COLEGIUL NATIONAL “IANCU DE HUNEDOARA” SCOALA POSTLICEALA SANITARA HUNEDOARA GRUPA : BFT AN IARNĂUTU CRISTINA ADRIANA

BOLNAVUL DIN CLINICILE DE BOLI INTERNE SI INFECTIOASE

Exista o legatura intre psihologia unei persoane si boala ei; de multe ori viata psihica a persoanei influenteaza suferinta bolnavului.Chiar bolile organice pot avea un substrat psihologic.

Totodata putem afirma faptul ca manifestarea unei boli depinde de psihologia bolnavului, de personalitatea, caracterul sau temperamental sau. Modul cum se manifesta o boala, modul in care aceasta boala este perceputa si traita este conditionat de viata afectiva, emotionala si psihica a bolnavului.

Persoanele isi percep boala in mod diferit (spre exemplu un coleric isi poate exagera boala din cauza trasaturilor sale temperamentale, tot la fel un histrionic isi poate accentua sau chiar simula unele simptome pentru a fi in centrul atentiei).

Astfel fiecare persoana isi personalizeaza boala si ii confera un aspect particular. De aceea exista diferente si deosebiri intre persoane care sufera de aceeasi boala: un bolnav poate fi agitat si nelinistit creandu-si tot felul de scenarii negative privind evolutia bolii, in timp ce altul poate fi calm si linistit, poate chiar indiferent.

Psihicul are un rol foarte important atat in percererea si trairea unei boli, dar chiar si in ceea ce priveste declansarea sau crearea respectivei boli; unele boli functionale sau organice pot avea origine psihica.

Mecanismele psihice ca imaginatia, obsesia, compulsia, depresia etc., pot da nastere anumitor suferinte cu caracter organic. Perturbarile psihice sunt transpuse in plan organic si astfel dau nastere anumitor boli somatice.

Factorii psihici pot fi implicati in etiologia unor tulburari somatice intr-o maniera mai mare sau mai mica, pot cauza, favoriza, determina, ajuta, intensifica boala.

Bolile organice sunt insotite si de reactii psihice (de exemplu hipotiroidia se manifesta in plan psihic prin irascibilitate); astfel, aceeasi boala se manifesta diferit in functie de fiecare persoana. Termenul de boli psihosomatice se refera la acele afectiuni medicale a caror aparitie si/sau evolutie este afectata de factori psihologici. Suferinţele în plan psihologic pot sã genereze nu numai boli psihice, ci şi boli somatice (denumite psihosomatice); in plus, anumite boli somatice, ca de exemplu tumorile cerebrale, insuficienţele de organ (hepatice, renale sau chiar respiratorie şi cardiace) pot antrena tulburãri psihice importante (mergând pânã la stãri delirante sau comatoase).

Cu toate ca, in principiu, orice afectiune este influentata, fie si intr-o mica masura, de factorii psihologici, exista un numar de afectiuni pentru care aceasta legatura psihic-somatic este evidenta.

Chiar daca pentru unele din aceste boli se descopera agenti cauzali organici sau chiar infectiosi, totusi, declansarea sau evolutia lor ramane influentata de factorul psihic.

De exemplu, chiar dupa descoperirea implicarii Helicobacter pilori in patogeneza ulcerului gastroduodenal, se accepta ca factorul de stres psihogen determina declansarea bolii la un purtator pana atunci sanatos de Helicobacter, iar factorul personalitate / stil de adaptare la stres poate explica de ce dintre toti purtatorii sanatosi de Helicobacter pilori doar o parte fac boala.

Intelegerea genezei si mentinerii bolii psihosomatice: in bolile psihosomatice, factorul genetic si factorii de mediu orienteaza vulnerabilitatea catre un organ, fixand tinta pe care vor actiona factorii psihologici - stresul, afectele negative, stilul de adaptare la stres.

Ca urmare a instalarii unui proces infectios, pot aparea urmatoarele tulburari :-         tulburari de tip nevrotiform ;-         tulburari de tip delirant ;-         de tip halucinator .

Exemple de boli interne/infectioase si tulburari psihice ce apar :- tifosul - tulburarea psihica apare o data cu debutul bolii; este o tulburare de tip

delirant; de constiinta, delir rezidual;- dezinteria - tulburarea psihica apare inca din primele zile de intoxicatie. S-au constatat,

uneori , fenomene de surditate psihica, latenta in exprimare, stare de agitatie semnificativa, amnezie, astenie profunda ;

- hepatita - in perioada preicterica - apar tulburari de somn, apatie, lentoare, modificari vegetative, oboseala. La debutul bolii - pot aparea tulburari afective ce pot merge de la euforie si neliniste , pana la anxietate si agitatie.

Foarte importanta este varsta bolnavului; statistic, s-a constatat ca frecventa tulburarilor de constiinta este mai mare la copii si adolescenti, iar la persoanele in varsta, predomina - anxietatea, depresia, indoiala, teama. La adolescenti, s-a constatat foarte frecvent : halucinatii, frici, tulburari senzoriale.

Anxietatea este o stare afectiva dominata de neliniste, de teama, fara un obiect precis. Este teama de ceva imprecizabil, resimtita global in unitatea somatopsihica, fara sa poate fi insa localizata sau precizata. Tratata ca o teama si neliniste permanenta, imprecisa si vaga, anxietatea pare sa fie o evaluare nefavorabila a viitorului, o lipsa de incredere fata de posibilitatile proprii de a raspunde problemelor pe care le ridica viata de zi cu zi. In forma ei benigna anxietatea se manifesta ca o simpla neliniste, iar in forme grave apare sub aspectul crizelor de anxietate sau atacului de panica.

Manifestarile anxietatii, pe care de obicei pacientul le recunoaste ca fiind psihice sunt: tensiunea emotionala, teama, timiditatea, subestimarea de sine si nelinistea inexplicabila, etc.

Depresia este definita ca o prabusire a dispozitiei si a tonusului afectiv. Este insotita de actualizarea amintirilor neplacute si triste, de o viziune amenintatoare a viitorului, de lentoare psiho-motorie, manifestata atat pe plan ideativ cat si in gesturi si miscari. De asemenea, depresia este caracterizata printr-o scadere a vitalitatii, astenie, lipsa de vigoare fizica, insomnii, scaderea poftei de mancare, scadere in greutate, tulburari sexuale.

Se poate manifesta cu intensitati diferite, de la forme usoare, in care simptomele relatate anterior sunt putin marcate, pana la forme grave, in care depresia este insotita de idei sau tentative de sinucidere.

Este un simptom foarte frecvent in psihiatrie, este recomandabil sa se recurga la ajutorul medicului psihiatru de cate ori apare o modificare de durata a dispozitiei anterioare atunci cand se ivesc tulburari de somn, mai ales catre sfarsitul somnului sau cand survin acuze somatice carora ceilalti medici specialisti nu le deceleaza nici un corespondent lezional.

Ca si in cazul anxietatii, starile depresive se pot manifesta prin semne care nu par la prima vedere sa tina de o stare depresiva si care nu ar necesita o interventie din partea psihiatrului: dureri de cap cronice resimtite ca o presiune cerebrala sau senzatia de arsura la cap, nevralgii ale fetei sau in regiunea lombara, o presiune precordiala, tahicardie, senzatie de sufocare si de nod in gat, uscarea gurii, balonari,constipatie, perturbari ale ritmului somnului, crize de transpiratie nocturna, astenie matinala, dureri abdominale, mictiuni frecvente, dureri difuze in organele uro-genitale si caderea parului.

Delirul reprezinta o tulburare psihica grava, manifestata in domeniul gandirii, care isi pierde coordonatele insertiei in realitate, ancorandu-se in imaginar si ilogic. Gandirea

bolnavului este deliranta si plina de contradictii pe care acesta pare sa nu le ia in seama, abunda in interpretari si deductii lipsite de logica, modifica comportamentul bolnavului si activitatea acestuia, facandu-le insuficiente sau chiar periculoase pentru ceilalti.

Ideile delirante au o tematica fie de depreciere a persoanei bolnavului: urmarire, prejudiciu, pedepsire, otravire, influentare, ruinare, gelozie, etc. fie de exagerare a calitatilor bolnavului: marire, grandoare, inventie. Subiectul se vede transpus in una din aceste situatii care nu au de obicei nimic comun cu realitatea. Aceste tulburari de gandire se pot asocia cu deformari ale perceptiei realitatii - halucinatii.

Halucinatiile sunt perceptii fara obiect, adica formarea unor imagini mintale care nu isi afla corespondent in realitate. Ele pot fi vizuale, auditive, olfactive sau tactile. Aparitia delirului insotit sau nu de halucinaii este o situatie in care psihiatrul va fi consultat de urgenta. Sub presiunea ideilor patologice si a halucinatiilor, bolnavul delirant isi poate pune in pericol viata sa sau pe a celorlalti. Exista uneori pericolul ca unele idei de persecutie sa fie luate drept realitate si de catre familie, ajungandu-se deseori, fara o verificare a realitatii acestora, la conflicte grave si nejustificate la locul de munca sau in familie, in locul unui tratament corespunzator.

In concluzie putem spune ca orice boala are si o latura psihica, generand anumite trairi subiective si in acelasi timp putem spune ca multe boli sunt produse si declansate de factori emotional-afectivi. De aceea, in tratarea oricarei boli, trebuie sa luam in seama atat aspectul psihic, cat si cel organic.

Medicul contemporan va trebui sa aiba o abordare exhaustiva; sa trateze bolile organice, dar sa aiba in vedere si psihologia bolnavului (aspectele psihice pot fi importante atat in stabilirea diagnosticului, cat si in tratamentul bolii).

Medicul trebuie sa constate existenta sau lipsa unor tulburari psihice la un bolnav somatic. Tulburarile psihice constatate la un bolnav somatic pot fi atat somatopsihice cat si psihosomatice; importanta este insa existenta lor; atat unele, cat si celelalte pot avea aceeasi influenta negativa asupra bolii somatice.

Obiective terapeutice:- reducerea anxietatii, depresiei si, in general, a dispozitiei negative (cu ajutorul

farmacoterapiei, dar si al psihoterapiei);- facilitarea constientizarii si a exprimarii propriilor afecte, imbogatirea vietii imaginative,

diferentierea senzatiilor de sentimente;- ameliorarea functionarii personale si autonomiei;- ameliorarea relationarii in familie, grup social, grup profesional, diminuarea afectelor

negative acumulate;- ameliorarea imaginii de sine.