in zilele acelea. Si judecatorii sa cerceteze bine si, daca martorul acela va fi martor mincinos si va fi marturisit stramb asupra fratelui sau, sa-i faceti ceea ce voise sa faca el fratelui sau. Si asa sa starpesti raul din mijlocul tau; si vor auzi si ceilalti si se vor teme si nu se vor apuca sa mai faca in mijlocul tau acest rau" (Deuteronom 19, 16-20).

Principiul de baza al acestei legi, adica recipricitatea egala, nu era insa unul absolut obligatoriu. Astfel, de multe ori, judecatorul putea hotara o alta pedeapsa, oarecum echivalenta cu fapta rea initiala. "Daca un bou va impunge de moarte barbat sau femeie, boul sa fie ucis cu pietre si carnea lui sa nu se manance, iar stapanul boului sa fie nevinovat. Iar daca boul a fost impungator cu o zi sau cu doua sau cu trei inainte, si stapanul lui, fiind vestit despre aceasta, nu l-a inchis si boul a ucis barbat sau femeie, boul sa fie ucis cu pietre si stapanul lui sa fie dat mortii. Daca insa i se va pune stapanului pret de rascumparare, pentru sufletul sau, ce va fi pus asupra lui, aceea va si plati" (Iesire 21, 28-30

Legea Talionului, o treapta spre iertarea crestina.

Fiul lui Dumnezeu, intrupandu-se "la plinirea vremii", adica atunci cand omul putea primi o noua lege, cu mult superioara tuturor celor vechi, a adus legea iertarii si a iubirii desavarsite. Mantuitorul nu a condamnat insa legea talionului, adica nu a suprimat puterea de judecata a tribunalelor, care isi pastreaza pe mai departe rolul de a masura relele si de a aplica pedepse intocmai cu gravitatea lor. Legea noua a iubirii nu este data deci judecatorilor (tribunalelor), ca un nou cod de legi civile, ci fiecarui crestin in parte, spre inmultirea si statornicirea pacii si a dragostei.

Astfel, in predica de pe munte, Mantuitorul Iisus Hristos a dat o noua lege, nu stricand, ci plinind (desavarsind) legea invechita a talionului. "Ati auzit ca s-a zis: "Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte." Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. Iar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua. Celui care cere de la tine, da-i; si de la cel ce voieste sa se imprumute de la tine, nu intoarce fata ta.

Ati auzit ca s-a zis: "Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau." Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc" (Matei 5, 38-44).

Legea dreptatii sociale a crescut in lume precum creste un copil, maturizandu-se treptat. Legea veche a razbunarii rasplatea raul cu mult mai mult rau; legea talionului, imbunatatind-o pe cea anterioara ei, rasplatea raul cu un rau egal; legea noua a iubirii crestine, imbunatatind-o pe cea anterioara ei, rasplateste raul cu bine.

Astfel, adevaratul crestin nu este deci acela care pune drepturile sale mai presus de toti, ci acela care stie sa lase la urma chiar si drepturile sale, daca, in felul acesta, poate sa vindece neputintele sufletesti ale cuiva.

Concluzie.Parerea proprie.

Codul lui Hammurabi e relevant in contextul furtunoaselor dezbateri actuale privind valorile. Sofisticatii contemporani privesc cu dispret principiile de interactiune sociala si convietuire ale inaintasilor nostri cu mii de ani in urma. Dupa ei aceste principii nu sunt relevante astazi. Dimpotriva sunt luate in ris cu toate ca trebuie recunoscut, de buna credinta, ca ele reprezinta prima incercare de reglementare in scris a relatiilor sociale civilizate. Este neindoielnic ca principiile enuntate in Codul lui Hammurabi au fost adoptate pentru a preveni haosul moral si decadenta morala in care au trait generatiile de dinainte. Daca Hammurabi a socotit de bine sa defineasca si sa standardizeze casatoria, inseamna ca generatia lui a gasit modurile de convietuire precedente haotice si deficitare. Casatoria a fost desemnata tocmai pentru a produce ordine sociala, sa reglementeze relatiile intre sexe, parinti si copii, sa protejeze copiii, sa protejeze sotii de intruziunea tertilor, si sa asigure succesiunea armonioasa a generatiilor.

Ideologiile si practicile contemporane se afla tocmai la polul opus. Dupa 3.750 de ani de istorie scrisa si mai bine de 4000 de ani de experienta umana, casatoria estere-definita. Hammurabi si generatiile din vechime s-ar intoarce in mormint daca ar sti ca dupa 3.750 de ani tarile luminate ale Europei au legiferat casatoriile intre persoane de acelasi sex. Crimele sexuale au fost si ele, in mare parte, dezincriminalizate. Adulterul nu se mai pedepseste, la fel incestul. Doar violul inca mai este pedepsit. Divortul s-a liberalizat, iar motive bine intemeiate pentru a-l obtine nu mai sunt necesare.

Dintr-o alta perspectiva insa, Codul lui Hammurabi reprezinta si un standard care traseaza liniile definitorii ale civilizatiei.Civilizatia incepe atunci cind societatea stie sa diferentieze intre bine si rau, alege binele, respinge raul, codifica binele si pedepseste raul. In consecinta, o societate poate fi numita civilizata doar atita timp cit are discernamint, poate diferentia intre bine si rau si interzice raul.Abisul si colapsul moral incep acolo unde abilitatea de a discerne binele de rau se termina iar vointa de a respinge raul se stinge. La punctul acesta se afla Europa zilelor noastre, indraznim sa spunem.

Avortul, imoralitatea sexuala, uniunile sexuale rele, cultura mortii, pornografia, hedonismul, lipsa de interes fata de bunastarea generatiei de miine toate acestea sunt simptome ale faptului ca Europa isi pierde abilitatea de a diferentia intre bine si rau si ca vointa ei de a respinge raul se stinge.

Anexe

Primul mare legislator pe care il cunoaste istoria ,Hammurabia fost in sec XVIII-XVII-lea i.Chr regele Babilonului.Se stie despre el ca a domnit 43 de ani,ca a fost un renumit conducator militar si diplomat.A fost fondatorul marelui imperiu babilonian,care depasea in intindere teritoriul Mesopotamiei.A sprijinit mult dezvoltarea agriculturii si comertului si a dorit sa atenueze conflictele sociale reglementand raporturile din societate prin stabilirea unor norme juridice.In felul acesta a luat nastereCodul lui Hammurabi.Nu este cel mai vechi ,dar este cel care ne-a parvenit integral aproape.

Hammurabi

Cuprinde nu mai putin de 282 de articole,pe care regele a pus sa fie sapate in piatra ,pe o stela-un monolit de diorit,descoperit in 1901 la Suza de arheologii francezi.Se afla la muzeul Louvre,are o inaltime de 2,25m si latimea bazei de 1,90m.In partea de sus este sculptura in basorielief reprezentandu-l pe rege primind legile de la zeul justitiei,Samas,stand pe tron.(gest ce confera autoritate si respectare deplina a celor emise de suveran)

Piatra pe care au fost sculptate legile

Cand zeul suprem Marduk m-a insarcinat sa conduc poporul pe calea cea dreapta si sa calauzesc tara,atunci eu am intocmit legea si dreptatea in limba tarii.Prin aceasta am pus temelie bunei stari a poporuluise arata in prologul acestui cod.

Bunastarea nu era tocmai a poporului ,pentru ca dispozitiile lui Hammurabi au un caracter de clasa,exprimand ,cat se poate de clar tendinta de a apara interesele marilor proprietari-care erau regele si ai sai ,templele cu preotii si familiile nobililor.Asa de pilda ,se prevedea ca taranul care nu isi va plati datoriava fi sfasiat prin tragere de vite chiar pe camp,iar celui care va fura grane sau nutret pentru vite sa i se taie mainile

Este foarte cuprinzatorCodul lui Hammurabi.Articolele sunt grupate astfel incat sa rezulte limpede domeniile ,dreptul penal si procedura penala,draptul propietatii,dreptul familiei(cu normele de succesiune),dreptul muncii,dreptul comercial ,contractele,imprumutul ,stabilirea dobanzilor legale,etcInteresanta era si procedura judiciara.Aceasta era bazata pe declaratiile martorilor si ale notabilitatilor statului ,pe cuvenitele expertize in materie,pe juramantul partilor in cauza.Judecata se incheia prin redactarea unui proces verbal (care cuprindea rareori,insa,motivele sentintei).Un proces putea fi revizuit,instanta ultima de apel fiind regele.

Bibliografie:

Criminologie,Igor A.Ciobanu,2011,Tipografia Centrala F.E.P

Dreptul Afacerilor,Nicolae Rosca,Baies Sergiu,Editia a III-a,Chisinau 2011

www.wikipedia.com

, ,,Tipografia centrala,Chisinau 2005

2