Coour, LUr DAVTNCI

w

rt?/d

Prolog

Muzeul Luwu, Parisoru 22.46

p enumitul custode Jacques Saunidre se impletici pe

I\ pardoseala Marii Galerii a muzeului. Se repezi la cel

mai apropiat tablou pe care-l ztrri,un Caravaggio. ingfbcindrama auritl, bitrinul de gaptezeci gi gase de ani trase de

capodopera din secolul aI XVII-lea pinl ce o desprinse de pe

perete gi se pr[bugi cupdrza la piept.

Dupi cum anticipase, un grilaj de fier bubui in apropie-

re gi bloc[ intrarea in galerie. Parchenrl se zgudui. Undeva,

departe, o alarml incepu sI 1iuie.Custodele rflmase o clip[ intins pe jos, incercind s[-gi re-

capete suflul 9i si decidi ce are de fXcut in continuare.,,Suntincl in iatrd." Se trase intr-o parte de sub pdnzl gi privi in jur,

in clutarea unui loc in care sd se ascundi.

O voce r[sunI cutremuritor de aproape:

- Nu migca!

in patru labe, custodele incremeni. Ugor, cu misclri lente,

igi intoarse capul.

La nici cinci metri distangl, dincolo de poarta inchisl,Etacatorul il privea printre gratiile de fier. Berbatul avea. o

constitutie robustl, era inalt gi bine fbcut, cu pielea albicioasd,

11i{m{mi-\iI&W

DAN BROWN

de parci ar fi fost a unei fantome, 9i p[rul rar, alb 9i el' Ochii

aveau irisul roz 9i pupila rogie-vinefie. Albinosul scoase un

pistol din buzunar si, printre barele de fier, i[ indrepti spre

custode.

- N-ar fi trebuit si fugi, zise cu un accent greu de identi-

ficat. Acum, spune-mi unde e!

- Ji-am spus deja, bnigui batranul 9i ingenunche umil pe

podea. Habar n-am despre ce vorbes,ti!

- Minli!Omul il privea fbri sI i se clinteasc[ un muqchi micar;

singura liclrire de vialn pdrea z fi sclipirea din ochii lui ro9ii.--

T[ qi confrafli tli aveli ceva ce nu v[ apargine, adlugi'

Spune-mi unde e ascuns gi te las in viagi.

Albinosul igi indrept[ arma sPre geasta bltrinului'

- E un secret Pentru care meriti s[ mori?

Saunidre abia mai Putea resPira.

Matahala igi lnsl pufin caPul pe um6r, privind in lungul

gewi,gata s[ tragd.

Custodele isi ridicl mdinile in semn de apirare'

- AgteaptI... goPti el. i1i voi sPune tot ce vrei sI gtii'

Apoi rosti lent, cu grij5., cuvintele pe care le repetase de

atdtea ori inainte, minciuna Pe care o pregltise de mult"'Cind isprivi de vorbit, atacatoml zitmbi incintat'

- Da. Este exact ceea ce mi-au spus 9i ceilal!'

Saunidre incremeni.,,Ceilal$?"

- I-am g[sit 9i pe ei, rinji albinosul' Pe toti trei' Mi-ai

confirmat ce mi-au sPus ei.

,,Nu se poate!" Adevirata identitate a custodelui, ca 9i

identit6$1e celor trei seneyli, era aProape la fel de sfint[ ca

si secrenrl pe care il pistrau. Acum Saunidre i9i dldu seama

ci, respectind procedura stricti, sene;alii ii serviser[ indivi-

dului aceeagi minciuni inainte de a-gi g[si sfdrgitul. A9a cerea

protocolul.

t2dllii*,t

Codul lui da Vinci

Albinosul igi alinti din nou arma.

- DupI ce vei muri, eu voi fi singurul care va sti adev[rul.

,,Adevlrul." in aceeagi fracgiune de secundi, Saunidre igididu seama cu oroare de ce se intimpll.,,Daci mor, adevlrulva fi pierdut pentru totdeauna." Instinctiv, sdri intr-o parte,

tvincercind sL se adiposteasc[.

Arma bubui gi custodele simti o arsurd cdnd glongul iipltrunse in stomac. Cdzu cu fa,ta in jos... chircindu-se de

durere. Cu migclri incete, se rostogoli gi privindu-gi atacatorul

printre gratii.Pistolul era indreptat spre capul siu.inchise ochii. in mintea lui, frica se impletea cu regretul.

Clicul sec al incdrc[torului gol rlsun[ de-a lungul galeriei.Saunidre deschise ochii.Albinosul isi cerceta

^rr';ra, zproape amrtzat.isi duse mdna

l:r buzunar, dupl un alt inclrcltor, dar pIru s[ se rdzgindeasclqi privi calm spre abdomenul custodelui.

BXtrdnul se uiti in jos gi vizu gaua pe care o hsase glonprlin pdnza albn a clm[gii. Era inconjuratl de un inel sdngeriu,

lrr citiva centimetri sub stern. Stomacul. Cu cruzime parcd.,

glontul ii ratase inima. Ca veteran de rdzboi, custodele stia cIrrrai avea doar cincisprezece minute de triit.

- Eu mi-am terminat treaba aici, spuse bIrbatul, apoi

plcc[.

,,Tiebuie s[ transmit secretul."

RidicAndu-se cu greu in capul oaselor, gindul ii zburi spre

t'ci trei confragi ai sdi, asasinali... la generafiile dinaintea 1or...

lu misiunea care le fusese incredinfati.

,,[Jn neintrerupt lan! al cunoasterii."

Iar acum, brusc, in ciuda tuturor precaufiilor... in ciudaIuturor misurilor de prevedere... Jacques Saunidre rlmLseserrrrica verigi in viagI, singurul plstrltor al unuia dintre cele

rruri mari secrete care au existat vreodati.

13

Qir6t6}

DAN BROWN

Tiemurdnd, izbuti si se ridice in picioare'

,,Trebuie sI gXsesc o cale..."

Era inchis in Marea Galerie gi in lumea intreagi exista o

singurl persoani c[reia ii putea preda ftafeta' Saunidre privi

in jur, la zidurile luxoasei lui inchisori. Unele dintre cele mai

cunoscute tablouri din lume p[reau si-i surid[, asemenea

unor vechi 9i dragi Prieteni.Crispdndu-se de durere, igi adunl forgele 9i se strldui si-gi

limpezeasc[ mintea. Misiunea disperat[ de care trebuia s[ se

achite urma si-i solicite - gtia bine acest lucru - fiecare secun-

d[ care-i mai rimisese din via![.

1.

D *.* Langdon se trezi cu greu.

I\ In intunericul din camerl suna un telefon - un sunet

subgire, nefamiliar. Bajbai pe noptierl si aprinse veioza. igirniji ochii 9i privi in jur: un dormitor luxos, in stil renascentist,

cu mobilier vechi, din secolul al XVIII{ea, fresce si un pat

uriag din mahon, cu baldachin.

,,IJnde m[ aflu?!"

Pe halatul de baie, agdlat de unul dintre stilpii patului,

crau brodate trei cuvinte: HOTEL RITZ,PARIS.incet, ceaga incepea sI se risipeascl. Ridicdndu-se, igi

intoarse capul 9i privi oglinda care acoperea aproape inintregime peretele de vizavi. Chipul care il privea de acolo

plrea a fi al unui necunoscut - ridat gi obosit. Ochii, de un

nlbastru viu de obicei, erau acum nrlburi si melancolici. Birbiacu gropigl era acoperiti de un inceput de barbl in jurultfimplelor, firele cirunte se inmulliserI, incepdnd sd-i acopere

plrul des, aspru gi negru.

Ridic[ receptorul.

- Alo?

- Monsieur Langdon? spuse o voce de bXrbat. Sper c[ nu

v-um trezit!

15-7M.ri{[t{*&il

DAN BROWN

Buimac, bajbai dupi ceasul de pe noptier[' Era 72'32'

Noaptea. Nu dormise decit o ori, dar se simfea de parcd tre-

cuse deja in lumea drePlilor.

- V[ sun de la receplie, monsieur. Imi cer scuze cI v[deranjez,dar avegi un oaspete. Insist[ cI este vorba despre o

probleml urgent[.inci nu ieugise si-gi revin[ de-a binelea' ,,IJn oaspete?"

Privirea ii cdzupe un fluturag mototolit care se aflala capltul

patului:

UNIVERSITATEA AMERICANA DIN PARIS

are Pllcerea de a v[ oferi

O SEARA CU ROBERT LANGDON,PROFESOR DE SIMBOLISTICA RELIGIOASA,

HARVARD UNIVERSITY

Langdon mormli ceva ininteligibil. Conferinla din seara

asta- o prezentare insolitl de diapozitive despre simbolismul

care se ascunde in structura catedralei din Chartres - atin-

sese, probabil, citeva Puncte sensibile in rindul publicului'

Probabil cI vreun specialist cucernic il urmirise 9i voia sl

inceapi acum o disPutI.

- Regret, spuse in recePtor, dar sunt foarte obosit 9i"'- Mais, monsieur, insist[ receP]ionerul, coborindu-gi vocea

pini la nivelul unei goapte Presante, oaspetele este o persoanl

foarte importantd! Chiar acum se indreaptl spre czmera

dumneavoastr6.Langdon se trezise de-a binelea.

- Agi trimis pe cineva spre camera mea?!

- imi cer scuze, monsieur, dar o persoanl de acest rang"'

nu-mi pot asuma autoritatea de a-i interzice sI vini'

- Dar cine este omul acesta?

Receplionerui inchisese insI.

t6'ffisnp

Codul lui da Vinci

Aproape in aceeagi clipi, in ug6 se auzi o bitaie nerlbdi-I ( )itre.

Langdon cobori din pat; tllpile i se scufundari in mochetaptrfoasi. isi trase halatul pe umeri si se apropie de ugI.

- Cine e?

- Domnule Langdon!Tiebuie neapdrat sI vorbesc cu dum-r rcavoastrd!

Engleza individului avea un accent puternic, ca un li.trattltrr si autoritar.

- Sunt locotenentul J6r6me Collet. Direction Centralel'olice Judiciaire.

,,Politia judiciar[?!" Langdon rLmase o clipl ticut. Der't' ar fi venit la el DCPJ-ul, acest corespondent francez allf lt[-ului?

Flr[ a ridica lanprl de sigurangl, intredeschise u9a doi cen-timctri. Chipul care il privea de dincolo de prag era lunguiel

;i palid. Berbatul pirea extrem de slab si purta traditionalarrrrifbrmi albastrl.

- Pot sI intru?l,angdon eziti, simlindu-se nesigur sub privirile gterse ale

r cluilalt.

- Despre ce este vorba?

- Mon capitaine are nevoie de experienla dumneavoastriprolesionald intr-o chestiune personall.

- Acum? bnigui profesorul. E trecut de miezul nopfii!- Gregesc dac[ spun cI in aceast[ searl aveafi programatl

o irrtrevedere cu custodele muzeului Luwu?I)intr-odat[, Langdon simli o ugoari nelinigte. Avusese,

irrtr-adevLr, stabilitl o intilnire cu apreciahrl custode dupicrrrrf'crinfa din aceastl seari, dar Saunidre nu-gi fhcuse aparigia.

- Nu, nu gregi,ti. De unde stiti dumneavoastr[ acest lucru]* Am glsit numele dumneavoastri in agenda Domniei

Srrlc!

Sper ci nu s-a intdmplat nimic grav.

t7i!ffi&&&it

DAN BROWN

Agentul oft[ greu gi-i intinse prin uqi o fotografie'

Cdnd vdztr imaginea, Langdon incremeni'

- Fotografia aceasta a fost fhcut[ acum mai pufin de o orl'

in interiorul muzeului Luwu.

FerX a-qi dezlipiochii de la imagine, profesorul simgi cum

repulsia ini$aln i se transformi intr-o brusc[ revirsare de

mdnie.

- Sperim ci ne veli ajuta s[ ne ddm seama ce s-a intim-

plat, luAnd in considerare cunogtintele Pe care le avet' in do-

meniul simbolisticii 9i programata dumneavoastri intrevedere

cu Saunidre.

Langdon se holb[ la fotografie cu oroare, dar 9i cu teami'

- Simbolul de aici... qi modul in care trupul lui este atdt

de straniu...

- Pozilionat? ii sugeri agentul.

Langdon incuviinfi infiorat.

- Nu-mi imaginez cine ar fi putut s[ fac[ aga ceva!

Agentul il fixe incruntat.

- Nu agi infeles, domnule Langdon! Ceea ce vedeli in

aceastd fotografie... monsieur saunidre insusi si-a fhcut asta.

2

f fndeva, Ia un kilometni 9i ceva deplrtare, individul

LJ dbit ot pe nume Silas trecu gchiopdtind de poarta

Itxoasei cl[diri de pe Rue La Bruy6re' Purta pe sub hain[ o

centurl cu fepi - un ciliciu.Togi adeplii adevirali u Cdii Purtau

aga ceva - o centur[ de metal cu spini ascu]i]i care Provocau

durere - ca pe o aducere-aminte a suferinlei lui Iisus pe Cruce'

Sufletul ii era luminat de bucuria de a-L sluji pe Dumnezeu'

18tt'lli{itl9

Codul lui da Vinci

Silas travers[ holul gi urci sclrile in ticere, cu grij[, si nu-itrczeascd. pe fr4i. U9a dormitorului era deschisX; incuietorilecrau interzise aici. IntrI si inchise uga dup[ el.

Camera avea un aer spartan - podea de scinduri, un dulaprlin lemn de brad si, in col!, o saltea inveliti in pdnzil de cort,t'irre-i seryea drept pat. Siptimdna aceasta era oaspete inl)aris, dar in trecut, timp de mulli ani, fusese binecuvintat cu

un sanctuar asemlndtor in New York.

,,Domnul mi-a dat s51a9 gi un fel in viagi."in aceasti seari, in sfirgit, Silas era convins cI a inceput

sil-gi mai pliteasci din datorii. Grdbindu-se spre dulap, gdsi

tclefonul mobil ascuns in sertarul de jos 9i forml un numlr.

- Pr? rdspunse vocea unui birbat.

- Invdl5torule, m-am intors!

- Iy'orbegte! ii ceru vocea, care plrea mulgumite c[-l aude.

- Toli patru sunt mor,ti. Cei trei sene;ali 9i... MareleMaestru insugi.

UrmI o scurti pauzd, ca pentru o micl rug[ciune.

- $i presupun cI ai oblnut informagia aceea.

- Toti patru au spus acelagi lucru. Independent unii de

;rl1 ii.Silas fhcu o panzd, gtiind cd informagia pe care o smulsese

rlc la victimele sale avea sI constituie un soc:

- invititorule, toli patru au confirmat existenla unei clefir aofite... legendara,,cheie de bolt[".

Auzi in receptor ugorul^ icnet provocat de surpriz[ 9iilf )roape cd 9i simgi exaltarea Invilltorului:

- Cheia de boltd...Strlvechile tradilii spuneau c[ fri,tia crease o harti in

lrirrtrl - la clef de voitte, ,,cheia de bolt[" -, o tiblill gravatd.

r'c clczvlluia locul in care se plstra, in mare tainL, cetr mai de

rcirrntr secret ai frn,tiei... o informalie atat de importanti, cuo rrscmenea fo4d, incdt tlinuirea ei constituia insugi temeiulr x i stentei confreriei.

19asKlq!a,\iai*ti.t