black pantone pportocaliu tribuna...tribuna 271 pantone pportocaliu 1 pantone black black 4 lei...

TRIBUNA 271

PANTONE pportocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 leiConsiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c iR e v i s t ã d e cc u l t u r ã � s e r i e nn o u ã � a n u l XX I I � 1 6 - 33 1 dd e c e m b r i e 22 0 1 3

Ilustraþia numãrului: Valeriu Mladin - Bestiar politic

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Pe urmele unuiintratabil sentimental

T. TihanAndrei Marga

Ierusalimul în artã

Premian

þii Con

cursu

lui N

aþional �Ioan

Slavici�

Ioan Slavici, personalitatemarcantã a lumii literare

Paul Stegaru

HHoowwaarrdd NNeemmeerroovvNãscut în New York City, în 1920. Studii la

Harvard. A predat în câteva universitãþi, inclusiv laBennington College, 1948-66 ºi, din 1969, laWashington University. A publicat trei romane ºi ocarte de criticã, Figuri ale gândirii (1978). A câºtigatPremiul Pulitzer ºi un Premiu Naþional al Cãrþii(National Book Award), în 1978.

MMOONNEEYY(an introductory lecture)

This morning we shall spend a few minutesUpon the study of symbolism, which is basicTo the nature of money. I show you this nickel.Icons and cryptograms are written all overThe nickel: one side shows a hunchbacked bisonBending his head and curling his tail to accomodateThe circular nature of money. Over him archesUNITED STATES OF AMERICA, and, squinched inBetween that and his rump, E PLURIBUS UNUM,A Roman reminiscence that appears to meanAn indeterminately large number of thingsAll of which are the same. Under the bisonA straight line giving him a ground to stand onReads FIVE CENTS. And on the other side of ournickelThere is the profile of a man with long hairAnd a couple of feathers in the hair; we knowSomehow that he is an American Indian, andHe wears the number nineteen-thirty-six.Right in front of his eyes the word LIBERTY, bentTo conform with the curve of the rim, appearsTo be falling out of the sky, Y first; the IndianKeeps his eyes downcast and does not notice this;To notice it, indeed, would be shortsighted of him.So much for the iconography of one of our nickels,Which is now becoming a rarity and something ofA collectors� item: for as a matter of factThere is almost nothing you can buy with a nickel,The representative American Indian was destroyedA hundred years or so ago, and his descendats�Relations with liberty are maintained with reserva-tions,Or primitive concentration camps; while the bison,Except for a few examples kept in cages,Is now extinct. Something like that, I think,Is what Keats must have meant in his celebratedOde on a Grecian Urn.

Notice, in conclusion,A number of circumstances sometimes overlookedEven by experts: (a) Indian and bison,Confined to obverse and reverse of the coin,Can never see each other; (b) they are lookingIn opposite directions, the bison pastThe Indian�s feathers, the Indian pastThe bison�s tail; (c) they are upside downTo one another; (d) the bison has a human faceSomewhat resembling that of Jupiter Ammon.I hope that our studies today will have shown youSomething of the import of symbolismWith respect to the understanding of what is sym-bolized.

BBAANNIIII(curs introductiv)

În aceastã dimineaþã vom petrece câteva minuteStudiind simbolismul, care este fundamentalPentru natura banilor. Iatã aceastã para.Sunt semne ºi criptograme scrise pe toatãParaua: o faþã aratã un bizon cocoºatAplecându-ºi capul ºi încolãcindu-ºi coada sã sepotriveascãNaturii circulare a banilor. Peste el se arcuieºteSTATELE UNITE ALE AMERICII, ºi, înghesuitÎntre asta ºi fundul bizonului, E PLURIBUS UNUM,O reminiscenþã romanã ce pare sã însemneUn indefinibil de mare numãr de chestiiCare sunt, toate, tot aia. Sub bizonO linie dreaptã ce-i dã o bazãPe care sã stea, zice: CINCI CENÞI. ªi pe cealaltãparteA paralei noastre e profilul unui om cu pãr lungªi câteva pene în pãr; cumva ºtimCã e un indian american, ºi de-asemeniCã are numãrul o mie nouã sute treizeci ºi ºase.Chiar în faþa lui e cuvântul LIBERTATE, aplecatSã intre în curba marginii, pareSã cadã din cer, cu E-ul înainte; indianulStã cu ochii plecaþi în jos ºi nu observã asta;Dac-ar vedea, chiar ar fi o miopie din partea lui.Atât despre iconografia unei parale de-ale noastre,Care, de-acum a devenit o raritate, un bunDe colecþie: fiindcã, de fapt,Nu mai poþi cumpãra aproape nimic c-o para,Reprezentativul indian american a fost distrusDe vreo sutã de ani, sau aºa, ºi toateRelaþiile descendenþilor lui cu libertateaSe pãstreazã cu rezerve, rezervaþii,Sau lagãre de concentrare primitive; pe cândbizonul,Ce excepþia câtorva exemple, exemplare þinute încuºti,E acum dispãrut. Cam aºa ceva, cred,C-ar fi vrut sã spunã Keats în faimoasaOdã pe-o urnã greceascã.

Observaþi, în concluzie,O seamã de împrejurãri, adesea nebãgate de seamãNici mãcar de experþi: (a) indian ºi bizon,Puºi pe aversul ºi reversul monedei,Nu se pot vedea reciproc niciodatã; (b) ei se uitãÎn direcþii opuse, bizonul pestePenele indianului, indianul pesteCoada bizonului; (c) ei stau rãsturnaþiUnul faþã de celãlalt; (d) bizonul are faþã de omAmintind, cumva, chipul lui Jupiter Ammon.Sper cã studiul nostru de azi vã va fi demonstratCeva din contribuþia simbolismuluiLa înþelegerea a ceea ce se simbolizeazã.

Prezentare ºi traducere de CCrriissttiinnaa TTããttaarruu

!

2 TRIBUNA � NR. 271 � 16-31 decembrie 2013

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocGheorghe BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

din lirica universalã

Valeriu Mladin Bestiar politic

RReevviissttaa TTrriibbuunnaaStr. Universitãþii nr.1, Cluj-Napoca

Anunþã concursul de poezie DDeebbuutt TTrriibbuunnaa.Acesta se adreseazã tinerilor poeþi care nu au încã publicat un volum de versuri. Premiile constã înpublicarea celor mai talentaþi poeþi (premiile I, II, III) în paginile revistei. Materialele se vor trimite online pe adresa revistei Tribuna ([email protected]) pânã la data de22 decembrie 2013.

EEddggaarr PPooee ººii ffaannttaassttiiccuull

Problema lui Poe nu este deloc simplã; aîncerca sã se descifreze problemele ºi soluþiile lordate de o minte de geniu nu este niciodatã unlucru uºor. Dar când acest geniu iese din mãsuraobiºnuitã a lucrurilor, creând genuri noi, care aparastãzi ca nuvela fantasticã, nuvela poliþistã, defanta-scienza, ºi mai ales când autorul este unpoet în cea mai înaltã accepþie a cuvântului,problema se complicã atât de mult încât greu sepoate spune un lucru clar ºi definit despre el. Sepoate spune desigur, ºi s-au spus destule despreEdgar Allan Poe; numai cã vrem sã-l înþelegem peel prin ceea ce înþelegem noi astãzi prin fantasticsau roman poliþist. Iar în aceste genuri �literare�atât de dezvoltate în vremea noastrã nu-l gãsimpe Poe.

La Edgar Poe descifrãm mai multe linii deforþã intelectualã pe care se bazeazã creaþia lui:logicã impecabilã, apare o gândire matematicã,aºa cum apare în �Scrisoarea furatã� sau �Crimeledin Rue Morgue� sau chiar în �Cãrãbuºul de aur�;investigaþie psihologicã adâncã, care astãzi s-arnumi o pãtrundere psihanaliticã în subconºtientulpersonajelor lui, cum ar fi �Inima trãdãtoare�;viziunea viitorului, în care observaþii absolutincredibile de naturã ºtiinþificã se gãsesc presãrateici ºi acolo, dovedind o intuiþie extraordinarã cumar fi în �Eureka�; simþul fantasticului, care la Poeeste o nouã categorie intelectualã, ºi prin care elintrã într-o lume larvarã neexploratã pânã la el. Înlumea aceasta, atât de solidificatã ºi de precizatãîn formele ei, guvernatã de legi matematice, elvede ceea ce nu este precis, ceea ce nu esteformat din forme solidificate, ci din forme labileºi schimbãtoare care devin ºi se transformã în faþalui. În �Cãderea casei Usher� se gãseºte din plinaceastã pãtrundere în spatele realitãþii sesizabilede simþurile ºi mintea noastrã; acest simþ allogicului ºi al psihicului, împins la o acuitatenemaiîntâlnitã la nici un autor, l-a dus la oîmperechere ciudatã, care se manifestã în�Povestirile groteºti ºi arabeºti�; în sfârºit, logicalui impecabilã ºi simþul lui poetic, au dat carezultat poemele perfecte cum sunt �Corbul� (încare se uneºte fantasticul, logicul, poezia ºicalculul onomatopeic). Modul de a-ºi construipoemul �Corbul� l-a descris chiar el în eseul�Philosophy of composition�.

Deºi centrat pe câteva idei, �The Raven� poatefi considerat un mic �Faust�. Ca ºi în �Faust�autorul începe plecat peste volume [...] �ale uneiºtiinþe pierdute, când aude o uºoarã bãtaie (gentlyrapping) în uºã.

Atmosfera este creatã; este în Decembrie,lumina cãrbunilor din sobã aruncã umbre pepodea care arãtau ca niºte strigoi. Salvarea lui erasã existe o speranþã sã o mai vadã pe Lenore; darcorbul îi rãspune nevermore (niciodatã).

Luciditatea lui Poe, care de cele mai multe orine apare anormalã � unora le-a apãrut patologicã� manifestã la o mai atentã examinare, o înrudirebizarã cu luciditatea vechilor poeþi greci. Ca ºiaceºtia, el �vede� lucruri ºi fiinþe cu care omulnormal nu are contact; ca ºi aceºtia el pãtrundeîntr-o lume mai subtilã, din care lumea noastrã nueste decât un aspect exterior. Ca ºi aceºtia,privirile lui pãtrund în regiuni inaccesibileochiului obiºnuit (nu spunea el însuºi, în TheTell-Tale Heart� cã vedea numai ce se petrecea îniad?).

În Annabel Lee Poe nu vorbeºte de aceastãfatã care trãia �într-un regat de la marginea mãrii,care putea foarte bine sã fie Nausicaa din insulaPheacilor. O Nausicaa pierdutã din cauza suflãriiunui vânt � Îngerii se bucurau, diavolii îlinvidiau, ºi într-o lume care seamãnã, prin fiinþelecare o populeazã cu lumea lui Homer, povesteade dragoste se sfârºeºte tragic.

Modul lui Poe de a recepþiona lumea nu estecel normal. Este el anormal? Cum ar putea finumitã inteligenþa unui om de stringentã logicãaproape divinã � anormalã? Nu, nu trebuie sãconchidem cã la unii oameni apar deschideriintelectuale supernormale, pe care, dacã au geniupoetic, descriu experienþele lor psihice aºa cum le-a descris Poe.

FFuuggaa ddee rreeaall

Omul �primitiv� � aºa este numit de �savanþi�� dar eu i-aº spune omul natural, fiindcã un�denaturalizat�, nu s-a îndepãrtat sau cum s-arspune acum cu un termen utilizat frecvent � nu s-a �alienat� de naturã, trãieºte direct ºi în imediatcontact cu realul. Spre deosebire de omul�natural�, omul civilizat, gândind prea multasupra realitãþii s-a îndepãrtat de ea, refugiindu-seîntr-o lume abstractã, mentalã, graþie cãreia credecã va putea stãpâni realul.

Desigur, stãpânirea naturii ºi supunerea ei prinputerea gândirii, prin abstracþiunile care sunt ensrationis (cum le numeau scolasticii) � �o entitate araþiunii� � este un fapt. Fapt fãrã îndoialã dintrecele mai ciudate: refugiat în propriul lui intelect,omul edicteazã legi care-l ajutã sã stãpâneascã ºisã utilizeze realitatea materialã.

Omul natural nu proceda aºa. Toate relatãrilece le avem despre �primitivi� aratã cã ei pãstreazãun contact intim cu natura înconjurãtoare, fãrã aîncerca sã o abstractizeze.

Oare acest drum al apropierii de naturã, printrãirea intimã cu esenþa ei nu ar fi un alt drum dea pãtrunde în secretul ei?

Îndepãrtarea continuã de real a dus la extremainimaginabilã în trecut, cã iarãºi matematica adevenit o ºtiinþã fãrã obiect.

O teorie matematicã avea, altã datã, un obiectprecis: proprietãþile numerelor, proprietãþilefigurilor spaþiale, studiul miºcãrii etc.

Astãzi o teorie matematicã este o teorie adusãla un asemenea grad de abstractizare, încât ea numai are un obiect, dar eventual se poate aplicaunui obiect sau altul. O teorie matematicã este oschemã sau un angrenaj de simboluri fãrãconþinut, subsceptibil sã primeascã unul sau maimulte conþinuturi. Aceasta ºi explicã faptul cã oaceeaºi teorie matematicã poate fi aplicatãeventual în domenii diferite.

Acest mod de a gândi s-a dovedit foarte util, ºieste un stil caracteristic de a gândi al epociinoastre. Este stilul de a gândi independent derealitate. Dar numai realitatea este [ ........]???.

Vechii greci nu ar fi imaginat niciodatã ogândire care nu s-ar fi inspirat direct din realitate.Modul acesta de a gândi � care este frapant înmatematici, dar el este prezent, prin influenþã, ºiîn alte domenii (aproape în toate) � o alienare derealitate neîntâlnitã niciodatã într-o altã epocã.Bizareria este cã un astfel de mod de a faceºtiinþã este eficace. Prin aceastã îndepãrtare, prinabstracþiuni extreme, am ajuns la descoperiri ºiputeri extraordinare. Dar drumul acesta nu ne-a

închis oare alte cãrãri care puteau sã ne oferedescinderi de alt ordin, care nu pot fi obþinutedecât prin simplitatea cu care ne apropiem derealitate.

MMaajjeessttaatteeaa ssaa mmaaººiinnaaJ.-L. Duplan a scris o carte care la vremea ei a

fost destul de dezbãtutã � este vorba de anul1930 � intitulatã Sa Majesté la Machine �Majestatea sa maºina. Autorul era încântat debinefacerile pe care le poate aduce omeniriimaºina, iar argumentul lui cel mai puternic înacest sens era cã maºina acordã omului mai multtimp liber, pe care-l va putea întrebuinþa în modraþional pentru satisfacþiile lui personale.

Teza aceasta este mult mai veche. Chiarcelebrul matematician francez Henri Poincaré aadoptat-o în jurul anului 1900, într-unul dinstudiile sale de filosofia ºtiinþei, atât de gustate înperioada aceea. Argumentarea lui Poincaré eraurmãtoarea: valoarea ºtiinþei constã � se susþine �în faptul cã ea ne oferã maºini. Nu, rãspundePoincaré, valoarea maºinilor constã în faptul cã lepunem sã lucreze pentru noi pentru a avea timpliber sã facem ºtiinþã.

Recunosc cã modul de a raþiona a luiPoinacaré era ceva mai serios decât a lui Duplan,dar nici el nu era suficient de convingãtor, cutoatã onestitatea ºi frumuseþea lui.

O valoare se justificã teoretic. Justificareatrebuie sã fie valoroasã în ea însãºi ºi nu prin ceeace este socotit la un moment dat folositor. Deasemenea valorificãri însuºi Poinacaré spune cã arînsemna sã considerãm chestiunea sub aspectul eiminor: C�est prendre la questione par son petitcoté.

Aºadar problema maºinii nu este a utilitãþii ei,ci a valorii ei independent de folosul pe care-lpoate aduce. Cã este aºa rezultã din fapteleistorice indiscutabile care au fost realizate fãrãmaºinismul epocii noastre. Pentru a crea Iliada,poporul grec nu a avut nevoie de luminã electricãºi nici de rotativele tipografiilor moderne;Alexandru Machedon a putut crea cel mai mareimperiu al antichitãþii fãrã avioane, trenuri,vapoare ºi tancuri; democraþia atenianã a fostrealizatã fãrã propaganda ziaristicã sau aceanemãsuratã fãcutã prin radio ºi televiziuneº.a.m.d. Bunuri ºi valori care au rãmas ca modele� aproape irealizabile astãzi � au fost create fãrãmaºini. De unde rezultã cã maºinismul nu este ocondiþie necesarã a creerii de valori.

Rãmâne sã ne punem problema dacã maºinaeste cel puþin o condiþie suficientã. De la începutse poate rãspunde simplu: nu. Dacã se considerãglobal situaþia creatã de hipertrofierea tehnicii înepoca noastrã este evident, dintr-o simplã privirecã beneficiile aduse de maºinism ºi dezastrulprodus de el este, în proporþie, nefavorabil, ºi cãdezastrele provocate de maºinã sunt multsuperioare avantajelor pe care le creeazã. Iatãenumerate pe scurt, câteva din aspectele nefasteale maºinismului:

Întrucât maºinile prin noutatea invenþiilor lor,produc aparent fel de fel de uºurinþe în muncãsau sunt provocatoare de plãceri, s-a dezlãnþuit ofurie în a produce maºini din ce în ce mai variateºi mai surprinzãtoare; din aceastã cauzã epocanoastrã este tiranizatã de maºinã. Nu �majestateasa maºina� cum spunea autorul citat este expresiacea mai potrivitã pentru a caracteriza situaþiaactualã, ci �epoca tiraniei maºinii�.

Grecul ºi romanul care trãiau într-o civilizaþie

33



TRIBUNA � NR. 271 � 16-31 decembrie 2013 3

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XVI)inedit

(continuare în pagina 11)

George ChiriacS-a zis cu noiBucureºti, Editura Casa de pariuri literare, 2012

Dacã treceþi prin Cluj ºi petreceþi câteva oreîn Insomnia (renumitã pentru întâlnirilecenaclului Nepotu� lui Thoreau), s-ar putea

sã zãriþi pe-acolo un tip pletos, cu un pahar devin roºu dinainte, ºi care, variabil, butoneazãtastatura unui laptop. Dacã ºade la o mãsuþã cudouã scaune, ar fi bine sã nu-l deranjaþi. Vã varespinge auto-invitaþia, indiferent cât decomplezentã ar fi. Se va folosi de douã motive:fie lucreazã la un poem din noua sa carte depoezie, fie aºteaptã o femeie. În schimb, dacã stãla o masã generoasã, s-ar putea sã aveþi noroc ºisã fiþi acceptat, cu unele rezerve, în apropiere. Iardacã aþi citit ultimul sãu volum de poeme, S-a ziscu noi, apãrut la editura Casa de pariuri literare,de-a lungul discuþiei pe care o veþi avea cu dânsul,s-ar putea sã fiþi urmãrit în mod constant dedouã întrebãri: (1) este individul din faþa dvs. cu-adevãrat sincer? ºi (2) este el cu-adevãrat autorul unor versuri precum: �la doimetri sub pãmânt vocea ta/ produce vibraþii/ portpuloverul pe care mi l-ai dãruit crãciunul trecut/în miez de noapte/ muºc din el/ pânã þâºneºtesângele� (pag. 15)?

George Chiriac a scris o carte intrigantã,asemenea picturilor lui Victor Brauner, nu degea-ba citat, o carte ca un cavou oricând accesibil, încare potenþialul mort, autorul sau fieºcine, îºipoate admira periodic propriul sfârºit, ce va sãvinã ºi nu vine, cu nerãbdarea iubitului ce-ºiaºteaptã, la colþ de stradã, iubita pe care nu avãzut-o ºi cãreia nu i-a dat întâlnire niciodatã(cam paradoxal, nu?). O carte intrigantã ºi pentrucã, iar aici dau legitimitate prefeþei semnate de A. R. Deleanu, nu seamãnã cu mai nimic din ces-a produs, pe filierã poeticã, în ultima vreme.Îndeobºte, atunci când un poet vine în atenþiacititorului cu ceva original, el se supune unui riscmajor: fie este luat în serios, fie este ridiculizat.Ambele situaþii sunt posibile chiar ºi-atunci cândprodusul poetic depãºeºte un nivel mediu.

Nu sunt strãin de criticile defãimãtoare de pecanonul.net. Dar nu cred cã acestea sunt oneste,ci, mai degrabã, rãutãcioase. Poezia lui GeorgeChiriac nu are cum sã plictiseascã (eu, cel puþin,am înghiþit-o pe nerãsuflate), chiar dacã îºi aremetehnele ei. ªi cred cã cea mai mare problemãþine de construcþia ei, cam alambicatã, e drept, cusubiectele, verbele ori cu prima parte a unorpropoziþii uitate în coada versurilor anterioare, cuintervenþii intertextuale ori excesiv culturnice camspontane ºi, la o primã lecturã, cam stridente încursivitatea formãrii unor imagini sau a unortablouri. Cred totuºi cã aceste lacune nu suntmotive de criticã defãimãtoare, fiind explicabile înprocesul formãrii oricãrui poet.

George Chiriac încearcã sã descrie un soi deparcurs iniþiatic al poetului-eu, aflat în cãutareaunui ideal-ea, înzestrat(ã) cu capacitatea de a-lsusþine ontologic. ªi, fiindcã a ales sã-ºi rulezeversul în matca unui suprarealism ce face perechebunã cu expresionismul (vorbeam mai sus deVictor Brauner), el expune ºase expoziþii în carepoemele joacã rolul de tablouri textuale, demersulacesta fiind susþinut în primul rând de plasarea întimp a operei, cu intenþii paradoxale cât se poate

de clare: crãciunul ºi petrecerea aferentã. La oadicã, se ºtie cã aceastã perioadã, în ciudaaparenþelor, este una dintre cele mai sinistre.Pentru a da greutate atmosferei, poetul a alesdouã personaje din regnul animal. Lupul trist, unexponat al sãlbãticiei (dar ºi al poetului), care,aducând aminte de basmul celor trei purceluºi,este chemat sã deconspire realitatea (el va suflacasa din vreascuri în care se ascunde o ea goalã,scoþând la ivealã, deci, ceea ce pare a fi idealul).Pisica este celãlalt personaj, asociabil acelei figurifeminine generice, o ea pe care, întocmai ca întabloul descris de subsemnatul la începutulcronichetei, poetul pare sã o aºtepte/ sã o cautemereu. Deºi tonul este unul sinistru, nu lipsescironiile cu þintã precisã. De pildã, atunci când,fãcând referire la un spaþiu destul de cunoscut dincasa uniunii scriitorilor, poetul explicã: �aici estesala oglinzilor (în casa de vreascuri, unde se aflãea, idealul n.m.) aici vin cei ca noi care dau cucapul foarte tare în oglinzi ca sã intre în lumeacealaltã� (pag. 33). Pe scurt ºi pe înþelesul tuturor:citind �S-a zis cu noi�, suntem martorii încer-cãrilor repetate ale poetului de a-ºi gãsi idealulpoetic în propria poezie.

Cã mijloacele þin de genul horror, de laturasinistrã a vieþii, cã peste tot sunt bucãþi de carne(inclusiv în brad, în loc de globuri), cã sângelecurge pe fiecare paginã, cã moartea esteomniprezentã, asta se datoreazã felului în careGeorge Chiriac se raporteazã la realitate. PentruGeorge Chiriac (ca ºi pentru Victor Brauner) reali-tatea este ceva vãtãmãtor. Doar poezia o faceacceptabilã. Prin urmare, volumul descrie nevoiapoetului de a da sens realitãþii înconjurãtoare. Iartensiunea rezultã din faptul cã, deºi poetul seînfruptã înfometat din realitate, realitatea sedovedeºte a fi nemasticabilã. Pe mãsurã ce muºcãdin lucruri, înþelege cã e înconjurat de moarte(din pulover þâºneºte sânge). Ca urmare, purcede

la un rãzboi cu lumea materialã, mai exact, cuceea ce nu este organic, cu ceea ce nu are suflet.Pentru cã vrea ca toate lucrurile sã fie organice, sãfie asimilabile, sã palpite de viaþã, sã-l þinã înviaþã. Pentru cã, în mintea lui, doar aºa realitateaar putea sã aibã sens. Pentru cã, în ultimãinstanþã, doar aºa actul poetic, el însuºi material(ca text), poate avea sens, dând el însuºi sens rea-litãþii. Pentru cã, nu sunteþi de acord cu mine?,aºa ar putea gândi ºi reacþiona un poet.

Recitesc ce am scris ºi observ cã m-am lãsatdus de plãcerea interpretãrii, fãrã a mã mai spriji-ni pe versurile autorului. Dar ar fi trebuit sã citezpoeme întregi, iar asta ar fi fãcut textul meu ilizi-bil. Nu vreau sã renunþ totuºi la câteva mostre depoezie autenticã, mãcar pentru a dovedi posibili-tãþile creative ale mai tânãrului meu concitadin(originar din Oneºti): �eºti aici ºi de fapt nu/exiºti doar sexul tãu rãmâne cald/ ca un îngercare mã sãrutã pe frunte� (pag. 37), �când eu/împodobeam bradul cu bucãþi de carneproaspãtã// am vrut sã te ating dar sub pielea taam/ simþit cãldura beculeþelor/ noaptea þi le coºiîn vene sã luminezi/ pe dinãuntru� (pag. 45), �� tot ce inspirã intimitate/ nu e decât/ oîmbrãþiºare îngheþatã/ o sã desfac cu dinþii scriso-rile de la tine/ când traversez/ strada ºi/ liniilealbe s-au ºters sub zãpadã/ trupurile noastre sevor ciocni/ ca douã maºini de epocã/ fãrã faruri/fãrã frâne/ fãrã þipete stinse/ fãrã centuri de siguranþã/ fãrã muzicã plutind ca un motanCheshire/ fãrã obiecte care sã zboare prin par-briz/ ore-ntregi cãutând stãrile dinaintea impactu-lui� (pag. 25).

Cel care va petrece câteva ore în Insomnia ºiva avea norocul sã poarte o discuþie cu poetulGeorge Chiriac, dacã va fi citit �S-a zis cu noi�, seva întreba, fãrã îndoialã, gãsind cã tânãrul poeteste un optimist convins ºi un plin de viaþã: oareversurile acestui domn nu sunt false? Citite încheia interpretãrii mele, va înþelege, fãrã îndoialã,cã nu au falsitatea ºi nici teatralitatea de care aufost, altundeva, acuzate.

!

44




Dorin Mureºan

Pletosul din Insomniacãrþi în actualitate


Cleopatra LorinþiuPãlãria de paiCluj-Napoca, Editura Eikon, 2013

Cu câtva timp în urmã auzind, pe sursevirtuale, de apariþia romanului Pãlãria de paisemnat de Cleopatra Lorinþiu consideratã de

mine, în primul rând, o foarte bunã poetã, întâiulgând ivit în aºteptarea momentului în care voiintra în posesia noii sale cãrþi, a fost acela de a-ireciti unul din volumele sale de versuri pe carescriitoarea, ºtiam, mi l-a dat, colegial ºi prieteneºte,cu dedicaþie. O carte subþire, ca aspect, ºi graþioasã,ca însãºi autoarea de atunci - ºi de acum. Titlulacesteia, la fel de atrãgãtor:Terasa cu oleandri...Gestul de a reciti în acest context vechiul volumde versuri al poetei mi-a fost rãsplãtit, mãrturisesc,în momentul în care am remarcat faptul cã însãºiscriitoarea, în noul sãu roman, a simþit nevoia sãse refere la el. Terasa cu oleadri de atunci,semnificând o aspiraþie a tinereþii tumultoase ºivisãtoare ºi mult mai puþin, sau deloc, o realitatepalpabilã, îºi dã mâna, peste timp, cu Pãlãria depai, ambele cãrþi- de poezie ºi prozã-, întâlnindu-seîn interiorul aceleaºi metafore, a aceleaºi aspiraþii -spre puritate ºi împlinire, neîngrãdire ºi libertate.�Terasele de oleandri nici mãcar nu existã./ Lampaaprinsã de mama s-a stins�, suna finalul vechiuluipoem. ªi, iatã, nici Pãlãria de pai nu va maiexista... Cititorul va afla motivul în ultimele paginiale romanului. Între cele douã volume - Terasa cuoleandri ºi Pãlaria de pai existã, trebuie spus, totuºi- o deosebire fundamentalã, datã de timpul loristoric deosebit în care au apãrut: comunism ºidemocraþie, opresiune ºi libertate, izolare ºicomunitate europeanã.

Pãlãria de pai este un roman al actualitãþii dedatã recentã, configuratã în urma evenimentelorcare au condus la cãderea comunismului.Fenomene ºi atitudini politice ºi sociale coloreazãaltfel decât în trecutul apropiat viaþa societãþilor -mai ales a celor est-europene, ºi a oamenilor, dez-voltând noi facilitãþi ºi aºteptãri, noi moduri deviaþã ºi de relaþii inter-umane, de comunicare. A seconstata în acest sens, între altele, �atotputerniciaInternetului�. Toate acestea din urmã s-au intensifi-cat conform tezei a aºa-zisei globalizãri, ca ideeunificatoare ºi soluþie a viitorului. În romanul sãu,autoarea relateazã în mod original despre aceastãrealitate nouã a istoriei contemporane printr-opoveste împregnatã, cu multiple valenþe expresive,în dozaje care captiveazã prin sinceritate, printr-unspirit de observaþie permanent dublat de reflecþiipersonale, ce au capacitatea - ºi funcþia, gânditã înacest sens - de a rezuma, de a esenþializa descriereadiverselor situaþii de viaþã concretã. Cartea cap-tiveazã atenþia cititorului de la primele pagini,aceasta fiind bine alimentatã, în acest sens, de flu-enþa confesivã a autoarei, al cãrei flux este binestrunit spre a contura, expresiv, filmul întâm-plãrilor relatate. Iar acestea au, în desfãºurarea lor,multiple ramificaþii în viaþa socialã, culturalã ºichiar politicã, dacã ne gândim la paleta largã depercepþii a autoarei, ca rezultat al prezenþei ei îndiferite teritorii de activitate, inclusiv în cele alegazetãriei de vârf ºi diplomaþiei.

Eroul principal al romanului mi se pare a fi nuun personaj sau altul întâlnit în paginile sale, ciCuplul, soþul-francez, trecut de vârsta primeitinereþi (pe care autoarea, la un moment dat, îl

caracterizeazã ca fiind �atât de lovit de soartã, atâtde umilit de societate ºi de înºelat în aºteptãri, atâtde pedepsit pentru lipsa lui de prevedere ºi poatepentru inconºtienþa cu care îºi jucase viaþa�) ºisoþia-româncã, trecutã ºi ea de vârsta naivitãþilor deînceput; el numindu-se Bertrand, ea, neavând unnume, dar asumându-ºi rolul � principal -, depovestitor al diverselor întâmplãri prin care trecamândoi în drumul lor sinuos ºi nesigur, uneori,spre un anume þel, în cazul nostru - o vacanþã devis, purificatoare, în Corsica. În vestita Corsica, ceacare l-a dat Franþei pe marele Napoleon. Vacanþafusese promisã, dupã lungi discuþii noptatice pechat, lui Bertrand (cel uºor de înºelat!), specialist -între altele - în construcþia de Websit-uri, de uncorsican necunoscut, pe numele lui Ange, bun lavorbã ºi expert în promisiuni pe care nu le varespecta niciodatã, specialist fãrã cusur în a se legi-tima în eter altfel decât este în realitate.Neîncrezãtoare în oferta de gãzduire a intelocu-torul din Corsica, soþia l-a întrebat la un momentdat pe Bertrand: �Totuºi, Ange ãsta din ce trãieºte?Care e meseria lui dacã îºi permite sã piardãnoapte de noapte pe chat?� Întrebare care îºi avearostul ei, se va vedea mai târziu...

Romanul Cleopatrei Lorinþiu poate fi privit cao demonstraþie ingenioasã ºi bine condusã literardespre ceea ce am putea denumi construcþia , darºi deconstrucþia sentimentului increderii prinminciunã, ipocrizie, laºitate. Multe pagini ale cãrþii,prin personaje ºi situaþii, ilustreazã aceastã realitatea poveºtii propuse cititorului care va descoperi -dacã n-a descoperit el însuºi, pe alte cãi -, faptul cã,de multe ori, principiile generoase, înalte, clamatede la diverse tribune de autoritate sunt- nu numaipentru omul obiºnuit, dar si pentru anumiþi lideride opinie- simple vorbe �de schimbat macazul�,dupã împrejurãri ºi interese. Cum l-a schimbat ºiAnge, corsicanul de pe chat, exact atunci cândBertrand ºi soþia sa, erau gata sã-ºi facã apariþia, cubagaje cu tot, conform invitaþiei, la adresa indicatã,în ospitaliera ºi luxurianta Corsica, un fel de raituristic...

La o asemenea cãlãtorie, într-un asemeneamediu, cu soare arzãtor ºi brize fierbinþi ºi aro-mate, soþia nu putea sã-ºi lase acasã vechea eipãlãrie de paie. �Aº fi putut sã o abandonez înpodul încãpãtor al casei de la munte sau pur ºisimplu s-o uit cu discreþie pe o bancã ºi sã-micumpãr una nouã, impecabilã ºi legatã cu o eºarfãîn culori proaspete�, îºi mãrturiseºte ea ataºamen-tul sentimental pentru acest obiect. Urmeazã însãun important... dar lãmuritor: �...dar o pãstram dinsuperstiþie, mai cu seamã atunci când o identificamcu marea frescã a lui Delacroix�.

Ca ºi în poezie, autoarea este atrasã, în egalãmãsurã de lucruri, de evenimente, dar ºi de auralor de semnificaþii. Stilul povestirii este alert, pig-mentat cu reflecþii ºi paranteze, fluxul general alromanului fiind întreþinut printr-o scriiturã ce aca-pareazã atenþia prin naturaleþe ºi fervoareadestãinuirii. Descinderea în Corsica, a lui Bertrandºi a soþiei sale, ambii plini de speranþe într-ovacanþã de neuitat, se dovedeºte a fi, în final, uneºec, o intrare neprevãzutã într-un fel de captivi-tate, greu de anticipat; la faþa locului aveau sã aflefeþele diferite ale insulei , una luminoasã ºi încântã-toare, ºi alta guvernatã de legi ale omertei, ale afac-erilor dubioase, ale crimei de tip mafiot...Fãrã a

bãnui cursa în care intrau, ei au devenit uºor pri-zonierii dezarmaþi ai celei de- a...doua feþesuportând, nu numai moral, consecinþele...Sub pre-siunea situaþiei create personajul feminin noteazã:�Era ceva în atmosfera insulei care mã împingea laplecare, la fugã, ceva care parcã mã prevenea..� ?i,într-adevãr, fuga a ºi fost soluþia ieºirii din acestciudat labirint de promisiuni neonorate, de situaþiicare puteau evolua spre un deznodãmânt nefericit.

Între �superstiþiile� actuale nu numai neagreatede scriitoare, dar ºi combãtutã cu tãrie, care bântu-ie azi prin Europa, fiind cultivate cu o anume insis-tenþã, este ºi cea a presupusei opoziþii dintre Vestulbun ºi Estul rãu, tezã regãsitã, în forme la fel deprimitive, dezolante, ca ºi-n alte zone, ºi înCorsica. Astfel, în timpul unor discuþii aprinse petema discrepanþei evidente dintre promisiunilefãcute pe chat ºi condiþiile inumane ale gãzduiriiatât Ange, cât ºi Giovanna, soþia acestuia, oameni,la drept vorbind, cu un statut social tenebros, dardescurcãreþi , ocupându-se, printre altele, cu dis-tribuirea în þãrile considerate sãrace a mult mediati-zatelor ajutoare, s-au baricadat, scrie autoarea, în alor incontestabilã...�superioritatea franco-corsã�!Superioritate care le-ar permite, fãrã nicio îndoialã,întãreºte autoarea, �sã priveascã de sus cãtrepopoarele din est, din sud, de departe, în orice caz,cei care, la o adicã, urmau sã aibã nevoie de don-aþia lor de biberoane...� Sau de conserve de...mazãre expediate ºi în România. Desigur, aseme-nea relatãri, reprezentând �accidente de parcurs�,nu pot ºi nu trebuie citite în cheia euroscepticismu-lui, fapt subliniat chiar de autoare cu ocazia lan-sãrii romanului sãu la recentul Târg de Carte-Gaudeamus din Bucureºti.

Astfel, lunga cãlãtorie a vechii pãlãrii de pai,cea care cândva, putea fi uitatã cu discreþie pe vreobancã într-un parc, dar n-a fost uitatã pentru cãreprezenta un simbol, un sens, o razã de luminã, s-a încheiat, ºi ea, dramatic în mult-dorita Corsica,fiind strivitã sub greutatea Minciunii, a BuneiCredinþe înºelate, în fine, a unei vacanþe ratate.Problematica actualã, aº zice, la zi, sinceritateatonului ºi fineþea scriiturii, etalarea faptelor deviaþã în secvenþe memorabile, recomandã din plinaceast roman cititorului dornic de a-ºi gãsi rãspun-suri la propriile întrebãri specifice lumii de acum,cu toate cele ale sale, certitudini ºi incertitudini,fericiri de duratã sau doar de o clipã...O pãlãrie depai poate avea oricine . Scriitoarea atrage atenþia-existã pericole : aveþi grijã de ea, adicã de demni-tatea ºi sentimentele voastre...

!

55



5TRIBUNA � NR. 271 � 16-31 decembrie 2013

Lunga cãlãtorie a vechiipãlãrii de pai

Florin Costinescu

Personalitatea multiplã a lui Mircea Daneliucîºi dezvãluie noi faþete în cartea deConvorbiri realizatã de Alexandru Petria ºi

apãrutã recent la Editura Adenium. Cunoscutpublicului mai ales ca regizor al unor producþii desucces, cum ar fi: Glissando, A 11-a Poruncã,Patul Conjugal, Senatorul melcilor, Marilena, casã enumãr doar câteva, sau ca actor ºi deasemenea scenarist pentru aproape toate filmelesale, Mircea Daneliuc este ºi un scriitor prolific,calitate despre care se vorbeºte mai puþin, deºi adat literaturii române scrieri valoroase dingenurile: roman, prozã scurtã, teatru, nuvelã.Printre titlurile cele mai vehiculate se regãsesc:Pisica ruptã � roman, 1997, Marilene � roman,1999, Apa din cizme � roman, 2000, Petru ºiPavel � roman, 2003 sau recentul Ca un grãtar demici.

Volumul Convorbiri cu Mircea Daneliucrealizat de Alexandru Petria se citeºte repede,mâncând paginile una dupã alta, dintr-ocuriozitate bine întreþinutã pe tot parcursul ei.Anume aceea de a afla dacã felina se lasã ori nuîmblânzitã de cãtre dresor. ªi nu se lasã, darrezultã un spectacol pentru cititor, care areprilejul de a urmãri în arenã dese momenteîncãrcate de tensiune. Încã de la începutuldiscuþiei regizorul se declarã un emigrant, deºi nua depãºit teritorial graniþele patriei sale, dupã cumprecizeazã: mã aflu statornic în frumoasa noastrãcapitalã. Lãmurirea adusã intervievatorului creeazãdeja o primã barierã de comunicare: Emigraþiaeste operã, domnul meu. Lumea se înºalã, credecã ar fi o distanþare de patrie fãcutã neapãrat cupantofii. Ea nefiind decât o chestiune de inimã�îndulcitã totuºi cu un dram de bunãvoinþã,strecuratã la finele unei avertizãri: Nu mã maicãutaþi; vorbesc cu cine vreau eu, acuma cu dvs.Cãrþile de interviuri au devenit ºi la noi din ce înce mai numeroase în ultima perioadã, succesul depublic convingând tot mai multe personalitãþi, dindiverse domenii ale vieþii culturale ºi artistice, sãse lase chestionate, sã-ºi rãscoleascã prin biografii,în cãutarea secretelor bine pãstrate. Detaliileprivind latura personalã sunt cele mai cãutate înacest gen de scriere (uneori în detrimentulschimbului de idei, ce s-ar putea dovedi nu maipuþin captivant), iar Alexandru Petria, cunoscândfoarte bine aceastã preferinþã a citorului, încearcãdin rãsputeri sã-l scoatã pe Mircea Daneliuc dinhaina rigidã, scorþoasã, de regizor, povocându-laproape la tot pasul, încercând alunecarea înuman, în intimitate. Iatã doar câteva exemple:Vorbiþi-mi despre copilãrie./ - Ce-aþi vrea sã ºtiþi?Credeþi cã intereseazã pe cineva?; Cum esteMircea Daneliuc vãzut de Mircea Daneliuc?/ - Nupot sã intru în capcana asta. Sunt om bãtrân.;Aveaþi vreo poreclã? Dar pãrinþii cum vãspuneau?/ - N-am avut. Mi se spunea: mã!; ªifetele când au apãrut apãsat?/- Prima, la cinci ani,o Marilenã, vezi cartea, iar celelalte, eºalonat, câtapucam sã mã ridic de la podea din iubiri, pentrua adãuga, surprins cã a permis apropierea: Cumam alunecat în discuþia asta?, ba chiar ironic,atunci când întrebãrile de naturã privatã seînmulþesc insistent: Bag samã cã discuþiaprofesionalã s-a încheiat.... Cât priveºte subiectulfemei, se dovedeºte a fi cu adevãrat un terenminat. Zadarnice sunt tentativele, aluziile,capcanele, speranþele nutrite de Alexandru Petriaprivind stoarcerea spectaculosului dintr-o astfel dediscuþie, regizorul vigilent respinge toateasalturile. Ca o concluzie la insistenþele

intervievatorului poate sta urmãtorul paragraf:Femeile din viaþa mea au fost una singurã. Ca sãnu ne batem cuie în talpã fãrã folos. E drept cãam mai cunoscut un numãr absolut limitat, fãrãsã primesc ajutor sau aruncarea aceea în susnecesarã în artã. (...) Le datorez în bunã mãsurãatât cât am reuºit sã le înþeleg ºi sã-mi construiescscenele de cuplu sau de amor în filme ºi cãrþi.Dar rãceala cu care vorbeºte despre femeile dinviaþa sa dispare ca prin farmec atunci cândintervine scriitorul, talentul de narator, pentru cãdoar literaturã putem numi frumuseþea unei astfelde relatãri: Daneliuc o iubea pe R. ca la balamuc.O iubea de se tãvãlea în drum. Asta, pentru cãacumulase un sac de frustrãri, nu i s-a mãrturisitniciodatã, n-avea curajul. Avea, în schimb,bicicleta Carpaþi ºi sub aripa din faþã scrijelise cuo sulã numele sfânt al lui R. Cu cuiul nu s-aputut. Acolo a ºi ruginit mai întâi... Citind carteaveþi vedea, desigur, cã regizorul nu rãmâne preamult în acestã zonã, o glumã, o nemulþumireprivind întrebarea adresatã îl fac sã revinã repedela ariceala binecunoscutã.

Admiratorii operei lui Daneliuc vor gãsi înacest dialog ample referiri la turnarea filmelor saula scrierea cãrþilor, deºi toate aceste informaþiisunt nãscute cu forcepsul, Al. Petria având unpartener de discuþii extrem de dificil, chiar seplânge la un moment dat de stilul expeditiv alrãspunsurilor primite: Azi scoateþi din gurãcuvintele mai anevoie ca un zgârcit banii dinbuzunar... Remarcã ce pare totuºi a-l îmblânzi peregizor, încã neobiºnuit cu ideea de a-ºi facepublice cele mai intime amintiri: Oricâtãbunãvoinþã aº avea, amintirile nu pot ficomunicate. Ele trãiesc într-un spaþiu interior,privilegiat ºi al meu. De îndatã ce sunt scoase,devin în fapte. Apar seci, ofilite, chiar dacã uneoriposedã umor. Cu toate cã emigrarea simbolicã lacare s-a autocondamnat e o formã de protestîmpotriva celor care i-au cenzurat producþiile sauau împiedicat promovarea lor, regizorul evitã sãnominalizeze sau sã cadã în tentaþia de a acuza:De ce vã feriþi tot timpul sã daþi nume?/- Ca sãnu se jegoºeascã discuþia. Revenirea la unul dintrefilmele sale de referinþã, Glissando, provoacã unrãspuns acid, generat de un cuvânt aparent banalinclus în întrebare: Am pus în discuþie Glissando.Ce e acest fim pentru rebelul Mircea Daneliuc?/ -

Ce rebel? Nu mã consider deloc un rebel. Alþiimã considerã. Nu fac decât sã-mi pipãi ciclic osulspinal ca sã mã asigur cã încã îl am. Sigur, datãfiind concepþia generalã despre capul care sepleacã ºi la câte supãrãri am produs, par foarterebel. Astfel de reacþii, frecvente, nu fac decât sãcreascã interesul cititorului, graþie acestor ciocniridialogul nu devine niciodatã plictisitor. Câtevafraze culese din rãspunsurile lui Mircea Daneliuc,pot deveni, aºa scoase din context, adevãratecugetãri: un scriitor fãrã lume e mai rãu ca unulfãrã de stil, preferi sã te uiþi la televizor; Cenzuranu-i pragul perfect, ci o apã fetidã, verzuie,mucioasã în care e nevoie sã te scufunziîngreþoºat ºi sã înoþi jos, la fund, pânã gãseºtispãrtura pe undeva; nu existã scriitor mare care sãnu ascundã un cineast, chiar nemanifestat, dar ºiinvers sau: Singurãtatea e un lucru bun, ieicunoºtinþã de tine. Numai singurãtatea e creativã.

Autoexilatul Mircea Daneliuc se lasã totuºiconvins spre a-ºi poza sie însuºi, pentru unportret în cuvinte: Îmi privesc chipul de efeb înoglindã ºi simt ceva ca o inimã de student. Dincând în când mã înghimpã sã mãnânc sãnãtos lacantinã, deºi sunt plin ºi de alte dorinþe bizare.Îmi place carnea de cal. Îmi place vaca germanã.Îmi plac seminþiile holandã, massai ºi americanã,pentru cã ne-au îndreptat din vechime rãtãciri ºigreºeli. M-am nãscut prea devreme. M-am nãscutprea târziu. Mi-ar fi plãcut, mã gândesc, sã fi trãitîn epoca lui Pazvante, zis Chiorul. L-aº fi înþeles.Neavând încotro, filmez ºi scriu mai lesne camulþi. Sunt monstrul din Praga. Îndrãgesc cârtitoriîntristaþi ºi aº face ca Moise. Plimba-i-aº patruzecide ani într-o pustie cât douã judeþe, ademenindu-ila laudaþii cu piºcoturi sãrate ºi bere cãlâie, pânãs-ar naºte generaþii mai rãsãrite. Cãci spune Ioan:unul va fi Semãnãtorul ºi altul Secerãtorul. Mamavrea sã declar cã Semãnãtorul sunt eu. Practicsporturi extreme. Dau la pãstrãv cu muºte.

Am schiþat în doar câteva fraze cuprinsul uneiscrieri captivante, care mie mi-a provocat o maresurprizã, descoperind o altã faþã a uneipersonalitãþi voit inabordabile, Mircea Daneliuc,un gheþar ameninþat sã se topeascã sub valul,nerecunoscut, al propriei sensibilitãþi. Amimpresia cã sub masca de dur protejaþi cu atenþieun timid/ - Nici pomenealã, sunt mai dur caorice. Ca duraluminiul.

!

66




Ani Bradea

Emigrant în patrie

Maria Pal, CheiaEd. Napoca Star, Cluj, 2013

Prezenþã discretã în viaþa literarã clujeanã, MariaPal este autoarea unei opere poetice importante,numãrând pânã în prezent ºaptesprezece

volume de versuri. Fiecare din aceste cãrþi este rodulunei elaborãri minuþioase, astfel încât poemele suntscutite de orice stângãcie, dând imaginea unui poetcu o identitate bine conturatã. Nu face excepþie de laaceastã regulã pe care se pare cã autoarea ºi-a impus-o nici recentul sãu volum Cheia.

Alegând drept titlu un substantiv cu simbolismmarcat, ce trimite la misterul ce aºteaptã sã fiepãtruns, la o enigmã ce-ºi cautã rezolvarea, la oîntreprindere grea sau, de ce nu, la etapele pedrumul cunoaºterii ºi al iluminãrii, Maria Pal acceptãprovocarea de a îmbogãþi acest simbolism cu noinuanþe. Astfel, �cheile ce s-au zvârcolit în cuvinte�(p. 11, Un aer timid) trimit la sentimentele greutraductibile cu care are de luptat poetul; în poemulDin visul (p. 15), dimpotrivã, cheia este însãºiînþelegerea: �din visul cu ochii deschiºi în care te-afunzi încet încet/ forme ezitante se-ntrupeazãtrãiesc zgomotos/ plâng râd delireazã/ îþi pun în faþãcuvinte pensula somnul/ ºi cheia�. În poemul Echeia(p. 18), micã bijuterie liricã ce ar merita citatã înîntregime, �cheia� pare pierdutã pentru totdeauna,lãsând eul liric drept pradã unei singurãtãþi de sfârºitde lume: �singurãtatea ta e mai adevãratã/ decâtploaia ce-o înlãcrimeazã/ decât timpul cernându-inisipuri/ decât fiara ce-o încolþesc vânãtorii// [�]indescifrabil/ atârni în privirile celorlalþi/ ca untablou suspendat peste-un hãu/ în care o naturãmoartã/ e cheia�, singurãtatea fiind de altfel una dintemele capitale ale volumului. În Ecouri sau în Paºiitãi, cheia este înþelegerea ultimã, revelaþia: �nu rãmâinici în nume mãcar// o cheie-þi rãsare în palmã/ ºitãcerea ta o ia/ înaintea tãcerii� (p. 24), iar în Sescorojesc cheia trimite la moarte: �timpul alocat þie/se-afundã vertiginos în pãmânt/ dupã ultima cheie�(p. 80). E de datoria poetului sã îmbogãþeascãsimbolurile cu noi nuanþe ºi Maria Pal ºtie acestlucru.

Temele volumului sunt grave, cu mizã majorã.Cum spuneam, singurãtatea apare în mai multepoeme. În Prea târziu, universul însuºi este în acordcu starea eului liric: �ca un popor de ciumaþi/ trecpãsãri prin pustiite pãduri/ [�] singur pãrãsit de toþiºi de toate/ te-nchini prin aurite altare� (p. 31). Acestacord este tradus ºi de sintagme ca �singuraticaploaie�, �singurãtatea din arbori�. O altã temã deneocolit este moartea. Dacã în volumul Requiem alMariei Pal aceastã temã domina, în Cheia ecourile eisunt îndepãrtate, dar persistente. E vorba fie demoartea celor apropiaþi (�liber ca drapelul ce-l fluturãvântul pe un câmp pustiit/ semãnat din belºug cumormane de morþi� � ªi albul e negru, p. 8), fie depropria moarte, la care trimit poeme ca Ecouri, Paºiitãi etc. Notaþiile sunt seci ºi prin asta cu atât maidramatice: �paºii tãi se-ndreaptã spre moarte/ fãrã sã-þi dea preaviz/ fãrã sã te transforme într-o ºtire deultimã orã� (p. 24). Trecerea timpului, având dreptcorolar moartea, este evocatã în poemul Aºteaptã:�acum timpul te-nvaþã o altã limbã/ fãrã cuvinte cuînþelesuri necunoscute/ pentru clopote iarbã visurioase� (p. 83). În acelaºi poem, copilãria este opusã morþii:�copilãria a rãmas þinutul stufos/ în care moartea eraun basm�. Existã multe alte versuri subsumateaceleiaºi teme, ca de pildã în poemul A început: �a

început o cãdere continuã/ cad haine ºi flori/ pãsãrizile ºi nopþi calendare/ cade timpul ºi golul� (p. 81).Totuºi, nici urmã de pesimism în versurile MarieiPal, pentru cã salvarea vine tot din partea Poeziei:�fãrã griji/ doar poemul acesta mai aºteaptãtandreþea/ dintr-un timp neºtiut� (Aºteaptã, p. 83).O oarecare revoltã transpare printre rânduri, subforma unei simple constatãri, în E absent: �vântulrãsuceºte iarna în jurul inimii// indiferenþa se lãfãieîmprejur/ precum un oraº a cãrui formã definitivã/ eîn prãbuºire� (p. 37). Într-un asemenea peisaj, nu potlipsi frica ºi spaima, recurente în acest volum: �acumstai cu spaima la masã/ ºi-i noapte ºi albul e negru�(ªi albul e negru, p. 8) sau �priveºti înspãimântatviitorul/ cum îºi întinde rãdãcinile putrede� (Preatârziu, p. 31). Soluþia se aflã fie în uitare (�încet încetdescoperi þãrmul din paºi ºi din gesturi/ din gândurigrele de miros de liniºti/ ºi simþi cum treci princorpul unui timp nou// din aproape în aproapeajungi la uitare� � Singurul þãrm, p. 13), fie încãutarea unui tãrâm utopic ce se-ntrupeazã dinimaginaþie: �ochii tãi deapãnã ceaþa/ doar doar sevor întrupa din fantasme/ zorii unei zile cuminþi/nu confuzii vestitoare de asfinþit� (Rãmâne, p. 17).În Doar tu, acest liman rãmâne în stadiul dedeziderat: �aº vrea sã exiºti tu/ doar tu/ aceadimineaþã pe care n-am trãit-o nicicând/ doar atât sãsimt/ cã exist/ ºi cã nu� (p. 7). În acest tãrâm,poetul este, borgesian, cel visat: �pe noul tãrâm/ numai visezi ci visele te viseazã pe tine� (Vânturi ºinisip, p. 12). Acest topos nu este oraºul, dragoptzeciºtilor, ci un �tãrâm de foc ºi de ape�, �unregat secret� cãruia oraºul i se opune: �peste oraºulîmpietrit plouã cu aceleaºi iluzii [�] o iei înapoi cupaºi repezi cãtre un regat secret� (Venind de departe,

p. 14).Nu în ultimul rând, poezia Mariei Pal este poezia

unei perpetue cãutãri: a aproapelui (�e departe clipacând îþi ajungeai þie însuþi� � ªi albul e negru), aacelui topos privilegiat despre care am vorbit, sau acuvintelor �potrivite�. Aluziile la text, la poezie, nusunt foarte frecvente, dar ele sunt întotdeaunapregnante: �pielea cuvintelor poate fi asprã netedãgrea spongioasã/ hâdã viteazã laºã tristã sau veselã�(Timbrul vocii, p. 28) La capãtul acestei cãlãtorii, eulliric pare în acord cu sine, împãcat, rãsplãtit cu �onouã cunoaºtere�, cea datã de creaþie: �ºtii cã zeii îþidãruiesc o nouã cunoaºtere/ pe care-ai aºteptat-oîndelung/ decantându-le pe celelalte pânã la sânge�(p. 26). ªi poate cã cheia care apare în versurileMariei Pal este însãºi Poezia, întregul volum nefiinddecât o alegorie care capãtã proporþiile unei formede viziune creatoare asupra Poeziei. Aceastã impresieeste întãritã de poemul Propria cheie, cu valoare deartã poeticã: �prin împãrãþia de sensuri sã pãºeºti caun orb/ pipãind cuvânt de cuvânt/ sã-l alegi pe celce cuprinde mai mult// sã nu te-nspãimânþi/ sã nute retragi când rãnesc ºi te dor� (p. 70).

Fiecare cititor va gãsi, desigur, �cheia� care i sepotriveºte pentru descifrarea acestui volum, vomspune doar cã poezia Mariei Pal, ca orice poezie decalitate, nu se încadreazã în tiparele generaþioniste ºi,de asemenea, nu poate fi asimilatã nici �poezieifeminine� de la noi (sintagmã ce este, dupã pãrereamea, o umbrelã mult prea largã, utilã criticilor lipsiþide argumente). Formaþia filosoficã a poetei,disciplina ºi respectul faþã de Poezie (pe care aceasta,la rândul ei, îl rãsplãteºte întotdeauna!), talentulindiscutabil dau versurilor Mariei Pal o anvergurã detemplu bine construit, seducându-i cu siguranþã peviitorii cititori. Sã sperãm cã aceastã carte va aveadestinul pe care îl meritã.

!

77



TRIBUNA � NR. 271 � 16-31 decembrie 2013 7

Letiþia Ilea

Legãtura de chei a poetului

Capriciu

Aer.Liniºte.Anihilarea simþurilor.Moarte în apropiere.Lipsã de întrebãri stupide fãrã rãspuns;mai bine lipsa brutei.Criminali în serie.Puþin noroc.Ei...Poate cineva.Mãcar o urmã de motiv.Nevoie.Strigãt dupã ajutor.

Cãlãtor

Dupã tot ce-a fost ºi am uitat,dup-atât de mult pierdut, privind de dedesubt,mã nasc din nou,într-o zi cu soare rece ºi nori calzi,pentru înc-o bucãþicã de viaþã în paradis.O largã frumuseþe mã învaþã sã privesc.Oare se poate muri de fericire?O lungã adiere mã îndeamnã sã respir.ªi cu puterea aromei de care mi-a fost atât de dor,mã mângâie, mã cuprindeºi îmi oferã braþul pe care de mult îl aºtept,sã mã ridic, sã plutesc,sã îmi doresc inevitabilul.Sã obosesc de prea mult bine,sã mã aºez pe-un strop de viaþã nouã,care îºi începe acum menirea.Unde mã va duce, oare?

Critic lla ssuperlativ

Din nou, dar acum pare a fi pentru totdeauna.Ai rãmas închis într-o dimensiune inexistentãcare te înconjoarã.Nu ºtii ce e lumina ºi stai în întuneric.Vrei sã pleci, dar nu existã ieºire. Doar una; o uºã deschisã, spre un loc fãrã culoare sau aer,din faþa cãreia îþi zâmbeºte cu subînþeleschipul conºtiinþei � una specialã,pe care ai putea-o ignora acum, dar care nu te va ignora mai târziu,nici pe tine, nici ceea ce ai fãcut,pentru cã ea nu e singurã.Nici tu nu eºti, dar þi-e greu.A fost o lume întreagã lângã tine, chiar ºi tu,dar ei te-au pãrãsit.Nu; tu i-ai pãrãsit, ca sã ajungi fãrã voie aici, dupã cãlãtorie lungã ºi sigurã.Ei te vãd acolo, în realitate,dar tu trãieºti în lumea ta.Îþi doreºti sã gãseºti cheiacu care ai deschis drumul spre nemulþumire....Existã acea prezenþã pe care o simþi.Vrei sã o simþi, ca sã gãseºti cheiaºi creionul cu care sã desenezi o uºã, pe care sã o deschizi cu o proprie forþã interioarãvenitã de undeva din exterior.

Atunci te vei putea întoarce în banala dimensi-une,vei reîntâlni amãgirea, te vei reîntâlni cu tineºi îþi vei fi alãturi din nou, cu afecþiune ºiîncredere.Atunci vei putea ocupa locul tãu,pe care fericit îl vei gãsivreodatã.

Cu ppremeditare. SSau ffãrã

Lunã plinã.Un zâmbet cu subînþeles.O bucurie presupusã doar.Un deget arãtãtor îndreptat spre.O privire imposibil de pierdut.Dezorientare.Un vinovat fãrã vinã.Douã formaþiuni de rãu pur; atât.Douã suporturi-de-bucle-ipocrite deformate.Desfigurare. Sau merit.Douã izvoare de culoarea vinii mele.Un Y improvizat desluºit.O patã prea-mare-pentru-a-rãmâne-neobservatã cecreºte fãrã oprire.Un singur suflet împietrit.Un început de regret.Un moment.O singurã întrebare:�Acum ce sã fac?�

Cu uun mmoment îînaintea ddezastrului

Încã prezentã de viaþã.Tumult de voci muritoare,culori convertite în sinistru ºiaer irespirabil.Tortura e departe de limita decentã.Prezentul e durere,pãtat cu intenþii trecute sau prezenteºi pãreri de rãu pentru tot ce nu s-a întâmplat.Corpul e în infern, mintea e amorþitã în chinurile-i proprii,blocatã între neputinþã ezitant voitã ºi ura multprea apãsãtoare.Mâinile încearcã a nu-ºi gãsi loculaflat în pragul crimei.Sfârºitul refuzã sã se apropie.Infernul e rece ºi miroase infect.Încã prezentã viaþã.

Existenþã

Existenþã.Impuls de luminã.O lume roz.Adevãr ºi minciunã.Normalitate.O floare care se deschide.O frunzã care cade.Un fulg ce se topeºte.Reluare.Soarele începe sã pãleascã.Ce suntem noi?�Întuneric ºi luminã. Confuzie.Mâinile se ridicã spre cer.Tãcere.Se aprinde o lampã.Rugãciunea rãzbate.Luminã.

Noaptea se stinge.Zâmbet, cãldurã.Mulþumire.Cer ºi pãmânt.Conservare.24 de ore. O eternitate.Divinitate.Din nou existenþã�

Fragment

Întuneric, pentru cã priveºti, dar nu vezi.Vid, pentru cã nu îþi spune nimeni cã respiri.Strigãt, pentru cã nu auzi. ªi pentru c-ai mai vrea.Încercare, pentru cã nu reuºeºti.Nimic, pentru cã era totul.Mister, pentru cã nu ºtii ce va fi mâine.Dezamãgire ºi uºurare, pentru cã ºtii sigur ce nuva fi.Lipsã de încredere, pentru cã e incredibil ce s-aîntâmplat.Regret, pentru cã ºtii cã nu va mai fi la fel.Neputinþã, pentru cã ai dat deja tot ce aveai.Disperare, pentru cã eºti. Doar eºti.Tresãrire, pentru cã îþi aminteºti ceva.Privire, pentru cã va fi mereu acolo; peste tot.Chiar ºi pentru tine.Lacrimã, pentru cã te poþi elibera.Zâmbet, pentru cã nimicul poate fi uitat. ªi totul.Putere, pentru cã nu te va pãrãsi niciodatã.Speranþã, pentru cã ai ºi vei avea. Mereu.

!

88




poezia

Raluca Mãdãlina

MMããddããlliinnaa RRaalluuccaa

PPrriivviirree aallbbaassttrrãã(idee monotonã)

Toamnã.Adicã nu. De când pritocescacest poem, deja e iarnã,ninge monoton azi în Timiºoara, cavalerii zãpezii sunã din goarnã.Pãºesccu pas rar, monoton,spre facultate. Mâine va ninge-n toatã þara,conform sloganului din vremi deja uitate.Stau la cursuri acum,niºte cursuri monotone ºi banale,fãrã pic de poezie în ele,dar nu am altã calede a-mi face drumspre înalta societate.De fapt aº putea sã mã teleportezacolo, fãrã facultate, aºa,direct de la o barã, nu aiurez, ca multe alte fete din generaþia mea,dar conºtiinþa în vis mi-a zis: �Nu, fii cuminte, tu, Raluca Mãdãlina,învaþã ºi scrie poezie acu,ºi trimite-o spre publicat la Tribuna!�

LLuucciiaann PPeerrþþaa

!

parodia la tribunã

Spânzuratul

Tac-su lu� moº-tu Alecu mai de multnu erai tu ºi eu copchilã povestea mamaîºi desfãcuse burta-ntr-o coasã mai susde puþu� Tinchii de ºtii la grochiþaþâ-ta Niculina zicea cã n-a vrutc-aºa-i zisese mumã-sa careatunci era de mãritat ºi-a stat pe lângã elcu sãptãmânile cã-i era drag ºinu voia sã-i moarã da� elcum se fãcu bine de umblãºi-a pus ºtreangul de gât

Sicriul

Într-o searã ca peºteleFilimon al lui Troaºcã rindeluia o scândurã de brad la doi metrihai cu noroc Filimoane din drumIlie al lui Marcu mãcelaru�noroc mã fãrã sã opreascã rindeaua Filimonai fã auziºi de Nae Nae didimocu�întrebã pe Sanda lui Rafira de pe muchietocmai trecea ºi ea prin dreptul bãtãturii luiFilimonce s-aud mã Ilie cã s-a-nhãitat cu Mina de are un copchil din florinu fãããã Sando ahããã eo zic de-acu�ei hait eo sã nu ºtiu pi ete cã nu dupã cum vãz ai mã Filimoanestrigã el peste gard poate ºtii tu poate mã poate nu rãspunse Filimon rindeluinds-a dus fã la cinci azi dimineaþãhait ºi duse mâna la gurã Nae didimocu� miratãda fã Nae-al nostru dãdu ortu� ºi frac-su cic-a dat

nu ºtiu cui lemn de sicriu cã-i certat cu mini ºicicã l-ar faci ãla mai ghini ºi frumosauzi fã ca mini cari di cinºpi� ani am tot fãcutsicrii ºi cruci l-o râdi lumea ºi mort ai mãFilimoanevom vedea mã Ilie vom vedea zise Filimonrindeluind

Pãmântul

Hii maicã om cu capu� pã umeri ºi înþelegiîl sfãtuia de bine tuºa Voica pe Gheorghe opinca-rul cu privirela împãrþeala dintre fraþi murise bãtrânul iarGheorghe Toma ºi Codruþ trebuiau sã împartã pãmântul iarca cel mai mare dintre ei Gheorgheavea pretenþie la mai multþaþa Voica mãtuºa lor nu-i voia certaþi mai alescã nu avea alte rude în afarã de eiluã deoparte pe cei doi ºidaþi-i maicî aºa cum vrea el cî e mai maritot vouu vã rãmâni dupã aceeao ascultaserã ºi într-un an bucuria lornu mai avea marginimurise Gheorghe ºi le rãmãseserã tot

Premoniþie

Era un om discret liniºtit bun cu toatã lumeaÎn seara de sfântul Andrei se întorcea din poartãpipãind peretele casei gândindu-secât va fi de bine întins pe saltea lângã soba caldãsã asculte lemnul ºi pe undele inimiisã ajungã înapoi la mirosul iahniei de cartofide pe când era copil aºteptându-l mãicuþa custrachina în cuptor ºi cu murãturi tãiate simetricîntocmai ca paºii lui pe zãpadã

la doisprezece fãrã zece minute fix de când se ºtiafãcea tot posibilul sã asculte cotele apelor Dunãriiun fel de poartã înspre copilãriecel mai mult îi plãceau acestea în limba Francezãnu înþelegea de ce ºi cã nu ºtia aceastã limbã însãîntotdeauna simþea o liniºte ciudatã definitivãla toate acestea gândea ºi acum zicându-ºia nu ºtiu cât-a oarã cã aºa i-ar plãcea sã închidãochiiîntins pe saltea lângã soba caldã ascultându-l pelemnprintre cotele apelor Dunãrii în mirosuliahniei de cartofi aºteptând calda îmbrãþiºare amamei dupã cum se spune cã avem parte în ceasul de peurmãtrecu ceva timp ºi ajuns în mica lui odaie se întinse pe saltea lângã sobãca un glonþ prin inimã trece omul prin viaþãspunându-ºisuspinã odatã încã odatã apoi oasele trosnirã candela pâlpâia credincioasã lemnul pornea uncântec fluieratprelung începuse vântul un ºuierat în salcâmul din spate cucuveaualãsase bastonul în poartãmoº Constantine moº Constantine bocea Leana cu bastonul în mânã te-ai dusaºa cum ai trãit bre ºi-i împreunase braþele întinsepeste pieptul þeapãn ºi liniºtit

!

99




Costel Suditu


Era o clãdire albã. Lunguiaþã. Cu parc. Cufiligorie. Cu ... de porci. Cu tulpini târâtoarede grozamã. Sub Dealul Minei. În vale

curgea râul care ajungea ºi-n oraº. De peºtirãspund eu cu Muscalu Ghizel. Îi aruncãm de larâu în baltã. Dimineaþa îi hrãnim. Muscalu Ghizelare ºaizeci ºi opt de ani. Locuieºte la Azilul debãtrâni de ºase ani. E colegul meu de camerã. L-am învãþat sã pescuiascã. Îi place apa tulbure ºiadâncã. Nu se prind bibani ori caraºi ori cleniacolo. Când urcãm în vadul râului aruncãmundiþele. Scoatem peºtele. Aruncãm undiþele ºi iarscoatem peºtele.

Dar e importantã amintirea. Corect. Dacã mãgândesc la drumurile mele în strãinãtate îmi spuncã aº vrea sã mã mai duc.

�Cu ce te-ai ales?� mã întreabã MuscaluGhizel.

Eu am împlinit frumoasa vârstã deºaptezeciºitrei de ani. Locuiesc la Azilul de bãtrânide trei ani.

�Care þarã þi-a plãcut cel mai mult?� mãîntreabã Muscalu Ghizel.

Dupã pãrerea mea Iordania. Pe locul doi vineSiria.

�Ce era frumos în Iordania?� mã întreabãMuscalu Ghizel.

În Iordania era Marea Moartã ºi râul Iordan.Am fãcut baie ºi-n una ºi-n altul. Dar în Siria eraMediterana. Avea niºte porturi faine. Ca laConstanþa. Lumea era dichisitã. Da� ºi la unii ºi laalþii era lapte de cãmilã, iaurt, tot de cãmilã. M-am scãldat ºi-n Mediterana.

�Da� cum era în Marea Aia Moartã?� mãîntreabã Muscalu Ghizel.

Era sãratã Marea Aia Moartã. Plutea pânã ºicasetofonul. Dacã-l luam cu mine în apã ºi mãduceam câþiva metri, îl puneam pe apã, plutea ºicânta, cânta ºi plutea. Eu n-am auzit sã se înecevreunul p-acolo. N-am auzit. Ieºeai pe mal ºi erauduºuri cu apã dulce. Scãpai de sare. Cãdea sareaaia jos de pe piele. În Marea Mediteranã eraaltceva. În Marea Roºie era altceva. Era roºie dinpricina coraliilor. Prea mulþi stãteau pe fundulapei ºi reflectau în roºu. De aia-i zicea Roºie.

Numele meu e Roºu Dãnilã.Ce erau bune ºi frumoase acolo erau porturile.

De mâncare nu zic nimic. De bãuturã nici atât.Munca era muncã. Somnul era în barãci lungi dedouãzeci ºi cinci de metri, cu acoperiº ca la azilulde bãtrâni. Erau acolo ºaizeci de grade cãldurã.Mã puneam la umbra vaselor petroliere. Cã dealea fãceam. Stãteam la umbra lor. Dupã 10minute simþeam cã îngheþ. Aºa de periculoasã eraumbra. ªi umbra de la beton... ºi umbra aia de laclãdiri...

�Deci la umbrã era frig?�, mã întreabãMuscalu Ghizel.

La soare eram obiºnuit. Lucram în slip ºi înpielea goalã. Pe schelã. La sudurã de tãblãriepentru vasele alea petroliere. Mã certau arabii.Strigau la mine în englezã cã mã vede Alah. Cã sãmã îmbrac repede. La naiba sã mergeþi cu Alahulvostru, le ziceam eu tot englezeºte. Cã ei umblauîmbrãcaþi cu turbanele alea pe cap.

Pe searã beam bere. Era Tuborg la trei sferturi.Beam bãuturi alcoolice fãcute în Scoþia. În sticluþe

de douã sute de grame. Încãpeau în buzunarul dela pantaloni.

�Cam cât ai bãut?� mã întreabã MuscaluGhizel.

Am luat dintr-un magazin o sticlã de vodcãbine împachetatã. Mare. Frumoasã. Vodcãsovieticã. Am dat pe ea patru dinari. Venea înbanii noºtri de atunci cam 500 de lei. Acolo lucrao femeie din Râmnicu Vâlcea. Vorbea româneºte.Da� nu ridica niciodatã capul. ºtergea praful de pesticlele cu bãuturi. Am luat-o. Am desfãcut-o. Cuîncã doi colegi. Am ieºit în drum. Era o stradã cuambasade. Am stat pe o bancã. Era o sticlãpãtratã. Fainã. Bunã, vodca aia. Am bãut-o. Decãldura aia nici nu ne-o ameþit. Era încã ziuã. Ammers la restaurantul Cairo. Era al unui patron dinCairo. Înãuntru era frumos. La intrare era un omla o mãsucã ºi avea un stilou. Nu erau pixuri p-acolo. Numai stilouri. Toate din aur.

�P-atunci în România gãseai numai bereBucegi, fãcutã la Azuga. Numai din aia gãseai�,zice Muscalu Ghizel.

Se uita omul ãla la noi trei ºi zicea în limbaenglezã: Good luck, adicã noroc, mister, adicãdom�le. A vorbit omul ãla in araba aia a lui, înrestaurant. A vorbit cu chelnerii sã facã ceva p-acolo cã are clienþi strãini. Ce-i drept, eramstrãini faþã de el. Chelnerii ãia au ºters faþa demasã. ºi vine chelnerul ºi bâlbâie ceva în englezã.Speack little english, zice ãla. ªi luãm câte o sutãde whiskey pentru fiecare. ªi aduce ãla aºa cum i-am spus. Ãia nu beau p-acolo decât vreodouãzeci ºi cinci de grame în pahare. �S-au miratãia cã poþi bea atâta�, zice Muscalu Ghizel.

Mãi, scârþâiau scaunele de la celelalte mese. Seuitau arabii ãia la noi. Se suceau sã vada cine-sãia care beau cu suta de grame. Era �WhiteHorse� whisky-ul ãla. Adicã �calul de povarã�.Bãi, am zis eu, mai bem ceva? �Sigur�, au zis ãiaai mei. Trei sute de grame am ras. ªi câte douãberi. Tuborg. La trei sferturi.

Da aveam atuncea ºaptezeci ºi ºase de kile.Nu eram ca acuma. ªi am bãut ºi sticla aia devodkã.

Am ieºit toþi drepþi ca lumânãrile.

***

De nãscut, m-am nãscut lângã Feteºti. JudeþulIalomiþa. N-am fãcut armata pânã la douãzeci ºiopt de ani. Eram pe ºantierul de la Buzãu. Vineun control de la comisariatul militar ºi îmi cerelivretul. �N-am, dom�le�, zic eu. Lucram delegatde la uzina Vulcan Bucureºti la cazane de abur.Fãceam haina cazanului. Tinichigiu. �Da-n buletinerai Roºu Daniela, dom�le. Ai fost vreodatãfemeie?�, întreabã Muscalu Ghizel.

Pânã-ntr-un timp.�Pânã la douãzeci ºi opt de ani�, zice Muscalu

Ghizel.Da. ªi zice unu� de la comisariatul militar:

�Buletin ai?� Aveam o mustaþã bogatã. Zic eucãtre ãla: �Arãt sub paisprezece ani?�

�Unde-i buletinul?�, zice ãla cãtre mine.�Acasã�, zic eu cãtre el.

�Stai departe?�, zice ãla cãtre mine. �La treisute de metri�, zic eu cãtre el.

�Hai sã-l vedem�, zice ãla cãtre mine. ªi i-amlãsat în baraca aia unde stãteam. I-am poftit pescaune. M-am dus la Focºani. Cu maºina aia caresemãna cu ARO-ul. Am cumpãrat cinºpe litri devin, o damigeanã d-aia ºi zic: Hai sã îi cinstesc peoamenii ãia de la comisariatul militar. De la ºapteseara ºi pânã la miez de noapte am mâncat ºi ambãut. Zice ãla mai gras cãtre mine: �Hai mâine lacomisariat ºi-þi dau hârtie c-ai fãcut armata�.

�Bine, dom�le�, zic eu. �Roºu Daniela, adicã ai fost o perioadã

femeie�, zice Muscalu Ghizel. Mã duc dimineaþã la comisariat ºi-mi zice

grasul ãla: �Dom�le, nu putem pânã la noi ordine,cã o murit Leontin Sãlãgeanu, generalul dearmatã�. M-am dus dupã patru zile iarã lacomisariatul ãla. Mã aºteptau doi caporali.�Dom�le, nu putem sã-þi facem nimic. Te duci laPloieºti la alt comisariat militar.� M-am dus. Îmivede un caporal de acolo mustaþa ºi îmi zice:�Dom�le, duci valiza la cineva?� ºi îi zic: �Nu�.Era o curte plinã de tineri. Ãla care stãtea urcatpe o masã ºi striga se apucã ºi zice: �Roºu...�.

�Prezent...�, zic. �Valizã ai?�, zice. �Am�, zic. �Iei trenul la Ploieºti Vest ºi te duci la

Sãcãlaz�, zice. �Unde mai e ºi asta?�, zic. �Pelângã Jimbolia pe undeva�, zice.

***

Am ajuns la CFR, la muncã în armata aia. Euam fost din prima promoþie de un an ºi patruluni.

�Care are meserie...?�, întreabã cãpitanul ãlade la Sãcãlaz. Aveam adeverinþã, dom�le. De laUzinele Vulcan. Aveam ºi legitimaþie. �Uite, aºa...ºi aºa... ºi aºa...�, i-am spus cãpitanului ãla.

�Dom�le, la cazane te pricepi?�, m-a întrebat.�Cum dreacu, dom�le!�, i-am spus eu.

�Bine, da� alea nu-s cazane noi, cã-s vechi�,mi-a zis cãpitanul. �Cât sã fie de vechi?�, l-amîntrebat.

�Pãi, e o locomotivã fãrã roþi�, mi-a spus el.�Bunã-i º-aia�, i-am zis eu.

�E pe gaz�, mi-a spus el. �Merge, dom�le�, i-am zis eu. Am stat opt luni de zile cu cazanulãla. Fãceam numai schimbul unu. Cã erau ºi civilipentru celelalte schimburi. Dãdeam apã caldã lacantinã, la duº ºi la spãlat. Din cazanul ãla. Cãtrebuia sa fiarbã ºi mâncarea cu aburi. Am mersbine pânã în primãvarã.

�Mã, care-i tinichigiu�, a întrebat atuncicãpitanul. Eram în luna lui martie. �Eu, dom�le�,am zis. Am scos adeverinþa aia de la UzineleVulcan unde scria cã aveam categoria a cincea. Pevremea aia erau opt categorii la tinichigii.

�În primul rând vom face ventilaþie laaeroport ºi la gara nouã din Orºova�, mi-a spuscãpitanul. �Bine, dom�le�, am zis eu.

�Dar tabla asta galvanizatã trebuie fãcutã sãsemene cu o tablã de aramã�, mi-a spuscãpitanul. �O s-o arãmim�, am zis eu. �Cunoºti treaba asta?�, a spus cãpitanul. �Sigur,dom�le�, am zis eu. �Am arãmit ºi cunosc ºi sub-stanþele care trebuie�, am mai zis eu. Am cerut ºi-un râu, ºi-o vale ºi substanþe din alea chimice ºitreiºpe kile de tablã. Am fãcut o tepºã mare.Înmuiam tabla în chimicalele alea din tepºã, apoio aruncam sã ia legãtura cu apa, sã se spele.Când o scoteai, jurai cã-i de aramã, dom�le. Candtrasai cu acu-n ea, tot de aramã dãdeai. �Mãi,Roºule, e bine�, mi-a spus cãpitanul ãla. Lamuncã din aia cu tabla parcã erau toþi frizeri...

1100




Marian Ilea

ªi orice cal de cursã ajungegloabã...

proza

1111




Nu puneau mâna sã facã nimic. �Mãi, Roºule, mãi, nu ºtiu ce mã fac cu tine�,

ziceau. ªi le-am fãcut ºi aia... ºi aia... ºi aia... albiide rufe... pâlnii cu maºini de tocat pentru fãcutcârnaþi, cã era vremea cârnaþilor, dom�le. �Sã facã,mã rog, cârnaþii�, zice Muscalu Ghizel. Cârnaþul.Cu pistol de tablã. Umpleai cu carne. Împingeaicu mâna. Aveai con. Pâlnie. �ºi ieºea cârnaþul�,zice Muscalu Ghizel. Pe þeava aia de bãgatcârnaþi. �Îmi trebuie ºi mie... ºi mie...�, ziceau toþicare vedeau maºinãriile alea. Pânã la urmã ammodernizat tot Sãcãlazul. Un an ºi trei luni ºitreisprezece zile a fost toatã armata. Cu concediicu tot.

Atuncea o venit ºi plicul albastru. De la minedin sat. De lângã Feteºti. Mi-a scris primarul ãlacare o fost pe când m-am nãscut. �Ei, mãi taicã,aºa o fost atunci.� Era certificatul de naºtere pecare scria: Roºu Daniel. Adicã ãsta era numelenormal. ªi acuma îs Dãnilã. Cã m-am dus sã-mifac altu. Mai târziu. ªi zice ãla: �Cum sã te trec?��Poþi sã îmi spui ºi Iorgu�, am zis eu. ªi m-otrecut: Roºu Dãnilã. �Tot aia e...�, zice MuscaluGhizel.

***

Treizeci ºi opt de ani munciþi. La UzineleVulcan. Atâta scrie în cartea de muncã. Mi-amfãcut buletin de Bucureºti. Mi-am luat garsonierã.Mã trimiteau în toate oraºele industriale.

�Unde era nevoie de cazane�, zice MuscaluGhizel. Oriunde. Terminam la fix. Erau uniitâmpiþi care vindeau pe ascuns materialele. Ãiamã încurcau la termenele de predare, cã nu maiaveai cu ce sã faci. Aºa am ajuns ºi în Siria,Iordania, Kuweit ºi Cipru.

�Adicã ai fost prin Asia�, zice Muscalu Ghizel.Nici mãcar nu eram membru de partid. Salariul

mergea în þarã ºi diurna acolo unde te duceai.Asta era prin Asia. P-acolo erau femeile deconsum. Pesos... pesos... dinar... dolar... coniac...bãuturã... ºi ziceam �o doamnã�. Alegeam.Cumva aveam nevoie. Era cinci dinari distracþia.La vremea aia aveam douãzeci ºi cinci de dinaripe lunã.

�Erai ca marinarii�, zice Muscalu Ghizel.Nu eram, dom�le. Cã m-am întors ºi mi-am

luat o asistentã medicalã cu acte în regulã dinVãlenii de Munte. Am cunoscut-o la nunta luifrate-miu. ªi lugu lugu ºi biga biga cu femeia aia.I-am dat dreptul. Am fãcut un copil. Sudor prinGermania. Meseriaº, dom�le. Locuinþã. Tot ce-itrebuie. Nu l-am mai vãzut de optuºpe ani. ªicând asistenta medicalã o murit, la revedere,dom�le. Atunci m-a trimis uzina în Medio Monte.

�Bãi, vrei sã mergi?�, a spus directorul. �Bine,dom�le�, am zis eu. Doi ani am stat la hotelul deaici. Aveam bon pentru mâncarea de la cârciumã.Mergeam la Bucureºti o datã la lunã ºi-midecontam orice cheltuieli. Aveam sporuri deºantier ºi de altele. Apoi am primit apartament.În Medio Monte m-am cãsãtorit de trei ori.

�Adicã schimbai muierile�, zice MuscaluGhizel.

Adicã ele mã schimbau pe mine. Eu leprimeam. �Ia-þi jucãriile ºi pleacã. Nu te maivreau�, le ziceam apoi. Cu ultima a fost altfel.Am vãzut cã vine în apartament cu un �elefant�.�Mãi, ce faci...�, am întrebat-o. �O cunoºtinþã...�,mi-a rãspuns. �Du-te-n mã-ta�, i-am spus. Pânã laurmã am plecat eu. M-am sãturat de ea. ªi-mi erafemeie legitimã, dom�le. Cã-s bãutor. Cã-s curvar.Aºa mi-a zis la tribunal. Ea împreunã cu patrubagaboante de-ale ei. �Tovarãºul Roºu, nu avem ceface, cã-s mai multe�, aºa mi-a spus avocatul. ªi-am rãmas în drum. ºi am ajuns chiriaº. Umblamla ciubuc. Ciotornar. Fabricant de oale pentru

fiert laptele de oi. Dacã n-am mers în America,am rãmas pe drumuri în Medio Monte.

�Aha�, zice Muscalu Ghizel. �Îþi dau eu delucru la patron�, zicea un canadian în Iordania.Nu m-am dus cã frate-miu era secretar de partidla o fabricã. Aºa cã am târât-o cumva. Pânã oapãrut infecþia la degetele de la picioare. Mi le-atãiat pe toate. Unghiile ºi restul cãrnii. Oasele mi-au rãmas. Durerile din pulpe mi-au rãmas.

***

Cunoºteam locul ãsta cu Azilul de Bãtrâni. Num-a interesat niciodatã. Din o mie de lei pensie,dau patru sute pentru cã stau aici. De ºapte aniplãtesc câte trei sute de lei pe lunã pentru unvecin care ºi-o luat ceva în rate. Acuma, de ojuma� de an mai dau câte o sutã de lei pentruvecinu� ãla cã o cumpãrat douã maºini de spãlatSamsung. Nici nu am auzit de ele. Da sunt bunde platã. Rãmân cu o sutã cincizeci de lei pelunã. Þigãri ºi o jumãtate de pãlincã.

Am pãrerea asta de rãu cu boul ãla de vecin.În rest, totul o fost perfect în viaþã, dom�le.

ªi mai pot sã spun cã niciodatã nu m-ainteresat cã eram Daniela, Daniel sau Dãnilã,dom�le.

�ªi orice cal de cursã ajunge cu timpul gloabã,dom�le...�, zice Muscalu Ghizel aruncând cuundiþa în vadul râului ce trece prin mijloculoraºului.

!

excepþionalã � vezi Acropolis sau oraºul Pompei �aveau totuºi mai puþine servituþi, fiindcã oricemaºinã cu cât este mai practicã ºi utilã devine înmod necesar un bun comun (dezirabil sã aparþinãtuturor) creând însã o povarã în plus pentruindivid, care trebuie sã munceascã mai multpentru a-l avea în proprietatea lui sau pentru a-lutiliza. Maºina încarcã pe fiecare individ cu osarcinã în plus ºi cu o obligaþie mai mare.Gândiþi-vã cã fiecare individ trebuie sã aibãluminã electricã, frigider, fier de cãlcat electric,radio, televizor etc., etc. Toate acestea constituiepoveri în plus pentru el pe care în nici o epocãnu le-a avut.

Tehnica modernã plãteºte un procent devictime umane ºi este absolut inuman ca bunurilesã fie plãtite prin sacrificii umane, aºa cumfavorurile zeilor erau obþinute de Azteci prin[înhumarea?] a mii de victime omeneºti.Procentele pe care ni le oferã statisticile depretutindeni sunt foarte elocvente, pentru a nepreciza câte vieþi sunt oferite anual pentrufuncþionarea automobilelor pe ºosele, a trenurilorpe liniile ferate, a avioanelor, a maºinilor dinfabrici etc. Este imoral ca ceea ce se numeºte�bunãstare� în civilizaþia moderã sã fie obþinutãcu mijloacele Aztecilor, dar sub alt pretext.

În sfârºit vom spune cã maºina nu poate ficonsideratã un rãu în sine. Mentalitatea care aprovocat aceastã furie creativã a maºinilor esteanormalã ºi urmãreºte o himerã. În credinþa, cã

va pune maºina sã lucreze cândva pentru el,omul, într-o orbire completã s-a fãcut robulmaºinii în mod efectiv, creindu-ºi un idealdesprins chiar de scopul iniþial: crearea de maºinipentru gustul de a crea maºini ºi a-ºi da drumulinventivitãþii creatoare, care ne uimeºte, dar carein acelaºi timp ne robeºte. Un ideal nesfârºit carenu are nici un final, fiindcã posibilitatea creatoarea inteligenþei ºi imaginaþiei umane este nelimitatã.

Un ideal iluzoriu m-a robit. Dintr-o datã însãnatura a început sã-i indice omului cã calea pe

care a apucat-o nu este cea bunã: rezervele deenergie sunt epuizabile, ºi în fapt sunt aproapesecãtuite. Sunt douã soluþii faþã de acest primsemnal al naturii: sau sã se descopere alte sursede energii ºi maºinismul sã-ºi continue tirania lui,sau, dacã aceastã descoperire va întârzia omenireasã gândeascã cu echilibru mental cã nu acestaeste drumul pe care trebuie sã-l parcurgã.

!

Anton Dumitriu -Jurnal de idei (XVI)(urmare din pagina 3)


Expediat, cu amabilitãþi de circumstanþã,sub eticheta de harnic �fabricant de fiºe�,Adrian Marino este, totuºi, � nu obosea sã

ne reaminteascã însuºi autorul � �cel mai traduscritic român�. Chiar aºa stau lucrurile. Darstatutul sãu, sã recunoaºtem, este unul dificil:elogiile ºi contestaþiile au venit, asimilareaîntârzie. Încât, fãrã a greºi, putem conchide cã afost �tolerat�, dar nu asimilat. Mai mult,dezinteresat de literaturã ºi fãrã aderenþã laviaþa literarã, lansând �opinii scandaloase� ºirãmânând un liber profesionist integral, A. Marino � cu micile rãsfãþuri pe care, periodic,ºi le oferea � se considera �un obscur balcanic�,un marginal etc. aflându-ºi adevãratul rol dupã1989 când, fãcând figura unui �mic politolog�,pare a-ºi fi gãsit ºi adevãrata identitate. Aceastã�disonanþã identitarã� (cum zicea S. Antohi) amarcat destinul unui personaj �dubios�, de oremarcabilã continuitate ideologicã, fãrã texte deregretat, dovedind o teribilã independenþã despirit. Aºa s-a nãscut critica de idei, practicatã laCronica ºi, apoi, la Tribuna, aºa s-au ivit cãrþiledin urmã, reanimând frontul ideologic,confirmând acel embrion cultural de tipalternativ, hrãnit de un fond liberal ºi servit cuo tenacitate rarisimã la noi.

Temperament extravertit, de o civilitateimpecabilã, A. Marino face figura unui ideologsolitar. Autobiografia masivã Viaþa unui omsingur aduce mãrturii iritante ºi a deranjat pemulþi. Dar �criticul bibliograf�, cel care, înpofida palmaresului strivitor, nu s-a bucurat decomentariile criticilor importanþi (de unde ºiobsesia recepþiei marginale) nu pãrea un insresemnat. Chiar dacã unii ar dori sã-i contestepânã ºi existenþa bibliograficã. Iar alþii,aplaudându-l cu un entuziasm facil, mimat,patineazã la suprafaþa demersurilor sale, îndivorþ vechi, rãspicat afirmat, de �faza�cãlinescianã (ºi prin stilul tehnic, precis), fãrã aseduce, însã.

Iatã cã un �prieten de idei� (l-am numit peSorin Antohi) l-a ispitit �la taifas� ºi din aceleprelungi, agreabile ore de conversaþie s-a nãscuto carte densã, provocatoare. Acest al treileadiscurs îmbracã un larg evantai problematic.Asupra câtorva chestiuni vom zãbovi, totuºi,încercând a desluºi mesajul celui care, �oferindu-se� ca pseudocritic literar, se rosteºte aplicat,pertinent, inventariind subiectele fierbinþi ºirefuzând ori deplorând monologul ideologic.

Este limpede cã A. Marino n-a iubit discursulcalofil. Or, la noi, poligrafia criticã, dacã nu aeºuat într-un tehnicism (bolnav de epigonism),supus mareelor modei, a cãzut în mrejeleimpresionismului facil, cultivând foiletonismulca rivalitate beletristicã. Cultura metaforei nu seîmpacã cu acest limbaj inteligibil, accesibil,traductibil (cum �sunã� textul marinesc) ºi nupare entuziasmatã de ideocriticã, slujind unuiproeuropenism care, inevitabil, este pluralist,critic, laic. Sã reamintim cã o vreme AdrianMarino a îngrijit Cahiers roumains d�étudeslittéraires, o revistã �asepticã�, culegând ecourifavorabile, asigurându-i � de fapt � supravieþuireaintelectualã. În epoca lui global village, A.

Marino a pledat pentru comunicaþii libere,schiþând astfel, în plin totalitarism, în pofidadispoziþiilor oficiale care, vorba autorului,ceauºizau societatea noastrã, o culturãalternativã. O precizare pe care o propuneachiar A. Marino, dezvãluindu-i constructivismulintenþiilor, devine necesarã: cultura alternativãnu înseamnã neapãrat contra-culturã, contestaþiepermanentã ºi radicalã; ea nu vizeazã atâtalternativa ca mesaj ideologic, cât tipul descriiturã ºi portanþa lui ideocriticã, scuturat deornamente metaforice, într-un limbaj tehnic,glacial, penetrant ºi lesne traductibil. O ofertãmai puþin tentantã, sã recunoaºtem, pentruspaþiul nostru cultural.

Lãsãm deoparte câteva chestiuni, ºi ele�fierbinþi�, asupra cãrora A. Marino dãinformaþii esenþiale ºi, uneori, corective. ªi cazulNoica ºi dosarul Eliade sau viaþa intelectualã dela noi, bolnavã de duplicitate, ori �mitulsituaþiei ireversibile�, fluturat ca alibi, suntinvocate obsesiv ºi mãrunþite. Ca sã nu maivorbim despre viaþa la Cluj, un �alt domiciliuforþat�, recunoscând sprijinul eficient ºi tonifiantal soþiei.

Conflictul nu se restrânge la �cearta�,obiºnuitã ºi în alte pãrþi, dintre literaþi ºi oamenide ºtiinþã, literatura ori sociologia � ca poziþiipolare � modelând �doctrina de viaþã adevãratã�,cum ar spune Wolf Lepenies (vezi Les TroisCultures, Entre science et littérature l�avènementde la sociologie). El priveºte chiar firea noastrã,locuitã de cele douã Euri, în fuziune geneticãprin daco-romanizare (cf. Laurenþiu Ulici),nãscând nu doar un cuplu oximoronic (Miticã-Hyperion), ci ºi o þarã oximoronicã. Cum va

evolua ea? Pentru a atinge standardele europeneºi a rezista în noua competiþie, România are undrum lung de parcurs. Iar scepticismul luiMarino e de înþeles, coexistând � ciudat � cuproiecte himerice, fluturate încrezãtor.

Un rescapé la eliberarea de la Aiud (februarie1957), deportat pe Bãrãgan, în acel sat artificial(Lãteºti, 1957-1963), cu �ºansa� refugiului înlecturã, ieºit din circulaþie ºi debutând tardiv(deºi cartea despre Macedonski fusese anunþatãde EFR în 1946!), regãsindu-se dupã �89 ºieºuând într-un febril activism politic (caperioadã �total ratatã�), Marino s-a însingurat ºi,negreºit, s-a singularizat. Un inconformist,aºadar, neaderent la mediul românesc, cãutândautoizolarea; orgolios, incomod, irascibil,antipatic, un abstras, în totalã neadecvare, strãinideii de grup, afiliere. Un neîncadrat (poziþiipublice, editoriale, redacþionale etc.), un autorde o anume speþã, înaintând � mãrturiseºte �constant într-o anume direcþie (sã subliniem:singularã, în cultura noastrã), vãdind ostânjenitoare �infirmitate socialã�. Certamente,Marino n-a fost ceea ce, obiºnuit, numim om delume. Mai mult, a vrut sã iasã din lume. Ultimiiani l-au obligat sã înveþe �din mers� tehnicaizolãrii, ca stil nou de viaþã. Supus unui asaltvãzut drept corvoadã (comenzi, invitaþii,solicitãri etc.), Marino, printr-o �decizie deoþel�, s-a baricadat, apãrându-ºi, de fapt,preocupãrile ºi valorificându-ºi singurãtatea(productivã). Apãrându-ºi, altfel spus, libertateade miºcare; ceea ce i-a procurat o mãrturisitãfericire intelectualã, salvând � prin retragere ��decalajul de preocupãri, program personal ºilimbaj�.

Imun la prejudecata calofilã, râvnind o�politicã de idei� ºi o culturã alternativã,condamnând mentalitatea literaturizantã,Marino a trãit în afara mediuluiinstituþionalizat, refuzând �pomana socialistã�.Scriitor profesionist integral (cum, repetat ºiorgolios, a subliniat), ºi-a permis sã denunþeviciile vieþii literare, deplorabilã, �lipsitã de

1122




eseu

Adrian Dinu Rachieru

�Deconspirarea� lui Adrian Marino? (III)


1133




scrupule�. Apetitul sãu criticist nu a rãmasnesancþionat; obiecþiile, formulate civilizat, încontext cultural, erau taxate drept blasfemii ºistârneau adversitãþi intratabile. Cum nu o datã adeplâns, de pildã, ravagiile �noicismului�,evident cã �pãltiniºenii� l-au vânat. Un articolcare discuta empatic Cazul Constantin Noica(în revista 22, 1992) ridica o serie de întrebãricare aºteptau un rãspuns tranºant; dacã încomunism cultura românã s-a salvat ºi care afost preþul, se întreba Marino, notând,concluziv, cã Noica, de un �amoralismingenuu�, a fost �victima culturalã cea mainotorie� a defunctului regim. Hermeneutulclujean vedea în rezistenþa prin culturã �oformulã ipocritã ºi ambiguã�. Scandalurile careau urmat (Adunarea generalã GDS, în 1996,respectiv incidentul cu A. Pleºu, ASPRO, 2004)au pregãtit terenul pentru o execuþieprogramatã, brusc precipitatã dupã publicareamemoriilor, deloc mãgulitoare. Instanþãlegitimatoare, Noica era intangibil în ochiiucenicilor / fanilor. �Ieºirile antinoiciene� aufost arogant pedepsite de G. Liiceanu, acestavãzând în Marino un �impotent cultural� ºi un�megaloman nevrotic� (v. Singura rãfuialã careconteazã, în Dilema Veche, nr. 24 / 2004),redactând scrisori �umile�, gudurându-se pelângã puternicii zilei, cu dedicaþiicompromiþãtoare, în fine, �instalat ca un rege�la GDS (de unde, inelegant, a fost �invitat� sãpãrãseascã adunarea). Chiar dacã grupulpãltiniºean este azi, mai degrabã, un instrumentlingvistic (ne asigura Luminiþa Marcu), cumerite definitiv fixate, recunoscute în istorianoastrã culturalã, el funcþioneazã ca o sectãautoritarã. Încât ecourile n-au întârziat,antrenând personalitãþi culturale de feluritecalibre, aruncând pe piaþa intelectualã o armãperfidã, intens mediatizatã: cea acolaboraþionismului. Anul 2004 marcheazã, încazul Marino, instrumentalizarea acuzei decolaboraþionism, vãdind, totodatã, o ciudatãasimetrie în folosirea standardelor, observaGabriel Andreescu (v. Timpul, nr. 7-8/2004).Dupã apariþia memoriilor se declanºeazã overitabilã �campanie punitivã�, sistematicã,distructivã. Echipa de vânãtoare anunþã, prinvocea Mirelei Corlãþan, amintitã deja, substindardul Evenimentului zilei, �a doua moarte�a cãrturarului, etichetat prompt ca �informatorprodigios�. Pus în scenã, �flagrantul decolaborare� devine operã colectivã. Se pronunþã:M. Dinescu (încãlcându-ºi grosolan atribuþiile),N. Manolescu (invocând, cu subînþelesuristrãvezii, desele cãlãtorii peste hotare ale luiMarino), Vladimir Tismãneanu (fãrã a consultaDosarul SIE). ªi se pune în miºcare, pentru atrece �testul de fidelitate�, cum observa totGabriel Andreescu, armata denigratorilor (M. Neamþu, A. Oiºteanu), întreþinând un atac�furibund ºi ignobil�. Întocmind un util ºiriguros dosar de presã, Ion Bogdan Lefterdenunþa cearta intelectualilor, vizând asasinareasimbolicã a �delatorului� Marino, de fapt unnimerit prilej de reglare a unor rãfuielipersonale. Pe orbita grupului Liiceanu, Dan C. Mihãilescu vedea în cãrturarul livratoprobriului public un �atlet al negaþiei� ºi, înViaþa unui om singur, o lamentabilã confesiune.I s-au pus în cârcã numeroase pãcate; infiltrat,ar fi urmãrit �învrãjbirea� exilului, deºi tocmaifricþiunile lui veninoase erau proverbiale!Oricum, consultarea celor trei dosare AdrianMarino din Arhiva CNSAS evidenþiazãstãruitoare încercãri de racolare; prudent,devotat creaþiei, înþelegând cã activismul politic

ar fi fãrã prespectivã, Marino se consacrã fanaticstudiului, pãrând a fi renunþat � noteazãanchetatorii � la concepþiile sale politice.Problema delicatã priveºte, însã, invitaþia de aciti cu circumspecþie astfel de documente,solicitând o verificare profesionistã ºi �precauþiimetodologice�, cum cerea imperativ GabrielAndreescu. Or, campania orchestratã împotrivalui Marino vãdeºte cã, sub ispita senzaþionalis-mului ºi tabloidizãrii, manipularea arhivelorîngãduie, fãrã grija contextualizãrilor ºi conexi-unilor, extragerea unor concluzii mistificatoare.Uitând cã însuºi Marino avertiza, premonitoriu,cã �dosarele constituite de Securitate nuprezintã nici o încredere�; de fapt, utilizarea lorcopioasã, fãrã control critic, semnificã � scria totMarino - �victoria definitivã a Securitãþii�.

Cazul Marino, demontat în absenþa unorprobe credibile, demonstreazã intenþiilemanipulatorii ale protagoniºtilor; ºi, finalmente,eºecul deconspirãrilor. Departe de a confirmazelul colaboraþionist al �informatoruluiBrãtescu� (cf. Iulia Vladimirov), paginileîndosariate probeazã cã, din unghiul Securitãþii,Marino a ajutat Europa liberã, nicidecumorganele care i-ar fi solicitat sprijinul(angajamentul). Colaborarea cu faimosul post deradio poate fi evidenþiatã ºi prin relaþiaepistolarã cu vechiul prieten Mircea Carp. Dardin punctul de vedere al lui Marino, rezultãaltceva; antipatizat de cuplul Monica Lovinescu� Virgil Ierunca, nu s-ar fi aflat în graþiileEuropei libere, contestând statutul de criticliterar al acerbei polemiste. Exprimându-ºi fãrãrezerve adeziunea ideologicã la �opera� lorradiofonicã, Marino s-a simþit, totuºi, �boicotat�de celebrul cuplu, curtat asiduu, se ºtie, înpelerinajul parisian al scriitorilor români.Marino, evident, n-a subscris acestei admiraþiinecondiþionate, întrebându-se chiar: �în cecalitate fac ordine în cultura ºi literaturaromânã?� În �tranºeele exilului�, scria NicoletaSãlcudeanu, Monica Lovinescu, o personalitatecoagulantã, impunând prin militanþa ºi virulenþaopiniilor politice, rãmâne, negreºit, o instituþie,o fiinþã �nãbãdãioasã ºi fermã�, cum ocaracteriza Mihai Sturdza.

Repliat în defensivitate, fãcând dovada uneiprestigioase disidenþe (strict culturalã), AdrianMarino ºi-a impus, din juneþe, �exerciþii deascezã� (A. Sasu), un program exigent, tenace,deschizând un vast ºantier. Bãnuit de undonquijotism funciar, disputat între teorialiterarã ºi ideologia culturalã, cum sesizaConstantin M. Popa, el a pus punct studiilorcritico-literare odatã cu încheierea Biografiei ideiide literaturã (6 vol.). Cu opþiuni �eretice� într-un regim opresiv, având ca ideal intelectualulcritic, râvnind supravieþuirea intelectualã,Marino avea �pasiunea ideilor�, desfãºurând �ohermeneuticã personalã�. Cum ºi mãrturisea,proiectul (obsedant, trãit ca obligaþie moralã ºiculturalã) l-a �prins�, deºi documentarea prinbiblioteci strãine, ca �student� sãrac, la 60 deani, a însemnat o �mortificare�; ºi apoi, o doritãeliberare dintr-o lungã �detenþie literarã�. Dupã1989, s-a implicat febril în noul curs al societãþiiromâneºti. Sã amintim cã, alãturi de DoinaCornea, a înfiinþat la Cluj Forumul DemocraticAntitotalitar din România (6-9 august 1990),�prima formaþie de opoziþie politicã organizatã�,cu �rol introductiv� în formarea ConvenþieiDemocratice (iunie 1991), încurajândembrionara societate civilã. Aceastã furibundã�defulare ideologicã�, însoþitã imediat de un ºirde frustrãri ºi decepþii, i-a provocat dezgust,sesizând zãdãrnicia eforturilor sale. În plus,

condiþia de �fost deþinut politic�, fãrã �misticaînchisorii�, însã, l-a singularizat. Marino aconsiderat cã e indecent sã faci literaturã,scoþând efecte �pur estetice� pe seama uneiimense suferinþe, uneori trucatã �eroizant�.Asaltat de suspiciuni, vocile cârcotaºe ataºândeuropenismul sãu activ în �contul� regimului, seva retrage în camera de lucru, �tapetatã� cucãrþi, fiºiere, dosare etc., sustrãgându-sesolicitãrilor, apãrându-ºi �programul� de omliber. Reproºul (mai vechi) formulat de PaulGoma, cã, lansând Cahiers roumains d�étudeslittéraires, ºi-ar fi trãdat �menirea�, nu stã înpicioare. În fond, mãrturisea repetat cãrturarul,el � un �marginal� ursuz � n-a avut vocaþie deluptãtor politic; mai mult, într-un spaþiu sufocatde �pleava balcanoidã�, condamnat la unsincronism �fãrã busolã�, s-a consacrat unuiprogram personalizat, performant, de anvergurãeuropeanã. Adeverind, peste ani, îndemnul luiG. Cãlinescu, formulat la Poºta redacþiei (v.Jurnalul literar, nr. 47/1939): �Adrian Marino �lasã sfielile. Vino sã stãm de vorbã�.

Abandonându-ºi sfielile, respingândmentoratul, construindu-se tenace, ca spiritraþionalist, cu alurã de om al ºtiinþelor exacte(nota Gh. Grigurcu), Marino a devenit un numede referinþã, chiar dacã, între scrierile de tinereþeºi memoriile publicate postum, Ion Buzeravedea �douã versiuni� ale personalitãþii sale. Iarreacþia �blocului� clujean, încercând a-i apãramemoria în ceea ce s-a numit afacerea Marino,e de înþeles. ªi Simona-Maria Pop, prin douãrecente volume, ºi Ovidiu Pecican, sperândîntr-o �perspectivã nouã de valorificare a

operei�, ºi ªtefan Borbély, subliniind cã AdrianMarino rãmâne, pentru noi, �un neliniºtitortermen de comparaþie�, se alãturã celor care îirecunosc statura axiologicã ºi moralã, în pofidarafalelor resentimentare, construind scenariicompromiþãtoare. Gherila mediaticã, tulburându-i � pe moment � posteritatea, s-adovedit o deconspirare eºuatã.

!

Fireºte, aºa cum am mai dat de înþeles,uneori, nu toate femeile prezente înpoezia sa, vor fi avut, în realitate, ºi un

rol bine definit în inima sa. Iar dacã am datacestei formulãri ºi un anume echivoc, amfãcut-o pentru a putea spune, de fapt, cã, poetfiind prin toatã fiinþa sa, Perpessicius seaprindea mai totdeauna când se afla în preajmaunei femei de a cãrei frumuseþe era încântat. Eºi starea pe care ne-o comunicã, de fiecaredatã, ºi poezia sa. Iar ea se face evidentã maicu seamã în acel PPoorrttrreett sseemmiitt de excepþiedespre care am mai avut prilej sã vorbim. Or,prin felul în care e construit, acesta ºi lasãimpresia cã va fi avut un model real în una dinasistentele pe care poetul le-a întâlnit prin unulori altul din spitalele în care, în vremea celuidintâi rãzboi mondial, a stat. Sã o urmãm ºinoi prin salon pe aceastã fãpturã de vis, aºacum îi pãruse a fi ºi poetului, pe când primea,din partea ei, �cafeaua de surogat� obiºnuitãpentru acel timp:

�Un fir de lãcrãmioarã îi picurã pe frunte,Pe-obraji îi joacã tonuri din merele domneºti,În sân, o turturicã, cu zbateri nebuneºti,A bluzei colivie, se-ncearcã sã înfrunte.

Când vine cu cafeaua de surogat pe tavã,ªi când se înseninã ca-n toiul lui April,Cine-i nebun din mâna fecioarei lui RahmilPaharul sã nu-l soarbã, chiar de-ar avea otravã�

(Portret semit)

E unul din momentele care pot sã ºi explicede ce �realitãþile tragice ale rãzboiului� tind sã-ºiestompeze asperitãþile, aducând, în spaþiul liriciilui Perpessicius, nu doar o fireascã tristeþe, ci ºiacele clipe de relaxare ºi chietudine, când, �alã-turi de Thanatos� îºi face apariþia ºi surâzãtorulErosi. Iar el îºi face simþitã prezenþa ºi în dejaamintitul Portret semit, în care ne întâmpinã,fãrã îndoialã, ºi un pictor îndrãgostitii.

E, de altfel, aproape de la sine înþeles cã ºiîmprejurãrile tipice unui rãzboi nu-i vor fi per-mis scriitorului sã se comporte altfel. Ceea cenu înseamnã cã, într-un anotimp care nu preaera prielnic iubirii, nu va fi avut ºi acele clipe derãgaz pentru a putea cunoaºte femeia în sensulpe care îl dã Sfânta Scripturã acestui cuvânt. Iardespre acest lucru ne încredinþeazã ºi creaþia luiPerpessicius, chiar dacã ea dã mereu alte numefãpturilor pe care el le-a iubit.

Din informaþiile existente azi în circulaþie, sepoate, însã, desprinde oricând, chiar dacã numaiparþial, ºi identitatea realã mãcar a unora dintreele. Pe de altã parte, documentele aflate în arhi-va familiei, ne-ar putea, la rândul lor, ajuta sãrãspundem unor întrebãri pe care oricine ar fiîndreptãþit sã ºi le punã în legãturã cu unepisod sau altul din viaþa criticului.

De aceea, înainte de a ne opri asupra uneiadin primele iubiri mai importante ale acestuia,socotim cã e necesar sã ºtim cum ºi de ce aajuns în condiþia de îndrãgostit fãrã leacPerpessicius. Cãci ne-am putea oricând întrebade ce, grav rãnit fiind, tânãrul ofiþer de altãdatãrãmãsese în continuare activ, urmând sã fielãsat la vatrã abia dupã terminarea rãzboiului.Iar pentru a da ceva mai multã claritate propriei

noastre expuneri, simþim nevoia sã amintim cãfostul combatant îºi pierduse, practic, mânadreaptã la nu mult timp dupã începerea luptelorºi trecuse, pe mãsurã ce se schimba ºi frontul,prin numeroase spitale de campanie, sfârºindprin a fi, de fapt, un mare invalid de rãzboi.Fapt care îl va ºi obliga sã înveþe sã scrie ºi sã seserveascã de mâna stângã în tot ceea ce urma sãfacã de atunci încolo. ªi poate cã lucrul acestava fi contat ºi el în aprecierile comandanþilorsãi, în momentul când se vor decide sã-lmenþinã în serviciul cenzurii militare, aflatã ºiea ceva mai departe de câmpul de desfãºurare alluptelor.

Ceea ce i-a ºi permis tânãrului ofiþer sã aibã,în aceste noi împrejurãri, ºi câteva escapade sen-timentale. Dintre ele, se reþine mai cu seamãuna în care a fost, se pare, la modul cel maiprofund angajat. Iar faptul acesta transpare dinchiar poezia sa, semn, între altele, cã l-a miºcatmult sub raport existenþial. Privite dintr-un ast-fel de unghi, poemele cuprinse în volumele Scutºi targã ºi Itinerar sentimental pot fi revelatoareîn acest sens.

Pe de altã parte, va trebui sã observãm cãpoetul însuºi este cel care se decide sã dezvãluieºi numele real al femeii de care se îndrãgostiseîn perioada în care devenise cenzor militar. Oprobeazã ºi câteva din versurile care consem-neazã ºi numele real pe care îl purta iubita sa,pe când el se gãsea, cu unitatea în care activa,la Vaslui. Dar poate cã e mai bine sã lãsãm sãse audã ºi of-urile tânãrului ofiþer din ceavreme; obiºnuit sã-ºi modeleze sentimentele, caorice sensibil impresionist, în funcþie de peisajulîn care se afla:

�Prin pomi adie vântul cu sfialã,Asemeni cu sãrutul tãu de galã;Un trunchi firav cu multe frunze, pareCã-þi seamãnã, când porþi capot de Doamnãmare;Un altul se-ncovoaie � alene � cãtre rãdãcinã

Ca sã-l sãrute, Olga, iarba din grãdinãCum, în curând, am sã-þi sãrut ºi eu genunchii�

Datatã: 10 august 1917, poema În parciii fi-xeazã nu doar cadrul mai general al unui tablouîn care se întrevede ºi o uºoarã schimbare lafaþã a naturii, ci ºi momentul care marcheazã ºiînceputul mai neobiºnuit al unei iubiri. Cãci,aºa cum mãrturiseºte, poetul pare s-o fi întâlnitpe aceea care avea sã-i fie, pânã la urmã, aman-tã, pe când ea se afla, într-o clipã de restriºte, lacãpãtâiul propriului copil.

Din versurile pe care le-am transcris anterior,reiese cã Olga a fost ºi numele real al uneia din-tre femeile de care se îndrãgostise, în tinereþe,Perpessicius, aºa cum ne încredinþa, cu ani înurmã, ºi fiul sãu, fãrã sã aducã, totuºi, ºi alteelemente care ar fi putut, la rândul lor, sã-iîntãreascã ºi mai mult aserþiunea. Procedând ast-fel, Dumitru D. Panaitescu lãsa, pânã la urmã,impresia cã se baza, de fapt, ºi pe înscrisuri ºidocumente, pe care n-avea, probabil, curajul a ledezvãlui.

Pânã la eventuale noi confirmãri, care arputea veni de azi încolo din partea altor cercetã-tori, nu ne rãmâne decât sã credem cã dezvã-luirea pe care o fãcea fiul criticului cu câtevadecenii în urmã, se înscria în marginile uneirealitãþi pe care cu greu am putea-o contesta.

Pentru a ne da mai bine seama de ea, vomreveni la paginile pe care italienistul le fãceacunoscute, prin 1981, prin intermediul revistei�Manuscriptum�, pentru a spune cã informaþiilepe care el le furniza cu acel prilej, veneau sãîntãreascã impresia cã poezia ºi proza luiPerpessicius par sã fie, într-o bunã parte a lor, ºireflexul mai mult sau mai puþin direct al pro-priei vieþi. Starea lui de spirit se face evidentã,de altfel, ºi în laboratorul sãu de creaþie, caredateazã pânã ºi împrejurãrile în care a avut locuna ori alta dintre reacþiile sale.

Ceea ce ni se pare cã ar mai fi în acest con-text de semnalat, e faptul cã Profesorul DumitruD. Panaitescu se apucã sã scotoceascã mai atentprintre hârtiile rãmase de la tatãl sãu abia dupãce trecuse pe alt tãrâm ºi mama sa. Cãci, atâttimp cît aceasta trãia, ea devenise fiinþa cea maiapropiatã de sufletul lui, pe care urma în oriceclipã a o proteja. De aceea, nici nu va încredinþatiparului vreun act sau vreo însemnare referi-toare la existenþa lui Perpessicius, decât în

1144




Pe urmele unui intratabil sentimental (II)

T. Tihan


1155




momentul în care va considera cã nu mai poateaduce vreun prejudiciu moral pãrinþilor sãi. ªi ova face ºi atunci cu precauþia pe care i-o impu-nea situaþia în care se afla ca urmaº al acestora.Ceea ce ºi explicã, pânã la un punct, ºi de celasã impresia cã nu-ºi sprijinã totdeauna afir-maþiile pe care le face în legãturã cu un aspectsau altul din viaþa tatãlui sãu ºi cu alte elementeprobatorii care sã le poatã face de neatacat.

Formulând aceastã obiecþie, n-am uitat,desigur, nici faptul cã ar fi fost posibil ca ºiPerpessicius sã-ºi fi pãstrat destul de binesecretele, tocmai pentru ca ele sã nu devinãoricui accesibile. Dupã cum nu este exclus ca,fãcându-le pe moment uitate, chiar fiul sãu sã fiavut, la rându-i, ceva de apãrat. E o prezumþiepe care n-o detaliem, întrucât vom avea prilejulsã revenim ceva mai departe asupra ei.

De aceea, ne vom reîntoarce deocamdatã latânãrul ofiþer ºi la aceea care-i va fi amantã înanii celui dintâi rãzboi mondial. Era fiinþa pecare acest sentimental o va cunoaºte înperiplurile sale moldave, pe când îºi urma uni-tatea în care fusese cooptat în calitate de cenzormilitar. Superiorii sãi îi încredinþaserã o ataremisiune ºi pentru cã rãnitul nu se mai puteaafla în prima linie, dar ºi pentru cã el avea ºipregãtirea universitarã care putea sã-l recomandepentru o asemenea funcþie.

Faptul cã amândoi se îndrãgostiserã, încondiþiile mai aparte ale unui rãzboi, se impunea fi, la rândul lui, supus unei analize, cunoscutefiind reacþiile indivizilor, atunci când existenþalor se simte într-un pericol de moarte. Cãci abiaîn asemenea momente iese la ivealã ºi dorinþape care aceºtia o au de a face uitatã teama careplaneazã asupra lor. Or, asta ºi explicã, într-unfel, de ce ei simt nevoia de a se arunca fãrã re-zerve unul în braþele celuilalt. E lucrul pe care îlva face ºi Perpessicius ºi Olga, chiar dacã fiecareîn parte ºtie cã întâlnirea lor s-a produs într-unmoment nepotrivit. Mai mult decât atât, ºi unulºi altul au un trecut pe care n-au cum a-l ignora.Locotenentul Dumitru S. Panait, cum figuracriticul în actele propriei unitãþi militare, eracãsãtorit ºi avea acasã un copil, aºa cum o avu-sese pe micuþa Vera ºi femeia pe care el acum oiubea. Or, în asemenea condiþii, destinele lorerau departe de a se putea cu adevãrat întâlni.Le rãmânea, în schimb, clipa fugarã în care seputeau regãsi, pânã când realitatea le va dovedicã întâlnirea lor fusese de la început destinatãeºecului. Sunt, de altfel, ºi momentele pe care leva înregistra cu fidelitate ºi poetul, dar ºi proza-torul, lãsând sã aparã în prim plan nu Olga alã-turi de care se aflase o vreme în chip real, ci

ipostazele ei imaginare: Fatmaiv ºi mai cuseamã, Piciulv de care va fi fost neîndoielnicîndrãgostit. ªi pe care va ºi reuºi a le nemuri înpoemele sale, precum ºi în proiectatul roman,pe care n-a mai avut, din pãcate, ºi ºansa de a-ltermina.

Mai multe informaþii despre cea care a fostºi prototipul real al acestor plãsmuiri vom aflatot de la fiul criticului, care va publica, înrevista �Manuscriptum�vi, pe lângã un numãr detrei Catrene, ºi o pozã în care apar câteva femeitinere. Primul catren pare a fi un reproº adresatînsã doar uneia dintre ele:

�Tu singurã din toate ºaseNu mã priveºti cu ochii mari ºi straniiªi ºtii doar bine cã de-or trece aniiAi tãi mai mult mi-s dragi decât ai celor ºase.�

Cel de-al doilea Catren ne ajutã ºi mai multsã o individualizãm pe aceastã fiinþã prin chiarîntrebãrile pe care i le adreseazã adoratorul ei:

�Urcatã pe mãsuþã; ca pe-un socluDe ce la obiectiv nu ai privit?Ori poate-n loc de-un ochiuvii, tu ai zãrit,Cã te fixeazã dornic un quadroclu?�

ºi, ca sã fim în ton cu el, vom spune ºi noi:

�Închei aceste trei catreneDe-aº scrie zece tot n-am sã rezolv enigmaMã resemnez având doar paradigma

Comorilor ascunse între gene�viii

Sã mai adãugãm, totuºi, o observaþie pe carene-o impun chiar versurile acestui îndrãgostit: separe cã poetul ºi omul Perpessicius se lasãfascinat de �ochii mari ºi stranii�, pe care îi aveanu doar aceastã femeie, ci ºi o alta, pe care el ova întâlni, peste câþiva ani, în alt mediu, laBucureºti. Dar despre acest moment vom vorbimai pe larg, întrucât el pare sã spunã ceva maimult despre oameni ºi despre dragostea lor, maiales atunci când ea are ºi toate premisele ca sãsfârºeascã, aºa cum nimeni n-ar fi pututprevedea ºi cum niciunul din cei implicaþi nu ºi-o dorea.

Note:

i. Cf. T. Tihan, În cãutarea poetului Perpessicius,în vol. Umanitãþi ºi valori, p. 98.

ii. Cf. T. Tihan, În cãutarea poetului Perpessicius,în vol. cit., p. 98.

iii. E vorba de paginile pe care ni le va semnalafiul criticului în revista �Manuscriptum�, nr. 1 pe

1881, în cadrul unui important Dosar de existenþã. iv. Pseudonimul pe care i-l va da Perpessicius

iubitei sale, pentru a o face astfel de nerecunoscut,apare ºi în poezia sa, dar mai cu seamã în proza sa.Proiectase, de altfel, un roman care ar fi trebuit sã senumeascã Fatma sau focul de paie, din care nu varealiza decât câteva capitole, care marcheazã dateimportante din periplul sãu, ca ofiþer, prin uneleoraºe moldave.

v. Piciul este alt pseudonim pe care Perpessicius îlva alege pentru aceeaºi iubitã a sa, mai cu seamã înpoeziile pe care le va include în volumele sale de ver-suri. Ea apare ºi într-o pozã, probabil alãturi de altecolege ale sale, pe când se aflau, probabil, în Vaslui.

vi. Precizãrile Profesorului Dumitru D. Panaitescupot fi instructive în acest sens ºi pentru cã ne permitsã ne facem cât de cât o impresie despre felul în carearãtau unele dintre paginile rãmase de la tatãl sãu.Ne va ºi spune, de altfel, cã dintre caietele de versuripe care le-a avut în mânã, la un moment dat, trei îi vor fiatras cu deosebire atenþia: �primul este carneþelul pecare Fatma îl dã iubitului sãu (...) ºi-n care acesta îºitranscrie apoi propriile creaþii: ele sunt datate � «Înnoaptea de 9 spre 10 august 1917, la Iaºi» ºi debutauastfel: «Anume scriu pe carnetul ãsta ca sã nu mai fienici o îndoialã: vreau sã fiu ridicul»� (Cuvintele fus-eserã subliniate în text. � n.n.T.T.)

vii. Unele din poeziile semnalate vor figura ºi învolumul Itinerar sentimental. Dar �dezvãluirea ceamai interesantã� pe care o fac aceste pagini constã în�aflarea numelui real al Fatmei, care îºi regãseºteidentitatea în Olga, în toate poeziile reproduse înacest carnet�.

viii. �Al doilea (...) carnet, ce pare a fi aparþinutepocii arãdene, cu coperþi viºinii ºi multe foidetaºate� se intitula Amorul lui Mototolea ºi aduceaîn prim plan poezii de prin 1917-1918, deci dintr-operioadã a rãzboiului, �ceea ce � cum spune fiulcriticului � precizeazã sursa comunã a prozeiromaneºti ºi a liricilor perperssiciene�.

�Al treilea caiet este intitulat Versuri�, iar dincuprinsul sãu au fost transcrise poemele Postantumealbe ºi De-ar fi sã te reîntorci.

Lecþiune incertã. Pus în relaþie cu precizãrile pecare le face Perpessicius în ultimul vers al acestuiCatren, cuvântul ni se pare a fi, totuºi, cel gândit depoet, care, purtãtor de ochelari fiind, era, în modfiresc, un om cu patru ochi, deci, un quadroclu, sau,cum ne aduce aminte tot el, printr-un asterisc explica-tiv, �Miop cu ochelari�. A se vedea, în acest sens,revista �Manuscriptum�, nr. 4(45), din 1981, pp. 84-87. Sã mai consemnãm ºi faptul cã amintitele treiCatrene pe care ni le face cunoscute fiul criticului,par sã fi fost scrise pe o carte poºtalã, care are pespate ºi o dedicaþie: �Domniºoarei Al. R.� în dreaptatitlului Catrene.

Cf. Revista �Manuscriptum�, nr. 4(45), din 1981,pp. 84-87.

!

Beatus, care s-a aflat la debutul cunoscuteireconquista din Spania, a continuat sã prezinteun Ierusalim ceresc, ce se desfãºoarã din înalt înfaþa lui Iisus. Cãlugãrul spaniol a influenþatreprezentãri italiene ale Ierusalimului, precum ceadin basilica San Pietro al Monte sopra Civate. Darceea ce este mai important este dat de surselesale. Alãturi de scrierea atribuitã apostolului Ioan,este vorba, aratã Bianca Kühnel, de poeme careaduceau în imaginaþie trãsãturi ale Templului sauTabernacolului, de topografii ale unor creºtini carecombinau simbolistica Noului Testament cuamintirea simbolurilor iudaice, de Cassiodorus cuilustraþiile sale la Psalmi, de interpretãrile date deOrigen ºi Grigore din Nazianþ simbolurilor

iudaice. �Sînt, în orice caz, probe ale legãturiiexistente între reprezentãrile creºtine timpuriiale Tabernacolului � Templului în manuscriselebiblice (ºi alte obiecte) ºi reprezentãrile medievaleale Ierusalimului ceresc în contextul Apocalipseilui Ioan�� (p.165). Probele istorice atestã cãreprezentãrile creºtine ale Ierusalimului din primulmileniu au acumulat treptat, în cursul uneievoluþii, elemente specifice, dar, în modinteresant, ele au absorbit elemente din VechiulTestament, Psalmi, Profeþii Exilului,, scrierileTemplului al doilea ºi le conþin.

Carte complet documentatã ºi scrisã cuincorigibilã precizie, From The Earthly To TheHeavenly Jerusalem lãmureºte multe chestiuni aleistoriei universale a artei. Metodologiaintegratoare de cercetare, care reuneºte, dincolode diviziunile disciplinare rigide, devenite deja

contraproductive, abordãri istorice, teologice ºiarhitectural-artistice exacte ºi competente, faceînsã din aceastã scriere a Biancãi Kühnel unargument solid în dezbaterea privind raporturiledintre creºtinism ºi sursa sa nemijlocitã, care afost iudaismul. Am arãtat în douã dintre volumelemele relativ recente (Religia în era globalizãrii,2003, ºi Fraþii mai mari. Întîlniri cu iudaismul,2009) care este stadiul de astãzi al dezbaterii,încît nu reiau cele spuse. Menþionez doar cãeminenta profesoarã a Universitãþii Ebraice dinJerusalim nu numai cã a adus, prin vastareconstituire pe care a întreprins-o, unul dintrecele mai miºcãtoare omagii ce se pot închipuioraºului ei, dar a atestat încã o datã, cu forþaprobelor factuale, cît de profund legatã estecultura creºtinã cu ascendenþa ei iudaicã.

!

Ierusalimul în artã(urmare din pagina 22)

Al. Petria: - Alina Nedelea, cum e sã fii ºideºteaptã, ºi frumoasã?

Alina Nedelea: - Sã fii frumoasã înseamnã sãobþii uºor o întâlnire cu bãrbatul pe care îldoreºti. Sã fii deºteaptã înseamnã sã-l determinisã se mai întoarcã ºi a doua zi... Sã fii frumoasãînseamnã sã fii invidiatã de multe persoane. Sã fiideºteaptã înseamnã sã reuºeºti sã þi le faciprietene în scurt timp. Când eºti frumoasãdeschizi uºi fãrã sã ciocãneºti ca alþii. Nici lacoadã nu te aºezi, fie vorba între noi. Dacã nueºti deºteaptã, cum ai depãºit pragul, te împiediciºi cazi în gol de la primul geam, însã. Sã fiifrumoasã înseamnã sã fii luatã de proastã în 90 lasutã din cazuri. Sã fii deºteaptã înseamnã sã îi laºisã creadã asta, nu sã te zbaþi ca peºtele pe uscatsã-i convingi de contrariu! Sã fii frumoasã îþipermite sã te prezinþi într-un costum de baiesumar pe plajã fãrã sã-þi faci probleme. Dar dacãeºti deºteaptã n-ai s-o faci în veci. Intri în mare cuun top ºi fustiþã de voal scurtã. Când eºtifrumoasã eºti conºtientã cã þi se iartã multe.Aproape tot, aº adãuga. Dar dacã eºti deºteaptãeºti atentã permanent la ceea ce spui ºi faci, ca sanu rãneºti pe nimeni. Pot sã merg mai departepânã la infinit dar n-am timp, trebuie sã-mi facpedichiura. Asta cred eu cã înseamnã sã fii ºi unaºi alta. Repet ºi subliniez: cred. Cãci nu pot sãvorbesc în cunoºtinþã de cauzã. Nu vreau sã spuncu asta c-aº fi vreo urâtã ºi proastã, o oglindãdeþin ºi eu în casã, în baie mai precis, dar nu suntsuficient de frumoasã ºi deºteaptã ca sã nutrebuiascã sã transpir încercând sã obþin mãcaruna din cele mai sus enumerate...

-Cine eºti, la urma urmei? Ce?

-Demult am încetat sã mai caut rãspunsul laaceastã întrebare... Am aproape 40 de ani. E

irelevant pentru mine. E prea târziu. Chiar nu mãmai intereseazã.

-Te alinþi...

-Mã alint, da. ªi mã oftic. Ca un copil miccând pierde la ºotron. ªtiu. Dar n-am nici cea maimicã intenþie sã-mi îngrop latura infantilã. Sau s-oascund. Când nu mã alint mut munþii din loc câtai pocni din degete. Am dobândit aceastã forþã decând sunt mamã. Ca toate mamele, de altfel. ªiapoi.... mãnânc ca o vacã ºi îmi promit solemn cãde a doua zi voi fi la dietã. Mã îndrãgostesc ca oadolescentã ºi de câte ori dau cu fundul depãmânt decid ca pe viitor nici mãcar cuvântul��iubire�� sã nu îl mai pronunþ. Ca dupã aceea s-oiau relaxatã de la capãt. Sunt o mitomanãcronicã. Reuºesc sã mã mint pe mine însãmi, maibine ca atunci când îi mint pe alþii... Detestfilmele romantice, buchetele de flori, plimbãrilepe falezã mânã în mânã, dar sunt capabilã sãplâng de emoþie ca o labilã psihic de câte ori vãdun apus de soare sau un curcubeu. Visul meu afost sã pãrãsesc România. Nu am iubit-oniciodatã. Dar abia aºtept sã mã întorc, de câteori am ocazia. Ai înþeles de ce evitam sã îþirãspund la întrebare? Fiindcã mi-e imposibil sãmã cataloghez, sã mã definesc în câteva cuvinte.Cum adicã cine sunt? Îmi vine spontan sã-þirãspund la întrebare ca un evreu. Cu o altãîntrebare, adicã. ��Zi-mi cine eºti tu, la urmaurmei, Alexandru?��.

-Un tip care scrie poezie ºi prozã, iar acumtrage de limbã o femeie. ªi nu ºtie dacã stã devorbã cu actriþa intratã într-un rol sau cuscriitoarea frustã Alina Nedelea.

-Alexandru, cu riscul de a te dezamãgi, nusunt o scriitoare, am scris o carte, ce-i drept, mi-am depãºit condiþia, nu neg evidenþa. Pãstrez

faptul cã sunt frustã, însã. Tu stai de vorbã cu oactriþã, deci. Bun. ªtii ce e interesant în meseriamea? Cã a fi actriþã, contrar a ceea ce se crede,nu înseamnã sã-þi lipeºti o mascã pe faþã, cidimpotrivã! Sã le dai jos. Pe toate!! Dacã nu vreisã fii mediocrã, evident. Ceea ce este interesanteste cã socrul meu, înainte sã moarã, debãtrâneþe, deci nu e cazul sã facem o dramã, mis-a confesat cã scriitorii fac acelaºi lucru. Apropo,el era un scriitor. Nu ca mine. Morala: dacã scriiprozã ºi poezie.... n-are de ce sã-þi fie teamã sãvorbeºti cu o actriþã. Împãrtãºim aceeaºi bubã,Alexandru: setea de sinceritate. Se vindecã doardacã te doare în cur (scuzã-mi expresia, dar altanu mi-a venit!) de ceea ce cred alþii despre faptulcã sinceritatea ta nu-i intereseazã. Sau ºi maigrav... îi iritã!

-ªi cât ai plãtit pentru sinceritate?

-Pânã la ultima lacrimã. Nu-i nimic. Face partedin joc.

-Povesteºte-mi despre copilãria ºi studiile tale.

-Când eram micã nu-mi plãcea sã fiuprotagonistã. Ca astãzi, de exemplu. În faþablocului unde am copilãrit se strângea o gaºcãformatã din 10-15 copii. Credeau cã-s mutã. Sauintrovertitã. În realitate, eram doar pasionatã sã îistudiez pânã în cele mai mici detalii. Când mãaflam singurã studiam peisajul. ªi ãla pânã în celemai mici detalii. Tot aºa ºi pe câinii maidanezidin parcarea din capãtul blocului. M-aºezam cufundul pe asfalt ºi îi priveam la nesfârºit... ªiastãzi, când vizionez un film, un spectacol deteatru, ies cu fata în parc sau vorbesc cu cineva,am aceeaºi fixaþie. Sã nu-mi scape vreunamãnunt. În sfârºit. Ce ziceam? Ah. Cândajungeam acasã mã închideam în dormitor ºi numai ieºeam de acolo cu orele. Maicã-mea aveainterzis sã intre fãrã sã batã la uºã întâi. În faþaoglinzii puneam în practicã ticurile prietenilor meide joacã. Încet, încet... fãrã sã îmi dau seama amînceput sã mã distrez în a exagera ticurile celor pecare îi cunoºteam. Pasul de la a observa pecineva, la a face parodie a fost mai natural ca unrâgâit dupã ce-ai bãut o sticlã întreagã de cico.Asta îmi vine în minte acum... când mã întrebi decopilãrie. În carte nici nu l-am pomenit. Darpentru cine a citit-o poate sã înþeleagã de ce toatãlumea a rãmas ºocatã cât de bine o imitam peRomina Power când am decis cã ea e mamamea... ºi nu cea care mã creºtea!

-Cum ai ajuns în Italia, unde te-ai stabilit?

-N-aveam maºinã, n-aveam carnet deconducere. Aºa cã rugam pe cineva, câteodatã, sãmã ducã pânã la aeroportul Otopeni, când eramtânãrã. Acolo mi-aprindeam o þigarã ºi mã uitamla avioanele care decolau. Aºa cum simþeam cãpãrinþii mei nu erau defapt adevãraþii mei pãrinþi,aºa am ºtiut cã pe ºoseaua Cãþelu eu trãiam dintr-o greºealã. ªi destinele pot sã sufere câteva scurt-circuite, nu doar creierele umane. Conºtientã cãsoarta mi-a jucat o farsã când m-a proiectat peªoseaua Cãþelu, spuneam celor care mã însoþeaula aeroport: ��Într-o zi, o sã iau un avion ºi-o sãplec, mã! De tot!�� ,,Unde?�� ,,Cum adicã unde?Acasã, normal!�� Un bãrbat, pe numele sãu Cornelm-a întrebat: ,,ªi unde este casa ta, Alina?�� ,,ÎnAnglia. Sau în Scoþia. Poate în Franþa. Dacã mãgândesc mai bine în Australia.�� ,,La Roma ai sãprinzi rãdãcini, îþi zic eu.�� I-am insultat

1166




interviu

Alina Nedelea este o actriþã ºi scriitoare stabilitã în Italia. În România a jucat în filmele Asphalt Tango ºi Chira-Chiralina, iar peste hotare în Arrivederci amore, ciao, Ma che ci faccio qui, L'amico di familia, Attacco allo stato.Cu romanul ªoseaua Cãþelu 42 s-a numãrat cu sãptãmâni în urmã printre cei cinci semifinaliºti ai Concursului�Augustin Frãþilã�, care a premiat cel mai bun roman publicat în 1992.

�Sunt o mitomanã cronicã�de vorbã cu scriitoarea ºi actriþa Alina Nedelea

1177




instantaneu toþi decedaþii familiei sale. Mama, înmod particular. Singurul punct de referinþã pecare îl aveam despre Italia erau italienii care laînceputul anilor �90 deschideau restaurante saudiscoteci în Bucureºti. ,,Sã te duci tu acolo, bãi!Eu vreau sã fiu fericitã. Nu scârbitã!�� AcestCornel, trãise la Roma câþiva ani buni. M-a lãsatsã-mi termin þigara ºi când ne-am suit în maºinãmi-a zis: ,,Se vede cã eºti o puºtoaicã. Nu ai vãzutlumea. Când ai sã vezi Roma ºi italienii carelocuiesc acolo, nu în oraºul nostru, n-ai sã maipleci��. Cred cã l-a auzit destinul. 6-7 ani maitârziu l-am întâlnit pe viitorul meu soþ. Primulsoþ. Iar eu nu vroiam sã trãiesc departe de el maimult de 6 minute ºi 15 secunde. Aºa cã mi-amfãcut bagajul ºi dusã am fost! În Italia, unde ellocuia de 17 ani. Peste 3 ani ne despãrþeam, însã.Omul s-a întors în Germania. Subsemnata arãmas la Roma. Avea dreptate, Cornel. Aºa cumavea dreptate ºi marele Pier Paolo Pasolini când ºi-a chemat oraºul: Mamma Roma!

-Vorbeºte-mi despre filmele în care ai jucat...

-Când noi, actorii, vorbim despre filmele încare am jucat semãnãm cu mamele întrebate: ªi?Ia zi, dragã. Cum e copilul tãu? Supeeeeerb! Edificil sã fii obiectiv, aºa-i? Imposibil, aº crede. ªiDumnezeu când a creat omul, deºi l-a umplut dedefecte, a decis sã-l iubeascã. Necondiþionat. ªi sã-l ierte, mai ales. Cã doar reprezentãm creaþialui, nu? Aºa ºi eu cu rolurile. C-au fost proaste,bune, telenovele, pelicule de cinema premiate sauseriale în care alergi, alergi, alergi ºi din când încând te mai opreºti ºi faci ��Bum-Bang�� cupistolul, tot aia e. Le-am iubit în egalã mãsurã.

-Sã ne întoarcem la prozatoarea Nedelea. Ce escrisul pentru tine?

-Un amant. Asta semnificã scrisul pentrumine. Un amant care mã chinuieºte îngrozitor.Mã înalþã la cer cu aceeaºi uºurinþã cu care mãdoboarã la pãmânt. Când scriu, transpir. ªi astamã complexeazã enorm. Nu am capacitatea sãmâzgãlesc ceva decent în mai puþin de patru-cinciore. Când vãd ecranul alb al computerului mã iatremuratul. ?i intenþia de a închide aparatul

imediat. ªi cu toate astea, n-o fac. Mi-e fricã deînþepenesc, dar nu fug. Mã simt micã de tot darnu mã las. Mã chinuieºte dar îmi place de mor.Înþelegi de ce nu reuºesc sã mã las...?

-Desigur. Ce urmeazã dupã romanul ªoseauaCãþelu 42, romanul care a ajuns printre cele cincicãrþi finaliste la premiul �Augustin Frãþilã�?

-Testamentul!

-ªi în varianta serioasã?

-Appia Antica - Roma.

-Nu te mai pisez. Am sughiþat. M-ai înjurat?

-Nu pe tine! Ce mã face sã râd ca o caprã e cãºi eu sughit.

-Ce þi-ar fi plãcut sã te mai întreb ºi am omis?

-Ce mi-ar fi plãcut... nu ºtiu sã-þi rãspund. Potsã-þi zic de ceea ce mi-era teamã cã ai sã mãîntrebi... ��Unde te simþi acasã?��. Bine cã n-aifãcut-o.

-Unde eºti acasã, Alina Nedelea?

-Acum câþiva ani rãspundeam: sunt acasãacolo unde mã simt iubitã. Acum câteva luni: niciîn Italia, nici în România. Astãzi... acum maiprecis... þi-aº spune cã de câte ori mãnânc salatãde vinete ºi-l bat pe soþul mamei mele la tablesunt acasã, în Dristor. Cum îl bat rareori, înþelegicã e mult mai uºor sã mã simt acasã la Roma,când mãnânc spaghetti alle vongole ºi-l bat la ºahpe soþul meu. Nu c-ar fi prost la jocul ãsta, darbãrbatului meu îi e fricã cã o sã mã oftic atât detare c-am pierdut cã n-o sã mai ciocãne la uºadormitorului meu cel puþin douã sãptãmâni. Cucea mai bunã probabilitate m-aº putea simþi acasãºi în Australia, unde o prietenã de-a mea dragã adecis sã se mute ºi, de fricã cã o sã mor de dorulei, m-aº cãra ºi astãzi acolo ca sã n-o pierd. Ammânca o porþie giganticã de cartofi prãjiþi, ne-amuita la ocean de dimineaþa pânã seara ºi am râdede cât de proaste puteam sã fim când eram

tinere... (Scuzã-mã cã îþi tot bag la înaintaremâncarea, dar fericirea mea este strict legatã demomentul în care mestec ceva. Dacã ºi beau, eperfect!) Mã uit la Eva, fiica mea, ºi nu o datã aminvidiat-o cã se simte acasã ºi la Roma, ºi înBucureºti, însã. De câte ori aterizãm în Italia, seuitã la marea Adriaticã de pe oblonul avionului ºiofteazã ca un moºuleþ: ��oooooh, uite casamea...��. Tot aºa când mergem în vizitã lamamaie, atâta cã pitica tot cautã un punct dereferinþã ºi nu-l gãseºte. Doar n-o sã-i arãt CasaPoporului, Alexandru. ªi atunci mi-a venit înminte sã-i zic cã o televiziune româneascã a avutideea asta trãznitã de a fabrica steagul cel maimare din lume, nu ºtiu dacã eºti la curent,prietene. O fi fost cel mai mare, dar din avionstai liniºtit cã nu s-a vãzut nimic. În sfârºit. Miemi-a folosit ca pretext sã-i descriu fetei mele ceînseamnã cele trei culori. ��Roºul este culoareadorului, Eva. Dorul doare cât o ranã profundã,câteodatã. Galbenul este bucãtãria mãmãiþei undemâncam cea mai bunã ciorbiþã de burtã din lumeîn timp ce ne cearta cã nu ne-am spãlat pe mâininici de data asta. ªi albastrul... pai... albastrul estesperanþa.�� ,,Cum adicã speranþa?�� , m-a întrebatpitica. ,,Speranþa cã, oricât de departe am fi, totne atingem. Deºi, efemer. Dar tot ne atingem.Uitã-te la cer, de aici din avion, ºi la pãmânt. Nuþi se pare cã ºi-ar da mâna deºi sunt niºte strãini,Eva?�� ,,Nu. Deloc.�� Cã fata mea bagã cuþitul înpoezie de câte ori are ocazia nu mã mir. Dar euîn momentul acela am realizat unde mã simtacasã. La graniþã. La graniþã, Alexandru. N-o luaca pe o veste tristã, cã nu e. Uite aºa ne naºtemnoi, unii. Fãrã rãdãcini. Oriunde ne-am afla ºioricât de bine ne-am simþi... când þi-e lumea maidragã punem mâna pe valizã ºi fugim.

Interviu realizat de AAlleexxaannddrruu PPeettrriiaa

!


I. Pentru cã te poþi afunda atât de mult,încât nici o armatã de scufundãtori din Delosnu te mai regãsesc. Acest lucru i-a fost poatefamiliar ºi lui Heraclit (cca. 535 î.e.n.-cca. 475î.e.n.), cunoscut în lumea greacã drept Obscurulsau �Filosoful care plânge�, fiind renumitãdispoziþia sa melancolicã vizavi de interacþiunilecu semenii sãi concitadini. Aceºtia din urmãerau locuitorii uneia dintre cele mai cunoscuteoraºe-metropolã din Liga Ionianã, Efes.

În intervalul temporal în al cãrui flux s-ascãldat ºi Heraclit, Efesul era într-o situaþiesimilarã cu celelalte cetãþi greceºti de pe coastaAsiei Mici, sub ameninþarea constantã a statelormai mari, Regatul Lidiei ºi apoi Imperiul Persan.În 560 î.e.n. Cresus (cca. 595-cca. 546 î.e.n.),regele Lidiei, proaspãt ajuns pe tron, îºi întoarceatenþia asupra cetãþilor Ioniei. Prima vizatã afost Efes. În timpul asediului cunoscutul templual zeiþei Artemis e posibil sã fi fost afectat sauchiar distrus, iar Cresus a iniþiat lucrãri dereconstrucþie a acestuia, lucrãri care au duratapoi mai bine de un secol. Dupã cãderearegatului Lidiei, în 547 î.e.n. Efesul ajungeîncorporat în Imperiul Persan al lui Cirus celMare (cca. 600-cca. 530 î.e.n.). În jurul anului500 î.e.n., atunci când Heraclit era tânãr, cetatease afla sub tirania lui Melankomas (floruit cca.510 î.e.n.), client al Persiei lui Darius I (550î.e.n.-486 î.e.n.).

În timpul tiraniei lui Melankomas trãiaprintre cetãþeni un anume Hermodoros, carevisa la reformarea legilor ºi organizãrii sociale înpropria cetate. Acest Hermodoros era cunoscutpentru obiceiul sãu pleonastic de a excela învirtute, iar efesenii s-au gândit sã ia mãsuri:�printre noi sã nu fie unul mai vrednic, iar dacãeste, sã plece unde o ºti ºi sã se adune cu alþii�(din Strabon, Geografia, tr. Adelina Piatkowski,Ion Banu). Cu alte cuvinte �Du-te ºi fii mai bunîn altã parte!�. Unele culturi europene aumoºtenit acest dicton, dar s-au debarasat deargumentaþia inutilã din jurul sãu. Greciiconsiderau cã aceia mai buni dintre ei potatrage mânia zeilor (mitologia lor abundã înexemple cu muritori care se întrec cu zeii), careîn generozitatea lor pot sã se manifeste punitivasupra întregii comunitãþi ºi în aceastã situaþiecetatea se vedea nevoitã sã ia mãsuri. ªi undesunt zei diversitatea armelor politice creºte.Exilul acestui Hermodoros ar fi fost pus la caleºi hotãrât la instigarea tiranului, omul care ºtiacel mai bine care-i sunt cusururile. Din cercul deprieteni ai lui Hermodoros fãcea parte ºifilosoful Heraclit. În lumina acestui exil, vãzândcã efesenii nu se pot agãþa intranzitiv deHermodoros, Heraclit le-a recomandat acestorasã o facã reflexiv.

Putem numi aceasta drept AfacereaHermodoros. În urma ei e posibil ca Heraclit sã-ºi fi însuºit trãsãturile de caracter pentru care arãmas reputat în antichitate: melancolia. Îºipierde înclinaþia pentru chestiuni publice ºi seretrage din viaþa cetãþii. Se spune cã ar firenunþat la funcþia de basileu, o funcþie propriefamiliei aristocratice din care fãcea parte, înfavoarea fratelui sãu (de la Strabon aflãm cãEfes ar fi o colonie atenianã, iar descendenþii

întemeietorilor atenieni ar purta titlul de basilei.Familia aristocraticã din care fãcea parte ºiHeraclit ar fi fost descendenþi ai unuia dinîntemeietorii atenieni, Androclos). Mai mult, elar fi devenit un pesimist, un anti-social, unmizantrop, unii l-ar numi chiar elitist, datã fiindºi natura scrierilor sale. O altã faþã a sa este unaa unui om sensibil, profund afectat de mizeriamoralã a oamenilor din jurul sãu, care defiecare datã când intra în contact cu semenii sãi,lãcrima. Nu ne trebuie multã imaginaþie pentrua reconcilia cele douã imagini ale sale.

Nu doar cã ajunge dezgustat de viaþapublicã, ci devine de-a dreptul ostil faþã deaceasta. Chiar dacã el credea cã legea este la felde importantã pentru o cetate ca zidurile ei deapãrare (fr. 44), refuzã sã legifereze pentruefeseni, considerând cã aceºtia se aflã de multsub o constituþie coruptã. Pânã ºi în luminacelor întâmplate cu prietenul sãu Hermodoros,acest gest poate fi interpretat drept unul egoist.Dar poate cã existã totuºi o consistenþã în ceeace credea ºi fãcea Heraclit. Împreunã cu povaþaînspre spânzurãtoare, el le-a spus efesenilor sãlase cetatea bãieþilor imberbi. Este posibil caHeraclit sã fi considerat natura umanã dreptcoruptibilã, iar odatã supusã acþiunii corupþieiaceastã stare sã fie iremediabilã. El prefera dealtfel ca în loc sã se ocupe cu treburile cetãþii sãse joace cu bãieþii lângã templul Artemisei. Dinalte surse, cum ar fi Clement Alexandrinul,aflãm cã Heraclit a reuºit sã-l facã pe tiranulMelankomas sã renunþe la putere. Nu se cunosccircumstanþele acestei persuadãri care ar fi adusun fel de reparaþie moralã Afacerii Hermodoros,dar ne putem imagina cã Heraclit l-ar fi convins pe Melankomas cã existenþa uneilegi în cetate este incompatibilã cu tirania,tiranul fiind prin definiþie în afara legii(indiferent cum se interpreteazã aceastã dinurmã sintagmã).

Dar statura lui Heraclit nu i-a afectat numaipe concetãþenii sãi efeseni. Faima sa a ajuns ºiîn Imperiul Persan. Ne-a rãmas din antichitate(prin Diogene Laertios) o presupusãcorespondenþã (consideratã apocrife despecialiºti) între Darius cel Mare ºi Heraclit. Darde aceastã datã, în loc sã cearã pãmânt ºi apã,Regele a cerut explicaþii ºi interpretare, ce-idrept ºi despre foc. Regele Persiei îl invitã astfelpe învãþatul grec la curtea sa pentru a-l iniþia înºi pentru a-i explica pasajele obscure ºineclaritãþile din tratatul sãu despre naturã. Înschimbul accesului la secretele universului,regele îi promite o viaþã îndestulatã la curtea sa.Heraclit însã îl refuzã, rãspunzând cã emulþumit ce ceea ce are. Refuz sfidãtor ºi greude conceput. Nu ºtim dacã ºi din aceastã cauzã,dar este cert cã la un moment dat armatelepersane erau la porþile Efesului.

Dar cu aceastã ocazie Heraclit i-a îngrozit peperºi cu ceea ce poate fi consideratã, dacã nusingura, cu siguranþã printre puþinele atestãri dearme dietetice sau gastronomice în istorie. CândEfesul era asediat de perºi, efesenii nu dãdeausemne cã le-ar pãsa de acest neajuns ºicontinuau sã-ºi trãiascã viaþa de pânã atunci,printre altele cufundaþi în hedonism culinar. La

primele semne de penurie se pare cã efesenii s-au întrunit realizând cã perºii nu pot fi învinºimâncând. Cu aceastã ocazie apare ºi un Heraclitdispus, contrar aºteptãrilor, sã-ºi îndrumeconcetãþenii. Le-ar fi arãtat cã ajustãrile nutrebuie sã fie radicale ºi le-ar fi acordat o lecþie în cumpãtare alimentarã,preparând ad hoc un terci din fãinã de orz, pecare l-ar fi îngurgitat imediat dupã preparare.Restul este istorisire: �Când însã duºmanii lorauzirã cã au învãþat sã trãiascã ordonat ºi cã îºiiau prânzul dupã sfatul lui Heraclit, s-auîndepãrtat de oraº, ºi, cu toate cã erauînvingãtori pe calea armelor, s-au retras în faþaterciului lui Heraclit.� (din Themistios, Desprevirtute, tr. Adelina Piatkowski, Ion Banu). Separe cã dietele pe bazã de orz fãceau ravagiiîncã din antichitate.

Heraclit este un filosof care a fost perceputnegativ încã din antichitate. Elementele debiografie care au ajuns la noi þin de obicei sãsublinieze caracterul sãu arogant. El nu era ostildoar faþã de efeseni, ci ºi faþã de mulþime îngeneral. Mai mult, a îndrãznit sã atace mariipoeþi ai Eladei, Homer ºi Hesiod. Dar, se parecã, caracterul sãu a fost mai degrabã dedus dinfragmentele propriei opere ajunse la doxografiiantici ºi atunci tot ceea ce apare povestit aici artrebui tratat cu precauþie. De câte ori oare,filosoful nu ºi-a mustrat concetãþenii sau nu le-adat sfaturi salutare în situaþii limitã? ºi carezultat toþi practicanþii în ale filosofiei dorescsã se conformeze acestui standard când vor ceidin jur, dar mai ales, când nu vor.

Toate aceste informaþii anecdotice au ajunsla noi prin intermediul lui Diogene Laertios(Despre vieþile ºi doctrinele filosofilor IX, 1),Strabon (Geografia XIV) sau ClementAlexandrinul (Stromate I). Dar, dupã acestgeneric, mai avem de încheiat o altã poveste:

II. În Roma primei jumãtãþi de secol V î.e.n.exista un conflict între patricieni ºi plebei,generat de imposibilitatea celor din urmã de a fieligibili în funcþii publice. În cele din urmãreuºesc sã obþinã o concesie din parteapatricienilor ºi în 451 î.e.n. se stabileºte primacomisie de decemviri care sã întocmeascã oserie de legi (a doua comisie în 449 î.e.n.,adaugã încã douã tablete cu legi suplimentarecelor zece stabilite de prima comisie). Se parecã un grec venerabil a fost ales pentru a-i ajutape decemviri facilitându-le accesul la informaþiidespre constituþii greceºti precum cele aleSpartei, Atenei sau Cretei. Acest grec se pare cãa fost Hermodoros. Aceste legi au fost numiteLegile celor douãsprezece table (Lex duodecimtabularum) ºi au stat la baza dreptului roman,�iar în Comitium, dedicatã pe cheltuialastatului, se afla statuia lui Hermodoros din Efes,tãlmaci al legilor pe care le scriseserãdecemvirii.� (Plinius, Naturalis Historia XXXIV,11.21, tr. Ioana Costa). Ne place sã credem cãHermodoros a fost mai mult decât un simplutranslator. Peste trei secole, în 133 î.e.n. Attalusal III-lea (170 î.e.n.-133 î.e.n.), ultimul rege dindinastia atalizilor, lasã oraºul Efes romanilor,împreunã cu alte teritorii din Asia Micã carefãceau parte din ceea ce s-a numit RegatulPergamului. Hermodoros s-a întors astfel acasã.

!


filosofie

Iovan Drehe

Strãinul din Callipolis (II)În râul politicii nu e bine sã te cufunzi nici mãcar o datã

TTAAOO TTEE KKIINNGGTao te king este mai veche decât budhismul

chinez ºi, de aceea, ca în cazul filosofiei indi-ene, am hotãrât sã tratãm perioadele de început,aurorale, ale filosofiei acestor popoare. De aceeaam ºi ales taoismul.

Ca modalitate de exprimare, aceastã doctrinãreprezintã cea mai clarã formã de expunere, ceamai nealambicatã ºi mai limpede. Simbolul estela el acasã, comparaþia, metafora. Ai impresia cãîntreaga literaturã universalã este conþinutã înacest text care pe lângã faptul cã este o doctrinãmai este ºi poezie ºi imn ºi fior mistic ºi înacelaºi timp Lege universalã. Textul este cuceri-tor, este fascinant, este copleºitor. Dominã raþi-unea nu ca în filosofia arhaicã a Africii sauAmericilor sau Australiei sau Popoarelor mãriiunde dominã o filozofie miticã ºi magicã ce n-au fost depãºite de nicio formã de raþionalitate.

Tao înseamnã Cale iar Te � Forþã.Altfel spus, una este calea ca principiu inde-

scriptibil ºi inefabil, metafizic, care stã retrasneacþionând, ºi alta este te � forþa care reprezin-tã ceea ce a mai rãmas din imaginea lui tao carenu acþioneazã deloc asupra lui te dar te reprez-intã singura dovadã palpabilã, sub forma cosmo-sului sau universului - cã tao existã.

Particula king din TAO TE KING reprezintão adãugare filologicã a unui împãrat chinez caredorea sã menþioneze cã textul este ºi va rãmâneclasic � ceea ce ºi înseamnã king.

Rolul omului în toatã aceastã afacere esteacela de a se reintegra în tao, adicã la izvorulfericirii, a depãºi actul, acþiunea, forþa, iar astadebuteazã cu o filozofie practicã a actului carete face sã nu urmãreºti fructul faptelor tale - caîn filosofia indianã a Gitei, de exemplu, sãacþionezi cât mai puþin cu putinþã implicator, pecât posibil deloc cu implicaþie, pentru a deveniastfel prinþul universului, nemuritor ºi real, nu oimagine a lui tao reprezentatã în acest caz dete, o imagine care te face sã acþionezi printrelucruri, sã te scufunzi în faptã, uitând cãDumnezeu este nemiºcat ºi prin asta veºnic.Iarãºi ascezã a gândului, iarãºi meditaþie atonitã,

deci ortodoxã. În contemporaneitate, laortodocºi este Adevãrul - pentru cã sintetizeazãtoate filosofiile, chiar ºi pe cea islamicã ºi chiarºi pe cea arhaicã � dupã cum vom vedea.

Dacã la Sfinþii Pãrinþi, de pildã la MaximMãrturisitorul, gãsim asceza faptei în cei maiclari termeni, atunci trebuie sã conchidem cã ºiîn filosofia chinezã cel fãrã formã coboarãchenotic în sufletul, la fel fãrã formã, al neofitu-lui. Sufletul este cel fãrã formã, nu mai departechiar ºi la Plotin � într-o formulã mai mult decâtevidentã. Faptul, aºadar, al asemãnãrilordeschide cea mai frumoasã dintre ideile anti-chitãþii � ºi anume faptul cã toate popoareleerau în aºteptarea Mântuitorului, aºteptare cares-a arãtat prin Lucrarea Sfântului Duh, peste tot,la toate popoarele. Problema, de altfel, a celuifãrã de formã, la Lao Tze, este acompaniatã deconceptul ascetic de golire chenoticã a sufletuluide Forme. Este, ca la Evagrie Ponticul, momen-tul special al chenozei când pãtimirile � legateindisolubil de formele sub care apar în suflet, sedestramã sub activitatea asceticã din sine, ceade sporire în virtuþi ºi de despãrþire de frãmân-tãri (atât ale afectivitãþii cât ºi ale raþiunii). Deasemenea aristotelismul este ºi el prezent toc-mai prin conceptualizarea în Tao Te King aToposului Etern Nemiºcãtor ca Primum Movens� la Aristotel, un topos care rãmâne nemiºcatdeºi genereazã toatã miºcarea de naturã ulte-rioarã � dar ulterioarã atât ontic cât ºi ontologic.Unirea cu acest topos, în filosofia chinezã seface prin adeziunea psihismului la aceanemiºcare ca non-faptã sau non-fãptuire. Prinþuluniversului, ce are prerogativa nemuririi este celcare reuºeºte sã primeascã în vidul non-fapteiîntreaga esenþã eternã a lumii reprezentatã printao.

Dupã Mircea Eliade ºi Culianu, existã chiartehnici ale extazului, ºamanice, care demon-streazã vechimea taoismului dar ºi tehnicialchimice care ne avertizeazã cã Metafora, maiexact, Transmutaþia � ontologice, leagã sau tragdupã ele un rezultat simbolic � ceea ce îi atestãcaracterul religios. Dar caracterul religios orto-

dox reiese numai printr-o omologare a celordouã ascetici, bazate pe conceptul de golireexpus mai sus�

Pe de altã parte, setea de veºnicie esteizvorul ºi punctul terminus al oricãrei filosofii,ori numai Dumnezeu este veºnic, lumea nu. ªiîn ortodoxie lumea este ceva de care trebuie sãfugi cãci ea se va termina printr-o apocalipsã.Judecata de apoi este prezentã în toate formelede filozofie pe care le-am luat în discuþie, chiardacã nu cu numele. Pedepsirea pãcatelor ºi rãs-plata faptelor bune nu reprezintã altceva decâtieºirea de sub robia actului, a acþiunii pãtimi-toare. Cei ce s-au întinat în patimi adicã în man-ifestare, în acþiune, vor fi pedepsiþi iar cei careau urmãrit anti-fapta, puritatea non-acþiunii -cãci ºi faptele bune nu sunt altceva decât faptenecondiþionate, deci gratuite ca ºi simplitatea luitao sau reîntoarcerea la ºederea în sine a luiBrahma spre care tinde ascetica indianã, vorcãpãta Raiul.

!


Foarte scurtã introducereortodoxã în filosofia chinezã

Remus Foltoº


Ioan Slavici s-a nãscut la 18 ianuarie 1848, înlocalitatea ªiria, comitatul Arad. A fost scriitor,jurnalist ºi pedagog, membru corespondent al

Academiei Române.Viaþa lui tumultuoasã a fost influenþatã de satul

ardelean. Primele urme ale numelui Slavici apar înrecensãmintele din 1746 ºi 1747 cunoscute în zonaªiriei, când un Slavit Arzinte ºi Slavity Azav suntînscriºi ca iobagi cu statut de hospites (oaspeþi), iardupã 1770 cu numele de Slavici erau nu mai puþinde ºapte familii. Din cãsãtoria lui Ilie Slavici (1782 -1829), bunicul literatului, cu Maria (n. 1783) aurezultat ºapte copii, printre care ºi tatãl poetului,Sava Slavici (n. 1818).

Sava, tatãl lui Ioan Slavici, rãmâne orfan la ovârstã fragedã ºi este înfiat de Mihai Fercu, �tatabãtrân�, cum avea sã aparã din amintirile de maitârziu ale scriitorului, pãstrându-l cu sfinþenie înportul din tinereþile sale: �pãr lung împletit încoadã ºi prins în piaptãn, pãlãrie înaltã cu borurilate, gheroc de postav mãsliniu cu pulpane pânã lagenunchi, bãþ lung cu mânerul de argint ºi pantoficu cataramã mare, îmbrãcându-se precum modaînceputului de secol de la oraº�.

Mihai Fercu era considerat un om fruntaº în satºi fusese �cãtanã împãrãteascã� împotriva luiNapoleon Bonaparte. �Tata bãtrân� avea cunoºtinþede carte deoarece rostea în bisericã, în timpulslujbei, Crezul ºi Tatãl Nostru. Sava Slavici a fost�maistor� cojocar, având cojocãrie proprie, deºi înregistre el insista a fi trecut econom, adicãagricultor, deoarece deþinea cîteva �iugãre� depãmânt, o vie ºi douã �paghini� (pogoane) defâneaþã. Se cãsãtoreºte în 1842 cu Elena Borlea, careprovenea dintr-o familie veche ºi numeroasã ce seîntindea în mai multe sate din zonã; din cãsãtorialor au rezultat cinci copii, dintre care ausupravieþuit doar scriitorul ºi sora lui mai mare,Maria, care la rândul ei avea sã devinã mamascriitorului Ioan Rusu-ªirianu. Din familia mameicrescuse Sigismund Borlea, ziarist, om politic,deputat în dieta Ungariei, fiind un exemplu înformarea ulterioarã a lui Ioan Slavici.

Deºi trei fraþi au murit prematur, scriitorul acopilãrit într-o casã cu mulþi copii, pentru cãpãrinþii sãi, cu o stare materialã bunã, mai creºteauºase orfani ai rudelor. Deºi de mic copil avea unaspect firav, Slavici era neastâmpãrat, zburdalnic.Spãrgea geamurile ferestrelor vecinilor, arunca cupraºtia în cuiburile rândunelelor, asmuþea câinii pela garduri, având cicatrici pe tot corpul, încãlecafãrã ºa caii altora de pe pãºuni, întorcîndu-se acasãde multe ori accidentat.

Asemeni lui Creangã, fura poame din pomiivecinilor, deºi nu ducea lipsã de ele acasã ºi maiales la rude, petrecând nopþi întregi la foc,ascultând poveºti cu bãieþii ieºiþi cu vitele la pãºune.Cu toate acestea, tatãl sãu îl iubea mult ºi eraincapabil sã-l pedepseascã pentru cã era singurulsãu urmaº pe linie bãrbãteascã. În schimb, mamasa nu avea slãbiciune pentru el ºi îl þinea din scurt,educându-l sã fie �om între oameni ºi sã-i respectepe ceilalþi�.

Tata bãtrân îºi dorea ca Slavici sã devinã un

cãrturar de frunte, citindu-i seara poveºti iar maitârziu, cãtre adolescenþã, l-a îndemnat sã citeascã�Apostolul� ºi cãrþi populare precum �Alexandria�sau �Isopia�. Adolescentul Slavici, fascinat fiind depoveºtile, þinuta ºi trecutul bunicului, îi ascultaîndemnurile mai ales cã acesta îi era ºi tovarãº dejoacã, cioplindu-i cãrucioare, fãcându-i zmee ºi bice.

Slavici, aducându-ºi aminte, mãrturiseºte:�avusesem o copilãrie care acum la vârsta la caremi-a fost dat sã ajung dupã dezamãgirile prin caream trecut ºi împrejurãrile în care îmi petrec viaþa,mi se pare înspãimântãtor de fericitã. Eram alãtureacu o sorã mai mare, singurul bãiat la pãrinþi,oameni cu stare, fruntaºi ºtiuþi de bine în lumea lorºi legaþi fie prin înrudire fie prin prietenie, cum sezice, cu toatã lumea. Ori ºi unde mã duceam,dedeam peste o mãtuºã, colo peste o veriºoarã, iarîn altã parte o finã ori peste o prietenã a casei ºieram întâmpinat cu dragoste ºi purtat oarecum înpalme�.

Primele trei clase primare le urmeazã la ªiria(1854-1858), iar ºcoala primarã o terminã la Arad,dupã ce repetã clasa a patra. Învaþã limba maghiarãjucându-se cu copiii, iar limba germanã o învaþã dela un învãþãtor catolic. Între 1860 ºi 1864 urmeazãprimele 5 clase la liceul maghiar, cu mari eforturi,întâmpinând greutãþile învãþãrii într-o limbã strãinã.

În aceastã perioadã a studiilor la Arad, devinemembru al Societãþii de lecturã a elevilor români,coordonatã de Mircea V. Stãnescu, fiind martorulprimirii sãrbãtoreºti a lui Andrei ªaguna despre carespunea mai târziu: �atunci, numai atunci l-am vãzut pe omul care a avut cea mai hotãrâtoareînrãurire a vieþii mele�.

În anul 1865 se transferã la liceul german alcãlugãrilor minoriþi din Timiºoara, unde începe sãsimtã dificultãþile vieþii, deoarece tatãl sãu sãrãciseîncercând sã facã negoþ cu cai, aceºtia fiind nimiciþide o molimã, iar parte a averii pãrinþilor a fost datãzestre surorii sale Maria. Astfel, pentru a urmaclasele a 6-a ºi a 7-a, se angajeazã preceptor alfetiþelor unui german, proprietar de restaurant înTimiºoara, care îi oferã casã ºi masã. În 1866,participã la o serbare cu cântece ºi recitãriorganizatã de ºirianul Georgiu Crãciunescu,profesor de limba românã, unde recitã poezia�Rãsunet� a lui Andrei Mureºianu.

Rãmas fãrã mijloace materiale, se întoarce laªiria ºi se înscrie elev particular la liceul maghiardin Arad, în anul ºcolar 1867-1868. Pentru a sesusþine financiar, îl mediteazã pe bãiatul grofiþeiKonigsegg, rãmas repetent în clasa a patra. Astfel ºiaici ia contact cu viaþa aristocraþiei transilvãnene:�Am trãit timp de un an în mijlocul unor oamenicare toate serile se întrebau cum au sã-ºi petreacãziua de mâine. Ieºeam când cãlare, când în trãsurãla plimbare, fãceam din când în când excursiunimai lungi, jucam cãrþi ori la biliard, ieºeam � dupãsezon � la vânãtoare, luam parte la mese mari ºi laserate dansante�. Trece cu bine examenul clasei aopta dar nu se înscrie la timp pentru examenul dematuritate; o face mai târziu la Satu-Mare, cuajutorul unui prieten de familie. De la Satu-Mare seîntoarce pe jos, iar timp de 6 sãptãmâni cãlãtoreºte

prin Baia Sprie, Dej, Gherla, Cluj, Turda ºi Abrud.În 1869 se înscrie la Facultatea de Drept de la

Pesta, împotriva voinþei pãrinþilor, care au dorit sãse angajeze �scrietor la vreun notar�, pentru a fiaproape de ei. Aici întâmpinã greutãþi financiare,nereuºind sã gãseascã un mod de a se întreþine.Astfel este nevoit sã accepte invitaþia deschisã acolegului sãu Gheorghe ªerb de a lua masa în casatatãlui acestuia, care era magistrat, luând contact cuproblemele politicii naþionale a românilor. Studenþiala Pesta este însã de scurtã duratã. Perioada de 4luni a petrecut-o mai mult prin cafenele, deoareceprofesorii de origine germanã de la Universitate,care vorbeau prost limba maghiarã, nu i-au inspiratîncredere. Se îmbolnãveºte ºi cade pe stradã. Estetratat în urma intervenþiei unei spãlãtorese aspitalului, înlesnindu-i-se ºi întoarcerea acasã.

Acasã îi ascultã sfaturile mamei ºi se angajeazãscriitor la notarul din Comlãuº. În aceastã perioadãexperimenteazã o serie de poveºti din viaþa satuluiromânesc care vor fi transpuse mai târziu în prozã.

�ªcoli aºa-zise mari nu prea erau�, cummãrturiseºte Slavici, �dar eu tot am învãþat acoloneasemãnat mai multe decît la universitatea dinPesta, cãci trãiam în cea mai strânsã legãturã culumea cea adevãratã ºi vedeam în fiecare zi lucruricare mã ajutau sã cunosc oamenii ºi împrejurãrileîn adevãrata lor fiinþã�.

Neavând de gând sã-ºi continue studiile, întoamna anului 1869, cu ocazia recrutãrii în armataimperialã, profitã de calitatea sa de student, darmai ales de o cerere fãcutã înainte de a pleca dinBudapesta pentru a fi transferat la universitatea dinViena; conform prevederilor legale, Slavici solicitã sãfacã armata ca voluntar cu termen redus la Viena ºisã se înscrie la Facultatea de Drept. Ajuns la Viena,îmbrãcat ºi întreþinut pe cheltuiala Împãratului,tânãrul voluntar urma dimineaþa cursurile launiversitate iar dupã-amiaza fãcea exerciþiilemilitare, ºi deoarece cazarma se afla la 8 kilometridepãrtare de universitate, a fost transferat la ocazarmã aflatã doar la trei case depãrtare, prinintervenþia cãpitanului sãu �care era un om bun cutoþi oamenii�. La universitatea din Viena i-a avutprofesori, printre alþii, pe Robert von Zimmermannla psihologie, Rudolf von Jhering la drept comun,Lorentz von Stein la economie ºi urmeazã cursul deanatomie descriptivã a lui Joseph Hyrtl.

Din activitatea dramaticã a lui Slavici este dereþinut comedia þãrãneascã �Fata de birãu� cu care adebutat în 1871 la �Convorbiri Literare�, în carevedem � din personaje � pe badea Hârlea ºi naicaFloarea pe cale sã mãrite pe fata lor Aniþa cuteologul latinizat Tãnase a Popii. Acesta este ompedant iar fata nu-l iubeºte, încât pãrinþii seîncredinþeazã cã e mai bine s-o dea dupãînvãþãtorul Cimbru. Este simpatic �tipul de bourrubienfaisant� al lui badea Hârlea: �apoi nu te mâncamai mult cu mine; ºtii tu cã eu-s om rãu ºi iute lasânge�.

Fãrã interes deosebit este comedia �Toane sauvorbã de clacã�. Eroi: Cesar Gaetan, Stande Pede,Pãrintele Chiriac Chisãliþã, dascãlul AverchieBuchilat, dându-i lui Eminescu într-un proiect câtevanume proprii. A scris ºi o dramã istoricãneterminatã, �Gaspar Graþiani�.

Împreunã cu Mihai Eminescu a pus bazeleSocietãþii Academice Sociale Literare �Româniajunã� din Viena ºi a organizat tot în anul 1871Serbarea de la Putna a studenþimii române dinAustro-Ungaria ºi din strãinãtate. La finele anului1874 s-a stabilit la Bucureºti unde a fost secretar alComisiei Colecþiei Hurmuzachi, profesor ºi maiapoi redactor la �Timpul�. Împreunã cu Ion LucaCaragiale ºi George Coºbuc a editat revista �Vatra�,

2200




Paul Stegaru

Ioan Slavici, personalitate marcantã a lumii literareromâneºti

istorie literarã

2211




iar în 1903 i-a fost decernat Premiul AcademieiRomâne.

În 1925, fiind persecutat de oficialitãþiletimpului ºi obosit, Slavici se refugiazã la fiica sacare trãia la Panciu, aducându-i aminte de ªiria luinatalã. La 17 august 1925 s-a stins din viaþã, fiindînmormântat la schitul Brazi.

De-a lungul vieþii prestigiosul scriitor nu a statdeparte de politicã, având convingeri pe care ºi le-a modificat în decursul anilor; ºi-a pãstratcetãþenia austro-ungarã ºi s-a pronunþat în modconstant ºi vãdit cu fidelitate faþã de monarhiahabsburgicã. În pragul Primului Rãzboi Mondial afost director al ziarului �Ziua�, subvenþionat cufonduri germane ºi austro-ungare. Alãturi de regeleCarol I, a susþinut neutralitatea României, pe care ovedea ca singura soluþie, însã, dacã ar fi existattemerea unei victorii ruseºti, atunci Slavici aconsiderat oportunã intrarea României în rãzboi dinpartea puterilor centrale; în 1916, Slavici a fostarestat ºi întemniþat la fortul Domneºti, iarmanuscrisele sale au fost confiscate ºi mai apoipierdute. La 28 septembrie 1916 a fost pus înlibertate de autoritãþile române, întrucât nu a pututfi încadrat în prevederile legii spionajului, iar dinactele de urmãrire penalã �nu rezultã nimiccompromiþãtor�. A rãmas la Bucureºti în timpulocupaþiei germane, fiind redactor al �GazeteiBucureºtilor�. În aceastã calitate a criticatpanslavismul dar ºi pe aliaþii francezi ºi englezi.Despre regele Ferdinand I a scris cã ar fi avut�drept sfãtuitori pe cei care promovau Minciuna,Clevetirea ºi Prostia�. În 19 martie 1917 a conchiscã sunt �vrednici de cea mai asprã osândã� oameniipolitici care au încãlcat tradiþia de secole de alianþãcu Curtea de la Viena. În 1918, Ioan Slavici aevidenþiat faptul cã încã din secolul al XVIII-lea,Austria ºi Prusia au þinut în frâu expansiunearuseascã, altminteri toþi românii ar fi avut soartacelor din Basarabia.

Scriitorul Ioan Slavici îºi aduce aminte cuplãcere ºi admiraþie întâlnirea cu capitala Moldovei,Iaºul, cu oamenii sãi simpli ºi cu cei din lumealiterarã: �Numeroºi þãrani, mai cu seamã ardeleni ºibucovineni pe care-i strânge ºi uneori stipendeazãJunimea, exercitã asupra literaturii o înrâurirecovãrºitoare ºi determinã în parte o nouã stare despirit. Ardelenii veneau dintr-o provincie care,întrucât privea pe români, n-aveau decât o singurãclasã socialã, aceea ruralã. De la oieri pânã lamitropolit, toþi au pãrinþi ºi rude la sate ºi seînþelege cã distanþele între indivizi sunt anulate deaceastã cvasi-rudenie. Cu totul altã lume întâlneauardelenii la Iaºi, oraº aristocrat, plin de descendenþide voievozi, oameni foarte de treabã dar carefuseserã conduºi de «guvernori» de la Paris oriBerlin, care vorbeau franþuzeºte ºi formau instinctivo castã închisã. Junimiºti ca Pogor, Carp, Negruzzi,dãdeau burse ºi îmbrãþiºau pe tineri cu cãldurã, daroricâte sforþãri ar fi fãcut, oameni de moravurirafinate, ei nu puteau vindeca timiditatea unortineri de purtãri simple, neobiºnuiþi cu saloanele.Încã din aceastã epocã, ºi numai în mediulstudenþilor de peste munþi, se naºte idea uneiRomânii corupte ºi bizantine. Unii, incapabili de ase adapta, îºi creazã o boemã sui-generis într-osimplificare a civilizaþiei, ºi simþindu-sedezrãdãcinaþi cântã satul, alþii, ca Ioan Slavici, sesimt datori «a lua biciul în mânã ºi a încercapedepsirea unor societãþi putrede»�.

Tot el povesteºte cã �era singur, cosmopolit,român cu nume de sârb, vorbind ungureºte într-unoraº nemþesc, Viena� ºi nu putea înþelegedeosebirea pe care o fãcea Eminescu între români ºialþi oameni.

În 1871, Eminescu îl pune în legãturã cu�Convorbirile�, unde trimite �Studii asupramaghiarilor� ºi mai apoi �Poveºti�. La sfîrºitul

anului ºcolar 1869-1870 dã examen, dupã ce fuseseceva vreme cu regimentul într-o tabãrã. Apoi, înseptembrie 1879, a dat ºi examenul de ofiþer. Acumînsã, trecut în civilie, a trebuit sã dezbrace uniformaºi sã pãrãseascã ospitaliera cazarmã. Se întoarceacasã unde mama lui îi gãseºte un post de notar.Nu a stat mult în ªiria ºi revine la Viena, cãci învreme ce Eminescu se strãduia sã obþinã o bursã dela �Junimea�, alþi prieteni îi gãsiserã un post depreceptor la doi tineri maghiari, într-un institutparticular. A mai instruit ºi trei bãieþi români dinCraiova, pe care îi prepara ºi îi scotea la plimbareduminicile ºi de sãrbãtori. În iunie 1871 se afla totla Viena, plictisit, cu patru ore pe zi �de lecþiuniseci�.

La 24 iulie 1872, fiind respins la examen, seîntoarce la ªiria, unde gãseºte o mamã bolnavã ºiun tatã bãtrân. Trebuia sã repete examenul înoctombrie, totuºi �se codea din lipsuri ºi din silã dearidele studii juridice�, fiindcã lui îi plãceau maidegrabã �cercetãrile psihologice ºi în generefilozofice�. Îl aºtepta la Arad ºi Louisa lui. Deci,intrã acolo ca scriitor la un avocat-deputat cureputaþie rea, M. B. Stãnescu, trãind împreunã cuLouisa, care �se ajuta din lucrul mâinilor sale�. Înaprilie renunþã la cei 40 de florini ai avocatului ºiredacteazã pentru aceeaºi sumã �Umoristul� (gurasatului), al aceluiaºi Stãnescu, colaborând cunumele de Ioan Slaviciu Borlescu. Acolo se va aflaºi peste un an, cu visul de a veni în România, aºacum i-a împãrtãºit ºi lui Negruzzi, sigur cã va fiurmat ºi de prietena lui: �Louisa!? � ea vine cumine ºi la dracul�. În realitate, Louisa îl pãrãseºtetocmai când îi mor unul dupã altul pãrinþii, în varaanului 1873. Atunci Slavici intrã arhivar laConsistoriul din Oradea-Mare pânã în noiembrie,când �Junimea� îi dã un ajutor ca sã meargã laViena ºi sã-ºi susþinã examenele. Acolo seîmbolnãveºte grav de o tumorã la braþ ºi stã ovreme îndelungatã în spital.

Cerând bani, la început discret apoi din ce în cemai imperios, lui Negruzzi: �Te rog dar - parale! ªiîn de curînd, parale sub orice formã, orice titlu,numai parale sã fie, cãci crede-mã cã iarãºi amajuns unde românul zice «acuma nu e bine»�.Maiorescu, ministru de instrucþie, îi dãdu atunci unajutor bãnesc ca sã-ºi treacã �rigoroasele�. Slavici îiscria, cu toate acestea, foarte plin de demnitate�Stimate domnule�, încredinþându-l pe ministru de�afectele� sale �simpatice�. Pânã în toamna lui 1874nu-ºi dãduse încã �rigoroasele�, ba chiar ºedea laîndoialã, neplãcându-i dreptul: �numai de dragullumii� (de pe acum iese la ivealã firea lui bãnu-itoare, îndãrãtnicã). Nu voia sã facã ce nu-i conve-nea: �studiez numai pentru cã-mi place ºi numai câtºi numai ce�. Nici nu aspira la vreun �viitor strãlu-cit�. Dar dacã i s-ar fi înfãþiºat prilejul, s-ar fi dus sãia o diplomã în ºtiinþele politice în Franþa ºi Belgia.Slavici îºi fãcu idea cã �Junimea� era un fel de insti-tuþie caritabilã pentru capriciile studenþilor cu dorde plimbare ºi de aceea îi vorbea lui Negruzzi sin-cer, ca �frate cãtrã frate�. Maiorescu îi promisese unpost de revizor ºcolar ºi în aºteptarea deciziei minis-teriale, Slavici, descins la Iaºi în octombrie 1874,locuia cu Eminescu ºi Pompiliu în �balamucul luiBotnãrescu de la Trei-Ierarhi�. În martie îl gãsim laBucureºti, secretar retribuit al ComisieiDocumentale ºi desigur profesor. Maiorescu îidãdea �ghies� sã-ºi dea doctoratul ºi el studia acum�pandectele� ºi dreptul economic, în nãdejdea cã încâteva luni de concediu putea sã-ºi ia diploma ºi sãmeargã ºi la Paris. În acest an se ºi însoarã cu ounguroaicã, Catinca Szöke, lucru ce produce o oare-care �înstrãinare� a lui Maiorescu. În octombrie1875, dus la Viena sã-ºi dea �rigoroasele�, întâmpinãdificultãþi la înscriere, din lipsã de acte. Cãzândguvernul Catargi, Slavici a fost destituit din comisie,dupã ce demisionase din profesorat, rãmânând

totuºi în primul post din hatârul lui Sturdza, fãrãpoziþie bugetarã. Atunci luã redacþia ziarului�Timpul�, apãrut la 15 martie 1876, înlocuindu-l peGrandea. În aceºti ani, scriitorul a trãit tot prinpreajma lui Maiorescu ºi în mediul lui germanic,luând parte la reuniuni ºi la plimbãrile în împre-jurimile oraºului.

În 1882, sfãtuit de Titu Maiorescu, cãlãtoreºtepentru întâia oarã în Italia, mergând pânã laNapoli: �treceam cu vaporul legãnat de valuri verzi,despre Lindau la Constantz, de unde aveam sã iaucalea feratã, ca peste Zürich, Berna ºi Geneva sã iesîn Italia�. Fu zguduit (miºcat) ºi ochiul lui ingenuude þãran vãzu mai mult decît �estetul� Maiorescu.Veneþia îl zãpãci ºi îl fãcu sã râdã de �barcarolele�lui Alecsandri. Simþi plãcerea diavoleascã de a firãpit ºi zvârlit de mare. Bologna îi luã minþile. El e�un om incult ºi se sperie de dimensiuni, ca ºiDinicu Golescu, dar, totdeodatã, e un artist capabilde delir�. Lângã Bologna, mergând la sanctuarulMadonnei din San Luca, numãrã pilaºtrii inter-minabilului portic de 8 kilometri. Îndeosebicoloanele mari îl extaziazã: �totdeauna colonadeleau fãcut asupra mea o impresie cu deosebire puter-nicã. Cãlãtorind pe la mãnãstirile noastre, ceea cemi s-a întimpãrit mai viu, sunt colonadele de laMãnãstirea Dealu ºi de la Cozia. Oraºul Udine eîntreg o singurã colonadã. ªi intrând odatã în acestlabirint de colonade nu mai aveam destulã puteresã ies din ele ºi abea peste ºase ceasuri am plecatspre Veneþia. În Padua, sistemul de colonade e ºimai dezvoltat, iar în Bologna el e dus la maiextremã limitã�. A fost ºi la Genova, unde ar fi viz-itat ºi Palatul Galliera. În vara anului 1883, þinându-lpe Eminescu în casã, se vede cã Slavici intrã la ideiºi crede cã o erupþie pe trup are o cauzã mai gravã.Se duce la Viena. Din cauza bolii devenise posac ºinervos, dar se pot bãnui ºi nemulþumiri familiale.Acum stãtea destul de bine, fiind profesor la AzilulElena Doamna, la ªcoala normalã ºi la InstitutulManliu.

La 17 martie 1884, ziarul �Timpul� încetându-ºiapariþia, Slavici a fost trimis la Sibiu sã organizezeziarul �Tribuna�, care a ºi apãrut la 14 aprilie.Publicaþia a fost învinuitã cã se sprijinã pe guvernulromânesc al lui Sturdza ºi pe cel ungar al luiBanffy. Adevãrul este cã nu fãcea o politicã naþion-alistã, ci una de compromis. Ea cãuta un �modusvivendi� cu ungurii, o �dezvoltare naþionalãromâneascã în þãrile supuse coroanei Sf. ªtefan�.Chiar pentru aceste idei, Slavici a fost arestat în1889, dar lui temniþa îi plãcu, cãci maghiarii � zicea� �l-au tratat cu cruþare ºi au fost cu deosebirebinevoitori cu familia lui�. El dãduse în 1885 divorþde întâia nevastã ºi se însurase în 1886 la Sibiu cuo profesoarã de la ªcoala de fete, pe numeEleonora N. Tãnãsescu, originarã din RâmnicuVâlcea, care fusese elevã, se pare, la Azilul ElenaDoamna, �o fatã foarte inteligentã�.

În 1894, la inaugurarea Institutului de fete �IoanOteteleºanu� de la Mãgurele, Slavici este director destudii, iar în 1897 devine directorul instituþiei. Deacum înainte, Slavici se înfundã în filo-maghiaris-mul lui, însoþit de o urã din ce în ce mai accentuatãpentru bizantinismul din ?ara Româneascã.

(Va urma)

Braºov, 19 noiembrie 2013

!

Care sînt oraºele lumii cele mai demne de afi vãzute? Rãspunsurile la aceastã întrebarefrecventã trimit, de pildã, la Viena, Roma,

Rottenburg an der Taube, Montpellier, Paris.,Shanghai ºi multe altele. Din listã nu lipseºte,însã, niciodatã, Ierusalimul. Este adevãrat cã aicifiecare palmã de pãmînt conþine atîta istorie încîtdevine misterioasã ºi, astfel, mai atrãgãtoare.

Cînd m-am întîlnit prima oarã cu Ierusalimul(1997), îi spuneam lui Shlomo Avineri cît defascinantã este atîta istorie pe centimetru pãtrat.Venind dintr-o culturã care ºtie cel mai bine cîtelupte s-au dat pentru Ierusalim, vestitul filosof mi-a replicat neîndurãtor: �prea multã istorie,prietene!�. ªi totuºi, istoria face Ierusalimul nudoar unic, ci ºi cel mai interesant oraº. Aura cucare este acoperit de evrei ºi de creºtini conferãîntîietate oraºului lui David.

Nu doar trecutul face din Ierusalim cel maiinteresant oraº, ci ºi prezentul. Reluareaarhitecturii din vremea lui Solomon, refacereafaimoaselor ieshive evreieºti în interiorul cetãþii,originalele grãdini, reconstrucþiile din cetate ºi dinafara zidurilor, la care se adaugã o mulþime dintrecele mai performante institute de cercetare dinlume ºi cel mai bun loc de studii în afara SUA,cum zic americanii ( care este UniversitateaEbraicã), ºi multe altele, fac ca la Ierusalim, într-adevãr, cum spune o reuºitã anecdotã, Dumnezeusã fie acasã, oarecum local.

S-a scris la nesfîrºit despre Ierusalim. Dinliteratura recentã nu poþi sã nu ai în minteimpecabila carte a lui Larry Collins ºi DominiqueLapierre, O Jerusalem! (1993), ce redã dramaticabãtãlie pentru recrearea statului Israel. Una dintrescrierile ce aduc noi abordãri în deceniile dinurmã rãmîne, însã, reconstituirea imaginii despreIerusalim de-a lungul istoriei, evreieºti ºi creºtine,întreprinsã de Bianca Kühnel într-un impresionantvolum. Acesta este From Earthly to the HeavenlyJerusalem. Representations of the Holy City inChristian Art of the first Millenium (HerderVerlag, Rom, Freiburg, Wien, 1987). Meritã sãfacem lectura acestui volum pentru a înþelege maipofund centralitatea Jerusalimului în istoria lumii.Este oraºul care a modelat mai mult decît oricarealtul artiºti, dar ºi sensibilitãþile a miliarde deoameni pe scara istoriei. Mulþi nu au avut ocaziasã vadã cu proprii ochi Ierusalimul, dar au fostnutriþi, pe canalele cele mai diverse ( evanghelii,sinagogi, biserici, cãrþi de istorie, de arhitecturã,jurnale de cãlãtorie etc.), de imagini aleIerusalimului.

Bianca Kühnel se concentreazã asuprareprezentãrilor vizuale din primul mileniu creºtin,dupã ce profileazã imaginea Vechiului Testamentºi imaginea Noului Testament asupraIerusalimului. Mai mult, ea vrea sã restituiemetamorfoza Ierusalimului de la un oraº înJudeea, la un simbol ceresc, ca nucleu al acesteiistorii neobiºnuit de îndelungate areprezentãrilor.

Construit la iniþiativa lui David, drept capitalãa regatului lui Israel, ºi consacrat de Solomondrept �casã a lui Dumnezeu�, distrus în maremãsurã de Titus, în 7o e.n., Ierusalimul capãtãimportanþã unicã în credinþa escatologicã ºisperanþele evreilor siliþi lungã vreme la diasporã.Ierusalimul a fost legat de Dumnezeu deja prin

dinastia davidienilor, care au adus la vestitulTemplu iudaic (tabernacol) chiar corabia cesimbolizeazã legãmînul lui Dumnezeu cu poporulevreu. Ierusalimul a rãmas legat de Dumnezeupentru totdeauna, ca loc suprem al rugãciunii, încare urmeazã sã aibã loc procesele majore aleistoriei ( judecata de apoi, de pildã). Ierusalimeste socotit centrul lumii, iar salvarea esteîntoarcerea la Ierusalim, cum ne spun Isaiah ºiJeremiah, care exprimã trãirile exilului babilonianºi ale distrugerii celui de al doilea templu. În fapteste perioada tranziþiei de la profeþii laescatologie. Nu putem încã, subliniazã BiancaKühnel, dat fiind stadiul insuficient al cercetãrilor,sã descriem satisfãcãtor ceea ce s-a petrecut laIerusalim în douã secole din jurul schimbãrii spreera noastrã, dar Ierusalimul intrã tocmai în acelinterval în conºtiinþa iudeilor ºi creºtinilor caIerusalim ceresc.

Se poate spune cã �Iisus a adoptat completconceptul Ierusalimului din Vechiul Testament,aºa cum probeazã cu claritate evangheliilesinoptice� (p. 49). S-a produs, însã, o schimbarela succesori. Avertismentele lui Iisus, preocupatde puritatea credinþei în �casa Tatãlui ceresc�, aufost înþelese, de unii discipoli, drept voinþã dedistrugere a Ierusalimului. Pentru Noul TestamentIerusalimul a contat înainte de toate ca loc alnoului legãmînt al lui Dumnezeu ºi ca Ierusalimceresc. Tema �Noului Ierusalim� din Apocalipsalui Ioan a mutat de fapt interesul de peIerusalimul terestru pe Ierusalimul ceresc,imaginat ca �împlinire a promisiunilor profetice,aºa cum noul legãmînt este împlinirea celuivechi�. Se poate spune cã �opoziþia creºtinã laIerusalimul terestru a fost fundamentalã ºidecisivã pentru istoria reprezentãrilor vizuale aleIerusalimului. Cu cîteva excepþii disputabile, îniconografia creºtinã medievalã de dinainteacruciadelor gãsim numai reprezentãri ideale aleIerusalimului ceresc� (p.59).

Autoarea cãrþii From Earthly to the HeavenlyJerusalem reconstituie reprezentãrile Ierusalimuluiîn arta creºtinã, din afara celei funerare. Cea maiveche este Titulus Pudentis, o baie privatã dinsecolul al II-lea, reconstruitã douã secole maitîrziu ca bisericã, cu un mozaic ce combinã, într-oredare a lui Iisus triumfãtor, elemente apocalipticecu arhitectura mormîntului sfînt datoratã luiConstantin ºi mamei sale, Elena. Simbolul cruciieste în prim plan, iar Iisus este vãzut caunificator al seminþiilor, al vieþii cu salvarea ºi alCerului cu Pãmîntul. Aici autoarea gãseºteprototipul întregii reprezentãri creºtine din primulmileniu a Ierusalimului. �În variatele comentariiale Pãrinþilor Bisericii ºi în activitãþile politice ºiarhitecturale ale împãratului Constantin ºi aleepiscopului Eusebiu din Cesareea � scrie BiancaKühnel - aflãm baza conceptualã a tuturorprezentãrilor vizuale de mai tîrziu aleIerusalimului în arta creºtinã�(p.73).

Bianca Kühnel îi acordã lui Constantin un loccentral, plin de semnificaþie. In definitiv, lainiþiativa sa se construieºte complexul SfântuluiMormînt, care urma sã fie punctul de plecarepentru refacerea Ierusalimului terestru de altãdatã,ca Nou Ierusalim creºtin. Eusebiu din Cesareeavedea Sfântul Mormînt ca centru al oraºului, cumfusese odinioarã Templul iudaic. Constantin reia,

în orice caz, ideea iudaicã a centralitãþiiIerusalimului în planurile divine. El avea în minteimaginea biblicã a Ierusalimului, cu regeleSolomon în frunte. Totodatã, se lasã observat cã�atitudinea lui Constantin faþã de Ierusalim a fostmarcatã de acelaºi caracter ambivalent caremarcheazã orice altã atitudine creºtinã faþã deiudaism: opoziþia este contrabalansatã defrãþietate ºi continuitate. Spre a spori valoareasimbolicã a Noului Ierusalim, încã de la începutSfântul Mormînt a adoptat cele mai importantesimboluri evreieºti legate tradiþional de MunteleTemplului...� (p.83-84). Acestea trimiteau în urmã,la Solomon, la regii Judeeii.

Bianca Kühnel identificã apoi în harta mozaicde la Madaba (560-565) exprimarea cea mai clarãa momentului în care Ierusalimul este reprezentatpe fundalul ?ãrii Sfinte subordonînd toate datelefaþã de Crucificare ºi Resurecþie. Acum�elementele locale sînt introduse în naraþiuneabiblicã� (p.101). Aceastã reprezentare, ce vine dintradiþia constantinianã, se regãseºte în hãrþi alelumii de mai tîrziu, de pildã în cea pãstratã dinEuropa carolingianã, din secolul al IX-lea, ceprezintã lumea avînd drept centru Ierusalimul caloc al Crucificãrii. Cu toatã izolarea Þãrii Sfinte,cauzatã de ocupaþia musulmanã, simbolisticaacestei reprezentãri se pãstreazã. În acest timp seajunge la interacþiunea Ierusalimului terestru cuIerusalimul ceresc în reprezentarea oraºului.�Noþiunea oarecum abstractã a Ierusalimuluiceresc avea nevoie de mãrturia terestrã, iarterestrele loca sancta trebuiau dotate cu atributecereºti, pentru ca fiecare sã-ºi pãstreze valoarea�(p.106). Prin descrierile lor, chiar Filon dinAlexandria ºi Josephus Flavius au contribuit latransferul de trãsãturi dinspre Templul iudaic sprenoul centru stabilit de creºtini. Aºa cum atestãreprezentãrile din vremea lui Bar Kochba,Ierusalimul este reprezentat de evrei mai departeprin prisma speranþei în reconstrucþia Templului.Înscrisurile, dar ºi monedele ºi numeroase alteobiecte gãsite de arheologi, probeazã toateacestea.

Epoca urmãtoare a reprezentãrii Ierusalimuluiîn arta creºtinã a stat sub semnul Apocalipsei luiIoan.. Se ºtie cã scrierea de încheiere a NouluiTestament a fost una dintre cele mai influentescrieri în Evul Mediu, fiind mai sensibilã decîtcelelalte la aspecte teologico-sociale. In orice caz,în jurul acestei scrieri au proliferat imaginileapocaliptice. Bianca Kühnel analizeazã in extensoilustraþiile date celebrei scrieri la Trier (prima înordine cronologicã) , Cambrai, Bamberg. �Toateposedã conotaþii mai largi, indicînd în cele dinurmã Ierusalimul ceresc ca un fel de încoronare aunei întregi serii de simboluri ale VechiuluiTestament,, între timp creºtinate: corabie � altar �tabernacol � templu � Ierusalim� (p. 127). Sepoate observa dependenþa continuã areprezentãrii Ierusalimului de situaþia politicã(p.138). S-au putut gãsi hãrþi în mozaic aleIerusalimului din secolul al VI-lea, dar pînã însecolul al XII- lea lipseºte orice hartã. Abia dinacest secol se întocmesc din nou hãrþi, iar peaceste hãrþi se consemneazã Ierusalimul creºtinat.Din nou, ceea ce se vede cu ochiul liber, la faþalocului, realitatea terestrã, conteazã. �Cruciaþii audeschis o nouã erã în istoria cartografiei.Ierusalimul apare (sau apare din nou, dacã luãmîn seamã precedentul izolat al hãrþii de laMadaba) în centrul hãrþii lumii� (p.141).

Între timp, în comentariile la Apocalipsa,

2222




diagnoze

Andrei Marga

Ierusalimul în artã


2233




În vara acestui an s-au împlinit 61 de ani decând am intrat la Facultatea de Filologie aUniversitãþii din Bucureºti. La ghiºeul unde

trebuia sã predãm dosarele pentru înscriere în faþamea a apãrut un tânãr care mi-a fãcut impresia cãpredã dosarul unui frate mai mare sau a unuiprieten, pentru cã pãrea un copil. Când auînceput cursurile, am avut plãcerea sã constat cãacel tânãr ºi-a înaintat dosarul personal ºi noi amdevenit colegi de grupã. Mai mult, la cãmin, pestrada Cãlãraºi, am nimerit în aceeaºi camerã.Dupã primele seminare m-am convins cã StancuIlin era un student foarte bine pregãtit ºi cu toateacestea se pregãtea regulat pentru toate semi-narele. Tot timpul liber îl petreceam împreunã înbiblioteci. Ne consultam în toate problemele deînvãþãmânt ºi ne-am confesat ºi în ceea ce priveabiografia fiecãruia.

Stancu Ilin a vãzut lumina zilei la 23 noiembrie1933, în comuna Fãrcãºele, judeþul Olt, fiind celmai mare copil dintre cei ºase copii ai familieiMaria ºi Voicu Ilin. Între anii 1940-1948 urmeazãºcoala primarã în satul natal, iar între 1948-1952 aurmat Liceul �Gheorghe Chiþu� din Craiova.

Dupã terminarea anului întâi de facultate ne-am despãrþit, eu am plecat sã-mi continui studiileîn Uniunea Sovieticã, astfel cã ne întâlneam doarîn vacanþele de varã, când eu reveneam în þarã.Ilin a continuat sã rãmânã un student sârguincios,dovadã cã la absolvire, în anul 1957, a fost repar-tizat la Institutul de Istorie Literarã ºi Folclor alAcademiei Române unde ºi-a desfãºurat activitateapânã în anul 1999. A avut o întrerupere doar în1963-1964, când a îndeplinit funcþia de ºef al ser-viciului UNESCO din cadrul Ministerului deExterne. În cadrul institutului menþionat a urcattoate treptele ºtiinþifice, de la cercetãtor stagiarpânã la cercetãtor ºtiinþific principal gradul unu.În toatã aceastã perioadã de peste patru deceniiStancu Ilin a desfãºurat o prodigioasã ºi fruc-tuoasã activitate de cercetare, efectuând studii sis-tematice în domeniul literaturii române.

Monografiile ºi tratatele pe care le-a scris saule-a coordonat au devenit lucrãri de referinþã înistoria ºi teoria literaturii române.

Peste numai doi ani de la terminarea facultãþii,în 1959, debuteazã în revista �Studii ºi cercetãride istorie literarã ºi folclor� cu articolul Nuvela ºipovestirea contemporanã. În anii urmãtori esteprezent cu articole, studii, cronici literare înreviste de prestigiu precum �Gazeta literarã�,

�Luceafãrul�, �Contemporanul�, �Manuscriptum�,�Steaua�, �Tribuna� ºi altele.

În scrierile sale se simte respectul faþã detradiþiile valoroase, faþã de înaintaºii literaturiiromâne dintre care amintim: Ion HeliadeRãdulescu, Vasile Alecasndri, Al. Odobescu, B.P.Haºdeu, Ion Creangã, Ioan Slavici, I. L.Caragiale,G. Coºbuc, N. D.Cocea ºi mulþi, mulþi alþii. Întoatã aceastã perioadã de peste o jumãtate deveac, Stancu Ilin a depus o muncã enormã înarhive, cercetând numeroase materiale ºi manu-scrise, dând la ivealã o serie de lucrãri de certãvaloare. Pe aceastã linie se înscrie ºi teza de doc-torat cu o temã incitantã: Liviu Rebreanu în lumi-na manuscriselor ºi corespondenþei sale, pe caresusþinut-o cu brio în anul 1978, avându-l în cali-tate de conducãtor ºtiinþific pe reputatul profesordr. Ovidiu Papadima.

În al doilea deceniu de activitate (1969-1971) încadrul Institutului, S. Ilin a beneficiat de o bursãde la Fundaþia �Alexander von Humboldt�, undea descoperit numeroase ºi valoroase documentedespre raporturile cu spaþiul ºi cultura germanãale unor cunoscuþi scriitori români dintre careamintim: N. Iorga, I. Slavici, Al.A. Philipide,Tudor Vianu ºi îndeosebi Liviu Rebreanu. LaUniversitatea din Tübingen a fost între 1969-1970,iar în 1971 a participat la Deutches Seminar laprof. Dr. Richard Brinkmann. La sfârºitul secolu-lui XX, S. Ilin a mai efectuat un scurt stagiu dedocumentare la Universitatea din Bonn, la prof.Dr. Beda Aleman. Tot în scopul documentãrii aefectuat scurte cãlãtorii în Republica Moldova, înFederaþia Rusã, la Moscova, unde i-a uimit pe ruºicu cunoºtinþele sale din domeniul limbii ºi litera-turii ruse.

Am relatat mai sus cã S. Ilin a publicat sau a acoordonat o serie de lucrãri. Spaþiul nu ne per-mite sã ne ocupãm aici de toate, însã ca ardeleannu pot sã nu mã opresc la volumul LiviuRebreanu în atelierul de creaþie, care a vãzut lumi-na tiparului, la prestigioasa Editurã �Minerva�, în1985, despre care cunoscutul critic literar LucianRaicu relata: �Cartea lui Stancu Ilin, minuþiosdocumentatã, dar ºi incitantã prin unele ipoteze(noi) avansate cu metodã ºi precauþie trebuiecititã cu atenþie, meritatã din plin�, �îmbogãþeºtesfera ºtiinþei ºi a reprezentãrilor noastre despreRebreanu� (�România Literarã�, 1986, nr. 3, p. 3).Despre aceeaºi lucrare, recunoscutul om de cul-

turã, prof. dr. Al. Piru menþiona: �Stancu Ilin arãscolit arhiva Rebreanu de la Academie ºi a pu-blicat pentru prima datã un numãr de documentenecunoscute� (�Flacãra�, 1985, nr. 41, p. 11).Peste doar trei ani a vãzut lumina tiparului o altãmonografie a lui Stancu Ilin dedicatã marelui scri-itor ardelean, este vorba despre Liviu Rebreanu înAgora, Ed. �Minerva�, 1988, despre care fostulcoleg de grupã la facultate, acad. prof. dr. EugenSimion, scria: �Ilin Stancu (...) publicã o carte cumulte documente noi despre relaþia dintre operalui Rebreanu ºi lumea (...) din afara ei (LiviuRebreanu în Agora, 1988)...�. �El a descoperitdouã cãrþi de publicisticã, scrise de Rebreanu ºisemnate cu pseudonimul Ion Jalea, a aflat, apoi,scrisori noi de la familie (îndeosebi de la LiviuRebreanu), cinci scrisori necunoscute de laArghezi...� (în România Literarã, nr. 8, 1989, p. 11). Dicþionarul general al literaturii românesubliniazã ca un fapt pozitiv: �Elucidareapseudonimuliu Ion Jalea, cu care Liviu Rebreanu apublicat în 1918 broºurile Basarabia, Descrierea,Istoria, Unirea ºi Ardealul, Banatul, Criºana,Maramureºul ºi Bucovina� (p. 592).

Regretatul critic literar Petru Poantã scria cã�Stancu Ilin are ºi avantajul unei serioase iniþieriîn metodologia noii critici ºi el pune pentru primadatã în mod coerent, dintr-o perspectivã modernã,problema relaþiei dintre realitate ºi ficþiune, pre-cum ºi dintre operã ºi autor� (în �Literatorul�, nr. 3, 1995, p. 5).

Atât volumele amintite, cât ºi celelalte lucrãricolective sau individuale, precum ºi zecile destudii ºi articole ºi ediþiile îngrijite de Stancu Ilintrãdeazã un imens volum de muncã ºi o acribienemþeascã. Atât de mult insista asupra exactitãþiiºi corectitudinii textului, încât colaboratorii maitineri l-au poreclit �Moº Virgulã�.

Activitatea susþinutã a cercetãtorului Ilin Stancua fost apreciatã pozitiv de colegii de breaslã. Înacest sens stau dovadã multiplele recenzii lalucrãrile lui care sunt în jur de 30, poate ºi maimulte, la care se adaugã ºi premiile AcademieiRomâne. ªi acum la o vârstã înaintatã, Ilin Stancueste activ, este angajat la o serie de lucrãri impor-tante, participã la simpozioane, conferinþe,împãrtãºind celor mai tineri din bogata sa expe-rienþã acumulatã pe parcursul a peste o jumãtatede veac. Acum la împlinirea a opt decenii de viaþãîi urãm multã sãnãtate ºi succese pe tãrâmul dez-voltãrii limbii ºi literaturii române.

Te cunosc demult, Stancu Ilin,Ai fost ºi eºti cuminte ºi om fin.Îþi doresc ºi înainteSã ai succese-n slove ºi cuvinte.

!

evocare

O. Vinþeler

Criticul ºi istoricul literarStancu Ilin - octogenar

gicã, a fost imaginatã ºi realizatã de cãtre artistchiar ºi colecþia celebrului Mengele ºi lista arputea continua. Reþinem coerenþa, consecvenþa,curajul, dar ºi valoarea intrinsecã a proiectelordezvoltate de Mladin, care transcend conjunc-turalul. Realitatea joacã doar un rol de cataliza-tor.

Chiar dacã semnatarul, curator al expoziþiei,

a insistat pe dimensiunea româneascã a bes-tiarului, trebuie punctat faptul cã aºa cumdurata de viaþã a ideii este nelimitatã, tot aºa,animalele politice aflate în prezentul scrieriiacestor rânduri la Mogoºoaia, transcend spaþiulmioritic. Dacã noi îi recunoaºtem pe dictator,pe plagiator, pe chiulangiu, pe incompetent, pestalinist, pe caraghios sau pe insignifiantulnemernic ateist, putem fi siguri cã oamenii depretutindeni îi vor identifica la fel de sincer ºidezinteresat pe aleºii sau impuºii lor.

Revenind totuºi pe meleagurile noastre, artis-tul, creator de patrimoniu, este departe de a seafla într-o posturã corespunzãtoare demnitãþiiºi importanþei sale sociale. Valeriu Mladin îºi

asumã, precum alþi artiºti adevãraþi, libertateade a spune lucrurilor pe nume, lãsând altoracompromisurile ºi bacºiºurile corespunzãtoare,aºa cum politicienii trebuie sã suporte povarade a se îmbogãþi pe cãi necinstite. Am doritiniþial sã spunem ilegale, dar cum legile suntfãcute ºi desfãcute de ei, nu avea niciun senssã marºãm pe amintitul termen. Încheiem înmod oarecum arbitrar amintind cã politicieniiau salarii mari pentru cã în aceastã þarã, pros-tia se plãteºte.

!

Adevãr sau provocare?Valeriu Mladin:Bestiar politic(urmare din pagina 36)

Am ajuns în armata nazistã înscriindu-mã înPartidul Naþional-Socialist. M-am lãsat purtat de valºi am ajuns sã am accese de grandoare, crezându-mãsuperior tuturor celorlalþi. Pe soþia mea am cunoscut-o la o petrecere, ea având deja un frate, ofiþersuperior, care m-a plãcut din prima clipã. El a fostcel care m-a propulsat în partid ºi cu ajutorul lui amajuns sã fiu sturmscharführer (Sergent major), astadupã ce primisesem Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes- Crucea de Cavaler a Crucii de Fier pentru actele devitejie din primul rãzboi mondial. Am urcat înierarhia militarã în câþiva ani cât alþii într-o viaþã ºi,simpatizat direct de Heinrich Himmler, comandantulorganizaþiei partinice rasiste S.S., dupã ce m-amcãsãtorit cu Gertrúd, din dragoste ori poate dininteres, ca sã am de partea mea toate avantajele ºiprivilegii nenumãrate, am ajuns sã fiuobergruppenführer, general de infanterie mai exact.

La un asemenea rang, ºi rãspunderile erau pemãsurã. ªtiam cã în centrul Varºoviei fusese construitun ghetou care-i îngrãdea pe evrei ºi am fost propussã mã duc acolo ºi sã fac puþinã ordine printre ei,neavând nicio restricþie în privinþa asta. Eu, ofiþerulnazist Philbert Schirach, repetam, la rândul meu,ceea ce ºeful meu direct, Hans Frank, spusese cândva�Am puterea vieþii ºi a morþii asupra poporuluipolonez�, doar cã eu înlocuisem ultimele douãcuvinte cu �ghetoului varºovian�. Le-am luat peGertrúd ºi pe Martha, soþia ºi fiica mea, ºi ne-ammutat provizoriu în Varºovia. Acolo am cunoscut-ope cea care a devenit ulterior marea mea dragoste.Ironia vieþii, nu-i aºa? Raisa nu doar cã era o evreicãget-beget, dar mai era ºi þigancã pe deasupra. Târziude tot, dupã ce am cunoscut-o, ea mi-a reproºat cã i-am ucis fratele. La momentul când mi-a spus, nu-midãdeam seama nici când, nici unde s-a petrecut asta,dar apoi mi-am adus aminte.

Într-o searã am ieºit cu Helmut, soldatul meu, celcare mã urma oriunde, în piaþa Wolówka, o piaþãplinã de mãrfuri de mâna a doua unde evreii bogaþiîºi vindeau din produse ca sã supravieþuiascã ºi undese fãcea o contrabandã de neînchipuit, contrabandãpe care cu greu o puteam stãpâni noi, cei din armatanazistã. La un moment dat a trecut pe lângã mineun tânãr care mergea repede, adus de spate ºi careþinea ceva ascuns sub hainã. În spatele lui mergea oþigancã pe care abia dacã am zãrit-o iniþial. Nu m-amgândit cã sunt împreunã, ci am crezut cã ea stãteaacolo ºi cãsca gura. Ceea ce mi-a atras atenþia la elera felul cum mergea, ca un hoþ, speriat, uitându-seîn toate pãrþile. Când a trecut pe lângã mine nu ºi-ascos ºapca în semn de respect. Aºa era atunci, eraobligaþia evreilor sã-ºi descopere capetele în semn derespect pentru noi, nemþii. Aºa credeam noi, aºafusesem învãþaþi, cã respectul se impune cu forþa.

Halt!, am strigat dupã el.Nu ºtiau ei germanã, dar din atitudinea noastrã

ostilã, înþelegeau cuvintele sau le presupuneau maidegrabã. Astfel, tânãrul s-a oprit ºi s-a întors.

Ce ai acolo?, îl întreb arãtând cu bastonulumflãtura de sub hainã.Nu mi-a rãspuns. Þinea privirea în pãmânt.

Atunci m-am înfuriat, m-am apropiat de el ºi i-am arsun baston usturãtor peste braþul drept, iar el a scãpatpe jos pachetul. Helmut s-a repezit ºi a dezvelitpachetul care era înfãºurat în ziare. Era o pâinerotundã, tare, neagrã, pe care o furase din piaþã ºi pecare avea de gând s-o mãnânce probabil undeva,ascuns de ochii celorlalþi evrei. Goana dupã existenþãmutila oamenii în ghetou, îi dezumaniza. Cam ãstaera ºi scopul nostru, al celor din armata hitleristã. ºiera atât de bine atins...Eram în cumpãnã ºi nu ºtiam ce sã fac. În fond,omul fura mâncare, pentru cã viaþa în ghetou eracumplitã. Foametea era prezentã, iar mizeria ºi bolileinundau strãzile. Mi-era silã sã mã duc pe acolo, darnu aveam încotro, fusesem trimis. Iniþial am avut de gând sã-l las în pace, dar asta ar fiînsemnat o slãbiciune din partea mea, un afront adusasupra hainei militare pe care cu onoare ºi mândrie opurtam. Ori, cel mai mic semn de îndoialã dinpartea noastrã, a naziºtilor, ar fi fost exploatat lamaximum de aceºti jidani, teribil de deºtepþi ºi deorganizaþi. Atunci, am inventat ceva:

De ce nu þi-ai descoperit capul?, l-am întrebatprivindu-l þintã în ochii sãi verzi.De data asta mi-a susþinut privirea cu o indolenþãcrasã, uitând sã mai priveascã în jos. Lucrul ãsta m-ascos din minþi, aºa încât i-am tras un pumn înobrazul stâng ºi am scos pistolul din toc. Am rãcnitla el:

Dacã data viitoare nu-þi dai jos ºapca în semn derespect, jur cã te omor!Îmi ridic privirea ºi observ cã într-un colþ, pe trotuar,þiganca asista la toatã scena. Asta m-a înfuriat ºi maitare ºi am urlat la ea:

ªi tu ce stai aici ºi te uiþi? Ce-ai de vãzut? Miºcã-te!!!Nu i-am dat prea mare importanþã pentru cã eramprea nervos. Þiganca, speriatã ca un iepure, a fãcutcâþiva paºi cu spatele, apoi s-a întors ºi a luat-o lafugã. Dupã ce se chircise de durere într-o primã fazã,acum þiganul îºi mai revenise ºi se ridicase la loc,ocupând tot spaþiul din raza mea vizualã, lucru m-aforþat sã-l privesc îndeaproape, ochi în ochi. Am fãcutun pas în spate ºi m-am încruntat la el. Cu o furieadusã în pragul nebuniei, îl vãd pe jidan cã îºischimbã deodatã mimica feþei, îi citesc ura dinprivirile verzi, apoi îºi umflã obrajii ºi mã scuipãdirect în faþã. N-am gândit nicio fracþiune de secundã. Amîndreptat pistolul cãtre fruntea lui ºi am tras fãrãremuºcare. Sângele a þâºnit murdãrindu-mi hainele ºiîn clipa aceea mi-a venit greaþã, iar el s-a prãbuºit lapicioarele mele. Atunci am simþit cã cineva mãsfredelea cu privirea ºi am nimerit doi ochi care mãpriveau de dupã colþul unei clãdiri în paraginã. Amridicat din nou mâna cu pistolul, cu gândul sã ucidpe cel care vãzuse asta, cu gândul sã-i reduc la tãcerepe acei nenorociþi de evrei care mã înconjurau depeste tot, care miºunau precum ºobolanii ºi pe carevoiam sã-i stârpesc odatã pentru totdeauna.Înnebunisem de furie. Doar cã acel chip speriatdispãruse fulgerãtor, înainte sã apuc sã pun degetul

pe trãgaci. Am recunoscut þiganca ºi am alergat spreea, spre acel colþ al clãdirii dupã care se ascundea,dar când am ajuns, ea dispãruse fãrã urmã. Oareunde se bãgase? Nici acum nu ºtiu. Probabil intrasepe cea mai apropiatã uºã. Aºa a scãpat.M-am întors nervos ºi i-am poruncit lui Helmut:

Miºcã-te la maºinã, cã trebuie sã merg sã mãschimb. Repede! Îmi vine sã vomit...ºi l-am lãsat pe þiganul evreu mort ºi pâinea lui acolojos, pe trotuarul acela împuþit, infect, unde colcãiaugunoaiele ºi cerºetorii.Pe þigancã însã, aveam s-o cunosc mai bine, maitârziu. Momentul acela a fost cel în care am vãzut-opentru prima oarã pe cea care avea sã devinã femeiavieþii mele, frumoasa mea Raisa, fiindcã ea era ceacare mã privise speriatã ºi care dispãruse dupã colþulacelei clãdiri.Tot acolo, în ghetoul din Varºovia, am mai cunoscutodatã un puºti. Un alt evreu plin de tupeu, cel careºi-a intersectat existenþa cu a mea ºi care mi-a scãpatprintre degete. Chipul lui m-a urmãrit toatã viaþa ºiîmi apare ºi acum, la vârsta mea înaintatã, înmomentele de fricã, de remuºcare ori poate denebunie, deocamdatã temporarã. Fiindcã suntconºtient cã boala mea va avansa, cã momentele deluciditate vor fi din ce în ce mai rare.M-am înfuriat odatã foarte tare, fiindcã un bãiat devreo doisprezece ori poate treisprezece ani s-aîmpiedicat ºi a cãzut peste picioarele mele,murdãrindu-mi cizmele. Am scos pistolul ºi i-amzburat creierii fãrã sã mã gândesc cã era doar uncopil, cã ar fi trebuit sã aibã o viaþã întreagã înainte,cã nu-mi fãcuse nimic de fapt... Am fost un monstru,ºtiu... Ei bine, atunci am cunoscut-o pe Raisa, atunciam vãzut-o de aproape pentru prima oarã. Tot atuncil-am întâlnit ºi pe tânãrul ceacâr care era lângã ea ºipe care l-am considerat eu cã ar fi plin de tupeu.Þiganca a râs de mine spunându-mi cã puºtiul ceacâr,care avea un ochi verde ºi unul albastru, va rãzbunatoatã naþia evreiascã, cã voi muri de mâna lui... M-am speriat ºi am uitat sã-i împuºc ºi pe ei, lãsându-iîn viaþã din întâmplare, pe amândoi. Pe ea amtransformat-o în femeia vieþii mele, iar de el am uitatcomplet. Erau acolo, în ghetou, cãutând cuînfrigurare într-o cãruþã cu pâine care se rãsturnase înmijlocul strãzii. L-am lãsat pe bãieþelul mort acolojos, printre ceilalþi cu un glonþ în cap, pe ceacârulcare mã privea uluit de fapta mea plinã de cruzimeºi pe Raisa care râdea batjocoritor. Mai târziu aveamsã regret profund cã nu-i împuºcasem pe amândoi.Poate viaþa mea ar fi fost alta.Raisa, ca orice femeie cu sânge amestecat, þigãnesc ºievreu, avea un har, acela de a ghici viitorul, de a ºtiexact destinul fiecãruia, clipa fatalã, suiºurile ºicoborâºurile din viaþa unui om. Îmi spusese cãpuºtiul acela ciudat va fi cel care mã va omorî, celcare îmi va lua viaþa ºi, odatã cu ea, cele mai maripãcate ale mele probabil. Încã îl mai aºtept pe acelpuºti care acum trebuie sã fie om în toatã firea.Clipa rãzbunãrii încã nu a sosit ºi cu siguranþã maiam de plãtit pentru ceea ce am fãcut, cu siguranþã cãacest trecut de care vorbesc acum se va mai lega deprezent nu doar prin prisma unei poveºti, ca acum,ci viu, palpabil, transformând prezentul într-un viitornu prea îndepãrtat, fiindcã simt cã momentul morþiiîmi dã târcoale, se apropie ameninþãtor. Poate cã emai bine aºa, poate cã aºa vrea Dumnezeu, acestDumnezeu în care nu am crezut niciodatã, dar pecare acum îl simt mai viu ca oricând. Puºtiul acestaera unic, nemaiîntâlnit. Încrezãtor, temerar, cu oprivire de oþel care mã fãcea sã mã înfior... Nu ammai întâlnit pe nimeni ca el, iar ochii sãi ceacâri m-au urmãrit ºi mã urmãresc noapte de noapte. Amflash-uri în nopþile de coºmar, mã trezesc nãclãit desudoare, cu frica obsesivã cã mã strânge de gât ori cãmã înjunghie cu un cuþit sau mã sufocã cu o pernã.De multe ori îmi doresc sã se termine totul, sã scap,sã nu mai am amintiri, sã mi se ºteargã totul din

2244




concurs Ioan Slavici

Lagãr ºi rãzboiAurora Cristea

La Concursul Naþional de Literaturã "Ioan Slavici" organizat de revista Tribuna s-au înscris 46 de autori de limbãromânã din toatã Europa. Unii foarte tineri, liceeni, alþii aflaþi la vârste venerabile; mulþi debutanþi, destui însã cuvolume importante publicate deja. E un semn bun, ne-am zis citindu-le lucrãrile, deºi valoarea acestora a fostfoarte diversã. Juriul concursului, alcãtuit din criticul ºi istoricul literar Teodor Tihan, poetul ºi criticul literarªtefan Manasia ºi subsemnatul, teatrolog ºi critic literar, a acordat urmãtoarele premii ºi menþiuni: Premiul I -Aurora Cristea (Galaþi); Premiul II - Cristina Winters (Olanda); Premiul III (ex aequo): Catia Maxim (Bucureºti) ºiAlexandru Despina (Belgia); Menþiuni - Andreea Roff (Cluj-Napoca) ºi Mariana Irimia (Bistriþa). Pentru cã foartepuþini concurenþi au precizat secþiunea la care participã (roman ºi prozã scurtã, cum figura în anunþ), juriul adecis acordarea unei serii unice de premii. Vom publica în Tribuna, începând cu acest numãr, textele premianþilor,pe care-i felicitãm. (Claudiu Groza)

2255




memorie. Alteori mã bucur cã am clipe de nebunie,cã uit, cã o iau de la capãt, însã totul se reîntoarce întrecutul mizer, sumbru, întunecat.Dupã acel incident, am chemat-o la mine pe Raisa,am îmbrãcat-o, am educat-o, am fãcut din ea pãpuºamea vie, partenera cu care îmi petreceam clipeleoribile din ghetou ºi, ulterior, din lagãr. FrumoasaRaisa avea o piele finã, de catifea, avea niºte ochiverzi care mã înnebuneau, emana un parfum al pieliicare mã fãcea sã nu mai ºtiu de mine. Eramîndrãgostit pânã peste cap, o iubeam nebuneºte. Nuºtiu cum a reuºit femeia asta sã mã transforme înaºa hal încât aproape cã-i toleram orice. În vara anului 1942 mi s-a dat misiunea de acomanda un lagãr din Polonia. Era lagãrul deexterminare Treblinka. ºtiam pentru ce fusesemtrimis, ºtiam cã voi participa activ la acþiunea deexterminare în masã a evreilor pentru cã ãsta fuseseºi scopul pentru care lagãrul se construise, aplicândDie Endlösung (soluþia finalã) la ordinele expreseprimite de la superiori. ºtiam ceea ce evreii nu ºtiaula vremea aceea, habar nu aveau, dar urmau sãcunoascã ºi ei adevãratul motiv al acestui lagãr,numit iniþial lagãr de tranzit pentru deportãrile dinest, dovedindu-se ulterior cã nimeni nu ieºea viu deacolo. Nimeni, în afarã de acest puºti ceacâr care afugit de sub nasul meu ºi a cãrui faptã a determinatconsecinþe inimaginabile de rãzvrãtire a evreilorîmpotriva noastrã. Poate o fi aflat vreodatã, ori poatecã nu, ce masacru a fost în urma lui la Treblinka...Sau poate cã îmi place mie sã cred cã în urma fugiilui s-a întâmplat asta, adevãratul motiv al revolteifiind faptul cã în ianuarie 1943 o rãscoalã de mariproporþii a avut loc în ghetoul din Varºovia. Acþiuneaa fost anihilatã rapid, binenþeles, însã peste doar treiluni a reizbucnit cu o ºi mai mare furie, pârjolindtotul în cale, luptându-ne unii cu alþii pânã la os.Nimeni nu s-a aºteptat la o asemnea reacþie dinpartea evreilor, cei pe care, consideram noi cã îianihilasem complet, cã le furasem averile, sufletul,viaþa, umanitatea din ei. S-a dovedit în timp cã nu afost aºa nici pe departe, cã ei s-au repliat ºi aurenãscut atunci când ne aºteptam mai puþin, lovindcu o forþã nãucitoare în inima nazistã,îngenunchiindu-ne în faþa lumii, fãcându-ne uniformaºi idealurile de râs, izvorând din propria cenuºã ºiplanând peste omenire. Revolta din ghetoulvarºovian nu a putut fi înãbuºitã decât peste o lunãºi numai distrugând totul, aruncând în aer toateclãdirile, transformându-le în ruine. ªi asta pentru cãnoi nu-i gãseam cu niciun chip, evreii având darul dea se ascunde în locurile cele mai dosnice, acolo undenici nu bãnuiam. Tot în acele locuri greu de gãsit ºi-au ascuns ºi armele cu care luptaserã împotrivanoastrã. În zadar s-au rãzvrãtit. I-am fãcut una cupãmântul. Au murit atunci circa cincizeci de mii deoameni. Revolta asta din ghetou a fost auzitã pânã laTreblinka ºi asta i-a încurajat pe evrei sã facã ºi aici orãscoalã, rãscoalã care a dus în final la închiderealagãrului în 1944, din ordinul expres al lui HeinrichHimmler.Am hotãrât s-o iau cu mine pe Raisa. Oriunde. Pânãla sfârºitul lumii, dacã ar fi fost posibil. Mi-am trimisfamilia la Berlin ºi pe ea am luat-o la Treblinka, încontinuarea misiunii mele. A fost cea mai maregreºealã a mea. Presiunea rãspunderii asupra lagãrului de la Treblinkaîncepea sã-ºi spunã cuvântul. Exterminam mii deoameni în fiecare zi în camerele de gazare, lucrudeloc uºor ºi cu care nu eram de acord în adânculfiinþei mele, dar pe care trebuia sã-l fac, trebuia sã-lduc la bun sfârºit. Apoi, mai era teama permanentãca nu cumva cineva dintre superiorii mei sã afle derelaþia mea cu Raisa, sã afle cã este o evreicãnenorocitã ºi s-o omoare, eventual sã mã omoare ºipe mine ºi întreaga mea familie care locuia înGermania. ºtiam, bãnuiam ce consecinþe ar fi pututavea o astfel de acþiune nechibzuitã din partea mea,dar o iubeam prea mult ca sã mã pot opri, o iubeamprea mult ca sã-i pot zbura creierii sau s-o gazez, înrând cu toatã lumea. ªi mi-era fricã sã gândesc mai

departe, mi-era teamã cã într-o zi totul se va terminaîntr-un fel sau altul. Aºa am început sã beau. Din ce în ce mai mult ºidin ce în ce mai des. În alcool îmi înecam amarul,acolo gãseam refugiul existenþei mele pline de pãcateºi întuneric. Era ca un drog pe care l-aº fi luat înpermanenþã, ca sã uit, sã mã detaºez de viaþamizerabilã ºi dualã pe care o duceam, sã mi se parãtotul un fum, un vis urât, un coºmar de fapt, dincare aveam sã mã trezesc mult mai târziu. Cadavrelezãceau peste tot, iar groapa comunã nu mai fãceafaþã. Se sãpa tot mai mult ºi tot mai adânc, iarmormanele de morþi se înãlþau din ce în ce mai sus.Toatã acea activitate era sumbrã, diabolicã, þipetelenu conteneau ºi eu le auzeam zi ºi noapte. Mãsculam în toiul nopþii plin de transpiraþie, simþeamcã nu am aer, ieºeam afarã unde se simþea miros demoarte, iar chipurile evreilor pline de groazã mi seîntipãriserã pe retinã. Mã repezeam la sticlele debãuturã ºi beam în neºtire pânã cãdeam lat în curte,mort de beat, apoi Helmut mã târa în baracã, în pat.Searã de searã, noapte de noapte, de o adusesem peRaisa în pragul nebuniei.

Bei ca un porc ce eºti!, îmi reproºa ea.Beau de supãrare, Raisa, îi rãspundeam amar.

Relaþia noastrã începuse sã se deterioreze dramatic,Raisei fiindu-i scârbã de mine, ajungând sã mã urascãºi sã mã ocoleascã. Cât despre relaþiile noastreintime, acestea deveniserã din ce în ce mai rarepentru cã nu mai eram în stare s-o fac fericitã nicimãcar atunci, în momentele noastre de erotism, cândîmi doream din toatã fiinþa sã fac dragoste cu ea, s-osimt lângã mine, sã-i adulmec parfumul ºi s-o atingaºa cum fãcusem cândva. Printre cei care stãteau în permanenþã cu mine, înafarã de Helmut, mai erau încã doi ofiþeri mai tineri,unul Kaiser, iar un altul Franz. Kaiser era tare blând,avea o privire de câine bãtut ºi-i era milã de toatãlumea. Era omenos, nu se compara cu restul, însãFranz era dracul gol. Meschin, rãu, barbar, sadic, elavea o lucire ciudatã în ochi atunci când se ocupa degazarea evreilor. Pânã ºi mie mi-era fricã de el. Nu odatã m-am gândit cã dacã ar fi fost el superiorulmeu, mi-ar fi fãcut viaþa un infern. Îl evitam, îlocoleam, deºi trebuia sã-l suport în preajma mea,pentru cã nu aveam încotro.Într-o noapte, cãtre dimineaþã, uºa barãcii a sãrit dinþâþâni ºi m-am trezit cu Franz peste mine.

Heil Hitler, m-a salutat el militãreºte.Eram atât de beat încât nici mãcar nu-i distingeamsilueta. Am înjurat birjãreºte ºi l-am luat la rost:

Ce mama dracului crezi tu cã faci aici, tâmpitule?M-am ridicat din pat în cot ºi am cãutat-o din priviripe Raisa care dispãruse nu se ºtie unde.

Permiteþi sã raportez!, zbierã Franz cu mâna lacozoroc.

Ieºi dracului afarã ºi lasã-mã sã dorm!, am rãcnitla el.

Domnule obergruppenführer, astã-noapte a avutloc o evadare de aici, de la Treblinka. Un deþinut evreu a fugit cu o maºinã a armatei naziste.Vestea a cãzut ca un trãsnet, iar eu am simþit un duºde gheaþã pe ºira spinãrii. Am înlemnit ºi m-am trezitde tot din mahmurealã. Am cãscat ochii ºi gura:

Ce tot spui tu acolo? Ce prostii îndrugi?Maºina s-a rãsturnat din cauza vitezei, la nici

cinci sute de metri de poarta lagãrului. A luat foc. În ea era Kaiser. A murit pe loc.

Poftim???, îl întreb uluit ridicându-mã în picioareºi împiedicându-mã de scaunul de lângã pat.Am cãzut grãmadã, iar Franz s-a repezit sã mã ajute.Am þipat la el:

Ia mâna de pe mine!!!Franz s-a repliat ºi ºi-a luat locul în pragul uºii, înpoziþie de drepþi.M-am îmbrãcat în vitezã tremurând ºi scãpând decâteva ori haina pe jos. Am ieºit în curte unde se aflau mai mulþi ofiþeri, toþiîn subordinea mea. Mã priveau vinovaþi, cu privirileîn pãmânt. Încã era întuneric. Nu se luminase. Ziuaaceea avea sã fie cea mai groaznicã zi a vieþii mele.

Ce s-a-ntâmplat aici?, am întrebat încruntat.M-am pipãit instinctiv ºi mi-am dat seama cã, înnebunia de a ieºi cât mai repede, îmi uitasempistolul cu tot cu toc înãuntru, pe masa de lângã pat.

Permiteþi sã raportez, spuse Franz încã o datã.Astã-noapte un deþinut a evadat din lagãr.

Numai unul? Unul singur?, întreb uimit.Da, sã trãiþi!Cum mama dracului a evadat singur? Doar nu s-

a evaporat... Cât mai este pânã la apelul de dimineaþã?

Douã ore, domnule. Cine mai ºtia de evadare?Nimeni, domnule.Cum adicã nimeni? Doar nu era supraom, Franz.

Îþi baþi joc de mine?, mã rãstesc la el.Franz plecã privirea, apoi îmi spuse ºoptit:

Trebuie sã vã spun ceva, domnule. Dar întrepatru ochi...M-am înfuriat, fiindcã mi se pãrea cã Franz ºtie preamulte, mult mai multe decât trebuia ºi mult maimulte decât ºtiam eu, cel care eram în mãsurã sãcunosc fiecare muscã ce ar fi zburat prin lagãr ºi carese presupune cã ar fi trebuit sã cunosc mai mult cael. Numai cã starea permanentã de beþie se dovedisea fi un mare minus în activitatea mea militarã dinacea perioadã. Eram nervos pe Franz, pe mine, peevrei, pe Dumnezeu, pe toatã lumea. Încruntat, cu sângele clocotind, am fãcut semn cucapul celorlalþi, sã plece. Ofiþerii s-au împrãºtiat, iareu i-am spus lui Franz:

Urmeazã-mã!În timp ce ne îndreptam cãtre baracã, scrutamîntunericul din împrejurimi dupã Raisa. Nu eranicãieri.

Acum, spune ce ai de spus ºi n-o mai face pemisteriosul cu mine!, îi ordon lui Franz atunci când am ajuns înapoi în baracã.

Domnule obergruppenführer, permiteþi sãraportez, spuse Franz luând poziþia de drepþi ºi pocnind din cizme.

Spune odatã!, þip nervos la el.Deþinutul evreu a fost ajutat de Kaiser.De Kaiser?, întreb de-a dreptul stupefiat. ºi unde-i

Kaiser acum?, continui prosteºte.V-am spus... Maºina s-a rãsturnat ºi a luat foc cu

el înãuntru... E mort.Ah, da... e mort... repet dupã el prostit, lãsând

privirea în jos.Kaiser a fãcut ce i s-a spus, domnule...Poftim???, îl întreb ridicând privirea cãtre el.

Franz îºi înghiþi cuvintele.Mã enervez ºi urlu la el:

Repetã, am spus!Franz repetã sfios:

Lui Kaiser i s-a spus ce anume trebuie sã facã,domnule... Adicã i s-a spus sã-l ajute pe deþinut, sã evadeze...

Cum adicã �i s-a spus�? Cine i-a spus?La întrebarea asta, Franz plecã privirea în pãmânt.

Franz!!!, îl strig. Cine i-a spus?Tãcere.Mã enervez peste limite ºi-l iau de guler:

Spune dracului odatã! Cine i-a spus lui Kaiser?Franz bâigui sugrumat ºi stânjenit:

Partenera dv., domnule... Cea care locuieºte cudv. aici... Doamna brunetã... Renae...

Cum??? Ce-ai spus???, îl întreb cu ochii câtcepele.N-a mai repetat ºi ºi-a strâns umerii.

Franz!, îi strig.Nimic. Nicio reacþie.

Franz, uitã-te la mine!, îi ordon de data asta atâtde lucid cã nu mã mai recunoºteam.De mult nu mã mai simþisem aºa.Franz ºi-a ridicat ochii. În privirea lui am simþitcompãtimire, lucru care m-a scos din sãrite. A ajunsunui nenorocit sã-i fie milã de mine. O milãbatjocoritoare, evident, cã doar nu era o milãduioasã, plinã de omenie. Nici pe departe. Atunci,

"

2266




i-am ars o palmã peste faþã cu toatã forþa. A primit-o cu stoicism, fãrã sã crâcneascã, deºisimþeam cã-i fierbea sângele în vene. Ar fi fostcapabil sã mã facã una cu pãmântul dacã ar fi putut. Am rãmas atât de ºocat cã nu-mi venea sã cred. M-am plimbat în stânga ºi în dreapta, timp în careFranz stãtea nemiºcat, aºteptând. Mã opresc brusc înfaþa lui, apoi îi spun:

Franz, repetã ce ai spus!Mult mai hotãrât de data asta, Franz ia o nouãpoziþie de drepþi ºi spune pe nerãsuflate:

Doamna Renae i-a poruncit lui Kaiser sã-l ajutepe deþinut sã evadeze.

Ai grijã ce spui, Franz!, încep eu prudent. Aimare grijã ce spui! Eºti sigur?

Absolut sigur, domnule, rãspunse el atât de sigurde am rãmas þintuit locului.

Cine þi-a spus? De unde eºti tu atât de sigur,Franz?

Am vãzut, domnule, rãspunse el foarte hotãrât.Ce ai vãzut???, îl întreb batjocoritor.Chiar aºa, stimate domn! Ce anume ai vãzut?, se

auzi o voce din spatele lui Franz. Franz se întoarse ºi amândoi o priveam prostiþi peRaisa care strãlucea în prag, îmbrãcatã cu cãmaºa denoapte, având pe deasupra halatul de interior. Franz îºi înghiþi limba ºi puse privirea în pãmânt.Raisa înaintã ºi-l privi lung pe Franz, apoi se întoarsecãtre mine:

ªtiþi voi de unde vin eu acum?De unde?, o întreb curios.De la barãcile deþinuþilor...

Franz ridicã ochii brusc, iar eu repet uluit întrebarea:De unde???De la barãcile evreilor...Dar ce cauþi tu acolo? Eºti nebunã?Tocmai am aflat cã prietenul evadatului, un

oarecare Amos, a fost împuºcat de un soldat german... Dar ce mai conteazã, nu-i aºa? Ce conteazãviaþa unui om? Ce conteazã, atât timp cât acest omeste evreu sau þigan, ori, cu atât mai rãu pentru el,dacã este ºi una ºi alta, nu?

Renae, înceteazã!, îi spun încetiºor, cu ochii lanenorocitul de Franz care o sfredelea cu privirea.

Ce sã încetez? Sã spun adevãrul? Nu e treaba ta! Nu te bãga!, îi ordon.

Raisa avea însã o privire ciudatã, ochii ei verziscoþând flãcãri.

Nu e treaba mea..., fãcu ea ironic.În clipa aceea Franz n-a mai rezistat ºi, trecând pestemine, peste superiorul lui, o înfruntã pe iubita mea:

Stimatã doamnã, poate ar fi fost mai bine dacãnu aþi fi venit aici... Asta e o treabã de bãrbaþi, nu de femei...Stupefiat, îl privesc lung ºi dau sã deschid gura, însãRaisa, luând-o înainte, îl priveºte pieziº ºi exclamã:

Care e problema ta? Nu înþeleg de ce te bagi?E normal sã mã bag, atât timp cât la mijloc este

viitorul armatei noastre, armatã din care nu faceþi parte ºi dv., cu siguranþã, o puse el la punct.Personal, consider cã deja ºtiþi prea multe ºi aþi puteareprezenta un real pericol pentru idealurile noastre.

Asta-i bunã!, fãcu Raisa de-a dreptul revoltatã.Franz însã, se ambalã prea tare, ca sã mai poatã fioprit:

Dacã ar fi dupã mine, v-aº zbura creierii, cu totrespectul!

ªi de ce nu scoþi pistolul s-o faci, nenorocitule?,izbucni ea.Mã enervez brusc ºi-l atenþionez pe Franz:

Franz, dacã o singurã datã mai vorbeºti aºa, tedau afarã!Franz nu mã aude ori se face cã nu mã aude:

Jidoavcã împuþitã ce eºti! Ai impresia cã nu ºtiucine eºti? Crezi cã suntem tâmpiþi? Crezi cã dacã ºeful nostru te-a scos din gunoaie ºi te-aîmbrãcat, ne poþi pãcãli?

Ieºi afarã în momentul ãsta!, îi urlu lui Franz.Raisa s-a schimbat la faþã ºi a înaintat cãtre el:

Idiotule! Jigodie ordinarã! Eºti un nenorocit! Eºtianimal, nu eºti om!, zbierã ea.

Curvã jegoasã!, þipã Franz la ea. Ia spune-i ºefuluimeu cum l-ai ajutat pe jidan sã fugã?

Eu?Da, tu.Nu l-am ajutat...Ba da, l-ai ajutat!Nu-i adevãrat!

Brusc, Franz începu sã râdã, în timp ce eurãmãsesem ca la dentist.

Vezi cât de proastã eºti? Singurã te-ai dat de gol...Cu ce m-am dat de gol, mã rog?, se enervã ea.Nici mãcar nu ai întrebat: �Care jidan?�. Ei, vezi?

Deci, ºtii despre ce e vorba, nu?Nu, nu ºtiu, îºi þugui ea buzele cu nervi.

Am intervenit ferm:Franz, ieºi afarã!Îmi pare rãu, domnule obergruppenführer, dar

trebuie sã aflaþi adevãrul de la... ea, rãspunse el arãtând ameninþãtor cu degetul mare cãtre Raisa.

N-am ce adevãr sã spun... Nu ºtiu despre ce evorba!, interveni Raisa nervoasã.

Ba binenþeles cã ºtii! I-ai spus domnului ofiþer derelaþia ta cu Kaiser?, jubilã el.

Poftim???, mã bag în discuþie ca un mare prost.Eºti un mincinos!, rãcni ea la Franz.Domnule obergruppenführer, doamna aici de faþã

avea relaþii intime cu Kaiser. Poate nu ºtiaþi!.., zise el triumfãtor.

Franz, ieºi afarã!, îi ordon nervos.Mã iertaþi, dar dv. nu meritaþi sã fiþi minþit în

halul ãsta...Tu nu-þi mai asculþi ºeful? Nu ai auzit ce a spus?

A spus sã ieºi dracului afarã!, se bãgã Raisa în discuþie.

O sã ies, dar nu când vrei tu, nenorocito!, sezburli el.Brusc, am simþit o durere acutã de cap ºi m-amaºezat pe scaun copleºit. Cei doi nici mãcar nu observaserã. Erau ca doicocoºi, gata sã se ia la bãtaie, unul mai înfoiat cacelãlalt.

Domnule obergruppenführer, doamna Renae s-aculcat cu Kaiser pentru deþinutul care a evadat, continuã Franz fãrã ca vreun muºchi de pefaþã sã se miºte. Mi-a spus Kaiser cã el l-a ajutat peevreu sã fugã. L-a îmbrãcat în haine de ofiþer ºi auieºit pe poartã cu maºina pânã în staþia MalkiniaGorna. La întoarcere însã, pentru cã mergea cuvitezã, maºina s-a rãsturnat ºi a luat foc cu elînãuntru. Kaiser a murit. Raisa nu se putu abþine:

Cum??? Kaiser a murit?În clipa aceea mi-am dat seama cã, din pãcate, Franzspunea adevãrul.

Da, rãspunse Franz. Din cauza ta!Ridic privirea agale ºi o întreb pe Raisa direct ºiîncet:

De ce ai fãcut asta? Cine era deþinutul? Îlcunoºteai?Raisa nu mai negã:

Da, îl cunoºteam... De unde îl ºtiai?Din ghetou..., bâigui ea. Îl ºtii ºi tu...Îl cunosc???, întreb uimit.Da... E puºtiul ãla ceacâr... Maor Gruber se

numeºte...Maor Gruber... Maor Gruber... Raisa, cum ai

putut sã faci aºa ceva?, îngaim cu vocea stinsã.Trebuia s-o fac! Nu puteam sã stau pasivã la

toate crimele voastre... Ar fi trebuit sã le dau drumul la toþi, ar fi trebuit sã deschid porþile ºi sã-ilas slobozi, sã respire aer curat, sã simtã libertatea, sãdoarmã sub cerul liber, sã nu mai aibã temeri, sã sesimtã descãtuºaþi...

Eºti nebunã!... îi ºoptesc. M-ai bãgat în cea maimare belea, Raisa! Cum mai ies eu din asta acum? Mã vor spânzura...Franz, dupã câteva clipe de uimire, se îndreaptã cupaºi mari spre Raisa ºi-i ºuierã printre dinþi:

Eºti o jidoavcã nenorocitã! Acum m-am convins...

Meriþi sã mori!Iar tu eºti un monstru! Eºti o canalie, eºti un

animal!, zbierã Raisa apropiindu-se atât de mult cã aproape îºi atingeau vârfurile nasurilor.Reacþia a fost atât de rapidã, cã nu am avut timp sãmã ridic sau sã reacþionez în vreun fel. Totul s-apetrecut fulgerãtor.Raisa ridicã mâna ºi-i trase lui Franz o palmã pesteobrazul stâng de l-a zdruncinat cu totul. Unghiile i-aupãtruns lui Franz în ochi înroºindu-i globul ocular.

Tâmpitule!, îi mai spuse ea dupã ce-i dãdusepalma.Turbat, Franz se dã un pas în spate ºi dã sã scoatãpistolul din toc, însã Raisa îl apucã de mânã ºi,pentru câteva secunde, cei doi se bat pe pistol. Mãridic iute de la birou ºi dau sã mã duc la ei, dar însecunda imediat urmãtoare aud o împuºcãturã ºi-ivãd pe amândoi prãbuºindu-se. Nu-mi dãdeam seamacine pe cine a împuºcat pânã la urmã ºi alerg cãtre eisperiat. Franz se ridicã cu pistolul în mânã ºi cuchipul rãvãºit, lãsând ochilor mei cale liberã spretrupul însângerat al Raisei. Mã aplec spre ea ºi-ostrig:

Raisa!Phil..., spuse ea stins. ºtiam... ºtiam cã aici voi

sfârºi... Îþi aduci aminte când... þi-am ghicit odatã în cafea?...

Raisa, te rog, nu mai vorbi.. O sã chemãmmedicul..., bolborosesc.Raisa zâmbeºte amar.

Prea târziu, Phil... Ascultã-mã, cã nu mai amtimp...

Raisa, te rog, taci...Nu, nu... Îþi aduci aminte?... Þi-am spus cã tu ºi

familia ta veþi scãpa de rãzboi... Ei bine, atunci m-am întristat fiindcã am vãzut cã eu nu voiapuca sfârºitul...

Raisa, o sã te faci bine! O sã vezi!Nu, Phil... Asta mi-a fost viaþa... bunã, rea... atât

a fost!ªi chipul drãgãlaº al ei cãzu într-o parte inert.M-am întors înnebunit cãtre Franz care stãteanemiºcat, cu ochii þintã cãtre Raisa:

Nenorocitule! De când îþi permiþi tu, mã, sãjudeci oamenii de lângã mine? Ce treabã aveai tu, mã, cu Raisa?

Dupã nume mi-am dat seama... m-am convins pedeplin când i-aþi spus Raisa.. cã e evreicã...

ªi care e problema ta, mã, nenorocitule?, îirãspund înnebunit de durere ºi de furie.Franz luase poziþia umilului, cu capul între umeri ºicu pistolul încã în mâna dreaptã. Imaginea mi s-a fãcut neagrã în faþa ochilor, iar euam scos pistolul din toc ºi l-am împuºcat pe Franz înfrunte, cu ochii în ochii lui. Nu-mi mai pãsa, orice s-ar fi întâmplat. S-a prãbuºit la picioarele mele ºi l-amprivit scârbit, cu sângele þâºnind din el ca dintr-ofântânã artezianã. M-am apropiat de Raisa ºi am luat-o în braþe, sfâºiatde suferinþã. I-am îndepãrtat pãrul de pe faþã ºi amsãrutat-o pentru ultima oarã, pe pãr, pe tâmple, pebuze. Am scos un urlet de durere ºi am plâns înhohote, ca un copil, singur, cu trupul ei înþepenit înbraþe. Dupã câteva minute Helmut a nãvãlit în baracãsperiat:

Ce m-am speriat!... Am crezut cã aþi pãþit ceva...Am auzit împuºcãturi, m-am îmbrãcat ºi am venit... N-am spus nimic. Stãteam în aceeaºi poziþie, cuRaisa în braþe, strângând-o la pieptul meu cât puteamde tare, cu lacrimile ºiroindu-mi pe obraji. Biata meaRaisa! Îl ajutase pe tânãrul acela evreu, dezinteresat,iar acum iat-o lângã mine fãrã suflare. Ce preþ scumppentru o singurã libertate!Helmut s-a aplecat uºor ºi mi-a pus mâna pe umãr:

Domnule obergruppenführer, sunteþi rãnit?Nu i-am rãspuns, dar continuam sã mã legãn cuRaisa în braþe. Helmut, prudent, încetiºor, privinduluit cãtre cele douã cadavre ºi neînþelegând nimicdin ceea ce s-a întâmplat, s-a aplecat la urechea meaºi mi-a ºoptit:

"

2277




Mai este aproximativ o orã pânã la apelul dedimineaþã... Domnule obergruppenführer, nu vreþi sã vã ajut?L-am privit docil, cerând ajutor din priviri.

Lãsaþi treaba asta în seama mea! Vã ajut eu,domnule ofiþer! Nu vã faceþi griji! Nu se va auzi nimic, vã asigur!M-am ridicat greoi, simþindu-mi picioarele ca deplumb.Helmut, care avea un dar extraordinar de a descurcatoate iþele, îmi spune:

Vã rog sã treceþi în camera alãturatã. O sã facemnoi curãþenie aici...Am ieºit dãrâmat din birou ºi m-am încuiat încamera de dormit.L-am auzit pe Helmut deschizând uºa ºi strigând:

Hei, voi doi de acolo! Veniþi încoace! Avem cevatreabã!Doi soldaþi au venit în fugã.

Duceþi-vã la magazie, aduceþi douã haine vãrgateºi întoarceþi-vã! Repede! În cinci minute, nu mai mult!Soldaþii au plecat în fugã ºi s-au întors mai repededecât aº fi crezut.

Dezbrãcaþi-i pe ãºtia doi ºi îmbrãcaþi-i cu hainevãrgate. Luaþi hainele lor ºi le daþi foc, iar pe ei îi duceþi la rugul de incinerare, unde se ardcadavrele. Repede! Miºcaþi-vã!Când am auzit, am simþit cum se rupe ceva în inimamea, dar nici nu puteam sã protestez. Ideea luiHelmut mi s-a pãrut genialã, fiindcã în felul ãstascãpam de urme, scãpam de Raisa despre care, dacãs-ar fi aflat, riscam o condamnare sigurã la moarte, ºide Franz pe care puteam sã-l dãm dispãrut sau sãspunem cã a fost împuºcat din greºealã sau oricealtceva. În fond, dupã rãzboi, mulþi prizonieri audispãrut, ºi chiar dacã atunci rãzboiul era departe dea se fi terminat, mã gândeam cã nu avea cum sãdureze la infinit, pentru cã nimic în viaþa asta nueste veºnic. Iar dacã Raisa ºi Franz ar fi fost aruncaþiîn groapã cu hainele de pe ei, cei din jur ar fi vãzutºi ºi-ar fi pus mari semne de întrebare, s-ar fi auzit.În haine vãrgate însã, toatã lumea ar fi crezut cã nusunt altceva decât evrei, ceea ce era chiar adevãrat pejumãtate. În mai puþin de o orã biroul meu era denerecunoscut. Ca ºi cum nu se întâmplase nimicacolo, ca ºi cum liniºtea aceea fusese aºadintotdeauna, linã, continuã, fãrã s-o spargã cinevavreodatã. Totul era spãlat ºi mirosea a curat.Mi-am revenit forþat, ascunzând în ungherelesufletului meu devastat moartea iubitei mele, m-amînviorat greu ºi am ieºit încet la apelul de dimineaþã. Am început nervos intenþionat, semãnând fricã ºiteroare printre evrei ºi asta pentru cã doream cudisperare s-o rãzbun pe Raisa, cu toate cã îmidãdeam seama cã nu ei erau cei vinovaþi:

Dupã cum aþi aflat deja, astã-noapte un deþinutevreu a evadat. Ne-a scãpat deocamdatã, dar îl vom prinde noi, fiþi fãrã grijã!, am strigat,plimbându-mã într-o parte ºi-n alta a rândurilor.Pentru greºeala asta, voi veþi plãti, pentru cã asta eregula. O ºtiþi, da? Evreii stãteau aliniaþi, privind toþi în pãmânt.Continui imperturbabil:

Pentru un singur evadat, zece evrei vor fi omorâþila întâmplare.Nimeni nu a scos niciun sunet. Evreii ãºtia ºtiaufoarte bine sã-ºi ascundã emoþiile, temerile, fricile,disperarea. Am fost sadic ºi am continuat:

Azi însã este o zi frumoasã ºi vã fac un cadou.Fac pauzã lungã, ca sã citesc o reacþie pe chipurilelor. Nimic. Niciun muºchi nu li se clintea.

Vã las pe voi sã vã oferiþi! Cine doreºte sãplãteascã, sã facã un pas înainte. Dacã nu vreþi aºa, atunci voi numi eu persoanele. E bine aºa, nu?Vedeþi cã nu suntem atât de rãi pe cât credeþi?Un râs înfundat de auzi deodatã.

Cine a râs?, întreb nedumerit.Nimeni nu a spus nimic.Am întrebat din nou:

Cine a râs?

Nicio reacþie.Am întrebat cine a râs!, zic scoþând pistolul din

toc, trãgând piedica ºi îndreptându-l cãtre fruntea primului evreu din faþa mea. Cine a râs, sãfacã un pas în faþã, spun sec.Ei bine, atunci am avut surpriza ca zece evrei sã sedesprindã din rândurile lor, sã facã un pas în faþã ºisã spunã:

Noi.N-am mai rezistat. Era prea mult pentru mine. Ambãgat pistolul la loc în toc ºi i-am spus lui Helmut:

Terminã tu treaba, Helmut!ªi am plecat cu pas hotãrât.În urma mea, am auzit cum plutonul de execuþie atras câteva rafale ºi cei zece evrei s-au prãbuºit.Mã simþeam pustiit, devastat, fãrã rost, viu, darmort, singur, abandonat. Uram ceea ce fãceam, uram statutul meu de ofiþersuperior în armata nazistã, uram uniforma, crezulmeu politic, evreii, dar ºi nemþii deopotrivã. Uramrãzboiul, uram lagãrul, mirosul acela greoi deputreziciune, uram moartea, dar mai presus de toate,uram viaþa. Ce este mai bine? Sã mori sau sã trãieºti?Ce este viaþa?Cum de mai rezista pãmântul ãsta sub noi? Cum denu se scufunda înghiþindu-ne în abisul lui?Cum de norii ºi soarele ne mai suporta? De ce nu secãsca o prãpastie care sã ne absoarbã? Sau sã nepulverizeze ceva sau cineva în neant pe toþi, sã nedistrugã odatã pentru totdeauna, sã nu mai fiefoamete, chinuri, þipete ºi cenuºã? Sã ascult liniºteamunþilor, susurul apei ºi zumzetul naturii, sã plângîn neºtire pânã mi se usucã ochii, sã mã eliberez ºisã-mi strig durerile în cele patru vânturi, sã mãprãbuºesc ºi sã adorm pe vecie. Sã-mi smulg inimadin piept ºi s-o arunc în necuprins, sã-mi dau sufletulpe degeaba oricui îl doreºte, ori poate sã-l arunc îngãurile negre ale cosmosului, sã mã evapor în cer sausã devin invizibil, sã fiu sec pe dinãuntru, fãrãsubstanþã ºi fãrã materie. M-am simþit folosit, m-am simþit exploatat de ceicãrora le fusesem loial, cei în care crezusem cuadevãrat ºi care m-au silit sã-mi îngrop în mine oriceurmã de compasiune, blândeþe, blajinãtate, sã-miexplorez fiinþa ºi sã extrag din ea cele mai terifiantesentimente ºi atitudini vizavi de semenii mei. Sãdevin o brutã, o fiarã, lipsitã de inimã, jefuitã deomenie. Ca sã ajung în timp sã înnebunesc, sã amvedenii cu chipurile celor morþi în camerele degazare, sã aud þipete noaptea ºi sã am în permanenþãsenzaþia cã mã împiedic de cadavre. Cum sã mai fiiom normal dupã tot ce ai trãit? Cum sã crezi cãpsihicul tãu e atât de puternic încât ai devenitinvincibil? Cum sã-þi imaginezi cã subconºtientul tãueste de fier ºi cã nimic nu-l poate atinge odatã ce þi-aiimpus acest lucru? Tâmpit sã fii sã crezi aºa ceva! Rãzboiul este regres, este primitivitate ºi obsesie, estedistrugãtor de suflete ºi destine, iar consecinþele luisunt îngrozitoare. Evoluþia omenirii este zdrobitã,înghiþitã de lupta pentru putere ºi pentru teritorii, seopreºte din dezvoltare ºi tinde cãtre minus, iar ceicare sunt neutri au de suferit cel mai mult. ªi astapentru cã civilii nu se ascund în buncãre, nu fugdisperaþi din calea bombardamentelor ºi nu ºtiu sãlupte împotriva inamicilor. Ei nu au unde sã se ducã,ci trãiesc pe pãmânt îndurând toate ororilerãzboiului, confruntându-se cu bolile, foametea ºidisperarea. Cum sã ºtii sã lupþi împotriva duºmanuluicare-þi ocupã samavolnic cartierul, oraºul sau þara? Tueºti un simplu om care-ºi duce existenþa la nivel defamilie, tu nu eºti un luptãtor gata sã-ºi dea viaþapentru idealurile unei naþiuni. Eºti pacifist, eºti omde rând, blajin ºi tandru, având un singur þel, acelade a-þi creºte urmaºii în cele mai bune condiþii, lipsitde atitudini rãzboinice, trãind în þarcul tãu limitat,dar fericit. Ce-þi poþi dori mai mult?Viaþa este mizerie, viaþa este pãcat, viaþa estesuferinþã, viaþa este umilinþã. Pânã în acele zile aºaam asimilat-o, ca fiind suma tuturor negaþiilor, aminusurilor, a prãpastiilor, a întunericului ºi alehamitei. Ca fiind perversã, cinicã, sarcasticã, acidã

ºi îngrozitor de netrebnicã.Poate am fost un laº fiindcã ar fi trebuit sã-mi tragun glonþ în cap ºi sã termin cu toatã povestea. Ar fifost mult mai simplu, mai uºor, pentru mine, poateºi pentru alþii. N-am fãcut-o însã. Am fãcut bine, am fãcut rãu? Cine poate ºti?L-am cãutat pe acel puºti ceacâr sãptãmâni întregi,am fost în gara Malkinia Gorna, am întrebat pe toþicei care treceau pe acolo, am ajuns sã spun cã oferrecompensã celui care îmi poate da orice informaþieexactã despre el, celui care îmi poate spune mãcar peunde a luat-o. În zadar. Parcã l-a înghiþit pãmântul.Nici pânã în ziua de azi nu am aflat nimic. O fimurit pe undeva ori poate încã mai trãieºte saupoate cã a fugit în þara lui natalã... Dumnezeu ºtie!Alteori mi se pare cã-l simt lângã mine, îl visezbãtrân, cu tâmple ninse ºi cu riduri adânci, fãcându-mi semn sã-l urmez pe un drum necunoscut,periculos ºi adânc. Cel mai probabil drumul cãtremoarte...ºi cu cât mã gândesc mai intens, cu atât mai multîmi vin în memorie cuvintele Raisei. Cã acest puºtiîºi va mai intersecta viaþa cu a mea, cã el va fi celcare îmi va pune capãt zilelor. Când va fi asta? Azi,mâine, peste o sãptãmânã, o lunã, un an, zece ani?Parcã îi simt deja rãsuflarea în ceafã... Ori poate cã edoar gândul meu, teamã nu de moarte, cât mai alesde judecata ei.În perioada aceea primisesem ordin ca toate dovezilesã fie distruse, cadavrele sã fie dezgropate ºi arse, iarcei care soseau atunci cu trenul erau gazaþi ºi arºidirect, fãrã sã mai fie îngropaþi. Nu mult dupã aceea,la Treblinka a izbucnit revolta, iar Heinrich Himmlerînsuºi, înnebunit, a dat ordin ca lagãrul sã fie închispentru totdeauna. Mai târziu m-am întors la Berlin, la familia mea, ºiam stat pânã când au venit ruºii peste noi, doar cãam fost din nou laº ºi când am vãzut cã toþi ofiþeriinaziºti sunt judecaþi la Nürnberg de un TribunalMilitar Internaþional, am fugit cu un pachebot decolete peste Atlantic ºi am ajuns tocmai aici, înSpringfield, Illinois. Gertrúd ºi Martha nu au aflatniciodatã de cea care mi-a frânt inima ºi care a luatcu ea o parte din sufletul meu, de dragostea mea,Raisa. Într-un fel, m-am bucurat cã nu au aflat altfel,ar fi fost dezamãgite de cel pe care ele îl considerauun sfânt, dar care nu a fost nici pe departe. Am cunoscut pedeapsa lui Dumnezeu în timp, cândam rãmas fãrã Gertrúd, dar ºi fãrã Martha, pentru cãfiica mea a murit în urma unui accident de maºinãacum ºase luni. Nici ea, nici soþul ei nu ausupravieþuit. Mi-a mai rãmas doar un nepot care stãla peste trei sute de kilometri distanþã de mine, cares-a cãsãtorit ºi el ºi are familia lui deja. Mã viziteazãrar, iar eu nu-l sun pentru cã nu vreau sã-l deranjez,sã fiu o povarã pentru el ºi soþia lui. În prezent, ceea ce mã îngrozeºte cel mai tare nueste doar singurãtatea care mã înconjoarã, cât maiales clipele în care nu sunt lucid, momentele în caremi se spune cã nu sunt coerent în gândire, cã îl strigcu disperare pe Helmut pe care nu l-am mai vãzutniciodatã dupã rãzboi ºi cã �vãd� lucruri din trecut.Acum însã, nu mai are cine sã-mi mai spunã nicimãcar lucrurile astea, fiindcã am rãmas doar eu,Dumnezeu lãsându-mã pe pãmânt probabil în ideeade a plãti încã tot ce trebuie plãtit, cã probabil maiam pãcate pe care trebuie sã le ispãºesc aici ºi nu înaltã parte.

!

Ecuaþia uunui pproiect iimposibilPentru Opera Românã din Cluj ziua de 8 decem-

brie va deveni o datã de referinþã în istoria insti-tuþiei. În 8 decembrie, a avut loc montarea operei�Tannhäuser� de Richard Wagner, un evenimentcare treptat, dar inevitabil va intra ca moment dereferinþa printre legendele culturale ale Clujului, iarmelomanii care au asistat la aceastã premiera vorpute rosti cu o nedisimulatã, dar ºi perfect legitimãmandrie:�... am fost acolo si am trait-o pe viu!�. ºitotul s-a desfãºurat ca un vis împlinit la modulsuperlativ.

Iar acest sentiment al unui binemeritat ºi realsucces pe care l-a avut montarea, nu pãrea sã fi fostla fel de cert, poate chiar improbabil, atunci când în29 mai avusese loc montarea operei �Olandezulzburãtor�, chiar dacã ºi sub bagheta aceleeaºi diri-joare canadiene Keri-Lynn Wilson, care a fost lapupitru în seara memorabilei montãri. Valoareamontãrii din 8 decembrie este, însã, cu atât maispectaculoasã, cu cât este binecunoscutã spe-cializarea Operei Române din Cluj-Napoca pe reper-toriul constituit din opere verdiene ºi, în general, dinopere italiene romantice ºi veriste. În fiecare an nuîntârzie sã aparã încã ºi încã o premierã cu�Traviata�, �Aida�, �Rigoletto�, �Bal mascat� sau,mai rar, �Falstaff�. ºi cum poate fi evaluatã altfelaceastã realizare a operei �Tannhäuser� de RichardWagner decât doar la superlativ, depãºirea proprieicondiþii interpretative ºi, implicit, repertoriale,reprezentând un fapt realmente transcendental.

O a doua idee care scoate ºi mai puternic în evi-denþã valoarea evenimentului din 8 decembrie esteambiþia Directorului Operei Române din Cluj, careeste tenorul Marius Budoiu, dar ºi pasiunea lui pen-tru muzica lui Richard Wagner. Imaginaþia ºi voinþalui au reprezentat criteriile determinante care auîmpins întreg colectivul de interpreþi însprerealizarea unui proiect formulat nu doar în termenide �variabile� ºi �probabilitãþi�, ºi nici mãcar în ter-meni de �necunoscute� mai mult sau mai puþinplauzibile. Termenii reali ai proiectului, termeni încare acesta devenea posibil, în cel mai rãu cazputeau fi cumulaþi în ideea de �imposibil�. Intenþiade a realiza o operã de artã totalã, pe lângã obliga-tivitatea de a depãºi propriul �verdianism�, impuneacapacitatea de asumare ºi realizare a unei �autosacri-ficãri� într-un ritual de �autocombustie� scenicã.Anume aceºtia erau termenii proprii prin care �total-itarismul� concepþiei wagneriene putea fi realizat lamodul adecvat. Iar aºa ceva depãºea într-un modcert orice ar fi realizat colectivul Operei Române dinCluj pânã în data de 8 decembrie.

Sensul uunei aautentice eexcelenþe pprofesionaleDeºi în trecut operele lui Richard Wagner erau

un eveniment obiºnuit pe scena teatrului liric clu-jean, a urmat o pauza destul de lungã în care aces-tea au lipsit cu desãvârºire. Anul 2013 a readus însãîn scenã douã dintre cele mai importante ºi cunos-cute titulri aparþinând lui Wagner - �Olandezulzburãtor� (montãrile din 29 mai ºi 15 noiembrie) ºi

�Tannhäuser� (8 decembrie). Succesul operei�Olandezul Zburãtor� a cãrei premierã a avut loc înprimãvara acestui an l-a îndemnat pe tenorul ºidirectorul operei din Cluj-Napoca, Marius Budoiu sãpunã în scenã o a doua operã de Wagner.

Faptul cã nici un solist din distribuþie - IuliaMerca, Carmen Gurban, Geanni Brad ºi MariusBudoiu - nu a fost invitat din afara instituþiei, indicãun apreciabil nivel al pregãtirii profesionale al colec-tivului Operei Române, o realã capacitate creativã,dar ºi �metamorficã�, a unora dintre cei mai buniastiºti lirici ai þãrii. A fost o bucurie de observat cãdeºi publicul clujean este obiºnuit cu lucrãrile com-pozitorilor italieni, unde atmosfera �spumoasã� ºidebordând de o vitalitate juvenilã a unei Italiiînsorite este prezentã în fiecare operã ºi libretelesunt învãluite într-un obligatoriu melodramatism,sonoritatea ºi concepþia muzicii romantismului wag-nerian, plinã de o intensitate penetrantã, debordândprintr-o densitate aproape �indigestã� a eveni-mentelor scenice, precum ºi vibrând de o tensiunemistuitoare cu care trãiesc personajele, a reuºit sãstârneascã entuziasmul nedisimulat pânã ºi unuipublic educat de decenii în termenii unui �verdian-ism� la el acasã la Opera Românã din Cluj.

Sensul ddecisiv aal rregieiDupã cum au decurs lucrurile în 8 decembrie,

putem afirma cã aceastã montare a operei�Tannhäuser� este, pânã în prezent, cu siguranþãuna dintre cele mai bune si atractive regii din câteau fost realizate la Opera Românã din Cluj.Cerinþele pe care libretul le impune nu sunt uºor depus în scenã, mai ales dacã nici nu existã resursefinanciare considerabile.

De la bun început nu a putut sã nu impre-sioneze decizia regizoarei Mihaela Bogdan de adeclanºa acþiunea scenicã direct pe muzica celebreiuverturi. Un ecran transparent despãrþea orchestra ºipublicul de spaþiul scenic, astfel încât am asistat cutoþii la o �proiecþie� a unor evenimente din relitateanoastrã - un accident de maºinã ºi douã corpurizãcând neînsufleþite pe jos în prim-plan. Pe toatãdurata uverturii pe ecran rulau proiecþii grafice -imagini de cardiograme, abstracþiuni dinamiceluminiscente, pânã ºi intervenþia directã a unuiechipaj S.M.U.R.D. care a luat în primire corpurile,în timp ce pe fundal se profila într-un purpuriuaprins imaginea triunghiularã a unei grote infernale.De abia la sfârºitul uverturii, odatã cu ridicarea �par-avanului� despãrþitor dintre cele douã lumi - publiculºi spaþiul în egalã mãsurã ficþional ºi oniric al scenei,am putut aprecia flerul inventiv al scenografeiViorica Petrovici ºi atât de eficientele soluþii gãsitede ea mai întâi de toate pentru organizarea spaþiuluiscenic - o gândire �modularã� care urmãrea pluri-funcþionalitatea butaforiei folosite, precum ºi contin-ua resemnificare conjuncturalã a acesteia. �Tuburile�care au coborât parcã din cer, imediat au �tridimen-sionalizat� spaþiul scenic, dându-i profunzime ºiînãlþime. Iar scenografa le-a �citit� fie ca pe niºtecoloane, fie ca pe niºte �clopote tubulare� iluminate

din interior, fie ca pe niºte gratii ale unei cuºti. Osoluþie extrem de spectaculoasã ºi eficientã în plansugestiv.

Ceea ce a urmat chiar de la debutul Actului I nupoate fi calificat altfel decât magie în sensul pur alcuvântului: izbucnirea invazivã a unei multitudini denuanþe de roºu aprins a reprodus la modul cât sepoate de adecvat atmosfera de orgie, senzualitatepasionalã, instinctualitate dezlãnþuitã, în epicentrusituându-se însãºi zeiþa pãgânã Venus în toatã fru-museþea exoticã a acesteia. Mezzosoprana IuliaMerca a intrat în acest rol într-un mod atât deorganic, încât senzaþia de interferenþã a realului cuficþionalul fantastic a fost cât se poate de puternicã.Îmbrãcatã intr-o rochie puternic decoltatã de unroºu încãrcat de paiete ºi un machiaj elaborat sclipi-tor, interpreta a avut prezenþa unei adevãrate zeiþe.Însã foarte repede devenise evident cã, poate, pro-totipul zeiþei nu era chiar Venus, ci mai degrabãsângeroasa ºi lasciva zeiþã hindusã Kali, mângâindcu o mânã ºi decapitând cu cealaltã. Momentulintrãrii acesteia în scenã a fost încãrcat de mister iarevoluþia coregraficã a mai multor Nimfe (în con-cepþia coregrafei Felicia ºerbãnescu) din jurul zeiþeiau încântat privirea publicului cu prin miºcãri ele-gante învãluitoare.

ºi în mijlocul acestui iureº de culoare ºi pasional-itate, aproape �strivit� de erupþiile temperamentaleale zeiþei Venus ºi redus la o evidentã obedienþã, l-am putut observa, pânã la urmã, pe însuºi cavalerul-cântãreþ Tannhäuser, interpretat de cãtre tenorulMarius Budoiu. Într-o perfectã consonanþãactoriceascã-vocalã cu Iulia Merca, cântãreþul rãtãcitîncearcã sã se impunã în mai multe rânduri, însãfãrã succes. Învãluit la modul propriu într-un vãlºerpuitor care îl ºi imobiliza, simbolizând pasiuneastrivitoare ºi irezistibilã a feminitãþii de-a dreptulincendiare, replicile vocale ale tenorului deveneautot mai intense, dialogul devenind, la un momentdat, contrapunct ºi curgând asemenea unui ºuvoimagmatic care pur ºi simplu ardea totul în cale. Însãcavalerul-cântãreþ reuºeºte sã rupã vraja ºi zeiþarespinsã se retrage precipitatã, lãsându-i, însã, luiTannhäuser vãlul, amintirea, simbolul ºi dovadaincriminatorie a pãcatului sãvârºit de cãtre acestaprin simplul fapt de a fi acceptat dragostea uneizeiþe pãgâne. Ascunzând vãlul într-un sac de spate,cavalerul-cântãreþ îl va purta în spate ca pe o povarãcare pânã la urmã îi va strivi întreg destinul.

În al doilea act am putut intra în lumea realã alui Tannhäuser, în care - surprizã! - descoperim o adoua identitate femininã din viaþa lui - Elisabeta, deaceastã datã o fiinþã umanã îndrãgostitã de eroulprincipal. Dacã personajul mezzosopranei IuliaMerca este unul care sparge tiparele romantismuluiprin semnificaþia care îi este atribuitã, personajulElisabetei nu se abate cu nimic de la rolul eroineiîndrãgostite ºi deziluzionate, o �Penelopã� murindde dorul iubitului rãtãcit în lume. O ipostazã femi-ninã cu care întreaga creaþie liricã deja demult ne-aobiºnuit.

Epicentrul întregii opere este realizat sub formaunui concurs al cavalerilor-cântãreþi. Este în egalãmãsurã un spaþiu dedicat atât manifestãrii vocale,cât mai ales unei interacþiuni scenice tot mai ten-sionatã. Mai mulþi cavaleri, rând pe rând, încearcãsã cânte frumuseþea Elisabetei ºi modul corect de ao adora, însã intervenþiile tot mai �neruºinate� ºichiar �scârboase� ale lui Tannäuser mai întâi îialarmeazã pe concurenþi ºi �publicul� de pe scenã,iar atunci când acesta pur ºi simplu �explodeazã�într-un mod apoteotic interpretând imnul compuspentru zeiþa Venus, dezgustul ºi sila se transformãîntr-un adevãrat scandal, iar �pãcãtosul� este încar-cerat ºi osândit la moarte. �Coloanele� suspendate

2288




muzica

O montare scenicã pe cale de adeveni legendarã: opera�Tannhäuser� de RichardWagner la Opera Românã

Maria Carla Bãlan, Oleg Garaz

2299




gliseazã încet asupra prizonierului, transformându-seîn gratiile unui spaþiu de încarcerare. Doar inter-venþia plinã de milã a Elisabetei determinã o schim-bare de atitudine ºi �infractorul� este osândit la unpelerinaj la Roma pentru spãlarea pãcatelor.

Actul al treilea debuteazã cu inaginea Elisabeteiîn faþa unui altar rugându-se pentru întoarcerea cubine a lui Tannhäuser de la Roma. În zadar suntînsã implorãrile ei, întrucât el nu este de gãsit print-re pelerinii reveniþi cu penitenþa ispãºitã. Momentulmorþii eroinei a fost, poate, unul dintre cele maiimpresionante dintre cele concepute de regizoare.Disperarea produsã de absenþa iubitului ei, oîmpinge pe Elisabeta sã îºi ia viaþa scufunzãndu-seîn apa altarului. Moartea este ilustratã prinînchiderea ochilor cu firavele ei mâini, menþinereaacestei imagini pentru câteva secunde ºi apoi lãsareaîntregului altar, devenit mormânt, sub scenã.Acþiunea continuã cu întoarcerea lui Tannhäuserneiertat de cãtre Papã, ºi într-un mod vizibil mistuitde dor ºi dorinþã pentru Venus. ?alul rosu este scosdin sac ºi odatã cu relevarea tot mai puternicã adorinþei pentru zeiþa respinsã, aceasta din urmã se ºiprezentificã, ieºind din tainica-i grotã mustind deflãcãri.

Acesta este una din multiplele culminaþii vocaleºi dramaturgice ale operei. Anume în acest punctTannhäuser (tenorul Marius Budoiu) este aproape�rupt� în bucãþi atât de sentimentul de prieteniecare îl leagã de Wolfram von Eschenbach (baritonulGeanni Brad) ºi pasiunea pentru zeiþa Venus (mez-zosoprana Iulia Merca). Iar ceea ce-i leagã pe cei treiparticipanþi la aceastã scenã - încã una din indis-cutabilele reuºite ale regizoarei Mihaela Bogdan -este vãlul roºu, semnul pãcatului, atributul zeiþei,trãgând de care ca de o frânghie, Wolfram reuºeºtesã-ºi reþinã prietenul departe de braþele fierbinþi alezeiþei Venus. Doar invocarea Elisabetei reuºeºte cuadevãrat sã-l readucã pe Tannhäuser înapoi, înlumea realã.

Apoteoza, moartea ºi transfigurarea finalã a cav-alerului-pãcãtos strângând în braþe trupul neînsu-fleþit al iubitei lui ºi coborârea lor lentã în mor-mând, se desfãºoarã pe nu mai puþin apoteotica ºitunãtoarea sonoritate a Coralului pelerinilor. Aici seîncheie totul ºi toate.

Imposibila ssarcinã dde aa iinterpreta oo ppartidãvocalã îîntr-oo ooperã wwagnerianã

Una dintre cele mai mari probleme în montareaunei opere semnate Richard Wagner o constituiecântãreþii. Stilul vocal specific impune voci foarteputernice ºi consistente timbral, în egalã mãsurã dra-matice. Este vorba aici ºi despre o realã anduranþãpentru a face faþã cerinþelor vocale pentru o evoluþiesolisticã ºi de ansamblu continue, extrem de dificiledin punct de vedere vocal, dar ºi despre talentul ºiconcentrarea pentru a construi personaje foartecomplexe din punct de vedere caracterologic. Odatãcu un libret mai consistent, conceput de însuºiWagner, împreunã cu o acþiune captivantã, vine ºinecesitatea unui joc teatral foarte bine conturat.

În aceastã operã, cel mai important rol dinpunct de vedere scenic, cel mai de efect ºi caregenereazã o adevãratã lume a fantasticului îiaparþine lui Venus. Rolul uzual al femeii fatale, ade-menitoare ºi fermecãtoare, este ridicat aici la hiper-bola unei identitãþi de zeiþã ºi este atribuit uneimezzosoprane care prin tradiþie întruchipeazã acestarhetip, în opere precum �Carmen�, �Samson ºiDalila� sau �Cavaleria Rusticanã�. Zeiþa VVenus aa ffostinterpretatã dde mmezzosoprana IIulia MMerca ºi areprezentat un real succes, una dintre posibilele cul-minaþii ale carierei sale. Prin timbrul întunecat,învãluitor dar ºi prin prezenþa scenicã, întregul per-sonaj a fost construit pe îmbinarea dintre pasiune ºimister. Þesãtura vocalã a materialului muzical dinprimul act ilustreazã într-un mod perfect rangul ei

de zeiþã, relevând puterea pe care ea o are asupra luiTannhäuser. La expresia ºi sugestibilitatea cotropi-toare a unei voci pline de �miez� ºi �sevã� timbralese adaugã o impresionantã prezenþã scenicã. Aici numai vorbim de o simplã sugestie a unui tãrâm fan-tastic, ci de o prezentare propriu-zisã a unuia. Liniavocalã este în totalã concordanþã cu personajul: teri-bilã, impunãtoare, ºi situându-se într-un registruvocal care sugereazã mai degrabã o sopranã decât omezzosopranã, Iulia Merca a reuºit o transcendereimagisticã a intenþiei wagneriene - de la o divinitateromanã la una hindusã, sugestie care, credem, nu i-ar fi displãcut compozitorului însuºi.

Ultimul act îi aduce solistei douã supraacute pecare aceasta a reuºit sã le atace impecabil sã le þinãcu putere, ºi mai mult decât atât, sã ilustreze senti-mentul pe care Wagner l-a atribuit culminatiilor defraze: sentimentul incandescent ºi contropitor alunei nedisimulate furii. Sfârºitul actului este domi-nat de pasiunea aproape nebunã a zeiþei pentrueroul care în Actul I o ºi pãrãsise pentru o muri-toare. Iulia Merca a reuºit nu doar întruparea uneizeiþe nu doar pur imagisticã, ci ºi din punct devedere vocal. Nu ne-am fi aºteptat de la o interpretãversatã în roluri precum Rosina din �Bãrbierul dinSevilia� sau �Cenuºãreasa� de Rossini, sã deþinãresursele vocale necesare conturãrii unui wagneriande o asemenea anvergurã. Fãrã nici un fel de altcomentariu - evoluþia Iuliei Merca a atins un bine-meritat superlativ.

Tenorul MMarius BBudoiu aa iinterpretat rrolul lluiTannhäuser, cavalerul-cântãreþ atras ºi vrãjit deVenus, care cedeazã pasiunii, fiind damnat flãcãrilorIadului pentru pãctul comis. Dupã ce si-a demon-strat în nenumãrate rânduri talentul ºi competenþelevocale incontestabile în opere de Verdi sau Puccini,în acest an publicul clujean a avut ocazia sã-l asculteºi în �Olandezul Zburãtor� de Wagner, iar acum încea mai nouã montare a operei, idee care îi aparþineîn întregime directorului-interpret. Operele luiWanger necesitã artiºti integri, exelenþi cântãreþi ºiactori deopotrivã, capabili sã producã proiecþiificþionale credibile, artiºti capabili sã depãºeascãnivelul uzual al operei romantice italiene, pentru aaccede la cerinþele unui romantism operistic german.Asemeni rolului de mezzosopranã, ºi tenorului îieste încredinþatã o linie vocalã înaltã ca scriiturã ºisolicitantã ca registru, acute durabile, culminaþiimultiple, toate acestea dublate de necesitatea unuijoc scenic veridic. Marius Budoiu are capacitatea ºitalentul de a îmbina cu o deosebitã iscusinþã tehnicavocalã cu jocul scenic, utilizându-l pe cel din urmãîn favoarea celei dintâi, capacitate mai ales vizibilãîn actul al doilea, în mijlocul mulþimii care îl judecãpentru pãcatul sãu.

Timbrul pãtrunzãtor ºi nobil al tenorului l-a spri-jinit în construirea psihologiei personajului mãcinatde îndoialã ºi de confuzie, adaptându-ºi vocea, dar ºiprezenþa scenicã pentru a raspunde diferit atât pasi-unii irezistibile a lui Venus din primul act, cât ºiiubirii necondiþionare a Elisabetei prezentate în actulal doilea. Construcþia frazelor a fost realizatã cuiscusinþã în concordanþã cu textul, ºi dintre toþisoliºtii, tenorul a deþinut cea mai bunã dicþie a lim-bii germane. O a doua personalitate la superlativpentru aceastã montare.

Personajul EElisabeta, iinterpretat dde ssopranaCarmen GGurban, este un personaj romantic,reprezentarea femeii pure ºi inocente, a fecioarei,capabilã de a oferi iubire necondiþionatã unui bãrbatcare datoritã alegerilor sale nu mai are ºansa la mân-tuire. Având deja experienþa rolurilor romantice, dela Traviata la Aida, pentru sopranã muzica luiWagner reprezintã o realã încununare a succeselordeja realizate, dar ºi o dovadã a valorii ºi talentuluipe care îl deþine. Carmen Gurban a reuºit prin inter-pretarea sa sã ilustreze imaginea angelicã a idealuluifeminin, iar vocea sa cristalinã ºi pãtrunzãtoare doar

a întãrit aceastã impresie. O extraordinarã tehnicãvocalã, controlul perfect al vocii, dar ºi experienþaacumulatã pânã în acest punct al carierei sale, oprezintã pe sopranã drept singura solistã a OpereiRomâne din Cluj capabilã sa înterpreteze acest rol.Puterea vocii o ajutã pe sopranã sã þinã acute lungi,puternic timbrate, de un volum ºi o penetranþãimpresionante. Un moment care sã reflecte acestecalitãþi vocale ale sopranei se gãseºte în actul altreilea în momentul în care aceasta constatã cãTannhäuser nu s-a întors cu grupul de pelerini de laRoma. Mãestria tehnicii vocale este evidentã înfilarea sunetelor, în susþinerea lor dar ºi în preciziaemisiei. O a treia evaluare la superlativ pentruaceastã distribuþie.

Baritonul GGeani BBrad ll-aa iinterpretat ppe WWolframvon EEschenbach, un rol mai degrabã însoþitor - pri-etenul lui Tannhäuser. Asemeni Iuliei Merca, bari-tonul este un foarte bun cântãreþ rosinian, dar ºiverdian. Timbrul sãu foarte cald ºi plãcut se faceimediat remarcat ºi a fost foarte potrivit mai cuseamã pentru acest rol în actul trei în încercareaacestuia de a il convinge pe Tannhauser sã renunþela Venus. A patra evoluþie convingãtoare în aceastãmontare.

Ce aar mmai ffi dde sspus?Orchestra ºi corul Operei Naþionale din Cluj au

reuºit, practic, imposibilul. Pregãtirea corului a fostasiguratã într-un mod impresionant de cãtre dirijorulacestuia, care este maestrul CCornel FFelecan. Însã toþiresponsabilii cu montarea scenicã a operei - regi-zoarea MMihaela BBogdan, sscenografa VViorica PPetrovici,coregrafa FFelicia ººerbãnescu, maestrul de cor CornelFelecan, au fost �invizibili�, transpirând de emoþie ºinervi undeva culise. Singura care a luat asupra eitoatã �radiaþia� atenþiei publicului, dar ºi a inter-preþilor de pe scenã a fost dirijoarul. O femeie.Interpreta ccanadianã KKari-LLynn WWilson a reprezentat�motorul� ºi în egalã mãsurã sufletul întregului spec-tacol în desfãºurarea lui muzicalã-scenicã. Ea a fostsingura din toatã echipa responsabilã de montare,care s-a situat atât în prim-planul vizibilitãþii imedi-ate, una �fierbinte� ºi atât de încãrcatã de respons-abilitate, cât ºi în acel spaþiu intermediar între scenãºi spectatori - spaþiul singurãtãþii absolute ºi, poate,chiar a unei înspãimântãtoare solitudini. Atât mãies-tria cu care ºi-a articulat într-un mod vizibil evoluþia,cât ºi invizibilele atribute precum rezistenþa, con-trolul perfect al evenimentelor, calmul ºi concen-trarea, calculul perfect al eficienþei ºi sugestibilitãþiigestului dirijoral, focalizarea maximã pe fiecare clipãa desfãºurãrii evenimentelor ºi-au spus cuvântul,relevând o autenticã muzicianã-profesionistã.

Superlativul potenþial, însã unul etern dezidera-tiv, al concepþiei ºi muzicii lui Richard Wagner afost realizat de cãtre interpreþii Operei Române dinCluj în termenii proprii ai unei prezentificãri totale.Si a fost vorba despre o materializare în egalãmãsurã �ritualicã�-dramaturgicã, precum ºi esteticã-valoricã, atât a intenþiilor compozitorului, cât ºi asensibilitãþii ºi imaginaþiei unui public, chiar dacãacesta ºi aparþine deja mileniului al treilea. O muz-icã fãrã nici o urmã de anacronie vetustã ºi sfidândîntr-un mod evident fatidica cifrã cu douã zerouriprin care desemnãm timpul care s-a scurs de la anulde naºtere a compozitorului. Poate mai degrabã estevorba doar despre un pretext pentru a reveni, oarepentru a câta oarã, la seducþia, vraja, romantismul,misterul ºi pasiunea muzicii wagneriene.

!

Asta e normalitatea!� e gândul cu care m-am smuls (cu pãrere de rãu) în ultimasearã de spectacol din atmosfera

festivalului �Temps d�Images�, ajuns la ediþia aºasea, desfãºuratã între 9 ºi 17 noiembrie laCluj. Ce înþeleg prin normalitate? Pe scurt:spectacole bune, cu prizã la actualitate, jucatede actori convingãtori, implicaþi ºi prezenþi nudoar fizic, ci ºi mental în fiecare moment pescenã.

Tema ediþiei din acest an a festivalului a fost�solidaritatea� � sau absenþa ei �, majoritateapieselor de teatru reprezentate sub acest genericfiind puternic ancorate în social, atât prinproblematica abordatã, cât ºi prin mijloacele deinvestigare a realitãþilor curente sau deveniteistorie utilizate, cum ar fi recursul la documentori la alte materiale �ready-made� (de tipulinterviurilor redate ad litteram). Despreambiþiile, dar ºi limitele demersului creatorilorlor, pentru care eficienþa socialã a actuluiteatral e mai presus de eficienþa artisticã, s-apronunþat de curând Iulia Popovici, într-o foarteincitantã serie de articole dedicate fenomenuluiteatrului documentar (etichetã folositã abuziv lanoi, aºa cum demonstreazã autoarea) publicatãîn paginile revistei Observator Cultural sau, ºimai recent, într-un text publicat pe platformaCriticAtac.ro, Sã facem o artã mai socialã! Darcum? De altfel, ea s-a regãsit în echipa deorganizatori a evenimentului clujean, în calitatede consultant artistic. Din oferta generoasã despectacole înscrise în festival am reuºit sãvizionez cinci: Tipografic Majuscul � concept,regie, scenariu semnate de Gianina Cãrbunariu(Asociaþia dramAcum ºi Teatrul Odeon),Familia offline în regia lui Radu Apostol, pe unscenariu de Mihaela Michailov (AsociaþiaCulturalã Replika ºi Teatrul Foarte Mic), Nu ne-am nãscut în locul potrivit � concept, regie,dramaturgie semnate de Alice MonicaMarinescu ºi David Schwartz, Zic Zac, un

spectacol conceput de Andrea Gavriliu�rezematã� de ªtefan Lupu, potrivit materialelorpromoþionale (o producþie UNATC Bucureºti),ºi Clear History � concept Nicoleta Esinencu(Teatru-spãlãtorie, Chiºinãu, RepublicaMoldova). Îmi erau deja cunoscute alte treispectacole reprezentate în cadrul festivalului,toate realizate de cãtre proaspeþi absolvenþi aiFacultãþii de Teatru ºi Televiziune din Cluj: evorba de Autobahn de Neil LaBute, regia LetaPopescu, Fun de James Bosley, regia LorandMaxim (ambele ieºite între timp din circuit, dincâte am înþeles), ºi 10 studii despre iubire cu�i� mic � concept de Lucia Mãrneanu ºi AndreiMãrginean, regia ºi scenariul Lucia Mãrneanu.La spectacolul Parallel, în regia lui Ferenc Sinkóºi a Letei Popescu (coproducþie GroundFloorGropu � ColectivA), care a avut avanpremieraîn festival, am avut ocazia sã asist ulterior, lapremiera oficialã din 5 decembrie.

Mugur ffraged, aadevãrul... Cu Tipografic Majuscul, regizoarea Gianina

Cãrbunariu continuã explorarea ºi interogarea(memoriei) trecutului nostru recent,predecembrist, începutã cu spectacolul X mmdin Y km, bazat pe o filã din dosarul deurmãrire al disidentului Dorin Tudoran. Tot dela un dosar de urmãrire pleacã ºi cel mai recentspectacol al ei, ºi anume de la dosarul �Elevul�,avându-l drept protagonist pe Mugur Cãlinescu(28 mai 1965-13 februarie 1985), despre al cãruicaz, mãrturiseºte regizoarea, a aflat parcurgândcartea ªase feluri de a muri, semnatã deistoricul Marius Oprea (Polirom, 2009). Estevorba despre un adolescent dintr-o familie decondiþie modestã din Botoºani, de doar 17 anila momentul deschiderii dosarului, care, în1981, pe când era încã elev al Liceului �A.T.Laurian� din localitatea pomenitã, marcat deaudiþia clandestinã a emisiunilor difuzate de

postul Europa Liberã, s-a încumetat sã criticesituaþia politicã ºi economicã a þãrii. Protestulsãu inedit s-a concretizat prin inscripþionarea cucreta a unor lozinci ºi mesaje anticomuniste pecâteva panouri ºi ziduri din centrul oraºului,bãiatul intrând astfel în vizorul Securitãþii,alãturi de anturajul sãu. Dupã numeroaseacþiuni de intimidare ºi punere la punct a�insolentului�, s-a încercat inclusiv racolarea luipe post de informator, însã fãrã succes. MugurCãlinescu a decedat prematur, la vârsta de 20de ani, suferind de leucemie, boalã despre cares-a speculat cã i-ar fi fost provocatã priniradiere de cãtre agenþii Securitãþii. Scenariulspectacolului îl constituie un colaj de texte dindosarul de urmãrire informativã ºi interviurirealizate cu doi ofiþeri implicaþi în operaþiuneade supraveghere ºi cu mama bãiatului.

Dacã în X mm din Y km (adicã dinkilometri de dosare strânse în arhiveleSecuritãþii) regizoarea punea sub semnulîntrebãrii valoarea de mãrturie, veridicitatea ºiautenticitatea documentelor furnizate de fostapoliþie politicã, iar, la limitã, chiar a cuvântuluiscris, pur ºi simplu, printr-un ingenios joc alschimbãrilor de perspectivã, în TipograficMajuscul puterea cuvântului e reafirmatã înforþã � cu... majuscule. Astfel, cu ajutorulimaginilor proiectate de camere mânuite �live�de cãtre actori, procedeu cu care GianinaCãrbunariu ne-a obiºnuit deja, inscripþiilebãiatului ajung sã acopere nu doar salteaua-paravan din fundal, tavanul sau podeaua, ci ºitrupurile interpreþilor concetãþenilor lui Mugur,care încearcã exasperaþi sã le �scuture�, sã lecomprime pânã la anihilare, sã ºteargã urmele�crimei de lezmajestate� comise de imprudentuladolescent. Cuvintele ºi ideile din spatele lor sedovedesc contagioase, periculoase, autorul �iniþial anonim � reuºind sã declanºeze oadevãratã crizã de sistem ºi sã semene panicãîn rândurile agenþilor ºi �pacienþilor� sãi. Nuîntâmplãtor, bãiatul se întreabã de ce se temtoþi aºa de mâzgãlelile lui, de vreme ce le-aucatalogat drept neadevãruri. Ca niºte pietrearuncate în apã, ele provoacã o reacþie în lanþ,propagatã în cercuri concentrice: cercul familiei(destrãmate), al prietenilor, al colegilor deºcoalã, al profesorilor, al locuitorilor oraºului, alinformatorilor, al cadrelor din Securitate, doarcã cercurile acestea înfiorate se repliazã ºi sestrâng apoi, sufocant, în jurul lui Mugur. Supusla presiuni greu de suportat ºi aproapeimposibil de parat (pe inspirata coloanã sonorãcompusã de Bogdan Burlãcianu revine mereu,ca laitmotiv, o frânturã din Under Pressure,celebra melodie a formaþiei Queen), de laºantajul emoþional (practicat mai mult sau maipuþin conºtient de mama bãiatului), suspiciune(colegi), dezicere (amici, tatãl), intimidãri ºiameninþãri (din nou tatãl ºi organeleSecuritãþii), anchete (cu posibile episoadebrutale inclusiv sub aspect fizic), filaj,ascultarea telefonului (organele Securitãþii), la oºedinþã de demascare, în care ipocrizia,cinismul ºi laºitatea sunt la ele acasã(reprezentanþii autoritãþii ºcolare), Mugur seînchide tot mai mult în sine, fãcând jocul�reeducatorilor� sãi doar de formã. O scenãmagneticã prin ambiguitatea ºi bogãþiasemnificaþiilor ei condenseazã întregul tâlc alistoriei: salteaua-paravan din fundal seprãbuºeºte controlat, susþinutã de sfori (într-oprimã fazã gândul mi-a fugit la Zidul Berlinului

3300




teatru

Zigzag teatral la �Temps d�Images� (I)

Anca Haþiegan


ºi la albumul The Wall al celor de la PinkFloyd), iar bãiatul se angajeazã într-o suitã desalturi ºi asalturi asupra acesteia, aruncându-serepetat pe burtã, cu mâinile ºi picioareledesfãcute larg, ca o pasãre în zbor frânt, înacelaºi timp atrasã ºi respinsã, propulsatã înapoide trambulina-obstacol. E ceva totodatã sublimºi grotesc, tragicomic ºi absurd, în confruntareaaceasta tenace ºi mutã a omului cu un sistemaflat la pãmânt, dar care îºi exercitã încã forþaasupra individului la fel de implacabil ca legeagravitaþiei.

Scenografia spectacolului e sobrã ºieconomicoasã: câteva scaune, salteaua-paravanamintitã, folositã adeseori pe post de ecran,aparatele de proiecþie manevrate cu dexteritatede cãtre actori, care capteazã pe viu ºi aduc înprim-plan reacþiile fizionomice ale interpreþilor,surprind grimase, decupeazã priviri aflate îndialog, miºcãri ale buzelor etc., sau mijlocescproliferarea textelor cu caracter subversiv,�duºmãnos�. Cromatic, predominã tonurile degri, nuanþele intermediare între alb ºi negru,care evocã cenuºiul vieþilor ºi al strãzilor încomunism, despre care nu uitã sã pomeneascãmai niciun supravieþuitor al acelei perioade.

Regizoarea apeleazã la tehnici ale distanþãriiîn felul în care dirijeazã jocul actorilor, iaraceºtia se pliazã bine pe rupturile de ritmimpuse de o astfel de abordare (punctate lanivel sonor de zgomote sacadate care evocãpãcãnitul unei maºini de scris la trecerea de laun rând la altul, dar ºi sunetul de uºã grea,metalicã, ce se trânteºte cu putere în urmata...). Ei îºi asumã cu uºurinþã mai multeidentitãþi, inclusiv pe aceea de narator, avândfiecare de întrupat mai multe personaje,precum ºi �coregrafia� studiatã a spectacolului,culminând cu secvenþe de pantomimã. Cu toateastea, actorii se simt parcã mai în elementul loratunci când li se dã rãgazul sã dezvolte pescenã o relaþie, sã adânceascã o stare, sã forezeîn interiorul personajelor. (O fi o chestiune detemperament, de ºcoalã, de obiºnuinþã?) Scenase animã vizibil în astfel de momente, chiardacã ele sunt, la exterior, cele mai statice dinansamblul spectacolului, cu actorii aºezaþi purºi simplu pe scaune ºi angrenaþi în conversaþie.Cãtãlina Mustaþã creioneazã în tuºe delicateportretul mamei umile, timorate, mãcinate degrijã pentru fiul ei, ºi e tendenþioasã cu mãsurãîn postura lucrãtoarei care dã relaþii laSecuritate despre inscripþiile cu bucluc, în timpce Alexandru Potocean ºi Mihai Smarandachetrec cu mult aplomb, chiar cu impetuozitate, dela ipostaza de anchetator la cea de anchetat.Gabriel Rãuþã, în rolul tatãlui lui Mugur,reuºeºte sã dea un contur frisonant portretuluibãrbatului a cãrui brutalitate e potenþatã delaºitate. Silvian Vîlcu, interpretul lui Mugur,îmbinã firesc idealismul ºi luciditatea, pânditede melancolie, ale unui adolescent taciturn, cuinteligenþa tãioasã, care, în treningul lui negrucu glugã, s-ar încadra perfect în rândul tinerilordin zilele noastre, formaþi în cultura protestelorstradale. Deziluzia nu vine dintr-o datã în cazulsãu, cãci e materia vâscoasã pe care lumeaaceea gri o respira în fiecare secundã ºi care nupoate decât sã devinã ºi mai consistentã înprezent, când vechii persecutori îºi declinã cunonºalanþã orice responsabilitate, aºa cum seîntâmplã la finalul spectacolului. În ciudagravitãþii faptelor reprezentate pe scenã, nulipsesc din montare nici accentele hilare, teama,isteria colectivã, fãþãrnicia luând adeseoriaspecte rizibile, care fac oarecum mai digerabilãpastila cea amarã. Talentata echipã de

realizatori nu rateazã nicio ocazie de a învia ºiumaniza notele aflate la dosar.

Pãrinþi dde ccartonDacã spectacolul Gianinei Cãrbunariu se

axeazã în principal pe problematica individuluiaflat în conflict cu societatea, împotriva cãruiasemenii se coalizeazã cu intenþia realã saumimatã de a-i face un �bine� (chiar dacã bineleacesta presupune renunþarea la adevãr ºi prin-cipii, semnarea pactului cu agresorul), ºi maipuþin pe aspectul puritãþii maculate a unuiminor, în fond, cãci Mugur Cãlinescu încã nuatinsese vârsta majoratului la momentul �ofen-sei� comise la adresa autoritãþilor ºi a ofensiveisubsecvente a Securitãþii, Familia offline, înregia lui Radu Apostol, trateazã explicitcondiþia de copil în România ºi, mai precis, acopilãriei sacrificate pe altarul fantasmeibunãstãrii economice. Spectacolul face partedintr-un proiect intitulat �Copiii migraþiei�,care, aºa cum se precizeazã pe pagina deprezentare de pe Facebook, �îºi propune sã dez-batã � prin mijloace teatrale � problematicamigraþiei forþei de muncã, din perspectiva copi-ilor rãmaºi în þarã�. În afara actorilor MihaelaRãdescu (excelentã în travesti, în rolul buniculuilovit de senilitate, care e ºi un fel de raisonneurinvoluntar, comic, al poveºtii, un bufon à con-tre-coeur) ºi Viorel Cojanu (discret ºi abil con-ducãtor de joc în rolul fratelui mai mare ºi alpãrintelui-surogat � al pãrintelui prin delegaþie,în absenþa pãrinþilor reali ��, pânã la momentulabdicãrii�), restul distribuþiei este alcãtuit dincopii. Este vorba despre Bianca Gheorghe,Denis Nadolu, Ionuþ Roºca, Mario ªtefan,Andreea Baraitan, Georgiana Moise, AncaNegoiþã, Roberta Parascan ºi Ana MariaZaincovschi, toþi elevi ai ªcolii 55 din cartierulbucureºtean Republica.

Scenariul semnat de Mihaela Michailov sur-prinde câteva episoade semnificative, punctatede momente critice, din existenþa unei familii�decapitate�, ai cãrei principali susþinãtori(mama ºi tatãl) sunt plecaþi la cules de cãpºuniîn Spania. Din când în când cei doi trimit acasãcadouri ºi, la un moment dat, chiar un bebeluº,spre a fi crescut, alãturi de fraþii sãi, de cãtresingurul fiu ajuns la vârsta maturitãþii ºi inte-grat, la rândul sãu, în câmpul muncii. Scenariul,regia ºi scenografia spectacolului (MariaMandea) denunþã necruþãtor iresponsabilitateapãrinþilor care îºi închipuie cã grija ºi cãldura

pãrinteascã pot fi suplinite în vreun fel deabundenþa bunurilor materiale, confecþionatetoate din carton în montarea lui Radu Apostol.Opulenþa aceasta de butaforie nu face decât sãaccentueze aspectul sãrãcãcios al interioruluiapartamentului în care se deruleazã acþiuneapiesei ºi sã evidenþieze derizoriul obiectivuluivizat de cãtre pãrinþi, cu preþul neglijãrii cvasi-totale a copiilor, aflaþi, practic, într-o stare vecinã cu abandonul. Mezinul fami-liei, fãcut colet ºi expediat în þarã, fãrã, aparent,vreo umbrã de remuºcare, nici nu este reprezen-tat în carne ºi oase în spectacol, ci e figurat deo cutie de carton goalã, trecutã din braþe înbraþe: e simbolul victoriei idealului materialasupra celui uman ºi a vidului asupra fiinþei,asupra prezenþei. Marea reuºitã a spectacoluluinu constã însã atât în afirmarea unei teze care,poate, cel puþin în anumite medii, nici nu maiare nevoie de demonstraþie, cât în dezinvolturacu care se desfãºoarã pe scenã micii actori.Copiii selectaþi în echipa spectacolului au par-ticipat în prealabil, timp de un an, la niºte ate-liere de �teatru educaþional� (în urma cãrora aurezultat ºi douã cãrþi, semnate de MihaelaMichailov ºi Radu Apostol, una conþinând tex-tul piesei, Familia offline, spectacol de teatrueducaþional, iar alta documentând metoda delucru, Teatrul educaþional, jocuri ºi exerciþii).

Într-un studiu devenit clasic, Cãtre o poeticãa performance-ului, aparþinând regizorului ºiteoreticianului american Richard Schechner(vezi Performance. Introducere ºi teorie,UNITEXT, 2009), autorul identifica cele treilocuri unde se petrece ceea ce el considerã a fiesenþa dramei, ºi anume transformarea. Înteatru, susþinea Schechner, transformarea seproduce �la trei nivele diferite: 1) în dramã,adicã în poveste; 2) în actorii a cãror sarcinãspecialã este aceea de a suferi o rearanjaretemporarã a corpului/minþii lor, ceea ce numesc`transportare` (�); 3) în publicul în careschimbãrile pot fi fie temporare(entertainment), sau permanente (rituale)�. Nuºtiu în ce mãsurã Familia offline îºi poatetransforma spectatorii în sensul dorit de cãtreautorii sãi ºi pe ce termen. Probabil cã înlungul sãu traseu prin þarã, în zonele seriosafectate de fenomenul migraþiei forþei de muncãºi de lãsarea în urmã a copiilor, pe undespectacolul a fost reprezentat de nenumãrateori în turneu, acesta a condus la conºtientizarea

"

3322




de cãtre o parte a membrilor comunitãþilorrespective a pericolelor la care îºi expunurmaºii: carenþe afective grave, soldate uneoricu disfuncþii organice (prin somatizareatulburãrilor psihice cauzate de absenþapãrinþilor), inadaptare, autoizolare,marginalizare, eºec ºcolar, risc crescut deaccidentare (copiii nefiind supraveghiaþicorespunzãtor), maturizare precoce º.a.m.d.Oare câþi pãrinþi dintre cei care îºi petrecmajoritatea timpului la lucru în strãinãtate,despãrþiþi de progeniturile lor, s-au aflat totuºiîn salã la aceste reprezentaþii?! Nu neg, desigur,egala importanþã a informãrii ºi sensibilizãriipersoanelor din anturajului copiilor �migraþiei�(inclusiv a colegilor lor de ºcoalã, de pildã) cuprivire la problemele cu care aceºtia seconfruntã zi de zi ºi care explicã posibiledeviaþii de comportament. În rândul acestoraimpactul spectacolului a fost, pesemne,considerabil. În culisele festivalului �Tempsd�Images�, în cadrul cãruia echipa de realizatoria avut curajul sã înfrunte un alt tip de publicdecât publicul sãu þintã, am avut însã ocazia sãînregistrez ºi reacþii adverse. La sfârºitulreprezentaþiei un spectator se întreba dacã oºcoalã sau un liceu nu ar fi fost o scenã maipotrivitã pentru o astfel de reprezentaþie. Pelângã riscul ca mesajul social al montãrii lor sãcadã aici în gol, realizatorii ºi-au mai asumatunul, de data asta pe laturã esteticã: sã figurezeîn programul manifestãrii cu un spectacol jucatîn principal de minori, deci de artiºti amatori,alãturi de piese interpretate exclusiv de actoriprofesioniºti. Sigur cã performanþele pe careunii ºi alþii le pot atinge nu sunt comparabile,copilul-actor beneficiind, în schimb, din start deindulgenþa ºi simpatia înduioºatã a publicului.Totuºi, montarea lui Radu Apostol nu mi s-apãrut deloc lipsitã de virtuþi artistice: miciiinterpreþi nu se screm defel sã facã teatru, nuau mina aceea crispatã ºi nici atitudinea deanimal împãiat atât de frecvent arborate laserbãrile ºcolare, ci se joacã cu relaxare, culejeritate, cu bucurie, cu umor (în ciuda temeiabordate), gândesc clipã de clipã situaþiile încare se regãsesc, cântã, danseazã, existã cuadevãrat sub ochii noºtri. Privirile aþintiteasupra lor nu îi mortificã. Neastâmpãrul,forfota, haosul, spontaneitatea specificeuniversului copiilor sunt încorporate ºispeculate abil în spectacol, nicidecumreprimate. Puþinã importanþã are faptul cã euuna am plecat încântatã de la spectacol: încazul acesta cred cã urmele �transformãrii�despre care vorbea Schechner distribuþia le-aresimþit ºi le va resimþi în timp cel mai tare �altfel spus copiii care, puºi sub lupã, au învãþatsã se regãseascã pe ei înºiºi. Ceea ce nu-i puþinlucru: sã te transformi în ceea ce eºti ºi sã tearãþi aºa lumii, în loc sã îi întorci o figurãconvenþionalã...

Ubi bbene?!...Într-o încercare - dificilã! - de ierarhizare, aº

spune cã cea mai puternicã interpretare la caremi-a fost dat sã asist în cadrul festivaluluiTemps d'Images le-a aparþinut actorilorîndrumaþi de David Schwartz în Nu ne-amnãscut în locul potrivit, spectacol pe unscenariu alcãtuit de cãtre regizorul însuºi ºiAlice Monica Marinescu pe baza a cinciinterviuri cu persoane reale, care au trecut prinexperienþa traumatizantã a refugiului. Înstructura mozaicatã a piesei rezultate se

regãsesc ºi câteva fragmente din Ghidul deObþinere a Cetãþeniei Române pentru CetãþeniStrãini sau versurile imnului naþional. Treidintre poveºtile de viaþã reþinute de autori îi audrept protagoniºti pe un palestinian din Kuweit(interpretat de Alexandru Fifea), o sârboaicã(Katia Pascariu) ºi o irakianã de religie creºtinã(Silviana Viºan), cu toþii refugiaþi în Româniapostdecembristã de spaima rãzboaielor ºi aconflictelor religioase ºi interetnice din locul lorde baºtinã. O evreicã (interpretatã de MihaelaRãdescu), care, datoritã aparteneþei tatãlui sãula miºcarea comunistã, copil fiind, fusesenevoitã sã se refugieze împreunã cu familia înUniunea Sovieticã, întoarsã în România, trãieºtela vârsta a treia un al doilea exil, de data astaîn propria þarã, dupã ce este aruncatã în stradãîn toiul nopþii, doar în cãmaºã de noapte, înurma retrocedãrii cãtre vechii proprietari a caseiîn care locuia (ºi care fusese naþionalizatã subregimul comunist). Bãtrâna doamnã gãseºteacum refugiu în sânul comunitãþii evreieºti dinBucureºti, fiind gãzduitã într-un cãmin debãtrâni gestionat de cãtre membrii acesteia(Cãminul "Moses Rosen"). În fine, o altãpoveste, oarecum "excentricã", întrucât îilipseºte referinþa româneascã, ce constituiepunctul comun al celorlalte patru (pe lângã,desigur, tema mare a dezrãdãcinãrii), este aafganului crescut de pãrinþii sãi în refugiu înIran, care alege, într-o primã fazã, sã se întoarcãîn þara de origine, devastatã de rãzboaie, dar,dupã efectuarea unor studii în Germania, sehotãrãºte ulterior sã fugã în Occident, împreunãcu prietena lui (cu care a înfiinþat o formaþie demuzicã). Amândoi viseazã sã ajungã, cu oricepreþ, în America, chiar riscându-ºi viaþa peparcursul unui transport clandestin depersoane. Cele cinci istorii împletite constituieo mãrturie-fluviu impresionantã despre condiþiade exilat, rostitã pe un ton când amar, cubuzele uscate (bãtrâna evreicã), când febril,pãtimaº, revoltat (palestinianul persecutatîmpreunã cu familia sa rând pe rând de cãtrekuweitieni, evrei, irakieni, ºi expulzat într-unfinal, definitiv, din þara natalã, pentru "vina" dea fi solicitat cetãþenia românã), ori blajin,împãciuitor, fãrã resentimente, dar nicicapitulând (vãduva sârboaicã, mamã a doicopii, convertitã în România la baptism), alteoripe ton de mirare copilãreascã, naiv-comicã(irakiana care sperã sã se regãseascã la unmoment dat cu fraþii ºi surorile ei, rãspândiþiprin Occident, obiectiv de împlinirea cãruia odespart însã lipsurile materiale), sau de îndârjitãîmpotrivire, cu accente hip-hop (tânãrul afgan).Sunt atinse subiecte precum discriminarea,marginalizarea, exploatarea, abuzurile la careeste expus insul care nu aparþine majoritãþiiunei þãri (strãinul, minoritarul, apatridul), fiesub presiunea fãþiºã a sistemului ori cuasentimentul tacit al autoritãþilor, fie datoritãintoleraþei unor indivizi sau comunitãþidominante, dar de cele mai multe ori din toateaceste motive conjugate. Detaliile ºi filtrulsubiectivitãþii fiecãrui povestitor în parte audarul sã însufleþeascã niºte realitãþi poatebãnuite de cãtre spectator, dar niciodatãaprofundate ºi percepute în adevãrata loramploare, în absenþa unor experienþe similarede viaþã. Asupra publicului autohton un impactdeosebit îl are lumina percutantã pe carepersonajele o aruncã asupra situaþiei dinRomânia, a relaþiilor cu indigenii ºi a relaþiilordin sânul etniilor care o locuiesc. Sãrãcia,ºomajul, birocraþia, corupþia, hoþia,promiscuitatea, ostilitatea faþã de romi,

încãlcarea drepturilor azilanþilor strãini,garantate lor prin lege, nu trec neobservate, lafel cum nu trec nenotate nici micile dovezi desolidaritate, orideunde ar veni ele. Verva satiricãa regizorului potenþeazã ironia din spateleanumitor remarci, precum în scenele în careazilanta din Serbia se luptã sã înveþe pe de rostConstituþia României ºi imnul Deºteaptã-te,române!, în vederea prezentãrii la examenulpentru dobândirea cetãþeniei române. Lecturacu voce tare a Ghidului de Obþinere aCetãþeniei Române pentru Cetãþeni Strãinioferã, de asemenea, prilej de umoristicãdelectare pe seama frazeologiei goale, alimbajului de lemn ºi a lipsei de adecvare atextului la profilul ºi nevoile cititorilor vizaþi.Repetiþia cuvântului "democraþie" în tot acestcontext nu poate decât sã stârneascã zâmbete,acompaniate, ce-i drept, de scrâºnetul dinþilor.

Scenografia spectacolului, conceputã deAdrian Cristea, este cu adevãrat minimalistã:scena e ocupatã de cinci microfoane ºi cinciscaune, care evocã un peron de aºteptare,undeva, la o intersecþie de drumuri - spaþiu detrecere, impersonal, al nimãnui, care vorbeºtecu de la sine putere despre starea de venetic aapatridului (dar oare nu ºi a omului generic ºimai ales a omeniei, pentru care pare cã încã nus-a inventat locul potrivit?!). Costumeleactorilor sunt haine de zi cu zi, destul de terneºi de sãrãcãcioase, cu puþine elemente deidentificare, cum ar fi legãtura de cap, careajutã la a o "îmbãtrâni" pe Mihaela Rãdescu înrolul evreicei, sau paltonul care îi contureazãKatiei Pascariu o alurã de asemenea maimaturã, de fiinþã muncitã ºi umilã în posturasârboaicei. Monoloagele intercalate, cu o ºtiinþãbine strunitã a montajului, sunt întrerupte dincând în când de scurte momente muzicale sauscandate, în timpul cãrora interpreþii scot laivealã niºte sticle ascunse în suportulmicrofoanelor, pe care le folosesc pe post deinstrumente de percuþie. Alteori, monologul setransformã în veritabilã polifonie, povestea unuipersonaj fiind preluatã de cãtre celelalte ºispusã de mai multe voci. Actorii vorbesc(pãstrând pe cât posibil accentul modelelor lorreale) în general cu faþa la public, iar uneori ise adreseazã direct, dar nu prea des. AsemeniGianinei Cãrbunariu, David Schwartz este unadept al tehnicilor distanþãrii, care îi permit încazul de faþã sã infuzeze o dozã de dramatismscenariului iniþial, ce risca altminteri sã rãmânãmult prea ancorat în discursiv. (Deºi regizorul aoperat cu infinitã discreþie, acest tratamentaplicat materialului de la baza piesei trãdeazã,aºa cum observa ºi Iulia Popovici, o preocuparede ordin artistic, legatã de identificarea ºiexploatarea nucleelor de teatralitate aleistoriilor consemnate prin metoda verbatim, ºinu doar pentru dimensiunea politico-socialã aspectacolului.) Jocul implicat ºi extrem deconvingãtor al actorilor compenseazã uºoarelelungimi care i se pot reproºa montãrii.

!

"

3333




Teatrul de �miºcare ºi gest� promovat deºcoala francezã (Jacques Lecoq) areinteresante urmãri ºi ramificaþii în special în

perimetrul artistic englez. Sunt �continuate� ºiexplorate posibilitãþile teatrale ale artei clovnului,strategiile pedagogice sunt transformate în�material� de spectacol (exemplu Théâtre deComplicité fondat ºi coordonat de SimonMcBurney sau compania East Productions a luiSteven Berkoff). Deºi ºcoala francezã este pilonulde susþinere al teatrului fizic din decada �80,disponibilitatea ºi instinctul performativitãþii suntcercetate în aceeaºi direcþie ºi de Joan Littlewoodîn al sãu Theatre Workshop încã din 1953.Expresiile fizice, dezvoltarea abilitãþilor corporaleau ca punct de plecare �relaxarea� concentrãrii ºitensiunii corpului în timpul repetiþiilor, procesulcentrându-se pe �joc�. ºcoala francezã Lecoqproduce nenumãrate ramificãri de stiluri.

Dacã Decroux desparte mimul de cuvânt -pantomima devenind o artã autonomãeminamente gestualã ºi corporalã - actorul ºiregizorul englez Steven Berkoff redirecþioneazãspectacolul cãtre armonizarea cuvântului cu artamimului ºi performanþele fizice ale corpului.Berkoff începe studiile în anii �60 (cu ClaudeChagrin, student al lui Lecoq), impune un stilperformativ care nu poate fi încadrat într-uncurent, este influenþat de stiluri fizice dintre celemai diverse (Lecoq, Meyerhold, elementecorporale din teatrul japonez kabuki, coduricorporale expresioniste, extreme artaudiene etc.).Mai mult, teatrul lui Berkoff este în egalã mãsurãun teatru al textului, în care sunt mixate stilurilede limbaj, de la obscen pânã la eleganþashakespearianã sau stilul cockney, un echilibruperfect între elitism ºi slang, susþinute de oteatralitate scenicã bazatã pe violenþã fizicã,impulsuri ucigaºe de anihilare ºi autodistrugere.Studiazã corpul în ipostaze extreme, mereuinovative, gesturile expansive ºi groteºti. Este unteatru ce mizeazã pe eficacitate ºi transã, pe oformulã teatralã coordonatã de perfecþionismulcorpului. Acesta este transformat în elementul

esenþial de decor, gândit vizual pe coordonateritmice. Aºadar, centrul teatrului berkoffian esteactorul, miºcarea controlatã, fãrã bazã în recuzitã.Performance-ul are o consistenþã schematicã, într-o culoare dominantã ce contribuie la identitateaspectacolului.

Emblemele stilului Berkoff sunt spectacoleleSalomé din 1988 (lipsa recuzitei, acþiune densãcorporalã mimatã într-un spaþiu abstract,sexualitate ºi forþã), un Hamlet dominat de unton negru pe o scenã lipsitã de decor (LondonTheatre Group, 1980), Procesul din 1970 (cadre�infinite�, rigiditate studiatã a miºcãrii ºi acoregrafiei), Coriolan din 1996 (o interogare acoordonatelor sociale, politice, psihologice careconstruiesc eroul într-o lume apocalipticã a anilor�40), Metamorfoza din 1969 (accent pe mimã cao compoziþie fantasticã) etc.

Berkoff are o permanentã atitudine causticãîndreptatã împotriva mediului academic. Devineun model pentru artiºtii anilor �90, pentrupersonaje ca actorul George Dillon sau LindaMarlowe. Produsele companiei teatrale a luiBerkoff - actorii colaboratori - extind specificulfizic ºi �ºcoala� impusã de actorul ºi regizorulenglez.

Compania Moving Picture Mime Show este oaltã formulã reprezentativã pentru teatrul fizicdin anii �80. Este centratã pe mimul corporalîmbinat cu elemente de risc de tipul circului,compoziþii vizuale ºi corporale cu impactputernic. Compania este fondatã în 1977 de cãtrestudenþii ºcolii lui Lecoq, David Gaines, PaulFilipiak ºi Toby Sedgewick. Montãrile suntconcentrate pe forma corporalã ºi spaþialã (TheSeven Samurai and Other Stories din 1979, reluatîn 2008), pe mimul �povestitor�, pe elementeaparþinând stilului de teatru japonez kabuki ºimai ales pe mascã. Existã rezonanþe ale legendareicompanii elveþiene, de teatru cu mãºtisuprarealiste, Mummenschanz (din nou produs alºcolii Lecoq din Paris) ce foloseºte masca �larvã�- volto larva, tipicã pentru carnavalul veneþian, omascã tipicã albã strãlucitoare - în spectacolele de

la finalul anilor �70. Va genera fondarea grupuluiThrestle Theatre, axat pe spectacole ºiconfecþionãri de mãºti, care extinde posibilitãþilemãºtii �larvã� cãtre masca de caracter.

Complicité sau Théâtre de Complicité (com-panie fondatã în 1983 de Simon McBurney)îmbinã arta corporalã cu tehnologia, urmãrindtotalitatea performativã ºi relaþiile inedite întretext, muzicã, corp ºi cadrul scenic. Orice spa?iu ºiorice audienþã se preteazã jocului (chiar ºiînchisori sau ºcoli). Montarea cu Sfârºit de par-tidã (2009) de Samuel Beckett, în regia lui SimonMcBurney, propune o viziune ca �partiturã� detext, cuvinte, pauze, repetiþii ºi ecou, intervenþii,menþinând o rigurozitate formalã muzicalã, ogândire motivicã conjugatã cu investigaþii fizice,cu ritmicitate corporalã ca transfer ºi contaminarede teme de miºcare de la un performer la celãlalt.Shun-kin (2008), este un produs al colaborãriicompaniei Complicité cu Teatrul Setoyaga dinTokyo, pe textul autorului japonez JunichiroTanizaki. Este vorba de o parabolã despre senti-mentele umane atât nobile cât ºi distructive, auto-mutilarea ca sacrificiu ºi sensibilitatea artei(instrumentul shamisen) în cheia simbolicii ºi ritu-alului schematic al teatrului japonez. SpectacolulA Disappearing Number (2007) are un subiectstraniu, matematica ce impune dificultãþi deînþelegere a textului, ºi mai ales pune problemalegãturii acesteia cu scena de teatru, cu mecanis-mele de producere a spectacolui, corpul, ritmica,imaginea. Adaptarea în spaþiu a actorului ºi amiºcãrii construieºte un spaþiu al continuei trans-formãri în forme ritmice, fraze �mecanice� de ideiºi acþiuni scenice, cu punctuaþii ºi respiraþii. TheElephant Vanishes (2003), pe un text de HarukiMurakami, este o compoziþie suprarealistã, domi-natã din nou de indispensabilul suport sonor ºipuls ritmic ce coordoneazã miºcarea, umbrele,imaginile de pe monitoare care îºi schimbã în permanenþã poziþia. Regizorul nu compromitesubstanþa ritualicã a piesei, �austeritatea� profundsimbolicã a teatrului japonez, tratatã ca geometriea spaþiului ºi corpului. Maestrul ºi Margareta(2012) consumã sensibilitatea audienþei prinintensitatea vizualã ºi prin sursele teatrale impli-cate (miºcare fãrã întrerupere, efectele videoproiectate de designerii Es Devlin ºi Luke Halls).

Complicité este formatã de studenþi ai centru-lui Lecoq din Paris, producþiile lor au la bazã ometodã colaborativã, o legãturã apropiatã de�complicitate� între performeri, între performanceºi audienþã. Contactul vizual este punctul depornire, profunzimea privirii, controlul asupraefectului, asupra gradelor de sensibilitatedeclanºate în audienþã. Spontaneitatea este o altãcondiþie esenþialã pentru Complicité.�Complicitatea� declanºeazã chimismul între spec-tacol ºi audienþã.

Teatrul fizic este asociat cu perioada anilor�80. Însã evolueazã în decadele urmãtoare cãtrecombinaþii între bravura tehnicã a interpretãrii,spectacol multimedia ºi teatrul centrat pe text.

!

Teatrul experimental ºiteatrul fizic.Steven Berkoff ºi Complicité

Alba Simina Stanciu

Metamorfoza

Din octombrie pînã în decembrie, peecranele noastre vor fi intrat cele maiimportante filme prezent(at)e anul acesta

la Cannes în Competiþia oficialã. Despre La vied�Adèle am vorbit deja. Între timp au rulat Heli,filmul mexicanului Amat Escalante, rãsplãtit cuPremiul de regie, Only God Forgives / NumaiDumnezeu iartã al lui Nicolas Winding Refn, LePassé al lui Ashgar Farhadi ºi, cel mai recent,Inside Llewyn Davis al fraþilor Coen, distins cuPremiul juriului. Le voi discuta în douã etape. Înacest episod � Escalante ºi Refn.

Dupã Drive, film pentru care a luat Premiulde regie la Cannes în 2011, Refn a revenit înCompetiþia oficialã cu Only God Forgives. Faþã deDrive, Only God Forgives e o trecere la un altnivel de concepþie, compoziþie ºi expunerecinematograficã. Faþã de ceea ce ruleazã îngeneral în cinematografele noastre, noul film allui Refn ar putea fi considerat un proiectunderground.

Filmul lui Refn propune o baie de sînge, cuimagini explicite ale firelor de carne prin caresîngele tîºneºte din organism. Revãrsarea sanguinãe stîrnitã de o familie de americani aflatã înThailanda cu afaceri ilicite, imediat ce fiul maimare al familiei ucide o prostituatã de ºaisprezeceani.

Baia de sînge e anunþatã de Billy, frateleucigaº, care atunci cînd pãrãseºte lãcaºulthailandez al familiei anunþã cã vrea sã coboare îninfern. Din clipa respectivã, Refn deschide poartaSãlaºului Negru din Twin Peaks-ul lui DavidLynch ºi lasã spiritele Rãului sã umple ecranul.Refn dedicã acest exerciþiu cinematografic luiAlejandro Jodorovski, însã Lynch, Tarantino sautînãrul Scorsese nu lipsesc din lista de referinþe pecare autorul danez le insereazã în construcþia sa.Iar aceastã inserare e atît de serioasã, atît de multîmpinsã peste limitele stabilite de aceºti autori,încît filmul lui Refn capãtã o forþã expresivã pecare, probabil, o gãseºti numai într-un uraganstîrnit de un Inconºtient zdruncinat.

La fiecare pas al filmului, Refn propune unperformance în care marile teme ale umanitãþii �sexualitate, maternitate, mamã-copil, iubire,convenþie socialã, politicã, bani, violenþã-durere,dreptate � sînt înaintate spectatorului pentru oanalizã lucidã. Fiecare display gîndit de Refnenunþã idei pe o anumitã temã, în acelaºi timprãmîne suficient spaþiu pentru ca spectatorul sãpoatã nota propriile gînduri pe marginea celorenunþate de autor ºi tot acest construct seîntoarce asupra Filmului însuºi � ca parte dinmarile teme ale umanitãþii � ºi îi rescrie conceptul.Într-unele performance-uri personajele vorbescmecanic, pentru a sublinia tipologia pe care oreprezintã. În alte performance-uri personajelefolosesc obiecte pe care nu le au asupra lor,obiecte care apar ca prin vis pentru a stabilisentinþele momentane (ca prin vis, dar fãrã cafilmul sã piardã vreo instanþã a cursivitãþiireprezentãrii, fãrã sã anunþe intervenþia unui�ceva de dincolo� sau pãtrunderea într-o altãdimensiune). În alt performance personajele urlãmecanic sub torturã, încît sã edifice discursulauctorial despre violenþã.

Spaþiul în care se deruleazã secvenþele, modulîn care sînt aºezate în spaþiul respectiv fiinþele ºi

obiectele care asistã la eveniment, latura sonorãadãugitã istoriei de pe ecran, toate acestea sîntsemnele prin care Nicolas Winding Refn invitãspectatorul sã-ºi redimensioneze judecata încinema. Printr-un cod care e afiºat. Totul e scris înproiect ºi lãsat la vedere.

Regizorul mexican Amat Escalante a fostpentru a doua oarã prezent la Cannes, dupãSangre, filmul sãu de debut, care a rulat însecþiunea Un certain regard în 2005. Escalante epentru prima datã distribuit pe ecraneleromâneºti. A vizitat România cu ocaziafestivalului Les films de Cannes à Bucarest,susþinînd apoi Heli ºi în Timiºoara sau Sibiu prinîntîlniri cu publicul dupã proiecþii sau princonferinþe de presã.

Heli, sora sa puberã ºi Beto, iubitul suroriisale, sînt rãpiþi de mercenarii unei grupãriimplicate în vînzarea drogurilor. Beto furase douãpachete de cocainã de la ei. Cei trei sînt duºi încasa unuia dintre rãpitori. Acolo erau prezenþimai mulþi tineri ºi copii. O femeie trebãluia înbucãtãrie, mama unuia dintre tineri. Cei micirulau pe o consolã actualã ceva joc simplu, careîn banda sonorã avea note procesate în midi, acelsunet notã cu notã specific jocurilor anilor �80 depe GameBoy-urile de la Nintendo. Lasã jocul, darmuzica rãmîne în boxele televizorului. Ceilalþitineri asistã. Beto (aproape de majorat ca vîrstã)are mîinile legate deasupra capului, gura îi esteprinsã cu bandã ºi e lovit în mod repetat cu obîtã de cricket. Violenþa creºte în intensitate, iarmetodele folosite în pedepsirea lui Beto sînt dince în ce mai inventive. Femeia vine din bucãtãriesã vadã ce se petrece, apoi se întoarce înapoi latreabã. Unul dintre copii e invitat sã lase manetaconsolei ºi sã mînuiascã bîta. Se conformeazã.

Violenþa pe care o înfãþiºeazã Escalante cu unrealism cutremurãtor este necontenit amendatãdin fundal de clipocitul sonor al jocurilor videoabandonate de copii în favoarea spectacoluluireal. Jocul explicit al dealer-ilor de droguri (carepar de vîrsta lui Heli, puþin peste douãzeci deani) ºi privirile asistenþei formeazã un arc alterorii pe care banda sonorã îl întinde ºi îlrelaxeazã prin gemetele pe care le emite cel lovitºi prin sunetele jocului video, care varsã liniiironice în pantofii secvenþei. Escalante reuºeºte sãcreeze acel parteneriat violenþã-umor care frizeazãgrotescul ºi care poate fi trãit cu groaza în suflet(fiindcã suferinþa personajului e uriaºã), dar care,la fel de bine, tocmai fiindcã e atît de atentcoregrafiat ºi atît de armonios scuturat din umbrãde sunetele jocului video, poate smulge zîmbetecomplice.

Evenimentele (re)prezentate sînt suficient denebune încît sã parã posibile în acea lume. Însã,în acelaºi timp, e o voluptate uriaºã înreprezentarea violenþei în acest film, o volupatecãreia contextul larg al reprezentãrii îi dãtemeinicie criticã. Pînã la urmã, se întîlnesc faþãîn faþã mirajul îmbogãþirii rapide cu precaritateavieþii celor care cad pradã acestui miraj (dealer-iidin film). Cu gîndul nefericit al unui adolescent,Beto, care crede cã îºi va impresiona iubita prinacel furt. ºi cu Heli, care trebuie sã descurcefirele.

O altã secvenþã stã mãrturie pentrucapacitatea autorului de a gîndi ºi de a reliefa

plastic o anumitã stare de spirit. Pe o canapeadorm alãturi pruncul lui Heli ºi al iubitei acestuiaºi sora lui Heli. Pe lateralele încãperii ferestrelesînt deschise larg. Perdelele fluturã în bãtaiavîntului, iar soarele scaldã încãperea. Cerullimpede-albãstrui se întinde peste încercatelenisipuri ale Mexicului sãlbatic. Ai vrea sã nu seînchidã niciodatã acest cadru. Nu fiindcã e unhappy-end: pe ecran nimeni nu e happy, iar deend nu prea putem vorbi, ferestrele sînt încãdeschise. Ci fiindcã prin acest cadru ai acces laacel inefabil al bucuriei de a fi în viaþã �indiferent cã viaþa are colþii unui cîine fioros ºimuºcã neîncetat.

Cele douã secvenþe sînt reprezentative pentrustilul lui Escalante fiindcã nu sînt singulare înproiectul sãu. Fiecare laturã a demersului propusde Escalante gãseºte replici, ancore ºi ecouri înproiectul sãu. Nimic nu e lãsat la voia întîmplãrii.

Conform valorii cinematografice arãtate încompetiþie, Palme d�Or-ul ar fi trebuit sã fiecâºtigat de filmul lui Escalante. Construcþiafilmului denotã prezenþa unei voci importante înspatele proiectului: picturalitatea imaginii pusã încontrast cu barbariile vãzute (barbarii pe care, cusiguranþã, realitatea le depãºeºte deplin în ceea ceoferã în Mexic), faptul cã � prin construcþie � niciun moment nu îþi cautã (þie, spectatorului)lacrimile sau suferinþa, ci doar îþi aratã o situaþie(un tânãr e cãrat cu o camionetã, cu corpul fãcutferfeniþã, e urcat pe un pod, legat cu o funie degât, legat de barele podului ºi lãsat cãtre pãmânt),cum a fost posibilã acþiunea aceasta, apoi teîntreabã pe tine, ca privitor, ce mai poate fi dupãaºa ceva. Care mai e normalitatea, ce mai poþispera într-o lume care conþine ºi aºa ceva. Iarîntrebãrile acestea, filmul le adreseazã cu degajare,fãrã apãsare, prin câteva imagini de o frumuseþeexemplarã. Într-adevãr, Escalante nu te menajeazã.Lasã violenþa în toatã nuditatea ei pe ecran. Dartocmai fiindcã tu vrei sã înþelegi cum se ajunge laaºa situaþie (aruncarea tânãrului de pe pod),violenþa nu mai e gratuitã, nu mai e spectacol dedragul impresionãrii sau aplicãrii unei terapii deºoc spectatorului. Ci e o discuþie despre lume, olume care � în Mexic � uneori o ia razna.

!

3344




film

Toamnã ºi iarnã cannezã (I)Lucian Maier

Duminicã dimineaþa... Mergem la film,,cu ºcoala�, însoþiþi de un profesor.Unicul cinematograf din micul orãºel

ardelenesc ne va prilejui întâlnirea cuKadocinikov, Cerkasov, Orlova sau Mareþkaia,actori sovietici care pentru o orã ºi ceva vor fiPavel Korceaghin, Zoia Kosmodemianskaia sauAlexandr Matrosov.

În sala sordidã, cu podelele mirosindînfiorãtor a motorinã, vom vedea Tânãra gardã,Povestea unui om adevãrat, Aºa s-a cãlit oþelulsau poate Ceapaev. ªi, bineînþeles, înainte deaceste filme, câteva minute, un jurnal deactualitãþi va prezenta imagini cu �minunatelerealizãri din industria ºi agricultura RepubliciiPopulare România�. Reuºesc sã ne trezeascã

din amorþealã imagini teribile din ,,lagãrulcapitalist�: crahuri bancare, accidente aviaticesau de tren, spectacole degradante de cabaretsau copii murind de foame prin lumea a treia.

Suntem la începutul anilor �50; de necrezut,dar au trecut deja 12 ani de la apariþianeorealismului în cinematografie, cândregizorul Luchiano Visconti deschidea caleaspre capodoperele curentului: Hoþi de biciclete,Roma, oraº deschis, Orez amar sau Pãmântulse cutremurã, iar la Londra apãrea în 1947revista ,,Sequence� condusã de LindsayAnderson, care aduna în jurul ei pe cei carevor fi ,,tinerii furioºi� ai cinematografieiengleze! Ei bine, toate astea le voi vedea maitârziu, spre sfârºitul anilor de liceu ºi mai ales

la Bucureºti, în anii studenþiei.Pânã atunci, duminica dimineaþa mergem la

film ,,cu ºcoala�, însoþiþi de un profesor, laîntâlnirea cu veºnicul erou sovietic, grandios înîncleºtarea sa cu cotropitorul fascist ºi capabilde sacrificiul suprem...

E adevãrat cã în acei ani am vãzut ºi filmesovietice de calitate, cum ar fi basmul Floareade piatrã (regia Alecsandr Ptuºko), Copiiicãpitanului Grant, spumoasele comediimuzicale Primãvara sau Toatã lumea râde,cântã ºi danseazã cu Orlova sau mareleCerkasov. Meritã amintitã ºi capodopera care arãmas un reper în cinematografie, CruciºãtorulPotemkin al lui Eisenstein, acel cineast pe carepartidul bolºevic îl proclamase �pãrintelefilmului politic�, cel care �sublinia rezonanþeleactuale ale istoriei�, iar unii exegeþi îlconsiderau chiar �un Leonardo Da Vinci alepocii moderne�. Mã rog, ce sã zic, aºa o fifost, dar atunci când Stalin, la o primãvizionare a filmului Ivan cel Groaznic, a fostscandalizat de felul în care Eisenstein a scrisscenariul � destul de mult ieºit în afara linieipartidului bolºevic � acest film a primitinterdicþie definitivã, iar maestrul a fost destulde aproape de a lua calea Gulagului. Abia înanul 1958 filmul va fi prezentat pentru primaoarã în public, la Bruxelles, cu prilejul unuifestival al celor mai bune filme din toatetimpurile. La vremea aceea, Eisenstein murisede zece ani, iar Stalin, de cinci! Dar, mã rog,asta e o altã poveste.

Sovietizarea þãrii noastre a þinut pânã în1958, an în care trupele sovietice au pãrãsitRomânia. Atunci s-a decretat amnistiereatuturor deþinuþilor politici, proces care se vaîncheia în 1964, oraºe, strãzi sau cinematografeîºi schimbã numele ºi filmele ruseºti vor cedalocul celor occidentale. Despre toate astea,vom vorbi mai încolo...

!

3355




Filmul de rãzboi - anii �50Ioan Meghea

remember cinematografic

Cadru din Crucisatorul Potemkin

3366



din lirica universalã

Howard Nemerov 2

inedit

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XVI) 3

cãrþi în actualitate

Dorin Mureºan Pletosul din Insomnia 4

Florin Costinescu Lunga cãlãtorie a vechii pãlãrii de pai 5

Ani Bradea Emigrant în patrie 6

Letiþia Ilea Legãtura de chei a poetului 7

poezia

Raluca Mãdãlina 8

Costel Suditu 9

parodia la tribunã

Lucian Perþa Mãdãlina Raluca 8

proza

Marian Ilea ªi orice cal de cursã ajunge gloabã... 10

eseu

Adrian Dinu Rachieru "Deconspirarea" lui Adrian

Marino? (III) 12

T. Tihan Pe urmele unui intratabil sentimental (II) 14

interviu

de vorbã cu scriitoarea ºi actriþa Alina Nedelea

"Sunt o mitomanã cronicã" 16

filosofie

Iovan Drehe Strãinul din Callipolis (II) 18

Remus Foltoº Foarte scurtã introducere ortodoxã în

filosofia chinezã 19

istorie literarã

Paul Stegaru Ioan Slavici, personalitate marcantã a lumii

literare româneºti 20

diagnoze

Andrei Marga Ierusalimul în artã 22

evocare

O. Vinþeler Criticul ºi istoricul literar Stancu Ilin -

octogenar 23

concurs Ioan Slavici

Aurora Cristea Lagãr ºi rãzboi 24

muzica

Maria Carla Bãlan, Oleg Garaz O montare scenica pe

cale de a deveni legendarã: opera "Tannhäuser" de Richard

Wagner la Opera Românã 28

teatru

Anca Haþiegan Zigzag teatral la "Temps d'Images" (I) 30

Alba Simina Stanciu Teatrul experimental ºi teatrul

fizic. Steven Berkoff ºi Complicité 33

film

Lucian Maier Toamnã ºi iarnã cannezã (I) 34

remember cinematografic

Ioan Meghea Filmul de rãzboi - anii '50 35

plastica

Mihai Plãmãdealã Adevãr sau provocare? Valeriu Mladin:

Bestiar politic 36

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei � trimestru, 48 lei � semestru, 96 lei � un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei � trimestru, 66 lei � semestru, 132 lei � un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

Adevãr sau provocare?Valeriu Mladin: Bestiar politic

Mihai Plãmãdealã

Mergând pe o logicã aforisticã (ne-ampermis sã preluãm în continuare oidee din Aforisme asupra înþelepciunii

în viaþã a lui Arthur Schopenhauer), un om sepoate recomanda prin numele sãu, prin ce areºi prin ceea ce reprezintã pentru cei din jur.Valeriu Mladin este un artist european de talieinternaþionalã, care trãieºte ºi lucreazã înRomânia. Talentul sãu, legat de tot ceea cepoate intra sub egida termenului techne, nupoate fi pus în discuþie de niciun privitor, darîntreaga poveste a creaþiei sale, de-abia de aiciîncepe. Pe parcursul a peste trei decenii demuncã, Mladin a realizat un corpus de lucrãriºi proiecte prin care spune ceea ce are de spusîn materie de semn vizual ºi nu numai. Avereasa � rezultantã directã ºi nemijlocitã a munciiîntreprinse � nu poate fi mãsuratã, nicievaluatã ºi are acea rarã calitate de a se puteaîmpãrþi fãrã a se divide. Partea pãstreazã, încazul sãu, legãturi implicite cu întregul cãruiaîi aparþine. În fine, dacã viziunea artistului sesuprapune, dupã cum considerãm noi, cuadevãrul, un adevãr deopotrivã al artei ºi aleticii, atunci opera ºi activitatea sa reprezintãun reper, o axã, un vector ascendent, un modelsocial.

Proiectul Political Bestiary, materializat într-oexpoziþie deschisã în 24 noiembrie la CentrulCultural �Palatele Brâncoveneºti� Mogoºoaia, apresupus realizarea unei serii de portrete cuvalenþe satirico-anecdotice; corpuri de oameniºi capete de animale. Costume impecabile,blanã sãnãtoasã ºi, atunci când ne referim lamulþimea majoritarã a porcilor din expunere,ºorici gros. Altfel spus, o colecþie de jigodii,sau, dacã termenul este prea blând, de javrepolitice, un codex de vicii, ipocrizie, laºitate ºiincompetenþã.

Miza expoziþiei nu este însã una umoristicã.Avem de-a face cu un act militant. Singuraformã de luptã cu kitschul, în cazul nostru unkitsch de atitudine, este denunþarea acestuia.Componenta artisticã este extrem de importan-tã într-un astfel de demers, fiind factor portantpentru o idee pe care, altfel, o ºtim cu toþii.

Am compara acþiunea lui Mladin cu cea alui Goya, evident, doar ca resort interior, înniciun caz ca formã.Politicienii noºtri pot continua sã doarmãliniºtiþi; în expoziþia Political Bestiary, ca dealtfel ºi în acest text, nu se dau nume. Nimeni,dintre cei care au inspirat ciclul iconografic nuse va recunoaºte în imagini, în schimb toþi voravea impresia cã i-au identificat pe colegii lor,prieteni sau adversari. Animalele lui ValeriuMladin seduc, conducându-l pe lector pânã înpunctul de a le simpatiza. Ideea este cã artistulface animale în cãrbune, iar domnii ºi doam-nele din politicã fac bani în contextul unui jafgeneral care apare din pãcate ca ceva normal.Dincolo de partea cu criticã socialã directã ºiînfierarea societãþii, care îºi meritã din plinaleºii, reþinem componenta carnavalescã, alumii rãsturnate cu susul în jos, a mãºtilorcomportamentale ºi a protecþiei anonimatului.Trebuie sã spunem cã în artã, ca ºi în viaþã,lucrurile nu apar din senin; întotdeauna existãun �înainte� care a determinat coordonateleprezentului relativ. Valeriu Mladin revine peri-odic la subiectul politic ºi social. MomentulBarack Obama a fost aºternut de acesta pesuport dupã respectivele alegeri din StateleUnite (cu cacao adãugatã în bazã acrilicã),Casa Albã a fost prezentatã ca grãdinã zoolo-


black pantone pportocaliu tribuna...tribuna 271 pantone pportocaliu 1 pantone black black 4 lei...

Documents