Biserica „Sfântul Gheorghe” din Husi

Costin Clit

COSTIN CLIT

BISERICA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN HUŞI

Sponsor: S.C. TEHNOUTILAJ S.A. HUŞI

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României COSTIN, CLIT

Biserica „Sfântul Gheorghe” din Huşi / Costin Clit – Bârlad: Sfera, 2006

ISBN (10) 973-8399-80-7; ISBN (13) 978-973-8399-80-8 726.5(498 Huşi) Sf. Gheorghe

3

Costin Clit

Biserica „Sfântul Gheorghe” din Husi

Editura Sfera Bârlad, 2006

,

Tehnoredactare: Bogdan Artene Fotografii: Mihai Rotariu

5

CARTIERUL PLOPENI

Străbătut de pârâul Drăslăvăţ, cartierul Plopeni, la origine sat pe moşia Episcopiei Huşilor, este situat în partea de Sud-Est a oraşului Huşi1. Toponimul Plopeni este legat, probabil, de numărul mare de plopi ce se găseau pe malurile pârâului Drăslăvăţ2. Potrivit mărturiilor preotului I. Thoderaşcu, la începutul secolului al XIX-lea biserica Sf. Gheorghe era situată într-o pădure de plopi3. Tradiţia bătrânilor referitoare la mulţimea de plopi din această zonă este consemnată şi de preotul Iordache Mâşcă, parohul bisericii Sf. Ioan din Huşi, într-un memoriu elaborat în 1930.4

1 Istoria Huşilor, volum îngrijit şi coordonat de Theodor Codreanu, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1995, p. 67. 2 Iorgu Iordan, Toponimie românească, Ed. Academiei, Bucureşti, 1963, p. 95; Istoria Huşilor, p. 48; C. Chiriţă, Dicţionar geografic al judeţului Fălciu, Tipografia Petru C. Popovici, 1893, p. 151 („Tradiţiunea arată că numirea i-ar veni de la o pădure de plopi”). 3 Arhiva Bisericii „Sf. Gheorghe” din Huşi, dosar 140/1905. 4 Costin Clit, Un memoriu inedit al preotului Iordache Mâşcă despre biserica Sf. Ioan din Huşi (1930), în ziarul Jurnalul Vasluian, nr. 355, din 17-23 noiembrie 2000, p. 6.

Biserica „Sf. Gheorghe” văzută de pe drumul Huşi – Pădureni – Murgeni.

6

Se constată existenţa moşiei Plopeni, din ţinutul Fălciului, pe care s-a format satul Plopeni, devenit ulterior mahala (cartier) al oraşului Huşi5. Mahalaua Plopii este atestată la 1835, 1837, 1838, 18396. Putem observa cele două denumiri folosite în epocă: Plopenii sau Plopi. Toponimul Plopeni îşi are originea, cu certitudine, în pădurea de plopi din zona răsăriteană a actualului oraş Huşi.

O schiţă de plan din 1785 cuprinde moşiile situate între localităţile Pogăneşti şi Oţetoaia, pe care este trasat „Prutul vechi, ce-i zic acmu Pruteţul”, „dispărut aproape total cu prilejul recentelor lucrări de hidroameliorare executate aici”. Pruteţul începea din apropierea satului Râşeşti şi se unea cu albia actuală a râului Prut la sud de satul Condrea. Prutul îşi schimbă albia pe vechea gârlă Pânoasa, probabil, în prima jumătate a secolului XVII7.

Moşia Plopeni se învecina la sud cu moşia Cârligaţi (astăzi satul Pădureni), la sud est cu moşia Voloseni, la răsărit se întindea până la Pruteţ la locul numit Cotu Stejarului (diferit de cel situat lângă Răducani, pe Prut)8, învecinându-se cu moşiile Căcăcerii şi Şopârleni. Spre nord constatăm toponimul Movila pescarilor9.

Prima atestare documentară a satului Plopeni este din 1602-1604, aşa cum ne dovedeşte un suret de pe uricul domnitorului Ieremia Movilă (1595-1600; 1600-1607). Potrivit suretului amintit, domnul Ieremia Movilă a „dat şi am miluit a noastră sfântă rugă, ce făcută noao (de) sfânta episcopie Huş(u)lui, unde este hramul sfinţilor întru tot lăudaţilor apostoli Petru şi Pavel cu aceste sate: satul Plopenii şi satul Cozăecii şi Răşăştii şi sălişte Creţăştii şi Spărieţii, ce sânt la ţin(utul) Fălciului”, iar „aceste mai sus scrise sate au fost drepte a domnii mele şi sunt ascultare la ocolul târgului nostru Huşului”. În document se mai consemnează: „Iar hotarul acelor de mai sus numite sate anume Plopenii şi Cozăecii şi Răşăştii şi siliştea Creţăştii şi Spărieţii, cărei sânt la ţin(u)t(ul) Fălciiului şi Căcăcenii care sânt la ţin(u)t(ul) Lăpuşnii şi cu mori la Pănăoasa, ce sânt în gârla Prutului şi ca să fie hotărâre moşii tuturor, după a lor cele vechi hotară, pe unde din veac au umblat”10.

Satele şi siliştile dăruite de către domnitorul Ieremia Movilă făceau parte până atunci din ocolul domnesc al târgului Huşi11. Satele din ocolul domnesc al Huşului depindeau de curtea domnească de aici şi aveau ca destinaţie aprovizionarea cu alimente şi furaje, efectuarea lucrărilor de construcţie şi întreţinere a bisericii şi

5 Tezaurul toponimic al României. Moldova, vol. I, Repertoriul istoric al unităţilor administrativ-teritoriale. 1772-1988, Partea a 2-a, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1992, p. 889. 6 Tezaurul toponimic al României. Moldova, vol. I, Partea I, 1991, p. 559. 7 C. Istrati, Vechi sate din ţinutul Fălciului, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol”, XXIII/1, Iaşi, 1986, p. 310. 8 Ibidem. 9 Ibidem, vezi Schiţa de plan din 25 mai 1785 şi harta din 1893. 10 Documente privind istoria României, veacul XVII, A. Moldova, vol. V (1601-1605) (D.I.R.), Editura Academiei, 1952, p. 28-29, document nr. 42, comitet de redacţie Ion Ionaşcu, I. Lăzărescu-Ionescu, Barbu Câmpianu, Eugen Stănescu, D. Prodan, Mihai Roller, redactor responsabil. Autorii datează documentul între 1602-1604, după componenţa divanului domnesc; republicat de Costin Clit, Documente privitoare la începuturile episcopiei Huşilor în Cronica Episcopiei Huşilor, III, 1997, p. 280-281. 11 C. Istrati, op.cit., p.321.

7

clădirilor din interiorul curţii12. Se pare că odată cu întemeierea târgurilor se fixa terenul agricol înconjurător iar ocoalele „au fost domenii feudale aparţinând voievozilor şi cnezilor locali pe care mai târziu, i-a înlocuit domnia”. Totodată „reşedinţele foştilor stăpâni au devenit reşedinţe sau curţi domneşti”13. Ocoalele domneşti au apărut odată cu înfiinţarea curţilor domneşti.

Planul Episcopiei Huşilor, publicat de Melchisedec Ştefănescu: 1 – Biserica făcută de

Ştefan Vodă; 2 – cişmeaua cea mare; 3 – cişmeaua mică pentru cuhne şi cai; 4 – chilii vechi; 5 – casa de piatră, ce s-a făcut acum, pe beciuri; 6 – cuhne şi bucătărie, tij (asemenea acum făcute); 7 – portiţă în grădină; 8 - râmnic de piatră pentru peşte; 9 – jigniţa; 10 – chiliile vechi, proaste; 11 – poarta; 12 – portiţă în livadă; 13 – fântână în livadă, adusă pe oale; 14 – clopotăria (locuinţa clopotarului); 15 – şcoala (afară de Episcopie); 16 – cişmeaua din mahalaua târgului; 17 – uliţa târgului, cu bulgari şi moldoveni; 18 – Corni, unde a fost silişte de sat vechi şi până la târg cale de un ceas, mestecaţi posluşnici şi târgoveţi; 19 – Corni, tij târgoveţi; 20 – Corni, tij mestecaţi; 25 – Mahalaua Broşteni, mestecaţi posluşnici cu târgoveţi; 26 – Mahalaua Plopeni, mestecaţi posluşnici cu târgoveţi; 27 – Mahalaua Ograda lui Lazăr; 28 – grajd; 29 – şură.

12 Constantin C. Giurescu, Târguri sau oraşe şi cetăţi moldovene din secolul al X-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea, Ediţia a II-a, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p.147-148. 13 Ibidem, p. 152-153.

8

Prima atestare documentară a localităţii Huşi este din 17 decembrie 148714, primul docu-ment în care apare ca târg datează din 23 ianuarie 149515. În Calen-darul franciscan-iulian, tipărit la Iaşi în 1854, ierarhul catolic Antonio de Stefano, fost paroh la Huşi, a scris că la Huşi se păstra un registru început la 1435. Se crede că la Huşi trăiau „români catolici din perioada premergă-toare anului 1435”16. Curtea domnească din Huşi există din timpul domnului Ştefan cel Mare (1457-1504) care i-a ridicat biserica din piatră cu hramul Sf. Apostoli Petru şi Pavel, devenită episcopală17. Se pare că ocolul Huşului a avut în componenţa sa 10 sate18.

Moşia sau satul Plopeni a făcut parte din ocolul târgului Huşi, prima atestare documen-tară fiind din 1602-160419. Unii datează documentul amintit între 1600-160120. Uricul a fost publicat şi de ierarhul cărturar Melchisedec Ştefănescu care îl datează la 1592 (7100)21.

Destrămarea domeniului domnesc din perioada 1551-1574 continuă în timpul domniilor lui Petru Şchiopul,

14 Ioan Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, Artele Grafice Socec, vol. II, 1913, p. 191. 15 Documenta Romaniae Historica (D.R.H.), vol. III, (1487-1504), p. 316-317. 16 Dumitru Zaharia, Episcopul De Stefano despre autohtonia catolicilor moldoveni în Cronica Episcopiei Huşilor, V, 1999, p. 344, vezi şi nota 5 de la p. 359; vezi şi Idem, Sud-Estul Moldovei, zonă de străveche civilizaţie şi cultură românească, în Cronica Episcopiei Huşilor, IX, 2003, p. 504. 17 Al. Andronic, Eugenia Neamţu, Săpăturile de salvare de la Huşi, judeţul Vaslui (1964), în Materiale şi cercetări arheologice, vol. V, Editura Academiei, Bucureşti, 1973; republicat în revista Prutul; republicat în Costin Clit, Mihai Rotariu, Studii şi articole privind istoria oraşului Huşi, Editura Sfera, Bârlad, 2005, p. 105. 18 D. Ciurea, Organizarea administrativă a statului feudal Moldova (sec. XIV-XVIII), tom II, Iaşi, 1965, p. 223-224. Apud, Istoria Huşilor, p.57; Vasile Calestru, Contribuţii la studierea curţii domneşti de la Huşi, în Costin Clit, Mihai Rotariu, op.cit., p. 112. 19 Vezi nota 10. 20 Catalogul documentelor moldoveneşti din arhiva istorică centrală a statului, vol. I, 1387-1620, Bucureşti, 1957, p. 258, doc. nr. 1091; vezi şi Grigore Găneţ, Costică-Ioan Gârneaţă, Din tezaurul arhivistic vasluian. Catalog de documente (1399-1877), Bucureşti, 1986, p. 31, doc. 42. 21 Melchisedec Ştefănescu, Cronica Huşilor şi a Episcopiei cu asemenea numire, Bucureşti, 1869, p. 91-94; Iacov Antonovici, Opisul documentelor episcopiei Huşilor; vezi Idem, în „Buletinul Episcopiei Huşilor” (B.E.H.), An VI, nr. 9, septembrie 1930, p.139, nr.1.

9

când sunt desprinse numeroase sate din ocoalele domneşti datorită obligaţiilor financiare, politice, militare faţă de Poarta Otomană, incursiunile cazacilor, cum-părarea scaunului domnesc22. Ieremia Movilă nu face decât să continue această politică faţă de ocoalele domneşti şi în anii 1602-1604 miluieşte episcopia Huşilor cu satele Plopeni, Cozăeci (Oţetoaia de azi, s-a numit şi Gârla Vlădicii), Râşeşti, siliştile Creţeşti şi Spărieţi (ţinutul Fălciu), Căcăcerii (ţinutul Lăpuşna), care făceau parte până atunci din ocolul domnesc al Huşului23. Constatăm existenţa satului Plopeni la 1602-1604. Unele danii către lăcaşele religioase constituie în realitate vânzări deghizate24.

Diferite sate din ocolul domnesc al Huşului sunt vândute. La 10 martie 1635 (7143) domnitorul Vasile Lupu întăreşte fostului mare vornic Ionaşco Cehan şi fostului comis Duca, satul Novaci „drept domnesc, ascultător de ocolul târgului Huşi. Şi-au dat boierii noştri mai sus-scrişi şase sute taleri de argint lui Ştefan Tomşovici voievod, atunci când a mers Enachi Catargiul banul la Ţarigrad pentru nevoia ţării”25.

Încercăm să oferim cititorului în continuare unele informaţii ce privesc evoluţia satului Plopeni, devenit cartier al oraşului Huşi.

La 5 iunie 1609 (7117) Gavril Gănescu, paharnic din Plopeni, primeşte de la Nica din Băhre moşia acestuia Şchei, de pe Prut, pentru un cal furat, preţuit la 30 lei. Hotarele sunt fixate la Todireşti şi dealul Prutului26. Domnul Gaşpar Graţiani porunceşte la 12 aprilie 1619 (7127), ureadnicilor, de Huşi şi Stănileşti, să lase în pace satele Episcopiei, printre care şi Plopenii27. „Dacă veţi

vedea această carte a domniei mele, voi să lăsaţi foarte în pace aceste sate anume Răşeştii şi Podenii şi Coziacii şi Cârligaţii şi Plopenii şi Creţeştii şi Hrubenii, ca să nu aveţi nici o treabă, nici să intraţi în aceste sate, ci toate aceste sate mai sus zise să asculte de sfânta episcopie de Huşi, cum a fost şi mai înainte de această vreme”28.

22 Cătălina Iliescu, Petru Şchiopul, iniţiator al procesului desfiinţării ocoalelor domneşti în Moldova, în Anuarul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, XXXVII, 2000, Iaşi, p. 71-73. 23 C. Istrati, op. cit., p. 321. 24 Cătălina Iliescu, op. cit., p. 76. 25 Documenta Romaniae Historica, A, Moldova, volumul XXIII (1635-1636), volum întocmit de Leon Şimanschi, Nistor Ciocan, Georgeta Ignat şi Dumitru Agache, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1996, p. 55, documentul nr. 54. 26 C.D.M., vol. I, p. 326, nr. 1416; D.I.R., vol. II (1606-1610), p. 344, document îndoielnic, nr. 3. 27 Ibidem, p. 419, nr. 1863; Grigore Găneţ, Costică-Ioan Gârneaţă, op.cit., p. 36, nr. 55. 28 D.I.R., veacul XVII, IV (1616-1620), 1956, p. 318, nr. 396; rezumat şi în Revista Istorică a Arhivelor României, II, p. 73, nr. 2015.

Cartierul Plopeni văzut de pe şoseaua Huşi – Murgeni.

10

Domnitorul Alexandru Iliaş (1620-1621; 1631-1633) porunceşte la 1 noiembrie 1620 (7129) „diregătorului şi şoltuzului şi pârgarilor şi tuturor dăbilarilor din târg de Huşi” să lase în pace de jold, cai de olac şi alte angării pe locuitorii satelor Plopeni, Hrubenii, Cârligaţi, Creţeşti, Râşeşti, Coziaci şi Podeni ce aparţin Episcopiei. Locuitorii urmau să-şi plătească cisla, episcopului de Huşi revenindu-i gloabele şi ferâia, iar furii şi tâlharii prinşi să fie trimişi judecăţii domneşti29. Satul Plopeni era sub ascultarea episcopiei şi presupune obligativitatea dărilor impuse de Episcopie, aşa cum reiese dintr-un document de la 1621 emis de Alexandru Voievod prin care cere dregătorilor de Huşi „Să lase în pace satele Episcopiei - Plopenii, Cârligaţii care îşi vor plăti cisla deosebit şi vor fi globiţi doar de vlădica de Huşi”30.

Ispravnicii de Huşi şi Stănileşti primesc porunca domnitorului Alexandru, Coconul (1629-1630), din 29 decembrie 1629 (7138) pentru a lăsa în pace satele Râşeşti, Podeni, Coziacii, Cârligaţi, Plopeni, Creţeşti şi Hrubeni31.

Episcopul Serafim (1660-1666) al Huşilor şi vătămanul său din Plopeni sunt împuterni-ciţi de domnitorul Eustratie Dabija (1661-1665) la 7 aprilie 1662 să cheme oameni străini

din Ţara Turcească, Leşească, Muntenească, Ungurească sau „fie ce limbă vor fi”. Cei care se vor aşeza sunt scutiţi timp de patru ani de zloţi, lei, taleri, galbeni, orţi, cai de olac, podvoade, sulgiu, unt, iliş, de toate dările şi angheriile. Porunceşte pârcălabilor, globnicilor, olăcarilor, podvodarilor şi deşugubinarilor să nu-i supere. Melchisedec menţionează la 1662 Plopenii, sat „în marginea Huşilor”, iar la 1869 „mahala a Huşilor”32. Încep colonizarea sârbo-bulgarilor la Huşi.33

Hatmanul Neculai Racoviţă cumpără de la beciul din Plopeni şi fetele acestuia Tudora şi Măria, la 20 mai 1667 (7175), o falce şi jumătate de vie la Pleşa Broştenilor, cu 40 de lei bătuţi. Printre martori se numără: episcopul Ioan al Huşilor (1667-1674), dichiul Iorest, Petre şoltuzul, clisiarhul Gelasie, Popa Platon, Popa

29 D.I.R., IV (1616-1620), p. 502, nr. 636; C.D.M., vol. I, p. 444, nr. 1972; Grigore Găneţ, Costică-Ioan Gârneaţă, op. cit., p. 37, nr. 58; Melchisedec Ştefănescu, op.cit., p. 31-32 (îl datează în 1621); Revista Istorică a Arhivelor României, II, p. 57. 30 Aurelia Cosma, Structuri teritoriale şi de comunitate. Satul Pădureni, judeţul Vaslui. Studiu de antropologie a aşezării, Editura Oscar Print, 2001, p. 26. 31 C.D.M., vol. II, Bucureşti, 1959, p. 121, nr. 534; Melchisedec Ştefănescu, op.cit., p. 112 (menţiune); Idem, Appendice la Chronica Huşilor, p. 50 (menţiune); C. Aricescu, Indice de documente aflate în Arhiva Statului şi nepublicate încă, în Revista Istorică a Arhivelor României, II, Bucureşti, 1876, p. 73 (nr. 216); Grigore Găneţ, Costică Ioan Gârneaţă, op. cit., p. 39, nr. 65. 32 C.D.M., vol. III, Bucureşti, 1968, p. 181, nr. 791; Melchisedec Ştefănescu, op. cit., p. 126. 33 Istoria Huşilor, p. 67.

Biserica „SF. Gheorghe” văzută de pe şoseaua Huşi – Murgeni.

11

Georgie (preoţii domneşti de la Episcopie), Dumitru Butucia, Pavăl fiul Rânjei, târgoveţi bătrâni, oameni buni din târg şi megieşi34.

La 3 august 1673 (7181), şoltuzul Ion şi 6 pârgari înştiinţează domnia despre alegerea hotarului satului Plopeni al Episcopiei, pe unde a fost ales de vornicul Toma. Sunt date hotarele: casa lui Drăgan, Letea, cărarea Roşcăi, Recea, Valea lui Ivan, Valea lui Dod, movila Pescarilor, Coada Topilelor, Coada Lungului, unghiul Stejarului, Pruteţ, Drislavăţ, Gura văilor, fântâna lui Jirăbie, piscul lui Vrabie, râpa Voloseni, Valea lui Roatăş, hotarul Spăriaţi, hotarul Cârligaţi, lacul lui Bivol. Hotărnicia s-a realizat conform mărturiilor preoţilor Platon şi Gheorghie Strătulat pivnicer, Gheorghe, fost pivnicer şi alţii35. Hotarnicii sunt solicitaţi domniei de episcopul Huşilor Sofronie (1675-1678) care pe temeiul hotarnicei din 3 august 1673 obţine hrisov domnesc de la domnitorul Petriceico Dumitraşco Cantacuzino, la 22 aprilie 167436. Se pare că hotarnica a fost realizată de slugeriu Caracaş şi biv vel stolnicul Panhil37. Un ispisoc de întărire a hotarnicei făcute pentru moşia Plopeni datează din 27 august 1673 (7181)38. Episcopul Ioan al Huşilor s-a plâns domniei de împresurarea moşiei Plopeni de către târgoveţii huşeni. Domnul Ştefan Petriceicu întăreşte episcopiei stăpânirea asupra satului Plopeni, ales de slugerul Caracaş şi stolnicul Panhilie. Episcopul este împuternicit să ia zeciuială şi din vii. Sunt redate hotarele din 3 august 167339. Stăpânirea asupra satului va fi întărită la 22 aprilie 1674 de către Dumitraşco Cantacuzino40. Un act de întărire este dat şi de domnul Antonie Ruset (1675-1678) la 29 decembrie 1675 (7184)41.

Constantin Mavrocordat împuterniceşte pe Teofil, episcopul de Huşi (1735-1743), să stăpânească moşiile Creţeştii, Broştenii şi Plopenii, din ţinutul Fălciului, după hotărârea de obşte. Episcopul este volnic „să pue vornicei prin sate şi oamenii de episcopie să asculte, ori om gospod, ori boierescu, ori slujitori, oricine şi ce briaslă ar fi, să aibă a asculta de sfinţia sa părintele episcopul,

făcând slujba episcopii după obiceiu vechiu. Şi dejma moşiilor încă să fie volnec sfinţiia sa a-şi lua din toate pre obiceiul ţării”42. 34 C.D.M., vol. III, p. 319, nr. 1478; Melchisedec Ştefănescu, op. cit., p. 132. 35 C.D.M., vol. III, p. 480, nr. 2303. 36 Melchisedec Ştefănescu, op. cit., p. 136. 37 Iacov Antonovici, Opisul documentelor; vezi şi B.E.H., An VI, nr. 9, p. 139, nr. 2 şi nr. 5. 38 Ibidem, nr. 3. 39 C.D.M., vol. III, p. 481, nr. 2310. 40 Ibidem, p. 491, nr. 2360; Melchisedec Ştefănescu, op.cit., p. 136. 41 C.D.M., vol. III, p. 520, nr. 2512. 42 Documente privind relaţiile agrare în veacul al XVIII-lea, vol. II, Moldova, întocmit de Vasile Mihordea, redactor responsabil, Ioana Constantinescu, Corneliu Istrati, Ed. Academiei, 1966, p. 231, nr. 184.

Cartierul Plopeni văzut de pe şoseaua Huşi – Murgeni.

12

La 9 iunie 1756 vel paharnicul Vasile Buhăescu şi biv vel căpitanul Nicolae Cogălniceanu raportează despre hotarnica satelor Cârligaţi şi Spărieţii. Reiese că „de către târgul Huşi se hotărăsc aceste doue moşii, Spărieţii şi Cârligaţii cu satul Plopeni ce este moşia Episcopiei precum sau dovedit din hotarnica Plopenii” în care scrie că merg Cârligaţii alăturea cu Plopenii43. Este amintit un iaz pe „hotarul Plopenilor”, sat „hotărât înpregiuru”. Iazul a fost pe locul domnesc44.

Mahalaua Plopeni este înregistrată în planul dichiului Iorest Dan realizat la

1782. „Numerele de la 15 până la 28 descriu localităţile Huşilor, afară de cuprinsul Episcopiei”. La numărul 26 sunt consemnaţi „Plopenii de la Irimia VV.D.”, „La numărul 26 mahalaoa Plopenii mestecaţ posluşnici cu târgoveţ”45. Planul, preluat din Melchisedec Ştefănescu, este redat şi în alte lucrări, a căror autori îl plasează la anul 177146. Vasile Calestru susţine că la 1771 târgul Huşi cuprindea şi „fostele sate Broşteni, Plopeni, Cotroceni şi Răieşti”. Datează planul

43 Melchisedec Ştefănescu, op.cit., p. 241; Aurelia Cosma, op.cit., p. 31. 44 Melchisedec Ştefănescu, op.cit., p. 244; Aurelia Cosma, op.cit., p. 32. 45 Melchisedec Ştefănescu, op.cit., p. 334, vezi şi panul anexat la sfârşitul lucrării; Alcătuirea planului la 1782 este susţinută şi de pr. Scarlat Porcescu, Episcopia Huşilor. Pagini de istorie, 1990, p. 46. 46 Istoria Huşilor, vezi Anexa F. Remarcăm că aparatul critic al acestei lucrări lasă mult de dorit. La pagina 43 din lucrare autorii notează: „Episcopul Melchisedec îşi sprijină părerea nu numai pe această tradiţie, ci pe planul Episcopiei şi al oraşului Huşi întocmit în anul 1771 de Ioreste Dan”. Autorii fac trimitere la Melchisedec, Cronica Huşilor, p. 177. Numai că între paginile 175-178 este reprodus un uric din 1709 care nu are nici o legătură cu planul dichiului; vezi şi Aurelia Cosma, op.cit., p. 234, care indică anul 1771; vezi şi I. Şandru şi colaboratori, Contribuţii geografice la studiul oraşului Huşi, în Probleme de geografie, vol. V, Ed. Academiei, 1957, republicat în Studii şi articole privind istoria oraşului Huşi, vol. I, coordonat de Costin Clit şi Mihai Rotariu, Ed. Sfera, Bârlad, 2005, p.40.

Cartierul Plopeni văzut de pe şoseaua Huşi – Murgeni.

13

lui „Ioreste Dan la 1771” indicând menţiunea din prima parte a monografiei. Trimiterea este eronată47.

La 25 decembrie 1809 Divanul Cnejiei Moldovei se adresează Isprăvniciei ţinutului Fălciu în privinţa jalbei episcopului Meletie Lefter înaintată Divanului în care arată tăierile ilegale din pădurile Episcopiei de către târgoveţi şi „de cătră unii ce lucrează velniţe de poame şi de tescovin”, dar şi „pentru tăere şi vânzare cărnii de la târgul Huşi”. Se mai arată imixtiunile isprăvniciei şi încălcarea „hotărârei hrisoavelor”. Episcopia a dorit „a ţânea trunchi de tăet şi de vândut carne la mahalaoa Cornii şi Broştenii ce sânt ca nişte sate pe moşiile episcopiei osăbit de vatra târgului”48.

Problema căsăpiei este reluată la 1824. Meletie Lefter în jalba din 27 aprilie 1824 arată că negustorii care au închiriat căsăpiile din târgul Huşi le-au luat şi pe cele din satele Broşteni şi Corni, arătate ca sate de birnici ce aparţin Episcopiei, „nearătând adevărul, că acele ce li-au numit mahalale sânt sate iar nu mahalali ca Plopenii, Răeştii şi mahalaoa Bulgarilor ce sânt cu adevărat mahalali a târgului ca unili ce sânt şi pe locul târgului”49.

Din textul explicativ al Hărţii geometrice de la 1800 aflăm moşiile deţinute de Episcopie: Cârligaţi, Spărieţi, Plopeni, Pleşa, Leoşti, Hruţca (Rusca)50.

I. Gugiuman conchide că de la sfârşitul secolului XVIII satele Cotroceni, Răeşti, Plopeni, Broşteni au intrat în perimetrul târgului Huşi51.

Se păstrează o „Vidomostie de călăraşii ci sau alcătuit în slujbă pe lângă isprăvnicia ţinut Fălciului din mahalaua Plopeni”. Redăm numele acestora iar în paranteză pe „Cine anume scuteşte în socoteala hacului lor”. Sunt înregistraţi: Andrei Sămiraş (Vasâle Olar, Panhili Păvălaşc), Georgii Iamandi (Toader Ciolan, Enachi Darie), Niţ Vasâlachi (Vasalachi Stoica, Gavril Rotariu), Andrei Chitic (Toma Braşovan, Manolache Rotar), Idricean, făr bir (Toader Codrian-şc, Vasâle sân Dumitrachi Olar), Tudurachi Croitor (Ioan Căsăian, Iordachi Potârcă), Costache Cibotar (Ioan Cibotar, Anton Işan), Neculai Mărdari (Georgi Frimu, Toader Puiu), Andronachi Corovancă (Zaharia Eşanu, Ioan Rotar), Alexandru Coronvancă (Vasâle Tiron, Vasile sân Corovancă), + Marin Palala (Costandin Grădinar, Toader Mustaţ), + Iacon Muntenu, făr bir, tăiat şi înlocuit cu 47 Istoria Huşilor, p. 101, vezi şi nota 6; pentru aceiaşi datare vezi şi p. 178-179. 48 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Vaslui, Colecţia de documente „Foi volante”, 28/1809, Copie; Grigore Găneţ, Costică-Ioan Gârneaţă, op.cit., p.120, nr. 417. 49 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Vaslui, Colecţia de documente „Foi volante”, 67/1824, original; Grigore Găneţ, Costică-Ioan Gârneaţă, op.cit., p.149, nr.551, 552. 50 Aurelia Cosma, op.cit., p. 34 şi 238 (harta). 51 I. Gugiuman, Depresiunea Huşi, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1959, p.161-162.

Cartierul Plopeni văzut de pe şoseaua Huşi – Murgeni.

14

Ştef. Ciobanu (Timofti Vizâtiu, Maftei Hriza, Toadir Necoriţ), + Vasâli Radul şi Georgii Berlei (Sârban Mocan, Vasâli Stahii), Ioan sân Neculaiu (Costache Croitor, Vasâle Romaşc), Dumitru Iftodi, Grigori Tohilat („Aceşti nu sau găsit... şi găsindusă cât de curând să va pristavlisi”). Vidomostia este din anii 1833-183452.

Planul Episcopiei publicat de Melchisedec Ştefănescu – Detaliu (la nr. 26 satul Plopeni)

Din raportul căpitanului de târg (din Huşi), la 9 aprilie 1834 se aflau în

mahalalele Broşteni şi Plopeni: 25 fântâni cu apă bună, 13 cu apă sălcie, 11 cu apă sărată şi 5 cişmele, stăpânite de locuitori. Adâncimea fântânilor atingea 3-5 stânjeni53.

Punem în evidenţă vidomostia târgului Huşi din 1836 unde este însemnat „Târgul Huşi i mahalalele Răeşti şi Plopeni”, cu 875 locuitori, 6 biserici, 23 preoţi

52 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Iaşi, Fond Isprăvnicia ţinutului Fălciu, Tr. 627, Opis 689, dosar 24/1833-1834, f. 30-31 (este şi vidomostia pentru mahalaua Broşteni). 53 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Iaşi, Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr. 627, Op. 689, dosar 393/1834, f. 8v-9.

15

şi 6 diaconi54. La 4 aprilie 1840 biserica Sf. Gheorghe din Plopeni este localizată în ciastia verde55.

Pe 21 iulie 1844 „pe la două ceasuri după amiazăzi”, în mahalalele Plopeni la marginea târgului în îndesime casilor bulgăreşti s-au aprins o casă” şi „din pricina furtunii ci urma s-au topit cu toate hiarele lor”. Adresa Departamentului din Lăuntru consemna „cu vie mâhnire sau văzut nenorocita şi neaşteptata întâmplare a focului ce au urmat în acel târg” iar isprăvnicia „să facă o prescriere de tot N0 casălor sau a dughenilor ce să vor fi supus focului cu deosăbire însă câte casă şi câte dugheni şi fieşte care a cui anume au fost precum şi la ce pagubă ar ave fieştecare, numai puţin şi de oamenii primejduiţi şi cine anume sânt aceşti”56

Zapisul din 28 august 1840, atestă cumpărarea de către ierodiaconul Grigore Paladi a unui loc de casă în mahalaua Plopeni, în vatra târgului Huşi, cu 240 lei, de la Paraschiva, soţia răposa-tului Stan Ciubotaru şi fiul acesteia, Stan. Vânzarea este adeverită de episcopul Sofronie în condiţiile plăţii obişnuitu-lui bezmen datorat Episcopiei Huşilor, pro-prietara vetrii târgului57.

Se păstrează, din 27 octombrie 1842, actul episcopului de Roman, Meletie Lefter Brandaburul, fost episcop de Huşi, prin care întăreşte agăi Scarlat Roset, stăpânirea pe nişte case din târgul Huşi, cu viile şi locul de lângă biserica Sfântul Gheorghe, iar călugăriţelor Eufrosina şi Elisabeta pe o casă din Roman. Casele şi locul sterp de la biserica Sf. Gheorghe aparţin spătarului Elefterie Lefter, răposat, fratele episcopului Meletie, care a trăit în Huşi. Eufrosina şi Elisaveta erau fiicele lui Elefterie Lefter, care petreceau ca monahii la schitul Giurgenii. Catinca cea de-a treia fiică a lui Elefterie Lefter era căsătorită cu aga Scarlat Rosăt, proprietar al unei case în târgul Roman58.

Toader Zamfirache vinde la 7 mai 1845 lui Costache Vasiliu o casă cu ogradă în vatra târgului Huşi, în mahalaua Plopeni, cu preţul de 1000 lei. Cumpărătorul urma să plătească obişnuitul bezmen deoarece vatra târgului era proprietatea Episcopiei. Vânzarea este adeverită de judecătoria ţinutului Fălciu şi de episcopul

54 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Iaşi, Fond Isprăvnicia Judeţului Fălciu, Tr. 627, Opis 680, dosar 481/1836, f. 4. 55 Costin Clit, O vidomostie inedită cu slujitorii bisericilor din judeţul Fălciu la 1840, în Elanul, nr. 35, ianuarie 2005, p. 3. 56 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Iaşi, Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr. 926, Op. 1026, dosar 507/1844, f. 1 şi 4; menţionat în Istoria Huşilor, p.105. 57 Grigore Găneţ, Costică-Ioan Gârneaţă, op.cit., p.214, nr. 877. 58 Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, Fond Episcopia Huşilor, VIII/2.

Cartierul Plopeni văzut de pe dealul Huşi – Murgeni (în prim plan ferma)

16

Sofronie Miclescu59. În aceleaşi condiţii Gheorghe, fiul lui Mile, vinde o casă cu locul din jur în mahalaua Plopeni, în vatra târgului Huşi, cu preţul de 320 lei, lui Costache Căldăraru60.

Între anii 1849-1850 se ridică cea de-a doua biserică din cartierul Plopeni: Sf. Ioan61.

Smaranda I. Mârza, soţia omului politic I. Mârza, va construi o cişmea la 1858, situată la marginea oraşului pe şoseaua ce merge la Pădureni (fostul Cârligaţi). O altă cişmea a fost făcută de Grigore Drăgoi la anul 1830, de unde se alimenta aproape întreg oraşul „fiind cea mai renumită apă de băut”62.

Planul oraşului din 1885 indică şi Plopenii, în partea de sud-est până la movila Voloseni63.

59 Grigore Găneţ, Costică-Ioan Gârneaţă, op.cit., p.227, nr. 943. 60 Ibidem, p.230, nr.954. 61 Istoria Huşilor, p. 172; Ioan Neamţu, Pioasa închinare, 1995, p.105; Costin Clit, Istoricul bisericii „Sf. Ioan” din Huşi, în Cronica Episcopiei Huşilor, VI, 2000, p. 375-422. 62 Costin Clit, Un memoriu inedit al preotului Iordache Mâşcă... 63 Istoria Huşilor, p.101.

Cartierul Plopeni.

Biserica „Sf. Ioan” (cartierul Plopeni)

17

Harta geometricească de la 1800 publicată de Aurelia Cosma.

(Plopenii)

(Spărieţii)

(Cârligaţi) (Leoşti)

(Broşteni)

18

Harta publicată de C. Istrati.

19

Schiţa de plan a moşiilor „Şopârlenii, Căcăcerii, Hudicenii, Stărpenii, Măicanii şi Stănileştii”, întocmită la 25 mai 1785. Reprodusă după originalul de la Arh. St. Buc.,

Episcopia Huşi, pach. XIII, doc. 38, care mai cuprinde măsurile, în stânjeni, a lăţimilor moşiilor Căcăceri şi Săratu, iar la moşia Hudiceni se arată câţi stânjeni are, în curmeziş,

partea vistiernicului Matei Canta şi câţi stânjeni rămân Bosieştilor.

20

Str. A.I. Cuza văzută din clopotniţa bisericii

21

ÎNCEPUTURILE BISERICII. ZIDIRI ŞI REZIDIRI

Lucrările dedicate istoriei Huşilor aşează cronologic începuturile bisericii în anii 1858-18681. Preotul I. Thoderaşcu hirotonit pe seama bisericii, diacon în 1870, a găsit la sosirea sa biserica neterminată. În 1905 realizează un scurt istoric al bisericii în care relatează preocupările sale în acest sens, încă de la sosirea în parohie, purtând discuţii cu cei mai bătrâni enoriaşi şi înregistrând amintirile acestora.

Biserica, întemeiată la începutul secolului al XVIII-lea, a fost ridicată din lemn. La începutul secolului al XIX-lea, biserica era situată într-o pădure de plopi, i s-a adăugat la corpul bisericii din lemn „o tindă, care era mai cât cealaltă parte a bisericii în mărime şi nu mult după aceea s’a ataşat clopotniţa care s’a făcut din zid după cum se vede actualmente (1905)”2.

Catagrafia din 1820 înregistrează printre cei 135 de birnici „ci pără acum plăte stăpâni pentru dânşii” şi 12 birnici „a Mănăstirii Sfântului Georgii din cari 7 sânt cu bir în tabla visterii”: Neculai Tăbăcar, Toader Olar, Georgi Croitor, Vasâli sân

1 Ioan Neamţu, Pioasa închinare, 1995, p.103; Istoria Huşilor, p.171. 2 Arhiva Bisericii Sf. Gheorghe din Huşi (A.B.S.G.H.), dosar 140/1905.

22

Ştefan Ciobotar, Sandu Crăsne, Andrăi Sârbul, Mihălachi Aliţăi, Georgi Bulgar, Georgi sân Vasâli Cănte, Gavril Bădărău, Panaiti zăt vătav Ion şi Costandin Menderegiu.3

Între 1856-1868 este construită o nouă biserică de zid prin îngrijirea epitropului Dimitrie Postu, zis Holban. Pentru construirea bisericii, episcopul Meletie Istrati (1851-iulie 1857), eliberează o condică de milă în 1857, cu scopul de a putea fi adunate ajutoare. Preotul I. Thoderaşcu nu cunoaşte numele fondatorilor, însă condica amintită ne duce cu gândul la „contribuţia întregii populaţii din parohie, dar şi din altă parte”4. Sunt voci care susţin zidirea bisericii prin osteneala breslei blănarilor din Huşi, care îşi avea patronul pe 10 februarie (Sf. Haralambie)5.

Ridicarea clopotniţei de zid a bisericii Sf. Gheorghe a fost realizată în 18206. Iată ce se notează în sinodicul bisericii: „Începutu-s-a zidirea acestei mari biserici din piatră de râu şi cărămidă, cu o singură turlă în anul 1858. Mai înainte exista o

biserică veche de lemn a cărei Sf. Masă, este şi astăzi (locul ei) în grădina bisericii. Se crede că această biserică ar fi cea mai veche din oraş dimpreună cu biserica Sf. Voevozi. Biserica s-a făcut de către enoriaşi cu ajutorul altor danii şi a Primăriei Urbei Huşi. Există condica cu care s’a strâns banii de către călugări, scrisă în limba moldovenească scriere veche (...). Epitropi erau Dimitrie Holban şi Petru Georgescu. Condica de pantahuză poartă titlul Meletie Episcopul Huşi cu Nr. 190 din 15 Martie 1857”. Sinodicul bisericii a fost întocmit la 1 august 1938, de către preotul P. Alexandrescu7. Biserica din lemn, putrezită, devenise improprie practicării slujbelor bisericeşti. În 1856 s-a constituit un comitet din sânul enoriaşilor format din Dimitrie Postu, zis Holban, I.

Hotnog şi Paraschiv Buzdugan, care aveau o parte din materialele de construcţie pregătite (piatră, cărămidă, var şi nisip). Construcţia bisericii începe în 1856 pe locul donat de către Scarlat Rosetti şi Catinca, soţia sa, nepoata episcopului Meletie Lefter Brandaburul. Fondurile au fost obţinute de la enoriaşi, eliberându-se condica de pantahuză din 15 martie 1857, dar şi prin scoaterea la vânzare de către epitropie a unei case, două prăvălii, unei vii, sau donaţiile primite de la comuna Huşi şi

3 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Iaşi, Fond Visteria Moldovei, dosar 6/1820, f.60-73. 4 Ibidem. 5 Ierom. Dionisie I. Udişteanu, Episcopia Huşilor (Inscripţii şi însemnări), Seminarul Monahal Cernica, 1938, p. 24-25; republicat şi în Studii şi articole privind istoria oraşului Huşi, volum coordonat de Costin Clit şi Mihai Rotariu, Editura Sfera, Bârlad, 2005, p.134. 6 A.B.S.G.H., dosar 349/1924. 7 A.B.S.G.H., Sinodicul bisericii Sf. Gheorghe din Huşi

Locul vechii biserici.

23

judeţul Fălciu8. Unii au remarcat donarea locului nou pentru biserică de blănarul Dumitrache Marole, socrul protoiereului de Bârlad, Hristodor Buzescu9.

Catinca Rosetti (Rosăt) era fiica lui Elefterie Lefter, fratele ierarhului Meletie Lefter Brandaburul şi a Casandrei. La 9 iunie 1804 Ioan vătaful şi soţia sa Maria schimbă o casă cu pivniţe de lemn şi livadă cu medelnicerul Elefterie Lefter care le dă o casă în târg lângă Toader Giurcăneanu şi Ioniţă Solomon, precum şi 200 lei10. Deci, la 1804, Elefterie Lefter era în Huşi. Izvorul de zestre semnat de spătăreasa Casandra Lefter atestă căsătoria fiicei sale Catinca cu Scarlat Rosetti11. La 27 octombrie 1842 Meletie Lefter, episcop de Roman, întăreşte agăi Scarlat Rosetti stăpânirea pe nişte case din târgul Huşi, cu viile şi locul de lângă biserica Sf. Gheorghe12. Probabil a donat acest loc bisericii Sf. Gheorghe. Redăm inscripţia de pe o piatră de mormânt aflată la Episcopia Huşilor: „Supt aciastă piatră/ odihnesc robii lui Dumnezeu Dimitrie/ i soţia sa Ecaterina/ şi fiul acestora/ spătariul Elefterie cu/ soţia sa Casandra/ carii au fost după/ trup cei întâiu părinţi/ şi cei al doile fraţi/ preosfinţitului/ Episcop al Romanului/ chirio Meletie şi care/ au răposat în anii/ 1825 şi până la 1830/ vecinica lor/ pomenire”13

Biserica Sf. Gheorghe deţinea la 27 august 1856 o dugheană situată pe Uliţa Mare, o altă dugheană în Târgul Făinii (Huşi) şi 18000 lei pentru achiziţionarea materialului necesar prefacerii bisericii14.

La 9 august 1860 primăria oraşului Huşi, prin primarul V. Mircea, cere epitropiei să efectueze îngrădirea în jurul bisericii, conform hotărârii arhitectului oraşului şi să rămână „hudiţă” în faţa bisericii şi ieşirea lui Dimitrie Holban. Redăm legenda ştampilei: „Primăria Comunei Urbane Huşi. Dist. Fălciu, având la reprezentare boul, însemnul heraldic al judeţului”15.

8 A.B.S.G.H., dosar 349/1924. 9 Ierom. Dionisie I. Udişteanu, op.cit. 10 Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, Fond Episcopia Huşilor, VIII/2. 11 Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, Fond Achiziţii noi, MLXIX/1. 12 Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, Fond Episcopia Huşilor, VIII/2. 13 Gh. Ghibănescu, Inscripţii şi notiţe de pe cărţi, în Ioan Neculce. Buletinul Muzeului Municipal din Iaşi, Fascicola 3, 1923, Atelierele Grafice „Lumina Moldovei”, Iaşi, p.168. 14 Arhiva Episcopiei Huşilor (A.E.H.), Fond Episcopia Huşi, dosar 50/1856, f. 19, pachet 10. 15 A.B.S.G.H., dosar 2/1860-1866, f.1.

Inscripţie

24

Suplica epitropului Dimitrie Holban, adresată protoieriei la 30 mai 1862, reflectă „începerea lucrărei bisericii Sf. Georgie” de „un însemnătoriu n[umăr] de ani, cheltuirea banilor deţinuţi iniţial dar şi a celor adunaţi, mântuindu toate

mijlocele ne mai avându nici o speranţe de mântuirea şi lucrarea sau făcutu precât se vede numai până diasupra ferestrilor”. Preoţii bisericii şi poporănii au hotărât să vândă o „baratcă dănuită bisericii”, amanetată şi de o calitate discutabilă, pentru care s-au oferit 12000 lei. Se solicită publicarea vânzării în speranţa obţinerii unui preţ mai bun16. Capitalul bănesc al bisericii se ridica la 6847 lei şi 22 parale pe anul 1862. La 19

iulie 1862 se solicita înregistrarea în sama bisericii a sumei de 900 lei „ce sau luat din vânzarea unei dugeni”17.

Adresa episcopiei din 6 noiembrie 1862, înaintată protoiereului Ion Răşcanu reflecta constatările arhitectului Berger care „nu ştie din ce împregiurare biserica Sf. Georgie ce se face acum din nou, în această politie stă până astăzi descoperită, şi că din aceasta pot să cadă kimiririle şi zidirea să se slăbească în totul”. Se impune adoptarea de măsuri pentru acoperirea bisericii18. Adresa arhitectului Berger datează din 6 noiembrie 186219.

Primăria informează epitropia bisericii la 2 iunie 1866 despre piatra extrasă de la „podulu mergător” spre Cotroceni. Această piatră mare acoperită de pământ a fost destinată bisericii pentru a servi ca prag20.

O nouă condică este eliberată în 1866: „Milă pentru Biserica cu Patronagiulu Sf. marele Mucenicu Gheorghe din politia Huşi care are necesitate de mari cheltuieli întru pregătirea ei în totulu, spre care finitu am eliberatu această condică cu care se va aduna în termenu de unu anu ajutoarele ce binevoitorii voru face mencionatului sântu locaşu”. Din condică reiese că biserica nu are alte mijloace materiale, iar adunarea ajutoarelor se făcea de epitropii Ioan Hotnogu şi D. Holban, „sau prin renduiţii din parte-le pe respunderea D-lor sale - care voru fi controlaţi de protoierei fiecărui districtu’n care va aduna aseminea ajutoru”21.

16 A.E.H., F.E.H., dosar 79/1862, f. 47, pachet 25. 17 Ibidem, f. 54. 18 Ibidem, f. 56. 19 Ibidem, f. 57 20 A.B.S.G.H., dosar 2/1860-1866, fila 3. 21 A.E.H., F.E.H., dosar 41/1886, pachet 39.

Inscripţie

Sf. Gheorghe (latura apuseană)

25

Unele surse ne arată reclădirea bisericii de breasla blănarilor, pe locul donat de blănarul Dumitrache Manole22. Aşa cum a observat şi Theodor Codreanu, biserica s-a reclădit „de credincioşi, cu ajutorul substanţial din partea breslei blănarilor”23.

Sfinţirea bisericii s-a făcut în luna mai 1868, de către arhimandritul Isidor, delegat al Episcopului Iosif Gheorghian (iunie 1865 - martie 1879)24.

Unii consideră că sfinţirea a fost celebrată de Episcopul Iosif Gheorghian iar în timpul slujbei s-a dat o alarmă falsă de către observatorul din turnul de veghe al pompieriei locale care a crezut că vede flăcări ieşind din turla bisericii25. Episcopul Iosif Gheorghian a rămas în amintirea huşenilor. După moartea sa (23/24 ianuarie 1909), protoiereul Ieremia Hagiu trimite o circulară parohiei Sf. Gheorghe la 25 ianuarie 1909: „a cârmuit duhovniceşte 3 eparhii între cari şi pe a noastră, şi printr-o înţeleaptă, blândă şi apostolică păstorire, a lăsat amintirile cele mai plăcute în sufletele tuturor nu numai al creştinilor dar şi în acelea de altă religiune. Credincioşii priveau la el ca la un soare luminos, iar clerul tânjea de dorul său ca pruncul după mama sa”. În rezoluţia sa, din 26 ianuarie 1909, parohul va hotărî: „Se va pomeni numele Prea Sf. Ierarh Iosif la serviciile divine şi se va trece şi în pomelnicul ctitorilor bisericii, deoarece pe timpul seu s’a făcut biserica Sf. Gheorghe şi a fost ajutată de el prin stăruinţele sale autoritare arhiereşti”26.

Când a fost terminată biserica Sfântul Gheorghe? Cei mai mulţi dau anul 1868. La 24 februarie 1870, N. Popescu, protoiereul

judeţului Fălciu, informează pe Episcopul Iosif Gheorghian despre expirarea termenului de un an al condicii de milă pentru a ajuta biserica Sfântul Gheorghe. Condica a fost purtată până la 27 martie 1869, continuă până la 22 octombrie 1869, apoi la expirarea termenului. Noul termen solicitat va fi acceptat de episcop27. La 31 iunie 1871, Episcopul Iosif este informat despre prezentarea Condicii eliberate sub numărul 59 în 1859, de către epitropul bisericii Dimitrie Holbanu. Între 1859-1871 au fost adunaţi 4530 lei vechi şi 12 parale. La 31 iunie 1871, „Biserica încă se află în lucrare” şi se cere deschiderea unei alte condici, fapt aprobat pentru un an de zile28.

În anul 1871, s-au tencuit pereţii exteriori, iar în 1876, a fost poleită catapeteasma.29 În 1872 s-a tencuit partea exterioară a bisericii dinspre sud, rămasă de la sfinţire30.

22 Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova, Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional Biblioteca Monumentelor Istorice din România, Bucureşti, 1975, p. 385; Ioan Neamţu, op.cit., p. 103. 23 Istoria Huşilor, p.171. 24 A.B.S.G.H., Dosar 349/1924. 25 Ierod. D. Udişteanu, Biserica Sf. Gheorghe din Huşi, în „Buletinul Episcopiei Huşilor” (B.E.H.), An IV, nr. 1, din 1 ianuarie 1928, p.7; Idem, Episcopia Huşilor (Inscripţii şi însemnări), Seminarul Monahal Cernica 1938, pp. 24-25; Ierom. Dionisie I. Udişteanu, op.cit., republicat în Studii şi articole privind istoria oraşului Huşi, p.134. 26 A.B.S.G.H., dosar 173/1909. 27 A.E.H., F.E.H., dosar 27/1870, pachet 44. 28 A.E.H., F.E.H., dosar 20/1871, pachet 46; dosar 21/1871, pachet 46. 29 A.B.S.G.H., dosar 140/1905. 30 A.B.S.G.H., dosar 349/1905.

26

Preoţii ce slujeau s-au confruntat cu mari probleme, dintre care cea mai gravă a fost epidemia de holeră din 1866, în timpul căreia au murit trei dintre ei iar la puţin timp, şi ceilalţi doi. I. Thoderaşcu a fost hirotonit diacon în 187031, găsind biserica neterminată, nu a depistat nici un document de la biserica veche32. Epidemia de

holeră este atestată şi de circulara din 12 iulie 1866, cu nr. 367, din care reiese că preoţii „se ascunde prin casele lor şi se ducu pe la vii spre a nu se pune vizavi de bolnavu şi anu să osteni cu îngropărilor morţilor”33. Exista teama de contaminare în rândul preoţilor prin contactul cu cei morţi de holeră.

Vechea biserică din lemn a fost demolată în 1871, însă nu au fost găsite documente scrise sau însemnări pe lemn sau piatră34. Lucrările bisericii noi nu erau finisate nici în 1876, fapt atestat de o

mărturie a locuitorilor din satul Vutcani, certificată de primarul comunei Vutcani Ioan G. Bostan, din care reiese sosirea lui Timofte Hanger şi Dumitrachi Chirilă din Huşi „pentru a strânge fonduri pentru biserica Sfântul Gheorghe din Huşi fiind mare crize de fonduri pentru preparare a sus mencionatei Biserici care au remas nesăvârşită”35.

În 1877, este reparat acoperişul bisericii cu tinichea, de Fraim sân Leizer. Costul reparaţiilor s-a ridicat la 46,15 lei36. În 1879, este tencuită şi văruită biserica în interior iar Năstasă Busuioc primeşte 14 lei „pentru regularea lemnului Bisericii vechi”37. La 24 iunie 1880, este evaluat materialul de la biserica veche, se hotărăşte vinderea lemnăriei prin licitaţie, iar piatra urma să fie luată de primărie şi acordată spitalului din Huşi38. Mici reparaţii interioare vor fi executate în 1882, la care se adaugă confecţionarea a două cruci de fier, poleirea lor cu aur şi aşezarea pe turnurile bisericii. Totodată este vândută piatra (87,50 lei) şi lemnul (120 lei) de la biserica veche39. Noi reparaţii interioare şi exterioare sunt executate la 1887 în valoare de 115,5 lei40.

31 A.E.H., F.E.H., dosar 26/1870, pachet 44. 32 A.B.S.G.H., dosar 140/1905. 33 A.E.H., F.E.H., dosar 14/1866. 34 A.B.S.G.H., dosar 349/1924. 35 Arh. Ep. Huşi, F.E.H., dosar 57/1876, pachet 52. 36 A.B.S.G.H., dosar 7/1877. 37 A.B.S.G.H., dosar 9/1879. 38 A.B.S.G.H., dosar 10/1880. 39 A.B.S.G.H., dosar 11/1881-1882. 40 A.B.S.G.H., dosar 17/1887-1888.

Amvon

Epitaf

27

Datorită unei furtuni în 1891, acoperişul bisericii este distrus, primăria oraşului acordând pentru reparaţii un ajutor de 200 lei41. La biserică exista o clopotniţă construită din zid în 1820, care s-a păstrat şi după rezidirea bisericii. La 10 iulie 1892, se aprobă demolarea clopotniţei vechi până deasupra bolţii, care acoperită va servi de magazie pentru conservarea obiectelor bisericii42, fapt realizat în 189343. În 1894, în vechea clopotniţă, funcţiona o magazie pentru mangal şi lemnele bisericii44.

Scaun arhieresc Stânga Sf. Ioan Botezătoru,

dreapta Sf. Mucenic Gheorghe

În 14-15 iulie 1894, parohul intervine la autorităţile laice şi religioase, pentru a obţine aprobarea în vederea reparării acoperişului bisericii. La 18 august 1895, se cere inginerului comunal să recepţioneze lucrările reparării bisericii, acoperite cu tablă zincată de antreprenorul Iţic Iosup45, iar la 16 octombrie 1895, inginerul va recepţiona lucrările. Până în 1895, nu a fost spălată catapeteasma şi icoanele împărăteşti46. La 23 mai 1897 s-a cerut autorizaţia primăriei pentru a se vopsi spatele catapetesmei şi cafasul precum şi realizarea a 12 icoane biblice47.

41 A.B.S.G.H., dosar 20/1890-1891. 42 A.B.S.G.H., dosar 22/1892-1893. 43 A.B.S.G.H., dosar 23/1893. 44 A.E.H., F.E.H., dosar 17/1894, Pachet 89. 45 A.B.S.G.H., dosar 34/1894-1903. 46 A.B.S.G.H., dosar 37/1895. 47 A.B.S.G.H., dosar 34/1894-1903.

28

În 1899, sunt confecţionate ferestrele de metal de către David Ianculovici şi recepţionate de P.C. Czibacinschi, şeful Serviciului Tehnic din Huşi, la 15 decembrie 1899.48 Se doreşte, în iunie 1899, mutarea cişmelei existente lângă biserică şi a zaplazului ei49. Biserica deţinea şi un ceasornic reparat în iunie 190050.Procesul verbal din 18 iulie 1903 consemnează necesitatea reparaţiilor exterioare şi clopotniţei în condiţiile în care nu s-au mai efectuat reparaţii de anvergură din 1870. Biserica dispunea de 1252,80 lei, dintre care 1098,35 lei la Casa de Depuneri, iar 154,45 lei la Societatea de Economie în Şcoala din Huşi. Aprobarea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunei Publice, precum şi a Episcopului, datează din 26 iulie 1903. Se prevedea şi repararea pridvorului bisericii. Procesul verbal din 20 septembrie 1904 înregistrează

necesitatea reparaţiei întregului corp al bisericii. În 1905 încă nu se efectuase reparaţiile. Ministerul Cultelor aproba la 16 mai 1905, pentru reparaţii suma de 2515 lei. Reparaţiile bisericii se vor efectua sub controlul Serviciului Tehnic al oraşului Huşi (inginer comunal Papanicoglu), care va delega pe Policarp Czibacinski. În arhiva bisericii se păstrează contractul de reparaţii cu nr. 15383 din 20 aprilie 1906. Reparaţia a fost executată de Neculai I. Milan din Huşi, maistru în vopsitorie. A realizat tencuiala, şlefuirea, rostuirea, pavajele şi vopsirea uşilor. Preţul reparaţiilor s-a ridicat la 3.000 lei. Potrivit contractului s-a reparat tencuiala exterioară în jurul bisericii, turnului clopotniţă, pridvorului, se obliga să termine lucrările în 80 zile, să execute chipul Sfântului Gheorghe călare pe frontispiciul bisericii deasupra ferestrei pridvorului, însoţit de o copilă şezând lângă o fântână, iar calul stătea cu picioarele pe o scorpie străpunsă cu suliţa. Lucrările terminate la 13 august 1906 vor fi recepţionate la 24 august 1906 de M. Papanicoglu51. 48 Ibidem, A.B.S.G.H., dosar 76/1898-1900; A.B.S.G.H., dosar 59/1898-1899; Gazeta de Iassi, nr. 64, 7 iunie 1898, p. 610. 49 A.B.S.G.H., dosar 72/1899. 50 A.B.S.G.H., dosar 89/1900-1901. 51 A.B.S.G.H., dosar 124/1903-1906; vezi şi A.B.S.G.H., dosar 35/1894-1903 (episcopul a aprobat reparaţiile la 20 septembrie 1903); vezi şi A.B.S.G.H., dosar 34/1894-1903.

Fecioara Maria cu Pruncul (iconostas)

29

Uşile împărăteşti Fragment din catapeteasmă sau

tâmplă icoane, praznicale

Acoperişul clopotniţei, a turnului de altar şi pridvorului bisericii va fi vopsit în 1910 de către tinichigiul Theodor Darie. Sunt reparate treptele pridvorului şi interiorul acestuia52. O nouă reparare a acoperişului se face în 191653, în 1919 la acoperământul clopotniţei de către Avram Leibovici (tinichigiu). Starea clădirii bisericii era în 1919 bună54.

Ministerul Cultelor şi Artelor comunică epitropiei la 25 august 1922 aprobarea devizului în valoare de 9600 lei, necesară reparaţiilor exterioare a bisericii. Era vorba de exteriorul clopotniţei ce ameninţa corpul bisericii. Furtuna din iunie 1923 afectează acoperişul bisericii şi clopotniţei (o jumătate din biserică şi o pătrime din clopotniţă au fost descoperite). Aprobarea reparaţiilor este din 31 august 1923, iar în 1924 se publică licitarea operaţiilor de reparare a bisericii55. Fondul de reparare este sporit printr-o subvenţie de 3000 lei din partea primăriei. Repararea pridvorului este realizată de Petru Necolau (190 lei), iar a clopotniţei de tinichigiul Buium David (675 lei) în 192356.

Licitarea unor noi lucrări de reparaţie se face la 5 aprilie 1931. Valoarea devizului se ridica la 195700 lei, în timp ce epitropia deţinea 128750 lei. Membrii consiliului parohial vor subscrie la 8 martie 1931, cu 11600 lei. Din comitetul pentru reparaţia bisericii făceau parte pr. P. Alexandrescu (preşedinte), M. Pălimar, Const. Asiminei, V. Stamate, Irimia Darie, Th. Radu (casier şi secretar), iar din comisia pentru supravegherea lucrărilor de reparaţie: pr. P. Alexandrescu, 52 A.B.S.G.H., dosar 187/1910-1911. 53 A.B.S.G.H., dosar 37/1916. 54 A.B.S.G.H., dosar 260/1919. 55 A.B.S.G.H., dosar 284/1922-1923. 56 A.B.S.G.H., dosar 1/1992-1923.

30

V. Macovei, V. Verdeş. Licitaţia din 5 aprilie 1931 a fost adjudecată de Lorenzo Collavini. Ultima etapă de finisare a bisericii urma să înceapă la 9 noiembrie 1931, însă epitropia se confrunta cu lipsa fondurilor financiare pentru procurarea materialelor şi plata mâinii de lucru. Epitropia deţinea 32000 lei la Banca Speranţa care puteau fi scoşi treptat. Se va apela la Banca Răbojul Fiscal terminându-se în 1931 lucrările de reparaţie, dar biserica avea în 1932 o datorie de 38000 lei. Se hotărăşte desfăşurarea de concerte religioase şi susţinerea unor conferinţe. Concertul religios din 2 mai 1932 aduce vânzarea a 382 bilete în valoare de 13670 lei. Pe 9 aprilie 1933, va conferenţia marele gânditor Nichifor Crainic şi se va susţine un concert religios57.

S-a făcut o cerere de ajutor pentru repararea bisericii principesei Elena la 12 octombrie 1931. Episcopia a acceptat chiar ţinerea unei conferinţe în biserică de către Octavian Goga la 5 septembrie 193658.

Sfinţirea bisericii reparate a avut loc la 20 decembrie 1931. Au slujit Veniamin Pocitan, vicar episcopal, parohul P. Alexandrescu, prof. M. Bejenariu, arhid. Calistrat. Cu acest prilej Veniamin Pocitan acorda suma de 1000 lei. Biserica este

considerată „cea mai mare şi mai frumoasă” din Huşi59. Pictura din interiorul bisericii aparţine pictorului Gh. Balaias (1930).

Instalarea energiei electrice din 1932 a fost realizată de inginerul Vasile Harnagea de la Râmnicu Sărat în cinstea mamei sale Maria I. Harnagea şi a costat 48000 lei60. Consiliul parohial convocat la 14 septembrie 1938 discută repararea bisericii al cărei deviz se ridică la 24244 lei, iar câştigătorul este Lorenzo Collavini61.

Războiul sfânt al României începe prin atacul României asupra URSS din 22 iunie 1944. Oraşul Huşi este afectat prin bombardamentele sovietice din 26 iunie 1944 (două în aceeaşi zi), 29/30 iunie 1944, 30/31 iunie 1944 şi 12 iulie 1944. Oraşul a fost bombardat atât de aviaţie cât şi de artileria sovietică. Bombardamentele au afectat într-un

grad mai mare sau mai mic cel puţin 164 gospodării. La biserica Sf. Gheorghe este spartă turla, iar valoarea pagubelor se ridică la 30000 lei. Este afectată casa parohială (preotul trece numele său în tabel), prin arderea a două camere din zid cu tablă, distrugerea tablei şi mobilei din casă. Pierderile casei parohiale se cifrează la 100000 lei62. În darea sa de seamă din 1943, parohul informează despre atingerea sau incendierea a 40 de case din Huşi şi uciderea a 47 persoane. O bombă 57 A.B.S.G.H., dosar 290/1928-1943; „Buletinul Episcopiei Huşilor”, IX, nr.4, aprilie 1933, p.32. 58 A.B.S.G.H., dosar 289/1928-1939; A.B.S.G.H., dosar 353/1936. 59 „Buletinul Episcopiei Huşilor”, An VIII, nr.2, februarie 1932, p. 16. 60 Sinodicul... 61 A.B.S.G.H., dosar 290/1928-1943. 62 Arh. St. Vaslui, Fond Primăria Oraşului Huşi, dosar 45/1941.

Învierea Domnului

31

incendiară a căzut în biserica Sf. Gheorghe, iar alta a incendiat casa parohială. Bombardamentele aviaţiei şi artileriei sovietice au atins greu oraşul Huşi. Biserica fusese afectată şi de cutremurul din 10/11 noiembrie 1940.63

Reparaţiile bisericii au început în noiembrie 1940.64 Părţile afectate au fost

reparate şi acoperite în anii 1940-1941 şi s-a cumpărat tabla necesară acoperirii pereţilor turlei. Luptele grele din august 1944 au ca urmare ciuruirea acoperişului bisericii care va fi astfel din nou acoperit. La 18 mai 1945 primarul Ion I. Patraş acorda 1000000 lei pentru repararea bisericii, bani obţinuţi prin preşedenţia Consiliului de Miniştri Direcţia Refacerea Moldovei, cu ordinul nr. 3595 din 25 aprilie 1945. Toate acestea reies şi dintr-o scrisoare a parohului adresată generalului Mardare: „Ministerul de Interne prin Domnul Ministru subsecretar de stat Gheorghe Vântu, fiu al Huşului şi al bisericii noastre, ne-a ajutat cu suma de 1000000 lei. Reparaţia se ridică însă la suma de 2500000 lei, căci scumpetea materialelor şi a mânei de lucru este ceva de neînchipuit. Deşi enoriaşii parohiei noastre sunt şi ei ruinaţi şi nimiciţi şi distruşi de pe urma groaznicului război, totuşi răspunde cu multă dragoste şi bună voinţă, contribuind pentru biserică. Însă oricâtă bunăvoinţă ar avea ei, cărora li s’au distrus în parte casele, roadele, vitele, nu pot acoperi toată suma necesară”. Apelează la generalul Mardare „în amintirea Huşului şi-a bisericii Sf. Gheorghe, care ştiu că vă este dragă în amintirea mamei D-voastră”, pentru a contribui cu o sumă de bani la repararea bisericii65.

Arhanghelul Mihail Arhanghelul Gavriil

63 A.E.H., F.E.H., dosar 11/1943, pachet 316. 64 A.E.H., F.E.H., dosar 72/1944, pachet 338. 65 A.B.S.G.H., dosar 356/1943-1949.

32

Generalul Socrat Mardari s-a născut la 11 noiembrie 1894 la Huşi şi va muri la 9 februarie 1954 în penitenciarul din Aiud. A fost şef al Casei Militare Regale (20 februarie 1941 - 26 mai 1942), subşef al Marelui Stat Major (27 mai 1942 - 14 februarie 1943 şi 1 septembrie 1943 - 19 martie 1945), comandant al Şcolii

Superioare de Război (15 februarie - 31 august 1943), la dispoziţia Ministerului de Război (20 martie - 20 mai 1945). Ajunge general de brigadă şi va fi trecut în rezervă la 9 august 1947. S-a remarcat în timpul luptelor de la Cotul Donului şi din stepa Kalmukă, în reorganizarea armatei române în 1943, a apărat cu demnitate interesele armatei în relaţiile cu Comisia Aliată de Control (partea sovietică). La 8 aprilie 1948, a fost arestat şi condamnat la şapte ani închisoare de comunişti pentru „crimă de participare la organizaţii de tip fascist, politice şi paramilitare”66.

La 8 septembrie 1945, este înregistrată recepţionarea, se pare parţială, a lucrărilor de reparaţie ale bisericii. Zidăria a fost executată de Molinaro Battista, pictura de către pictorul Ioan Savin din Huşi (lucrări în ulei). Este înlocuită o parte din duşumea, însă nu a fost

acoperită, din lipsă de fonduri, turla cu tablă. Renovarea bisericii a costat 2.078.700 lei (1.000.000 lei donaţie de la Ministerul de Interne, 100.000 donaţia primăriei Huşi, 600.000 colectă publică şi 378.700 lei datorie a bisericii)67. La 18 octombrie 1945, este înregistrată recepţia definitivă a bisericii reparate. Biserica a fost sfinţită la 9 septembrie 194568.

În 1946 s-a început „acoperirea pereţilor turlei cu tablă şi am acoperit mai bine de 3/4. Tabla am terminat-o” (26 mai 1946). Parohul cere la 26 mai 1946 preşedintelui „Federalei Luceafărul” din Huşi sub formă de împrumut „5 legături de tablă albă galvanizată. Nodrag”69. La 7 octombrie 1945, parohul consemna despre Gheorghe Vântu: „Fără ajutorul Domniei sale, biserica nu s-ar fi putut

66 Alexandru Duţu, Florica Dobre, Leonida Loghin, Armata română în al doilea război mondial 1941-1945, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1999, p. 274; vezi şi revista Prutul, nr.7, iulie, 2001, p.4. 67 A.E.H., F.E.H., dosar 72/1944. 68 A.B.S.G.H., dosar 356/1943-1949. 69 Ibidem.

Sf. Masă

Întâmpinarea Domnului

33

repara”. Coordonatorii lucrărilor au fost preotul P. Alexandrescu şi institutorul Th. Radu iar din comisie au făcut parte: C. Strechie, C. Vântu, S. Bujuliuc.

Pe 13 august 1957, furtuna a dezvelit biserica şi s-au efectuat noi reparaţii cu contribuţia enoriaşilor care s-a ridicat la 1458 lei. Discuţii despre reparaţii s-au desfăşurat în 1958, devizul s-a ridicat la 25955 lei, fiind întocmit de „conductorul tehnic Emil Oancea”. Materialul lemnos concretizat în 116 buşteni necesar reparaţiilor este recepţionat la 15 septembrie 1959, problema reparaţiilor capitale discutându-se în 1960, când s-a hotărât începerea lucrărilor aprobate de Sfatul Popular Regional, fiind angajat maistrul Ioan Frenţescu şi echipa sa ce număra 8 meseriaşi. A fost cumpărată tabla în martie 1960, returnat un clopot în atelierele Patriarhiei (aprilie 1960), recepţionat în 5 iulie 1960. Furtuna din 4 iunie 1960 a dezvelit acoperişul, a rupt crucea, trecându-se la reparaţii noi. A fost angajat zidarul Negrea pentru repararea faţadei bisericii şi clopotniţei în urma refuzului Întreprinderii de Stat „21 Decembrie” din Huşi, ale cărui lucrări au fost recepţionate la 16 decembrie 1960 (reparaţii interioare şi exterioare, amenajare turlei)70. La recepţie au participat subinginerul Georgescu Ioan, Radu Teodor,

Ghercu Gh., I. Bălănescu, Gh. Nicolau, I. Obreja, S. Buzuliuc, D. Luca, N. Oancea, A. Dimitriu71.

Biserica este învelită cu tablă nouă în 1970,72 lucrările fiind efectuate de Cooperativa de Consum Huşi. În februarie 1971, se discută despre strângerea de fonduri de la enoriaşi şi încheierea contractului pentru executarea reparaţiilor exterioare73. Contractul este încheiat la 25 mai 1971, cu Cooperativa de Consum Huşi, reprezentată de vicepreşedintele Costin Dumitru şi Gh. Ionescu, contabil şef pe departament. Valoarea lucrărilor se ridica la 25325 lei (estimativ). Preşedintele Cooperativei era I. Rotaru (tatăl domnului Corneliu Rotariu, patronul de la Tehnoutilaj S.A.). Verificarea şi recepţionarea lucrărilor de reparaţii exterioare s-a realizat la 26 decembrie 1971 care au costat

70 A.B.S.G.H., dosar 359/1945-1961. 71 A.B.S.G.H., dosar 9/1959-1960. 72 A.B.S.G.H., dosar 15/1963. 73 A.B.S.G.H., dosar 59/1970-1986.

Proorocul Daniil

Cei 40 de mucenicii

34

38114 lei. Cu prilejul acestor reparaţii, patriarhul Iustinian Marina (1948-1977), a dat un ajutor de 2000 lei pe 29 septembrie 1971 în timp ce episcopul Partenie a Romanului şi Huşilor a acordat o donaţie de 9000 lei74.

Cutremurul din 4 martie 1977 efectuează biserica Sf. Gheorghe. La 2 iulie 1978, se iau în discuţie metodele de reparare a bisericii afectate de cutremur, iar la 17 noiembrie 1978, se considerau strict necesare reparaţii în interiorul şi exteriorul bisericii. Echipa trimisă de Episcopia Romanului şi Huşilor în mai 1979, condusă de Ioan Iosub, execută lucrări de slabă calitate, munceau patru ore pe zi, înstrăinează materialul de construcţie şi execută lucrări particulare. Pe 16 iunie 1979, au părăsit lucrările, fiind angajat Gh. Furcoi care a ridicat schela până la 18 noiembrie 1979. Devizul se ridica la 58000 lei în timp ce au fost adunaţi 31000 lei. În 1980, Gheorghe Furcoi, execută reparaţiile exterioare, a desfăcut tencuiala până la zid şi a tencuit. Lucrările exterioare erau aproape finisate la 30 septembrie 1980, însă parohia epuizase fondurile75. Recepţia lucrărilor din 22 noiembrie 1980, aduce şi o datorie a bisericii de 16326 lei76. Totuşi, cutremurul din 4 martie 1977, avariase puţin biserica Sf. Gheorghe, în raport cu celelalte din Huşi, avariile constatau în câteva fisuri de profunzime în pereţii laterali, la altar, fisuri interioare în arce, bolţi, coşcoveli în tencuieli77.

Cutremurul din 30 septembrie 1986 avariază grav biserica în interior şi exterior. Memoriul tehnic alcătuit de inginerul Ioan Blaj prevedea printre altele: desfacerea zidăriei afectate, desfacerea rostuielii din zidărie, refacerea zidăriei la bolţi, refacerea arcelor din cărămidă şi încheierea lor cu dopuri din beton, tencuirea 74 A.B.S.G.H., dosar 22/1971; vezi şi A.B.S.G.H., dosar 59/1970-1986. 75 A.B.S.G.H., dosar 59/1970-1986; Dosar 120/1980; Dosar 123/1980. 76 A.B.S.G.H., dosar 111/1979-1984. 77 A.B.S.G.H., dosar 102/1979.

Sf. Ierarh Alexandru

35

exterioară a bolţii cu mortar, lucrări de consolidare şi reparaţii se execută la arcele din zidărie, bolţi şi pereţi. Arcele vor fi rezidite în zona afectată turnându-se ca element de presiune betonul. Se prevedea desfacerea bolţii în zona afectată şi rezidirea. În partea superioară se va turna mortar puternic peste toată suprafaţa ancorat în pereţi de o centură de beton ce va fi turnată peste pereţi. Pe 14 mai 1986, parohia a fost vizitată de Episcopul Romanului şi Huşilor78.

Devizul privind lucrările de restaurare a picturii, întocmit de pictorul Dumitru Irimescu, la Sf. Gheorghe, este examinat la 23 februarie 1987, cerându-se refacerea sa79.

Acolo unde slujeşte preotul, trebuie să fie şi un bun gospodar, constructor şi păstrător a credinţei ortodoxe. Preotul Ioan Radu se impune prin reparaţia capitală a biserici cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din parohia Lunca Banului (1992-1993).

Episcopia Romanului şi Huşilor acceptă autorizaţia cu nr. 36 din 20 aprilie 1990 pentru restaurarea şi consolidarea bisericii. Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice dă aviz favorabil firmei „Procons” S.R.L., Bucureşti, pentru consolidarea şi restaurarea bisericii în condiţiile refacerii bolţii peste pronaos din zidărie de cărămidă fără suprabetonare, păstrarea şi consolidarea turlei din lemn şi pridvorului existent. Se cere respectarea prevederilor Legii nr.8/1977 referitoare la asigurarea rezistenţei şi stabilităţii construcţiilor. Antreprenorul lucrărilor de consolidare şi restaurare al bisericii devine firma S.C. Sincrest S.R.L., Bacău.

Se păstrează o serie de procese verbale de recepţie calitativă a lucrărilor: realizarea şliţurilor şi curăţirea rosturilor dintre cărămizi (30.VI.1993), armarea stâlpilor şi centurilor amplasate pe colţul N-V şi laturile N şi S (15.VIII.1993), zidăria şi betonarea centurii (31.VIII.1993), armarea centurii şi stâlpilor pe latura S şi colţul S-V (14.V.1993), crearea de şlituri în cărămidă deasupra ferestrelor (16.V.1994), armarea centurii şi elementelor verticale deasupra ferestrelor (28.V.1994), zidărie şi betonare centură deasupra ferestrelor (7.VI.1994), armare şi consolidare a turnului clopotniţă (15.IV.1995), realizarea şliturilor şi pregătirea suprafeţelor pentru realizarea consolidării la nivelul podului (15.VIII.1995), armare cadru orizontal rigid (20.VIII.1995), recepţie şarpantă (12.V.1996), consolidare arc absidă sud (30.III.1998), consolidare arc absidă nord (24.V.1998), consolidare arc naos-pronaos (20.VIII.1998).

78 A.B.S.G.H., dosar 146/1986. 79 A.B.S.G.H., dosar 152/1987.

Sf. Ioan cel Nou

36

Primăria oraşului Huşi eliberează autorizaţia de construire nr. 144 din 14 august 2000 pentru reparaţii capitale la biserica Sfântul Gheorghe în valoare de 1.836.000.000 lei.

Procesul verbal de inspecţie din 30 august 1999 atestă lucrările executate în perioada 1991-1998 în valoare de 1.821.000 lei şi fixarea pentru 1999 a sumei de 609.000 lei. Ca investitor este consemnat Ministerul Culturii, Direcţia Monumentelor Istorice, ca proiectant S.C. M.C. Design Construct S.R.L. Bucureşti (ing. Mircea Crişan), ca executant S.C. Tricons S.R.L. Huşi. Documentele cu privire la proiectare erau deţinute de S.C. Simcrest S.R.L. Bacău.

Procesul verbal de recepţie finală cu nr. 2974 din 20 octombrie 2003 ne pune la dispoziţie numele participanţilor la recepţie: ing. Heinerich Francisco (preşedinte), ing. Marcel Mocanu (membru), ec. Laurenţia Popescu (membru), ing. Mihai Tazlauanu (membru), pr. Radu Ioan, ing. Alexandru Simionescu (membru), ing. Ovidiu Manolache (invitat), pr. Ing. Mircea Crişan (invitat). Lucrările de restaurare sunt finalizate la 22 octombrie 2002 iar valoarea obiectivului se ridică la 3.658.820.000 lei.

La Huşi, realizează repararea capitală a bisericii „Sfântul Gheorghe” desăvârşind cele iniţiate de predecesorii săi. Reparaţiile bisericii au durat între 1995-2001. Cu zel şi dragoste faţă de biserică, a realizat şarpanta şi învelirea cu tablă zincată (1995-1996), înlocuirea reţelei electrice interioare (1997), tencuieli exterioare şi interioare (1996-1998), parchetarea bisericii (1999), instalarea caloriferelor şi centralei termice pe motorină, tâmplăria din aluminiu a ferestrelor care dau bisericii un aer de modernitate (2000), iar în prezent locul bisericii este împrejmuit cu gard placat cu piatră de munte şi plase metalice (2001), precum şi aducţiunea de apă curentă în biserică (2001). Putem constata într-o perioadă scurtă o activitate de invidiat dar şi demnă de urmat pentru ceilalţi preoţi.

Pogorârea Sf. Duh Naşterea Domnului

37

CASA PAROHIALĂ. CIMITIRUL

Sama de venituri a bisericii pe anul 1862, înregistrează suma de 90 lei proveniţi

din chiria „unei căsuţe pe Anu”1, probabil fiind vorba despre casa din curtea bisericii. Catagrafia realizată în 1865 ne indică casa din curtea bisericii destinată servitorilor bisericii, compusă din trei odăi zidite din cărămidă, acoperită cu oale (ţiglă), cu 5 ferestre, 4 uşi de lemn, 3 sobe, un cuptor şi un beci2.

Catagrafia din 1875 ne indică prezenţa a două case în curtea bisericii: prima

amintită mai sus, a doua casă cu două odăi şi sală, acoperită cu oale, proprietatea

1 A.E.H., F.E.H., dosar 45/1863, pachet 27. 2 A.B.S.G.H., dosar 2/1860-1866.

38

bisericii donată de Despina Buzdugan, conform testamentului lui Paraschevu Buzduganu. Urma ca în casă să locuiască Despina Buzdugan până la deces. O nouă odăiţă anexă va fi ridicată din cărămidă în anul 18853. Reparaţii la casele bisericii sunt executate de Nicolau Dobria în 18754, iar în 1882-1883 este supus reparaţiilor acoperişul acestor case închiriate în care a fost amenajată o tipografie. Biserica obţinea o chirie de 64 lei în 1882.5

Inventarul bisericii din 1894 atestă cele două case din curtea bisericii6, care vor fi închiriate căpitanului Grig Petrescu, mort în 1895.7 Biserica Sfântul Gheorghe era împrejmuită cu un zid care împreună cu casele de la cimitirul bisericii vechi vor fi demolate în 1902.8 Astfel, la 3 mai 1902, primăria se adresează parohului I. Thoderaşcu în vederea pavării „stradelei Tuduri”, urmându-se alinierea împiedicată de zidul cimitirului bisericii şi de casa ruinată de lângă zid, cerând demolarea lor. Procesul verbal din 7 mai 1902 consemna necesitatea şoselei încă de la zidirea bisericii şi se aprobă cedarea unei porţiuni de teren prin desfiinţarea zidului şi căsuţei. S-a hotărât suportarea cheltuielilor de primărie, precum şi efectuarea împrejmu-irii terenului rămas deschis de către aceiaşi

instituţie. Acordul primăriei intervine la 9 mai 1902. Epitropia hotărăşte vânzarea materialului de la demolare la 15 iunie 1902. Va fi vândut lemnul preotului Gh. Codreanu, cărămida (35 m.c.), piatră (6 m.c.) şi 5975 oale de acoperământ9.

Din 1902 în curtea bisericii a rămas numai casa care a aparţinut Despinei Buzdugan10.

În 1914, casa era ocupată de paraclisier cu excepţia unei odăi ce servea drept cancelarie11. Casa din curtea bisericii se afla în stare de ruină în 1924 fiind locuită de paraclisierul Dimitrie Toderaşcu12.

Începutul noii case parohiale, poate fi plasat în 1925 când s-au demarat lucrările de construcţie13. La 17 octombrie 1927, consiliul parohial acceptă excedentul de 10.600 lei din bugetul anului 1927 pentru a fi folosit în vederea continuării lucrărilor la casa parohială în 1928, aprobă veniturile şi cheltuielile 3 A.B.S.G.H., dosar 1/1850-1900. 4 A.B.S.G.H., dosar 4/1874-1875. 5 A.B.S.G.H., dosar 12/1882. 6 A.E.H., F.E.H., dosar 17/1894, pachet 89. 7 A.B.S.G.H., dosar 32/1894-1895. 8 A.B.S.G.H., dosar 34/1894-1903; vezi şi A.B.S.G.H., dosar 119/1903-1904. 9 A.B.S.G.H., dosar 1/1901. 10 A.B.S.G.H., dosar 1/1901. 11 A.B.S.G.H., dosar 213/1913-1914. 12 A.B.S.G.H., dosar 384/1924. 13 A.B.S.G.H., dosar 1/1949.

Sf. Gheorghe

39

efectuate în 1927. La 13 martie 1929, când se discută aflarea mijloacelor reparării bisericii, casa parohială nu era terminată, şi nici la 25 martie 1930.14 Vor mai fi ridicate o bucătărie şi o magazie (1933) precum şi un grajd cu două încăperi15. În 1949, s-au cheltuit 18.273 lei, pentru repararea casei parohiale, ridicarea gardului şi a unui coşăr pentru porumb16.

Totodată, existau în curtea bisericii şi chilii. Între 1850-1853 sunt atestate 3 chilii în curtea bisericii cu beci dedesupt (vezi Anexa). În 1875, o chilie era ocupată de monahia Agapia, care se ocupa cu vânzarea lumânărilor17. Chiliile sunt atestate şi la 1900.18 Chiliile vechi din curtea bisericii erau locuite în 1902, de paraclisier şi

de „prescorniţă”, deci existau cel puţin două chilii19. Locul zidului împrejmuitor va fi luat de un grilaj.

Imobilul parohiei Sfântul Gheorghe primeşte o altă destinaţie odată cu instaurarea regimului comunist, fiind închiriată lui Dumitru Stroescu, cooptat activist de partid, care susţine că în octombrie 1948 Consiliul Judeţean de partid îl obligă să-şi aducă familia la Huşi

fiind repartizat aici. Dumitru Stroescu consemnează: „Cum cuvântul de partid este un cuvânt sfânt şi care trebuieşte respectat şi îl voi respecta toată viaţa mea” (1971). Astfel, a ocupat o parte din casa parohială în 1948. În acelaşi imobil locuia preotul Petru Alexandrescu până la plecarea sa la Iaşi (1959), locul său fiind luat de cântăreţul Aurel Dumitriu şi Ioan Damian. Demersurile în vederea eliberării imobilului de chiriaşi sunt iniţiate în 1969, de preotul Gh. Spătaru însă până în 1971, nu reuşise acest lucru20.

Devizul pentru reparaţii radicale la casa parohială este aprobat în 1972, urmând învelirea cu tablă (1974), reparaţii exterioare executate de muncitorul Petru Istrate (1975). Pe 7 octombrie 1975, s-a hotărât aducerea apei în curtea bisericii şi a casei parohiale21. Noi reparaţii erau necesare în 1977 şi erau legate de acoperiş, temeliile exterioare, zugrăvelile exterioare a căror valoare se ridică la 29.000 lei.

Lângă biserica Sfântul Gheorghe exista un cimitir. La 19 iunie 1872, protoieria se adresa, prin circulara nr. 153, preoţilor: „Nu veţi mai permite de locu şi sub nici

14 A.B.S.G.H., dosar 290/1928-1943. 15 A.B.S.G.H., dosar 1/1949. 16 A.B.S.G.H., dosar 1/1950. 17 A.B.S.G.H., dosar 4/1874-1875. 18 A.B.S.G.H., dosar 89/1900-1901. 19 A.E.H., F.E.H., dosar 45/1902, pachet 101. 20 A.B.S.G.H., dosar 64/1969-1971. 21 A.B.S.G.H., dosar 59/1970-1986.

Catapeteasma bisericii

40

un cuvânt de ase mai face înmormântări de morţi la Biserica ce derijaţi”, urmând ca cei decedaţi să fie transportaţi la biserica poporului, spre a se face prohodul legiuit, după care să fie transportaţi la bisericile destinate „pentru ţintirimu Sf. Ioanu, Sf. Neculae şi Schitul” unde urmau să fie înmormântaţi22.

Starea cimitirului este prezentată în culori sumbre de protoiereu la 14 septembrie 1879: „Constat cu mâhnire cum că atât cimitirul cu mormintele cât şi curtea Bisericii Sf. Gheorghe sunt în continuare călcate şi distruse de felurite animale”. Se cer măsuri pentru îngrădirea locului23. În 1882 va fi reparat zidul cimitirului bisericii vechi de Luca Dinciu24, însă se va cere închiderea cimitirului pentru a se evita călcarea mormintelor, punerea în bună stare a bisericii, episcopul care inspecta acest loc sacru, ameninţând cu închiderea sa (1885)25. Noi reparaţii ale zidului se desfăşoară în 1893.26 Depozitarea de gunoaie peste morminte, traversarea de către poporăni au afectat cimitirul, fapt ce determină epitropia (icon. I. Thoderaşcu, C. Stănilescu şi N. Holban) să dorească luarea de măsuri (6 iunie 1894)27.

O frumoasă livadă străjuia partea de nord a bisericii Sfântul Gheorghe. Foarte multe documente atestă vânzarea ierbii provenite din „ograda bisericii” şi din grădina „despre strada Cuza Vodă”.

Bisericii vechi i s-a adăugat în 1820 o clopotniţă de zid mai înaltă decât corpul bisericii, păstrată după rezidirea bisericii şi dărâmată în 1892-1893, transformată în magazie28. Catagrafia din 1904

atestă clopotniţa de zid acoperită cu tablă, rămasă în cimitir de la biserica veche şi care servea acum ca magazie29. Aceiaşi destinaţie o avea şi în 1914.30 Nu ştim ce s-a întâmplat cu această clopotniţă. Oricum astăzi ea nu mai există.

În atenţia preotului Ioan Radu a stat şi casa parohială care a suferit reparaţii capitale între 1995-1997. Sunt construite din nou bucătăria, mansarda şi un grup sanitar, fiind realizate canalizarea şi aducţiunea de apă la casa parohială.

22 A.B.S.G.H., dosar 3/1872-1874. 23 A.B.S.G.H., dosar 9/1879. 24 A.B.S.G.H., dosar 11/1881-1882. 25 A.B.S.G.H., dosar 15/1885-1886. 26 A.B.S.G.H., dosar 23/1883. 27 A.B.S.G.H., dosar 25/1895. 28 A.B.S.G.H., dosar 23/1893. 29 A.B.S.G.H., dosar 1/1904. 30 A.B.S.G.H., dosar 213/1913-1914.

Policandru (1867) - Detaliu

41

CONTRIBUŢIA BISERICII „SF. GHEORGHE” LA ISTORIA ORAŞULUI HUŞI

Biserica se implică în cea mai mare măsură în plan social, căutând să

diminueze suferinţele celor mulţi, săraci, deşi la 19 noiembrie 1889 epitropii consemnau: „sinete şi bani Biseria n’are, din cauză multe interese stau în suferinţa ei e mai mult, că chiar serviciul divin nu se poate face cu esactitate sau în tote zilele după cum se cere, pentru că adesea ori lipsesc unt-de-lemn, lumânări şi tămâie şi această lipsă nu se poate înlătura numaidecât prin stăruinţa preoţilor la ajutorul poporănilor”1. Pentru ajutarea celor săraci, biserica apela la cei înstăriţi sau sprijinea iniţiativele primăriei Huşi.

La 16 decembrie 1906, primăria „pentru alinarea suferinţelor celor lipsiţi de mijloace, în timpul acestei erni destul de grele şi mai ales asupra sf. sărbători a Crăciunului”, lansează liste de subscripţii apelând la „preţiosul concurs al parohului I. Thoderaşcu”. La 6 ianuarie 1907, primarii cer preoţilor să sfătuiască enoriaşii pentru a apela numai la moaşele cu diplomă. În rândurile locuitorilor exista o

oarecare teamă şi ostilitate faţă de instituţiile sanitare. Lipsa mijloacelor de existenţă, iarna grea, asistenţa medicală precară, s-au numărat printre cauzele răscoalei izbucnite la 8/21 februarie 1907. La 25 martie 1907, protoiereul trimite la Sfântul Gheorghe un exemplar de rugăciuni pentru a fi citite în biserică, referitor la tulburările din ţară. Primăria cere la 9 noiembrie 1907 să se facă o listă a parohienilor săraci şi a văduvelor lipsite în vederea acordării unui ajutor din partea primăriei pentru sărbătorile de iarnă2. A fost înaintată primăriei o listă cu 39 1 Dosar 1/1850-1900, p.60. 2 A.B.S.G.H., dosar 127/1904-1912.

Candelabru

42

persoane pentru a li se acorda lemne de iarnă în urma unei cereri a instituţiei amintite, din 2 noiembrie 1907.3

Situaţia enoriaşilor precară se reflectă în următoarea statistică din 1924: stare bună (8 capi familie), stare mijlocie (102 capi familie) şi stare rea (200 capi familie)4.

În 1908, este lansat Apelul pentru formarea sau ajutorul tuberculoşilor, fondat prin iniţiativa principesei Maria, ce va fi adresat Episcopului Konon Arămescu Donici. Ordinul circular explicativ al acestui apel este tipărit şi dat de Konon la 8 aprilie 1908. Pe 10 şi 11 aprilie 1908, la Sfântul Gheorghe s-au adunat 18 lei şi 51 bani „renunţând chiar clerul bisericii la discul seu care era în us în alţi ani, dând prin aceasta un exemplu enoriaşilor şi prin o cuvântare rostită de parohul respectiv s’a îndemnat poporănii ca să urmeze pe clerul bisericii şi să vină şi ei în mod

binevol cu obolul lor în ajutorul suferinzilor tuberculoşi”. În iunie 1908, episcopul mulţumeşte

protoiereilor şi preoţilor din Eparhie pentru banii adunaţi pentru tuberculoşi. Au fost strânse următoarele sume:

- 223 lei şi 28 bani - Catedrala Episcopală

- 77 lei şi 60 bani - Jud. Vaslui (5 biserici)

- 229 lei şi 87 bani - Jud. Tutova (8 biserici)

- 169 lei şi 25 bani - Jud. Fălciu (9 biserici)

- 700 lei - TOTAL Suma de 700 lei a fost trimisă la

Cotroceni. Din toate eparhiile au provenit 12.000 lei5. În iulie 1908, principesa Maria mulţumeşte Episcopului Huşilor pentru ofrandele adunate în bani pentru fondul pelagroşilor. Primăria, prin preoţi,

3 A.B.S.G.H., dosar 161/1907. 4 A.B.S.G.H., dosar 384/1924. 5 A.B.S.G.H., dosar 164/1908.

Candelabru

43

acordă în 1911 sfaturi în privinţa holerei. Noua colectă pentru Azilul de tuberculoşi din 1912 însumează la Sf. Gheorghe 10 lei şi 50 bani (de Paşte)6.

Societatea Crucea Roşie a Doamnelor din România, Filiala Huşi, prin domnişoarele Costin şi Popovici, a primit sprijinul parohului în cheta realizată la 16 şi 19 decembrie 1923, pentru a spori fondurile acestei instituţii. Preşedintele filialei Huşi era Elena N. Tiron7.

Epitropia bisericii a hotărât în 1937 clădirea unui Ateneu popular şi a unui dispensar care să poarte numele „Gheorghe Vântu”, defensor eclesiastic şi profesor.

Se urmărea acordarea de asistenţă socială copiilor dar şi o sală în Ateneu pentru manifestările culturale ale învăţământului naţional de toate gradele. Se face apel la: „bunii Români, cari doresc din sufletul lor ridicarea culturală a ţării”, să contribuie financiar. Camera de Comerţ şi Industrie, Circumscripţia Huşi, acordă 300 lei contribuţie pentru construirea Ateneului „Gh. Vântu”. Se constituie un comitet de construcţie al Ateneului Popular şi dispensarului „Gheorghe Vântu”8.

Din 8 iunie 1908, parohul bisericii va susţine de două ori pe săptămână conferinţe educative deţinuţilor din Arestul preventiv din Huşi9.

O atenţie deosebită este acordată de preoţii de la Sf. Gheorghe şcolii. La începutul secolului XIX funcţionau cursuri şcolare lângă biserică: cursul dascălului Costea cu 12 elevi (1837), cursul aceluiaşi dascăl cu 12 elevi (1835)10. În iulie 1873, protoiereul Gh. Orişanu (1872-1874) cere preotului să urmărească dacă institutorii şi învăţătorii aduc elevii la biserică11. Biserica este frecventată de elevele Şcolii nr.2 cu institutoarea Adela Ionescu (1901)12, de elevele Şcolii nr. 1 de fete cu institutoarea M.V. Constantinescu (1905)13.

Parohul bisericii este informat la 10 aprilie 1892 despre „oficia” Episcopului Silvestru Bălănescu, cu nr. 251, despre înfiinţarea Şcolii de cântăreţi bisericeşti în Huşi, jud. Fălciu14.

Economul Petru Alexandrescu se implică în problemele învăţământului huşean. Ministerul Educaţiei Naţionale aprobă în 1939 funcţionarea Cursului de preparaţie,

6 A.B.S.G.H., dosar 197/1912. 7 A.B.S.G.H., dosar 283/1922. 8 A.B.S.G.H., dosar 354/1937. 9 A.B.S.G.H., dosar 164/1908. 10 Preot Anton Popescu, Episcopia Huşilor, (manuscris), p. 229. 11 A.B.S.G.H., dosar 3/1872-1874. 12 A.B.S.G.H., dosar 34/1894-1903. 13 A.B.S.G.H., dosar 127/1904-1912. 14 A.B.S.G.H., dosar 22/1892-1893.

44

în localul din str. Anastasie Panu, nr. 6. Organizatorul cursului de preparaţie pentru clasele V-VI fete era P. Alexandrescu, iar directoare Ec. Stoianovici. P. Alexandrescu cere inspectorului general şef al ţinutului Dunărea de Jos, Galaţi, aprobarea funcţionării corpului didactic propus de el prin raportul nr. 5/1939. Cursul aprobat în urma cererilor părinţilor din Huşi urma să înceapă la 1 octombrie 1939. Organizarea şi conducerea administrativă o are P. Alexandrescu ajutat de un comitet. Nu se admit profesori de sex masculin decât la religie. Cursurile s-au deschis la 4 noiembrie 1939 în localul din strada Anastasie Panu nr. 6, deşi Ministerul acordase un local în strada Corni nr. 1, rechiziţionat de armată şi ocupat. Imobilul de pe Anastasie Panu era vecin cu Gimnaziul de fete „Elena Doamna”, unde funcţionau două clase seminariale şi un internat. Sunt propuşi în corpul didactic: Ec. Stoianovici (directoare), P. Alexandrescu (religie), Ecaterina Becescu (lb. latină), Demand Cili (lb. germană), Tamara Gâdei (lb. română şi filozofie), Agripina Nichifor (geografie), Elena Drăgoescu (ştiinţe naturale), Maria Dumitrescu (educaţie fizică), Maria Iacob (fizică-chimie-matematică). Proveneau de la Liceul de fete Elena Doamna. Profesor de muzică este propus Alecu Rădulescu de la Liceul de Băieţi care preda şi la Gimnaziul Industrial de Fete, Gimnaziul Teoretic „Elena Doamna”15. S-au înscris 10 eleve în clasa a V-a şi 7 eleve în clasa a VI-a16.

Biserica se impune prin parohul I. Thoderaşcu în arta tipăriturilor. La 1882, funcţiona în casele din curtea parohiei o tipografie17, care aparţinea probabil preotului paroh I. Thoderaşcu. La Huşi existau în 1884, două tipografii: Tipografia Asociaţilor şi cea a preotului N. Luca cărora li se adaugă şi cea amintită de la Sf.. Gheorghe. La 15 septembrie 1902, tipografia preotului I. Thoderaşcu din Huşi oferea spre vânzare registrele necesare bisericii18.

Vizita Episcopului Calinic din 1880 la Spitalul din Huşi, găsit în mizerie, îl determină la instituirea cutiilor de milă la fiecare biserică „spre a veni fiecare în ajutorul suferinzilor bolnavi”. La Sfântul Gheorghe s-au adunat 6 lei19, iar la 25 iulie 1882, s-au găsit 46 franci şi 37 bani20.

Preoţii au fost nelipsiţi de la marile evenimente în care au fost implicaţi şi enoriaşii lor. Date din trecutul îndepărtat nu avem.

15 A.B.S.G.H., dosar 320/1938. 16 A.B.S.G.H., dosar 321/1939. 17 A.B.S.G.H., dosar 12/1882. 18 A.B.S.G.H., dosar 101/1901-1902. 19 A.B.S.G.H., dosar 10/1880. 20 A.B.S.G.H., dosar 11/1881-1882.

45

Anul 1857 este caracterizat prin alegerile pentru Adunările Ad-hoc. Partida antiunionistă susţinută de episcopul de Huşi, Meletie Istrate, va falsifica alegerile. După moartea episcopului Meletie Istrati (31 iulie 1857) guvernul trimite ca locţiitor de episcop la Huşi pe arhiereul Ghenadie Şendrea Tripoleos care va cere refacerea listei preoţilor electivi. În lista din 27 august 1857, înaintată de „duhovniceasca consistorie” arhiereului, apar preoţii Toma Graur, Ioan Vendescu (Bendescu) şi Petrache Dorne (îl identificăm cu Petria Darie) de la Biserica Sf. Gheorghe. Alături de ceilalţi 33 preoţi, vor alege ca reprezentant în Adunarea Ad-hoc pe Melchisedec Ştefănescu, unionist înfocat, rector al seminarului teologic din Huşi21.

Enoriaşii din parohia Sfântul Gheorghe din Huşi şi-au adus tributul de sânge vărsat pe altarul patriei în războiul de independenţă (1877-1878). Pe 19 octombrie 1878 primăria, prin primarul N. C. Constantinescu, trimite parohului „o cutie de tiniche, în care sau atârnatu decoraţiunea „Trecerea Dunării” cuve-nită caporalului Ionu Pastia mortu în resbelu; şi ve rogu ca conformu dispoziţiunilor regulamentului acei, pe o parte se binevoiţi a o aşaza în pridvorul aceei Bisserici, spre memoria decedatu-lui”22.

Memorandumul fruntaşilor ardeleni din 1892, aduce procesul memorandiştilor de la Cluj (25 aprilie/7 mai - 13/25 mai 1894). Fruntaşii români sunt condamnaţi la ani grei de închisoare, fapt ce are ca urmare aprigi proteste în plan internaţional şi în Vechiul Regat. Protoieria ţinutului Fălciu ordonă la 18 aprilie 1894 rugăciuni în biserică „pentru nedreptatea românilor Transilvaniei” fără a se ţine discursuri23. Episcopul a cerut „ivindu-se din partea cuiva cerere de Tedeum în biserică, cu tragere de clopote şi discursuri pentru ziua de 19 a corentei sau şi în altă zi, spre a manifesta în procesiuni religioase nedreptatea Transilvăneană. Nu vă este permis nimic de felul acesta, decât numai facerea într-o singură Biserică din această urbe”24. Rugăciunile preoţilor de la Sfântul Gheorghe şi din Huşi au fost înălţate pentru fruntaşii ardeleni.

În 1904 s-a comemorat în întreaga ţară 400 ani de la moartea lui Ştefan cel Mare. Se va celebra în biserică Sfânta Liturghie cu panahida mare pentru cel care „a trecut în mintea poporului nostru Românesc cu numele de Sfânt”25, aşa cum

21 Anton Popescu, op.cit., p. 189. 22 A.B.S.G.H., dosar 8/1878. 23 A.B.S.G.H., dosar 35/1894-1903. 24 A.B.S.G.H., dosar 24/1894. 25 A.B.S.G.H., dosar 122/1904.

46

reiese din adresa Episcopului din 8 iunie 1904. Cei 40 de ani de domnie a regelui Carol I implică mari manifestări în regat dar şi plata a „50 bani de către fiecare preot pentru medalia jubiliară, înaintaţi protoiereului la 22 martie 1906”26.

Rugăciuni sunt înălţate la 15 august 1916, când armata română trecuse Carpaţii. La Te-Deum era inclusă rugăciunea: „Doamne, Dumnezeul nostru, păzitorul şi păstrătorul de veacuri al neamului nostru, la tine alergăm şi căzând în genunchi ne rugăm: întăreşte cu puterea Ta pe Prea Înălţatul nostru Rege Ferdinand I şi binecuvintează oştirea lui. Şi precum pe Sfinţii Tăi Apostoli şi Mucenici i-ai umplut de Duhul vitejiei ca să lupte până la jertfă de sânge cu prigonitorii şi împilătorii Bisericii întemeiate de Tine, aşa şi acum întovărăşeşte pe ostaşii noştri cu îngerii Tăi păzitori şi-i umple de Duhul vitejiei ca să pună pe fugă şi să zdrobească taberele, vrăjmaşilor noştri. Întăreşte-i, ca să întâmpine cu răbdare neajunsurile răsboiului şi-i păzeşte cu puterea Ta de boale şi tunuri păstrându-i în deplină sănătate şi putere. Ajută-le, ca din luptă să se întoarcă biruitori, vrednici de ai marilor noştri Voievozi Ştefan, Mihai şi Carol aducând mărirea patriei şi întregirea neamului nostru românesc, care totdeauna cu dragoste şi credinţă Te-a slăvit, acum şi pururea şi în veci. Amin.” (circulara protoiereului Ieremia Hagiu cu nr. 518 către paroh)27.

În Huşi, s-a format un comitet pentru „strângerea rufăriei necesare oamenilor mobilizaţi din acest oraş” care conlucrează cu biserica Sfântul Gheorghe. Raţionali-zarea zahărului şi emiterea de bonuri determină implicarea parohului, solicitată de primărie28. În oraşul Huşi activau cantine destinate familiilor celor mobili-zaţi, cărora personalul bisericesc de la Sfântul Gheorghe le acordă 25 lei şi 50 bani (decembrie 1916 şi ianuarie 1917). Constituirea comitetului local pentru adunarea de fonduri în vederea ajutorării prizonierilor de război necesita noi colecte şi în biserica Sfântul Gheorghe. Cântăreţul Ion Bujoreanu de la Sfântul Gheorghe este mobilizat, primindu-şi la 1 iulie 1917 salariul de la Consiliul de Administraţie al Spitalelor din judeţul Fălciu29.

Comunitatea Israelită din Huşi a comunicat Prefectului liberal N. N. Tiron refuzul preotului paroh de la Sfântul Gheorghe de-a acorda bonuri de sare şi gaz locuitorilor evrei. Prefectul cere la 3 decembrie 1916 parohului „să eliberaţi asemenia bonuri de o potrivă şi românilor şi evreilor fie localnici fie refugiaţi,

26 A.B.S.G.H., dosar 127/1904-1912. 27 A.B.S.G.H., dosar 235/1916. 28 Ibidem. 29 Dosar 246/1917.

47

procedând la fel şi cu bonurile de lemne”30. O statistică din 1887 demonstrează existenţa în parohia Sfântul Gheorghe a 26 familii de evrei cu 110 suflete şi a 4 familii catolici cu 15 suflete31, în 1893 existau 45 familii de evrei şi 3 de catolici (14 suflete)32, în 1924 existau 160 evrei şi 10 catolici33.

Războiul a adus Marea Unire, dar şi mulţi invalizi, orfani şi văduve de război. S-au înfiinţat Societatea Ocrotirea Orfanilor de război, filiala Fălciu atestată în 1924, Orfelinatul copiilor de război local pentru care au fost adunaţi 232 lei la biserică (21 aprilie/3 mai 1924)34.

Biserica monumentală de la Mărăşeşti a primit concursul întregii ţări prin listele de subscripţie. Până în 5 iunie 1920 la Sfântul Gheorghe sunt colectaţi 97 lei şi 50 bani, fiind trimişi arhimandritului Chesarie Păunescu, di-rectorul cancelariei Episcopiei Huşilor35.

Episcopul Nifon Criveanu întemeiază în Huşi, Liga Antirevizionistă Română, sub conducerea sa (1934) şi Societatea Ortodoxă a Femeilor Române. Se cere implicarea tuturor parohilor36.

Al doilea război mondial şi instaurarea regimului comunist au marcat şi parohia Sf. Gheorghe. Din păcate ne lipsesc datele legate de numele eroilor din parohie în războiul de independenţă şi cele două războaie mondiale.

Noile autorităţi comuniste instalate cer ca până la 28 iulie 1948 „cărţile contrarii regimului nostru de democraţie populară” vor fi înaintate Ministerului Artelor şi Informaţiilor, Serviciul Cultural jud. Fălciu-Huşi împreună cu un proces verbal. Secretară la Serviciul Cultural jud. Fălciu - Huşi era Maria Popa. Reţinem Foaia de jurământ, semnată de epitrop şi parohul Petru Alexandrescu, la 26 iunie 1949: „Jur credinţă republicii populare române. Jur că voi păstra averea Bisericii şi voi munci pentru interesul ei şi al poporului. Aşa să-mi ajute Dumnezeu”37.

Biblioteca bisericii a adăpostit carte veche: Evanghelie, 1723, Bucureşti; Octoih, 1787; Triod; Explicarea dogmelor, 1765, Bucureşti; Penticostar, 1785, Râmnic; Cazanie, 1792, Râmnic; Catavasier, 1808, Sibiu; Minei, 4 tomuri, Neamţ, 1825; Explicarea Evangheliei, 1805, Iaşi; Explicarea Apostolilor, 1811, Neamţ; Tipic, 1816, Iaşi; Liturghier, 1827, Sibiu; Liturghier, 1794, Iaşi; Psaltire, 1825, Neamţ; Ceaslov, 1835, Braşov; Aghiasmatar, 1823, Iaşi; Panahidă, 1821, Iaşi;

30 A.B.S.G.H., dosar 235/1916. 31 A.B.S.G.H., dosar 17/1887-1888. 32 A.B.S.G.H., dosar 23/1893. 33 A.B.S.G.H., dosar 349/1924. 34 Ibidem. 35 A.B.S.G.H., dosar 265/1920. 36 A.B.S.G.H., dosar 311/1934. 37 A.B.S.G.H., dosar 356/1943-1949.

48

Octoih mic, 1818, Iaşi; Irmologhion, 1827, Neamţ; Evanghelie, 1834; Evanghelie, 1845; Apostol, 1835, Iaşi; Octoih, 1836, Neamţ; Triod, 1846, Neamţ; Liturghier (trei exemplare), 1845, Iaşi; Psaltire, 1845, Iaşi; Penticostar, 1854, Iaşi; Psaltire, 1843, Neamţ; Ceaslov, 1862, Chişinău; Moliftelnic, 1834, Iaşi; Noul Testament, 1877, Petersburg; şi altele38. Cartonatul cărţilor în 1880, era realizat de Iţic Nusan Gilberman39,

O Evanghelie era îmbrăcată în argint, poleită cu aur, avea pe cheutoarea de sus însemnat anul 1859 iar a doua era îmbrăcată cu argint, dăruită bisericii în 1830 şi îmbrăcată în 2 noiembrie 1843.40

În arhiva bisericii se păstrează un manuscris şi câteva foi dintr-un manuscris. Redăm o însemnare din cele câteva foi: „Această cărticică este dreaptă a lui Necolaie Jeco din târgul Huşi. 1840 oct. 8. Necolaie Jeco”. Celălalt manuscris se păstrează aproximativ în întregime, aparţine tot lui Necolai Jeco şi a fost scris în perioada 24 ianuarie 1836-1840. Apar şi însemnări mai târzii pe care le redăm: „Ştiut fie de cându sau născut fiul nostru Teodor la anul 1853 noemv. 30 la 3 ceasuri din zi şi-au răposat la 1854 oct. 19”, sau „Ştiut să fie de când s-au născut fiul nostru Pavalache la 1855 genar 15 înspre sâmbătă, mai era 3 ceasuri pân la ziuă”. În manuscris mai apare numele lui M. Harnage şi S. Focşa. Sunt însemnate o serie de reţete, din care reproducem una: „Pentru fămeea care n-are lapte/ Păsat de mălai cu sămânţă de măraru, sau mazăre cu rădăcini de pătrunjel, cu rozmarin şi cu floare de nucu. Şi are să sî facă ciorbă şi în toată vreme înainte de orice alte alte bucate, să mănânce fără întrerupere”. În manuscris este redată Viaţa Sfântului Mucenic Haralambie, alte scrieri cu caracter religios dar şi zodiacul. O cercetare amănunţită este necesară.

38 Dosar 1/1850-1900, pp.38-40. 39 A.B.S.G.H, dosar 10/1880. 40 A.B.S.G.H., Dosar 1/1850-1900.

49

ARHITECTURA. ARTA

Biserica Sf. Gheorghe, sfânt lăcaş de închinăciune al urbei Huşului, împreună

cu biserica Sfinţii Voievozi, sunt considerate printre primele biserici din oraş. Aproximativ pe amplasamentul actualei biserici de zid a funcţionat înainte o

biserică construită din lemn. Biserica din lemn data de la începuturile secolului al XVIII-lea, după relatările diaconului I.Thoderaşcu care a cules informaţiile de la bătrânii locului, prin anii 1870. Timpul şi-a pus amprenta asupra bisericii din lemn şi pe locul ei s-a construit o nouă biserică din zid.

Între anii 1856-1868, biserica de zid este ridicată sub atenta îngrijire a epitropului Dimitriu Postu, în timpul episcopului Meletie Istrate al Huşilor (1851-1857). Biserica Sfântul Gheorghe este rezultatul unor fericite îmbinări a mai multor stiluri de arhitectură. Biserica are o formă trilobată (triconc), aparţinând stilului bizantin. Absidele, ca şi Sfântul Altar sunt ieşite în interior conturând foarte bine forma de trifoi a bisericii. Pereţii exteriori ai bisericii Sfântul Gheorghe sunt robuşti, la bază întâlnim un brâu de rezistenţă, realizat din pietre de râu. Tot pentru rezistenţă sfântul lăcaş dispune de trei centuri de rezistenţă şi două contraforturi.

Pe latura de nord a peretelui, lângă absidă, se observă în exterior locaşul amvonului.

Deasupra, biserica are un brâu simplu care se întrerupe lăsând loc unor firide ce dau un plus de frumuseţe exteriorului sfintei biserici. Brâul, împreună cu firidele se pot observa pe laturile de nord şi de sud a naosului, între abside şi pronaos.

Privită din faţă, biserica Sfântul Gheorghe nu mai are profil bizantin. Pridvorul are o formă dreptunghiulară, robustă care aparţine stilului roman al basilicilor. Pe acoperişul pronaosului se ridică măreţ turla mare a bisericii, monumentală, cu acoperişul în formă de săgeată.

50

Planul bisericii Sf. Gheorghe

51

Turnul clopotniţă a bisericii este construit în stilul gotic. Biserica mai are o turlă mai mică care se sprijină pe acoperişul Sfântului Altar.

Păşind în sfântul lăcaş, observăm că este împărţit în pridvor (pronaos) care este închis, naos şi Sfântul Altar. De remarcat sunt uşile care fac legătura dintre pronaos şi naos. Uşile sunt din fier, grele, în formă de arc şi au gravate pe ele numele ctitorilor şi anul (1866). Trecem de uşi şi deasupra se observă cafasul, de unde de-a lungul anilor, diferite coruri au închinat imne de slavă lui Dumnezeu.

De-a lungul pereţilor, se observă opt stâlpi de susţinere, continuate cu arce de cerc ce au rol de rezistenţă a bisericii. Luminozitatea este asigurată de zece ferestre mari, realizate în stilul bizantin.

Ferestrele le întâlnim în cafas (trei), la mijlocul naosului (două), pe abside (două) şi în Sfântul Altar (trei). În Sfântul Altar, se află o fereastră pe partea proscomidiarului mare, iar dedesubt o fereastră mai mică.

Pe latura diaconicolului întâlnim şi acolo o fereastră mare. Partea de răsărit a Sfântului Altar este împodobită şi ea cu fereastră mare, asigurând o luminozitate mai mare. Biserica Sfântul Gheorghe este înscrisă în lista monumentelor istorice din 1992 (vezi Anexa).

52

Cuvânt de învăţătură

P.S. Corneliu Bârlădeanu în Biserica Sf. Gheorghe din Huşi (3.03.2002)

P.S. Corneliu Bârlădeanu (centru), pr. Ioan Radu şi Timotei

53

SLUJITORI AI ALTARULUI

Numele preoţilor, diaconilor, dascălilor şi paraclisierilor care s-au succedat în

slujba bisericilor huşene, rămân încă necunoscute. Încercăm să facem puţină lumină în această problemă la biserica Sfântul Gheorghe din Huşi.

Izvodul alcătuit de Episcopul Meletie Lefter (martie 1803 – mai 1826) la 13 aprilie 1812, aminteşte la biserica Sfântul Gheorghe din Huşi preoţii Constantin, Ioniţă, Ioan şi ipodiaconii cu ţârcovnicii Anton, Dinul, Mardare, Năstăsoi1. Probabil că Anton şi Dinul erau ipodiaconi iar Mardare şi Năstăsoi erau ţârcovnici.

La 1831 la Sfântul Gheorghe slujeau, probabil, pr. Toma, pr. Vasile, pr. Dumitru, sachelar Ioachim2.

Vidomostia realizată la 1840 consemnează următorii slujitori bisericeşti: pr. Gavril, icon. Ioan, pr. Dimitrie (să fie pr. Dumitru de la 1831), diacon Vasâli3. Între 1837-1839 este atestat dascălul Costea4.

Vistieria Moldovei informează la 10 februarie 1841 pe Episcopul Sofronie Miclescu despre cererea candidatului Gheorghe pentru a fi hirotonit preot la Sf. Gheorghe, el fiind unul din cei doi dascăli care slujeau potrivit aşezământului. Dorinţa vistieriei era de a nu se mai cere alt dascăl până la viitoarea catagrafie5.

Preot Gavril Negre este atestat documentar şi în ianuarie 18406. Costachi Palcu depune o jalbă la 11 iulie 1849 către consistorie „cum că soţie lui Catinca iar fi închis puţina marfă ci ar fi mai avut-o în dugeni şi că el stărueşti pi la casile altora fiind izgonit de dânsa”. Este rânduită o cercetare la faţa locului de preoţii de la biserica Sf. Gheorghe: icon. Toma Graur, pr. Ioan Bendescu, pr. Petre Darii7.

Petre Darie a slujit ca paraeclesiarh la Sfânta Episcopie, se căsătoreşte în timpul Episcopului Sofronie Miclescu (iunie 1826 – februarie 1851) de care este 1 Constantin N. Tomescu, Despre înmulţirea clericilor hirotonisiţi în Valahia la 1812. Isvod nominal al clericilor din eparhia Huşilor, în Revista Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din Chişinău, Tipografia Uniunii Clericilor Ortodocşi din Basarabia, 1933, p.286. 2 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Iaşi, Fond Visteria Moldovei, dosar 195/1831, f.4v. 3 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Iaşi, Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr. 926, Op. 1066, dosar 423/1840, f.5; şi în Costin Clit, O vidomostie inedită cu slujitorii bisericilor din judeţul Fălciu la 1840 în Elanul. Revistă editată de Asociaţia Culturală „Academia Rurală Elanul” şi Şcoala „Mihai Ioan Botez” din Giurcani, com. Găgeşti, jud. Vaslui, nr. 35, ianuarie 2005, p.3. 4 preot Anton Popescu, Episcopia Huşilor, lucrare în manuscris, 1965, p.229. 5 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Vaslui. Colecţia de documente „Foi volante”, 420/1841, original, hârtie. 6 A.E.H., F.E.H., pachet 28, dosar 62/1863, f.31, 32. 7 A.E.H., F.E.H., pachet 3, dosar 2/1849, f.39.

54

hirotonit diacon, calitate în care slujeşte timp de cinci ani, apoi hirotonit preot la Sfântul Gheorghe de către ierarhul huşean. Serveşte 16 ani ca preot, fiind strămutat de Melchisedec Ştefănescu, locotenent de Episcop al Huşilor (15 ianuarie 1861 – 17 noiembrie 1864) la Episcopie. Familia sa este destul de numeroasă (patru fete şi doi băieţi8). Dacă facem un calcul simplu, putem stabili 1841 ca an al hirotoniei în diacon. Preotul Ioan Bendescu este atestat în mai 18539.

Biserica era slujită la 18 martie 1858 de trei preoţi, iar numărul poporănilor este considerent covârşitor. Se solicită Episcopiei „Rugăminte dar a iscăliţilor preoţi înpreună cu D: ctitorul bisericii este înaintea Preasfinţiei Voastre ca să vă milostiviţ al hirotonisi acum înaintea sfintelor sărbători pe arătatul diacon preotu”. Este vorba despre diaconul Ioan Ţimboiu care servea de 12 ani şi are o purtare vrednică10.

La 1858 slujeau pr. Toma Graur iconom, pr. Petria Darie iconom, pr. Ioan Perjariu, pr. Ioan Bendescu iconom, cântăreţul Gheorghie Negoiţă, cântăreţul Gheorghe sin Costia cântâreţu11. Să fie vorba despre Costea de la 1837-1839?

În 1864-1865 slujeau preoţii: iconom Toma Graur (hirotonit la 6 decembrie 1830), iconom Ioan Bendescu (hirotonit la 21 august 1847), Petru Darie (hirotonit la 28 martie 1847), Ioan Ţimboiu (hirotonit la 28 martie 1847, decedat în 1870), diaconul Constantin Galaction (hirotonit în 9 aprilie 1861), cântăreţii George Constantinescu (numit la 10 aprilie 1849), Ştefan Darie (numit la 10 septembrie 1863) şi paraclisiarhul Constantin Perjeriu (numit la 25 decembrie 1863). În 1864 este amintit şi cântăreţul Gheorghe Neiu12. La 1865 biserica era deservită de: pr. Toma Graur (hirotonit la 6 decembrie 1830), pr. Petrea Darie (28 martie 1847), pr. Ioan Ţimboiu (28 martie 1847), diacon Constantinescu Galaction (18 aprilie 1861), cântăreţul Ştefan Darie (10 septembrie 1863), eclesiarh Constantin Perjeriu (25 septembrie 1863)13.

De cele mai multe ori documentele oferă date controversate. În catagrafia din 1865 se arată hirotonia diaconului Constantinescu Galaction la 18 aprilie 186114, care este recomandat la 4 aprilie 1861 de către protoiereul Ioan Râşcanu15. Pe 9 aprilie 1861 Filaret Savropoleus îl informa pe Melchisedec Ştefănescu despre hirotonia în diacon a lui Constantinescu Galaction16. Înaintarea în vârstă a preotului Toma Graur determină recomandarea ierodiaconului Galaction Constantinescu17 şi

8 A.E.H., F.E.H., pachet 24, dosar 68/1862, f.67, 9 A.E.H., F.E.H., pachet 28, dosar 62/1863, f.23. 10 A.E.H., F.E.H., pachet 12, dosar 41/1858, f.72. 11 Costin Clit, Un tablou statistic eclesiastic al judeţului Fălciu din 1858, în revista Prutul, nr.2, februarie 2001, p.5. 12 A.E.H., F.E.H., Dosarul hirotoniilor pe 1864, pachet 31; A.E.H., F.E.H., pachet 35, dosar 46/1865; Costin Clit, Un tablou statistic eclesiastic inedit al judeţului Fălciu din 1864, în Prutul, An I, nr. 6, iunie 2001, p.4. 13 Costin Clit, Date statistice inedite ale parohiilor judeţului Fălciu din anii 1865, 1878, 1895, în Cronica Episcopiei Huşilor, VI, 2000, p.210. 14 Ibidem. 15 A.E.H., F.E.H., dosar 68/1860-1861, f.70. 16 Ibidem, f.73. 17 A.E.H., F.E.H., dosar 229/1868, f.238-240, pachet 42.

55

diaconului Gheorghe Cogean18 la 25 octombrie 1865 pentru hirotonia în preot. Decretul de numire a lui Galaction Constantinescu este din 12 februarie 186619.

Preotul Toma Graur este atestat cu o conduită imorală, neîndeplinindu-şi îndatoririle faţă de enoriaşi (7 decembrie 1862), iar la 19 iunie 1863 îşi ispăşeşte canonul pronunţat de Melchisedec Ştefănescu. În 1863 este atestat şi preotul Ioan Ţimboiu20. Preotul Toma Graur era la 1863 liturghisitor şi duhovnic de 13 ani (de

pe la 1850)21. Pe 20 iulie 1860 este reco-mandat pentru a fi preot confesor icono-mul Petru Darie în vârstă de 44 de ani22. Cartea de confesor este dată la 24 iulie 1865 de Episcopul Iosif Gheorghian23.

Gheorghe Cojan, absolvent al Semina-rului Teologic din Huşi la 1865, hirotonit diacon pentru Sfânta

Episcopie a Huşilor la 24 noiembrie 1865, primeşte decretul de diaconie la biserica Sfântul Gheorghe din Huşi la 4 februarie 186624. Pe 1 septembrie 1866 este recomandat ierodiaconul Gheorghe Cojan pentru a fi hirotonit deoarece „la biserica mencionată au reposat doi preoţi anume iconom Petru Darie şi preot Galaction Constantinescu”. Biserica a rămas numai cu preotul Ioan Ţimboiu25.

Cartea de preoţie a lui Gheorghe Cojan este din 30 septembrie 186626. Protoieria va recomanda la 9 septembrie 1866 pentru a fi hirotonit diacon pe Nicolae Tomescu27, decretul de diaconie datând din 4 octombrie 186628. Menţionăm că toate acestea se desfăşoară după holera din 1866.

Preotul Neculai Puiu, născut după unele surse în 182829 la Huşi, după altele la 14 octombrie 183230, absolvent al Şcolii catihetice din Huşi, este hirotonit diacon la 27 februarie 1857 şi preot la 30 martie 1857 pentru biserica din satul Crăsnăşeni,

18 Ibidem, f. 246-249. 19 A.E.H., F.E.H., pachet 39, dosar 51/1866, f.11-12. 20 A.E.H., F.E.H., pachet 20, dosar 61/1861. 21 Ibidem, f. 15. 22 A.E.H., F.E.H., pachet 35, dosar 29/1865, f. 10. 23 Ibidem, f. 11. 24 A.E.H., F.E.H., pachet 39, dosar 51/1866, f. 1-2. 25 Ibidem, f. 156, 157. 26 Ibidem, f. 159-160. 27 Ibidem, f.127. 28 Ibidem, f. 183. 29 Econom stavrofor V. Ursăcescu, Istoria fostului schit „Vovidenia”, Atelierele Zanet Corlăteanu, Huşi, 1929, p.30; republicată în Costin Clit, Mihai Rotariu, Studii şi articole privind istoria oraşului Huşi, vol. I, Editura Sfera, Bârlad, 2005, p.250. 30 A.B.S.G.H., dosar 110/1901-1902.

P.S. Ioachim, P.S. Corneliu Bârlădeanu, pr. ..., pr. Ioan Radu

56

judeţul Fălciu, după care slujeşte la schitul Vovidenia din Huşi (atestat la 1858) circa doi ani şi jumătate, este permutat în satul Novaci (1861-1866)31. La 23 februarie 1863 este hirotonisit duhovnic preotul N. Puiu pentru satele Novaci şi Duda, ce numărau 170 poporăni, şi simţeau o mare necesitate în acest sens32. În februarie 1865 se cere rânduirea unui nou preot pentru biserica Sf. Voievozi din Novaci în condiţiile retragerii preotului Nicolae Puiu, care nu vrea să mai servească. Locuitorii din Novaci au angajat pe Petrea Dimitrescu, absolvent al Seminarului Teologic din Huşi iar la 30 martie 1865 locotenentul de episcop Dionisie Romano Traianopoleos cere arhiereului Isaia Dioclias să-l hirotonisească33. Se pare că preotul N. Puiu va fi numit la biserica Sf. Nicolae din Huşi la 28 septembrie 1866, după care este adus la Sf. Gheorghe34, unde slujeşte între 1866-191035.

Pe 22 noiembrie 1870 Ioan Thoderaşcu (Todiraşcu) depune cerere la Episcopie pentru a fi hirotonit diacon36. Hirotonia în diacon s-a desfăşurat la 23 noiembrie 187037, iar decretul de diaconie datează din 25 noiembrie 187038. Atestatul seminarial este înaintat protoiereului la 28 noiembrie 187039. Recomandarea din partea protoiereului N. Popescu o primise la 23 noiembrie 187040. Mărturia enoriaşilor din 20 noiembrie 1870 era semnată de: Dimitrie Holban, epitrop, Gheorghe Dumitriu, Sara Pară, Dumitru Ionescu, Vasâli Amocancii, Ene Mezaelu, Vasâli Sofroni, C. Stănilescu, Vasili Dimitriu, preotul Neculai Puiu, pr. Ghe.

Cogean şi Constantin Perjescu (probabil paraclisiarhul de la 25 septembrie 1863)41.

Ioan Thoderaşcu, născut la 4 ianuarie 184942 era originar din satul Crăeşti, judeţul Covurlui43. Moartea preotului Ioan Ţimboiu survine la 187044. Recomandarea pentru hirotonia în preot a diaconului Ioan Thoderaşcu este din 18

31 Econom stavrofor V. Ursăcescu, op. cit., p.30; Costin Clit şi Mihai Rotariu, op. cit., p.250. 32 A.E.H., F.E.H., pachet 27, dosar 49/1863, f.22. 33 A.E.H., F.E.H., pachet 42, dosar 29/1868, f.30. 34 A.B.S.G.H., dosar 110/1901-1902. 35 A.B.S.G.H., dosar 140/1905. 36 A.E.H., F.E.H., pachet 43, dosar 26/1870, f.214. 37 Ibidem, f.215. 38 Ibidem, f.217. 39 Ibidem, f.202. 40 Ibidem, f.210. 41 Ibidem, f.211. 42 A.B.S.G.H., dosar 110/1901-1902. 43 A.E.H., F.E.H., dosar 26/1870, f.213. 44 A.E.H., F.E.H., pachet 43, dosar 30/1870, f.22.

P.S. Corneliu Bârlădeanu, pr. Ioan Radu

57

decembrie 187445. Se păstrează mărturia enoriaşilor din 17 decembrie 187446. Hirotonia a avut loc până la 31 decembrie 187447. Epitropul bisericii era în 1874 Dimitrie Holban48. Ioan Thoderaşcu a fost un preot destoinic, care a servit cu cinste biserica ca diacon, preot, şi paroh (de la 1 aprilie 1894)49. Aflat de la începutul carierei la biserica Sf. Gheorghe a primit decretele de diaconie (1870), preoţie (1874), sachelar (1878), iconom (1884), duhovnic (1882), şi paroh (1 aprilie 1894)50. Moartea sa survine la 17 mai 192551.

Gheorghe Cojan este recomandat la 22 martie 1871 ca duhovnic52. La 23 decembrie 1874 acceptată permutarea preotului Gheorghe Cogean (Cojan) de la biserica Sf. Gheorghe din Huşi la Sf. Ioan Botezătorul din Rusca53, iar la 21 decembrie 1875 este aprobată permutarea de la Rusca la biserica Sfinţii Voievozi din Huşi54, unde este atestat de alte surse55. Gheorghe Cojan a fost judecat în numeroase rânduri de Consistoriu, la 24 iunie 1874 este oprit două luni de la practicarea preoţiei, judecat în noiembrie 1874, din nou, este oprit un an de zile şi îndepărtat de la biserica Sf. Gheorghe din Huşi şi înlocuit cu alt preot. Cu cartea nr. 719 din 22 decembrie 1875 este reprimit în Huşi la Sfinţii Voievozi56. La 7 aprilie 1886 este amintit decedatul preot Gheorghe Cogean57.

Gheorghe Cojan, ca preot la Sf. Gheorghe din 186658, probabil după holeră, va fi recomandat la 22 martie 1871 ca duhovnic59, transferat în 1874. Preotul Neculai Puiu, născut la 14 octombrie 1832, absolvent al Şcolii Catihetice, va fi numit la 28 septembrie 1866, preot la biserica Sfântul Nicolae din Huşi, de unde este adus la Sfântul Gheorghe60, unde slujeşte între 1866-190461. Pe 6 iulie 1871, este numit de episcop ca paraclisier Ştefan Vasiliu62, în 1873 fiind atestat eclesiarhul Ionu Catană şi Agapia Monahia63, în 1875 eclesiarhii Dimitriu Verdescu, Th. Manoliu64, iar în 1877-1878 cântăreţii C. Rustea, C. Perjeriu şi eclesiarhul Mina Popescu65.

45 A.E.H., F.E.H., pachet 50, dosar 60/1874, f.207. 46 Ibidem, f.208. 47 Ibidem, f.209. 48 Ibidem, f.208v. 49 A.B.S.G.H., dosar 35/1894-1903. 50 A.B.S.G.H., dosar 347/1913. 51 Buletinul Episcopiei Huşilor, An I, nr.8, iunie 1925, p.58. 52 A.E.H., F.E.H., pachet 46, dosar 21/1871. 53 A.E.H., F.E.H., pachet 49, dosar 48/1874, f.122. 54 A.E.H., F.E.H., pachet 50, dosar 33/1875, f.86. 55 pr. P. Vasiliu sachelar, Biserica Sf. Voevozi din Huşi, în Viitorul. Revistă bisericească şi didactică, An VII, N0 21-22, Iaşi, 1 iulie – 15 iulie 1905, p.11-12; republicat în Prutul, An III, nr.7(26), iulie 2003, p.1 şi 12. 56 A.E.H., F.E.H., pachet 73, dosar 63/1884. 57 A.E.H., F.E.H., pachet 77, dosar 34-35/1885. 58 A.E.H., F.E.H., pachet 44, dosar 10/1870. 59 A.E.H., F.E.H., pachet 46, dosar 21/1871. 60 A.B.S.G.H., dosar 110/1901-1902. 61 A.B.S.G.H., dosar 140/1905. 62 A.E.H., F.E.H., pachet 46, dosar 24/1871. 63 A.B.S.G.H., dosar 3/1872-1874. 64 A.B.S.G.H., dosar 5/1875. 65 A.E.H., F.E.H., dosar 7/1878.

58

Preotul Ioan Thoderaşcu este ridicat la rangul de sachelar în 1878 de către Episcopul Iosif Gheorghian66. La 19 octombrie 1878 eclesiarh era Ionu Mihalache67, în 1880 întâlnim pe diaconul Petru Vasiliu68, contra căruia se va plânge sachelarul Ioan Thoderaşcu69. Preotul Petru Vasiliu va fi permutat în februarie 1892 la biserica Sfinţii Voievozi din Huşi, locul său fiind luat de preotul Dobrea Brumariu70, care va fi transferat disciplinar la biserica Sf. Dumitru din Huşi, la 1 noiembrie 190271, revenit la Sf. Gheorghe la 1 noiembrie 190372. Moartea preotului D. Brumariu survine în februarie 1910 după ce a servit parohia în perioada februarie 1892-1 noiembrie 1902; 1 noiembrie 1903-191073.

În 1887, funcţionau preoţii Neculai Puiu, Ion Thoderaşcu, Petru Vasiliu, cântăreţii Costache Rustea, Gheorghe Atanasiu şi paraclisierul Dimitrie Thoderaşcu74. Gheorghe Atanasiu, era născut la 4 ianuarie 1858, absolvise 3 clase seminariale şi va fi numit cu decret abia la 5 iulie 1893. D. Thoderaşcu era născut la 5 mai 1855, absolvise o clasă seminarială şi va primi decretul de numire la 20 septembrie 189475.

În 1895, slujeau cântăreţii Gheorghe Atanasiu, Dumitraşcu Thoderaşcu, eclesiarhul Năstasă Bosuioc76. Demisia eclesiarhului Năstasă Bosuioc este urmată de cererea pentru această funcţie a lui D. Ciuleiu77, din 10 ianuarie 1897, în locul căruia apare din noiembrie 1897 Pericle Fănică78, a cărei destituire este cerută la 4 octombrie 1898, fiind recomandaţi D. Eni (11 octombrie 1898), Dimitrie Popa (1899) şi Constantin Nestor (1900)79. Acesta din urmă era născut la 2 octombrie 1880, absolvise Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Huşi, va fi numit la 18 februarie 190080. Va fi transferat la biserica Sfântul Nicolae din Huşi (1902) şi înlocuit cu Dimitrie Dăscălescu la 10 noiembrie 190381.

Locul de cântăreţ al lui Dimitrie Dăscălescu este luat în 1905 de Ion Râmbeanu, iar D. Toderaşcu funcţiona ca paraclisier din 10 noiembrie 190382. De la 1 ianuarie 1907, Gh. Atanasiu disponibilizat este înlocuit cu Ion Bujoreanu iar la 16 septembrie, dascălul N. Vârvăscu este transferat la Sf. Ioan şi înlocuit cu D. Neculau83.

66 A.E.H., F.E.H., pachet 44, dosar 5/1878. 67 A.B.S.G.H., dosar 8/1878. 68 A.E.H., F.E.H., pachet 62, dosar 54/1880-1881. 69 A.E.H., F.E.H., pachet 66, dosar 35/1882. 70 A.B.S.G.H., dosar 22/1892-1893. 71 A.B.S.G.H., dosar 110/1901-1902. 72 A.B.S.G.H., dosar 116/1903. 73 A.B.S.G.H., dosar 188/1910-1911. 74 A.B.S.G.H., dosar 17/1887-1888. 75 A.B.S.G.H., dosar 110/1901-1902. 76 A.B.S.G.H., dosar 38/1895; dosar 49/1895-1896; A.E.H., F.E.H., pachet 91, dosar 16/1895. 77 A.B.S.G.H., dosar 48/1896. 78 A.B.S.G.H., dosar 73/1897-1899. 79 A.B.S.G.H., dosar 34/1894-1903. 80 A.B.S.G.H., dosar 110/1901-1902. 81 A.B.S.G.H., dosar 116/1903. 82 A.B.S.G.H., dosar 136/1905; dosar 137/1905-1906. 83 A.B.S.G.H., dosar 127/1904-1912.

59

Servitorii bisericii în anii 1911-1920, au fost: preotul paroh I. Thoderaşcu, cântăreţii Dumitru Neculau, Ion Bujoreanu şi paraclisierul D. Thoderaşcu84. Fostul cântăreţ Dimitrie Dăscălescu care a servit la Sf. Gheorghe între 1 noiembrie 1903 - 15 iunie 1905, a decedat la 6 aprilie 192085.

Statele de plată, după moartea parohului I. Thoderaşcu, nu atestă un preot paroh în perioada 1925-1927, ci numai cântăreţii Dumitru Neculau, Ion Bujoreanu şi paraclisierul D. Thoderaşcu. Abia la 1 august 1927, a fost transferat preotul Gh.V.Şuşnea86. La 1 iunie 1925, fusese numit preot suplinitor economul Coman Vasilescu, fostul paroh de la biserica Sfântul Ioan din Huşi87. La 23 aprilie 1926, serviciul divin a fost oficiat de Episcopul Iacov Antonovici, când participă corul Episcopiei, iar predica a fost ţinută de economul Ioan Negoiţă, directorul Seminarului Teologic din Huşi88. La 23 aprilie 1928, Episcopul, arhimandritul Chesarie Păunescu şi ierodiaconul Dionisie Udişteanu vor fi întâmpinaţi de economul Gh.V.Şuşnea, parohul de la Sf. Gheorghe şi de economul Mihail Bejenaru, parohul de la Sf. Dumitru, după care vor oficia Sfânta Liturghie, la care participă şi corul Episcopiei condus de Alex. Rădulescu89. La 1 iunie 1928, este transferat de la Stroeşti, cântăreţul D. Pamfil la Sfântul Gheorghe90.

Gh.V.Şuşnea a fost transferat de la parohia Borodeşti, Tutova la Ciureşti91, unde a devenit paroh. Gh.V.Şuşnea, a urmat Seminarul Veniamin din Iaşi, a publicat în reviste de folclor din Bârlad – „Ion Creangă” (poveşti, ghicitori, cântece, datini şi credinţe), în revista „Freamătul” din Tecuci (poezii), în „Neamul Românesc pentru Popor”, în „Duminica Ortodoxă”. S-a născut la Ciureşti, judeţul Tutova, la 16 noiembrie 1891, cu studii primare la Ciureşti pe care le termină în 1906, bursier timp de 8 ani la Seminarul Veniamin Costache din Iaşi, absolvit în 1914. Obţine capacitatea de învăţător la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi. La 14 octombrie 1914, devine paroh la Ciureşti, învăţător titular la Ciureşti (1 octombrie 1914-1 septembrie 1921). Ajunge în Huşi, unde semnează diverse lucrări: Sfaturi sfinte, Verificări după proverbele înţeleptului Solomon, Huşi, 1928; Degetul lui Dumnezeu, Huşi, Ediţia a II-a, 1929; Merinde de drum, 1930, Bârlad; Sub redacţia sa, apare revista „Izvorul tămăduirii. Foaie pentru lumina poporului”, a cărei redacţie se afla pe strada Roseti din Huşi. Publică articole în „Cronica Huşilor”, „Buletinul Episcopiei Huşilor”. La Ciureşti, a deţinut mai multe funcţii: preşedinte al Băncii Populare, cenzor al Băncii, cenzor al obştii de împroprietărire, preşedinte al comitetului şcolar, preşedinte al Comitetului familiilor luptătorilor92.

84 A.B.S.G.H., dosar 193/1911-1912; dosar 202/1912-1913; dosar 211/1913-1914; dosar 226/1914-1915; dosar 231/1915-1916; dosar 243/1916-1917; dosar 251/1917-1918; dosar 255/1918/1919; dosar 263/1919; dosar 265/1920; dosar 272/1920-1921; dosar 279/1922-1923; dosar 283/1992; dosar 384/1924; dosar 286/1923-1924. 85 A.B.S.G.H., dosar 265/1920. 86 „Buletinul Episcopiei Huşilor”, An III, nr. 10, octombrie 1927, p. 130. 87 Ibidem, An I, nr.9, iulie, 1925, p. 67. 88 Ibidem, An II, nr. 5, mai, 1926, p. 43. 89 Hramul Bisericii Sf. Gheorghe din Huşi, în „Buletinul Episcopiei Huşilor”, An V, nr. 10, 15 mai, 1928, p. 121. 90 „Buletinul Episcopiei Huşilor”, An V, nr. 13-16, 1 iulie - 5 august 1928, p. 142. 91 A.E.H, F.E.H., pachet 133, dosar 34/1916. 92 Costin Clit, O descriere inedită a parohiei Ciureşti, judeţul Tutova, din 1921, în „Păreri tutovene”, nr.441, din 4-7 februarie 2000, p.9.

60

A deţinut calitatea de consilier cultural al Episcopiei, între 1 februarie 1927 – 6 iunie 1937. A fost destituit şi înlocuit cu preotul Constantin Brânzei, în 1935, dar ministerul nu a luat act de acest eveniment şi l-a retribuit până la 6 iunie 1937. A fost reintegrat în 1940, dar destituit de Consistoriul Eparhial93. La 8 aprilie 1941, Gheorghe Gheonea, şeful poliţiei din Huşi, cere autorizaţia efectuării unor percheziţii domiciliare la persoane bănuite că ar ascunde automate Walter şi Bereta, primite înainte de rebeliunea legionară (21-23 ianuarie 1941) de la organizaţia legionară centrală. Persoanele vizate, printre care şi preotul Şuşnea (str.I.Mârza nr.6), au activat în organizaţia legionară a judeţului Fălciu ca membri activi sau ca simpatizanţi94.

Pe 15 mai 1929, este numit la parohia Sf. Gheorghe economul preot Petru Alexandrescu, născut în 1903, hirotonit în 1923, licenţiat în teologie, atestat în 1930 ca paroh. În 1929, este atestat ca paroh, Gh.V.Şuşnea95, a cărei demisie va fi comunicată de protoierie la 22 mai 1929, în locul căruia este transferat preotul Petru Alexandrescu de la Ţibăneşti la 15 mai 192996. La 15 iulie 1931, Gh.V. Şuşnea, este transferat de la biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Bârlad, la catedrala Episcopală din Huşi97, iar între 10 iunie 1931 - 15 iunie 1932 este atestat ca primar la Huşi98.

Preotul Petru Alexandrescu slujea în 1931 alături de cântăreţii Dumitru Pamfil, Ioan Bujoreanu şi paraclisierul Dumitru Toderaşcu99 (nu-l mai întâlnim în 1934). În 1934, postul II de cântăreţi devine vacant100, urmând apoi demisia cântăreţului I Ioan Bujoreanu101 din 1 iunie 1934. La 1 octombrie 1934, în postul II este angajat Ioan M. Stoian102, care era şi student al Facultăţii de teologie din Chişinău. Preotul Petru Alexandrescu funcţionase la parohia Mironeasa, jud. Iaşi (1 octombrie 1923-1 noiembrie 1924), parohia Ţibăneşti (1 noiembrie 1924-15 mai 1929), apoi la Huşi, unde a funcţionat şi ca protoiereu I al judeţului Fălciu (15 mai 1934-1 iulie 1935), predă religia la Şcoala nr.2 din Huşi. Biserica Sf. Gheorghe din Huşi, a fost desemnată ca biserică militară din 2 iunie 1932103. La 1 august 1935, parohul de la Sf. Gheorghe a fost numit confesor al Garnizoanei Huşi104. Este preocupat de înfiinţarea unui Ateneu „care să aibă o sală specială pentru toate manifestările culturale ale învăţământului naţional de toate gradele şi a clerului, care nu există în oraşul Huşi, precum şi un aşezământ de asistenţă socială”105. Se remarcă ca un bun organizator în domeniul învăţământului. Primeşte rangul de econom stavrofor prin jurnalul cu nr. 4450 din 27 iulie 1940, semnat de Valerie Botoşăneanul106,

93 Anton Popescu, op. cit„ p. 228. 94 D.J.A.N.V., Fond Tribunalul Judeţului Fălciu, dosar 5/1941. 95 A.B.S.G.H., dosar 290/1928-1943. 96 A.B.S.G.H., dosar 289/1928-1929; „Buletinul Episcopiei Huşilor”, An VI, nr.8, 1 august 1929, p. 120. 97 „Buletinul Episcopiei Huşilor”, An VII, nr. 7, iulie, 1931, p. 40. 98 Istoria Huşilor, p. 310. 99 A.B.S.G.H., dosar 296/1931. 100 „Cronica Huşilor”, An I, nr.3, mai, 1934, p.35. 101 Ibidem, p. 36. 102 Ibidem, An I, nr.7, septembrie, 1934, p. 48. 103 A.E.H, F.E.H., pachet 231, dosar 190/1935. 104 A.B.S.G.H., dosar 312/1935. 105 A.B.S.G.H., dosar 354/1937. 106 A.E.H, F.E.H., pachet 203, dosar 240/1940.

61

funcţionează în Consiliul de administraţie al Băncii Populare „Grădina” din Huşi107 (1943), este numit în iulie 1945 preşedintele cercului pastoral108, la 12 februarie 1947 va fi numit Inspector General pentru culte109. A deţinut funcţia de confesor al regimentului 22 Artilerie la Bolgrad, iar între 1 noiembrie 1940 – 1 martie 1943 a fost din nou protoiereu al judeţului Fălciu, la 28 iunie 1945 este numit membru al Consistoriului Spiritual110. Pe 22 octombrie 1945, s-a instituit pe lângă primăria oraşului Huşi Comisiunea Comunală, ca organ de executare al dispoziţiunilor Comisariatului General de Armistiţiu pentru care Panait Bogdan, preşedintele Partidului Liberal, Tătărăscu din Huşi va delega pe preotul Petru Alexandrescu. Este întâlnit şi ca membru supleant în Comisia de Coordonare Judeţeană (fostă Comisie Română pentru Aplicarea Armistiţiului reorganizată la 27 august 1945)111.

Prin ordinul cu nr. 4751/1959, este transferat preotul Nichifor Barcaru în locul preotului Petru Alexandrescu, care la 20 iulie 1959, va preda averea bisericii, apoi pleacă la Iaşi112. Născut la 20 februarie 1903 la Huşi, preotul Petru Alexandrescu, absolvent al Seminarului Teologic din Huşi, a Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, a slujit cu cinste biserica Sf. Gheorghe din Huşi, între 15 mai 1929 - 20 iulie 1959, deci timp de 30 ani.

A fost ajutat de cântăreţii Dumitru Pamfil, care slujise la Stroeşti (7 decembrie 1911-1 iunie 1928), apoi la Sf. Gherghe, de la 1 iunie 1928, cu o scurtă întrerupere113, Ioan M. Stoian (1 octombrie 1934-1936), P.Popa, transferat de la Dolheşti114 pe 1 februarie 1936, Ioan Murgociu, care slujise la Stroeşti (1 noiembrie 1910-1 aprilie 1912), Râşeşti (1 decembrie 1915-15 august 1918), Sfântul Ioan din Huşi (15 octombrie 1927-15 octombrie 1940), Sfântul Gheorghe din Huşi (15 octombrie 1940 - 1 aprilie 1947). Fusese şi sergent de oraş (Huşi), factor poştal, agent de urmărire115. Se adaugă cântăreţul V. Dobă de la Pogăneşti numit la 1 mai 1947, D. Bejan, transferat în august 1948116, de la parohia Fălciu117, cântăreţul Ştefan Hlubă (1949), paraclisierul Gheorghe Aliuşu, numit la 1 martie 1950, paraclisierul Aurel Cărare, numit la 5 februarie 1953, paraclisierul Ioan Taivan, numit la 1 martie 1954, paraclisierul Teodor Şerbănescu de la 1 noiembrie 1954 - Ştefan Hlubă este atestat cântăreţ până în 1959, probabil a servit până în 1960-1961, fiindcă în 1961 este atestat A. Dimitriu118, încadrat abia în 1963. Născut în Brădiceşti, absolvent al Şcolii de cântăreţi bisericeşti din Huşi (1936), funcţionase la Brădiceşti (1936-1950), învăţător la Brădiceşti (1950-1956), cântăreţ la Sf. Treime din Vaslui (1956-1959), iar de la 1 octombrie 1959, funcţiona la Sf. Gheorghe. Până în 1963, paraclisier zilier a fost Ştefan Spătariu119.

107 A.E.H, F.E.H., pachet 236, dosar 220/1942. 108 A.B.S.G.H., dosar 355/1942-1960. 109 A.E.H, F.E.H., pachet 338, dosar 72/1944. 110 A.B.S.G.H., dosar 356/1943-1949. 111 D.J.A.N.V., Fond Prefectura Judeţului Fălciu, dosar 363/1945. 112 Dosar 359/1945-1961, A.B.S.G. 113 A.E.H, F.E.H., pachet 231, dosar 190/1935. 114 Cronica Huşilor, An III, nr.1, ianuarie, 1936, p. 42. 115 A.E.H, F.E.H., pachet 338, dosar 72/1944. 116 A.B.S.G.H., dosar 355/1942-1960; A.E.H, F.E.H., pachet 338, dosar 72/1944. 117 Cronica Huşilor, An XV, nr. 7-12, iulie-decembrie, 1948, p. 21. 118 A.B.S.G.H., dosar 359/1945-1961. 119 A.B.S.G.H., dosar 11/1959-1965.

62

Preotul Nichifor Barcaru (20 iulie 1959 - 17 decembrie 1965) predă parohia preotului Constantin Negru, transferat la Sf. Gheorghe120, care la 1 octombrie 1968, este pensionat121 şi urmat de preotul Gh. Spătariu.

Născut la 25 iunie 1909, în comuna Belceşti, judeţul Iaşi, Gheorghe Spătariu, se va căsători cu Elena Pară, fiica unui cântăreţ pensionar, Dumitru Pară, membru în Frontul Plugarilor.

În autobiografia sa din 27 ianuarie 1949 scria: „N-am scris nimic şi nici n-am colaborat la nici un ziar sau revistă”. A făcut parte din Sindicatul Preoţilor al Judeţului Fălciu, nu s-a implicat în politică. A slujit ca paroh la Băseşti, protoiereu la Murgeni, unde a contribuit la colectivizare, a fost preşedintele Comitetului de luptă pentru pace. La 1 noiembrie 1959, este transferat la Viişoara, Tg. Ocna, unde lucrase pentru colectivizare, ia parte la manifestările inaugurării gospodăriei colective, este membru A.R.L.U.S.122 Slujeşte biserica Sf. Gheorghe din 1968/1969 până în 1984. Este atestată semnătura sa la 18 martie 1984 pe un proces verbal.

La 7 iulie 1985, preotul protoiereu C. Găluşcă, predă gestiunea preotului Grigore Ioan care la 13 aprilie 1986, va preda gestiunea epitropului I. Drăgunoiu. Urmaşul său, parohul Maricel Ciucur, primeşte gestiunea şi bunurile de inventar de la Consiliul parohial pe 19 mai 1986123. Oferim unele date dintr-un Curriculum vitae, realizat de pr. Marcel Ciucur.124

Preotul Marcel Ciucur – Botoşani, născut la 16 septembrie 1948, la Havârna, judeţul Botoşani, fiul lui Mandache (mort la 19 septembrie 1990) şi a Ecaterinei Ciucur, are patru fraţi: Gheorghe, Ilie, Dumitru, Ioan şi o soră, Marta. Urmează cursurile Şcolii generale din satul natal, Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ (1964-1969), obţine o bursă de studii la Academia teologică din Sankt Petersburg (1970), parcurge cei 4 ani de studii academice în 2 ani (1970-1972), încheie cursurile de doctorat în teologie (1975) specialitatea Drept bisericesc şi administraţie, funcţionează ca profesor la Seminarul teologic de la Mănăstirea Neamţ (1974-1977), devine monah la Sihăstria având ca părinte duhovnicesc pe arhimandritul Ilie Cleopa, activează ca profesor la Şcoala teologică monahală la Mănăstirea Sihăstria, ghid la Mănăstirea Râşca, judeţul Suceava. În august 1979 este hirotonit diacon, apoi preot pentru parohia Poiana Sărată, comuna Oituz, judeţul Bacău. Între 1972-1975 publică în revista Mitropolia Moldovei şi Sucevei diverse articole, studii şi recenzii. Publică: Autocefalia şi autonomia în Biserica Ortodoxă Română în M.M.S., 1974, nr.3-4; Problema căsătoriilor mixte în lumina documentelor oficiale şi a propunerilor comisiilor interconfesionale în ultimul 120 A.B.S.G.H., dosar 4/1957-1969; dosar 14/1962-1970. 121 A.B.S.G.H., dosar 14/1962. 122 A.B.S.G.H., dosar 15/1963. 123 A.B.S.G.H., dosar 141/1985. 124 Marcel Ciucur-Botoşani, Nostalgia şi dinamica destinului. Poeme astrale pentru Patrie, 1992, p.7-8.

63

deceniu în M.M.S., 1976, nr.7-9; Principiul adoptării unităţilor teritoriale bisericeşti la împărţirea administrativ-politică de stat în secolele I-IV, în M.M.S., 1976, nr.7-9; Dreptul de acordare a autocefaliei în Biserica Ortodoxă, în Studii teologice, 1976, nr.9-10.

În decembrie 1991 deţinea în manuscris: Permanenţe româneşti şi prezenţe de alt neam în istoria românilor; Memoria Oituzului – memoria eroismului românesc; Poporul român şi conştiinţa românească în ierarhia marilor valori ale civilizaţiei europene şi universale.

Obţine o bursă de studii prin Comitetul Catolic pentru a elabora o teză de doctorat în domeniul dreptului canon şi bisericesc, cu tema: Problematica ecleziologică actuală în perspectiva ecleziologiei ecumenice (iulie 1990), urmează cursurile de limba italială la Centrul „Saint Louis de France” din Roma. Între 1990-1991 realizează cercetări la Academiile teologice din Moscova şi Sankt Petersburg. Vorbea curent limbile franceză, rusă, italiană, posedă cunoştinţe despre limbile engleză, germană, greacă, paleoslavă şi latină.

La 1 septembrie 1990 este numit preot la Mănăstirea Sf. Apostoli Petru şi Pavel din Huşi, judeţul Vaslui. Prin adresa nr.681 din 14 noiembrie 1991 protopopiatul Bârlad face cunoscut pr. Maricel Ciucur – Botoşani despre aprobarea încadrării sale începând cu 1 octombrie 1991 la parohia Sf. Ilie din Bârlad. Secretariatul de Stat pentru Culte, prin adresa nr.7768/1991, face cunoscut despre operarea acestui transfer şi acordarea contribuţiei de la bugetul statului în valoare de 2040 lei începând cu 1 octombrie 1991. Remarcăm că preotul Marcel Ciucur venea de la studii din Italia. Moare la 30 martie 2004 la Bârlad125. Înainte de moarte a fost caterisit şi se pare că a trăit într-o sărăcie greu de descris.

În 1992 publică Nostalgia şi dinamica destinului. Poeme astrale pentru Patrie (fără localitate şi editură). Din datele pe care le deţinem se pare că a mai publicat o carte de poezii şi una de cugetări.

Astăzi parohia Sf. Gheorghe din Huşi, este slujită cu abnegaţie şi evlavie, de preotul Ioan Radu. Născut la 29 august 1962 la Huşi, urmează cursurile primare şi gimnaziale ale Şcolii generale din satul Pogăneşti, comuna Stănileşti, judeţul Vaslui, între anii 1970-1978. Primii paşi de licean ai viitorului preot sunt îndrumaţi către Liceul Teoretic „Cuza Vodă”, prestigioasă instituţie de învăţământ din oraşul Huşi. Aici urmează treapta a I-a de liceu, clasele IX-X, între anii 1978-1980. După absolvirea Seminarului Teologic al Mănăstirii Neamţ (1980-1985) susţine examenul vieţii, de admitere la Facultatea de Teologie din Bucureşti, admis cu media 8,75. Proaspăt student, nu va fi scutit de stagiul militar efectuat la Unitatea Militară 01336 din Zalău (1985-1986). Anii de studenţie (1986-1990) 125 Arhiva Protopopiatului Bârlad.

64

reprezintă o etapă din viaţa tânărului Ioan Radu în care visurile şi munca se împletesc, dar care-i aduc mult visata diplomă de absolvent al Facultăţii de Teologie din Bucureşti.

Căsătorit la 21 octombrie 1989 cu Adriana Vârlan, aflată astăzi cu serviciul la Dispensarul Medical nr.4 - Huşi, cu care a întemeiat o familie ce cuprinde 2 copii (Mihaela-Andreea şi Ioan-Alexandru), este hirotonit în treapta de diacon la 7

octombrie 1990, urmând hirotonirea ca preot la 21 octombrie 1990, pe seama parohiei Stănileşti, Protopopiatul Huşi, judeţul Vaslui. De la Stănileşti este transferat la parohia Lunca Banului (1 iunie 1992) şi în cele din urmă la parohia „Sf. Gheorghe” din Huşi (1 februarie 1995). Datorită meritelor sale, părintele Ioan Radu devine, la 1 martie 1991, secretar al Protopopiatului Huşi.

Căderea regimului comunisto-ateu, aduce cu sine revenirea la normalitate. Pentru poporul român creştin evenimentul impune reintroducerea religiei în şcoală şi promovarea moralei creştin-ortodoxe. Pentru preotul Ioan Radu, introducerea religiei în şcoală înseamnă o nouă experienţă dar şi provocare. Îl întâlnim ca profesor de religie la Şcoala generală din Lunca Banului (15 septembrie 1992-1 februarie 1995), apoi la Şcoala generală nr.1 din Huşi, de la 1

februarie 1995, unde funcţionează şi astăzi. Comunitatea huşeană a trăit în 1996 momentul de neuitat al reînfiinţării

Episcopiei Huşilor, a cărei destin a fost strâns legat de cea a urbei, timp îndelungat (1598-1949). Prin grija mitropolitului Daniel al Moldovei se reînfiinţează Seminarul teologic şi Şcoala de Cântăreţi Bisericeşti în cadrul Liceului „Cuza Vodă” din Huşi. Preotul Ioan Radu funcţionează ca profesor al Seminarului între 15 septembrie 1996 - 15 iunie 1999, perioadă în care predă Istoria Bisericii Universale, Administraţie şi Legislaţie Bisericească, deţinând şi calitatea de diriginte la Anul I - Cântăreţi Bisericeşti.

De la 1 iunie 1996, funcţionează în calitatea de consilier economic la Episcopia Huşilor. Activi-tatea preotului Ioan Radu este încununată de obţinerea gradelor bisericeşti: sachelar (8 octombrie 1991), econom (30 august 1992) şi iconom stavrofor (11 octombrie 1993).

Pr. Ioan Radu

65

Distincţie de vrednicie conferită pr. Ioan Radu (2004)

66

Preoţi şi diaconi126

1. pr. Constandin (atestat la 13 aprilie 1812) 2. pr. Ioniţă (atestat la 13 aprilie 1812) 3. pr. Ioan (atestat la 13 aprilie 1812) 4. ipodiacon Anton (atestat la 13 aprilie 1812) 5. ipodiacon Dinul (atestat la 13 aprilie 1812) 6. pr. Toma Graur (6 decembrie 1830) 7. pr. Vasile (atestat la 1831) 8. pr. Dumitru (atestat la 1831) 9. pr. sachelar Ioachim (atestat la 1839) 10. pr. Gavril Negre (atestat la 1840) 11. pr. Dimitrie (atestat la 1840, poate să fie pr. Dumitru din 1831) 12. icon. Ioan (atestat la 1840) 13. diacon Vasâli (atestat la 1840) 14. pr. Ioan Ţimboiu (28 martie 1847 – 1870) 15. pr. Petru Darie (28 martie 1847 – 1866) 16. pr. icon. Ioan Bendescu (21 august 1847 – ) 17. pr. Constantin Galaction (9 aprilie 1861 – 1866) 18. pr. Gheorghe Cojan (4 februarie 1866 – 23 decembrie 1874) 19. Nicolae Tomescu (4 octombrie 1866 – ) 20. pr. Neculai Puiu (1866-1904) 21. pr. Ioan Thoderaşcu (23 noiembrie 1870 – 17 mai 1925) 22. pr. Petru Vasiliu ( – februarie 1892) 23. pr. Dobrea Drumariu (februarie 1892 – 1 noiembrie 1902; 1 noiembrie 1903 –

1910) 24. pr. suplinitor econom. Coman Vasilescu (1 iunie 1925 - 1927) 25. pr. Gh. V. Şuşnea (1 august 1927 – 22 mai 1929) 26. pr. econ. Petru Alexandrescu (15 mai 1929 – 20 iulie 1959) 27. pr. Nichifor Barcaru (20 iulie 1959 – 17 decembrie 1965) 28. pr. Constantin Negru (17 decembrie 1965 – 1 octombrie 1968) 29. pr. Gh. Săpătariu (1968-19849 30. pr. Grigore Ioan (7 iulie 1985 – 13 aprilie 1986) 31. pr. Maricel Ciucur – Botoşani (19 mai 1986 – probabil 1990) 32. pr. Grigorie Şorea (probabil 1990 – 1995) 33. pr. Ioan Radu (1 februarie 1995 – şi astăzi)

Cântăreţi bisericeşti

1. ţârcovnic Mardare (atestat la 1812) 2. ţârcovnic Năstăsoi (atestat la 1812) 3. dascălul Costea (atestat la 1837-1839)

126 Lista de slujitori ai bisericii şi datele oferite reflectă stadiul cercetării efectuate, urmând ca în viitor să fie stabilită o listă mai precisă.

67

4. dascălul Gheorghe (atestat la 10 februarie 1841) 5. cântăreţul Gheorghie Negoiţă 6. cântăreţul Gheorghe sin Costia 7. cântăreţul Gheorghe Constantinescu (10 aprilie 1849 – ) 8. cântăreţul Ştefan Darie (10 septembrie 1863) 9. cântăreţul Gheorghe Neiu (atestat la 1864) 10. cântăreţul Costache Rustea (atestat la 1877-1887) 11. cântăreţul Constantin Perjeriu (atestat la 1877-1878) 12. cântăreţul Gheorghe Atanasiu (atestat la 1887 – 1.01.1907) 13. cântăreţul Dumitraşcu Thoderaşcu (atestat la 1895) 14. cântăreţul Constantin Nestor (18 februarie 1900 – 1902) 15. cântăreţul Dimitrie Dăscălescu (1 noiembrie 1902 – 15 iunie 1905) 16. cântăreţul Ion Râmbeanu (1905 – ) 17. cântăreţul Ion Bujoreanu (1 ianuarie 1907 – 1 iunie 1934) 18. cântăreţul N. Vârvăscu (? – 16 septembrie 1907) 19. cântăreţul D. Neculau (16 septembrie 1907 – 1920, 1927) 20. cântăreţul D. Pamfil (1 iunie 1928 – 1931, 1959) 21. cântăreţul Ioan M. Stoian (1 octombrie 1934 - 1936) 22. cântăreţul P. Popa (1 februarie 1936 - 1959) 23. cântăreţul Ioan Murgociu (15 octombrie 1940 – 1 aprilie 1947) 24. cântăreţul V. Dobă (1 mai 1947 – ) 25. cântăreţul D. Bejan (august 1948 – ) 26. cântăreţul Ştefan Hlubă (1949 – 1960/61) 27. cântăreţul A. Dimitriu (1 octombrie 1959 –)

Paraclisieri 1. paraclisiarh Constantin Perjeriu (25 decembrie 1863 –) 2. paraclisier Ştefan Vasiliu (6 iulie 1871 –) 3. eclesiarh Ion Catană (atestat la 1873) 4. eclesiarh Dimitriu Verdescu (atestat la 1875) 5. eclesiarh Th. Manoliu (atestat la 1875) 6. eclesiarh Mina Popescu (atestat la 1877-1878) 7. eclesiarh Ioan Mihalache (atestat la 19 octombrie 1878) 8. paraclisiarh Dimitrie Thoderaşcu (atestat la 1887 – 1895; 10 noiembrie 1903 -

1931) 9. eclesiarh Năstasă Busuioc (atestat la 1895-1896) 10. eclesiarh D. Ciulei (ianuarie 1897 – noiembrie 1897) 11. eclesiarh Pericle Fănică (noiembrie 1897 – octombrie 1898) 12. paraclisier Gheorghe Aliuşu (1 martie 1950 – ) 13. paraclisier Aurel Cărare (5 februarie 1953 – ) 14. paraclisier Ioan Taivan (1 martie 1954 – ) 15. paraclisier Teodor Şerbănescu (1 noiembrie 1954 –) 16. paraclisier Ştefan Spătariu ( – 1963)

68

Biserica Sf. Gheorghe

69

DONAŢII ŞI DONATORI

Biserica Sf. Gheorghe, pe lângă veniturile proprii, a beneficiat de-a lungul

timpului de o serie de donaţii de la credincioşii care au urmărit să-şi exprime credinţa în Dumnezeu şi în acest mod. La 10 iulie 1833 este dăruită o dugheană în Târgul Făinii (Huşi) de abageriul Teodor Neculai, iar la 9 septembrie 1849 Maria Popa dăruieşte o dugheană pe Uliţa Blănăriei din Huşi (vezi Anexa). În 1862, veniturile bisericii proveneau din chiria dughenii ce aparţinea bisericii (768, 30 lei), chiria unei case (90 lei), venitul din vânzarea de obiecte cum ar fi adamască, cituri, tulpane (1093,7 lei).1

Prin testamentul din 16 martie 1865, „Theodoru suntu Pavălu Grosu (Morariu)” lasă danie bisericii Sf. Gheorghe „dugheana cu odaia ei din dos aflate sub acelaşi acoperiş” cu cea a fiicei sale Sotira, despărţite de o sală, precum şi terenul din jurul dughenii. Se lasă bisericii şi partea Sotirei, prin căsătorie Hortolomeu, care părăsise urbea fără a i se putea identifica locul pribegiei. Revenită, îşi putea primi partea sa. Donatorul solicită epitropiei bisericii, o chilie în care să locuiască. Imobilul donat se afla situat în mahalaua bulgărească (a Poştei) şi se mărginea la sud cu strada Carol. Epitropia bisericii va constata în februarie 1898 uzurparea locului donat de către vecini, inexistenţa veniturilor de aici, necesitatea unor fonduri financiare pentru înlocuirea ferestrelor (1.100 lei), hotărându-se vânzarea prin licitaţie. Casa era distrusă la 3 martie 1900, când epitropia bisericii reînnoieşte cererea de învoire de la Ministerul Cultelor pentru vânzarea locului, acceptul fiind exprimat de minister la 9 martie 1900. Nu se reuşeşte vânzarea, la 9 decembrie 1903, locul fiind arendat lui Gheţu Buzilă care îl cumpără în acelaşi an.2

Prin adresa cu nr. 20, din ianuarie 1899, epitropia bisericii cere învoirea primăriei de a vinde un teren viran în mahalaua Răeşti, locul fiind donat în 1864 de Ioan Neamţu, cerere reluată în 1905. Terenul nu era vândut în 1912.3 Alte case au fost donate de Despina Buzdugan4.

O atenţie deosebită este acordată şi de meseriaşii pietrari din Huşi pentru biserica Sf. Gheorghe. Astfel, „tot în cursul acestui an s-a putut realiza dorinţa epitropiei şi a corporaţiunei meseriaşilor pietrari din acest oraş, care îngrijesc de

1 A.E.H., F.E.H., pachet 27, dosar 45/1863. 2 A.B.S.G.H., dosar: Lucrările relative la vinderea sau înstreinarea locului viran proprietatea bisericii Sf. Gheorghe, 1865; dosar 34/1894-1903. 3 A.B.S.G.H., Dosar: Relativ la vinderea unui loc viran proprietatea bisericii din suburbia Răeşti. 4 A.B.S.G.H., dosar 27/1894.

70

întreţinerea icoanei Sf. Haralambie, căci la 23 august 94 s'a dat icoana de a se îmbrăca cu argint şi spre finea lunei August a fost gata” (1894).5 În 1904 este atestat un fond donat de corporaţiunea pietrarilor pentru icoana Sf. Haralambie.6 Pentru executarea icoanei Sf. Nicolae din biserică este primită în 1875 suma de 20 lei.7

Catagrafia bisericii din 1875 atestă unele donaţii pentru biserică. Astfel, Evanghelia îmbrăcată cu argint, dăruită bisericii în 1839 de Ioniţă Ciudin, va fi „îmbrăcată” la 2 noiembrie 1843. Se adaugă cele două sfeşnice cu trei fofeze donate de Ionica Antoniu (fapt atestat şi de inscripţia de pe ele). Inventarul bisericii era de altfel impresionant. Enumerăm obiectele de argint şi aur: Evanghelie, îmbrăcată în argint poleită cu aur (1859), Evanghelia, donată de Ioniţă Ciudin, 4 cruci de argint, 3 cadelniţe de argint cu 3 clopoţei, 2 potire de argint, un discos de argint şi steluţă, o copie de oţel, o „tiplotă” de argint (căldăruşă), 13 perechi paftale de argint (5 mari şi 8 mici), o sobă, un left de aur de 4 galbeni, două mahmudele şi jumătate, 9 ruble bani vechi turceşti, un „gherionasu” de aur cu 30 bucăţele şi cu o pietricică de diamant (vechi), o pereche de cercei de „aur franţuzesc vechi”, o cruciuliţă de argint poleită, un galben, un irmilu nou de aur în valoare de 14 vechi, două perechi cercei mici, una de argint poleită şi alta formată din câte o pietricică de mărgean şi mărgăritare, 72 „dramuri” de argint - din obiecte vechi, 35 „dramuri” de argint în „parale”, un ban de argint turcesc vechi, 21 candele de argint vechi şi noi - 6 oca şi o sută de dramuri, 11 bănişori turceşti cu un „gerdănaşu”. Printre obiectele de alamă şi aramă se pot identifica cele două sfeşnice donate de Ionica Antoniu, 13 sfeşnice noi şi vechi, 5 sfeşnice făcute din nou, 2 policandre (unul de 77 oca şi 200 dramuri, celălalt de 44 oca), o cristelniţă de aramă, 5 clopote (unul mare, unul mijlociu, trei mici), două sfeşnice de alamă (12 oca), trei sfeşnice de alamă. Aceiaşi catagrafie consemnează numeroase icoane: a Maicii Domnului, îmbrăcată în argint şi suflată cu aur la tetrapodu, icoana Maicii Domnului de lemn cu strana ei nouă nouă, 50 icoane mici în Sf. Altar şi Biserică, 6 icoane împărăteşti la catapeteasmă, 3 icoane cu strănile lor (Sf. Haralambie, Sf. Ilie, Sf. Dumitru), 4 icoane mari fără străni (Sf. Nicolae, Sf. Mihail, Maica Domnului, Sf. Muceniţă Paraschiva şi Anastasia), Sf. Cruce Răstignirea, Icoana Ierusalimului, 42 bucăţi argint rămase de la sfintele icoane vechi, două Sfinte Cruci, un steag mare roşu, patru prapure, o candelă mare de argint la serafimi cu 32 fofeze, două Sfinte Antimise, trei cruci de sidef, o cruce mică de sidef, o cutie de „plachea” pentru păstrarea Sfintelor, două Sfinte Aere.8

Dimitrie Râpanu va dărui în 1903, un steag de postav cu ornament cusut cu fir galben9, „pictat” pe el Sfântul Gheorghe, pe o parte, şi Sf. Mucenic Dimitrie şi Cuvioasa Paraschiva pe cealaltă parte. În acelaşi an, Maghiţa V. Rusovici din Iaşi, donează icoana Sf.M.M.Gheorghe, îmbrăcată în argint (donată în memoria

5 A.B.S.G.H., dosar 27/1894. 6 A.B.S.G.H., dosar 122/1904. 7 A.B.S.G.H., dosar 4/1874-1875; A.E.H., F.E.H., pachet 89, dosar 17/1894. 8 A.B.S.G.H., dosar 1/1850-1900, pp. 17-18. 9 A.B.S.G.H., dosar 116/1903; dosar 34/1894-1903.

71

răposaţilor Petru şi Ecaterina Bâzii).10 V.Cleon, oferă 106 lei pentru un rând de veşminte preoţeşti, Alecu Ionescu două sfeşnice de alamă (75 lei).11

Protoiereul judeţului Fălciu, va trimite „fără plată cartea Predicele făcute pe la prasnice de Antim Ivireanul”.12 Preoţii de la Sf. Gheorghe au purtat o grijă deosebită faţă de carte. În 1880, Iţic Nusau Gilberman primea 10 lei pentru cartonatul cărţilor bisericii13. Prin testamentul său din 23 februarie 1927, Ioan P. Popov, proprietar, domiciliat în Huşi (str. Cuza Vodă nr.56), lasă bisericii Sfântul Gheorghe din Huşi, 20.000 lei şi contribuie la repararea bisericii din Vetrişoaia cu 25.000 lei. Menţionăm că era proprietarul moşiei Aslan (300 ha) din Vetrişoaia (Dosar 288/1927, A.B.S.G.).

Enoriaşii au contribuţii însemnate la reparaţiile necesare bisericii. Cercetarea devizului de reparaţie a bisericii a dovedit colectarea sumei de 103.000 lei „de Ia enoriaşi şi Darie”, conform condicii de pantahuză. Irimia Darie era epitrop în 1935.14 Noi donaţii sunt atestate în 1929: lumânări de Sfintele Sărbători ale Paştelui, în valoare de 1.000 lei (Maria V. Rusovici - îşi repetă gestul anual), un Apostol legat (familia Teodor I. Radu), 22.000 lei prin testament (Ion Popov, fost proprietar în Huşi).15

Recepţia lucrărilor de reparaţie a bisericii din 8 septembrie 1945 dovedeşte sume donate de Ministerul de Interne prin Primăria oraşului Huşi (1.000.000 lei), Primăria Huşi (100.000 lei).16

Tradiţia donaţiilor nu este întreruptă de noul regim bolşevico-ateist instaurat în România cu ajutorul ostaşilor sovietici. Neculai Neculau donează în 1950 o Evanghelie îmbrăcată complet în argint de China, împreună cu Evangheliştii şi Învierea în email (38 x 24). Dimitrie I. Murgoci donează o cadelniţă de metal şi două cununii de argint de China. Icoana Maicii Domnului este îmbrăcată în argint, cu ramă şi sticlă mică, cu ajutorul unei credincioase Vera Constantinov. Se adaugă în acelaşi an, un acoperământ pentru Sf. Masă (donaţie M. Mardare), Minei pe lunile aprilie-noiembrie (donaţie I. Murgoci).17

În 1971, sunt donate: o Evanghelie legată în pluş şi argint (Maria D. Pară şi Rucsanda Marta), veşminte cu fir în valoare de 4.000 lei (Olimpia C. Chiriac), icoana Sf. Gheorghe (protosinghelul Ioachim Spătariu §i parohul Ghe. Spătariu) - icoana este înrămată în ramă de zid pe frontispiciul bisericii.18 La 23 iulie 1978, Episcopia Romanului şi Huşilor, a aprobat o dotaţie de 10.000 lei.19

La 15 octombrie 1940, dascălul Ioan Murgoci, transferat de la biserica Sf. Ioan din Huşi la Sf. Gheorghe a donat o cadelniţă de argint, 20.000 lei pentru acoperişul de tablă al bisericii, 12 Minee legate, un Ceaslov mare legat, un Triod, un Penticostar, un Apostol, două Catavasiere, un Ceaslov Mare, un Octoih Mare.20 10 A.B.S.G.H., dosar 27/1903. 11 A.B.S.G.H., dosar 122/1904. 12 A.B.S.G.H., dosar 16/1886-1888. 13 A.B.S.G.H., dosar 10/1880. 14 A.B.S.G.H., dosar 290/1928-1943. 15 „Buletinul Episcopiei Huşilor”, nr.4, 1 aprilie 1929, p. 67. 16 A.E.H., F.E.H., pachet 338, dosar 72/1944. 17 A.B.S.G.H., dosar 1/1950. 18 A.B.S.G.H., dosar 59/1970-1986. 19 A.B.S.G.H., dosar 100/1978. 20 A.B.S.G.H., dosar 356/1943-1949.

72

Cântăreţul Gheorghe Vicolan din Huşi, donează cărţi liturgice bisericeşti (Panahida - 1987, Liturghier, Chişinău, 1928) în 1987.21

Biserica Sf. Gheorghe a fost înzestrată cu o importantă colecţie de carte pierdută de-a lungul timpului. Multe cărţi au fost donate de enoriaşi. La 23 iulie 1919, au fost înaintate protoieriei, cărţile cu caractere slavone: Evanghelie, Apostol, Octoih mare, Octoih mic, Psaltire, Ceaslov (două), Moliftelnic, Liturghier (trei), Aghiasmatar, Panahidă, Te Deum.22

Dintre cei care au sprijinit financiar biserica, se remarcă: 1. Mâcnea Vasile - epitropul parohiei Sf. Gheorghe 2. Andriuţă Neculai 3. Vasiliu Victor şi soţia Tudora 4. Antohi Elena 5. Herghelegiu Vasile 6. Carcalete Zamfira 7. Drăgunoiu Ioan (fost epitrop) 8. Mihu Gheorghe 9. Gheorghiu Mihai, 10. Rusu Iulian 11. Gheuca Neculai 12. Coţac Dumitru 13. Mocanu Ion 14. Drăgunoiu Iulian - persoana care a finanţat integral centrala termică,

caloriferele şi instalaţia, în sumă totală de 160.000.000 lei. El are domiciliul în Bucureşti, fiind director general la SC Dimar SRL, profil construcţie şi prieten de suflet al parohului, botezat în cristelniţa bisericii. O contribuţie majoră la pictarea bisericii este anunţată de către familia de buni creştini şi oameni de suflet, generoşii: Vlad-Constantin, Mihail (copii), Nicoleta şi Corneliu Rotariu. Începutul făcându-l odată cu plata devizului de pictură, însumând 1.000 lei. Aceeaşi familie şi-a oferit sprijinul financiar necesar tipăririi acestei lucrări.

Ştampila municipiului Huşi

21 A.B.S.G.H., dosar 152/1987. 22 A.B.S.G.H., dosar 260/1919.

73

INSCRIPŢII

1. „Sf. Gheorghe 1880” - pe crucea de argint. 2. Genadie duhovnic 1851 iunie - pe crucea de argint. 3. 10 mai 1891 Preot N. Iacomi - pe crucea de argint. 4. Donat bis. Sf. Gheorghe din Huşi de Vasile şi Maria Rusovici din Iaşi 1894 - pe

potirul de argint. 5. Huşi 1894 Bis. Sf. Gheorghe cu cheltuiala d-lui Toma Alexa Chisacov şi soţia

sa Maria - pe Discul de argint. 6. 1864 - pe candela de argint. 7. Donciu Polojan - pe candela de argint 8. Tudorache Calciu, Gheorghe Paladi, George C. Mircea - pe candela de argint. 9. Geor: rug. + 1866 - pe candela de argint. 10. G-cer.: Huss. 1866 - pe candela de argint. 11. A. I. - pe candela de argint. 12. Ioanii Tataru: Maria: Pa: Timofti: - pe sabia de argint de la icoana Sf. Ilie. 13. 1887-20-28 - pe icoana Sf. Ilie (jos). 14. „Prezenta Icoană a Sf. Haralamb a bis. Sf. Gheorghe din Huşi, s-a îmbrăcat cu

argint de Corporaţiunea petrarilor din Huşi şi a altor persoane pioase prin străduinţa parohului Bis. Ioan I. Thoderaşc, Gh. Gaiţă, Gh. Pară şi Ivanciu N. Croitoriu. 1894 dec.20 - pe icoana Sf. Haralambie.

15. Ion, Iorgu şi Ecat. şi fiii lor - pe icoana Sf. Ioan Botezătorul. 16. Ostenitori ai Sfântului Lăcaş: Ioan, Paraschiva, Dumitru, Maria 1858 -

inscripţia aflată pe piatra din zidul bisericii în partea de apus (045/045). 17. 1858 aprilie 10: Paraschev Costache, Vasutani - piatra din zid în partea de nord

(038/030). 18. George şi Ruxanda 1866 - inscripţia de pe uşile de fier de la intrare. 19. Ioan şi Maria şi fii ei 1866 - inscripţia pe uşa de fier de la Altar. 20. Instalaţia electrică din această Sf. Biserică s-a făcut de familia Inginer Vasile I.

Harnagea, în anul 1932 după Hristos, în amintirea mamei lor Maria I. Harnagea pentru slava Celui de Sus - tăbliţa emailată aşezată în pridvor.

21. „Prezenta Icoană a Sf. Haralambie a Bisericii Sf. Gheorghe din Huşi s-a îmbrăcat cu argint de corporaţiunea pietrarilor din Huşi şi a altor persoane pioase prin străduinţa parohului Bis. Ioan E. Toderaşcu, Gh. Gaiţă, Gh. Pară şi Ivanciu N. Croitoru 1894. dec. 20” - inscripţie de pe icoana Sf. Haralambie îmbrăcat.

74

Notă: Conţinutul inscripţiilor este preluat din Dosarul cu inventarierea

bunurilor parohiale.

Pomelnicul D. Despina Budugea

Adormiţi Paraschiv, Costachi, Maria, Andrei, Caterina, Anghel, Ana, Anghel, Necolae,

Zoiţa, Xristofora, Dimitrie, Constandin, Alexandru, Neculae, Gheorghe, Safta, Gheorghie, Teodor, Anduriache, Gheorghe, Iordan, Iordan, Dimitrie, Despina, Grigori, Maria, Despina şi tot neamul lor.

1868 februarie 8

S-a adăugat dedesupt numele: Catinca. Pe verso se află pictată Cuv. Parascheva.

Pomelnicul lui Gheorghi Pavel din Fălcii 1878:

Morţi Gheorghi, Pavel, Marie, Ioana, Dimia, Ana, Tachie, Kasandra, Sava, Ifteni,

Pena, Draghina, Mihail şi încă două nume indescifrabile... şi morţi: Sandu, Safta, Ion, Paraschiva.

75

ANEXE

1841. februarie 10 <Iaşi> – Visteria Moldovei comunică episcopului Sofronie

Miclescu că aprobă hirotonisirea candidatului Gheorghe ca preot la biserica Sf. Gheorghe din târgul Huşi cu condiţia ca episcopia să confirme că nu mai solicită numirea unui alt dascăl până la viitoarea catagrafie.

Preosfinţii sale chirio chir Sofroni

Episcop Huşi Adresul preosfinţiilor voastre cu N0 28 s-au primit la visterie şi văzându-să

cerire ci să faci di ai da voe candidatului Georgi ca să să hirotonisască preut la bisărica cu hram Sf. Georgi din târgul Huşii. Cu cinste căzută să răspundi că aşa precum cerşutul candidat [...] să lămureşti că este unul din acei doi dascăli lăsaţi după aşăzământ aceştii visterii pentru cântăreţi. Apoi visterie nici că poati înainti a sa lucrare până când mai întâi nu va ave cuviinciosul răspunsu cu alt dascăl în locul acestue, nu să va mai ceri până la viitoare catagrafii. Pentru cari veţi şi binivoi preosfinţia voastră a trimite visteriei un asămine răspunsu pentru ca după acela să să înaintezi lucrare.

«ss» vel vist. N. Şuţu M: trei N0 953

1841 fevr.

şef «ss» pah. N. H[...]

Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Vaslui, Colecţia de documente „Foi

volante”, nr.420/1841, hârtie, original. *

1850 ianuarie 2. Catagrafia bisericii Sfântul Gheorghe din Huşi reînnoită la

28 noiembrie 1852 şi 12 mai 1853. N0 Izvod pentru toată zăstre bisăricii Sf. Marelui Mucenic Georgi din târgul Huşii

anul 1850 genari 2 1 Sfânt Pristol cu 3 îmbrăcăminţi 1 – adamască şi 2 de cit 1 Sfânt Antimis

76

3 Evangelii Una îmbrăcată cu argint şi două sidef 3 Cruci de argint pi Sf. Pristol 3 Cruci de sădef pi on scaun 2 Linguriţi de argint pentru Sf. Împărtăşire 4 Linguriţi de madim tot pentru Sf. Împărtăşire 1 Chivot de madim pentru ţinere Sf. Taine 8 Sfeşnice alamă pi Sf. Pristol 2 Sfeşnice de madim 2 Sfinte Potire de argint 1 Sfânt Discos di argint 1 Zvezdă di argint 1 Linguriţi argint 2 Copii 1 Te plută de argint 3 Cadelniţi de argint 1 Cadelniţi madim 4 Icoani mari în Sf. Altariu – una cu coroană de argint

30 Icoani mici tot în Sf. Altariu – 4 cu coroanile de argint 2 Sf. Aire 2 Îmbrăcăminte la proscomidie di adamască, una albastră şi una galbănă 1 Văzduh cu procoveţile lui de stof - patlagenii 1 Văzduh cu procoveţile lui de stof – galbeni buni 1 Văzduh cu procoveţile lui di mătase albi buni 1 Văzduh cu procoveţile lui de stof în vrăstişori buni 1 Văzduh cu procoveţile lui de stofiţi roşii buni 1 Văzduh cu procoveţile lui de stof cu mărginile de germesit verzi buni 1 Văzduh cu procoveţile lui de dibit roşii buni 1 Văzduh cu procoveţile lui de germesit verzi buni 1 Văzduh di mătasi roş şi procoveţile 1 Văzduh cu procoveţile di adămască galbeni şi verzi 1 Văzduh di adămască roş bun 1 Văzduhuri di dibit albi cu flori 4 Văzduhuri di mătasi buni fără procoveţi 2 Procoveţi buni unu mătasi şi unu dibit 1 Procoveţi albu bun cusut cu mătasi 1 Văzduh albu de cit 1 Icoană împărătească a Mântuitorului amândouă mâinile îmbrăcati cu argint 1 Icoană împărătească Maica Domnului cu Mântuitoriu în braţi – amândurora

mâinile îmbrăcate cu argint 1 Icoană mari a hramului Sf. Mari M. Georgi cu coroana de argint peptariu de

argint, mâinile amândouă argint în mâini o cruci şi o suliţă tot argint 1 Icoană Sf. Ierarh Neculai mari 1 Icoană mari al doile hram a Sf. Proroc Ilii cu strana săpată şi poleită cu oru 1 Icoană Sf. Ma. Mu. Dimitrii cu coroana argint mâna dreaptă argint şi în mână

un Sf. Potir tot argint 1 Sfânta Mahrama pi catapiteazmă cu coroana di argint suflată cu auru

77

3 Iconiţi tot pi catapiteazmă – Mântuitoriu, Maica Domnului şi Sf. Ioan Bot. cu coroanile di argint

1 Icoană tot pi catapiteazmă supt cruci Maica Domnului cu coroana de argint suflată cu auru

1 Cruci deasupra catapetezmii Răstignire Mântuitorului îmbrăcat Mântuitorul cu argint

1 Sărafim de lemn poliit şi cu candela de marmură 1 Tratapot în mijlocul bisăricii cu o cruci mari poliită cu aur 1 Icoană Maica Domnului de lemn poliită cu aur în mijlocul bisăricii îmbrăcată

cu argint şi suflată cu aur şi coroana tot argint şi suflată cu aur 7 Şăruri hurmuz albi şi roşii 4 Rubeli 5 Asprişori de aur cu şăragu lor 1 Gerdan cu bănuţii galbeni 1 Perechi cercei de aur sade 1 Antică poliită cu auru cu gerdanu ei 1 Păreche cercei mărgărintariu 1 Păreche cercei argint

25 Bucăţi ochişori di argint tot a Maicii Domnului osăbit o cruciuliţă argint tij 1 Strana arhierească 1 Icoană al treile hram Sf. M. Haralambie cu strana săpată şi poliită cu auru 1 Icoană Sf. Proroc Ioan Botezătoriul cu strana lui săpată 7 Candele di argint mari 9 Candele de argint mai mici 1 Icoană a Mântuitorului în tinda bisericii 1 Icoană Maica Domnului tot în tindă cu Mântuitorul în braţe, mâinile îmbrăcate

amândurora cu argint şi picioarele numai a Mântuitorului îmbrăcate cu argint 6 Şâraguri de hurmuz albi 2 Şâraguri hurmuz unu albu şi unu verdi

11 Părechi poiasuri argint cu colanile lor 5 Perdeli pentru dvera ce mari una di adamască roşie şi 3 cit şi 1 germelit roşie 3 Poali de cit pentru Analogion 3 Poali la Tratapot două de cit şi una de tulpan: batestă cusută 3 Poali mai mici tot la tratapot două dibit, una mătasi roşie 1 Cevre de tulpan batestă cusută cu fir 2 Poali la Tratapot de tolban batestă albe cusuti cu fir 6 Perdeli albi la icoanele celi împărăteşti, 2 pică şi una matasi, 3 de tul 3 Perdele albi la Maica Domnului din mijlocul bisăricii 1 Poală la Maica Domnului mătasi roşii 2 Perdeli mătasi 4 Perdele bariz roşii şi verzi tot a Maicii Domnului 1 Una perde de tul cu flori la Sf. M. Haralambie 1 Perde la Sf. Ioan Botezătoriul de Tulpan, batestă 1 Perde albă la icoana Mântâitorului în tindă şi una poală de cit 2 Perdeli la Maica Domnului în tindă una roşie şi una albă 1 Poală de cit

78

1 Perde liliechie la Sf. Proroc Ilii în tindă 2 Dulapuri mari unu pentru ţinere veşmintelor şi unu pentru lumânări 6 Lăzi, două mari şi 4 mici pentru ţinere strailor 5 Discuri unu mare de madem şi 4 mici de tablă 1 Crâstelniţi de aramă spoită pentru Sf. Botez 2 Crâstelniţi tot aramă mai mici 1 Scoarţi mari de lână cu flori 3 Lăvicere de lână şi un covoraş 1 Părechi cununii

16 Ocă de fier vergele 1 Masă mare de lemn 3 Teasuri pentru ageazmă, unu mai mare şi două mai mici de lemn 1 lingură mare de tisă pentru ageazmă 1 broască mare de fier 1 fănar mari în pridvor 2 ocă şi 200 dram alamă, mărunţuşuri 2 clopotăli mici 3 clopote, 1 mare, 1 mijlociu şi 1 mic 2 bucăţi ştiofiţi nelucrată în cari să cuprind 21 coţi şi 6 ruchi 2 bucăţi plisi una roşii şi una neagră în cari să cuprind 16 coti şi 5 ruchi 1 bucată di viz nohotin cu flori roşii în cari să cuprind 12 coţi şi 6 ruchi

13 bucăţi de cit nelucrati în cari să cuprind 122 coţi 1 bucată andri flit, roşi

74 ocă de ceară şi 100 dram nelucrată şi lucrată 6 ocă tămâi

20 ocă untdelemn 8 prosoapi buni 9 prostiri

13 şărvete 3 batiste cusuti 3 scauni în Sf. Altariu

22 dramuri argint în tron [...] şi 28 parali mărunţăli 3 chilii în ograda bisăricii cu un beciu dedesupt 1 Dugeană în Târgu Făinii 1 Dugeană în Uliţa Blănării 1 Testament a dugenii din târgu făinii dănuită de răposatul Teodor Neculau

abageriu din Huş din anul 1833 iulii în 10 înformăluită de giudecătoria ţinutală cu numărul, în 1-tâiu anul 1836, genari în 27

1 Testament a dugenii din Uliţa Blănăriei dănuită de Maria soţia răposatului Necolai Popa din Huş din anul 1849 luna săptemb. 9 zile şi înfărmăluită de giudecătorie ţinutală cu numărul 2894 anul 1849 luna octom. 6 zile

Însămnări de sporiul ci au venit în zăstre bisăricii

1 Poias cu paftalile de argint şi în mijloc cu sădef 1 Poias cu paftalile de argint

79

1 Stihariu de stof albu-galbăn cu auraru lui şi rucaveţile lui diaconescu 1 Stihariu preoţăscu de kaşmir 2 bucăţi adamască verzi una de lână şi una cânepă 3 şărvete unu mari două mici 1 tulpan 1 basma

191 adecă una sută noăzăci şi unu de condei ci mai sus să cuprind în condica aceasta este zăstre numitei bisărici Sf. M. Georgi cari toată astăzi este în fiinţi şi spre ştiinţi adeverim epitropii şi preoţii

1852 noem. 28

Noi iscăliţii am fost faţi la scriire zăstrei bisăricii arătată în această condică cari

rămân în dispoziţia dum. epitropului Dimitrii Postul pentru cari iscăleşti el de primiri şi noi de marturi puind şi pecete bisăricii.

1853 mai 12 Eu Dimitrii Postu epitrop adeverez Toma Graur iconom Erei Ioan Bendescu Erei Petre Darii (?) Ierodiacon Ioan Ţimboiu Georgi Georgi Costandin. Noviciu dascăl A.B.S.G.H., dosar 1.

*

1859 martie 15 – Jalba lui V. Negel, vornicul porţii, contra preotului Toma

Graur pentru nişte documente.

Onoratu Duhov. Consistorii Sf. Episcopii de Huşi

Vornicul Porţăi V. Negel. Suplică

Atingându-mă vârsta bătrâneţilor şi neputinciosu fiindu aşa încât numai pot

agonisi hrana de toati zâlili, ci mă hrănesc din vinitul părţâi de pământ ce îl amu în moşia Lunca Banului, care din neputinţa ce o amu sâlit am fost de a da ţâtatul pământ unui creştin spre a-mi purta de grijă; Cu toate cele trebuincioasă mie şi în contenitul an 858 dându hârtiile toati acei părţi de pământ Sf. Sali icon. Toma Graur, ci să află servitoriu la biserica cu prăznuirea Sf. Georgi din aciastă poliţie Huşi spre a-mi purta de grijă cu celi trebuincioasă mie, însă Sf. sali iau fostu numai să-mi răpească hârtiile, da nu a-mi purta de grijă, unde ca să mă agiute ca pe un neputinciosu! Şi văzându că Sf. Sa nu au fostu următoriu cu căutare me şi a

80

pământului, m-am dusu la casa Sf. sale să’mi cer hârtiile văzândul că nu urmiază şi nu mi li-au dat ei tot m-au prelungit până în timpul de faţă.

Apoi rog pe Onor. Consistorii săl îndatoriască a-mi da ţâtatele hârtii şi va fi pominire.

1859 mart. în 25 «ss» Vornicul porţii V. Negel Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 47/1852-1859,

f. 259, Original. *

1861 aprilie 4 – Raportul protoiereului Ioan Râşcanu adresat lui Melchisedec

Ştefănescu, locotenent de episcop în care recomandă ca diacon pe Galaction Constantinescu.

Principatele Unite Protoieria

Despăr. a II-a de Fălciu N0 100

Huşi, 1861 April 4

Prea Cuvioase Părinte ! La biserica cu hramul Sf. Mucenic Georgie din politia Huşii juresdecţia acestii

protoerii urmând necesitate de un diacon subscrisul cu profund respect vă recomandă prea Cuvioase Părinte pe dlui cliricul Galaction Costantinescu care posădă şi toate însuşirile privitoare, cerut de legi şi toate însuşirile privitoare la asemine chemare, spre a regula cele necesare pentru hirotoniea sa pe numele citatei biserici.

Protoiereu Secretar «ss» Ioan Râşcanu «ss» G. Vlădeanu Prea cuvioşiei sale Arhimandritului Melhisedec, locotenent de episcop Huşului. Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 68/1860-1861, f. 70,

Original. *

1861 aprilie 9 – Filaret Stavropoleos anunţă hirotonirea în diacon a lui

Galaction Constantinescu.

Înaltu Prea Cuvioşiei Sale Arhimandritul Melhisedec

locotenent de Episcop al Huşului Conform ecdosului Înaltu Precuvioşiei voastre din 6 aprilie 1861 sub N0 233

amu hirotonitu canoniceşti pe cliricul Galaction Constantinescu în Diacon, Drept care dupe cuviinţă vă aduc la cunoştinţă.

81

A Înalt Preacuvioşiei Voastre În Hristos Frate şi amin «ss» Filaret Stavropoleos

1861 Aprilie 9

Rezoluţie N0 227

1861 Apr. 12 Se va elibera numitului cuvenitul decret de diacon. «ss» A. Melhisedec. Ibidem, f. 73, Original.

* 1862 mai 30 – Cererea epitropului Dimitrie Holban adresată protoiereului, în

care arată stadiul lucrărilor de construcţie a bisericii şi propune vânzarea unei barăci.

Domnule Protoiereu

Epitropul bisericii Sf. Georgii

Suplică Începerea lucrărei bisericei Sf. Georgie este un însemnătoriu N0 ani,

întrebuinţându-se toţi banii câţi iau avut precum şi acei ce s’au mai adunat şi la cei ce au binevoitu a contrebui încâtu mântuindu tote mijlocile nemaiavându nici o speranţă de mântuirea şi lucrarea s-au făcut precât se vede numai până diasupra ferestrilor supuse fiind întotdeauna. Am socotitu cu toţii într-o unire adică preoţii şi poporănii ca se trecimu în di veci vânzare şi o baratcă dăruită bisericii carile şi acie fiind amanetată şi de proastă calita încâtu folosu nu aduce şi a se repara nu e cu putinţe (conform şi cu procesu verbalu ceamu încheatu) găsind muşterii care miau datu până acumu preţulu de 12000 lei, daru de datori socotim adresa şi Domnia Vostre ca se binevoiţi a pobleca prin locul compitentu că dacă se voru ivi concurenţi di a da un preţ mai folositoriu sperând că prin indulgenţă di vom căpăta câtu mai curând rezultatu dorit şi cu această facere de bine va rămâne numele D. prescrisu în inimile tuturoru ce sentu [...] întru pregătirea acestui Sf. locaşiu.

«ss» Dimitrie Holbanu epitrop 1862 mai 30

Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 79/1862, f. 47,

Pachet 25, original. *

82

1862 iulie 19 – Melchisedec Ştefănescu, locotenent de episcop, anunţă aprobarea sămii bisericii.

Principatele Unite

Episcopia de

Huşi N0 781

Huşi 1862 iulie 19

Prea cucernice părinte ! Sama bisericei Sf. Georgie din Huşi ce aţi comunicat Episcopiei cu raportul

N0 279 cercetându-se sau găsit în regulă drept care pe temeiul espunerilor ce faceţi prin mencionatul raport, precum şi ce a avizerii P.C.V., s’au aprobat şi de Episcopie acea samă, rămâind capitolul bănesc al bisericei pe anul 1862 de 6847 lei 22 parale.

Totodată vi se pune în videre ca în sama ce urmează a se prezenta pentru anul 1862 să se treacă între venituri sama de 900 lei ce s-au luat din vânzarea unei dugeni, arătată la N0 5 din citata samă şi pentru care zice că urmiază a se da sama pe anul 1862.

Primiţi P.C.V. încredinţarea deosebitelor mele consideraţii. Locotenent de Episcop Directore

«ss» Archim. Melhisedec «ss» V. Mandinescul Prea Cucernicei sale Iconom Ion Râşcanu, Protoiereu Dispăr. IIa de Fălciu Ibidem, f. 54, Original.

* 1862, noiembrie – Adresa arhitectului oraşului Huşi în care arată stadiul

lucrărilor de construcţie a bisericii.

Copie de pe adresa arhitectului de oraşul Huşi Biserica ce din nou se face în această politie Huşii, cu hramul Sf. Georgie, nu

ştiu din ce împrejurări stă neacoperită; subscrisul vine prin aceasta a arăta onor. Episcopii că mai stând biserica discoperită, tote kimirurile vor căde şi zidirea în totul se va slăbi, cauzându-se prin această o mare şi neaşteptată pagubă.

iscălit Berger Arhitect

Pentru conformitate «ss» C. Holban 1862 noembr. 6 Ibidem, f. 57, Copie.

*

83

1862 noiembrie 6 – Melchisedec Ştefănescu informează pe Ion Râşcanu, protoiereul judeţului Fălciu despre adresa arhitectului oraşului Huşi.

Principatele Unite

Episcopia de

Huşi N0 1075

Huşi, 1862 Noembrie 6

Prea Cucernice Părinte ! Domnul Berger, arhitectul oraşului Huşi, prin încunoştiinţarea ce face

Episcopiei, care vi se alătură în copie, arată că nu ştie din ce împrejurare biserica Sf. Georgie ce se face acum din nou, în această politie stă până astăzi descoperită şi că din aceasta pot să cadă kimiririle şi zidirea să se slăbească în totul.

Vi se scrie P.C.V., spre a lua măsurile necesare ca dnii Epitropi să acopere biserica conform declaraţiei ce au dat la Episcopie; Căci cauzânduse stricăciuni, dupre arătarea d arhitect, se va rândui anume comisie, spre constatare şi va privi pagubile pe Epitropie.

Primiţi Prea C.P. încredinţarea deosebitei mele consideraţiuni.

Locotenent de «ss»

Episcop Prea Cucerniciei sale Iconomului Ion Râşcanu, Prot. secţiei IIa de Fălciu Ibidem, f. 56.

* 1865 decembrie 16 – Catagrafia bisericii Sfântul Gheorghe din Huşi.

Catagrafia Arătătoare de averea nemişcătoare a Bisericii cu hramul Sf. Mucenic

Gheorghe din comuna Huşii 1865 Iulie 26

Documentele de proprietate, sinete şi bani în numerariu

1. Un testament ce datează din 16 mart. 1865 prin care Toaderu Grosu sau Morariu dănueşte Bisericei una dugheniţă cu odaea ei în dosu aflătoare în mahalaua Poştei, sub un acoperământu cu a fiicei sale Sotira, cu sală printre amândouă casele şi locul loru câtu se găseşte dreptu în giumătate avându a se servi tot pe o poartă şi prin sală cu o altă; asemine dugheniţa dată zestre de dănuitoriu fiicei salle, care fiind duse acum, unde nu se ştie, testatorul ca părinte şi ca cel ce administra şi partea fiicei lui, o lasă tot în dispoziţia bisericii cu obligaţie ca la alu ei înturnare Biserica săi dea partea cuvenită de zestre /patrimoniu/ părintescu earăşu sub alu ei dispoziţiune. În privinţa unei

84

asemenea dănuiri Biserica îi face toate grijile după legea hristiană, până la 7 ani rămând a nu mai dispoza de partea fiicei dănuitorului anume Sotiru când s-ar prezenta cu asemine cerire, iar venitul până atunce este afierosit Bisericii.

2. O casă în ograda bisericii pentru servitori care casă se compune din trei odăi, zidite de cărămidă, acoperite cu oale cu cinci fereşti, trei sobe, un cuptoriu, patru uşi de lemn cu balamalile loru, fără zăvoare, giamurile lipsesc, sub ea un beci cu uşile din două bucăţi.

3. Două sânete a Sf. Sale iconomului Ioan Râşcanulu, cu care datoreşte după ele, aşa precum me-a arătat epitropul bisericii, numai cu una mie şapte sute lei, N0 1700 lei. Sânetele suntu plătite dupre cum m’au asigurat epitropul, întrebuinţându-se banii la facerea bisericii.

4. Un sinetu cu data de 1862 iunie 7 cu care locuitorul Gheorghe Vasiliu din satul Râpile, datoreşte una sută douezeci şi şapte lei N0 127 primiţi spre a aduce pentru biserică varu.

5. Un sinetu din 10 iunie 1865 cu care Neculaiu Zegrea, locuitoriu din satul Râpile, datoreşte cu patruzeci şi şapte lei ½ N0 47 lei, 20 parale primiţi spre a aduce varu.

6. Un sinetu din 10 aprilie 1850 cu care iconomul Toma Grauru datoreşte două sute lei N0 200 bani daţi de epitropul împrumut. Debitorul fiind încetaţi din viaţă n’au rămas avere pentru ca să se satisfacă Biserica.

7. Un sinetu din 14 Ianuarie 1860 după care preotul Ioan Ţimboiu datoreşte cu şaptezeci şi patru lei, N0 74 lei bani împrumutaţi.

8. Una ţidulă din 3 iunie 1858 prin care Hristea Costa /Chiosa/ datoreşte cu treizeci şi trei lei 20 par., N0 33 lei 20 parale, din alte socoteli ce au avut.

9. Un sinet cu data de 23 augustu 1864 legalizat dat de Politie, sub N0 6304, prin care Toader Ferariul datoreşte cu cincizeci lei, N0 50.

10. Un cu data din 11 noembrie 1859 prin care Ion Rânceanu datoreşte cu lei şaptezeci şi noue, N0 79.

11. Un sinet din 15 decemvrie 1859 prin care Ilie Patraşcu datoreşte cu nouezeci lei N0 90 bani luaţi pe 2500 cărămidă.

12. Un sinetu din 21 noemvrie 1857 prin care Petrache Neculau /Marole/ datoreşte cu treizecişapte lei, N0 37.

13. Un sinetu din 16 ianuarie 1859 prin care Timofte Hanghere datoreşte cu optzeci lei N0 80.

II. Odoarele Bisericei

A) Argintăriile 14. Una Sf. Evangelie îmbrăcată cu argint şi poleită cu aur, având pe cheutoare de

sus însemnate numai data anului 1859, iar pe sub argint căptuşala de catife vişinie, având şi un toc de lemn îmbrăcat cu piele.

15. Una alta Sf. Evanghelie, tot în deopotrivă mărime, cu căptuşală de catifea vişinie, îmbrăcată cu argint, având în interiorul ei scris pe file data când este hărăzită bisericii la anul 1839 şi îmbrăcată la 1843 noemvrie 21. Hărăzită de dlu Ioniţă Ciudinu la anul pomenit.

16. Trei cruci mici de argint, însă doue stricate. 17. Trei cadelniţe de argint bune două mai noue, iar una mai veche, cu lănţugile lor

şi câte patru clopoţei la fiecare înse trei stricate.

85

18. Doue potire de argint unul mai mare iar altul mai mic în greutate ca de 200 dramuri amândouă.

19. Un discos de argint şi zvedă (steluţă) cum şi o copie. 20. Una teplotă /căldariu/ de argint. 21. Patru linguriţe de argint. 22. Treisprezece părechi paftale de argint, 5 mari şi 8 mai mici din care trei au la

mijloc şi un feliu de piatră. 23. Una salbă ce se compune dintr-un leftu de aur de 4 # doue mahmudele şi

giumătate, nouă rubiele, bani vechi turceşti şi un gherdanasu de auru cu 30 bucăţele şi cu o petricică de diamantu micu, asemine şi o păreche cercei de auru franţuzescu, vechi, purtaţi i o cruciuliţă de argint poleită.

24. Doue părechi cercei mici una de argint poleiţi şi alţii formaţi din câte o pietri-cică de mărgianu, având împregiuri şi mărgăritariu.

25. Şaptezeci şi doue dramuri argintu în cruci stricate, ochi de argint şi alte amănunţimi i o linguriţă veche.

26. Treizeci şi cinci dramuri, idem în pa[-]ele mărunţele şi un banu de argint vechi turcesc.

27. Douăzeci şi una candile de argint [...] vechi şi noue, toate în greutate de şase ocă, una sută dramuri.

B) Obiecte de alamă, aramă 28. Doue sfeşnice noi cu trei fofeze ce stau pe Sfânta Masă în Altariu. Hărăzite de

un Ionică Antoniu cum se vede pe ele şi inscripţi-une.

29. Treisprezece sfeşnice noi şi vechi pentru serviciul bisericii, unele mai mari altele mai mici.

30. Trei sfeşnice mari de alamă în Biserică la icoana Maicii Domnului şi la tratapodu.

31. Doue policandre, unul mare de plache rusescu şi altul mic ca de trei ocă în greutate.

32. Un castronu mare de aramă pentru colivă însă este vechiu şi strâcat.

33. Una cristelniţă de aramă pentru botezul pruncilor.

34. Doue candile alamă şi alte bucăţi alămării vechi în greutate de una ocă 300 dramuri.

35. Trei clopote în clopotniţa bisericii din care unul

86

mare, unul mijlocu şi altul mic. 36. Doue clopote mici pentru postul mare necesare la Sf. Officiu.

C) Icoanele 37. Una icoană Maica Domnului îmbrăcată cu argint şi suflată cu aur dimpreună cu

strana ei de lemn. 38. Treizeci şi trei icoane a prasnicilor şi altor sfinţi unele mai mari şi altele mai

mici în altariu şi în Biserică. 39. Patruzeci şi doue bucăţi argintu aşezăte pe Sf. Icoane în Altariu şi în Biserică,

D.C. trupuri, aureole, mâini, picioare. 40. Patru prapure /steaguri/, însă vechi şi stricate. 41. Una icoană hramul Mucenicu Haralambie cu strana ei poleită nouă şi un grilaj

de fier cu două sfeşnice la faţada ei. 42. O altă icoană a Sf. Ioan Botezătorul cu strana poleită, însă şi mai veche. 43. Cinci icoane vechi, însă mari în mijlocul bisericii. 44. Două cruci mari de lemn, una pentru Postul mare cu scaunul ei, şi alta pentru

ţeremonii şi morţi. 45. Patru icoane mari, noi, pregătite pentru biserica ce se face din nou, a doua oară,

hărăzite de dlui Gheorghiţă Penciu. 46. Două Sfinte Antimise, unul de atlasu roşu şi altul de bumbac. 47. Trei cruci de sidefu aşezate pe un scaun pe Sfânta Masă. 48. Una, idem, mai mică. 49. Una cutie de plache pentru păstrarea sfintelor. 50. Două Sfinte Aere vechi.

Adică cincizeci condee peste tot. Această catagrafie s’au făcutu de subscrisul adgiutoru a primăriei comunei

Huşsy, conform însărcinărei puse asupră-mi prin adresul N0 pentru care se adivereşte /subscrisu/.

«ss» Z. Giurcăneanu

În presenţa subsemnatului epitropu a bisericii Sfântului Mucenicu Gheorghe

din Huşi sau făcutu această catagrafie. Drept care se adivereşte din partea, spre regulă /semnaţi/ preotul Ioan Ţimboiu, Dimitrie Holban.

Principatele Unite Române Primăria comunei Huşi

Primar Secretar «ss» M. Jomir «ss» Perieţanu

Nr. 2273 1865 decembrie 16

Arhiva Bisericii Sfântul Gheorghe, dosar 2/1860-1865, f.5-6v, copie.

*

87

Catagrafia Arătătoare de avere mişcătoare a bisericii

cu hramul Sf. Gheorghe din Huşi 1865 Iulie 26

I. Biblioteca

1. Una Sf. Evangelie, veche, legată numai cu piele 2. Doi Apostoli, unul nou, altul vechi 3. Două rânduri Minee, unul nou şi altul vechi, toate însă în număr de 16 bucăţi. 4. Şapte Liturghii, 4 noue şi 3 vechi. 5. Una carte Tâlcuirea Sf. Evanghelii. 6. Una carte Tâlcuirea Sf. Apostoli. 7. Patru Octoihe mari, unul vechi şi unul nou; iar două mici. 8. Cinci cărţi, adică 2 Tipicuri, 2 Ceasloave mari şi unul mic. 9. Un Penticostar. 10. Una carte Slujba Învierii. 11. Un Ideomelariu, sau carte musicală. 12. Trei Psaltiri, una noue şi doue vechi. 13. Un Thesalonic. 14. Una carte de Cuvinte şi Tâlcuire Sf. Evanghelii a Duminicilor şi Praznicelor de

peste an. 15. Un Triod. 16. Trei Catavasiere mici vechi. 17. Doue Panahide. 18. Doue Aghesmatare. 19. Trei Molitvenice. 20. Un Pidalion. 21. Una Pravilioară. 22. Una Carte a Sf. Mucenici Manuilu, Savelu şi Ismailu. 23. Un Paraclisu a Sf. Mucenic Haralambie. 24. Un Polilieru mic. 25. Una carte Prohodul Mântuitorului. 26. Una carte Slujba Sf. Modest. 27. Un Paraclisu a Prea Cuvioasei Prascheva. 28. Una Carte pentru spiţa neamului ce serveşte la căsătorii. 29. Un aghesmatariu micu, vechi. 30. Una carte pentru Tedeum. 31. Un Catihis ortodox. 32. Un Acaftistu a Sf. Cruci

II. Veşmântăria A) Feloane şi Epitrahile

33. Cinci feloane de stofă, 2 galbine cu spitrahilele lor purtate şi trei albe cu apitrahile, asemine.

34. Unul Idemu roşu nou cu flori de fir şi epitrahil 35. Doue Idemu patlaginii ... şi epitrahil. 36. Unu Idemu alb cu fir şi flori de catife cu epitrahilul de dibetu vechiu purtate.

88

37. Unul Idem. roşu cu epitrahilu vechiu purtat. 38. Unul Idem. liliechiu cu epitrahilu vechiu purtati. 39. Unul idemu cu dungi albastre şi epitrahilu vechiu. 40. Unul galbăn de stofiţă cu epitrahilu vechi. 41. Doue idem stofiţă unul albastru altul verde cu epitrahilele lor, rupte şi vechi,

care nu se mai pot servi de ele. 42. Doue feloane de adamască de mătase unul albastru cu flori galbine şi altul cu

flori verzi împreună cu epitrahilile lor. 43. Un felon de atlasu negru verde cu floare. 44. Şase feloane cu epitrahilele lor de adamască de lână, mai multe culoare, doue

însă mai noue şi patru mai vechi. 45. Două feloane cu epitrahirele lor de adamască, bumbac şi epitrahirele lor vechi. 46. Două feloane plise cu epitrahirele lor vechi. 47. Două, idem, muselin şi adamască. 48. Trei, idem, de cit foarte vechi.

B) Stihare preoţeşti 49. Patru stihare de cutnie în dungă şi sadea, vechi, purtate şi rupte pe alocuri. 50. Şase stihare de dibetu, muselinu şi caşmir, cadrilate, vechi, purtate, şi rupte pe

alocuri. 51. Trei, idemu, de citu vechi şi purtate.

C) Stihare diaconeşti 52. Un stihar cu orarulu de stofă galbenă, purtat şi rupt la mânecă. 53. Unul, idem, de adamască de mătasă. 54. Cinci, idem, 2 de cutnie, unul atlasu verde, unul stofă şi unul adamască lână,

purtate vechi. 55. Patru idemu, unul de plisă şi trei de cit, purtate vechi.

D) Naracliţe şi Poeasuri 56. Opt părechi naracliţe bune de stofă şi adamască de mătase purtate şi noi. 57. Unsprezece, idem, de mijloc, adamască de lână purtate. 58. Treisprezece părechi naracliţe proaste şi vechi, purtate. 59. Şase poeasuri de feliurite materii, însă unul mai bun de fir.

E) Văzduhuri. Procoveţe şi îmbrăcăminte la Sf. Pristol 60. Patru rânduri văzduhuri şi procoveţe bune, 3 de stofă şi unul de m[...]. 61. Trei văzduhuri, unul catife şi două mătase. 62. Un rând văzduhuri cu procoviţele lor de stofă vechi. 63. Nouă văzduhuri de stofă, ghermesite şi cutnie, purtate, bune. 64. Un rând văzduhuri cu procoviţele lor de adamască de lână purtate. 65. Cinci văzduhuri de lână, plise şi dibetu. 66. Cinci procoviţe vechi şi rupte. 67. Două îmbrăcăminţi pentru Sf. Masă (Pristol), una adamască şi una de cit. 68. Un şalu negru, idem.

89

F) Nebederniţe preuţeşti 69. Şasă nebederniţe de stofă vechi şi mai noue.

G) Perdele la dveră, Poale de icoane şi de analoage. Perdele de icoane, covoare, levicere, stofe şi postavuri

70. Trei perdele de dveră, 1 adamască lână, una [...] mai bune, iar alta de citu prostu.

71. Trei poale de analogu, doue de citu şi una tulpanu cu cusuturi. 72. Una poală de icoană de cutnie cu dungi de fir. 73. Doue văzduhuri pentru tatrapodu, unul de muselinu şi altul de dibetu. 74. Trei perdele de icoane, una de tulpanu şi una atlasu verde. 75. Una scoarţă de lână cu flori, lucrată de casă. 76. Patru lăvicere în dungi, vechi şi

rupte. 77. Un covoraşu mic, vechi. 78. Una stofă galbână, cu fir ca 12

coţi. 79. Una stofiţă argintie cu flori de

mătase. 80. Una adamască mătase roşie. 81. Una bucată plise roşie, 10 coţi

şi una bucată dibetu nohotiu. 82. Doue bucăţi adamască, una

lână, una bumbac. 83. Una bucată citu negru de opt

coţi. 84. Doue casince mătase cu

franjuri.

III. Pânzeturi pentru serviciul Bisericii 85. Şase prosoape şi un şervet. 86. Şase feţe de masă 2 cu horbote şi 4 sade vechi purtate. 87. Trei prostiri cu ciubuce de burungiuc, doue pentru Sf. Aeru, 1 pentru Sfânta

Masă. 88. Şapte cevrele cu peteală şi mătase pentru analogu.

IV. Obiecte de lemn şi feru 89. Patru lăzi de lemnu vechi, stricate, pentru lumânări. 90. Patru sfeşnice mari de lemn ce servesc de edicuri. 91. Doue fanare pentru ceremoniile bisericeşti făcute de tiniche cu cozi de lemn. 92. Doue sfeşnice de lemn pentru văzduh. 93. Una păreche Mucări lungi. 94. Un Analogu de lemn. 95. Doue analoage pentru cântăreţii bisericii. 96. Doue mese una rotundă şi una în colţuri. 97. Trei scaune de lemn. 98. Doue dulapuri, unul pentru veşminte şi altul pentru lumânări.

Miniatură din manuscris

90

V. Lumânări de ceră albă şi galbănă

99. Dousprezece ocă lumânări ceară galbenă, mari şi mici destinate pentru vânzare 100. Treizeci ocă lumânări arse /mucuri/ albe şi galbene, destinate pentru topire sau

prefacere. VI. Tămâe şi untdelemn

101. Douăzeci şi şasă ocă undelemn. 102. Două ocă tămâe.

Această catagrafie sau făcutu de subscrisul adjutoriu a Primăriei de Huşsy, după delegarea ce i s’au făcut prin adresa N0 care după reguli se adivereşte

/semnat/ Z. Giurcăneanu Această catagrafie săvârşindusă în prezenţa subsemnatului epitropu bisericii Sf.

Gheorghe din comuna Huşsy se adivereşte spre regulă. 1865 Iulie 26 /semnaţi/ preotul Ioan Ţimboiu şi D. Holban

Principatele Unite Române Primăria Comunei Huşi

Copia aceasta fiind întocmai cu originalul se adivereşte. Primar Secretar,

«ss» M. Jomir «ss» Perieţanu N0 2273 1865 Dechemb. 16 Ibidem, f. 9-11v, copie.

*

1870 februarie 24. N. Popescu, protoiereul judeţului Fălciu, solicită episcopului Iosif Gheorghian prelungirea termenului fixat pentru condica de milă.

România Protoeria Judeţului

Fălciu N0 48

1870 fevruar 24

Pre sânţite stăpâne Espirând terminul de unu anu acordat de Presf. Vostre, pentru umblarea

condicei pentru adunarea de mille în adjutoriul Bisericii Sf. Gheorghe din acest oraş Huşii, subsemnatul motivat de cerirea Epitropului respectivu, prin care au arătat ca, condica de la eliberarea ei au umblat numai până la 27 mart. 1869 contenind până la 22 octom. acelaşi anu de când apoi au umblat până la expirarea terminului, cu profund respectu ve rogă ca să binevoiţi a mai acorda un alt termin pentru umblarea citatei condici spre adunarea milelor în folosul mencionatei biserici, căci are [...] necesitate de adjutoruri la pregătirea în totul a Sf. Lăcaşu.

91

Primiţi ve rog Pre Sf. asigurarea deosebitei mele consideraţii. Protoereu «ss» N. Popescu Pre Sf. Salle Arhiereul Iosif, Episcop Huşi Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 27/1870, f. 1,

original. *

1870 noiembrie 20 – Enoriaşii parohiei Sf. Gheorghe cer ca diacon pe Ion

Thoderaşcu. Mărturie

Subsemnaţii locuitori din comuna urbei Huşsy, plasa Prutului, judeţul Fălciu,

atestăm prin acesta că, pentru necesitatea ce avem de diacon, la biserica cu patronagiul Sf. Ghiorghi din această urbe, pentru urmarea serviciului Devin, am angajat pe dlui cliricul Ion Thoderaşcu, ce au absolvit cursul învăţămintelor destinate pentru hirotonie în seminariul aceştii Eparhii; care are şi conduita ce se atribueşte unei aseminea misiuni.

Pentru care finitu îi eliberăm aceasta din partea noastră, spre ai servi de argument.

Anul 1870 Noemvrie 20 Eu Demitre Holban epitropul Sf. Ghiorghi adiveresc «ss» Giorgi Dumitriu Eu Sara [...] Para. «ss» Dumitru Ionescu «ss» Vasile Amocancii «ss» Ene Mezaelu «ss» Vasile Sofroni «ss» C. Stănilescu «ss» «ss» «ss» Vasili Dimitreu «ss» Preutu Necolai Puiu «ss» Gh. Chogianu «ss» Costantin Perjescu Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 26/1870, f.211,

Original. *

1870 noiembrie 22 – Cererea clericului Ion Thoderaşcu pentru a fi hirotonit

diacon pentru biserica Sf. Gheorghe.

Semnătura lui Neculai Jecu

92

1870 Noembrie 22 Prea Sfinţite Stăpâne!

Pe temeiul raportului onorabilului protoereu de Fălciu cu N0 217 şi a actelor la

el anexate, ve rogu respectuos să binevoiţi a mă hirotonisi diacon pentru biserica cu patronul Sf. M. Mucenic Ghiorghi din comuna urbană Huşsy.

Al Pre Sf. Vostre supus servu

«ss» Ion Thoderaşcu Pre Sf. Salle Episcopului de Huşşy Ibidem, f.214, Original.

* 1870 noiembrie 23 – N. Popescu, protoiereul judeţului Fălciu recomandă

hirotonia în diacon a lui Ion Thoderaşcu.

România Protoieria Judeţului

Fălciu N0 217

1870 Noemb. 23

Prea sfinţite ! La biserica cu patronul Sf. Marelui Mucenicu Ghiorghi din această comună

Huşii, fiind necesitate de un diaconu, cu profund respect vă recomand pe cliricul Ion Thodiraşcu, care au absolvit cursul în seminariul din Huşi cu dorinţa de a se hirotoni diaconu.

Presentânduvă, atât atestatu sub N0 98, precum şi cerire poporănilor rugându-vă să binevoiţi al hirotoni diaconu pentru mencionata biserică.

Primiţi vă rogu Pre Sfinte asigurarea profundului meu devotament ce vă conservu.

Protoereu «ss» N. Popescu

Pre Sf. Sale D.D. Iosifu Episcopu Huşilor Ibidem, f. 210, Original

*

1870 noiembrie 28 – Protoiereul judeţului Fălciu primeşte atestatul de

absolvire a Seminarului teologic din Huşi de Ion Toderaşcu.

Protoiereului de Fălciu N0 512

93

1870 Noem. 28 zille

Onorabile Părinte! Am onoare a ve înainta pe lângă aceasta Atestatul Seminaristului Ioanu

Todiraşcu cu N0 98, hirotonitu Diaconu pentru Biserica cu Patronul Sf. Marelui Martir Gheorghe din oraşul Huşiloru, spre al înmâna.

Primiţi onorabile Părinte încredinţarea osebitei mele consideraţii. Ibidem, f.202.

*

1872 august – Iconomul Gh. Orişanu, protoiereul judeţului Fălciu (1872-1874) solicită episcopului Iosif Gheorghian prelungirea condicii de milă.

România 1872 August Protoieria Judeţului Fălciu

Prea Sânţite Stăpâne !

Motivat de petiţiunea Epitropului bisericii cu patronul Sf. M. Gheorghe din oraşul Huşi, Dimitrie Holban, prin care expunând necesităţile ce încă are biserica au cerut a se mai acorda un termin de un an de zile pentru umblare condicii de adunare de ofrande în ajutorul pregătirii în totul a Bisericii fiind lipsită de alte mijloace, a care termen de un an au expirat încă de la 31 Maiu anul 1871.

Subsemnatul controlând zisa condică după cum se vede din procesul verbal ce am [...] la pag. 76 şi având încredere ca după constatarea ce însuşi am făcut, Biserica mai are necesitate atât pe dinlăuntru pentru zugrăvitul catapitesmei precum şi pe dinafară de tencuit şi văruit.

În consecinţă cu profund respect ve roagă să binevoiţi a acorda un alt termin cât veţi socoti de cuviinţă, pentru umblarea mencionatei condici de milă, prezentânduvă totodată şi condica spre a se [...] cele cuvenite.

Protoiereu «ss» Orişenu Economu

Pre Sf. Salle Arhiereului Iosif Episcop Huşi

Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 28/1872, pachet 74

Original. *

1875 noiembrie 12 – Catagrafia bisericii Sfântul Gheorghe.

Catagrafie de averea mobilă şi imobilă a bisericii cu hramul Sfântului Marelui Mucenic Gheorghie din comuna Huşsy

94

Anul 1875 Noembrie 12

Documentile de proprietate, sânete şi bani în numerariu

1. Un testamentu ce datează din 16 martie 1865 prin care Toaderu Grosu sau Morariu dănueşte bsericii una dugheniţă cu odaia ei în dosu, aflătoare în mahalaoa Poştei, subtu un acoperământu cu al fiicei sale Sotira, cu sala printre amândoue casele şi locul lor este cât se găseşte dreptu în jumătate avându a se servi tot pe o poartă şi prin sala cu o altă aseminea dugheniţă dată zestre de dănuitoriu fiicei sale care fiind dusă acuma unde nu se ştie, testatoriul ca părinte şi ca cel ce administrează şi partea fiicei lui, o lasă tot în dispoziţia bisericii, cu obligaţie ca la întoarcere biserica să-i dea partea cunoscută de zestre (patrimoniu) părintească iarăşi sub al ei depoziţiune.

2. O casă în ograda bisăricei pentru servitori, care casă se compune din trei odăi zâdite de cărămidă şi acoperite cu oale, cu cinci ferestre, trei sobe, un cuptor, patru uşi de lemn cu balamalele lor fără zăvoare, cu geamuri, cu beciu sub ea şi cu uşile în două bucăţi.

3. Una casă tot în ograda bisericii cu două odăi şi cu o sală prin mijloc acoperite cu oale proprietatea bisericii făcută de către doamna Despina Buzdugan, după testamentul răposatului Paraschiv Buzdugan, cu obligaţiune ca după trecerea din viaţă a doamnei Despina casa să rămâe în proprietatea bisericii.

4. Una ţidulă din 3 iunie 1858 prin care Hristea Costea (Chiosa) debitează cu treizăci şi trei lei şi 20 parale din socotelile ce au avut.

Catagrafie pentru odoarele bisericii

A) Argintăriile

1. Una Sf. Evanghelie îmbrăcată cu argint şi poleită cu aur având pe cheotoarea de sus însemnat numai data anului 1859, iar pe sub argintu având căptuşială de catifea.

2. O alta Sf. Evanghelie tot de aceeaşi mărime cu căptuşală de catifea vişinie îmbrăcată cu argint având în interiorul ei scrisu pe file data când este hărăzită bisericii adică la anul 1839 şi îmbrăcată la 1843 noembrie 21. Hărăzită de dlui Ioniţă Ciudin.

3. Patru cruci de argintu dintre care doue suntu cu scaunile lor ear doue fără de scaune.

4. Trei cadelniţe de argint bune doue mai noue iar una mai veche cu lânţujelile loru şi câte cu patru clopoţei la fiecare însă trei stricaţi.

5. Doue potire de argintu unul mai mare er altulu mai micu în greutate ca de doue sute dramuri amândoue.

6. Un discosu de argint şi steluţa; şi o copie de oţel şi cu mănunchiul de lemn. 7. Una Tiplotă de argint. 8. Patru linguriţe de argint. 9. Treisprezece părechi de paftale de argintu cinci mari şi optu mai mici, din care

3 au la mijloc sedefu şi un fel de pietre. 10. Una salbă ce se compune dintr-un leftu de auru de patru galbeni, doue

mahmudele şi jumătate, noue [...], bani vechi turceşti şi un gherianaşu de auru

95

cu treizăci bucăţele şi cu o petricică de diamant (vechi) mică asemene şi o pereche cercei de auru franţuzesci, vechi purtaţi şi o cruciuliţă în argintu poleită, un galbăn şi un irmilic nou în valoare de 14 vechi, de aur. – Petricica ce se numesce la salbă de diamant de la N0 10 lipseşte.

11. Doue perechi cercei mici una de argint poleiţi şi alta formaţi den câte o pietricică de mărgeanu având înpregiuru şi margărintariu.

12. Şaptezeci şi doue dramuri de argint din cruci stricate din ochişori de argintu şi alte amărunţimi şi o linguriţă veche.

13. Treizăci şi cinci dramuri idemu în părale mărunţele şi un banu de argintu turcescu (vechiu). - De la N0 13 s-au întrebuinţat la facerea unei candele de argi[nt] afară de banul tur[cesc].

14. Douzeci şi una candele de argintu vechi şi noue tote în greutate de şasă ocă una sută dramuri şi unsprezece bănişori turceşti cu un gerdănaşu micu tot de la salbă.

B) Obiecte de alamă şi de aramă

15. Doue sfeşnice noui câte cu trei fofeze ce stau pe Sf. Masă în altariu. Hărăzite de Ionică Antoniu după cum se vede scris pe ele.

16. Treisprezece sfeşnice noue şi vechi pentru serviciile bisericii unele mai mari ear altele mai mici.

17. Trei sfeşnice mari de alamă rămase de la biserica veche. 18. Cinci sfeşnice de alamă mari făcute din nou, din care doue suntu la icoana

Maicii Dlui unul la tratapodu şi doue la Sf. Haralambie. 19. Doue policandre făcute din nou de alamă în greutate cel mare este de 77 ocă,

200 dramuri, er cel mai mic de 44 ocă. 20. Un castronu mare de aramă pentru colivă însă este vechiu şi stricat. 21. Doue castrone făcute din nou unul de mademu iar altul de lemn rusesc. 22. Una cristelniţă de aramă pentru botezul pruncilor. 23. Doue castrone de mademu unul mai mare ce pote servi de făcut aghiasmă er

altul mai micu cei întrebuinţatu ca [...] 24. Cinci clopote în clopotniţa bisericii din care unul mare, unul mijlociu şi trei

mici. 25. Un clopoţel micu pentru postul mare necesaru la Sf. Oficiu. 26. Doue sfeşnice de alamă pentru vohodu în greutate de 12 ocă. 27. Trei sfeşnice de lemnu.

C) Sf. Icoane 28. Una iconă Maica Domnului îmbrăcată cu argintu şi suflată cu auru la tratapodu. 29. Una icona Maica Domnului de lemnu cu strana ei noue. 30. Cincizeci icone mici a prasnicilor şi a altor sfinţi aflători în Altariu şi în

Biserică. 31. Şasă icone împărăteşti la catapeteasmă. 32. Trei icone cu strănile lor adică a Sf. Haralambie, a Sf. Ilie şi a Sf. M. Dimitrie. 33. Patru icoane mari fără strane a Sf. Neculai, a Sf. Mina, Maica Domnului şi a Sf.

Muceniţe Parascheva şi Anastasiu. 34. Una Sf. Cruce Răstignirea.

96

35. Una icona Ierusalimului. 36. Patruzeci şi doue bucăţi argintu rămase de la Sf. Icone vechi. 37. Doue Sf. cruci cu coda de lemn. 38. Un steagu nou roşu. 39. Patru prapure doue noue er doue mai vechi. 40. Patru fanare doue mai noue şi doue mai vechi. 41. Una candelă mare de argint la serafimu cu 3 sfeşnice (fofeze). 42. Doue Sf. Antimise unul de atlazu roşu şi altul de bumbac. 43. Trei cruci de sedefu aşezate pe un scaun pe Sf. Masă. 44. Una mai mică tot de sedefu. 45. Una cutie de plachea pentru păstrarea Sfintelor. 46. Doue Sf. Aere vechi. 47. Una cutie de alamă galbănă pentru păstrarea Agnetiloru în postul cel mare. 48. Doue cutii de tenechea albă una la icona Sf. Gheorghie şi una la Sf. Haralambie. 49. Un discu de alamă galbănă.

D) Biblioteca 50. Una Sf. Evanghelie veche legată numai cu piele 51. Doue Apostoli unul nou şi altul vechiu. 52. Doue rânduri Minee unul nou şi altul vechiu care suntu în număr de 16 bucăţi. 53. Cinci Liturghii 3 noue şi doue vechi. 54. Una carte Tâlcul Evangheliei 55. Una carte Tâlcuirea Sf. Apostoli. 56. Patru Octoihe două mari, unul nou iar altul vechi şi două mici totu vechi. 57. Doue Tipicuri unu mare şi altul mic. 58. Cinci Ceasloave 3 mari şi 2 mici. 59. Un Penticostariu. 60. Un carte Slujba Sf. Învieri. 61. Idemu. 62. Una carte Ideomelariul legat la un locu tote tomurile. 63. Idemu pentru opt luni de zile. 64. Idemu altul care conţine în el Slujba Postului Mare şi Slujba Cincizecimii. 65. Patru Psaltiri, una mare şi 3 mai mici. 66. Un Tesalonic. 67. Una carte de cuvinte şi Tâlcuirea Sf. Evanghelii. 68. Doue Trioade unul nou şi altul vechi. 69. Trei Catavasiere mici vechi. 70. Trei Panahide vechi. 71. Doue Agesmatare. 72. Trei Moliftenice 73. Un Pidalion. 74. Una Pravilă mică. 75. Una Carte a Sf. Mucenici, Manoil, Savel şi Ismail. 76. Un Paraclisu a Sf. Haralambie. 77. Un Polileriu mic. 78. Trei cărţi Prohodul Mântuitorului. 79. Un carte Slujba Sf. Modest.

97

80. Un Paraclisu a Cuvioasei Paraschiva. 81. Una carte Spiţa neamului, 82. Una carte pentru Tedeumuri. 83. Una carte Acaftistul Sf. Cruci. 84. Idem a Sf. Pantelimon. 85. Patru cărţi Vieţile Sfinţilor. 86. Una carti tot Vieţile Sfinţilor. 87. Idem. Rândueala privigherii. 88. O carte Eliminietu. 89. Un [...] 90. Una carte de Cuvinte bisericeşti.

E) Veşmântăriile a) Feloane şi epitrahire

91. Trei felone stofă noue cu epitrahirile lor. 92. Zece felone tot de stofă însă mai purtate cu culoarea: albe, galbine, roşii, tot cu

epitrahirile lor. 93. Doue felone de mătasă bune cu epitrahirile lor, unul roşu şi altul albastru. 94. Cinci felone de adamască de diferite culori cu epitrahirile lor. 95. Unsprezece felone cu adămască vechi stricate cu epitrahirile lor.

b) Stihare preoţeşti 96. Un stihar nou de mătasă în dungi verzi şi roşii. 97. Şapte stihare vechi şi rupte pe alocurea.

c) Stihare diaconeşti 98. Un stihar cu orariul de stofă galbănă purtat şi rupt. 99. Unul bun de mătasă roşie. 100. Idem unul nou de adamască. 101. Un stihar de adămască roşie. 102. Cinci stihare diaconeşti vechi (rupte) de diferite materii şi de diferite culori.

d) Naracliţe şi poeasuri 103. Doue părechi naracliţe de stofă bune. 104. Opt părechi naracliţe mai purtate de stofă şi de mătasă. 105. Şasesprezece părechi naracliţe vechi şi purtate cu 4 poeasuri, unul nou de

stofă iar 3 vechi.

e) Văsduhuri şi procoveţe 106. Două rânduri văsduhuri cu procoveţele lor de stofă bune. 107. Una păreche văzduhuri cu procoveţile tot de stofă. 108. Nousprezece văsduhuri fără procoveţe de diferite culori şi materii.

f) Nebederniţe preoteşti 109. Şasă nebederniţe de stofă vechi şi noue.

g) Perdele la dvera, pole de analogu, de icone Perdele de icone, covore, levicere, ştofe

98

110. Doue perdele la dvere una de adămască în dungi şi una de adămască roşie. 111. Una perdea de mătase la analogu. 112. Doue perdele de analogu una de mătase roşie şi una de cit vechi. 113. Trei pole de icone de mătase noue. 114. Trei perdele de icone doue de mătase verde şi una de tulpan. 115. Una scorţă de lână cu flori lucrate de casă. 116. Altă scoarţă tot de lână lucrate de mână. 117. Un covoru la strana Arhierească. 118. Patru levicere bune noui. 119. Patru lăvicere scurte dintre care doue sunt rupte. 120. Una bucată de adamască nohotină. 121. Doue bucăţi de adamască una de lână şi una bumbac. 122. Şasă [...] de mătase. 123. Doue şaluri puse pe Sf. Masă. 124. Una perde de mătase culoarea cenuşie deschisă.

E) Pânzeturi pentru serviciul 125. Patru prostiri de burungiucu, doue cu horbote şi doue simple cu feţile lor de

bumbacu. 126. Una prostire de bumbacu cu dungi de burungiuc. 127. Una prostire de Hasa cusută la gherghef. 128. Un prosop de bumbac în 4 iţe cusute la gherghef. 129. Patru prosope de bumbac cu faşui de burungiuc. 130. Cinci prosope bumbacu, 4 cu faşui şi unul simplu. 131. Cincisprezece prosope de Hasa cusute la gherghef. 132. Un prosop de Hasa cu horbotă. 133. Opt prosope de bumbac în 4 iţe cusute la gherghef. 134. Şasăsprezece prosope de bumbac cu horbote. 135. Treizăcişicinci de prosope de bumbac cu făşui de burungiuc. 136. Patruzecişinouă prosope de bumbac mai mici cu diferite seturi. 137. Optsprezece şărvete de bumbac mari. 138. Opt şărvite mici. 139. Douzecişidoue coţi pânză de bumbac şi cânepă. 140. Un şervet cu steluţă galbenă de fir. 141. Unul idem de bumbac cu steluţe la capete. 142. Cinci şărvite de tulpan cusute la capete cu steluţe galbine. 143. Patru [...] mai vechi purtate cusute cu fir la capete. 144. Cinci pânzături de burungic. 145. Douezecişinoue tulpane galbine. 146. Douezecişipatru tulpane frunza nucului. 147. Noue tulpane negre. 148. Opt tulpane cafii. 149. O basma roşie proastă. 150. Un barizu mic galben.

F) Obiecte de lemn şi fier 151. Un analog de lemn.

99

152. Doue analoage pentru cântăreţii bisericii. 153. Trei mese una rotundă şi doue în colţuri. 154. Trei scaune de lemn din care 2 negre şi unul alb. 155. Doue dulapuri unul pentru ţinerea veşmintelor şi unul pentru lumânări. 156. Una părechi [...] lungi 157. Trei lăzi de lemn vechi stricate.

G) Lumânări de ceară albă şi galbănă 158. Douezeci şi una ocă lumânări de ceară galbenă pentru [lumânări] mici

destinate pentru vânzare. 159. Zece ocă lumânări de ceară albă arsă destinate a se întrebuinţa chiar acum la

ambele policandre. 160. Doue ocă mucuri de lumânări galbine destinate pentru topire sau facire.

H) Tămâe şi untdelemn 161. Douesprezece ocă de untdelemn în doue ulcioare de lut.

Subsemnaţii, Epitropii Bisericii Sf. M. Mucenic Gheorghie din oraşulu Husşi am făcut această catagrafie în conformitatea diresei Protoieriei cu N0 825 şi totodată sau scrisu întocmai după catagrafia Primăriei a anului 1875 Maiu 23 care spre regulă urmează a noastre iscălituri.

Anul 1875 Noembre 12 zile. Epitropii Bisericii

«ss» Preutul Ion Thoderaşcu «ss» Dimitrie Holban

*

1906 mai 16 – Decretul regelui Carol I (1866-1914) prin care este autorizată vânzarea unui teren din cartierul Răeşti.

Carol I

Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României. La toţi de faţă şi viitori, sănătate. Asupra raportului ministrului Nostru secretar de stat la departamentul cultelor

şi instrucţiunii publice sub N0 6570; Văzând jurnalul Consiliului de Miniştri N0 687, încheiat în şedinţa sa de la 4

aprilie 1906, Am decretat şi decretăm Art. I. Sus zisul jurnal se aprobă. Art. II. Se autoriză epitropia bisericei parohiale „Sf. Gheorghe” din Huşi, de a

vinde terenul pe care-l posedă în suburbia Răesci. Art. III. Ministrul Nostru secretar de Stat la departamentul cultelor şi

instrucţiunii publice este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a dispoziţiunilor prezentului decret.

Dat în Bucureşti, la 16 Maiu 1906.

100

Ministrul cultelor şi Carol I instrucţiunii publice N0 1883 M. Vlădescu Monitorul Oficial, nr. 43, 26 mai/8 iunie 1906, p.1661.

*

2000 octombrie 18 – Conducerea Muzeului Judeţean adevereşte înscrierea

bisericii Sf. Gheorghe în Lista monumentelor istorice din 1992.

MUZEUL JUDEŢEAN „ŞTEFAN CEL MARE” VASLUI Oficiul pentru patrimoniul cultural naţional Nr. 892/456 din 18.10.2000

Adeverinţă Adeverim că biserica Sf. Gheorghe din Huşi, Str. Sf. Gheorghe nr. 1, este

înscrisă în Lista monumentelor istorice din 1992, la poziţia 38B0139, asigu-rându-i-se un regim special, în conformitate cu normele în vigoare privind protejarea patrimoniului cultural naţional.

Director, Şef secţie OPCN, Ioan Mancaş Maria Popa

*

2004 martie 4 – Protoiereul Marcel Miron este informat despre actul de caritate oferit Azilului de bătrâni din Huşi şi concertul elevilor seminarişti.

Parohia „Sf. Gheorghe” – Huşi

Nr. 5 din 04 martie 2004

Părinte Protopop Prin prezenta, vă facem cunoscut faptul că în ziua de 03 martie 2004, ne-am

deplasat la Azilul de bătrâni Huşi, unde am oferit o masă caldă unui număr de 105 persoane.

Cheltuielile alimentelor au fost suportate de către credincioşii Parohiei „Sf. Gheorghe”, totalizând 3.500.000 lei.

S-a săvârşit slujba de mulţumire şi slujba parastasului, s-a rostit rugăciunea „Tatăl nostru” binecuvântându-se bucatele.

Un grup de elevi de la Seminarul Teologic Liceal „Sf. Ioan Gură de Aur” Huşi, cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Corneliu, a susţinut un concert de cântece religioase specifice Postului Păresimilor.

Pe această cale, vă mulţumim că aţi fost alături de noi, la această teologie practică.

Paroh, Vizat,

101

Pr. Ioan Radu Directorul Azilului de Bătrâni

Părintelui Protopop Marcel Miron al Protopopiatului Huşi, judeţul Vaslui

*

2004 martie 6 – Protoiereul Miron Marcel este informat despre iniţiativa

diaconului Zăgan Andrei Dragoş, de a aduce elevii la Spovedanie.

Parohia „Sf. Gheorghe” – Huşi Nr. 12 din 6 martie 2004

Părinte Protopop,

Prin prezenta, vă facem cunoscut, că în ziua de 6 martie a.c., la Parohia „Sf.

Gheorghe” Huşi, la iniţiativa diaconului Zăgan Andrei-Dragoş, profesor de Religie la Şcoala generală „Mihail Sadoveanu” – Huşi, au fost aduşi 78 de elevi de la clasele VII-VIII în mod organizat, la Spovedanie, iar în ziua de 7 martie a.c., au primit în cadrul Sfintei Liturghii a Sf. Vasile cel Mare, Sfânta Împărtăşanie, urmând ca până la Duminica Floriilor, toţi elevii să fie spovediţi şi împărtăşiţi.

Paroh,

Pr. Ioan Radu Părintelui Protopop Marcel Miron Protopopiatul Huşi – judeţul Vaslui

*

8 martie 2004 – Programul liturgic de la biserica Sf. Gheorghe.

Biserica „Sf. Gheorghe Huşi”

Program litugic pentru săptămâna 8-14 martie 2004

orele:

LUNI 18,00 – 20,200 Pavecerniţa cea Mare şi Taina Sf. Spovedanii

MARŢI 7,00 – 9,00 Utrenia şi Liturghia Sf. Grigore Dialogul

MIERCURI 7,00 – 9,00 Vizitarea bătrânilor şi a bolnavilor; spovedirea şi împărtăşirea acestora

JOI 17,00 – 21,00 Pavecerniţa cea Mare, Acatistul Sf. Mare Mucenic Gheorghe şi Taina Sf. Spovedanii

VINERI 6,30 – 10,00

Utrenia, Sf. Liturghie a Sf. Grigore Dialogul şi Taina Sf. Maslu

102

17,00 – 19,00

Pavecerniţa cea Mare, Acatistul Bunei Vestiri şi Taina Sf. Spovedanii

SÂMBĂTĂ 7,00 – 10,00 16,00 – 21,00

Utrenia, Sf. Liturghie şi parastasul Vecernia şi Taina Sf. Spovedanii

DUMINICĂ 8,00 – 12,00

17,00 – 19,00

Utrenia şi Sf. Liturghie Pavecerniţa cea mică şi Paraclisul Maicii

Domnului

Paroh, Pr. Ioan Radu

*

2004 martie 15 - Adresă prin care pr. paroh Ioan Radu aduce la cunoştinţă participarea a 7 elevi la Olimpiada de Religie.

Parohia „Sf. Gheorghe” – Huşi Nr. înreg. 13 din 15 martie 2004

Părinte Protopop,

Prin prezenta, vă facem cunoscut, că în ziua de 13 martie a.c., un număr de 7

elevi de la Şcoala generală „Mihail Sadoveanu” – Huşi, au participat la Olimpiada de Religie, faza judeţeană şi au obţinut următoarele rezultate:

1 Rogojanu Mihaela 9,75 – locul II 2 Pisaltu Bogdan 9,25 – locul IV 3 Butnaru Ancuţa 9,25 – locul IV 4 Ţurcanu Elena 9,00 – locul V 5 Huţuţui Bogdan 8,75 6 Zota Roxana 8,50 7 Marangoci Măriuca 6,90 La elevii sus amintiţi, disciplina Religie este predată de diacon profesor Zăgan

Andrei-Dragoş. Paroh,

Pr. Ioan Radu

Părintelui Protopop Marcel Miron Protopopiatul Huşi – judeţul Vaslui

* 2004 martie 29 – Protoiereul Miron Marcel este informat despre iniţiativa

diaconului Zăgan Andrei-Dragoş de a aduce elevi la Spovedanie.

Parohia „Sf. Gheorghe” – Huşi Nr. înreg. 13 din 29 martie 2004

103

Părinte Protopop, Prin prezenta, vă facem cunoscut, că în ziua de 27 martie a.c., la Parohia „Sf.

Gheorghe” Huşi, la iniţiativa diaconului Zăgan Andrei-Dragoş, profesor de Religie la Şcoala generală „Mihail Sadoveanu” – Huşi, au fost aduşi 86 de elevi de la clasele V-VI în mod organizat, la Spovedanie, iar în ziua de 28 martie a.c., au primit în cadrul Sfintei Liturghii a Sf. Vasile cel Mare, Sfânta Împărtăşanie.

Paroh,

Pr. Ioan Radu Părintelui Protopop Marcel Miron Protopopiatul Huşi – judeţul Vaslui

* 2005 martie 22 – Sentinţa civilă dată de Judecătoria Huşi în ceea ce priveşte

dreptul de proprietate asupra bisericii, casei parohiale şi terenului aferent.

Dosar nr.320/2005 - acţiune în constatare -

ROMÂNIA Judecătoria Huşi, Judeţul Vaslui Sentinţa civilă nr. 314 Şedinţa publică din 22 martie 2005 Instanţa compusă din: Preşedinte: Blesneag Iulia Grefier: Andrei Gabriela

Pe rol fiind acţiunea civilă formulată de reclamanta Parohia Sf. Gheorghe, cu

sediul în Huşi, Str. Scarlat Rosetti nr.1, judeţul Vaslui, pentru acţiune în constatare. La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă pentru reclamantă av.

Năstasă, lipsă fiind reclamanta. Procedură completă. S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care av. Năstasă arată că

renunţă la audierea martorului şi nu mai are alte probleme de formulat sau excepţii de ridicat.

Instanţa constată cauza în stare de judecată şi dă cuvântul fond. Av. Năstasă având cuvântul la fond, pentru reclamantă, solicită admiterea

acţiunii în sensul de a constata că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, respectiv biserica plus casa parohială şi teren aferent acestora. Din actele depuse la dosar rezultă că terenul a fost donat de familia Roseti pentru a se construi biserica. Pe teren a fost construită biserica şi de la construire până în prezent biserica a fost folosită exclusiv pentru oficierea slujbelor. În casa parohială au locuit preoţii care au slujit bisericii. Biserica are vecinii arătaţi în cererea de chemare în judecată.

Instanţa lasă cauza în pronunţare, după deliberare dându-se sentinţa de faţă.

INSTANŢA

104

Asupra acţiunii civile de faţă;

Prin cererea înregistrată la nr.320/2005, reclamanta PAROHIA SFÂNTUL GHEORGHE HUŞI a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea asupra imobilului compus din biserică, casă parohială, anexe şi teren aferent în suprafaţă de 4665.63 mp. situat în Huşi, str. Scarlat Rosetti nr.1, jud. Vaslui, motivat de faptul că începând cu anul 1925 şi până în prezent imobilul a fost folosit în mod exclusiv, public şi sub nume de proprietar în sensul art.1846 şi urm.cod civ.

Reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri. Din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar, instanţa a reţinut următoarea stare

de fapt: Biserica Sf. Gheorghe a fost construită în perioada anilor 1858-1866, prin

efortul financiar al populaţiei. Terenul aferent a fost donat de familia Scarlat şi Maria Roseti.

În anul 1925 a fost construită casa parohială aşa cum reiese din cazierul imobilului, iar în anul 1930 biserica a fost renovată şi s-au pictat pereţii interiori.

Din planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate rezultă că suprafaţa totală aferentă imobilului este de 4665,65 mp. şi are ca vecini: N – str. A. I. Cuza, Roman Stelică, teren Primărie, Francesco, S – str. Scarlat Roseti, E – Idriceanu Gheorghe, Iacob Maria, V – str. Sfântul Gheorghe.

S-a dovedit în cauză că în toată perioada de la construire şi până în prezent biserica a fost folosită exclusiv pentru oficierea slujbelor religioase, iar în casa parohială au locuit preoţi care au slujit în Parohia Sf. Gheorghe.

Pentru, cele ce preced, în baza art.1846 şi urm.cos dic., instanţa constată că acţiunea civilă formulată de reclamantă este întemeiată urmând a fi admisă, conform dispozitivului sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea civilă formulată de reclamanta PAROHIA SFÂNTUL GHEORGHE cu sediul în mun. Huşi, str. Scarlat Roseti nr.1, jud. Vaslui.

Constată că reclamanta PAROHIA SFÂNTUL GHEORGHE a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului situat în Huşi, str. Scarlat Roseti, nr.1, jud. Vaslui, cu vecinătăţile: N – Str. A. I. Cuza, Roman Stelică, Teren Primărie, Francesco, la S – Str. Scarlat Roseti, E – Idriceanu Gheorghe şi Iacob Maria, la V – str. Sf. Gheorghe, compus din biserică, casa parohială, anexa şi teren aferent în suprafaţă de 4665,65 mp.

Cu apel în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică, azi, 22.03.2005. Preşedinte, Grefier,

B.I. A.G. B.I./I.E. Ex. 3/28.03.2005.

105

* 2006 februarie 21 – Cererea parohului Ioan Radu către P.S. Ioachim Episco-

pul Huşilor referitoare la lucrările de pictură a bisericii.

Parohia „Sf. Gheorghe” Huşi Nr. 5 din 21 febr. 2006

Prea Sfinţite Părinte Episcop,

Cu fiască supunere, vă rog să binevoiţi a aviza şi a aproba înaintarea la Comisia

de pictură bisericească Bucureşti, a cinci dosare care cuprind proiectul de deviz şi caietul de sarcini, privind lucrările de pictură în tehnica frescă de la biserica „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”, strada Sf. Gheorghe nr. 1 Huşi, judeţul Vaslui.

Vă mulţumesc şi vă sărut mâna.

Paroh, Pr. Ioan Radu

Prea Sfinţiei Sale, Prea Sfinţitului Părinte Episcop Ioachim al Huşilor

* 2006 martie 3 – Parohul Ioan Radu solicită Direcţiei Judeţene pentru Cultură,

Culte şi Patrimoniu Naţional cultural al judeţului Vaslui un act din care să reiasă că biserica nu a fost pictată.

Parohia „Sf. Gheorghe” Huşi

Nr. 9 din 03 martie 2006

Către Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Cultural al

Judeţului Vaslui Prin prezenta, vă facem cunoscut că la Biserica cu hramul „Sf. Gheorghe” din

municipiul Huşi, în perioada 1991-2002, s-au efectuat lucrări de restaurare, încheindu-se în acest sens, de către o comisie de la Ministerul Culturii şi Cultelor – Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, un Proces-Verbal de recepţie finală având nr. 2974/2003, preşedinte fiind d-l inginer Heinerich Francisco.

În anul 2006, la iniţiativa Adunării Parohiale, a Consiliului Parohial şi a Comitetului Parohial, am întocmit un Proiect de deviz de pictură în tehnica frescă pe care l-am înaintat Comisiei de pictură bisericească Bucureşti, urmând ca după obţinerea aprobării să-l înaintez şi Comisiei Monumentelor Istorice, prin Direcţia Judeţeană pentru a obţine aprobările necesare.

Precizez faptul că Biserica nu a fost pictată în interior, ci doar în Sf. Altar, au fost începute lucrări de pictură, între anii 1987-1989, fără a avea întocmit un deviz

106

de pictură, iar cutremurul din 1990, a afectat grav biserica, inclusiv pictura respectivă, interiorul fiind pregătit pentru a fi pictat.

Faţă de cele relatate mai sus, vă rog să binevoiţi a-mi elibera un act cu precizarea că biserica nu a fost pictată, fiindu-mi necesar la dosar.

Încredinţat fiind că cererea mea va fi soluţionată favorabil, vă mulţumesc.

Paroh, Pr. Ioan Radu

*

2006 martie 3 – Actul eliberat de Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimo-niul Cultural Naţional al Judeţului Vaslui.

Ministerul Culturii şi Cultelor Nr. 154 / 06.03.2006 Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a Judeţului Vaslui

Către, Parohia „Sf. Gheorghe” Huşi

La solicitarea dumneavoastră nr.9 / 03.03.2006, vă precizăm următoarele:

- Biserica „Sf. Gheorghe” din Huşi, înscrisă în Lista monumentelor istorice din 2004, cod: VS-II-m-B-06840, a fost pictată la interior în anul 1930, de Gh. Bălăieş;

- Pictura a fost refăcută după cutremurul din 1940 şi bombardamentul din 1945, de Ion Sava;

- Cutremurele repetate din anii 1977, 1986 şi 1990 au avariat grav lăcaşul, inclusiv pictura;

- Prin Avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, nr.512/21 din 04.02.1992 de consolidare – restaurare a monumentului, lucrări finanţate de Ministerul Culturii între anii 1991-2002, nu s-a impus salvarea picturii, datorită valorii sale diminuate în urma intervenţiilor ulterioare şi a stadiului avansat de degradare;

- Proiectul tehnic de execuţie a unei picturi noi, verificat de specialişti atestaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor, va fi înaintat spre avizare Ministerului Culturii şi Cultelor – Comisia Regională a Monumentelor Istorice Moldova, prin instituţia noastră.

Director executiv, Consilier, Profesor Voicu-Gelu Bichineţ Prof. Maria Popa

* martie 2006 – Episcopia Huşilor informează Ministerul Culturii şi Cultelor

despre înaintarea devizului pentru pictarea bisericii Sf. Gheorghe din Huşi. Episcopia Huşilor Sectorul economic

107

Nr. 163/..... martie 2006

Ministerul Culturii şi Cultelor Secretariatul de Stat pentru Culte

În atenţia Domnului Secretar de Stat pentru Culte Dr. Nicolae Adrian Lemeni

Cu cele mai alese sentimente de preţuire, alăturat vă înaintăm devizul pentru

pictură în tehnica frescă, de la Biserica cu hramul „Sf. Gheorghe” din municipiul Huşi, Protopopiatul Huşi, judeţul Vaslui, în vederea acordării unui sprijin financiar.

Încredinţaţi fiind că cererea noastră va fi soluţionată favorabil, cu gratitudine, vă mulţumim.

Ioachim, Episcop al Huşilor

Consilier economic, Pr. Ioan Radu

Miniatură din manuscris

108

Pagină din manuscris (Viaţa Sfântului Mucenic Haralambie)

109

CUPRINS Cartierul Plopeni ................................................................................... 5

Începuturile bisericii. Zidiri şi rezidiri .............................................. 21

Casa parohială. Cimitirul .................................................................... 37

Contribuţia bisericii „Sf. Gheorghe” la istoria oraşului Huşi .......... 41

Arhitectura. Arta .................................................................................. 49

Slujitori ai altarului ............................................................................ 53

Donaţii şi donatori.............................................................................. 69

Inscripţii ............................................................................................... 73

Anexe ................................................................................................... 75

Tipărit la: S.C. IRIMPEX S.R.L. Bârlad

Str. Republicii nr. 85 Tel./Fax: 0235 424170