cataract a

MOTIVAŢIA

Asistentul medical, participă alături de medic în susţinerea actului

medical. Noţiunile de nursing pe care le deţine conferindu-i autoritate,

independenţă profesională pe care şi-o doreşte orice profesionist.

Cadrul medical trebuie să dea dovadă de conştiinciozitate

profesională, să fie apropiat şi comunicativ cu bolnavii, să inspire încredere

bolnavului, care să vadă în el de la început persoana care se interesează de

suferinţa lui.

Am ales această temă deoarece importanţa medicală şi socială a

cataractei se exprimă prin faptul că peste 34% din populaţia de peste 60 de ani

suferă de această boală oculară.

1

CUPRINS

I. Partea teoretică

I.1. Anatomie şi fiziologie

I.2. Semiologie

I.3. Definiţie

I.4. Clasificarea, evoluţia, tratamentul şi diagnosticul

diferenţial al cataractelor

II . Partea practică

2.1. Prezentarea cazurilor (1,2,3)

2.2. Plan de îngrijire

2.3. Fişă tehnologică

III. Îngrijiri acordate bolnavilor cu cataractă

Educaţia sanitară

Concluzii

Bibliografie

.

2

CAPITOLUL I

PARTEA TEORETICĂ

1.1. Anatomie şi fiziologie

Ochiul este format din globul ocular, partea fundamentală a

aparatului vederii şi organele anexe ale globului. Globul ocular prezintă:

Doi poli, unul anterior şi altul posterior, situaţi la extremităţile

axului anteroposterior care este totodată axul anatomic al

globului;

Ecuatorul este circulaţia situată la jumătatea distanţei dintre cei

doi poli, perpendiculară pe axul ochiului;

Meridianele, axele circulare ce trec prin cei doi poli.

Globul ocular

Globul ocupă partea bazată a orbitei, depăşind spre anterior

marginale cavităţii (fig. 1).

Fig. 1: Structura globului ocular. 1 – corneea; 2 – irisul; 3 – corpul ciliar; 4 –

sclera; 5 – nervul optic; 6 – artera şi vena centrală a retinei; 7 – coroida; 8 – vena

verticoasă; 9 – cristalinul; 10 – conjunctivita; 11 – pupila.

3

Globul este alcătuit din perete şi conţinut. Peretele are trei tunici

concentrice:

Tunica externă, fibroasă, de protecţie – corneea anterior şi sclera

posterior

Tunica medie musculovasculară – uveea formată de iris, corp

ciliar şi coroidă

Tunica internă, nervoasă – retina

Conţinutul globului ocular este reprezentat de mediile transparente

ale ochiului:

Cristalinul aşezat în spatele irisului

Umoarea apoasă o ocupă spaţiul dintre cornee şi cristalin

Corpul vitros situat în spatele cristalinului până la retină

Tunica externă

Sclera sau scleratica - formată din ţesut fibros dens, rezistentă,

menţine forma şi protejează globul. Pe ea se inseră muşchii oculari.

Corneea - segment de sferă în partea anterioară a ochiului, perfect

transparentă, avasculară, bine inervată de fibrele amielinice ale nervilor ciliari,

cu grosime ce scade de la periferie spre centrul corneei.

Zona de tranziţie între cornee şi scleră, de 2 mm, se numeşte limbul

sclerocorneean.

Tunica mijlocie

Ureea, asimilată piei mater, este tunica vasculară, nutritivă a

ochiului.

Irisul este partea anterioară a ureei, situat înapoia corneei şi

înaintea cristalinului, delimitând camera anterioară. Este de formă circulară cu

un orificiu central numit pupilă, fiind asemănător unei diafragme de aparat

fotografia ce dozează cantitatea de lumină ce pătrunde în ochi.

4

Corpul ciliar se întinde de la rădăcina irisului până la “ora serrata”

pe o distanţă la 6 mm. Pe secţiune are formă triunghiulară cu baza la iris. Este

format din 70-80 procente ciliare şi ghemuri vasculare ce produc umoarea

apoasă, şi muşchiul ciliar, muşchiul acomodaţiei, cu fibre musculare netede

circulare şi radiere.

Coroida se întinde de la polul posterior la “ora serrata” este bogat

vascularizată şi intens pigmentată.

Tunica internă

Retina prezintă trei părţi: optică, ciliară şi iridiană. Retina optică

are raporturi posterior cu coroida, iar anterior cu corpul vitros. Retina este

transparentă, culoarea roşie portocalie a fundului de ochi fiind dată de coroida

subiacentă. În partea posterioară, vizibil la examenul fundului de ochi, retina

prezintă macula lutea (pata galbenă) cu o depresiune centrală – foveea antralis –

şi papila nervului optic.

Structura histologică a retinei permite recepţionarea excitaţiilor

luminoase şi transmiterea lor. Are 10 straturi:

Stratul pigmentar

Stratul conurilor şi bastonaşelor

Membrana limitată externă

Stratul granular extern – al corpurilor celulelor cu conuri şi

bastonaşe

Stratul plexiform extern – este stratul sinapselor între celule

fotoreceptoare şi celule bipolare

Stratul granular intern – al neuronilor bipolari

Stratul plexiform intern – stratul sinapselor protoneuronilor cu

dentoneuronii

Stratul ganglionar – al neuronilor multipolari

Stratul fibrelor optice

Membrana limitantă internă.

5

Medii transparente şi refringente

Cristalinul – lentilă biconvexă aşezată în spatele pupilei, incolor,

perfect transparent pe direcţia luminii, cu un bloc de cristal, dar care după 30-40

ani ia o tentă galbenă.

Cristalinul este menţinut în echilibru de un sistem de fibre elastice

care se inseră pe regiunea ecuatorială a cristalinului şi partea posterioară a

corpului ciliar – Zanula lui Zinn sau ligamentul suspensor al cristalinului.

Umoarea apoasă – lichidul transparent cu compoziţie chimică similară cu LCR,

secretată de procesele ciliare în camera posterioară, trece apoi prin pupilă în

camera anterioară şi este eliminată prin unghiul iridocorneean în canalul

Schlemm şi apoi în sistemul venos al ochiului.

Eliminarea defectuoasă sau hipersecreţia de umoare apoasă dă

hipertensiune intraoculară.

Umoarea vitroasă (corpul vitros) este un gel omogen transparent,

conţinut în membrana hialoidă.

Anexele globului ocular

Muşchii drepţi – superior, inferior, mediu şi lateral.

Muşchiul oblic superior – are originea pe inelul tendinos Zinn

Muşchiul oblic inferior – are originea pe planşeul orbitei iar inserţia

pe glob, posterior şi inferior de ecuator.

Anexele de protecţie

Pleoapele sunt formaţiuni cutaneo-musculo-membranoase, mobile,

care închid înainte orbita şi protejează partea anterioară a globului.

Conjunctiva – este o membrană mucoasă subţire şi transparentă

care acoperă faţa posterioară a pleoapelor şi faţa anterioară a sclerei până la

periferia corneei.

6

Aparatul lacrimal – asigură producerea lacrimilor, răspândirea lor

pe suprafaţa corneoconjunctivală pentru a menţine luciul şi transparenţa precum

şi drenajul lacrimilor spre cavitatea nazală.

Fiziologie

Procesul vederii are 3 etape:

Formarea imaginii optice dioptrul ocular şi localizarea pe

celulele fotoreceptoare ale retinei;

Transducerea fotochimică-electrică;

Producerea neuronală a informaţiei pe retină transmiterea ei prin

căile de conducere şi prelucrare în segmentul central.

Funcţional ochiul poate fi redus la un sistem optic format di medii

transparente şi refringente şi o zonă fotosensibilă. Sistemul optic sau dioptrul

ocular este convergent. Razele luminoase provenite la un obiect străbat dioptrul

ocular sunt refractate, iar imaginea pe retină este reală răsturnată şi mai mică

decât obiectul.

Sistemul optic are un ax optic, un focar principal situat înapoia

cristalinului şi o capacitate dioptrică în repaus de 60 dioptrii (45 pentru cornee şi

15 pentru cristalin).

Discordanţa dintre refracţia şi lungimea ochiului la ochii ametropi.

Ametropiile sunt:

Sferice;

Asferice.

Acomodaţia

Pentru asigurarea unei vederi clare a obiectelor, situate la diferite

distanţe de ochi, intervine acomodaţia. Ea se realizează prin creşterea capacităţii

de refracţie a cristalinului. Obiectele ce se găsesc la o distanţă mai mare de 6 m

se văd dar fără acomodare – reprezentând punatum – rematum. Obiectele situate

7

între 6 m şi ochi sunt văzute dar numai datorită acomodării. Punctul cel mai

apropiat de ochi la care acomodarea este depăşită se numeşte punctul proxim

care scade cu vârsta ca urmare a scăderii elasticităţii cristalinului.

Procesele fotochimice din retină

În celulele fotoreceptoare conuri şi bastonaşe care au pigmenţi

fotosensibili; iodopsină şi rodopsină, sub influenţa luminii se produc modificări

structurale, chimice ale acestora care declanşează potenţiale de acţiune. La om

substanţele fotosensibile sunt constituite dintr-o proteină opsină şi aldehida

vitaminei A – retinen.

Opsina celulelor cu bastonaşe este scotopsină, iar cea a celulelor cu

con este fotopsină.

Transmiterea stimulului vizual

Ca urmare a proiectării unui fascicul luminos pe retină se produc

modificări chimice în celulele fotosensibile care generează potenţiale de acţiune,

impulsuri vizuale care sunt puternic concentrate (converg) spre celulele

ganglionare.

Impulsurile vizuale de la celulele fotoreceptoare ajung, la celulele

bipolare care face sinapsă cu celulele multipare ai căror axoni formează fibrele

nervului optic care iese din glob prin pata oarbă şi ale cărui fibre din retina

nazală se încrucişează cu cele contralaterale în craniu, în şanţul chiasmatic,

anterior de sana turcească în care este hipofiza. De la chiasma optică pleacă

tracturile optice ce conţin fibre din retina nazală, încrucişate de partea opusă, şi

fibre din retina transparentă de aceeaşi parte.

Cortexul vizual situat de-a lungul scinzurii calcarine este

reprezentat de aria vizuală primară - aria 17 şi de ariile de asociaţie vizuală –

aria 18 şi 19 legate de orientarea vizuală, perceperea profunzimii.

Câmpul vizual, vederea binoculară şi stereoscopică

8

Câmpul vizual sau vederea periferică constituit din totalitatea

punctelor din spaţiu percepute de ochiul imobil este legat de celulele

fotosensibile de la periferia retinei care are un rol important pentru orientarea în

spaţiu, determinarea formei, mărimii şi spaţialităţii obiectelor.

Câmpurile vizuale ale celor doi ochi se suprapun în părţi centrale,

fiecare ochi având propriu o semilună de câmp vizual temporar. În părţile

centrale ale câmpurilor vizuale ale celor doi ochi se formează două imagini

retiniene diferite care se suprapun la nivel cortical şi dau o singură imagine

centrală.

Pentru perceperea profunzimii şi a vederii stenoscopice este

importantă vederea binoculară (a ambilor ochi).

1.2. Semiologie

Afecţiunile cristalinului se traduc prin deplasări tulburări de

transparenţă, modificări de mărime, formă, curbură. Dintre acestea, cele mai

frecvente sunt tulburările de transparenţă – opacifieri sau cataracte.

Semne obiective. În câmpul pupilar se constată prezenţa de

opacităţi cristaliene de formă şi intensitate uneori vizibile cu ochiul liber, alteori

utilizând diferite metode de investigaţie. Se va studia sediul, numărul, forma şi

culoarea. Licărirea pupilară a pierdut omogenitatea şi culoarea roză normală.

Biomicroscopia, după dilataţia pupilară, permite analiza morfologică a

opacităţilor.

Opacităţile neevolutive se disting de cele evolutive prin conturul lor

net. Forma cristalinului şi refracţia ochiului nu sunt modificate de prezenţa

opacităţilor; totuşi în unele cataracte nucleare se produce o miopie destul de

importantă. Uneori cataractele pot fi însoţite de o hipertensiune oculară. În unele

varietăţi etiologice, cristalinul este subluxat. Uneori opacitatea cristalinului deşi

9

parţială, poate produce o tulburare a vederii binoculare sau chiar mişcări

nistagmiforme.

Semne subiective

Un obstacol optic congenital al vederii are consecinţe senzoriale

negative.

La adulţi AV este mai bună de aproape, ca la distanţă. În formele

evolutive AV scade treptat, în raport cu evoluţia cataractei; adesea AV este mai

bună la lumina scăzută, câteodată datorită fotobiei. Uneori se constată o

diplopsie monoculară. Bolnavul poate prezenta scoloame pozitive fixe, diferite

de corpii flotanţi ai vitrosului.

Unii bolnavi prezintă cromalopsie în caz de cataractă nucleară care

absoarbe radiaţiile cele mai scurte (albastru şi violet) şi lasă să treacă pe cele mai

lungi (galben).

Absenţa de vedere poate cauza uneori tulburări motorii. Dacă se

constată un nistagmus de tip motor, aceasta este mai adesea o anomalie asociată.

Cataracta poate surveni pe un ochi îndemn de orice altă anomalie

sau din contră, opacitatea cristalină este însoţită de alteraţiuni oculare fie în

raport cu afecţiunea cauzală a cataractei, fie asociată întâmplător cu acestea.

În caz de cataractă se va încerca testarea funcţionării retinei. În

special a maculei, dacă AV se ameliorează cu o gaură stenopeică funcţia

maculară poate fi bună.

În acest scop se poate folosi bagheta lui Maddox plasată înaintea

ochiului cataractat şi fixând o sursă luminoasă

Dacă fixaţia este excentrică, ochiul nu percepe linia roşie; dacă

fixaţia este centrală, linia roşie este percepută în întregime, când fixaţia

maculară şi CV. Sunt satisfăcătoare; linia este întreruptă la centru, dacă funcţia

maculară este deficitară şi este amputată la una din extremităţi, dacă există un

deficit important al CV. Se pot de asemenea utiliza teste proiectate pe fundul

ochiului.

10

1.3. Definiţie

Cataracta este o boală oculară caracterizată prin opacifierea

progresivă a cristalinului.

1.4. Clasificarea, evoluţia, tratamentul şi diagnosticul

diferenţial al cataractelor

Cataractele congenitale – constituie o grupă de opacifieri

cristaline, evolutive sau neevolutive, totale sau parţiale, dezvoltate în cursul

reţelei intrauterine şi constatate la naşterea copilului sau mai târziu, ele produc o

scădere mai mult sau mai puţin importantă a vederii (fig. nr. 2).

Fig. 2: Diferite tipuri de cataractă congenitală: 1- cataractă polară anterioară

şi posterioară; 2 – cataractă piramidală anterioară; 3 – cataractă zonulară; 4 – cataractă

subcapsulară posterioară; 5 – cataractă nucleară; 6 – cataractă corticală; 7 - cataractă

totală.

11

Cataracta polară anterioară – se manifestă printr-o pată mică,

albă, situată în centrul pupilei, proeminentă sau nu, mai mult sau mai puţin

intensă, uneori cu aspect stelar.

Cataracta polară posterioară – se manifestă printr-un punct alb,

care ocupă polul anterior al cristalinului, ea poate fi descoperită la examenul

oftalmologic cu o lentilă de +10 – 15 –D sau la lampa cu fontă.

Tratament: cataractele capsulare anterioare şi posterioare sunt în

general staţionate şi nu produc tulburări de vedere importante.

Cataracte congenitale propriu-zise – sunt opacifieri care

interesează zone, mai mult sau mai puţin intense din masa cristaliene, se descriu

următoarele forme:

Cataracta nucleară – apare sub forma unor opacităţi

punctiforme, dense, albe-cenuşii sau cu o opacitate omogenă situată în centrul

cristalinului. La examenul oftalmoscopic, în centrul pupilei, se observă o pată

neagră, mică de 2-3 mm, iar la biomicroscop se constată că ea interesează

nucleul fetal.

Cataracta zonulară – stratificată sau perinucleară. Se

caracterizează prin prezenţa unui amestec de opacităţi noroase, pulverulente,

dense şi opacităţi lamelare, concentrice, situate într-o zonă intermediară între

nucleul fetal care poate rămâne clar şi zona corticală a cristalinului, care rămâne

transparentă. Bolnavul se examinează după dilatarea pupilei. Afecţiunile se

complică cu nistagmus şi strabism.

Cataractă totală – interesează toate straturile cristalinului,

câmpul pupilar apare de culoare alb-cenuşie sau alb-gălbui.

Cataractă stelară sau opacitatea suturilor – interesează fie

sutura anterioară, fie sutura posterioară; ea apare sub forma unei opacifieri alb-

albăstrui, uneori verzui.

Cataracta pulverulentă centrală – se manifestă prin opacităţi

pulverulente, dispuse în straturi concentrice, situate în nucleul fetal.

12

Cataracta dilacerată – este formată din opacităţi polimorfe fin

arborizate, asemănătoare, celei stelare.

Evoluţie: cataractele congenitale pot fi evolutive, trecând prin mai multe stadii

sau staţionare.

Etiologie: în producerea cataractelor congenitale ar interveni diverşi factori:

- carenţiali (regim sărac în triptofan, hipocalcemia maternă,

anoxia mamei, avitaminoze A, B, C);

- toxici (naftalina, naftolii, excesul de vitamina A);

- parazitari (razele X);

- infecţioşi (rubeola mamei).

Cataracta nucleară – evoluţia sa este mai bună. Bolnavul

acuză o scădere care se manifestă printr-un scorom cenuşiu circular. Mioxisul

măreşte tulburarea vizuală, midriaza o micşorează prin degajarea periferiei

cristalinului încă transparentă. La luminatul lateral, câmpul pupilar este negru.

La examenul oftalmologic cu +10 D, pe fondul roşu al pupilei se observă o pată

neagră. Prin progresiunea bolii, tulburarea cristalinului avansează partea

transparentă a cortexului reducându-se treptat.

Cataractele presenile – sunt de natură ereditară şi se pot

împărţi în două categorii: - cataracte asemănătoare cataractelor senile – survin în

cursul celei de a 4-a sau a 5-a decadă a vieţii mai frecvent sub forma unei

cataracte cupuliforme posterioare şi au caracter evolutiv.

Cataracta coronară – este frecventă (25%) şi se caracterizează

prin opacităţi ecuatoriale în formă de măciucă, cu marea extremitate îndreptată

către centru, de culoare alb albăstrui.

Cataracta dilacerată – se manifestă prin opacităţi de culoare

verzuie sau brună, desemnate, fine, ramificate, uneori confluenţe pe o placă

axiată, localizate în nucleul adult sau uneori fetal.

13

Cataracta patologică – are la origine o afecţiune, generată sau

o intoxicaţie survenită la o persoană de vârstă variabilă. Într-un mare număr de

cazuri s-ar datora unei disfuncţii a glandelor endocrine.

Cataracta diabetică – este bilaterală, apare la diabeticii tineri şi

are o evoluţie rapidă spre maturitate, interesând diferite forme.

Cataracta prin hipoglicemie – se caracterizează prin opacităţi

lamelare, localizate între fibrele transparente.

Cataracta traumatică – survine în urma unui traumatism

ocular perforant sau neperforant.

Cataracta traumatică directă – este consecinţa unui

traumatism cu un agent vulnerant (cuţit, foarfece, cui, corpi străini) care a

perforat capsula cristalină, urmat de pătrunderea VA în masa cristalului şi

îmbibarea acesteia. Opacifierea cristalinului este în raport cu lărgimea plăgii

capsulare; buzele plăgii se retractă fibrele cristaliene, sub influenţa VA se umflă,

devin opace, fac hernie prin breşa capsulară şi se varsă în CA unde se

acumulează sub forma unor mase albe. Din cauza intumescenţei cristaliene sau a

invadării CA cu mase lenticulare se poate produce blocarea unghiului de filtraţie

a VA ce are ca urmare apariţia unui glaucom secundar.

Cataracta traumatică indirectă - este consecinţa unei contuzii

a ochiului sau a regiunilor osoase învecinate care aparent nu a lezat cristaloida.

Cataracta poate apărea sub diferite forme: opacităţi subcapsulare desemnate,

modulare punctate, în pânză de păianjen, stelare, în rozetă sau o opacifiere totală

a cristalinului.

Cataracta lui Vosins – este o tulburare pigmentară inelară pe

cristaloida anterioară, reprezentând amprenta lăsată de foaia pigmentară a

irisului pe faţa anterioară a cristalinului împinsă de şocul de retur. Tratamentul

cataractei traumatice este chirurgical. El constă în tratamentul plăgii perforate şi

a procesului infecţios iar după stingerea acestuia în extracţia cristalinului

opacifiat.

14

Cataracta prin agenţi fizici - numeroşi agenţi fizici, acţionând

asupra cristalinului pot produce prin diferite mecanisme patogenice opacifierea

acestuia, după un timp variabil de la data iradierii, tulburările depind de

cantitatea intensitatea, timpul de expunere şi natura radiaţiilor.

Cataracta calorică – survine după expunerea la raze infraroşii.

Ea începe la polul posterior al cristalinului sub forma de plaje flocomoase,

strălucitoare, care s-ar datora unui proces de coagulare şi aglutinare a proteinelor

cristaliene.

Cataracta electrică – apare după o electrocutare şi se manifestă

prin apariţia de opacifieri areiforne dispuse concentric în vecinătatea ecuatorului

sau ca o opacifiere cupuliformă posterioară cu reflexie sclipitoare subcapsulare,

care se datorează unei tulburări a permeabilităţii capsulare.

Cataracta prin radiaţii ionizante (raze X, gama, beta,

neutroni, bombă atomică). Ea este situată mai ales la nivelul polului posterior

fiind formată din granulaţii mici, albicioase, subcapsulare, care devin din ce în

ce mai dense şi se înconjoară de vacuole, iar ulterior invadează tot cristalinul.

Ele apar ca o consecinţă a lezării zonei germinative a epiteliului subcapsular

care va produce fibre anormale.

Cataracta secundară sau reziduală – constituie o opacitate

membranoasă care survine tardiv, după extracţia uneia din formele de cataractă

descrisă anterior prin opacifierea resturilor lenticulare şi capsulare rămase după

intervenţie şi prin proliferarea celulelor epiteliale care dau naştere la fibre

patologice opace. Bolnavul se plânge de o scădere progresivă a vederii. La

luminatul lateral se văd benzi groase încrucişate iar între ele, găuri negre

luminate în roşu la examenul oftalmologic. Ea este formată din cristaloida

posterioară îngroşată, la care se adaugă resturi din cristaloida anterioară, din

fibrele cristaliene (fascicole ca zăpada) ale căror vârfuri se pierd în VA

(lentoizi). Tratamentul constă în extracţia cu pensa a cataractei secundare

(capsulotemie) sau în discizia ei (capsulotemie).

15

Cataracta regresivă sau membranoasă – este constituită de

un cristalin redus la capsula sa şi o parte din epiteliu. În urma resorbţiei

progresive a fibrelor cristaliene (copil sau adult tânăr). Tratamentul constă în

extracţia membranei.

Cataracta senilă – constituie forma cea mai frecventă dintre

tulburările de transparenţă ale cristalinului. Ea apare în general după vârsta de

60 de ani şi are o evoluţie progresivă spre opacifierea completă a cristalinului,

concomitent cu scăderea treptată a AV. Boala este bilaterală, dar apare succesiv

la un interval de timp variabil. Se disting 3 forme clinice:

Corticală (opacifierile încep în scoarţă);

Nucleară (opacifierile încep în nucleu);

Cupuliformă (opacifierile încep în straturile posterioare).

Cataracta incipientă – se caracterizează prin apariţia unor

mici zone de opacifiere, care determină diferite tulburări vizuale în raport cu

sediul lor, impresie de văl înaintea obiectelor o încetare difuză a vederii

obiectelor îndepărtate, prezenţa unor puncte negre în câmpul vizual, apariţia

unor uşoare miopii datorită căreia bolnavul poate renunţa la ochelari. Scăderea

de vedere depinde de întinderea şi poziţia opacităţilor în raport cu pupila;

opacităţile centrale produc o scădere mai accentuată a vederii în cursul zilei din

cauza constricţiei pupilare la lumină; când opacităţile sunt situate periferic

fenomenele se petrec invers. La examenul direct şi la luminatul lateral se

constată prezenţa de mici pete albe pe fondul negru al pupilei, iar la examenul

oftalmologic, pete negre pe fondul roşu.

Cataracta intumescentă – opacifierea cristalinului

progresează treptat. El îşi măreşte volumul prin hidratare, împinge înainte irisul

şi reduce CA luând o coloraţie cenuşie-albicioasă. Vederea este redusă la

perceperea formelor; câmpul pupilar are o culoare cenuşie, iar la examenul

oftalmologic pupila nu se luminează.

16

Cataracta senilă matură – prin progresiunea afecţiunii, se

produce o deshidratare a cristalinului care îşi recapătă mărimea normală şi CA

revine la profunzimea obişnuită, în schimb opacifierea devine completă.

Datorită acestui fapt câmpul pupilar apare cenuşiu iar la examenul oftalmologic

pupila nu se luminează. Vederea se reduce percepţie luminoasă. Histologic –

celulele cristaliene sunt degenerate.

Cataracta nucleară – evoluţia sa este mai lentă. Bolnavul

acuză o scădere de vedere care se manifestă printr-un scorom cenuşiu circular.

Mioxisul măreşte tulburarea vizuală, midriaza o micşorează prin desfacerea

periferiei cristalinului încă transparenţă. La luminatul lateral câmpul pupilar este

negru; la examenul oftalmoscopic cu + 10 D pe fondul roşu al pupilei se observă

o pată neagră. Culoarea neagră apare în urma oxidării sub influenţa unei diastaze

a tirozinei pusă în libertate prin transformarea cristalinei în albuminoid.

Cataracta cupuliformă – tulburările de vedere sunt

pronunţate la luminatul lateral nu se constată nimic patologic. La examenul

oftalmologic, cu + 10 D se vede un văl negru care tapetează capsula posterioară.

La examenul biomicroscopic se constată o opacifiere limitată la stratul

subcapsular posterior care la început apare ca o tulburare difuză pulverulentă,

repartizată regulat, pe un plan uniform, apoi ca un strat concav, mai mult sau

mai puţin gros, interesând straturile cele mai posterioare ale cortexului tapetând

capsula posterioară.

Evoluţia cataractelor senile se face fără fenomene inflamatorii sau

dureroase.

Diagnosticul este uşor şi se bazează pe examenul obiectiv care arată

o opacitate caracteristică în câmpul pupilar ce evoluează la o persoană în vârstă

pe un ochi liniştit.

Diagnosticul diferenţial – se face cu opacităţile corneene (keratite,

leucoame), exudatele pupilare (ocluzia pupilară) opacităţile vitreene (exudate,

abcese) şi cu glaucomul cronic simplu din cauza reflexului cenuşiu al pupilei.

17

Confuzia cataractei cu glaucomul apare datorită faptului că ambele afecţiuni

apar la persoane în vârstă şi evoluează prin scăderea lentă şi progresivă fără

fenomene inflamatorii.

Tratamentul – este chirurgical şi constă în extracţia cristalinului

opacifiat. Operaţia se execută în momentul când reducerea AV împiedică

bolnavul de la ce activităţi normală (AV sub 3/10 la ochiul cu vederea mai

bună). Pentru aceasta se cere o integritate funcţională a retinei şi a nervului

optic. Operaţia constă în extracţia cristalinului împreună cu capsula sa. Ea se

poate realiza prin diferite procedee (cu pensa, ventuza, crioextractorul). Uneori

capsula se poate rupe în cursul intervenţiei şi atunci se extrage numai conţinutul

ei.

18

Capitolul II

2.1. Prezentarea cazurilor

Cazul nr. 1

Culegerea informaţiilor

Spitalul Judeţean II

Secţia oftalmologie Nr. de înregistrare

Salonul 3 650707/709

Informaţii sociale

Nume: L.

Prenume: T

Data naşterii: 17-07-1926

Vârsta: 72 ani

Domiciliul: comuna Vedea, jud. Argeş

Data internării: 25-03-2002-06-27

Data externării: 01-04-2002

Diagnostic de trimetere: Policlina Piteşti

OD – cataractă senilă matură

OS – cataractă senilă în evoluţie

Diagnostic la internare: OD – cataractă senilă matură


Diagnostic la 72 de ore: OD – cataractă senilă matură


Diagnostic la externare: OD – cataractă senilă matură

(Eee + implant) OS – cataractă senilă în evoluţie

19

Motivele internării: OD – scăderea acuităţii vizuale

OS – scăderea acuităţii moderate a vederii

Istoricul bolii: Pacienta afirmă că prezintă de aproximativ 1 an

scăderea treptată a acuităţii vizuale la ochiul drept. Medicul care îngrijeşte – Dr.

Diaconu I. Emanoil.

Antecedente heredo-colaterale:

– căsătorită, soţul decedat, are o fată sănătoasă şi 2 nepoţi

sănătoşi;

– patologice – HTA, insuficienţă circulatorie, ASC;

– fiziologice:

menarhă la 12 ani:

naşteri 2

avorturi 2

menopauză la 45 ani

Informaţii fizice

Greutate – 62 kg, înălţime – 1,60 m

Capul: Semne particulare nu prezintă

aspectul şi culoarea tegumentelor – normal colorate;

aspectul gurii – normal conturat

aspectul buzelor – normal conformate

aspectul limbii – nesaburată

aspectul dinţilor – dentiţie incompletă

aspectul părului – îngrijit

probleme vizuale – OD – cataractă senilă matură

- OS – cataractă în evoluţie

probleme auditive – nu prezintă

Trunchi: - semne particulare – nu prezintă

- aspectul şi culoarea tegumentelor – normal colorate

20

Aparat cardio-vascular – TA, şoc apexian, spaţiul V, intercostal,

matitate cardiacă în limite normale, zgomote cardiace ritmice bine bătute TA =

140/70, P – 72 b/min.

Aparat respirator – torace normal conformat, sonoritate pulmonară

nemodificată, R = 17 r/min

Aparat digestiv – abdomen suplu nedureros, ficat şi splină în limite

normale. Tranzit intestinal prezent.

Aparat uro-genital – loji renale libere, organe genitale normal

conformate. Micţiuni fiziologice:

- culoare – galben deschis

- miros – acid

- aspect – limpede

SNC – ROT prezente

Membre – semne particulare – nu prezintă

- tegumente normal colorate

Pacienta nu are probleme cu mersul, este dreptace

Obiceiuri în legătură cu alimentaţia

- regim – hipoglucidic

- apetit – inapetenţă

- nr. de mese – 3/zi

- serveşte masa singură

Obiceiuri în legătură cu eliminările

Micţiuni – frecvenţă – 3-4/zi, aspect limpede, culoare galben

deschis, miros acid

Scaun – aspect normal, 1/zi, cantitate redusă, omogen, culoare

brună.

Obiceiuri în legătură cu somnul şi activitatea

- activitate fizică redusă – OD – cataractă senilă matură

- OS – cataractă senilă în evoluţie

21

Somnul – insomnie, utilizează sedative

Obişnuinţe de igienă individuală:

- se spală singură

- se piaptănă singură

Informaţii medicale

Alergii: - animale - nu

- medicamente – nu

- alimente - nu

Analize de laborator:

VSH – 3-8 ml Hb – 12,5

L = 5500 Glicemie – 96% mg

Timol – 2 UM Kunkel - 5

Colesterol – 210% mg Creatinină – 1,29% mg

Uree serică – 40 mg/dl

Tratament – Etamsilate, Vitamina C500, Dicarbocalm, Ederen,

Aspacardin, Xilină 2%, 4%, Diazepam, Algocalmin

- local: OD Oxacilină OS Oxacilină 4/zi

Sinerdol Sinerdol

Dextrane 4/zi

Tobradex

Naclof

Lacrivâsc 2/zi

Tobradoxe

22


VSH – 3-8 ml

L = 5500

Timol – 2 UM

Colesterol – 210 % mg

Uree – 40 % mg

Hb – 12,5

Glicemie – 90 % mg

Kunkel – 5

Creatinină – 1,09 % mg

25

Evaluare

Pacienta L. T. în vârstă de 72 ani, domiciliată în comuna Vedea,

judeţul Argeş, se internează în spitalul Judeţean II, Secţia Oftalmologie cu

acuitate vizuală scăzută la ochiul drept.

În urma examenului oftalmoscopic se stabileşte diagnosticul de

cataractă senilă matură 09.

S-au efectuat următoarele examene de laborator:

Hemoglobină

VSH

Glicemie

Colesterol

Timol

Uree

Pe parcursul spitalizării s-au efectuat următoarele îngrijiri:

1) Autonome:

Urmărirea apetitului, somnului şi

comportamentului bolnavului

Măsurarea şi înregistrarea EV

Pregătirea materială şi instrumentală pentru

administrarea de medicamente pe cale orală,

parenterală, instilaţii

După 5 zile de spitalizare pacienta se externează cu stare generală

ameliorată şi cu următoarele recomandări:

Evitarea frigului, umezelii

Evitarea expunerii la lumină puternică

Respectarea regimului igienico-dietetic şi

medicamentos

Evitarea privitului îndelungat la TV

28

Purtarea ochelarilor – conform Rp

Control periodic de specialitate prin policlinică

Prezentarea cazului II

29


Spitalul Judeţean II Nr. de înregistrare

Secţia Oftalmologie 650757/759

Salonul 2

Informaţii sociale:

Nume: M

Prenume: N

Data naşterii: 17.04.1938

Vârsta: 64 ani

Domiciliul: Str. Trivale, Bl. P8, Sc. A, Ap. 9, localitatea Piteşti

judeţul Argeş

Data internării: 01.04.2002

Data externării: 08.04.2002

Diagnostic de trimitere: Policlinica Piteşti

OS – cataractă senilă matură

Diagnostic la internare: OS cataractă senilă matură

Diagnostic la 72 de ore: OS cataractă senilă matură

(Eee + implant)

Diagnostic la externare: OS cataractă senilă matură

Motivele internării – diminuarea AV la OS până la 0,5

Istoricul bolii: pacientul a remarcat diminuarea vederii la OS în

ultimele 6 luni până la 0,5. Neagă traumatisme oculare. Se internează pentru

operaţie de cataractă la OS .

Antecedente heredo-colaterale – copii sănătoşi şi soţie sănătoasă;

personale – rujeolă, rubeolă; fiziologice.

Informaţii fizice

30

Greutate – 71 kg, înălţime 1,70

Capul:

semne particulare – nu prezintă

aspectul şi culoarea tegumentelor – normal colorate

aspectul gurii – normal conturată



aspectul dinţilor – dentiţie completă


probleme vizuale OS – cataractă senilă matură


Trunchi: - semne particulare – nu prezintă


Aparat cardio-vascular – HTA, şoc apexian, spaţiul V,

intercostal, matitate cardiacă în limite normale. Zgomote cardiace ritmice bine

bătute, fără zgomote TA = 170/90 mm Hg sau sulfuri supraadăugate.

Aparat respirator – torace conformat, sonoritate pulmonară

nemodificată, R = 17 r/min.

Aparat digestiv – abdomen suplu, nedureros, ficat şi splină în

limite normale, tranzit intestinal prezent.

Aparat uro-genital – loji renale libere, organe genitale normal

conformate.

Micţiuni fiziologice:

culoare – galben deschis

miros – acid

aspect – limpede


31

Membre – semne particulare – nu prezintă

- tegumente normal colorate

Pacientul nu are probleme cu mersul, este stângaci.


Regim – hipoglucidic

Apetit – inapetenţă

Nr. de mese – 3/zi

Serveşte masa singur.


Micţiuni frecventă 3-4/zi, aspect limpede, culoare galben-deschis,

miros acid.

Scaun – aspect normal, 1/zi, cantitate redusă omogen.


Activitatea fizică redusă – OS cataractă senilă matură

Somnul – insomnie, utilizează sedative

Obişnuinţă de igienă individuală

- se spală singur

- se piaptănă singur


Alergii:

animale – nu

medicamente – nu

alimente – nu

Analize de laborator

Glicemie – 107 mg/dl


VSH – 3 mm/h

Hb – 11g ‰

32

Tratament :

Etamsilat

Vitamina C500

Meprobamat

Atropină

Oxacilină

Sinerdol

Naclof

Tobradex

Dextrane

Lacrivâsc

33

Analize de laborator

35


VSH – 3 mm/h

Hb – 11g ‰


36

Evaluare

38

Pacientul M.N. în vârstă de 64 ani, domiciliat în strada Trivale,

Bl.P8, Sc. A, Ap.9, localitatea Piteşti, judeţul Argeş, se internează în spitalul

Judeţean II, Secţia Oftalmologie cu acuitate vizuală scăzută la OS.


cataractă senilă matură OS.



Uree sangvină – 42 mg/dl

VSH – 3 mm/h

Hb – 11g %


1) Autonome:

Urmărirea apetitului, somnului şi

comportamentului bolnavului


Schimbarea lenjeriei de corp şi pat

Igiena tegumentelor şi mucoaselor, aerisirea

salonului

2) Delegate:

Recoltare de produse biologice

Administrare de medicamente şi picături

Etamsilate, Vit C500, Ederen, Algocalmin,

Meprobamat, Oxacilină, Simerdol, Tobradex, Naclof,

Lascivâsc.

După 5 zile de spitalizare pacientul se externează cu stare generală




39

Respectarea regimului igieno-dietetic şi

medicamentos.


Purtarea ochelarilor conform Rp


Prezentarea cazului III

40


Spitalul Judeţean II nr. de înregistrare

Secţia Oftalmologie 651758/760

Salonul 3

Informaţii sociale

Nume: P

Prenume: C

Vârsta: 56 ani

Data naşterii: 11.03.1946

Domiciliul – comuna Suseni

Data internării – 8.04.2002

Data externării – 15.04.2002

Diagnostic de trimetere – OD cataractă senilă matură

Diagnostic la internare – OD cataractă senilă matură

Diagnostic la 72 de ore – OD cataractă senilă matură

Diagnostic la externare – OD cataractă senilă matură

(Eee + implant)

Motivele internării – 09 scăderea AV, HTA intraoculară

Istoricul bolii – boala debutează în urmă cu 2 luni, cu scăderea AV,

TA 180/100 mm Hg

Medicul care îngrijeşte – Dr. Diaconu I. Emanoil

Antecedente heredo-colaterale:

căsătorită, 2 copii sănătoşi

patologice – bolile copilăriei

fiziologice:

menarhă - 13 ani

41

naşteri 2

avorturi 1

menopauză la 46 de ani

Informaţii fizice

Greutate – 61 kg, înălţime 1,62

Capul: semne particulare – nu prezintă

aspectul şi culoarea tegumentelor – normal colorate

aspectul gurii – normal conturat



aspectul dinţilor – dentiţie completă


probleme vizuale – 09 cataractă senilă matură


Trunchi: semne particulare – nu prezintă


Aparatul cardio-vascular – HTA TA – 140/70

P – 72 b/min

Şoc apexian. Spaţiul V, intercostal, matitate cardiacă în limite

normale, zgomote cardiace ritmice bine bătute fără zgomote sau sufluri

supraadăugate.

Aparat respirator – torace normal conformat, sonoritate pulmonară

nemodificată, R – 17 r/min.

Aparat digestiv – abdomen suplu, nedureros, ficat şi splină în limite

normale, tranzit intestinal prezent.

Aparat uro-genital – loji renale libere, organe genitale normale

conformate, micţiuni fiziologice:

culoare - galben-deschis

42

miros – acid

aspect – limpede


Membre: semne particulare – nu prezintă, tegumente normal

colorate. Pacienta nu are probleme cu mersul, este dreptace.


Regim – hipoclucidic

apetit – inapetenţă

nr. de mese – 3/zi

serveşte masa singură


micţiuni: frecvenţă 3 - 4/zi, aspect limpede, culoare

galben deschis, miros acid.

Scaun – aspect normal, 1/zi, cantitate redusă, omogen,

culoare brună.


- activitate fizică redusă – OD cataractă senilă matură

- somnul – insomnie, utilizează sedative

Obişnuinţe de igienă individuală

- se spală singură

- se piaptănă singură


- alergii:

animale – nu

medicamente – nu

43

alimente – nu


VSH – 3 mm/1h

HLG – 11

L – 6800/mm3

Glicemie – 0,80

Tratament prescris:

Etamsilate

Vit C 500

Dicarbocalm

Ederen

Aspacardin

Diazepam

Algocalmin

Local: OD

Oxacilină

Simerdol 4/zi

Dextrane

Tobradex

Naclof

Lacrivâsc 2/zi

Tobradoxe

44


VSH – 3mm/1h

HLG – 1

L – 6800/mm

46

Glicemie – 0,80

47

Evaluare

Pacienta P.C. în vârstă de 56 de ani, domiciliată în comuna Suseni

se internează în spitalul Judeţean II Secţia Oftalmologie cu acuitate vizuală la

OD.

49


cataractă senilă matură OD.


- VSH – 3mm/1h

- HLG – 11

- L – 6800/mm3

- Glicemie – 0,80


1) Autonome

Urmărirea apetitului, somnului şi comportarea

bolnavului


Schimbarea lenjeriei de pat şi corp

Igiena tegumentelor şi mucoaselor

Aerisirea salonului

2) Delegate:

Recoltare de produse biologice

Administrare de medicamente şi picături:

Etamsilate, Vit C500, Ederen, Algocalmin,

Meprobamat, Oxacilină, Sinerdol, Tobradex,

Naclof, Lacrivâsc.

După 5 zile de spitalizare pacienta se externează cu stare generală




Respectarea regimului igieno-dietetic şi medicamentos


Purtarea ochelarilor conform Rp

50


2.3. FIŞĂ TEHNOLOGICĂ

Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o zonă

prin intermediul unui ac de puncţie.

Puncţia venoasă cu scop explorator – recoltarea sângelui pentru

examene de laborator, biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice.

Recoltarea sângelui pentru VSH:

Materiale necesare:

Seringă de 2 ml uscată

Ace pentru puncţia venoasă

Stative şi pipete Westergreen

Pernuţă, muşama, eprubete, tăviţă renală, garou,

vată, soluţii dezinfectante

Alcool 70˚

Pregătirea psihică a bolnavului:

- i se explică cu 24 h înainte, necesitatea efectuării examinării

- pregătirea fizică:

se anunţă să nu mănânce

să păstreze repaus fizic

Se recoltează 1,6 ml de sânge + 0,4 ml citrat de sodiu, 3,8 %, fără

stază.

Uree sangvină – se recoltează 5-10 ml de sânge cu seringa de 10

ml, cu stază.

Hemoglobina:

Materiale necesare:

51

mănuşi de cauciuc sterile

ace, tampoane de vată, seruri test

Nesterile:

tavă medicală curată

cameră umedă

lame uscate curate, degresate, pipete Potain

soluţii dezinfectante – alcool 70 %.

- Se recoltează prin înţeparea pulpei degetului.

- Se pune o picătură de 3-4 mm diametrul, se aşează o lamelă cu

marginile şlefuite în unghi de 45˚ cu lama.

- Lamela se trage către partea liberă a lamei păstrând aceeaşi

înclinaţie

- Se agită lama pentru uscare

- Se etichetează şi se trimite la laborator

Glicemia – se recoltează 2 ml de sânge + florură de Na, 4 mg cu

stază.

Creatinina – se recoltează 5-10 ml sânge cu stază, se foloseşte

seringă de 10 ml.

Acid uric – se recoltează 5-10 ml sânge cu stază, seringă de 10 ml.

Instilaţia – reprezintă tehnica de administrare a soluţiilor

medicamentoase pe o mucoasă. Instilaţia oculară este executată de asistentă.

Materiale necesare:

Pipetă

Tampoane

Comprese sterile

Material de protecţie

Soluţie medicamentoasă

Tăviţă renală

52

Pregătirea psihică a bolnavului – se informează, este instruit cum să

se comporte în timpul şi după instilaţie.

Pregătirea fizică – se aşează pacientul în DD sau în poziţie şezând

cu capul în hiperextensie.

CAPITOLUL III

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU CATARACTĂ

53

Asigurarea liniştii şi odihnii post şi preoperatorii

În perioada postoperatorie supraveghează pacientul permanent

Pulsul, TA, administrare de calmante ale durerii

Schimbă pansamentul

Asigură pe 24 h regim hidric

Supraveghează tranzitul intestinal

Să stea în DD şi DL timp de 24 h.

Educaţia pentru sănătate

Măsuri de prevenire primară

Educaţia pacientului pentru îngrijirea ochiului:

■ Spălare cu apă curentă zilnic mai frecvent dacă se lucrează în

mediu cu praf

■ Nu se duce mâna murdară la ochi

■ Folosirea obiectelor individuale pentru toaleta feţei

■ Nu se va freca ochii deoarece produc mici traumatisme ale

conjunctivei şi corneei

■ Controlul prenatal al gravidei.

Igiena vederii

- sursa de lumină trebuie să vină din partea stângă în timpul

scrisului, cititului, lucrului

- distanţa pentru citit 25-30 cm

- când este soare puternic sau zăpadă strălucitoare să se poarte

ochelari fumurii

- persoanele care lucrează la sudură vor purta ochelarii de

protecţie

- vizionarea spectacolelor de TV, nu se face în camere întunecate

iar distanţa pentru privit va fi de 2-5m, ecranul TV aşezat la

înălţimea ochiului

54

- se recomandă alimentaţie completă

- examenul periodic al vederii.

Măsuri de prevenire secundară

În cazul infecţiilor ochiului se recomandă – îndrumarea pacientului

către medicul specialist pentru a trata în mod corect aceste infecţii; educarea

pacientului să evite transmiterea infecţiei şi la ochiul sănătos sau la alte

persoane.

În cazul deficienţelor de vedere:

educarea pacienţilor care necesită corectarea vederii cu ochelari

să-i poarte conform prescripţiilor;

învăţarea pacienţilor să-şi cureţe ochelarii;

lentilele ştergându-le cu material moale pentru a preveni

zgârierea lor;

învăţarea purtătorului de lentile de contact să le folosească

numai cât este necesar, să le scoată pe timpul nopţii, nu le vor

folosi în mediul cu pulbere, praf.

Măsuri de profilaxie terţială

◘ educarea pacienţilor cu diferite afecţiuni de vedere să nu

desfăşoare o activitate care suprasolicită vederea;

◘ îndrumarea pentru intervenţii chirurgicale a pacienţilor cu

cataractă în vederea corectării vederii;

◘ reintegrarea socială şi profesională a angliopilor prin

îndrumarea către profesii cu maseur.

CONCLUZII

Lucrarea este structurată în două părţi:

I – partea teoretică

II – partea practică

55

I. Partea teoretică

Anatomie şi fiziologie

Ochiul este format din globul ocular, partea fundamentală a

aparatului vederii şi organele anexe ale globului. Globul ocular ocupă partea

bazală a orbitei, depăşind spre anterior marginile cavităţii. Este format din:

- tunică externă, fibroasă, de protecţie

- tunică medie, musculovasculară

- tunică internă, nervoasă

Este reprezentat de mediile transparente: cristalinul, umoarea

apoasă, corpul vitros.

Anexele globului ocular

- muşchii drepţi – superior, inferior, mediu şi lateral;

- muşchiul oblic – superior;

- muşchiul oblic – inferior

Anexele de protecţie

- pleoapele

- conjunctiva

- aparatul lacrimal

Fiziologie

Procesul vederii are 3 etape:

1) Formarea imaginii prin dioptrul ocular şi localizarea pe celulele

fotoreceptoare ale retinei;

2) Transducerea fotochimico-electrică;

3) Producerea neuronală a informaţiei pe retină transmiterea ei pe

căile de conducere şi prelucrarea în segmentul central.

Acomodaţia – pentru asigurarea unei vederi clare a obiectelor

situate la diferite distanţe de ochi, intervine acomodaţia. Ea se realizează prin

creşterea capacităţii de refracţie a cristalinului.

56

Câmpul vizual, vederea binoculară, stereoscopică

Este constituit din totalitatea punctelor din spaţiu percepute de

ochiul imobil. Câmpurile vizuale ale celor doi ochi se suprapun în părţi centrale,

fiecare ochi având propriu o semilună de câmp vizual temporar.

Semiologie

Afecţiunile cristalinului se traduc prin deplasări, tulburări de

transparenţă, modificări de mărime, formă, curbură. Dintre acestea cele mai

frecvente sunt tulburările de transparenţă – opacifiere sau cataracte.

Clasificare, definiţie

Cataracta este o opacitate a cristalinului. De obicei, se manifestă

bilateral. Cataractele pot fi congenitale (datorită unor infecţii intrauterine, ca

rubeola sau infecţii cu virusul citomagalic, erori de metabolism congenital cum

ar fi galactozemia sau factori ereditari încă neidentificaţi), traumatice, sau

secundare unor boli sistemice (diabet, distrofie, miotonică, dermatită atopică)

corticoterapiei sistemice sau inhalatorii sau uveitei. Cataracta senilă este de

departe tipul cel mai frecvent întâlnit, majoritatea persoanelor peste 60 ani

prezintă un grad de opacifiere a cristalinului. Fumatul şi abuzul de alcool cresc

riscul dezvoltării cataractei.

II. Partea practică

Evaluarea cazului I

Pacienta L.T. în vârstă de 72 de ani, domiciliată în comuna Vedea,

judeţul Argeş, se internează în spitalul Judeţean II, Secţia Oftalmologie cu AV

scăzută la OD.

57

După 5 zile de spitalizare se externează cu stare generală ameliorată

şi cu următoarele recomandări:




medicamentos




Evaluarea cazului II

Pacientul M.N. în vârstă de 60 de ani, domiciliat în str. Trivale bl.

P8, sc. A, ap. 9, localitatea Piteşti, judeţul Argeş, se internează în spitalul

Judeţean II, Secţia Oftalmologie cu AV scăzută la OS.






medicamentos




Evaluarea cazului III

Pacienta P. C. în vârstă de 56 ani, domiciliată în comuna Suseni se

internează în spitalul Judeţean II, Secţia Oftalmologie cu AV scăzută la OS.



58




medicamentos




BIBLIOGRAFIE

Sergiu Buiuc - Oftalmologie, vol I şi II

N. Mihăilescu - Chirurgie – Cadre Medii

59

S. Daschievici

Lucreţia Titirca - Manual de îngrijiri speciale

Georgeta Aurelia Baltă - Tehnici speciale de îngrijiri

60

cataract a

Documents