calculul profitului impozabil.docx

UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Specializarea˸Contabilitate și Informatică de Gestiune

CALCULUL PROFITULTI IMPOZABIL

Student: Dinu Mihaela

2015

CUPRINS

Introducere.........................................................................3

Categorii de plătitori...........................................................................4

Cote de impozit..................................................................................6

Determinarea profitului impozabil.................................................6

Declararea şi plata impozitului pe profit.......................................11

Controlul impozitului pe profit.....................................................13

Înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit.................14

Metode de contabilizare a impozitului pe profit......................21

Concluzii................................................................................26

Bilbliografie.........................................................................27

2

INTRODUCERE

Rezultatul contabil se determină ca diferenţă între venituri şi cheltuieli, indiferent de natura activităţii care le-a generat, respectiv activitatea de exploatare, financiară, extraordinară. Aceste venituri şi cheltuieli sunt înregistrate pe baza regulilor contabile, chiar dacă acestea nu sunt impuse de fiscalitate.

Rezultatul fiscal este baza impozitării, iar fiscalitatea caută, prin fixarea unor reguli stricte, să contrabalanseze tendinţa contribuabililor de a minimiza impozitul datorat. Profitul impozabil se calculează adunând la profitul contabil cheltuielile nedeductibile şi scăzând veniturile neimpozabile. Din mărimea obţinută se scade, dacă este cazul, pierderea fiscală rămasă de recuperat din anii precedenţi.

O dovadă a faptului că, într-o anumită măsură, fiscalitatea respectă regula contabilă este dată de tratamentul cheltuielilor ale căror efecte se vor obţine într-un exerciţiu ulterior. În acest sens, potrivit normei fiscale, cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care se referă la exerciţii financiare viitoare, se înregistrează în cheltuielile curente ale perioadelor viitoare. Astfel, fiscalitatea întăreşte regula contabilă a înregistrării cheltuielilor şi veniturilor în avans pe baza principiului independenţei exerciţiului.

Înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit se face lunar. Impozitul se calculează mai întâi pe baza datelor cumulate de la începutul anului până la sfârşitul lunii pentru care se face calculul. Impozitul de înregistrat în luna de referinţă este egal cu diferenţa dintre impozitul cumulat până la sfârşitul acestei luni şi impozitul cumulat până la sfârşitul lunii precedente.

În contabilitatea impozitului pe profit, la nivel mondial, se utilizează două metode: metoda impozitului exigibil şi metoda reportului de impozit (impozitul amânat).

3

1. CATEGORII DE PLĂTITORI

Contribuabilii obligaţi să plătească impozit pe profit sunt:

a) în cazul persoanelor juridice române, asupra profitului impozabil obţinut din orice

sursă, atât din România, cât şi din străinătate;

b) în cazul persoanelor juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui

sediu permanent în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului permanent;

c) în cazul persoanelor străine şi persoanelor fizice nerezidente care desfăşoară

activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică, asupra părţii din profitul

impozabil al asocierii atribuibile fiecărei persoane;

d) în cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu

proprietăţi imobiliare situate în afara România sau din vânzare/cesionarea titlurilor de

participare deţinute la o persoană juridică română, asupra profitului impozabil aferent acestor

venituri.

e) în cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care

realizează venituri atât din România, cât şi din profitul impozabil al asocierii atribuibile

persoanei fizice rezidente.

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:

a) trezoreria statului;

b) instituţiile publice, pentru fondurile publice inclusiv pentru veniturile proprii şi

disponibilităţile realizate şi utilizate potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu

modificările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a guvernului nr. 45/2003 privind finanţele

publice locale, dacă legea nu prevede altfel;

c) fundaţiile române constituite ca urmare a unui legat;

d) cultele religioase, pentru veniturile obţinute din activităţi economice care sunt

utilizate pentru susţinerea activităţilor cu scop caritabil

e) cultele religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea

obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit Legii şi pentru veniturile obţinute

din chirii, cu condiţia utilizării sumelor respective pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor

4

de cult, pentru lucrările de construire, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a

clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ şi pentru acţiuni specifice cultelor religioase,

inclusiv veniturile din despăgubiri sub formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor

reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;

g) instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru

veniturile utilizate, potrivit Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi

completările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001, privind unele

măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior, cu modificările ulterioare;

h) asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari

recunoscute ca asociaţii de proprietari, potrivit Legii locuinţei nr. 114/1998, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare, pentru veniturile obţinute din activităţile confortului şi

a eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune;

i) fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii:

j) fondul de compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii;

k) Banca Naţională a României.

Persoanele juridice române fără scop patrimonial nu plătesc impozit pe profit pentru

următoarele venituri:

a) cotizaţiile şi taxele de înscriere ale membrilor;

b) contribuţiile băneşti sau în natură ale membrilor şi simpatizanţilor;

c) taxele de înregistrare, stabilite potrivit legislaţiei în vigoare,

d) donaţiile şi banii sau bunurile primite prin sponsorizare;

e) dividendele, dobânzile şi veniturile realizate din vânzarea, cesionarea titlurilor de

participare obţinute din plasarea veniturilor scutite;

f) veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;

g) resursele obţinute din fonduri publice sau din finanţări nerambursabile,

5

h) veniturile excepţionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în

proprietatea organizaţiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite în

activitatea economică,

i) veniturile obţinute din reclamă şi publicitate, realizate de organizaţiile nonprofit de

utilitate publică, potrivit legilor de organizare şi funcţionare, din domeniul culturii, cercetării

ştiinţifice, învăţământului, sportului, sănătăţii, precum şi de camerele de comerţ şi industrie,

organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale.

Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de

plata impozitului pe profit şi pentru veniturile din activităţi economice realizate până la

nivelul echivalentului în lei de 15 000 Euro într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din

veniturile totale scutite de plata impozitului pe profit, prevăzute la alin.2. organizaţiile

prevăzute în prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevăzute la art.17 alin. 1

sau art. 18, după caz.

1.2. COTE DE IMPOZIT

Conform OUG nr. 138/2004 pentru completarea şi modificarea Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, impozitul pe profit este de 16% cu excepţiile prevăzute de Codul fiscal.

Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic. Când un contribuabil se

înfiinţează sau încetează să existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada

din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.

1.3. DETERMINAREA PROFITULUI IMPOZABIL

Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă

(V) şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora (Ch), dintr-un an fiscal, la care se adună

cheltuielile nedeductibile (Chn) şi se scad veniturile neimpozabile (Vn) sau deducerile fiscale

(Df). Din mărimea obţinută se scade, dacă este cazul, şi pierderea fiscală rămasă de recuperat

din anii precedenţi (Pfr).

6

Profitul impozabil = V-Ch+Chn – Vn – Pfr

O dovadă a faptului că, într-o anumită măsură, fiscalitatea respectă regula contabilă

este dată de tratamentul cheltuielilor ale căror efecte se vor obţine într-un exerciţiu ulterior. În

acest sens, potrivit normei fiscale, cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar

care se referă la exerciţii financiare viitoare, se înregistrează în cheltuielile curente ale

perioadelor viitoare. În această categorie de cheltuieli se încadrează şi sumele plătite pentru

obţinerea unor autorizaţii de funcţionare (care se eliberează sau avizează periodic, cu un

anumit termen de valabilitate) sau pentru achiziţionarea unor drepturi de folosinţă, pentru

încheierea de contracte de concesiune sau pentru obţinerea de licenţe care se repartizează pe

întreaga perioadă de valabilitate. Astfel, fiscalitatea întăreşte regula contabilă prin precizarea

explicită a faptului că înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor în evidenţa contabilă se va

efectua conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii.

Veniturile neimpozabile luate în calcul la determinarea profitului impozabil sunt:

a) dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană

juridică română,

b) diferenţele favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate ca urmare a

încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor

creanţe la societatea la care se deţin participaţiile;

c) veniturile rezultate din anularea datoriilor care au fost considerate cheltuieli

nedeductibile, precum şi din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau a

veniturilor realizate din recuperarea unor cheltuieli nedeductibile;

d) alte venituri neimpozabile, prevăzute expres în acte normative speciale.

La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente

veniturilor impozabile..

Principalele rezerve şi provizioane deductibile sunt:

a) rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului

contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile

neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta

va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat sau din patrimoniu, după caz,

potrivit legilor de organizare şi funcţionare. În cazul în care aceasta este utilizată pentru

7

acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei

nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. Prin excepţie, rezerva constituită de

persoanele juridice care furnizează utilităţi societăţilor comerciale care se restructurează, se

reorganizează sau se privatizează poate fi folosită pentru acoperirea pierderilor de valoare a

pachetului de acţiuni obţinut în urma procedurii de conversie a creanţelor, iar sumele destinate

reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil;

b) provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor;

c) provizioanele specifice, constituite de instituţiile financiare nebancare înscrise în

Registrul general ţinut de Banca Naţională a României, de instituţiile de plată persoane

juridice române care acordă credite legate de serviciile de plată, de instituţiile emitente de

monedă electronică, persoane juridice române, care acordă credite legate de serviciile de

plată, precum şi provizioanele specifice constituite de alte persoane juridice, potrivit legilor de

organizare şi funcţionare;

d) rezervele tehnice calculate de către societăţile de asigurare şi reasigurare,

constituite. Sunt nedeductibile sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor

pentru contractele cedate în reasigurare.

Principalele cheltuieli cu deductibilitate limitată sunt:

a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate

dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile,

altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;

b) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii

cheltuielilor cu salariile personalului;

c) perisabilităţile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei

centrale, împreună cu instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.

Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele

reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit

sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile și cheltuielile cu impozitele nereținute la

sursă în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din

România, precum și cheltuielile cu impozitul pe profit amânat înregistrat de către

8

contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de

raportare financiară;

b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile, datorate

către autorităţile române/străine, potrivit prevederilor legale;

c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate

lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de

asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit

prevederilor. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi stocurile şi mijloacele fixe amortizabile,

distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în condiţiile

stabilite prin norme;

d) cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub

forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la

sursă;

e) cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele generate

de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de piaţă pentru

aceste bunuri sau servicii;

f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ,

potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după

caz, potrivit normelor;

g) cheltuielile înregistrate de societăţile agricole, constituite în baza legii, pentru

dreptul de folosinţă al terenului agricol adus de membrii asociaţi, peste cota de distribuţie din

producţia realizată din folosinţa acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere;

h) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepţia celor prevăzute de Codul

fiscal

i) cheltuielile cu contribuţiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt

reglementate prin acte normative;

j) cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care

nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului;

k) alte cheltuieli salariale şi/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat;

9

l) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de

servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul

activităţilor desfăşurate şi pentru care nu sunt încheiate contracte;

m) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului,

precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepţia celor care privesc

bunurile reprezentând garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii

pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau

de leasing, potrivit clauzelor contractuale;

n)pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu,

neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion, precum şi pierderile înregistrate la

scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate;

o) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind bursele private,

acordate potrivit legii;

p) cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, care au la bază un document emis de

un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza

ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

r) cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau

asociaţiile profesionale care au legătură cu activitatea desfăşurată de contribuabili şi care

depăşesc echivalentul în lei a 4.000 euro anual;

s) cheltuielile reprezentând valoarea deprecierilor mijloacelor fixe, în cazul în care, ca

urmare a efectuării unei reevaluări, se înregistrează o descreştere a valorii acestora.

ş) cheltuielile cu beneficiile acordate salariaților în instrumente de capitaluri cu

decontare în acțiuni;

t) cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, indiferent de natura lor, dovedite

ulterior ca fiind legate de fapte de corupţie, potrivit legii.

10

1.4. DECLARAREA ŞI PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT

Declararea şi plata impozitului pe profitse efectuează trimestrial, până la data de 25

inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I - III. Definitivarea şi plata

impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de

depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit.

Începând cu data de 1 ianuarie 2013, contribuabilii pot opta pentru declararea şi

plata impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate, efectuate trimestrial. Termenul până la

care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declaraţiei privind

impozitul pe profit.

Opţiunea pentru sistemul anual de declarare şi plată a impozitului pe profit se

efectuează la începutul anului fiscal pentru care se solicită aplicarea opţiunii. Opţiunea

efectuată este obligatorie pentru cel puţin 2 ani fiscali consecutivi. Contribuabilii comunică

organelor fiscale teritoriale modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare şi plată a

impozitului pe profit, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, până la data de 31

ianuarie inclusiv a anului fiscal respectiv.

Contribuabilii societăţi comerciale bancare - persoane juridice române şi sucursalele

din România ale băncilor - persoane juridice străine au obligaţia de a declara şi plăti impozit

pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial. Termenul până la care se efectuează

plata impozitului anual este termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit.

Următorii contribuabili au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit, astfel:

a) organizaţiile nonprofit au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit, anual,

până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează

impozitul;

b) contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor, a plantelor

tehnice şi a cartofului, pomicultură şi viticultură au obligaţia de a declara şi de a plăti

impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru

care se calculează impozitul.

Contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit

anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, determină plăţile anticipate trimestriale în sumă

de o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele

11

preţurilor de consum, estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se

efectuează plăţile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru

care se efectuează plata. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se

determină plăţile anticipate trimestriale, este impozitul pe profit datorat conform declaraţiei

privind impozitul pe profit, fără a lua în calcul plăţile anticipate efectuate în acel an.

În cazul următoarelor operaţiuni de reorganizare efectuate potrivit legii,

contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi

anticipate efectuate trimestrial, stabilesc impozitul pe profit pentru anul precedent, ca bază de

determinare a plăţilor anticipate, potrivit următoarelor reguli:

a) contribuabilii care absorb prin fuziune una sau mai multe persoane juridice

române, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii,

însumează impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul precedent cu impozitul pe profit

datorat pentru acelaşi an de celelalte societăţi cedente;

b) contribuabilii înfiinţaţi prin fuziunea a două sau mai multe persoane juridice

române însumează impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societăţile cedente.

c) contribuabilii înfiinţaţi prin divizarea unei persoane juridice române împart

impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă proporţional cu

valoarea activelor şi pasivelor transferate, conform proiectului întocmit potrivit legii.

d) contribuabilii care primesc active şi pasive prin operaţiuni de divizare a unei

persoane juridice române, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte,

potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul precedent cu

impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă, recalculat proporţional

cu valoarea activelor şi pasivelor transferate, conform proiectului întocmit potrivit legii;

e) contribuabilii care transferă, potrivit legii, o parte din patrimoniu uneia sau mai

multor societăţi beneficiare, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc

efecte, potrivit legii, recalculează impozitul pe profit datorat pentru anul precedent

proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor menţinute de către persoana juridică care

transferă activele.

12

Persoanele juridice care, în cursul anului fiscal, se dizolvă cu lichidare, potrivit

legii, au obligaţia să depună declaraţia anuală de impozit pe profit și să plătească impozitul

până la data depunerii situaţiilor financiare la organul fiscal competent .

Persoanele juridice care, în cursul anului fiscal, se dizolvă fără lichidare au

obligaţia să depună declaraţia anuală de impozit pe profit şi să plătească impozitul până la

închiderea perioadei impozabile.

Pentru aplicarea sistemului de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu

plăţi anticipate efectuate trimestrial, indicele preţurilor de consum necesar pentru actualizarea

plăţilor anticipate se comunică, prin ordin al ministrului finanţelor publice, până la data de 15

aprilie a anului fiscal pentru care se efectuează plăţile anticipate.

1.5. CONTROLUL IMPOZITULUI PE PROFIT

În vederea determinării obligaţilor de plată a impozitului pe profit, organele fiscale au

dreptul de a controla şi de a recalcula adecvat profitul impozabil şi impozitul de plată pentru:

a) operaţiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plăţii impozitelor;

b) operaţiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaţilor,

acţionarilor sau persoanelor ce acţionează în numele acestora;

c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate

de acţionari, asociaţi ori de persoanele care acţionează în numele acestora, în vederea

reflectării reale a operaţiunii;

d) distribuirea, împărţirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile

între 2 sau mai mulţi contribuabili ori acele operaţiuni controlate direct sau indirect, de

persoane, care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale şi pentru reflectarea

reală a operaţiunilor.

13

1.6. ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE A IMPOZITULUI PE PROFIT

Înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit trebuie să se facă lunar. Impozitul

se calculează mai întâi pe baza datelor cumulate de la începutul anului până la sfârşitul lunii

pentru care se face calculul. Impozitul de înregistrat în luna de referinţă este egal cu diferenţa

dintre impozitul cumulat până la sfârşitul acestei luni şi impozitul cumulat până la sfârşitul

lunii precedente. Unele întreprinderi fac înregistrarea impozitului pe profit doar trimestrial, o

dată cu stabilirea obligaţiei de plată faţă de bugetul statului.

Exemplu.

În urma centralizării informaţiilor din contabilitate şi a retratării lor conform regulilor

fiscale, se obţine pentru exerciţiul N, următoarea situaţie (în mii lei):

Luna Venituri totale

cumulate de la

începutul anului

Cheltuieli totale

cumulate de la

începutul anului

(fără 691)

Cheltuieli nededucti

bile cumulate

de la începutul

anului (altele decât 691)

Venituri neimpozabile cumulate

de

la începutul

anului

Rezultatul fiscal cumulat (col 1-col 2 + col 3 –

col 4)

Impozit pe profit cumulat (col 5 x 16%)

Impozit de

înregistrat

0 1 2 3 4 5 6 7

Ian 500 100 10 401 64,16 64,16

Feb 1200 800 20 402 64,32 0,16

Mart 1500 1200 25 10 501,5 48,24 -16,08

Apr 2000 1500 30 15 301,5 80,04 32

Mai 2100 1700 35 25 401 64,16 -16,08

Iun 2500 2000 40 30 501 80,16 16

Iul 2600 2400 45 35 201 32,16 -48

14

Aug 3000 2900 50 45 100,5 16,08 -16,08

Sept 3100 3200 55 60 -100 0 -16,08

Oct 3400 3399 55 75 -10 0 0

Nov 4000 3500 60 80 498 79,68 79,68

Dec 4500 4100 65 80 398,5 63,76 -15,92

1. În ianuarie: rezultatul fiscal cumulat este de 401 mii lei, deci impozitul este de 401

x 16% = 64,16 mii lei şi se înregistrează, după care se închide contul de cheltuială:

691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit”

= 441 “Impozit pe profit” 64160

121 “Profit şi pierderi” = 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit”

64160

La sfârşitul lunii contul 441 va avea sold final creditor 64,16 mii lei.

2. În februarie: rezultatul fiscal cumulat este de 402 mii lei, deci impozitul este de 402

x 16% = 64,32 mii lei Deoarece în luna precedentă s-au înregistrat 64,16 mii lei, în februarie

contul 441 se creditează doar cu diferenţa de import, adică 64,32 mii– 64,16 mii = 0,16 mii

lei.




160

Situaţia contului 441 se prezintă astfel:

441 “Impozit pe profit”

64160 Sic

160

Rd = 0 160 Rc

Tsd = 0 64320 Tsc

15

Sfc= 64320

3. În martie: rezultatul fiscal cumulat este de 30,15 mii lei, deci impozitul cumulat este

de 301,5 x 16% = 48,24 mii lei. Deoarece până la sfârşitul lunii precedente s-a înregistrat un

impozit de 100,5 mii lei, în luna martie contul 441 se creditează cu diferenţa de impozit, adică

48,24 mii-64,32 mii = -16,08 mii lei, aducând la nivel real obligaţia faţă de bugetul statului:




16080

Situaţia în contul 441 se prezintă astfel:


64320 Sic

86080

Rd = 0 16080 Rc

Tsd = 0 482 40 Tsc

Sfc= 48240

4. În aprilie: se achită mai întâi impozitul pe primul trimestru de 48240 lei

441 “Impozit pe profit” = 5121 “Conturi la bănci în lei”

48240

Rezultatul fiscal cumulat la sfârşitul lui aprilie este de 501,5 mii lei, deci impozitul

este de 501,5 x 16% = 80,24 mii lei. Deoarece s-au înregistrat deja şi s-au plătit 48,24 mii lei

în luna aprilie contul 441 se creditează numai cu diferenţa de impozit, adică:

80,24 mil-48,24 mii = 32 mii lei

16




32000

Situaţia în contul 441 se prezintă astfel:


482 40 Sic

48240 32000

Rd = 48240 32000 Rc

Tsd = 48240 80240 Tsc

Sfc= 32000

5. În mai:




16080


32000 Sic

16080

Rd = 0 16080 Rc

Tsd = 0 15920 Tsc

Sfc= 15920

6. În iunie:



121 “Profit şi pierderi” = 691 “Cheltuieli cu 16000

17

impozitul pe profit”



15920 Sic

16000

Rd = 0 16000 Rc

Tsd = 0 31920 Tsc

Sfc= 49875

7. În iulie: se achită, mai întâi, impozitul pe semestrul al doilea:

441 “Impozit pe profit” = 5121 “Conturi la bănci în lei”

49875

La sfârşitul lunii iulie rezultatul fiscal cumulat a fost de 201 mii lei, deci impozitul

este de 201 x 16% = 32,16 mii lei. Până la începutul acestei luni, impozitul cumulat a fost de

80,16 mii lei, ceea ce înseamnă că se va înregistra diferenţa:

32,16 mii-80,16 mii= -48mii lei




48000



-31920 Sic

31920 - 48000

Rd = 31920 - 48000 Rc

Tsd = 31920 - 16080 Tsc

Sfc= 48000

18

Impozitul de recuperat prin compensare în lunile următoare este de 75 mii lei.

8. În august:




16080



48000 Sic

16080

Rd = 0 16080 Rc

Tsd = 0 64080 Tsc

Sfc= 64080

9. În septembrie: rezultatul fiscal este o pierdere de 100,5 mii lei, iar impozitul

cumulat este 0. Mai rămâne de înregistrat în roşu doar 16,08 mii lei, adică zero minus

impozitul cumulat până la sfârşitul lunii august:




16080



64080 Sic

19

16080

Rd = 0 16080 Rc

Tsd = 0 80160 Tsc

Sfc= 80160

Soldul contului 441 reprezintă creanţa unităţii faţă de bugetul statului, creanţă care

este egală cu impozitul plătit pentru primele două semestre 48240 + 31920 = 80160 lei

10. În octombrie, rezultatul fiscal este tot pierdere, impozit cumulat este zero la fel ca

şi impozitul de recuperat.

11. În noiembrie, se revine la rezultatul fiscal pozitiv. Impozitul cumulat este de 498

mii lei x 16% = 79,68 mii lei, iar impozitul de înregistrat este egal cu impozitul cumulat.




79680



80160 Sic

79680

Rd = 0 79680 Rc

Tsd = 0 480 Tsc

Sfc= 480

12. În decembrie:




15920

20



480 Sic

15920

Rd = 0 15920 Rc

Tsd = 0 16400 Tsc

Sfc= 16400

Soldul final creditor în roşu al contului 441 semnifică o creanţă faţă de bugetul

statului.

Suma de 16,4 mii lei se poate obţine şi scăzând din impozitul cumulat anual de 63,76

mii lei, suma plătită în cursul anului de 80,16 mii lei. Soldul final creditor în roşu al contului

441 va deveni sold iniţial în anul următor, când va fi compensat cu eventualul impozit pe

profit în negru. În exerciţiul următor se va plăti impozit mai puţin cu 16,4 mii lei.

1.7. METODE DE CONTABILIZARE A IMPOZITULUI PE PROFIT

În contabilizarea impozitului pe profit la nivel mondial se folosesc în special două

metode1: metoda impozitului exigibil şi metoda reportului de impozit.

Impozitul pe profit datorat statului este calculat asupra profitului determinat pe baza

respectării regulilor fiscale. Nu puţine sunt situaţiile în care regulile fiscale sunt diferite de

cele privind rezultatul contabil înaintea impozitării. Impozitul datorat statului la nivelul unei

perioade (exerciţiu) nu este absolut necesar egal cu cheltuiala privind impozitul pe profit

relativă la operaţiile înregistrate în contabilitate.

1 Niculae Feleagă – Contabilitate aprofundată, Ed. Economică, Bucureşti, 1996, p.405

21

Întrebarea fundamentală este dacă trebuie să contabilizăm numai impozitului exigibil

(care va fi plăti imediat statului) sau dacă trebuie să se ţină cont de efecte fiscale generate de

decalajele temporare între rezultatul contabil înaintea impozitării şi baza impozabilă.

Răspunsul este favorabil celei de a doua variante (metoda reportului de impozit) în

cazul conturilor consolidate (contabilitatea grupurilor de societăţi). El se împarte între cele

două metode, în cazul conturilor (anuale) individuale (contabilitatea societăţilor care nu se

supun regulilor consolidării).

Până la aplicarea integral a Directivelor a 4-a şi a 7-a ţările Europei comunitare au fost

influenţate de unul din următorii factori:

- legăturile strânse între contabilitate şi fiscalitate (în Franţa, Germania şi celelalte ţări

ale Europei continentale cu excepţia Olandei);

- solicitările de informaţie financiară ale investitorilor, pe piaţa capitalurilor (Anglia,

Irlanda, Olanda).

În ţările cu o puternică influenţă fiscală, capitalurile sunt aduse în mod tradiţional de

sistemul bancar care, atunci când acordă împrumuturi, este mult mai sensibil la garanţiile

obţinute decât la rezultatele contabile ale întreprinderilor beneficiare. Conturile anuale sunt

întocmite într-o optică fiscală deoarece, prin publicarea lor, ele sunt utilizate şi în scopuri

fiscale.

Administraţiile fiscale din aceste ţări nu admit în reducerea bazei impozabile decât

cheltuielile efectiv constatate în conturi şi, dimpotrivă, taxează profiturile înregistrate

contabil. Rezultă că tendinţa întreprinderilor este de a minimiza rezultatul contabil pentru a

reporta în timp impozitul ce urmează a fi plătit. Regulile contabile fiind încorporate în legile

sau reglementările naţionale, modificarea lor eventuală devine mult mai dificilă. În conturile

individuale se preferă deci metoda impozitului exigibil, deşi sunt şi excepţii de la această

regulă.

În ţările cu pieţe financiare puternice există tendinţa de a maximiza rezultatele

contabile publicate în vederea alegerii investitorilor. O astfel de politică este foarte greu

conciliabilă cu o gestiune fiscală optimă, ceea ce a condus în aceste ţări la sisteme de

decontare a rezultatelor contabile de cele fiscale. Întreprinderea fiind influenţată de reacţia

pieţei financiare, va avea tendinţa să procedeze la alegeri mai flexibile şi deci mai puţin

22

conservatoare. În mod tradiţional, textele de lege contabile nu au reţinut decât principiile

contabile general admise. În conturile individuale se utilizează metoda reportului de profit.

De o mare importanţă în înţelegerea esenţei celor două metode este cunoaşterea naturii

diferenţelor între rezultatul contabil şi cel fiscal.

O primă clasificare împarte diferenţele în permanente şi temporare.

Diferenţele permanente sunt cele care antrenează definitiv creşterea sau

diminuarea cheltuielii privind impozitul pe profit.

Deci, regulile fiscale nu admit deductibilitatea fiscală a cheltuielilor care nu concură

obiectului activităţii întreprinderii, fie datorită naturii lor, fie caracterului lor excesiv. În mod

simetric, unele venituri sau sume echivalente au fost deduse din baza de impozitare.

Diferenţele temporare corespund elementelor care intră atât în calculul

rezultatului contabil, cât şi în cel fiscal, dar care privesc perioade diferite.

Diferenţele temporare există:

- fie atunci când regulile fiscale solicită impozitarea sau deducerea unui element care

nu a fost încă supus contabilizării;

- fie atunci când regulile fiscale conduc la neimpozitarea sau la nedeductibilitatea

imediată a unui element deja contabilizat.

O a doua clasificare a diferenţelor este cea în care acestea se împart în distorsiuni

evidente şi distorsiuni oculte (ascunse).

Distorsiuni evidente sunt cele care sunt puse în evidenţă de tabloul de trecere de la

rezultatul contabil la rezultatul fiscal. Aceste distorsiuni corespund ansamblului

diferenţelor permanente şi anumitor diferenţe temporare.

Distorsiuni oculte nu apar în anexa menţionată deoarece facilităţile fiscale

corespondente nu sunt acordate întreprinderilor decât sub rezerva unei

contabilizări efective.

Distorsiunile oculte nu există decât în ţările în care regulile contabile se aliniază la

cele fiscale (Franţa Germania, Japonia). În ţările în care contabilitatea s-a deconectat de

fiscalitate (ţările anglo-saxone), regulile contabile sunt complet autonome faţă de cele fiscale:

reducerea bazei impozabile ca urmare a agreării unor avantaje fiscale se realizează prin

ajustări extracontabile ale rezultatului contabil înaintea impozitării.

O a treia clasificare operează cu categoriile de fiscalitate amânată şi fiscalitate latentă.

23

Fiscalitatea amânată se referă la operaţiile pentru care faptul generator de impozit

a intervenit. Data la care va interveni impozitarea sau scutirea de impozit este deja

determinată (aici sunt încadrate marea majoritate a diferenţelor temporare);

Fiscalitate latentă corespunde operaţiilor pentru care există numai o eventualitate

a impozitării sau scutirii de impozit. Eventualitatea se produce în urma unei decizii

de gestiune, fie în urma intervenţiei unui factor exterior, aleatoriu (spre exemplu,

scăderea cursurilor conduce la o integrare a provizionului pentru fluctuaţii de curs,

în baza impozabilă).

Deosebirea între cele două genuri de fiscalităţi constă în faptul că, în timp ce

elementele fiscalităţii amânate sunt contabilizate, cele ale fiscalităţii latente sunt doar

menţionate pentru că realizarea lor este ipotetică şi condiţionată.

Deşi deosebirea este netă, frontiera între cele două genuri de fiscalităţi este în unele

cazuri mai puţin clară, diferitele elemente putând fi considerate în una din cele două categorii.

Metoda impozitului exigibil constă în înregistrarea în conturi de profit şi pierdere a

cheltuielilor privind impozitul care figurează în declaraţia fiscală.

Partizanii metodei consideră că metoda impozitului exigibil este uşor aplicabilă,

aparent obiectivă deoarece evită o repartizare arbitrară a cheltuielii privind impozitul. În

această categorie sunt situaţi parte din specialiştii ţărilor care aplică metoda impozitului

exigibil (Franţa, Belgia, Spania, Italia, România).

Cei care dezavuează metoda impozitului exigibil au în vedere influenţa negativă pe

care aplicarea ei o are asupra realizării obiectivului imaginii fidele, în primul rând datorită

nerespectării principiului conectării cheltuielilor cu veniturile: anumite elemente de cheltuieli

sunt constante într-un exerciţiu, în timp ce incidenţa fiscală este luată în cont în alt exerciţiu.

Neaplicarea acestui principiu la diferenţele temporare atrage:

- o creştere a beneficiului perioadei, pe termen scurt;

- o scădere a beneficiului perioadei, pe termen lung.

Metoda reportului de profit, numită şi metoda impozitului amânat, presupune

contabilizarea impozitului pe profit în cursul aceluiaşi exerciţiu la care se raportează

veniturile şi cheltuielile. Sunt luate în consideraţie numai diferenţele temporare deoarece cele

permanente nu creează impozit recuperabil sau plătibil în viitor.

24

Metoda reportului pe profit, aplicabilă în ţările anglo-saxone, indiferent că se refer la

conturile individuale sau consolidate, şi în întreaga comunitate europeană, în cazul conturilor

consolidate ( o excepţie o constituie Germania care aplică metoda chiar şi în cazul conturilor

individuale), se poate practica în mai multe variante.

În funcţie de natura reportului se poate vorbi de un report fix sau de un report variabil.

În cazul reportului fix, diferenţa între cheltuiala privind impozitul şi impozitul

exigibil este considerată un report al unei cheltuieli sau venit, asupra exerciţiilor

ulterioare. Impozitele reportate reprezintă un mijloc de asigurare a respectării

principiului conectării cheltuielilor cu veniturile. În contabilitate se operează cu

conturi bilanţiere distincte de “impozite amânate” care sunt considerate conturi de

echilibru, ele nereprezentând creanţe sau datorii. Reportul de impozit este calculat

la cota de impozit în vigoare în momentul în care ia naştere diferenţa temporară.

Reportul nu este modificat în caz de schimbare a cotei de impozit sau a bazei

impozabile.

În cazul reportului variabil (aplicat de britanici), impozitele amânate sunt

prezentate fie ca o datorie de impozit de plătit în viitor, fie ca o creanţă

reprezentând avansurile viitoare. Cota de impozit reţinută este cea prevăzută

pentru exerciţiul în care se va produce inversarea diferenţelor temporare. În

această variantă, soldurile impozitelor amânate sunt modificate în cazul schimbării

de cotă sau de bază impozabilă.

În funcţie de modul de calcul al impozitului amânat se poate vorbi de un calcul parţial

sau de un calcul global.

În cazul calculului parţial se ţine cont numai de anumite diferenţe temporare;

În cazul calculului global (practicat în SUA şi preconizat prin normele IASC)

sunt avute în vederea toate diferenţele temporare existente. Deşi Franţa, din punct

de vedere al normelor, este adepta metodei impozitului exigibil, Ordinul Experţilor

Contabili şi Contabililor Agreaţi recomandă metoda reportului de impozit în

varianta: report variabil şi calcul global.

25

CONCLUZII

Profitul reprezinta o forma de venit obtinut prin intermediul unei activitatieconomice, ca urmare a investirii unui capital. Pentru ca venitul realizat sapoata fi calificat profit, este necesar ca activitatea economica sa fie desfasurata cuscopul obtinerii de beneficiu. Acest lucru este esential, deoarece, în practica,exista situatia în care o entitate desfasoara o activitate producatoare de venitce nu este calificata drept profit, pentru ca nu exista intentia obtinerii unuibeneficiu, ci veniturile sunt destinate sustinerii unei alte activitatii proprie entitatiirespective. Este cazul persoanelor juridice fara scop lucrativ. Impozitul pe profit este un impozit direct ce se aplica beneficiului obtinut din desfasurarea unei activitati economice. El reprezinta una din principalele surse de venituri ale bugetului de stat.2

2 Suport de curs

26

BIBLIOGRAFIE

Suport de curs

Niculae Feleagă – Contabilitate aprofundată, Ed. Economică, Bucureşti, 1996

www.avocatnet.ro

www.anaf.ro

27

http://www.anaf.ro/

http://www.avocatnet.ro/

calculul profitului impozabil.docx

Documents