Politica investiţională în lumea contemporană

Subiecte de studiu

Repere de bază ale politicii investiţionale

Cuantificarea climatului investiţional

Globalizarea şi politicile economice naţionale

Particularităţile procesului investiţional în Republica Moldova

Estimarea climatului investiţional în Republica Moldova

8.1. Cuantificarea climatului investiţional

Noţiunea de climat investiţional reflectă nivelul de atractivitate a unei ţări

(ramuri, zone, regiuni) pentru alocarea investiţiilor.

Climatul investiţional al unei ţări este determinat de valorile unui şir de

parametri care reflectă imaginea integrală a ţării, capacitatea ţării pentru însuşirea

investiţiilor, riscurile aferente procesului investiţional etc.

Printre aceştia vom enumera: resursele naturale şi starea mediului, calităţile

forţei de muncă, nivelul de dezvoltare a infrastructurii, transparenţa şi previziunea

vieţii şi a deciziilor politice, stabilitatea macroeconomică şi solvabilitatea balanţei de

plăţi externe, calitatea guvernării şi a administraţiei publice locale, stabilitatea şi

calitatea cadrului juridic, nivelul de criminalitate şi corupţie, transparenţa şi

democraţia dirijării corporative, calitatea sistemului financiar bancar, inclusiv a

celui fiscal, bazele administrative, informaţionale şi tehnice de pătrundere pe pieţe,

inclusiv reglementarea comerţului extern, nivelul de monopolizare şi de concurenţă

pe piaţa internă, inflaţia etc.

Pentru a sistematiza factorii determinanţi ai climatului investiţional vom

prezenta câteva criterii de clasificare mai semnificative, întâlnite în literatura de

specialitate:

244

1. Conform nivelului de manifestare:

1. Factorii nivelului macroeconomic: factorii stabilităţii economice (situaţia

bugetară, starea balanţei de plăţi, datoria publică, inclusiv cea externă); factorii de

evaluare redaţi prin preţuri (inflaţia, dobânda, cursul valutar); factorii politici şi

sociali (stabilitatea politică, nivelul corupţiei şi a criminalităţii, nivelul de

previziune a situaţiei politice, şomajul, nivelul calităţii vieţii); factorii de natură

fiscală (calitatea sistemului fiscal, presiunea fiscală, politica fiscală), factori

determinanţi ai infrastructurii de piaţă (nivelul de dezvoltare a sistemului bancar

şi a altor instituţii financiare, starea instituţiilor pieţei valorilor mobiliare); factori

ce determină cadrul legislativ (calitatea cadrului legislativ, nivelul de previziune a

modificărilor cadrului juridic, stabilitatea legislaţiei).

2. Factorii nivelului microeconomic: factori psihologici(cultura

investiţională; preferinţe individuale ale investitorilor în materie de plasament,

bazate pe cunoaşterea anumitor domenii de activitate, pe existenţa oportunităţilor

de investiţii; aversiunea faţă de risc a investitorilor; instincte); factori economici şi

financiari (situaţia financiară a întreprinderii, rentabilitatea unităţii economice,

mobilitatea întreprinderii, rentabilităţile scontate a investiţiilor reale, existenţa

surselor de finanţare a investiţiilor, accesibilitatea la surse externe de finanţare,

posibilitatea de dezinvestiţii); factorii ce determină conjunctura pieţei

(consumatorii, furnizorii, amplasamentul, concurenţii); factorii administrativi

(calitatea managerului şi a echipei de gestiune: capacitatea de a organiza afaceri, de

a evalua perspectivele investiţionale, existenţa experienţei).

2. După natura sa

2.1. Factori de natură economică: politica macroeconomică; .strategia

comercială; nivelul şi modul de implicare a statului; modul de formare a preţurilor;

priorităţile în investiţii; structura financiară

2.2. Factori de natură politică: factorii situaţiei politice interne (structura

socială, cadrul instituţional, personalităţile, mecanismele de control); factorii

245

situaţiei politice externe (instabilitatea politicii regionale, importanţa geopolitică,

apartenenţa la o grupare politică, instabilitatea economică regională).

3.Conform relaţiei risc-rentabilitate

3.1. Factorii care determină potenţialul ţării de asimilare a investiţiilor

(resursele materiale, potenţialul productiv al ţării, infrastructura, calitatea forţei de

muncă, calitatea instituţiilor etc.)

3.2. Factorii care caracterizează riscul investiţional (politici, economici,

sociali, criminali, ecologici, financiari, legislativi etc.).

Estimarea climatului investiţional dintr-o anumită ţară sau regiune se

realizează în baza analizei complexe şi riguroase a factorilor anterior menţionaţi.

Crearea sau menţinerea climatului investiţional al ţării constituie obiectivul

strategic al politicii investiţionale a oricărui stat animat de raţionalitate.

La rândul său, politica investiţională constituie o parte componentă a politicii

economice promovată de către stat. După caracterul orientării sale, politica

investiţională a ţării poate fi agresivă şi conservativă.

Politica investiţională agresivă este politica orientată spre atingerea unei

profitabilităţi maxime în condiţii de risc accentuat, adică, realizându-se,

preponderent, plasamente în obiective riscante. De regulă, la acestea se referă

ramurile şi domeniile inovaţionale.

Politica investiţională conservativă este politica orientată spre minimizarea

riscurilor investiţionale în condiţiile obţinerii unor venituri moderate. O astfel de

politică vizează, în special favorizarea plasamentelor în ramurile şi domeniile

economice tradiţionale.

Actualmente, majoritatea ţărilor dezvoltate din Occident, precum şi unele ţări

în tranziţie promovează o politică investiţională agresivă, inovaţională, care are ca

obiectiv asigurarea creşterii economice pe calea social-inovaţională, adică

acumulând capital uman. Ponderea capitalului uman în volumul total al

reproducţiei bogăţiei depăşeşte 70% în ţările europene dezvoltate precum şi în

America de Nord.

246

În funcţie de politica investiţională promovată (agresivă sau conservativă,

orientată preponderent spre mobilizarea investiţiilor interne sau a celor externe,

etc.), statul va favoriza unele tipuri de investiţii, prin asigurarea unui climat

investiţional respectiv.

Pentru a face aprecieri asupra climatului investiţional dintr-o ţară sau alta

investitorii apelează adesea la ratinguri investiţionale. Există o mare diversitate de

metode, utilizate pentru stabilirea ratingurilor investiţionale. Toate însă au o

trăsătură comună de a purta un caracter complex. Piaţa mondială este dominată în

prezent de trei mari agenţii internaţionale de evaluare a riscului, asociat

plasamentelor într-o ţară sau alta (risc rating agencies): Standard & Poor’s Ratings

Group, Moody,s Investors Service şi Fitch-IBCA.

În aprecierea complexă a atractivităţii investiţionale (a climatului

investiţional) a unei ţări, investitorii apelează, cel mai frecvent la ratingurile

investiţionale stabilite şi prezentate de către revista "Euromoney". Metodologia de

evaluare a acestei reviste se bazează pe rezultatele celor mai populare agenţii de

rating internaţionale sus-menţionate. "Euromoney" publică semestrial clasamentul

riscului ţării, care grupează 180 de state şi este construit după o metodologie

specifică acestei publicaţii.

În evaluarea riscului suveran, care conform opiniei specialiştilor constituie

doar o parte a riscului de ţară, Euromoney atribuie ponderi specifice următorilor

indicatori:

Performanţa economică, apreciată ca o medie a previziunilor pentru anul

curent şi anul următor realizate de Proiecţiile Economice globale ale Euromoney

(ponderea este de 25%); în cazul în care nu există previziuni despre o ţară, scorul

acordat este zero. Variabilele economice pe baza cărora se acordă de către

specialiştii intervievaţi de Euromoney un scor între 0 (cea mai dezastruoasă situaţie

economică) şi 100 (economia cea mai puternică) sunt: creşterea economică,

stabilitatea monetară, soldul contului curent şi cel bugetar, şomajul şi

dezechilibrele structurale.

247

Riscul politic este definit ca suma dintre riscul de neplată sau riscul de a nu

deservi datoria externă, care decurge din importuri, împrumuturi, dividende şi alte

relaţii comerciale şi financiare externe, şi riscul nonrepatrierii capitalului. El este

obţinut din media valorilor atribuite de analişti de risc, agenţii de asigurări şi

inspectori de credit care lucrează cu ţările supuse evaluării (ponderea este de 25%).

Fiecare analist poate acorda maximum 10 puncte ( când riscul politic este zero) şi

minimum zero ( când şansele de recuperare a datoriei sunt considerate nule).

Indicatorii datoriei externe (10%) se calculează pe baza informaţiilor

publicate în World Bank World Debt Tables. Aceştia sunt: serviciul datoriei

externe/ exporturi (A); balanţa contului curent/ PNB (B); datoria externă/ PNB (C).

Scorul total se calculează astfel: C+(A*2)-(B*10).Cu cât scorul este mai mare,

cu atât situaţia este mai favorabilă ţării.

Încetări de plăţi sau reeşalonări în serviciul datoriei externe (10%).Se

acordă un scor cuprins între 10, dacă nu s-au înregistrat încetări de plăţi în ultimii

trei ani şi 0, dacă ţara a fost continuu în încetare de plăţi. Informaţiile se bazează

tot pe World Bank “World Debt Tables”.

Media ratingurilor riscului suveran stabilite de Moody’s, Standard&

Poors şi IBCA (10%). Dacă astfel de rating-uri nu există, se acordă 0 puncte.

Accesul la credite bancare (5%) se calculează ca raport între plăţile în

contul împrumuturilor private pe termen lung negarantate şi PNB.

Accesul la finanţări pe termen scurt (5%).

Accesul pe pieţele de capital (5%) reflectă analizele Euromoney cu privire

la rapiditatea cu care o ţară poate mobiliza resursele financiare internaţionale din

emisiune de obligaţiuni şi credite sindicalizate. În scopul evaluării acestui

indicator, publicaţia solicită specialiştilor din conducerea sindicatelor creditorilor

punctaje pentru fiecare ţară. Scorurile au următoarea semnificaţie: 5 puncte dacă

accesul este neîngrădit, 4 puncte dacă în 95% din situaţii nu există probleme de

acces, 3 dacă în mod normal nu există probleme, 2 dacă există posibilitatea ca

accesul să fie condiţionat, 1dacă accesul este posibil doar în anumite condiţii, 0

dacă accesul nu este posibil.

248

Discountul la forfetare (5%) reflectă media maturităţilor împrumuturilor

disponibile şi marja de risc (forfaiting spread) a obligaţiunilor statului evaluat peste

riscul celui mai sigur stat ( de regulă SUA). Informaţiile sunt furnizate de Morgan

Grenfell Trade Finance şi West Merchant Capital.

Pe baza acestor indicatori, fiecare stat primeşte un punctaj pe o scară de la 0

(cel mai mare risc) la 100 ( risc minim), pornind de la care ţările sunt grupate în

nouă clase de risc, acoperind fiecare câte 10 puncte. Scorul sub 10 puncte nu este

încadrat în nici o clasă de risc. Euromoney publică o dată cu scorul general şi

scorurile parţiale pentru a furniza cât mai multe informaţii cu privire la ţările

monitorizate.

Metoda anterior analizată este mai simplă, atât în concepţie cât şi în aplicare,

şi are un grad mai înalt de obiectivitate în comparaţie cel al celorlalte agenţii

internaţionale de evaluare a riscului. Extrema simplificare a caracteristicilor

economice, politice şi sociale ale ţărilor analizate nu permite însă evidenţierea

particularităţilor fiecărui stat, de aceea investitorii va trebui să utilizeze şi metode

individuale de apreciere a atractivităţii investiţionale a unei anumite ţări.

8.2. Particularităţile procesului investiţional în Republica Moldova

Economia Republicii Moldova a parcurs mai mult decât un deceniu de

tranziţie de la o economie supercentralizată la o economie de piaţă bazată pe cerere

şi ofertă. Această perioadă se caracterizează, în principal, prin accentuarea

dezechilibrelor structurale la nivel macroeconomic, prin amplificarea evoluţiei

descendente (cu mici excepţii de la o perioadă la alta) a principalelor variabile

macroeconomice cu valoare de barometru (PIB, şomaj, inflaţie), prin caracterul

incomplex şi incoerent al reformelor economice. În această situaţie, este necesar să

conştientizăm esenţialul deziderat, că există o criză managerială, iar la nivel

naţional, o criză a puterii, care conduce la o criză economică. Toate acestea au

făcut ca azi să nu se mai vorbească de relansare economică, ci de redresare

249

economică, care nu se poate face decât prin reabilitarea şi relansarea procesului

investiţional, ca singură posibilitate de mobilizare a resurselor, ca factor

dinamizator, capabil să înfrunte inerţia stării actuale, care este caracterizată ca

fiind deosebit de gravă.

Referitor la caracteristicile investiţiilor din Republica Moldova în perioada de

tranziţie, trebuie să menţionăm că, în principal, se conturează o dinamică diferită a

acestora de la o etapă la alta, cu o serie de schimbări în structura lor.

Politica investiţională în Republica Moldova se bazează pe Strategia

Investiţională a Republicii Moldova adoptată la 27 februarie 2002. Ea este

elaborată în conformitate cu cerinţele de activitate a Guvernului pe perioada 2001-

2005.

Scopul principal al acestei strategii este accelerarea dezvoltării economice a

Republicii Moldova cu ajutorul atragerii investiţiilor. Acest plan se efectuează cu

scopul ridicării nivelului de trai al populaţiei şi creşterii numărului de locuri de

muncă.

Sarcinile principale ale strategiei investiţionale constau în atragerea

investiţiilor străine directe cu scopul creării de noi locuri de muncă, creşterea

volumului de investiţii în tehnologiile inovaţionale, atragerea investiţiilor în

regiuni social-vulnerabile, creşterea numărului de investiţii ce au ca scop protecţia

mediului, atragerea investiţiilor cu scopul creării mărfurilor pentru export,

consolidarea tuturor instituţiilor ce sunt implicate în procesul investiţional.

Scăderea continuă a producţiei reprezintă un fenomen caracteristic economiei

Republicii Moldova în ultimii ani. Această diminuare continuă şi considerabilă a

început o dată cu iniţierea reformelor economice în republică şi tranziţia la

economia de piaţă. Autorii reformelor economice presupuneau că realizarea lor va

asigura automat creşterea economică şi bunăstarea poporului. Despre aceasta

confirmă şi conţinutul programelor de activitate ale guvernelor Republicii

Moldova, pivotul cărora era realizarea şi chiar accelerarea reformelor economice.

Cheia reformelor economice a fost declarată privatizarea. Privatizarea în masă a

250

demarat în republică în a doua jumătate a anului 1994, dar nici încheierea ei, nici

realizarea reformelor economice în alte direcţii n-au fost capabile să stopeze

micşorarea catastrofală a PIB în ansamblu şi a producţiei în toate ramurile

economiei naţionale.

În politica investiţională a Republicii Moldova se evidenţiază trei tendinţe.

Prima constă în reducerea ponderii investiţiilor alocate din bugetul republican şi în

creşterea ponderii investiţiilor finanţate din bugetele locale. Această tendinţă

pozitivă corespunde cerinţelor economiei de piaţă, în care creşte rolul

administraţiei locale şi se reduce rolul organelor de stat centrale. A doua tendinţă

este negativă, deoarece exprimă reducerea rolului populaţiei în finanţarea

investiţiilor. Ponderea investiţiilor în capital fix, finanţate de populaţie, s-a redus,

ceea ce demonstrează înrăutăţirea situaţiei sociale în ţară. A treia tendinţă,

evidenţiază creşterea continuă a ponderii investitorilor străini în finanţarea şi

formarea capitalului fix al economiei republicii. Dacă în repartizarea investiţiilor în

capital fix în Republica Moldova, pe surse de finanţare, în anul 1996 investitorilor

străini le reveneau numai 6,2%, apoi în anul 2001 deja 19,4% din volumul total de

finanţare a acestor investiţii.

Chiar de la iniţierea tranziţiei la economia de piaţă politica economică

promovată în ţară s-a bazat pe liberalizarea totală a activităţilor economice.

Liberalizarea totală a activităţii economice, inclusiv a comerţului, într-un timp

scurt a lipsit majoritatea întreprinderilor autohtone de piaţa internă. De asemenea, a

dus la invadarea pieţei interne cu produse de import care, deseori, se

comercializează la preţuri mai reduse faţă de produsele similare autohtone. Astfel,

producţia autohtonă a devenit incapabilă de a suporta concurenţa cu produsele de

import. Multe întreprinderi, care înainte de începerea tranziţiei funcţionau normal,

din cauza pierderii pieţei interne, au staţionat. Staţionarea şi falimentarea

întreprinderilor a dus, pe de o parte, la creşterea datoriilor creditoare care, pe de

altă parte, a determinat disponibilizarea salariaţilor şi a veniturilor populaţiei.

Reducerea veniturilor populaţiei a frânat şi mai mult desfacerea producţiei

fabricate, pentru că populaţia a fost lipsită de puterea de cumpărare. Acesta este

251

unul din factorii esenţiali ai acutizării treptate a blocajului financiar – frâna

principală a activităţii investiţionale.

Lichidarea blocajului financiar al agenţilor economici şi înviorarea activităţii

investiţionale în republică pot fi asigurate numai prin promovarea unei politici

economice adecvate, în primul rând, trebuie modificată politica fiscală. Povara

impozitelor directe care cade asupra agenţilor economici trebuie micşorată.

Reducerea fiscalităţii impozitare nicidecum nu va scădea volumul încasărilor

bugetare. Dimpotrivă, va fi resortul creşterii considerabile a activităţii economice,

ceea ce va duce la creşterea substanţială a bazei impozabile şi deci la creşterea

veniturilor acumulate în bugetul de stat (experienţa Rusiei).

În al doilea rând, este necesar de a elabora şi a aplica urgent măsuri concrete

de protejare a agenţilor economici; în acest scop, ar fi justificată stabilirea unor

taxe vamale la produsele de import, astfel încât comercializarea lor pe piaţa internă

să devină neconvenabilă. Astfel de restricţii pot fi aplicate faţă de mărfurile de

import similare cu cele care se pot produce în R. Moldova. Producătorilor

autohtoni li s-ar crea unele condiţii favorabile pentru comercializarea produselor,

ceea ce ar duce la înviorarea în scurt timp a activităţii lor economice, la acumularea

mijloacelor financiare necesare pentru lichidarea datoriilor creditoare şi chiar

pentru desfăşurarea activităţii investiţionale.

La rândul său, activitatea investiţională ar asigura modernizarea şi

retehnologizarea producţiei – baza reducerii preţurilor de cost ale producţiei

fabricate şi a îmbunătăţirii calităţii lor. Astfel, producţia agenţilor economici

autohtoni ar deveni competitivă şi ar putea liber concura cu produsele similare de

import. După 2 – 3 ani de la dinamizarea şi încurajarea activităţii economice în

ţară, măsurile de protejare a producătorilor autohtoni pot fi anulate. Asemenea

măsuri, aplicate într-un timp limitat, ar contribui considerabil la ameliorarea

activităţii economice şi la lichidarea blocajului financiar.

În al treilea rând, desfăşurarea vastă a activităţii investiţionale – resortul

creşterii economice – trebuie să fie bazată pe o politică investiţională bine

argumentată.

252

Una din sursele principale ale finanţării investiţiilor pot fi creditele bancare.

Dar datorită politicii bancare promovate în anii tranziţiei în republică, această sursă

n-a avut o influenţă decisivă asupra activităţii economice.

Analiza efectuată permite să concluzionăm că la etapa actuală, când

posibilităţile investiţionale ale agenţilor economici autohtoni sunt destul de

limitate, sursa principală în modernizarea şi retehnologizarea economiei naţionale

reprezintă investiţiile străine. Deci este necesar elaborarea unui mecanism bine

argumentat şi atractiv pentru atragerea investiţiilor străine în economia naţională.

Fără asigurarea creşterii investiţiilor în acest domeniu nu poate fi garantată nici

creşterea economică.

O dată cu proclamarea independenţei Republicii Moldova şi demararea

reformelor economice în scopul asigurării tranziţiei la economia de piaţă,

Parlamentul şi Guvernul au început să acorde o deosebită atenţie atragerii

investiţiilor străine în economia ţării. Baza legislativă a atragerii investiţiilor

străine o constituie „Legea cu privire la investiţiile străine", adoptată de Parlament

în anul 1992 care, pe parcursul ultimilor ani, a fost perfectată de mai multe ori.

Totuşi, deşi a fost adoptată legea respectivă şi au fost acordate unele înlesniri

prin lege investitorilor străini, în primii ani de realizare a reformelor economice

investiţiile străine directe în economia Moldovei au fost neînsemnate. Din acestea

şi din alte considerente, guvernele republicii din anii tranziţiei spre economia de

piaţă s-au bazat în activitatea economică, în primul rând, pe creditele acordate de

diferite organisme financiare internaţionale şi de diferite ţări.

Investigaţiile efectuate şi analiza politicii investiţionale a Republicii Moldova

în anii tranziţiei la economia de piaţă permit să concludem că în primii ani ai

realizării reformelor economice accentul principal în această direcţie a fost pus pe

atragerea creditelor externe în economia naţională (pe parcursul anului 2001 au

fost contractate 92,05 mil. dolari S.U.A. şi rambursate 96,31 mil. dolari S.U.A.).

Accentul în politica investiţională de stat, în ultimii ani, a fost transferat de pe

atragerea creditelor externe pe atragerea investiţiilor străine directe în economia

naţională.

253

Datorită acestui fapt, investiţiile străine directe în economia Republicii

Moldova au înregistrat o oarecare creştere a volumului absolut. Volumul

investiţiilor străine directe, alocate în economia naţională în ultimii ani, variază în

diferite direcţii. Sporirea considerabilă a investiţiilor străine directe în economia

republicii în anul 2000 faţă de anii precedenţi este condiţionată, în primul rând, de

desfăşurarea procesului de privatizare a sectorului energetic şi de dezvoltarea

telecomunicaţiilor. Numai compania „Union Fenosa" (Spania), care a procurat în

anul 2000, în cadrul privatizării, acţiunile societăţilor „Reţelele electrice de

distribuţie – Centru", „Reţelele electrice – Chişinău" şi „Reţelele electrice – Sud",

a efectuat investiţii străine în sumă de 264,5 mil. lei.

La data de l ianuarie 2002, în Republica Moldova au fost înregistrate 2402

întreprinderi cu capital străin. Volumul total al capitalului statutar al

întreprinderilor cu capital străin a constituit 637,8 mil. dolari, dintre care 385,8 mil.

dolari au constituit investiţiile străine alocate în economia naţională de către 81 de

ţări. Dar în economia republicii au alocat investiţii relativ de proporţii un număr

limitat de state. Din cele 81 de ţări care au alocat investiţii în capitalul statutar al

întreprinderilor cu capital străin din Moldova, numai 8 au făcut investiţii în volume

mai mari de l mil. dolari S.U.A. Cele mai mari volume de investiţii le revin

Federaţiei Ruse (23,4%), Spaniei (7,3%) şi S.U.A. (6,1%). Acestor trei ţări le revin

36,8% din volumul total al depunerilor în capitalul statutar al întreprinderilor cu

capital străin.

Federaţia Rusă deţine primul loc în alocarea investiţiilor străine directe în

economia Republicii Moldova. Dar trebuie menţionat că din suma totală de

investiţii, o mare parte a fost convertită de către Guvernul republicii din contul

datoriilor faţă de Rusia pentru gazul natural şi energia electrică. Astfel, au fost

transmise către S.A. „Gazprom" din Federaţia Rusă 51% din activele S.A.

„Moldova-gaz", în sumă de 666,4 mil. lei (145 mil. dolari) şi s-a creat o societate

pe acţiuni mixtă moldo-rusă, în care pachetul de control al acţiunilor aparţine părţii

ruse. Din suma totală a capitalului statutar al întreprinderilor cu investiţii străine,

circa 60,5% din capitalul statutar a fost subscris de investitorii străini.

254

Pe parcursul ultimilor ani se află în creştere continuă nu numai numărul

întreprinderilor cu investiţii străine, ci şi indicatorii ce caracterizează activitatea lor

economică. Majorarea numărului întreprinderilor cu investiţii străine şi a

volumului producţiei fabricate de ele a asigurat un număr de 33,5 mii locuitori cu

locuri de muncă, ceea ce în condiţiile când majoritatea întreprinderilor autohtone

reduc numărul locurilor de muncă, este foarte important. În anii 1996-2001

numărul lucrătorilor unităţilor economice cu investiţii străine a crescut de 3,5 ori,

iar cheltuielile pentru remunerarea muncii în aceste întreprinderi s-au majorat de

9,5 ori.

Cel mai mare investitor străin pentru Republica Moldova până în prezent

rămâne compania spaniolă „Union Fenosa”. Investitori străini considerabili sunt,

de asemenea, S.A. „Gazprom" din Federaţia Rusă, compania germană

„Sudzucker", care a procurat acţiunile a patru fabrici de zahăr: Alexandreni,

Făleşti, Donduşeni şi Drochia. Capitalul statutar al acestor fabrici constituie 94 mil.

lei, 49% de acţiuni ale acestora aparţin companiei „Sudzucker". Compania

franceză „France Telecom" prima a organizat şi a desfăşurat pe larg în republica

noastră serviciile de telefonie mobilă. Cu participarea acestei companii, a fost

organizată S.A. mixtă moldo-franceză „Voxtel". Compania franceză a plasat

investiţii în sumă de 115,5 mil. lei. Ei îi aparţine 92,3% din numărul total de

acţiuni ale S.A. „Voxtel". Printre investitorii străini importanţi este şi compania

rusă „LUKOIL" din Federaţia Rusă, care a investit în economia republicii peste 50

mil. dolari S.U.A.

Este cert că pe parcursul anilor 1993-1998 în R. Moldova au fost elaborate şi

adoptate trei programe de stat de privatizare. Al treilea program de privatizare,

adoptat de Parlamentul republicii pentru anii 1997-1998 şi prelungit, mai târziu, şi

pe anii 1999-2000, avea scopul finalizării privatizării întreprinderilor de stat contra

mijloace băneşti. În această etapă a privatizării, accentul principal era pus nu pe

suma încasată în urma privatizării întreprinderilor, ci pe planul de investiţii propus

de investitor pe un termen de 5 ani, care asigura restructurarea radicală a

funcţionării agenţilor economici, creşterea numărului locurilor de muncă şi

255

sporirea eficienţei economice a producţiei.

Pot fi numite mai multe întreprinderi privatizate de investitorii străini în

cadrul celui de al treilea program de privatizare, care într-un timp relativ scurt şi-au

înviorat activitatea economică.

Una din aceste întreprinderi este S.A. „Farmaco", care în anul 1998 a fost

privatizată de un investitor strategic – compania din S.U.A. „Europharm" INC din

oraşul Florida. Această companie a procurat de la stat pachetul de acţiuni de 96,2%

ale S.A. „Farmaco".

În contractul de privatizare a fost prevăzut ca noul proprietar să păstreze

profilul întreprinderii cel puţin 50 de ani şi să păstreze locurile de muncă ale

angajaţilor. Investitorul străin şi-a luat obligaţiunea de a investi în întreprindere, în

termen de 15 ani, nu mai puţin de 15 mil. dolari S.U.A. În primii trei ani (1998,

1999 şi 2000) investitorul a investit deja 4,8 mil. dolari, ceea ce a asigurat

efectuarea reutilării tehnice a întreprinderii şi perfecţionarea tehnologiilor aplicate.

Compania transnaţională din Germania „Sudzucher" a participat la

privatizarea pachetelor de acţiuni a patru fabrici de zahăr. Pe baza acestor

întreprinderi a fost creată S.A. mixtă „Sudzucher-Moldova", în care 49,9% din

capitalul statutar aparţine companiei germane. În ultimii doi ani ea a investit în

reutilarea tehnică a fabricilor de zahăr numite peste 12 mil. dolari S.U.A., ceea ce a

asigurat funcţionarea stabilă a întreprinderilor şi sporirea esenţială a calităţii

producţiei.

Dar, paralel cu aceste exemple de funcţionare eficientă a întreprinderilor

privatizate de către investitorii străini, în republică s-au înregistrat şi cazuri

contrare. Astfel, în anul 1999 compania franceză „Lafarge" a procurat pachetul de

acţiuni (66,9%) al fabricii de ciment din Rezina la un preţ de numai 200 mil. dolari

S.U.A.

În acelaşi timp, compania franceză şi-a luat obligaţiunea să investească în

modernizarea fabricii, în timp de doi ani, 10 mil. dolari S.U.A. Dar până în prezent

compania nu şi-a onorat această obligaţiune şi nu a efectuat nici un fel de investiţii

în modernizarea fabricii. În anul 2000 fabrica de ciment din Rezina a produs numai

256

221,9 mii tone de ciment, utilizând capacităţile de producţie numai la 20%. Este

posibil ca firma franceză să fi procurat fabrica de ciment din Rezina numai pentru

a scăpa de un concurent considerabil, în acest caz soarta fabricii de ciment din

Rezina devine incertă.

În opinia noastră, cauzele şi factorii determinanţi ai crizei investiţionale în

RM sunt: distorsiunile şi dezechilibrele structurale moştenite de la economia de

comandă, în care cererea şi oferta nu erau în relaţie compatibilă nemijlocită; lipsa

unei corelaţii dintre politica investiţională şi cea fiscală, monetar-creditară,

bugetară, industrială; riscurile înalte economice, politice, sociale, caracterul

nedesăvărşit, instabil , imprevizibil şi cu inadvertenţe al legislaţiei, care face

imposibilă realizarea unor estimări investiţionale corecte; lipsa unei culturi

investiţionale a antreprenorilor; activitatea nesatisfăcătoare a pieţii de capital;

rezultatele insuficiente ale privatizării, care în multe cazuri s-a petrecut formal;

lipsa practicării activităţii de dezinvestiţii; nivelul înalt al corupţiei şi a

criminalităţii; lipsa unei transparenţe informaţionale.

Atragerea investiţiilor străine pe viitor va fi considerată drept remediu cu

efect imediat pentru revitalizarea economiei ţării atât timp cât nu vor începe să

funcţioneze satisfăcător propriile mecanisme de piaţă. Fără investiţii străine este

imposibilă menţinerea şi amplificarea tendinţei de creştere economică care s-a

conturat în ultimul un an şi jumătate.

Astfel, pentru dinamizarea procesului investiţional este necesară

implementarea unor astfel de măsuri, care ar ţine cont de aceste cauze şi factori cu

influenţă negativă.

În conformitate cu politica investiţională a Republicii Moldova pentru

atragerea investiţiilor este necesar:

1. crearea unui mediu favorabil pentru activitatea economică;

2. stabilirea priorităţilor şi acţiunilor pentru promovarea investiţiilor;

3. creşterea fluxului de investiţii străine directe.

Pentru crearea unui mediu favorabil pentru activitatea economică este necesar

de întreprins:

257

îmbunătăţirea legislaţiei în domeniu;

adaptarea infrastructurii de transport şi telecomunicaţii la cerinţele

economiei moderne;

înnoirea şi adaptarea infrastructurii sectorului energetic la cerinţele

economiei de piaţă;

crearea sistemei de facilităţi pentru investitori.

Stabilirea priorităţilor şi acţiunilor pentru promovarea investiţiilor se va

efectua în contextul:

* creării noilor locuri de muncă şi creşterea exportului;

* elaborarea, implementarea şi dezvoltarea tehnologiilor informaţionale,

inovaţionale şi "know-how";

* creşterea fluxului de investiţii în regiuni;

* creşterea numărului de investiţii având ca scop protecţia mediului;

* creşterea investiţiilor în sectoarele cu necesitate vitală; apă potabilă,

neutralizarea deşeurilor etc.

Pentru intensificarea procesului investiţional sunt necesare următoarele măsuri:

restructurizarea sistemei şi optimizarea legăturilor între elementele

componente;

stabilirea direcţiilor de activitate şi principiile de funcţionare a acestui

sistem;

organizarea procesului de prestare a serviciilor investitorilor.

8.3. Estimarea climatului investiţional din Republica Moldova

Factorii determinanţi ai climatului investiţional cu manifestare pozitivă

includ:

Amplasarea geografică favorabilă. Moldova este unica ţară din regiunea de

Sud-Est a Europei care are acces liber la piaţa C.S.I. şi a României. Numai piaţa de

desfacere regională, a Ucrainei şi României, presupune 80 mil. de consumatori.

258

Pentru ţară există posibilitatea de a juca rolul unui „coridor de tranzit: luând în

considerare planificarea investiţiilor în cadrul Sistemului Transeuropean

(„Coridorul A-9”, ce uneşte statele Baltice cu Balcanii) şi oportunităţile

investiţionale ce reies din calitatea Moldovei de membru al Pactului de Stabilitate

în Europa de Sud-Est;

Calitatea excepţională a solurilor (cele mai bune în Europa, deoarece circa

80% din suprafaţa ţării o ocupă solurile negre (cernoziomurile) cu cea mai înaltă

productivitate naturală, care determină componenţe chimice şi calităţi gustative

excepţionale ale plantelor agricole (îndeosebi a fructelor, legumelor, poamei,

plantelor medicinale şi etero-oleaginoase) şi oportunităţi sporite de a produce

producţie ecologic pură;

Deprinderi industriale (la începutul anilor ’90 în Republica Moldova prevala

sfera industrială, cu fonduri de producere industrială de nivel mediu pe plan

mondial, cu personal înalt calificat. Unele din capacităţile industriale, îndeosebi

cele ce aparţineau complexului militar-industrial al fostei U.R.S.S. erau

competitive la nivel mondial.). Personalul care activa în sfera industrială, precum

şi unele capacităţi tehnico-materiale, cel puţin încăperile, în cazul unor investiţii

adecvate, pot fi întoarse în circuitul industrial;

Existenţa forţei de muncă relativ calificată şi mai ieftină decât în ţările

membre ale Uniunii Europene. Acest factor determină în mare măsură o rată relativ

înaltă a profitului în unele ramuri, cum ar fi: industria uşoară (textile,

marochinărie), producerea mobilei, materialelor de construcţii, electronica,

construcţia de maşini şi utilaje, unele subcomplexe ale sectorului agro-alimentar;

Cererea la unele produse de origine moldovenească pe piaţa C.S.I.

Stereotipul încă existent privind produsele ecologic pure de origine moldovenească

la un preţ accesibil, care se menţine pe piaţa C.S.I., merită a fi luat în considerare,

deoarece producând produsele respective de calitate superioară nu vor fi necesare

cheltuieli mari la promovarea lor pe aceste pieţe;

Existenţa multor spaţii de producţie care staţionează, precum şi terenuri

aferente cu suprafeţe mari.

259

Spre regret, lista factorilor determinanţi ai climatului cu manifestare

nesatisfăcătoare sau negativă care generează riscuri investiţionale sporite în

Republica Moldova este mult mai mare, motiv din care am încercat o anumită

grupare a lor după cum urmează:

Factorii stabilităţii economice (situaţia bugetară, datoria publică, inclusiv

cea externă). Stabilitatea economică este exprimată, în mare parte, prin starea

factorilor macroeconomici generali, care determină conjunctura economică a unei

ţări, şi care, într-un fel sau altul au un impact sistematic asupra tuturor

investitorilor. Este evident, că investitorul nu are la dispoziţie decât mijloace foarte

slabe de influenţare a conjuncturii economice, de aceea, el va dori să poată estima

cât mai exact măsura în care obiectivele sale investiţionale vor corela cu

conjunctura pieţei economice naţionale. În marea majoritate a situaţiilor,

imposibilitatea de a prognoza evoluţia acestor factori economici generali

contribuie la blocajul investiţional.

Datoria publică externă, ridicată în sine, creează, în viziunea noastră, două

probleme. Prima este cea a costului serviciului datoriei, care este o problemă atât

valutară, cât şi bugetară. Înainte de criza datoriilor în Republica Moldova, datoria

externă nu crea probleme, deoarece accesul la noi credite era suficient pentru a

acoperi toate sau cel puţin majoritatea plăţilor legate de dobânzi. În condiţiile

actuale acest lucru nu mai este valabil. Chiar dacă se mai găsesc totuşi noi credite

disponibile rareori, acestea nu sunt suficiente pentru a acoperi datoria. A doua

problemă este prejudiciul adus încrederii în climatul intern investiţional prin

existenţa unei datorii ridicate. Dacă investitorii consideră că datoria urmează să

constituie o povară pentru creşterea economică, sau să creeze instabilitate

economică şi inflaţie sporită pentru mai mulţi ani, ei nu mai sunt tentaţi să

investească. Şi această problemă este valabilă pentru ţara noastră care se confruntă

cu probleme serioase legate de serviciul datoriei externe.

O situaţie alarmantă pentru investitori este starea deficitară a bugetului.

Deficitul bugetar se formează atunci când cheltuielile statului depăşesc veniturile

încasate de la contribuabili sau din alte surse. Statul are la dispoziţie două

260

posibilităţi de finanţare a deficitului: împrumuturi publice şi emisiunea de monedă,

la care dacă se recurge în mod excesiv se poate genera o inflaţie, cu toate

consecinţele negative ale acesteia. Din acest motiv, investitorii consideră starea

deficitară a bugetului o stare de incertitudine pentru ei, fapt ce se va reflecta asupra

comportamentului investiţional. Orice redresare în acest sens poate contribui la

sporirea încrederii şi a motivaţiilor de a investi. Specialiştii consideră că deficitul

bugetar din Republica Moldova are drept cauze majore subvenţiile acordate

firmelor neeficiente, evaziunea fiscală care capătă proporţii tot mai mari precum şi

unele cheltuieli guvernamentale neraţionale.

Situaţia balanţei de plăţi reflectă capacitatea unei ţări de a obţine valuta

necesară acoperirii datoriei externe şi vulnerabilitatea respectivei ţări la şocurile

externe. Astfel, deficitul balanţei de plăţi determină o restrângere a

comportamentului investiţional, iar excedentul acesteia va genera încrederea

investitorilor în politica economică a statului.

Factorii politici şi sociali (stabilitatea politică, nivelul corupţiei şi a

criminalităţii, nivelul de previziune a situaţiei politice.)

Categoria de stabilitate politică este foarte complexă, dată fiind multitudinea

de variabile politice care interacţionează în orice stat independent. Starea de

instabilitate politică este un impediment serios prin lipsa de siguranţă de a obţine

profiturile scontate de către investitori în Republica Moldova. În acest context,

luptele continue pentru putere ale structurilor politice (de menţionat că în perioada

anilor 1991-2001 am avut în ţară 8 guverne, ambiţiile personale şi incapacitatea, în

unele situaţii, ale elitei politice de a găsi compromise contribuie la crearea unui

climat investiţional nefavorabil. Starea politică deosebit de vulnerabilă în ţara

noastră este influenţată, în mare parte şi de problemele nesoluţionate ce ţin de

Transnistria şi Gagauz-Yeri. Se ştie, că amplasarea geografică a Transnistriei este

foarte importantă pentru transportul terestru, producerea energiei electrice şi

conexiunile prin conductele de energie electrică cu partenerii comerciali

tradiţionali ai Moldovei din fosta URSS.

261

O trăsătură distinctivă a climatului investiţional autohton o constituie şi

criminalizarea puternică a economiei.

Vom menţiona, în acest context, şi factorii sociali care determină atitudinea

negativă faţă de investiţii în Republica Moldova, printre aceştia enumerând-se

numărul considerabil al şomerilor etc.

Factorii de evaluare redaţi prin preţuri (inflaţia, dobânda, cursul valutar)

Inflaţia cu o rată mare şi persistentă reprezintă un factor de mare dezechilibru

în relaţia venit-consum-economii-investiţii, ea subminând poziţia celor care fac

plasamente pe termen lung. Consecinţa directă şi vizibilă este reducerea puterii

surselor de venituri, înregistrarea pierderilor de valori reale şi descurajarea

investiţiilor productive. Este bine cunoscut impactul inflaţiei asupra activelor

agenţilor economici în Republica Moldova din perioada tranziţiei, în special în

perioada primilor ani ai acesteia (care ajunge să atingă mai mult de 2000%, în anul

1993), unde în lipsa existenţei reglementărilor ce ţineau de evaluarea fondurilor

fixe, fondurile de amortizare acumulate nici pe de parte nu îndestulau necesităţile

întreprinderilor în dezvoltare. În perioada recentă, pare a fi obţinut un nivel

moderat al inflaţiei (18,4% în anul 2000), însă constituie o problemă distinctă, în

viziunea noastră, măsurile antiinflaţioniste întreprinse de către Banca Naţională a

Moldovei, printre care reducerea drastică a masei monetare în circulaţie (raportul

masei monetare M2 faţă de PIB constituind doar 20%), ceea ce a condiţionat o

insuficienţă acută de monedă, reflectată în blocajul proceselor investiţionale.

Cursul valutar. În linii mari se poate vorbi despre existenţa unei monede

naţionale relativ constantă în Moldova. Totuşi, deprecierea considerabilă a

monedei naţionale în 1998, când activele agenţilor economici deţinute în lei au fost

depreciate mai mult decât dublu, ceea ce a determinat o reducere a încrederii

investitorilor autohtoni şi a celor externi în moneda noastră naţională. Totodată,

acest fenomen a contribuit la intensificarea fenomenului de dolarizare în economie.

Dobânda. În condiţiile în care sursele proprii ale unităţilor economice nu sunt

suficiente pentru dezvoltarea ulterioară (fenomen specific agenţilor economici ai

Republicii Moldova) sau acestea îşi propun iniţierea unor proiecte investiţionale de

262

anvergură, se va recurge la împrumuturi. O rată a dobânzii sporită este un factor

potenţial negativ în obţinerea unei rentabilităţi viitoare aşteptate, deoarece

dobânzile reprezintă costul capitalului de împrumut. Acest cost se diminuează cu

mărimea ratei impozitului pe profit, dar considerând această rată constantă în timp,

orice creştere a nivelului dobânzii va spori, în mod obligatoriu costul capitalului de

împrumut. În aceste condiţii, unităţile economice trebuie să atingă parametri

economico-financiari deosebit de ridicaţi, pentru a putea rambursa creditele care

generează cheltuieli financiare şi dobânzi foarte mari. Realitatea economică

demonstrează că există o limită suportabilă a ratei dobânzii, dincolo de care nu mai

poate fi crescută cifra de afaceri. Astfel, în faţa unei rate a dobânzii ridicate se

profilează o diminuare a profitului, condiţionată de sporirea cheltuielilor şi a

preţurilor de vânzare, deci o afectare a pieţei de desfacere, astfel, că reacţia firească

este restrângerea apelului la credite şi, în consecinţă, o restrângere a activităţii

investiţionale pe piaţa reală. Din analiza procesului investiţional în Republica

Moldova realizată de noi în paragraful precedent, reiese, că investitorii apelează la

resursele creditare foarte rar, din motivul dobânzilor sufocante.

Factorii de natură fiscală (calitatea sistemului fiscal, presiunea fiscală,

politica fiscală, disciplină fiscală)

Prin intermediul instrumentelor politicii impozitare statul poate să influenţeze

direct activitatea economică a agenţilor economici, frânându-le rezultatele şi

descurajând motivaţia de a investi prin intermediul unei presiuni fiscale exagerate,

deoarece privându-i de o parte a veniturilor sale care se extrage din procesul de

reproducere sunt afectate beneficiile acestora, şi respectiv capacităţile lor de

dezvoltare. Totodată, sistemul impozitar are la dispoziţie diferite instrumente de

stimulare a comportamentului investiţional, care dacă sunt exact orientate şi

recepţionate pot aduce beneficii reflectate în dinamizarea activităţii investiţionale.

Presiunea fiscală are, în general, o tendinţă de descreştere. Totodată, este

important să se ţină cont că presiunea fiscală calculată ca raport dintre ansamblul

impozitelor şi contribuţiilor sociale efectiv încasate de administraţia publică şi

produsul intern brut nu arată decât presiunea fiscală medie pe economie, care

263

pare a fi relativ scăzută. Situaţia în sectorul real al economiei pare a fi de altă

natură, şi se prezintă a fi mult mai sporită, evidenţiindu-se sectorul industrial.

Factori ce determină nivelul de dezvoltare al sistemului bancar şi al altor

instituţii financiare, instituţiilor pieţei de valori mobiliare

Sistemul bancar slab dezvoltat al Republicii Moldova constituie o serioasă

piedică în activitatea investiţională, constituind un important factor de risc

investiţional. Pe lângă faptul că agenţii economici întâlnesc obstacole majore de a

obţine credite pe termen mediu şi lung la costuri accesibile, care le-ar permite

dezvoltarea în condiţiile rentabilităţilor existente, mai există şi probleme ce ţin de

durata mare a decontărilor, de costurile tranzacţionale înalte, lipsa unui sistem de

asigurare a depunerilor care subminează încrederea în instituţiile financiare şi

astfel nu încurajează economiile. Din acest motiv statul trebuie să utilizeze

economiile guvernamentale, care presupun, în ultimă instanţă impozite mai mari,

ce pot reprezenta, după cum am demonstrat deja în capitolele anterioare,

contrastimulente pentru comportamentul investiţional.

O semnificaţie deosebită în stimularea comportamentului investiţional

constituie nivelul de dezvoltare a pieţei de valori mobiliare, care prin mecanismele

sale oferă oportunităţi noi de finanţare a investiţiilor capitale. Totodată, prin

instrumentele sale, aceasta oferă posibilităţi de diminuare a riscurilor

investiţionale.

Trebuie de menţionat, că până în momentul de faţă, piaţa valorilor mobiliare

din Republica Moldova nu s-a transformat într-un instrument adecvat de acumulare

a resurselor financiare în sectorul real al economiei, deservind în mare parte,

interesele de stat prin asigurarea de plasamente ale hârtiilor de valoare de stat

necesare pentru acoperirea deficitului bugetar. Piaţa valorilor mobiliare corporative

este încă în starea sa incipientă de dezvoltare şi se caracterizează prin instabilitate,

caracterul speculativ al operaţiunilor, rating creditar redus al titlurilor financiare,

nivel scăzut de capitalizare etc. În aceste condiţii, credem că pentru următorii 5-10

ani, piaţa valorilor mobiliare va avea o importanţă secundară în vederea stimulării

comportamentului investiţional din sectorul real al economiei.

264

Factori ce determină cadrul legislativ (calitatea cadrului legislativ, nivelul

de previziune a modificărilor cadrului juridic, stabilitatea legislaţiei )

Orice ţară care îşi propune crearea unui climat investiţional favorabil trebuie

să-şi asigure ca nivel minim de pornire un cadru juridic general adecvat, inclusiv şi

un cadru legislativ investiţional. Un cadru legislativ inoportun, care se poate

manifesta prin nedesăvârşirea actelor legislative, caracterul lor contradictoriu,

instabilitate legislativă, lipsa de transparenţă a unor reglementări specifice va spori

riscurile investiţionale, constituind un factor obstructiv al comportamentului

investiţional. De o semnificaţie majoră pentru investitori atât autohtoni, dar mai cu

seamă a celor externi, o constituie existenţa prevederilor de asigurare a

investiţiilor, precum şi existenţa mecanismelor interstatale de reglementare a

proceselor de transfer al capitalului. Din acest motiv, la elaborarea unui cadru

juridic ce-şi propune favorizarea investiţiilor, trebuie să se ţină cont de aceste

aspecte.

De-a lungul ultimilor ani, în ţara noastră s-au făcut progrese substanţiale în

adoptarea legislaţiei specifice întru reglementarea activităţii investiţionale.

Totodată, existenţa unor disfuncţionalităţi ale cadrului juridic, precum şi caracterul

instabil al acestuia, care este oarecum firească pentru perioada de tranziţie,

generează efecte negative asupra comportamentului investiţional al unităţilor

economice din Republica Moldova, împiedicând efectuarea unor estimări

investiţionale corecte. Un exemplu, în acest sens, este legislaţia fiscală din

Republica Moldova, despre al cărei caracter nedesăvârşit şi deosebit de instabil ne

putem da seama din anexa N a lucrării.

Factorii ce determină infrastructura

Se poate aprecia infrastructura în Republica Moldova ca fiind slab dezvoltată.

Reţelele naţionale de drumuri auto şi feroviare sunt deteriorate, la sistemul aerian

internaţional este conectată doar capitala ţării – mun. Chişinău; serviciile prestate

de sistemul hotelier sunt la un nivel jos. În capitală nu există nici un hotel de cinci

stele; practic lipseşte infrastructura de turism intern şi de agrement.

265

Factorii cu manifestare la micronivel

Factori psihologici (cultura investiţională; preferinţe individuale ale

investitorilor în materie de plasament, bazate pe cunoaşterea anumitor domenii

de activitate, pe existenţa oportunităţilor de investiţii; aversiunea faţă de risc,

instincte)

În opinia noastră, acest grup de factori este deosebit de semnificativ în

determinarea comportamentului investiţional al unităţilor economice, iar

manifestrea nefastă a acestora se resimte pe deplin în societatea noastră. Credem că

problema principală constă în lipsa unei culturi şi a unor tradiţii investiţionale

existente în Moldova, căci după o jumătate de secol de autoritarism politic, de

centralism excesiv s-a indus un efect foarte grav prin crearea unei atitudini

psihologice negative faţă de investiţii.

În economia moldovenească, numeroasele întreprinderi încearcă să-şi

depăşească anumite dificultăţi financiare prin reducerea cheltuielilor, pornind de la

sacrificarea investiţiilor. Persistă, după cum am adus deja argumente în acest sens,

tendinţa de a consuma beneficiile şi nu de a le plasa pentru dezvoltare.

În Republica Moldova, comportamentul investiţional bazat pe principiile

economiei de piaţă, din punctul nostru de vedere, reprezintă o inovaţie economică.

Iar introducerea oricărei inovaţii economice într-o comunitate este încununată

de succes numai dacă comunitatea se poate adapta din punct de vedere cultural la

această inovaţie, adică numai dacă aceasta este aprobată şi înţeleasă din punct de

vedere social. Mai cu seamă în perioada de tranziţie, s-ar face un mare serviciu în

ceea ce priveşte impactul asupra comportamentului investiţional dacă s-ar duce o

companie susţinută de stat în scopul conştientizării în masă a rolului investiţiilor în

creşterea economică. Atitudinea faţă de investiţii nu trebuie lăsată doar pe seama

fiecărui agent economic, aceasta trebuie formată, stimulată, provocată.

Factori economici şi financiari la nivelul întreprinderilor concrete (situaţia

financiară a întreprinderii, rentabilitatea unităţii economice, mobilitatea

întreprinderii, rentabilităţile scontate a investiţiilor reale, existenţa surselor de

266

finanţare a investiţiilor, accesibilitatea la surse externe de finanţare, posibilitatea

de dezinvestiţii)

O condiţie primordială în determinarea comportamentului investiţional o

constituie existenţa surselor de finanţare a investiţiilor. Se ştie, că investiţiile pot fi

finanţate atât din surse proprii: profit, fond de amortizare, resurse provenite din

dezinvestiţii, precum şi din surse atrase, credite bancare, împrumuturi obligatare,

emisiuni de acţiuni etc.

În măsura, în care câştigurile eventuale ale întreprinderii vin să majoreze

potenţialul său financiar, rezultatele financiare ale întreprinderii pot constitui sursa

principală de finanţare a investiţiilor.

În acest sens, situaţia în vederea finanţării investiţiilor în RM din contul

propriilor resurse ale unităţilor economice se prezintă a fi extrem de

nesatisfăcătoare din mai multe motive: reducerea rentabilităţii în ramurile

productive ca urmare a declinului economic general din ţară, a restricţionării până

la anulare a rolului cererii în economie, blocării producţiei, creşterii frecvenţei

neachitărilor între agenţii economici şi a altor factori; lipsa motivaţiei de a

produce; majorarea cheltuielilor de producţie din contul utilizării neeficiente a

factorilor de producţie, sporirii datoriei faţă de bugetul de stat şi cel al asigurării

sociale etc.

Disponibilităţile băneşti ale unităţilor economice, provenite din amortismente,

sunt destinate, în principiu investiţiilor. Însă în realitatea noastră ele au

preponderent alte destinaţii: unităţile economice fiind în stare financiară dificilă,

utilizează fondurile de amortizare pentru finanţarea cheltuielilor curente, majorarea

salariilor, premiilor etc.

O altă disfuncţionalitate majoră a procesului investiţional din ţara noastră o

constituie lipsa practicării activităţii de dezinvestiţii, care presupune o transformare

şi o adaptare necontenită la cerinţele pieţei prin lichidarea sau vânzarea unor active

pentru a se obţine lichidităţi în acele domenii în care afacerile nu mai merg şi

reinvestirea lor în alte afaceri agreate de piaţă. Dezinvestiţiile sunt vitale pentru

restructurarea multor unităţi economice din Moldova, totodată, în pofida acestui

267

fapt, acestui proces i se pun obstacole, prin faptul că încă nu s-a lămurit definitiv

problema proprietăţii asupra multor întreprinderi de producţie.

Factorii ce determină conjunctura pieţei (consumatorii, ,furnizorii,

amplasamentul, concurenţii)

Acest gen de factori, la părerea noastră, determină, în principal, oportunităţile

de investiţii ale unităţilor economice. În acest context, comportamentul

investiţional va fi influenţat, în primul rând, de cererea solvabilă la produsele şi

serviciile oferite sau care se planifică a fi oferite de către unitatea economică pe

piaţă. Existenţa consumatorului şi capacitatea sporită de cumpărare a acestuia este

o condiţie necesară în activitatea de investiţii. O problemă distinctă în acest sens o

constituie posibilităţile de menţinere sau de lărgire a poziţiilor pe piaţa de

desfacere. În acest sens capacităţile joase de cumpărare a consumatorilor din ţară,

concurenţa neloială, existenţa monopolurilor pe pieţele autohtone de desfacere a

mărfurilor, precum şi accesul dificil la pieţele de desfacere internaţionale, din

cauza multor factori subiectivi precum şi obiectivi, înrăutăţesc climatul

investiţional.

Factorii administrativi (calitatea managerului şi a echipei de gestiune: capacitatea de a organiza afaceri, de a evalua perspectivele investiţionale, existenţa experienţei)

Competenţa managerială a conducătorilor se reflectă în oportunitatea

deciziilor luate, inclusiv a celor legate de investiţii. Soluţionarea dilemei de a

consuma sau de a investi în scopul dezvoltării ulterioare ţine, în mare parte, de

calitatea conducerii şi a gestiunii unităţilor economice.

În rezultatul primei etape a privatizării, proprietari au devenit mii de acţionari,

asociaţi, prin intermediul diferitor fonduri învestiţionale de privatizare şi companii

fiduciare. Procesul de schimbare a proprietăţii la noi în republică a avut loc fără a

ţine seama de forma de control asupra managementului întreprinderilor sau de

mediul economic în care acestea îşi desfăşurau activitatea. Noii "stăpâni" (ne

referim la fondurile învestiţionale şi companiile fiduciare) n-au practica necesară

de dirijare cu întreprinderile mari industriale. Ei nu poartă răspunderea reală şi, în

esenţa, sunt aceiaşi manageri angajaţi cu toate neajunsurile caracteristice. Situaţia

268

creată necesită rezolvare cât mai urgentă pe calea concentrării capitalului şi

acţionarilor pentru a deveni proprietari reali, la fel şi activizarea învesţitională a

capitalului antreprenorial şi bancar.

Pe lângă factorii analizaţi anterior, vom include în lista factorilor care

determină un climat investiţional nefavorabil şi următoarele aspecte: prezenţa

pericolului deconectării sistemului republican energetic şi de gaze de la sursele

respective din cauza datoriilor enorme faţă de furnizori; stoparea procesului de

privatizare şi ineficienţa companiilor de stat; starea de confuzie în întreprinderile

privatizate contra bonuri patrimoniale şi incapacitatea lor de a stabili relaţii de

parteneriat cu companiile străine; concurenţa puternică, în continuă creştere, cu

alte ţări pe pieţele mondiale şi, îndeosebi, pe pieţele regionale, din cauza stării

deplorabile şi de permanent declin a sferei inovaţionale autohtone; gradul

insuficient de calificare a antreprenorilor autohtoni; insuficienţa dezvoltării

sistemului inovaţional şi a celui de diseminare a cunoştinţelor; dimensiunile

îngrijorătoare ale economiei tenebre, existenţa unui număr mare de organe

publice centrale şi locale care sunt investite cu dreptul de a stabili reguli

obligatorii pentru agenţii economici, precum şi de a controla respectarea

legislaţiei economice etc.

Acestea fiind expuse şi analizate, vom aprecia climatul investiţional din

Republica Moldova ca fiind deosebit de riscant şi chiar incert.

ibliografie1. Ioan Denuţa. “Investiţiile străine directe”, Ed. Economică, Bucureşti, 1998,

pag. 103-124;2. Constantin Munteanu. “Investiţiile străine de capital”, Oscar Print,

Bucureşti, 1995, pag. 83-132, 182-212;3. И.А. Зимин. «Реальные инвестиции», Изд-во Экмос, Москва, 2000;4. Strategia de promovare a investiţiilor, No. 234, MO 33-35/305, 07.03.2002;5. Legea privind investiţiile străine, No. 988-XII, MO 4/88, 1992;6. Investment Guide 2002 – Republic of Moldova, MEPO.

269