cap 5 elemente de fonetica istorica

11
Elemente de foneticdistoricd Capitolul V Elemente de fonetici istorici in cursulevoluliei, cuvintele unei limbi igi pot modifica atAt expresia sonord cdt gi conlinutulsemantic.Transformdrile fonetice care au drept rezultataparilia de sunete noi sau modificarea celor existente constituie obiectul de studiu al foneticii istorice. Cauzele schimbdrilor fonetice sunt diverse, insd in primulrdnd ele lin de anumite pdrticulbr'it61i--ale'-sffIicturiil cuvdntuluiin care apar. Dacd o transformare se produce in toate cuvintele care prezintl aceleagi caracteristici fonetice, atunci vorbim de o lege sau reguld foneticd. Schimbdrile fonetice regulate pot\:elljlonate 9e ambianla foneticd in care se gdsegteun sunet sau de pozr-Jia sa Tn sliiidilia foneticda cuv6ntului: de exemplu, un a latin in pozitie nazald se va inchidela ii 9i apoi la i'. lana > l6nd,canto > cdnt:de asemenea, consoanele finale dispar ?n toate cuvintele mogtenitedin latini: lupus > lup, cantat > cdntd) gi necondilionafe sau spontane (de exemplu, grupul cl din cuvintele latinegti devinept: lactem > lapte,noctem > noapte). Acliunealegilor fonetice este de obiceilimitati in timp.Aga cum deja am aritat la inceput, o serie intreagd de transformdri fonetice, petrecute cu regularitate in perioada de glotogenezd, nu s-au mai inregistrat in cuvintele de altd origine, pdtrunse [n limba romdndca urmarea contactelor cu alte limbi (vezi supra). Aldturi de schimbdrile fonetice cu caracter regulat, existd gi transformdri ce se produc intAmpldtorsau accidental,chiar dacd se datoreazd gi ele anumitor condilii fonetice. De pildi, aga cum putemobserva incd in Appendix Probi, unele vocale neaccentuate aflate in interiorul cuvinteforau cizut: viridis > virdis > verde, oculus > oclus > ochi, calidus > caldus > cald etc.Aceastd transformare (numitd sincopd) nu e o reguli, cici, pe de altd parte,vocaleleneaccentuate mediales-au pdstrat in: digifus > deget, nitidus > neted sau picula > pdcurd g.a. in continuare, vom prezenta principalele transformdri fonetice petrecute in trecereade la latind la rom6nd, inclusiv in perioadanumitd romAnd comuni. 5.1. Vocalismul Latina clasicd aveazece vocale, deosebite nu doar prin loculgi modul de articulare, ci gi prin ,,cantitate". in func{ie de aceastd ultimd trdsiturd, vocalele se grupau in cinciperechi: vocale lungigi vocale scurte (a ,,a lung" - 5 ,,a scurt", e-6, 'i-i, 6-6, d-[]). Corelalia de cantitate avea rol fonologic, adicd servea la distingerea sensului cuvintelor sau a funcliei lor gramaticale. Astfel: mdlum,,mdr" - mdlum ,,rdu" lstoria limbiiromAne 33

Upload: bumbarp1992

Post on 04-Dec-2015

89 views

Category:

Documents


7 download

DESCRIPTION

istorie

TRANSCRIPT

Page 1: Cap 5 Elemente de Fonetica Istorica

Elemente de foneticd istoricd

Capitolul V

Elemente de fonetici istorici

in cursul evoluliei, cuvintele unei limbi igi pot modifica atAt expresiasonord cdt gi conlinutul semantic. Transformdrile fonetice care au dreptrezultat aparilia de sunete noi sau modificarea celor existente constituieobiectul de studiu al foneticii istorice.

Cauzele schimbdrilor fonetice sunt diverse, insd in primul rdnd ele linde anumite pdrticulbr'it61i--ale'-sffIicturiil cuvdntului in care apar. Dacd otransformare se produce in toate cuvintele care prezintl aceleagicaracteristici fonetice, atunci vorbim de o lege sau reguld foneticd.Schimbdrile fonetice regulate pot\:elljlonate 9e ambianla foneticd in carese gdsegte un sunet sau de pozr-Jia sa Tn sliiidilia foneticd a cuv6ntului: deexemplu, un a latin in pozitie nazald se va inchide la ii 9i apoi la i'. lana >l6nd, canto > cdnt: de asemenea, consoanele finale dispar ?n toate cuvintelemogtenite din latini: lupus > lup, cantat > cdntd) gi necondilionafe sauspontane (de exemplu, grupul cl din cuvintele latinegti devine pt: lactem >lapte, noctem > noapte).

Acliunea legilor fonetice este de obicei limitati in timp. Aga cum dejaam aritat la inceput, o serie intreagd de transformdri fonetice, petrecute curegularitate in perioada de glotogenezd, nu s-au mai inregistrat in cuvintelede altd origine, pdtrunse [n limba romdnd ca urmare a contactelor cu altelimbi (vezi supra).

Aldturi de schimbdrile fonetice cu caracter regulat, existd gitransformdri ce se produc intAmpldtor sau accidental, chiar dacd sedatoreazd gi ele anumitor condilii fonetice. De pildi, aga cum putem observaincd in Appendix Probi, unele vocale neaccentuate aflate in interiorulcuvintefor au cizut: viridis > virdis > verde, oculus > oclus > ochi, calidus >caldus > cald etc. Aceastd transformare (numitd sincopd) nu e o reguli, cici,pe de altd parte, vocalele neaccentuate mediale s-au pdstrat in: digifus >deget, nitidus > neted sau picula > pdcurd g.a.

in continuare, vom prezenta principalele transformdri foneticepetrecute in trecerea de la latind la rom6nd, inclusiv in perioada numitdromAnd comuni.

5.1. Vocal ismulLatina clasicd avea zece vocale, deosebite nu doar prin locul gi modul

de articulare, ci gi prin ,,cantitate". in func{ie de aceastd ultimd trdsiturd,vocalele se grupau in cinci perechi: vocale lungi gi vocale scurte (a ,,a lung" -5 ,,a scurt", e-6,

'i-i, 6-6, d-[]). Corelalia de cantitate avea rol fonologic, adicd

servea la distingerea sensului cuvintelor sau a funcliei lor gramaticale. Astfel:mdlum,,mdr" - mdlum ,,rdu"

lstoria limbii romAne 33

Page 2: Cap 5 Elemente de Fonetica Istorica

Elemente de foneticd istoricd

pApul us,,plop"- pdpul u s,,popor"Iltum,,galben" - Iutum,,noroi"in latina vulgard tdrzie (aprox. sec. lV), in urma modificdrilor care au

intervenit in structura accentului, opozi{ia de cantitate a vocalelor a fosttreptat inlocuitd cu opozi,tia de calitate sau de timbru, care devine trdsiturddistinctivd. Aceastd trecere a avut drept rezultat transformarea vocalelor lungiin vocale inchise 9i a celor scurte in vocale deschise (ex.: 6 > e ,e inchis", 5) Q ,,e deschis"). Ulterior, vocalele cu timbru apropiat se confundd (ex. ? gi q> a; i> e: nigrum> nlgru> negru; egi ? >o; u gi t l >u). in lat ina dundreand,cu exceplia lui e gi e, care o vreme rdmAn distincte, corelalia de deschiderese pierde, ajungdndu-se la urmdtorultr iunghi vocalic:

Cu timpuf, q accentuat se diftongheazd>^ie: pdctus > pqctu > pieptu; fdrrum

> fqru > fjeru; mdlem > mere > miere; fdruere > fqruere > fierbere elc.

Atunci c6nd se afla inaintea unei consoane nazale, e (< e) nu s-a maidiftongat, ci s-a ?nchis lai: ddnte > dinte; tdmpus > timpu.Ca urmare a acestor transformdri, sistemul vocalic se reduce la 5 unitdti:

a

RomAna dezvoltd de timpuriu acest sistem, prin introducerea a dou6 vocalenoi, necunoscute limbii latine: mai intii d, apoi i. Se ajunge astfel, la unsistem cu 7 vocale (doud anterioare 9i palatale: e gi r, doud posterioare gilabiale: o gi u, trei mediale: a, d $i i), aga cum existd gi in romdnacontemporand:

Vocala dAceastd vocali rezultd din urmitoarele transformdri fonetice:

. din a neaccentuat (cu exceplia ini{ialei): lat. casa > casd; lat. camisia >cdmagd; laudat > laudd, barbatus > bdrbat etc.; la iniliali de cuvdnt aneaccentuat s-a pdstrat, cu exceplia cazurilor cAnd se afla in pozilie nazald':argentum > argint, arare > ara, amarus > amar, dar antaneus > int6i, angelus> ingef;

. din a accentuat in pozilie nazald > d gi apoi f . lana > tdnd > tilnd,campus > cdmp > cdmp, panis > pdne > pdne, frango > frdng > frdng;aparilia lui i din d nazal dateazd dupd incheierea fazei romAnei comune;

'Adicd urmat de n sau m + consoani.3 a neaccentuat > d gi in cuvintele de origine slav6: sl. ptatiti > ptdti, sl. gradina > grddind elc.o Aceasta este una dintre cele mai importante legi ale foneticii istorice rorhinegti gi afecteazinumai elementele mogtenite din latind; in perioada influentei slave aceastd lege igi incetaseacfiunea, dovadd fiind in acest sens cuvinte imprumutate din slavd, ca hrand sau rand, care-I conservi pe a accentualnazal.lstoria l imbii romdne

eo

a

e e oi i u

1 A) +

Page 3: Cap 5 Elemente de Fonetica Istorica

Elemente de foneticd istoricd. din e precedat de o labiald (p, b, f, v, m sau u): peccatum > pdcat,

pirum > peru > pdr, veteranus > betranu > bdtrdn, fetus > fdt, versare >vdrsare (a vdrsa), melum > meru > mdr, novem > noud, *plovet > ploud,bubalus> budr(> buor> bour) etc.; atunci cAnd in silaba urmdtoare se aflao voeifd palatale (e sau i), velarizarea nu s-a mai produs: peri, feli, meri,mere",

. din e precedat de un r forte (r inilial sau i geminat, scris gi rr):repausare > rdposa,^respondere > rdspunde, horresco > urdsc, resina >rdgind, reus > rdu etc";

. din e precedat de s, z, F, j, ,t, dz rostite dur in foarte multe graiuri:septimana > sdptdmAnd, seus > sdu, deus > dzeu > dzdu > zdu, "termulus >{drmur, texa > Ies (fas);

. din o latinesc, in citeva cuvinte cu valoare de instrumentegramaticale:_quod > cd, foras > fdrd, contra > cdtrd (> cdtre), yos > vd, deposf > dupd'.

in ceea ce privegte fonologizarea lui d, se pare cd ea s-a produs inperioada romdnei comune, mai intdi Ia finald de cuvAnt, atunci cAnd s-a creatopozilia articulat hotdrit - nearticulat, ca urmare a fixirii enclitice a articoluluihotdrdt -a la feminine: casd - casa, fatdt - fata etc. Ulterior, d a inceput sdparticipe gi la alte opozilii funclionale, cum ar fi cea a numdrului, in alternantefonetice de tipul: parte - pdr.ti, carte - carti.

in legdturd cu originea lui d in limba romdnd, in literatura despecialitate existd gi pdrerea conform cireia aceastd vocali a apdrut gi s-afixat sub impulsul substratului traco-dac8 (mai exact al unei tendin{emanifestate in baza de articulalie de inchidere a vocalelor neaccentuate),degi este foarte greu de demonstrat, in mod direct, existen{a unui sunet cutimbrul d in l imba autohtonilor.

Vocala i.Aceastd vocali s-a dezvoltat mai tArziu, probabil dupi incheierea

perioadei romAnei comune. Un rol foarte important in aparilia acestei vocalel-a jucat contextul nazalitdfii, care a dus la inchiderea unor vocale dejaexistente. Astfel, ipoate proveni din:

' d ?n pozilie nazald (la rdndul lui, aga cum am aritat, acest d < a laturmat de n sau /?? + consoand): canis > cdne > cdne, ambulo > dmblu >imblu (> umblu, sub influenla labialei), anima > inemd (gi apoi inimd > inimd,prin asimilarea lui i la D etc.;

. e in pozilie nazald fenum > fin, vena > vdnd, venetus > vdndt, vendo> vdnd, conventum > cuvdnt etc.; daci in silaba urmdtoare apdrea un sunetpaf atal, e > i: venae > vine, veneti > vine,ti;

. i precedat de un r forte: rivus > rdu, rimare > r1ma, ridere > rdde,horrire > uri, ripa > rdpa etc.;

s De altfef, in dialectele din sudul Dunirii e se pdstreazd gi la singular (cf. ar. peru, meru,fetu, vedu), ceea ce inseamnd cd velarizarea lui e este o inovatie a dacorominei,posterioard romdnei comune.o

$i aceastd transformare pare si fie o inovatie a dacorom6nei, care inci mai inregistreazdrostiri cu r dur, aga cum o demonstreazi forme regionale precum: pahard, hotard, card,izvoard.t De asemenea, -o final din structura substantivelor neutre slavel a devenit in limba rom6nd5, prin incadrarea lor la declinarea I gi schimbarea genului in feminin: greblo > grebtd, stikto> sticld.t

9i aici un rol important il joacd paralelismul cu limba albanezd.lstoria limbii romAne 35

Page 4: Cap 5 Elemente de Fonetica Istorica

Elemente de foneticd istoricd

. i in pozitie nazale: integrum > intreg, inter > intre, includere > inchidere(a inchide), inglaciare > inghelare (a inghe,ta), imperator > impdratru > impdratetc.

. Lt in pozitie nazald: aduncus > addnc, axungia > osdnzd, *hirundinella

> rdndunea, unquam > incd:. o in pozi{ie nazald fontana > fdnt1nd".

in dacoromind, regional, i se mai dezvoltd gi dintr-un i precedat de s,z, g, j, f, dz rostite dur: s6ngur, {6pd, gdr, coi6ld, zdd etc. De asemenea, inaria moldoveneascS, d final > 6: cas6, fat6, mam6.

Fonologizarea lui i (in raport cu A s-a produs tArziu, dupddestrdmarea rornAnei comune, in perechi minimale de tipul vdr- vdr.

DiftongiiDiftongii latinegti ae [qi] gi au [aq] se contrag in vocale simple: haedus

> ied, caelum > cer, casae > case, auricula > oricla > ureche, cauda > coda >

coadd, auscultare> ascultare (a ascutta) etc. in c6teva cuvinte, diftongul [aq]s-a pdstrat, cu observalia cd elementele sale s-au disociat ulterior in hiat:aurum > aur, taurus > taur, laudo > laud etc.

Diftongii ga gi ga apa(in romdnei comune 9i reprezintd o trdsdturd

caracteristicd a limbii noastre in comparalie cu celelalte limbi romanice, Ei auapirut in urmitoarele condilii:

. 6 accentuat s-a diftongat in ga gi 6 accentuat in oa, cdnd in silaba

urmdtoare apirea un d sau un e: lat. feta > featd (cum se rostegte 9i astizi incele trei dialecte sud-dundrene; forma fatd din dialectul dacoromdn de astizieste o inovalie), sera > seard, mensa > measd (gi apoi masd), legem > leage(gi apoi lege), cera > ceard etc. ; lat. florem > floare (cum se rostegte 9i azi indialectele dacorom6n, aromin 9i meglenoromdn; forma istroromdnd f/oreeste o inovalie), solem >.^soare, noctem > noapte, rota > roatd, porta >poaftd, socra'> soacrd etc1o.

' din contragerea lai e 9i a, inilial in hiat: mea > mea, videbat > vedea,habebat > avea etc.; contragerea s-a fdcut gi atunci cAnd articolul hotdrAt a,s-a atagat la finala unor cuvinte terminate in -e: vulpea, lumea elc.

. in urma ciderii lui ll (lgeminat) din cuvintele latinegti terminate in -ll +a. stella > sfea, catella > cdfea, margella > mdrgea, vitella > vitea etc.

. in fonetici sintactici, prin contrageri de tipul: pe-acolo, de-aici, de'a p ro a pe, de- atu n ci etc.

Dacd diftongul ga s-a pistrat, cu rare exceplii, in toate condi{iile, in

schimb diftongul ga s-a monoftongat ulterior, in anumite condilii, in

dacoromdni, dupd cum urmeazd:. Qa > a cdnd era precedat de o consoand labialdll: feta > featd > fatd;

mensa > measd > masd, vera > veard > vard, pira > peard > pard, viridia >veand > vand etc.; c6nd in silaba aldturatd urma o vocald palatald, s-arevenit la e initial: fete, pere, verze, veri;

" O nazal din slavi a avut in limba romAni doud reflexe: un (monka > muncd, donga >dungd) gi in (mondru > mAndru, oblonku > obldnc). De asemenea, e nazal din slavi adevenit in romAn5 i, cu condilia sd nu fi urmat un sunet palatal'. rendu > r1nd, sventu > sfAnt(dar sfrnp).'' Diftongarea lui e gi o s-a produs gi in unele cuvinte din slavS: delu > deal, mrena >mreand, ceta > ceatd, kosa > coasd, pola > poald etc.11 Trebuie admisd mai intdi velarizarea lui e > d, 9i apoi asimilarea totald a lui d la a.lstoria l imbii romAne 36

Page 5: Cap 5 Elemente de Fonetica Istorica

Elemente de foneticd istoricd

. ga > a cand era precedat de un s, z, g, /, f gi chiar labiale rostite dur(mai ales regional): terra > ,teard > lard (vezi gi rostiri regionale ca; ,tape,gregascd, ingrijascd, zamd, sard, lovascd, vorbascd, sd margd etc.);

. ga > e cind in silaba urmitoare se afld un alt e (ca urmarea fenomenului de asimila\ie): legem > leage > lege; oicla > ureache > ureche;trcicet > treace > trece, decem > (d)zeace > zece, crescit > creagte > cregfe etc.

Aqa cum am aritat mai sus, incd de timpuriu, in romAna comund,apare un diftong^ie, dintr-un e accentuat (vezi supra). Arfi aici de addugatcdinaintea acestui diftong, consoanele t d, s s-au fricatizat, devenind f, (d)z gig: fdxo > fgsu > tiesu t fes; ddus > dQu > /jeu, (d)zau; sdssum > s?su >

qiesu > ges etc.

Diftongul^r'e mai apare gi ca urmare a preiotdrii lui e inilial, intr-o serie

intreagi de cuvinte din fondulvechi;iel (el),^r'esfe (este),^rbra (era),^iele (ele) etc.

inchiderea vocale].or neaccentuateAga cum am aritat mai sus, a neaccentuat gi neinilial (cu exceplia

pozifiei nazale) se inchide la d. Aceastd tendinli s-a manifestat gi in cazulaltor vocale neaccentuate, dupi cum urmeazd:

r o neaccentuat > u'. canto > cilntulz, romanlts > rumdnls, leporem >iepure, rogare > ntga, dominica > duminicd, ordire > rJrzi, formosus > frumos,oricla > ureche, quomodo > cum etc.

r e neaccentuat > i: ceresia > cireagd, *demanitia > diminea,td, petiolus >picior, in graiurile moldovenegti (dar gi in general, la nivelul limbii populare),inchiderea lui e la i este un fenomen curent: g'ini, spuni, fetili, batim, videm etc.

Vocalele in pozit ie nazaliPozilia nazall (vecindtatea la dreapta a lui n sau m + consoani) a fost

de multe ori determinanti in evolutia unor vocale (vezi disculia de la vocala0.Am mai putea adiuga aici, de pildd, ci in pozilie nazald, vocalele e gi o seinchid la l, respectiv u: lat. dentem > dinte,lat. bene >bine,lat. parentem >pdrinte,lat. bonus > bun,lat montem > munte, lat. corona > curund, cunund,pontem > punte etc.

5.2. ConsonantismulLatina clasicd dispunea de un inventar consonantic relativ sdrac.

Nu cunogtea africatele (i, d, !, dz), fricativele g, 7, iar palatalele k', g'nu eraufoneme independente, ci variante ale velarelor k, g. De asemenea, fricativa fnu avea pereche sonor6, iar z, apdrut in latini prin cAteva imprumuturi dingreaci, nu avea inci rol fonologic. Totodatd, larigala h a dispdrut detimpuriu, nefiind transmisi niciunei limbi romaniee: herba > iarbd, homo >om, hiberna > iarnd, hordeum > on etc.

in schimb, latina avea consoane geminate sau duble: cc, ll, nn, ss, tt,rr, dd, mm, pp, bb. Diferenla dintre o consoand simpli 9i una geminatd avearol fonologic (= distinctiv): ferum ,,silbatic" - ferrum ,,fier", catLts ,,ascutit" -cattus,,pisici", anus,,inel; anus" - annus,,an" etc.

12 in general, -u final (at6t etimologic, ca in lupus > tupu, cAtgi rezultat din inchiderea lui o) adispdrut in dacorominf pe la sfArgitul sec. al XVI-lea (cu exceplia unor graiuri de tip nordic),dar s-a mentinut ?n sudul Dundrii.13 Dupe Vaiile Arvinte, forma romiln esle la fel de justificatd etimologic ca gi rumdn,diferenlele fi ind de ordin dialectal.lstoria limbii romAne 3 7

Page 6: Cap 5 Elemente de Fonetica Istorica

Elemente de foneticd istoricd

ln latina populare tdr'ie, consoanele geminate se reduc la consoanesimpfe: caballus > cal, ferrum > fier, carrus > car, anellus > inel (> ine[),vacca > vacd elc.

in trecerea de la latind la romdnd, evolu{ia unor geminate a fost demulte ori diferitd in comparalie cu corespondentele lor simple. Astfel, // (/geminat) intervocalic nu s-a rotacizat, ci doar s-a simplificat: vallis > vale,mollis > moale, callis > cale, catellus > cdtel etc.; cf . insd: mola > moard,solem > soare (unde -t- > -r-).in schimb, i/ urmat de a a dispdrut. se//a >g@)a, illa > ea, porcella > purcea, stella > sfea (vezi gi supra). Pe de altdparte, atAt / simplu, c6t gi // geminat se palatalizeazd in vecindtatea lui i sau j:

linum > in, gallina > gdind.De asemenea, a accentuat, urmat de nn (n geminat) rimAne intact

(ex. annus > an), in schimb, urmat de n simplu > i (ex. lana > l6na).

Consoanele noiin comparatie cu latina, romAna prezintd o serie de consoane noi,

apirute mai ales ca urmare a influentei unui sunet palatal asupraconsoanelor latinegti. in felul acesta au aparut consoanele africate i, Q, {, dz,ocfusivele palatale k', g', fl', /'gi fricativa g. Alte consoane nou ap5rute sunt:fricativa prepalataldl, laringala h gi dentala z.

a) Africatele. Africata d a luat nagtere cel mai adesea din c + e, i: cera > ceard, caelulm >cer, caepa > ceapd, facere > face, cena > cind, vicinus > vecin, cibrum > ciuretc.; i mai provine gi din f * e, iin hiat cu o, u accentuali:. fetiolus > fecior,petiouts > picior, rogationem > rugdciune, titionem > tdciunela.. Africata f, perechea sonord a lui i, provine din g + e, i: gelum > ger, fugire> fugi, argentum > argint, legem > lege, angelus > inger etc. in latina tilrzie, j(de fapt,1) + o, u accentuali s-a consonanlizat, devenind intr-o primd fazd j,

apoi j(prin fricatizare): Jovrs (dies) > Qoi Qo|, jocus, doc Qoc), jugum, gug(jug), judicium > gude! Qude{,judecatd"); chiar gi d +7 sau d + e in hiat cu osau u > ti (Si apoii): adjutorium > aQiutoriu (ajutor), deorsum t dos (/bs)tu.. Africata f evolueazi din: f + 6'", i; t + ia; t + iu; c + e, i in hiat cu a sau o, u:tdxo > fes, tdrra > lard, blanditia > bl6nde{e, petire > peli, grevitia > greafd,monti > mun,ti, inaltiare > indl,ta, pretium > pre,t, invitiare > invdfa, scortea >scoarld, hospitium > ospd,t, acia > afd, facia > fafd, glacia > ghea,td, socrus >sol, carnaceus > c6rna,t (forma cdrnat e refdcuti dupd pluralul cdrna{i) etc.. Africata dz, perechea sonori a lui f, provine din: d + i, e; d + ia; d + io sauiu; j + a. dico > dzicu, dies > dzi, frondia > frundzd, radia > radzd, decem >dzeace, prandium > prdndzu, medius > miedzu, jacere > dzdcealT elc.Ulterior, dz va evolua la z, astdzi mai putdnd fi intAlnit in graiurile de tipnordic.

to Aga cum am aratat in capitolul lV, o serie de cuvinte considerate din substrat prezintdafricata i (cioard, ceafd, cioc, ciucd, ciuf, ciut etc.), ceea ce ne indreptdtegte sd stabilim olegdturd strAnsd intre prezenla acestui sunet in limba traco-dacilor gi dezvoltarea lui dinsunete latinesti in anumite conditi i determinate.15 Africata S 2 j * o, u sau din d'+ e in hiat cu o, u, incd mai persisti in graiurile nordice dindacorom6nd. in restul teritoriului, s-a fricatizat, devenindT.16DupA cum gtim, d accentuat s-a diftongat in l'e, ceea ce inseamni cd elementul care aprovocat asibilarea lui f a fost, de fapt, j17 Dovada a vechimii acestei africate este gi faptul cd ea apare gi in cuvintele de substrat:budzd, brtndzd, bardzd etc.lstoria limbii rom6ne 3 8

Page 7: Cap 5 Elemente de Fonetica Istorica

Elemente de fonetici istoricd

b) Fricativele. Fricativa g descinde din s + E, i: slrpens > fa4oe, sdssurn > ges, src > gl,cereslus > cireg, vesica > bdgicd, sdptem > gapte, roseus > rogu, caseus >cag, sedere > gedea. Interesant este cd i a putut provoca transformarea lui sin g, chiar gi la distanli, in grupurile consonantice sf gi sc'. pastionem >pdgune, ustia > ugd, piscr's > pegfe, castigare > c6gtiga, fascia > fagd'o etc.. Fricativa 1-provine, aga cum am aritat mai sus, din fricatizarea lui g provenitdintr_un iot,' latinesc sau dintr_un d latin + eo: jocus , doc > joc.Aceastdtransformare trebuie sd se fi produs in perioada posterioard rom6nei comune.in dacoromdnd ea apare mai intdi ca o inova{ie a graiurilor sudice. Pozilia lui jin sistemul fonologic a fost intdritd ulterior printr-o serie de imprumuturi slavecare aveau acest sunet'. jar, jale, grajd, jir, jder, jilav, cojoc etc.. Fricativa h, dispdruti din latind, trebuie explicati in limba romdnd prinacliunea substratului (vezi supra, cap. lV), coroboratd cu influenla slavd demai tAziu (care a dus la fonologizarea sa), prin cuvinte ca: duh, hulub, hrean,hrand, dihor etc.

c) Palatalele. Oclusivele palatale k', g' au apdrut tArziu in dacoromdni din grupurileconsonantice c/ gi gl, care inilial, in romina comuni, se rosteau cl', gl', cu I'(/ muiat), cum se rostesc p€nd astizi in toate dialectele sud-dundrene: lat.pop. oricla > ar. uriacl'e, megl. urecl'd, istr. urecl'e; lat. pop. ungla > ar., istr.ungl'e, megl. ungt'd. in dacoromdnd, schimbarea grupurilor cl', gl' > k', g':ureche, unghie, pare sd fie o inovalie recenti, dat fiind faptul cd primaatestare dateazd abia din sec. al XV-lea. Transformarea regulatd a grupurilorcl qi glin c/'9i gl' pare sd fie una spontand, necondifionatS: oculus > oclu >ocl'u (ochi), glacia > g|afd (gheafa). in cuvintele imprumutate din slavd,aceastd transformare nu s-a mai produs: clopot, c/egfe, oglindd, gleznd etc.. . in romAna comuni apar doud consoane dentale moi: n'gi { dezvoltate dinn, / sub influenla unui iot: lat. filius > fifu (ar. h'il'u, megl. /iu, istr. fil; dr. fru esteo inova{ie), lat. leporem > I'epure (dr. iepure, ar. I'epure, megl., istr. l'epufi,gallina > gdl'ind (> dr. gaina); lat. cuneum > cun'Lt, lat. vinea > vin'd, lat.calcaneum > cdlcdn'u, lat. antaneus > int1n'u (cum se rostegte pind azi ingraiul din Banat 9i in dialectele din sudul Dundrii; formele din dr. cui, vie,cdlcdi, inf6i sunt inovalii). Palatalizarea lui / 9i n s-a produs gi in elementeleslave: kopanja > copaie, kladnja > claie, poljana > poiand, ljute > iute, nevolja> nevoie etc.

RotacismulRotacismul este fenomenul fonetic care constd in transformarea unei

consoane intervocalice in r. Fenomenul este specific in limba romind doarelementelor mogtenite din latind gi afecteazd doud consoane: / intervocalic Ai nintervocalic.. Rotacismul lui -/- intervocalic s-a produs cu regularitate, fiind un fenomengeneral, una dintre cele mai importante legi fonetice care ac{ioneazd asupracuvintelor fatine din romdn6: gula > gurd, salem > sare, solem > soare, mola >moard, padulem > pddure, pulicem > puice, melum > mdr, gelum > ger,

18 Fricativa g apare in structura a numeroase cuvinte din substrat (inclusiv toponime): mog,gugd, cdpugd, gopafld, gtird, Cig, Mureg, Someg, Argeg etc., fapt ce i-a determinat pe uniiautori si afirme ci palataliz-rea lui s latin in romanica balcanicd a fost favorizatd deexistenta acestui sunet in traco-dacd (vezi supra, cap. lV).'n Prin iot se in{elege semivocala i, numiti gi ,,i consonantic", notatd de obicei in diverseaffabete fonetice cu y, j sau.i,lstoria limbii romdne 39

Page 8: Cap 5 Elemente de Fonetica Istorica

Elemente de fonetici istoricd

bolefis > biref etc. in imprumuturile ulterioare, / intervocalic a rdmas intact, cain cuvintele din slavd: mild, sild, pild, boald etc.. Rotacismul lui -n- intervocalic este un fenomen intAlnit in primele texteromAnegti din Nordul Ardealului, Maramureg gi Bucovina (aga-numitele texterotacizante sau fexfe maramure7ene). Rotacismul se intAlnegte atdt in stadiiintermediare (cu pdstrarea dentalei n), cAt gi in stadii finale (cu dispariliadentalei): bunrdtate, fdntdd, mdrd, pdnre, inima, lurd etc. in dacoromina deastdzi, rotacismul lui n apare sporadic in graiul molilor din Apuseni, dar 9i aicimai mult la vorbitorii virstnici. in aromAni lipsegte. in schimb, in istrorom6nd,rotacizarea lui n intervocalic este un fenomen general, de aici 9i ipoteza cdramura istroromdnilor s-ar fi desprins din aria vesticd, rotacizantd, a dialectuluidacoromdn.

BetacismulBetacismul este fenomenul fonetic ce constd in confuzia (in

pronunfare) a consoanelor b 9i v, consoane ce au in comun articulalia labialigi sonoritatea. Fenomenul (atestat incd in Appendix Probi: a/veus nonalbeus) este ilustrat in limba romdni prin exemple ca cervus > cerb, co:us> corb, veteranus > bdtrdn, veruecem > berbece, vesica > bdgicd, alvina >albind, salvaticus > sdlbatic, pulverem > pulbere etc.

B gi v au mai suferit o transformare in limba romini: in pozilieintervocaf icd au dispirut: lat. cantabat > cdnta, lat. caballus > cal, lal. ovum >ou, laf. vivus > viu, lat. rivus > r1u, lat. * abellona > alund etc.

Apocopa consoanelor finaleApocopa este fenomenul fonetic ce constd in disparilia unui sunet sau

a unui grup de sunete de la sfArgitul unui cuv6nt. in trecerea de la latind laromdni, toate cuvintele gi formele gramaticale terminate in consoani saugrup consonantic au suferit apocopa, adicd pierderea acestor consoane.Fenomenul a aclionat cu putere de lege; lupus > lupu, caput > cap, recens >rece, cantant > c1ntd, soror > soru (> sord), legem > lege etc. Existi insi gicAteva exceptii (care intdresc regula), int6lnite in cazul cuvintelor terminatein r. La acestea, uneori, r a trecut inaintea vocalei precedente (prinmetatezd), salvAndu-se astfel de la disparilie: inter > intre, super > spre, per> pre (forma veche a prepoziliei pe), frater > fratre (gi apoi frate, prindisimilafie), quattuor > patru etc.

Tratamentul grupurilor consonanticeI Grupul cf devine de timpuriu pf, prin labializarea velarei: lactem >

lapte, noctem > noapte, octo > opt, lucta > luptd etc.r Grupul cs (notat gix) a avut doud tratamente: ps (coxa > coapsd, frixit

> fripse) 9i s (/axare > /dsa, fraxinus > frasin, maxilla > mdsea).I Grupul gn devine inci din romina comund mn: signum > semn,

lignum > lemn, cognatus > cumnat, pugnus > pumn.I Grupul ns a devenit s inci din latina vulgard: densus > des, consuere

> coasere (a coase), consocrum > cuscru, mensa > masd etc.. Grupurile consonantice -bl-, -br- in pozilie intervocalicd deveniseri

-ttl-, -ur-'. lat. subula > *subla > suld, lat. cibrum (= cibrum) > ciuru,lat. februarius > fdurar,lat. stabulum > stablum > sfau/ etc. I

r Grupul f/ se asimileazl cu cI inci din latina vulgard (in AppendixProbi: vetulus non vecllts, de unde rom. vechfi, urm6nd apoi evoluliaacestuia la c/'9i, in final, k': astula> astla> ascla > dr. agchl'e.

lstoria limbii romAne

Page 9: Cap 5 Elemente de Fonetica Istorica

Elemente de fonetici istoricd

. Grupul nct> nt. unctum> unt, unctura> unturd, sanctus >sdn/,,sf6nt"(cf. compusele rominegti S6nfion, Sdntana, Sampetru etc.).

. Grupul rs devine, uneori, s: sursum > sus, deorsum > gos >7bs., Labiovelarele qu gi gu (oclusive velare cu un apendice labial) urmate

de a devin p, b: lat. aqua > apd, lat equa > iapd, lat. lingua > limbd, lat.quattuor > patru; cind erau urmate de un sunet palatal, au devenit i,respectiv !: quinque > cinci, sanguis > sdnge; urmate de o, au devenitvefarele k, g: quod > cd, languorem > ldngoare,,febri tifoidd".

5.3. Accidentele foneticeSunt schimbirifonetice condilionate, dar care nu se produc regulat, ci

intdmpldtor, in cuvinte izolate.

SincopaConstd in disparilia unui sunet (de reguld, o vocalS neaccentuatd) din

interiorul unui cuvdnt. Cel mai adesea s-au sincopat vocalele mai inchise u, igi e: oculus > oclus > ochi, genuculum > genuclu > genuchi > genunchi,viridis > virdis > verde, calida > calda > caldd, collocare > culucare > culca,inuxorare > inusurare > insLlra, dirigere > drege, directus > dirept > drept,vestimentum > vegmlnt, consocrum > cusucru > cuscru, lucubrare > lucurare> lucra elc.

AferezaEste suprimarea unui sunet aflat la iniliala cuvAntului. Fenomenul

poate afecta atAt consoane, cdt gi vocale: fossatum > fusatu > fsatu > saf,din slavd avem: dvorba > vorbd, dvorniku > vornic etc. Un loc special il ocupiinsi afereza lui a inilial din citeva cuvinte mogtenite din latind: agnellum >amnelu > mnelu > mn'elu > miel, avunculus > aunclu > uncl'u > unchi,autumna > toamnd, aranea > ardn'd > rdid > rdie, amita (+ suf. -u$ii) >matugd, aqua baptizat > apd boteazd > pdboteazd > boboteazd, eradicare >arddicare'" > rddicare > ridica etc. Avem, de asemenea, aferezd gi inumbulicus > umburicu > buric (prin deglutinare, ca urmare a falsei interpretdria segmentului um drept articolul sau numeralul un'. un buric) sau incompusele cu ex-.' exvolare > zbura, extingere > stinge, expanticare >spinteca.

ProtezaEste adiugareala inceputul cuvdntului a unui sunet. De pild6, la unele

forme atone de pronume personal gi reflexiv, precum 9i la cele ale verbului afi, apare un i protetic: imi, ili, ii, il tSt, is, ir. Regional (in graiurile sudice),datoritd rostirii aspirate a vocalei initiale, apare un h protetic: haripd, hodaie,hdsta, hdla harmdsar etc.

in aromAni este specifi cA proteza lui a (intAlnitd chiar in numele loretnic: armdni): alavdu,,laud", aurlu, aradu etc.

EpentezaEste aparilia unui sunet (de obicei consoand) in interiorul cuvAntului.

De exemplu, sl. zlobivu > zglobiu, tc. damla > dambla, bg. mocilo > mocirld,magh. bicica > brigcd etc. in Crigana intAlnim epenteza lui c in interiorul ,'grupului sl: scldnind, sclab, sclugd, sclobod, iescle etc.

'o E inilial a devenit uneori a; eicius > arici, aeramen > aramd, *excotire > ascufi etc.lstoria limbii romAne 4 l

Page 10: Cap 5 Elemente de Fonetica Istorica

Elemente de foneticd istoricd

PropagareaEste articularea unui sunet de doud ori, prin repetarea caracteristicilor

sale articulatorii. Cea mai cunoscuti este propagarea lui n (= propagareanazalitdtii;: genuculum > genuchi > genunchi, canutus > cdnut > cenunt >cdrunt (prin disimilare), minutus > mdnut > mdnunt > mdrunt, renuculus >rdnuchi > rdnunchi > rdrunchi etc.

AnticipareaEste o propagare in sens invers, respectiv, articularea cu anticipa{ie a

unui sunet, in conditiile in care se mai articuleazd o datd. Specificd esteanticiparea unui sunet palatal. De exemplu, lat. panem > p1ne (formdintdlnitd gi astdzi in jumdtatea de nord a !drii). Pluralul normal al acestuisubstantiv era pdni. in aceastd formd de plural se va produce anticiparea luii, creindu-se astfel diftongul ij: pAini. Pe baza acestui nou plural, se vareface gi un singular corespunzdtor . pdine. Aceeagi explicalie existd gipentru formele cdini - cAine, ca gi pentru pluralul mdini al substantivuluimdnd. in cazul adverbului mdine (etimologic, mdne < lat. mane), diftongul iis-a creat prin analogie, gi nu prin anticipare. Formele cu diftongul 1i lacuvintele amintite reprezintd o inovalie a graiurilor muntenegti, care a fostulterior adoptatd de limba literard. In graiurile din Oltenia, se produce gianticiparea elementului palatal din oclusiva k': oichi, straichind, roichie,pdduiche, ureiche etc.

MetatezaEste schimbarea ordinii sunetelor (gi a silabelor) intr-un cuvdnt. Cel

mai adesea au suferit acfiunea metatezei sonantele I gi r. paludem > padule> pddure, cingula > clingua > chingd, populus > plop, integrum > intreg,sternutare > strdnuta, formosus > frLtmos, inter > intre, super > spre,procedere > purcede, pertundere > pdtrunde etc. Chiar gi in unele cuvinte dinslavd s-a produs metateza lui / gi r. sl. poclon > plocon, sl. protivinikl >potrivnic. De asemenea, i (e) in hiat, precedat de o labiald, trece inainteaacesteia: lat. scabra > zgaibd, lat. *cubium > cuib, lat. robeus > roib, lat.habeat > aibd etc.

AsimilareaConstd in transformarea unui sunet sub influenta altuia aflat in

apropiere, in sensul dobAndirii unei caracteristici aseminitoare. Asimilareapoate fi vocalicd, consonantici, intre vocale gi consoane, pa(iald sau totali,progresivi (de la stAnga la dreapta), regresiv6 (de la dreapta la stdnga) gireciprocd. Exemple:. d-e ) e-e: basilica > bdserecd > beserecd (apoi besearecd Si bisericd);masticare > mdsteca > mesteca; blastemare > bldstema > blestema,parietem > pdrete > perete;. d-i> i-i: lat. eradicare > rddica > ridica, sl. nasupu > ndsip > nisip;. d-o > o-o: sl. naroku > ndroc > noroc, sl. narodu > ndrod > norod etc.. i-e(i) > i-e(i). anima > inemd > inimd, anelum > inel > inel<. r-n > n-n: corona > curund > cunund; farina > fdnind > fdind;I n-r > r-r fenestra > ferestra > fereastrd;. i-u > u-u'. ambulo > irnblu > umblu; impleo > imptu > umplu;. d > odupi labiale: baptizare > bdteza > boteza.

O variantd de asimilare aste acomodarea, constind in imprumutareade cdtre un sunet a unei trisdturi articulatorii a sunetului invecinat. Delstoria limbii romAne

Page 11: Cap 5 Elemente de Fonetica Istorica

Elemente de foneticd istoricd

exemplu, s din prefixele des- gi rds- devine z, in vecindtatea vocalelor, aconsoanefor sonore 9i sonante: dezamdgi, dezbrdca, dezveli, dezmogteni,rdzgdndi, rdzbuna etc. Aici, trdsitura nou dobinditd este sonoritatea. Deasemenea, n (din prefixele in- sau con-) inainte de p gi b devine m: impdr,ti,impdturi, imbrdca, compune etc. Aici, trisdtura nou dobdnditd este labialitatea.Existd 9i o acomodare reciprocd, atunci cAnd doud sunete igi imprumutdunul altuia o trdsiturd articulatorie. E cazul lui u 9i d care se acomodeazireciproc, contopindu-se intr-un singur sunet, o, ca in exemplele: una > und >ud' ' > o, cubitus> cubetu> cuetu> cudtu> cot.

DisimilareaEste opusul asimildrii gi constd in modificarea (pdnd la dispari[ie) a

unui sunet sub influenla unui alt sunet identic sau aseminitor. Ca 9i laasimilare, 9i aici intAlnim mai multe subtipuri de disimilare, in funclie decalitatea sunetelor care se influenleazd, de direclia in care se desfdgoard, derezultat etc. Exemple:

I n-n > r-n. minutus > mdnut > mdnunt > mdrunt, renuculus > rdnuchi>rdnunchi > rdrunchi, canutus > cdnut > cdnunt > cdrunti

. r-r > n-r1 suspirare > suspinare (a suspina);, i-i> e-i: vicinus > vecin;. e-e > j-e: ceresrus > cireg, nescio quid > negfe > nlgfe;. r-r> r- s. frater> fratre> frate, imperator> impdratru> impdrat.

Uneori, disimilarea s-a produs in foneticd sintacticd, adicd datoritdrepetirii sunetelor in cuvinte invecinate: pre drum > pe drum, lui lon > lu lon,vd voi da > (vd) oi da, vre,ti trece > veti trece etc.

O varianti a disimilirii este diferenlierea, care apare ca o reaclie laasimilare 9i consti in pierderea de citre un sunet a unei trdsdturi articulatorii.De exemplu , lat. sentire trebuia sd dea (a) "srnfi. Forma srmfi se explicd prindiferentierea lui n in raport cu f, ca urmare a pierderii trdsdturii [+ dentalS].Exemple de diferenliere avem 9i in cazul unor forme ca noLtr gi bour,rezultate din reaclia fald de acomodarea lui u 9i d. Astfel, bubalus > budr >buor > bour (in loc de *bor), nubilum > nubelu > nuelu > nueru > nudru,formi care a avut doud reflexe: unul datorat acomodirii reciproce'. nor,celdlalt datorat diferenlierii'. nour.

'' Cdderea lui n intervocalic e greu de explicat, dar poate fi intAlniti gi in alte exemple:granum > grdu, frenum > frlu.lstoria limbii romAne 43