Belsim. Catharsis

Planeta florilor(2005)

Misto toalele si negru ala era bunicel! Tusi. Apoi ofta. Memoria ii umplu ochii de lacrimi. Urata soarta avea sa gandeasca si isi incerca mereu si mereu norocul in iscusinta photographiilor de revista. Era trandfirul! Trandafirul de gradina, cum ii placea sa accentueze cu fiecare vorba despre ea. Spinii sai verzi fusesera mereu detestati de oameni, aratati cu degetu, huliti. Azi insa cineva se gasise sa scrie o poezie despre ei, despre cat de sensibili sunt si cat de devotati modularelor petale: eu. Imi vorbise mereu despre cum sa fie si cum sa nu fie relatiile intre flori. Proiecta mereu imaginea sa parfumata in altii si altele, mai cu seama in altele. Azi insa incetase cu toate astea. Azi nu imi mai vorbea pentru ca oricat mi-ar fi vorbit, toate s-ar fi lovit de o forma cadaverica vegetala. Intr-adevar urata soarta. O soarta mesianica. Odata de mult, fusese printre oameni un mare rege, care a stapanit planeta prin noua intinderi mari si late. De-acolo isi trag venirea expresii ca peste noua mari si noua

tari. Si regele acesta a lasat mostenire multe lucruri pentru toti, dar maiales pentru oameni. Dar oamenii au fost slabi. Asa ca din PAPADIA, adica PAPA DIA, tatal tatilor sau poate tatal Dianei, cum se numea fata regelui (nici ai mei nu-si mai amintesc), am ajuns a ma chema BASINA PORCULUI, iar din trebuintele trupului meu, facutu-s-au doar campuri ingrasate cu nimic. Asa se face ca orisicat as fi incercat sa deschid ochii tuturora, ei n-au facut decat sa ma astupe in carti, sa imi usuce vlaga, apoi sa ma crucifice si in cele din urma sa ma arate lumii, scriindu-mi deasupra capului taraxacum officinale, intr-un caiet cu scoarte de lemn aromat pe care scria mandru ca intr-un cimitir de plante IERBAR. Cine fusesem eu in tot timpul asta si cine era responsabil de destinul meu nu pot spune mult.

Ioanid Ionescu

Paradoxurile vietii noastre nu traiesc fara noi. Drumul pe care-l hranim cu umbre si cu orice fel de treceri ne doboara sau ne ridica gandind la imprejurul ocrotit de fapte ingrijite. Si-atunci cand gresim, ne transformam brusc in paradoxuri ale vietii noastre, deschizand porti pe care le zavorasem pentru o iluzie de holograma. Te dobori cu fiecare impungere a sortii crezand ca mergi mai departe schilodindu-te si luptand cu lucruri care ori ca nu sunt facute pentru tine, ori ca nu intra in soarta ta. Dar continui pana intr-un punct, un punct cand totul se opreste in jurul tau. Si vezi totul incet, derulandu-se intr-o etapa idioata si infricosator de simpla. Si atunci ai doua cai: sa iti amintesti cine esti si sa-ti amintesti cine esti dar sa nu accepti. Si ca o victima bovinizata continui sa suflii in palele morilor sa creezi pentru tine bratele de uriasi pe care ai sa-i invingi in numele a tot ce vrei tu sa numesti. Dar daca admiti adevarul, pe tine, intelegi ca cele mai multe procente de viata din soarta ta ti le-ai petrecut indepartandu-te de la nucleu si cautand sfarsitul in oricare alta parte decat in tine. Iar eu ma nascusem stralucind in soare, galbena si onduland cuvinte si melodiindu-le dupa placul vantului, transformand orice convorbire intr-o sedinta terapeutica sau cultivand situatii hoinare. Imi amintesc perfect cum mi-am intalnit ingerul si cum m-a facut sa inteleg ca toata suflarea mea, pe care construisem o lume limitata, o ursita incantatoare si inselatoare, nu valora nimic. El, ingerul meu, era o chema Silvia. O fata singura cu imunitate la toate vrajile mele, pentru ca ea nu auzea si nu vorbea. Sau poate eu nu vorbeam si nu auzeam din cele intelese de ea. Doar ne priveam. Iar in jurul ei era construita o liniste distrugatoare, faramititoare, care imi amintesc ca ma socase interior atat de tare, nct ea a inteles-o drept dragoste. O urmaream mereu si imi sporea curiozitatea creativa, o adoram ca prezenta pentru ca imi satisfacea curiozitatea asupra unei lumi neexplorate de mine, lumea tacerii, lumea celor care nu cuvanta, oamenii. Si ma intrebam adesea ce era in mintea fetei asteia. Radea fara zgomot, doar poate cu niste sunete articulate de curenti puternici evadati din gat. Si gandeam ca nu stia cum suna o melodie, cum canta o pasare, cum un orb nu stie ce e o culoare. Si daca unui orb ii spui sa-si imagineze culoarea albastra ca fiind racoroasa,

2

Belsim. Catharsis unui surd nu-i poti spune sa-si imagineze cantecul privighetorii ca fiind maron. Si ma impingeam mereu mai inainte si mai inainte. Si ea vedea, caci asta facea cel mai bine, vedea mai bine ca nimeni altcineva cum cresteam semet. Si in ea izvora imaginea unui artist, dar a carui traire interioara nu o cunostea, caci ea era incompleta. Ea nu vorbise decat in vise poate, acolo unde noi ne simtim sugrumati de cele mai multe ori. Dupa tot acest timp, in sfarsit intelesesem. Intelesesem ca suntem o roata, avem incrustat in noi sindromul sferei, al cercului sau al rotii. Cu toti ne intoarcem la origini mereu. Toate gradele cuprinse intre 2 si 359 sunt doar o complicatie a firii. Cand suntem tineri, proaspete spirite venite, gandim simplu si limpede. Apoi ne stricam din cauze din cele mai diverse. Realizam la varsta mea matura ca cele mai bune conceptii si idei, comportament si gandire, le aveam cand eram la poalele tineretii. Daca atunci stiam ca omul nu se schimba niciodata, ci doar ca el se slefuieste in timp, acum nu o mai stiam. Oamenii se schimba afirmam cu putere ori de cate ori vroiam sa-mi innabus vreo suferinta legata de interpretare. Mai stiam si ca dragostea e unul din cele mai reci sentimente. Odata vorbisem cu un fluture care era nebun de dragostea ce i-o purta unui ochi de pana de paun. Nenorocitul! Asa a si murit, inghetat de timpuriu drept pavaza peste ochi intr-un jgheab la fereastra unei case. El imi spusese pentru prima oara ca dragoste este un sirop minunat de otrava. Dulce si fatal, lucru pe care cert acum il ignoram. Si multe altele. Dar cel mai sus si cel mai sus, stiam ca o atingere insemna mai mult decat un cuvant, o miscare mai mult decat o vorba. Si pierzand prin neintelegere, ma inchistasem in timp. Atat de hidos, nct adoptasem arma cea mai puternica dar a celui mai slab dintre toti: magia culorii. In fapt, violenta trupeasca se face mult mai bine inteleasa decat violenta cromatica, adica comunicarea conteaza mai mult decat crezusem. Uneori o vedeam cu oameni care ii zambeau si o faceau fericita. Dar eu nu o puteam vedea decat asa cum ma vedea si ea pe mine: ca o floare intrun buchet de flori, fara sa inteleg relatiile ei, fara sa percep ce ar fi legat-o de ceilalti oameni, fara sa pot fi gelos pe infaptuirile ei. Oare ea ar fi putut fi geloasa pe o garoafa din vaza care ar fi iubit o feriga dintr-un

Ioanid Ionescu

ghiveci? Nu stiu cum se manifesta atasamentul asta al meu pentru ea; pur si simplu ma simteam legat de Silvia ca printr-o amintire sumbra. Fel si fel de flori ii vizitau casa venind care mai de care din cine stie ce colt de gradina sau de planeta din mana nu stiu cui. Nici macar gelos nu puteam fi, pentru ca dintre toate, gelozia nu ma putea atinge. Si cu toate lucrurile cu care ea se mandrea, inclusiv gradina din care faceam parte construind un intreg metamorfozat, cu ele parca ma mandream si eu, si chiar cu mine insumi. Nu stiam cum arat decat din descrierile celorlalti, era normal pentru mine, dar anormal pentru cineva care instala imagini proprii oglindite, oglinzi prin toata gradina, cautand reflexii. Eu nu statusem niciodata in fata oglinzilor ei, insa intr-una din zile am zarit-o intr-una din oglinzi. Si atunci am innebunit de jale. Cu cat o iubeam si cu cat greu acceptam absenta ei pe perioade indelungate, pe atat de greu imi era sa accept acum doua din ele. Poate ca sansa de a o intalni era mai mare acum, ele doua fiind, dar parca ma topeam covarsitor. Intr-o alta zi a spart toate oglinzile. Si frunzele parca mi se vestejisera iar pamantul imi parea instabil. Nici albinele nu le mai primeam in ziua aceea si nici dulceata din polen nu mai era blanda, ci una sobra. In ziua aceea a umblat desculta prin toata gradina si cioburile i se infipsesera in picioare, si imprastiind sange printre noi, m-a zarit. O biata papadie cu frunze moi si de un verde crud, patate cu sange care parea atat de inchis la culoare. Frunza pe care mi-o rupsese sa-si acopere rana era era ca si cum i-as fi scris pe propria-mi frunza o poezie cu care sa-si acopere ranile dureroase.

4

Planeta florilor Eu fac trandafiri ... Respir. Respir tot din jurul meu. Mirosul de oameni, mirosul de animale, mirosul de vant, mirosul de Soare, mirosul de roua si mirosul de Pamant, mirosul de noapte, mirosul de ceai Mirosul de ceai? Asta de unde mi-a venit? Dar chiar miroase a ceai. Da, cu siguranta venea dinspre casa. Uff! Ceai! Ceai! Ceai! Uram cuvantul asta cu toata fiinta mea. Dar prea tarziu! Atata intuneric am incadrat in mine ca acum sa caut o noua

Belsim. Catharsis izbavire. Cu fiecare floare cazuta, cu fiecare teasta pe care ei o fierbeau ca sa-i bea sucul, numind asta ceai in limba lor, cu fiecare, eu ma indragosteam de ea. Era atunci cand nu mai conta, era atunci cand iti vezi calea limpede si iti gasesti curajul. Destinul unora este de a-i vindeca pe altii prin moartea lor, iar destinul altora e de a se vindeca prin moartea celorlalti. Asa era Musetelul. Aceeasi matasoasa culoare de galben purta pe cap. Ca si Silvia. Doamne cat o adoram! Cat de curand! Cat mai curand aveam s-o revad din nou. Imi amintesc cadourile pe care mi le facuse, cinci pietre albe cu care ma inconjurase sa ma delimiteze. In fapt, ma separase de ceilalti. Trandafirul era singura care ma vedea. Si mereu imi amintea ca da, dar eu fac trandafiri, pe cand

tu ghinde. Si deodata Silvia. Aparu. Zambitoare si plina de forta.Ascunsese Soarele de mine tolanindu-se intre noi. Ma umbrise. Apoi incepu sa ma mangaie cu respiratia-i calda. Ma bucuram si radeam. Iar ea radea cu mine. Nu stiu de ce dar vroiam s-o vad ca pe ceilalti. Dupa ce pleca gradina ramanea goala. Si pustie. Dar nu ma intristam, nu ma mai intristam, caci aveam sa traiesc pentru clipele ce vor veni. Pentru dependenta de sentimente. Dependentele ne distrug, dar sunt singurele care ne si dau viata cu adevarat. Nu e bine tinere!, striga Stejarul. Ce stii tu batrane?! Ce stii tu! Deja te-a demarcat! Te-a separat de noi! Granitele nu sunt bune! Granite?, i-am raspuns. Ce granite? Unde sa fug? De parca am plecat vreodata de unde suntem! Sunt mai multe feluri de granite! Ai grija baiete, ai grija! Dupa cateva zile de absenta iubita imi aparu din nou. Ma ingrijorase statutul acesta de singuratic care se crease in jurul meu. Pana si

Ioanid Ionescu

Trandafirul isi luase o alura de suparata pe mine. Imi zicea ca de cand cupietrele am devenit orgolios si vorbeam de parca conduceam peste toti de-acolo. Dar nu o ascultam. Sufletul meu nu mai vroia sa asculte de ei. Ascultasem toata viata si nu se intamplase nimic diferit. Ma simteam fad, ca si cand nu aveam nimic de spus, de facut, de creat. Iar acum cand trenul oprise in gara mea ce-ar fi trebuit sa fac? Sa-l ignor? Sa-l las sa plece? Silvia se opri in fata mea ca de fiecare data. Se aseza intr-o pozitie ciudata si intortocheata si inchise ochii. Mainile si le tinea pe genunchi cu palmele inspre cer si primele doua degete impreunate. Era o pozitie ciudata pentru un om. Apoi o raza de lumina se conecta de la sursa noastra universala in crestetul ei. O inconjura luminos si cald intr-o sfera. Dupa asta ea indrepta lumina spre mine si gata! Imi amintesc doar ca miam pierdut orice constiinta, orice memorie si orice capacitate. Vazusem o lumina puternica dupa care m-am simtit proiectat in alta dimensiune. Era straniu; ma simteam posedat si ca posedam in acelasi timp. Pietrele, care s-au dovedit a fi veritabile cristale de ametist, le vedeam acum de undeva de sus. Pline de energie si iradiante. Pe Silvia o vedeam de undeva de sus. De fapt ii vdeam corpul, dar nu si capul. Si atunci totul a disparut. Si atunci din nou m-am pierdut in simturi. M-am trezit cateva ore mai tarziu intins la pamant. Silvia disparuse iar in jur era rumoare. Dar intelesesem! Se conectase la subconstientul meu! Iar pentru ca eu nu puteam indura forta ei energetica am fost pur si simplu expulzat, spulberat. Dar nu asta era important. Nu ca eu as fi putut pieri; nu asta era ceea ce trebuia sa vad. Substanta consta in faptul ca ea fusese atat de tare incat a riscat viata mea ca sa inteleaga faptura din mine; iar eu dintr-a ei. Caci odata eliberat de corp, spiritul meu s-a indreptat instinctiv catre cel mai apropiat trup disponibil: al ei. Eu, Papadia, in corp omenesc. Dumnezeule, aveam degete si unghii la degete, si brate stranii; si in fractiunea aceea de secunda cat corpul meu i-a permis ei sa ramana acolo, am putut vedea o intreaga poveste despre Silvia. Parul ei dupa care ravneam mereu, mainile ei fine pe care le cantam in poezii toate astea au fost ale mele pret de o fractiune de secunda. Apoi ele au disparut. Ca intr-o poveste cu inceput si sfarsit. Ciudatenia consta insa in faptul ca

6

Belsim. Catharsis aveam senzatia unei alte miscari, al unui alt metabolism, al unei alte misii pe

Pamant.Si lesinul! Lesinul acela confuz m-a proiectat inapoi. Nu stiu cat am zacut, nici cu aproximatie macar, dar corpul meu coplesit care lancezea pe pamant umed si rece, in frunze vestejite, era dovada unei dragoste neimplinite doar pe jumatate. El stia ca fusese puntea dintre mine si ea si ca permisese acces la niste idei sau temeri cu bataie lunga si risc ridicat. Intelegerea noastra tine intotdeauna de gradul de risc pe care suntem dispusi sa-l investim. Cateva zile mai tarziu Silvia nu s-a facut vazuta din nou. Ma intrebam daca ce a vazut in mine a fost pentru ea o experienta asemanatoare cu a mea. Oare ce simtise? Oare ce vazuse? Intimitatea fiecaruia dintre noi era un lucru de o sensibilitate maxima, mai ales avand in vedere ca ne eliminam toxinele diferit; mai ales ca lumea in care traim este echilibrata in micro si macro universuri. Au urmat cateva zile in care mi-am revenit inimaginabil de repede din cauza cristalelor, dandu-mi seama ca de-acum eram element participativ al unei grile. Stejarul mi-a povestit ca exista oameni care imbratiseaza copaci sa ia din energia lor. Dar doar atat. Niciodata transfuzie de suflete.

Planeta florilor Golgotind Dupa ce ma smulse ma lua in casa de langa gradina. Casa ei, casa pe care o stiam doar pe dinafara si doar din partea de unde Soarele rasarea. Eram slabit si durerea nu inceta sa ma schilodeasca. M-a purtat pe palmele ei cu delicatete in partea cealalta. Totul parea un alt loc, o alta dimensiune, o alta planeta si totusi era de partea cealalta a casei. Acum intelegeam de ce stejarul ne vorbea mereu cu superioritate, caci de-aici, de sus, totul parea altfel decat jos. Nu stiu daca era mai frumos dar cu siguranta era altfel. Si atunci m-am simtit mic, neimportant, ne poet; ca

Ioanid Ionescu

dintr-o data pur si simplu nu mai contam. Imi reveneam doar cand imi aminteam de ea, si mai ales de faptul ca o facusem sa se indragosteasca asa de mine. Toti ma crezusera nebun si adesea incercam sa-mi imaginez cum reactionau oamenii la cele spuse de ea. Sau poate ca nu le spunea nimic din toate cele ce se petreceau cu noi. Poate era doar secretul ei. In jurul meu, cei mai multi ma compatimeau si-mi urseau o moarte apropiata. Si? In fond nu moartea era o problema nerezolvata, ci trairile mele interioare. Nu pricepeam si nici nu vroiam s-o fac, de ce existau pe lume doar doua cai: cea alba si cea neagra, si care nu erau indispensabile de loc, si nici definibile; erau mereu pe ghicite. Si ele erau misiunea, pe de o parte, si karma pe cealalta. Iar misiunea si karma nu se puteau intelege de fel, asta ducand inevitabil la suferinta provocata de absenta celei ce nu fusese optata. Spre exemplu, daca alegeai sa-ti duci misiunea pana la capat, sufereai din cauza celor de langa tine, care nu intelegeau asta si te judecau (de cele mai multe ori). Daca era cealalta, lasai deoparte misiunea si te distrai, asta fiind in stransa legatura cu ideea de a-I face pe aceeasi sa sufere, adica produceai karma.

8

Planeta florilor Dans Stejarul era cel mai batran din cati cunosteam si din cati se vorbea. Nu era rapciugos din fire, insa batranetea lui benefica si vorbele mereustiutoare ne enervau. Prezenta lui era atat de stresanta cateodata incat mi-as fi dorit sa nu ma fi nascut vreodata din vant in loc ca asta. Si atunci ma inchideam in mine si scriam poezii in seva mea. Imi incordam tulpina si imi leganam frunzele. Imi aminteam cand in singuratatea mea incepeam sa aud parca o melodie venita de nicaieri altundeva decat din mine. Dar n-avea cum si numai asa avea cum. O vedeam [e Silvia trecand pe langa gradina si aruncandu-mi o privire departajatoare de celelalte inconjuratoare. Si nu trebuia sa astept ca aparea pe data. Zambitoare si nestanjenita de prezenta atator vietuitoare. In ziua aceea am invitat-o la dans. Eram nebun, pesemne, ma

Belsim. Catharsis uitam la ea si era un gigant. Era de o statura infiorator de placuta: enorma. Un zambet enorm, ochi enormi, picioare enorme. Cateodata ma panicam in prezenta ei. Dar acum vroiam sa dansez cu ea. Cu caldura ei. Dar ea ma privea neintelegatoare. Danseaza cu mine! Si toti radeau sau ma jeleau. Numai ea nu zicea nimic. Nici da nici nu. Zambea. Si o simteam ca pe o salbatica cu suflet drag. Iar ea ca pe un descoperitor. In ziua aceea am dansat cu parul ei. Amandoi ne ondulam in ritmul vantului si in glasul lui. Eu stiam. Ea stia. Si era de-ajuns.

Planeta florilor Pastile Pastile aruncate-n vant era o expresie pe care batranii, cum era de altfel si Stejarul, o stiau de la oameni. Dar cum? In viata mea nu auzisem un om si mai cu seama nu intelegeam termenul; poate ocazional prindeam mici articulatii ale unor vorbe, darami-te sa le si inteleg expresiile sau valoarea incarcaturii lor?! Dar Stejarul stia, si nu stiu nici cum si nici de unde, pentru ca prea multa lume nu se perinda prin gradina. Tot asa imi spusese odata ca oamenii isi pot schimba sexele intre ei, asa cum nu-mi puteam imagina niciodata. Adica un el il poate schimba cu o

ea? Dar pentru ce? Pentru ce sa vrei asta? Si apoi ce sa faci, sa il dai inapoi?, iar copacul isi agita ghindele intr-un ras nebun. Chiar nuintelegeam de ce ar face cineva asa ceva. Cum, eu PAPADIA, sa ma schimb intr-o ea PAPADIA? La naiba, eu eram PAPADIA din nastere si cu asta basta! De fapt, aceste cauze sexuale, pentru ca aici se limiteaza ele credeam eu, erau de nepatruns pentru multe minti vegetale. Noi nu stiam prea bine conceptul de imperechere. Singura imperechere era cu Pamantul care ne crestea si a carui disparitie era pentru noi tot atat de mortala ca si lipsa aerului. Si totusi, inmultirea noastra era ca pe banda, ca o fabrica de facut flori, tocmai de aceea placerea actului sexual la oameni era nestiuta pentru noi. Mai vorbeau copacii despre asa-

Ioanid Ionescu

numitele altoiri ca de un fenomen de apropiere a doi pomi intr-unul singur, de multe ori de sexe diferite, cu urmari ciudate pentru flori si fructe. Ciudat?! O alta chestie era conflictul dintre generatii. Oamenii se autodistrugeau pe seama unei neintelegeri simple: ca de fapt nu exista generatii diferite, ci personalitati, ego-uri sau comportamente diferite. Iar aceste personalitati, ego-uri sau comportamente erau intr-o continua evolutie. Era nefructificanta ideea ca se copiaza caractere. Si ce? In fond toate lucrurile pe care le facem le copiem, absolute toate. De la hrana si pana la somn. Mancam elegant, dormim in pozitia invatata de la parinti. Si atunci? Pentru plante lucrurile nu stateau asa. Noi pur si simplu ne nasteam flori sau copaci si muream asa. Ca si oamenii. Dar daca ei aveau teluri precum sa evolueze in viata dupa un tipic, dupa vreun personaj marcant al epocii lor, noi nu. Noi nu vroiam sa crestem in inaltime cat Iedera ori sa facem flori de aceeasi culoare precum Violetele. Nu?! Noi ne nasteam si ramaneam pana la moarte unice, la fel ca oamenii. Atata doar ca noi constientizam asta si ne focalizam perspectivele in situatii mult mai benefice.

10

Planeta florilor Seva vs sange Masinile de tuns intrau in iarba ca printr-o padure de plante minuscule si le retezau nemilos si nestanjenitor, impiedicand mersul naturii pe care oamenii il vor modificat de cele firesti mereu. Si mirosul emanat, un miros de iarba cruda, cadaveric pentru plante, era atat de placut oamenilor.

Planeta florilor Parlz plus bas! Sunt o rana atat de adanca pentru semenii mei incat ingroparea mea mi-o doresc atat eu cat si ei. Primavara, Soarele se joaca cu sanii tai si dintre toti privitorii, eu sunt cel ramas fara rasuflare, ca si cum tu te-ai excita la

Belsim. Catharsis vazul petalelor mele. Galben si roz se vor contopi intr-un infinit atat de palid incat adancul ne va concentra spre un viitor de mama si tata. Ziua a patra m-a picurat cu ceara. Ceara alba. Ceara alba parafina, de stup. Picurat in galbenul meu, specific, cu alb; in agonia-mi incercam sa gasesc un sinonim pentru galben, pentru muscatura de suflet si pentru ochi. Si nu gaseam. Pentru ca nu puteam domni peste ce nu intelegeam. Peste neintelegere. Apoi cu limba calda in umiditatea ei imi atinse corola zvarcolind-o. Radacinile mi se impamantau mai salbatic decat am simtit vreodata. Porii mi se deschideau si simteam seva Pamantului cum ma patrunde. Vedeam doar ochii ei. Nu flori, nu iarba, nu rahatii de pisica de altadata, nu ghindele cazute, nu frunzele, nu pietrele, nu cerul, nu casa, nu albinele, nu dulceata. Doar ochii! Te rog eu ca nu mai fac, spune-i sa ma lase sa vad, te rog te rog uff ce naibii?!, striga de zor Trandafirul cu camasa ecosez a Silviei acoperind-o aproape in intregime. Se descoperise de camasa si statea intinsa in fata mea. Ma privea si imi alinta foile. Si ma picura cu ceara. Si in jurul meu de asemeni. Nu vazusem niciodata atat de aprope foc. Era calduta flacara aceea vioaie cu caldura careia ma alinta vioi si zambitoare. Se asorta in situatie cu Silvia mea, iar impreuna conturau un tablou de-a dreptul fin. Eram gol din nastere in fata unui om care se dezbraca! De sentimente!

Planeta florilor Balada unui urs mort Florile viseaza. Da, florile viseaza. Si copacii, si animalele, si cristalele, si oamenii. Da, florile viseaza; si vise si visuri. Iar ele difera de la individ la individ. Dar nu despre cum visam cu totii vreau sa vorbesc astazi, ci despre cum interpretam visele si visurile. Puterea lor nu e mereu constanta si ne impinge de cele mai multe ori sa urmarim cai intortocheate, caci drumul cel mai scurt nu e cel drept, cu siguranta.

Ioanid Ionescu

Vroiam sa vorbesc despre puterea viselor si a visurilor pentru ca mi-am amintit un vis al meu in care protagonist precoce ma aratam a fi. Am observat ca in ambele tipuri de inchipuiri carora le dam nastere in moduri nu prea diferite unul de celalalt, durerea, iar ca sa accentuez termenul asta spun chiar durerea chinuita, este un factor esential care schimba mereu ceea ce se afla in interiorul destinului, pe care mie personal imi placea sa o definesc ca BASINA. Adica liberul arbitru este valabil intre punctele segmentului denumit destin. Iar restul nu exista. Dupa lesinul din ziua aceea au urmat multe vise si multe visuri pe tema aceea. Si curios, de cand incepusem sa ma percep ca parte integranta a unei grile, a unei formatiuni, am inceput sa-i imprumut din caracteristici sau mai bine zis sa oglindesc in mine categoriile de apartenenta. Asa ca intr-o zi am visat ca eram om. Un barbat chipes. Poate parea ciudat, mai ales ca nu stiu cati oameni au gandit nu aievea, dar macar in vis ca sunt flori. Se pare ca eram un iscusit razboinic al luminii, intelegeam energiile si le coordonam extrem de bine. Ma aflam pe un camp intins de un verde deschis si proaspat cu padure de o parte si de alta. Iar acolo, in verdele acesta pustiu se afla un urs, un urs de statura mai inalta decat a mea. De ce tocmai urs, nu stiu! M-am gandit ca poate reprezenta sursa care consuma cel mai mult si indirect mierea ca produs finit al polenului. Caci da, plantele dau mierea iar animalele laptele. Mierea si laptele de pe Pamant au dat gres in evolutia lor aici. Animalul era furios si se indrepta spre mine amenintator. Eu, barbatul suplu la aminte dar iute, am inteles miscarile si am anticipat asemeni unui grozav razboinic cum lucrurile vor sa evolueze. Si tensiunea crestea. Cu fiecare floare draguta, cu fiecare floare iubita, cu fiecare floare moarta. Si ii sopteam sa se opreasca caci raul ne inconjoara. Si el era poarta care il lasa sa ne patrunda. Stiam ca il voi omora si ii strigam sa se opreasca. Te voi omora!!! strigam. Dar nimic. Ochii lui si ochii mei. Stiam ca este o lupta dintre emotii si spirit. Iar eu eram spiritul; care intotdeauna va invinge emotionalul. Si Dumnezeule cat il rugam si il imploram sa se opreasca. Poate ca si el stia undeva inserat in adancul lui ca e sfarsitul liberului sau arbitru. Capatul celalalt al destinului. Si am activat o sabie de lumina si i-am strapuns capul. Si s-a

12

Belsim. Catharsis prabusit cu capul in poalele mele rasufland greoi. Si ma privea. Nu ma ura. Ma compatimea. Iar eu continuam sa plang si sa ma inec in sughituri. Ii mai spuneam sa ma ierte caci altfel ma voi uita. Voi uita de mine si voi fi sfarsit. Si visul s-a terminat. Nu stiu daca m-a iertat vreodata. Stiu doar ca m-am trezit. M-am trezit intr-o zi. Rupt si dezintegrat din gradina. M-am trezit intr-o zi purtat pe palmele fine ale Silviei in casa pe care o stiam doar dinspre Soare rasare. Oboseala imi curgea prin tulpina odata cu seva. Simteam o melodie lina si totodata parca o galagie a firii. Pale de vant imi rascoleau petalele. Si melodia imi tot suna in cap. Parca era un vis. Parca o stiam de undeva. Parca asteptam sa vad tunelul de care se tot vorbea. Si triumfator stateam in palmele ei ca un erou pregatit sa-si faca intrarea in uralele publicului sau din contra, in ingrijorari obsesive conturate in suspine. Priveam invingator desi fusesem invins. Fusesem rupt. Asa ar fi gandit cei mai multi, daca nu toti. De fapt, eu eram Iisus al florilor, Iisus care-si da ultima rasuflare ca sa arate ca lumea nu se limiteaza la gradina in care te nasti si faci fructe, flori sau oua. Stiam ca ceea ce se intampla cu mine e necesar a se intampla, caci valorile mele imi sopteau ca eram facut din intregul numit schimbare. Si vroiam sa vad acea schimbare, sa o intalnesc si sa o simt. Si am intalnit-o. In camera Silviei. O camera ciudata cu o gramada de lucruri si frumoase si urate, dar stranii la cautatura si ale caror intrebuintari nu le imaginam si nici nu le cunosteam. Toata viata nu ma miscasem din singurul loc pe care nici nu stiu daca puteam sa-l chem acasa pentru ca acasa inseamna un loc delimitat pe care il recunosti daca il parasesti. Altfel nu isi are sensul. Spre exemplu, acasa pentru o floare de ghiveci putea sa fie in orice salbaticie ori gradina. O gradina ca cea din care eu astazi ma miscasem. Pe care o parasisem. Si o numisem in sfarsit acasa. Si nu mi-a lipsit pana mi-am intalnit schimbarea, in camera Silviei. Schimbarea a fost atunci cand am vazut petale de trandafir. Petale de Trandafir de gradina. Erau asternute pe un loc inaltat de la nivelul solului, un loc ce parea destul de spatios si intim. Era un pat. Si asta am inteles cateva momente mai tarziu

Ioanid Ionescu

cand mi s-au confirmat invataturile si informatiile caraghioase de alta data ale Stejarului. Petalele erau asternute pe intreg patul. Le recunosteam ca pe propriilemi petale, caci credeti-ma, am stat o viata intreaga langa ele. Si asta m-a speriat un pic. Starea de confuzie nu ma parasise, insa uitasem de durere. Si am fost si eu intins pe pat printre petale rosii. Asternuturile patului erau albe albe. Impactul rosului de petala, contrastant cu asternuturile, era atat de puternic incat pentru prima data in fata Silviei ma cutremuram. Ea s-a apropiat de pat. Si-a desfacut parul, l-a scuturat de catva ori si mi-a zambit. Apoi si-a scos bluza, si i-am putut vedea pentru prima oara tatele. Tatele ii erau diferite de cele ale animalelor pe care le stiam de prin gradina. Ii semanau cu niste palarii de ciuperci rozalii cu capusoare maronii precum ghindele. Si-a ridicat fusta si si-a tras chilotii in jos pe picioare, lasandu-i sa curga pana ce atinsera pamantul. Zambetul i se amplificase. Si-a tras si fusta si a ramas goala. Goala ca si mine. Eram goi amandoi in camera ei. Pielea ii era la fel de fina ca cea a tenului. Chilotii ii protejasera zona intima de multe ori si asta se vedea din urma ce o lasase pe piele, urma umbrei in fata Soarelui. Era frumoasa. S-a asezat linistita pe spate langa mine. M-a cuprins si a inceput sa exploreze cu mine propriul sau trup. Si incepusem sa-mi amintesc cum era sa ai trup de om. Incepusem sa vreau mai mult. Incepusem sa gandesc ca un om. Parul ce fusese acoperit era diferit de cel pe care il cantasem de atatea ori. Nu la culoare era deosebirea, ci la forma. Si deodata in camera intra cineva. Cineva care m-a speriat. Era tot un om. Era un barbat pe care nu-l mai vazusem niciodata pana acum. Pana in momentul asta. Si m-am speriat, caci stiam ce inseamna goliciunea la oameni. Si el s-a apropiat. Iar eu ma speriam pentru Silvia. M-am uitat catre ea. Ea avea acelasi zambet larg. M-a aruncat pe o carte deschisa ce statea pe noptiera langa pat. Barbatul se aseza langa ea. O saruta. Se sarutara. Se sarutara atat de pasional incat nu imi gaseam cuvinte. Nu gaseam cuvinte sa inteleg. Fara cuvinte. Fara cuvinte s-a petrecut tot. Atat de rapid. Scoase penisul barbatului de langa ea si il infipse in ea. M-a privit, a strans din dinti si din ochi. I-au scapat lacrimi si pentru prima data i-am auzit tipatul. A fost

14

Belsim. Catharsis puternic si dureros. M-a privit din nou si l-a dat deoparte pe barbatul de langa ea. Era plina de sange in zona intima si asternuturile de asemeni. Petalele erau improscate cu sange. Petalele Trandafirului de gradina. A intins mana spre mine si a inchis cartea.

Planeta florilor ~ Sfarsit ~

Ioanid Ionescu

Crucea amara(2006)

Prolog ------------------------------------------------------------------Toate povestile triste incep sa se scrie cand motivatia ratacitorilor se umple de singuratate. Singuratatea ca forma adeziva de substratul unui trup de om zgarie inima. Si o zgarie intr-un asa fel incat multiplicarea ei distruge cele mai neasteptate forme intru-chipate si intru-cladite.

16

Belsim. Catharsis Crucea amara Capitolul I Hristos pe litere Ieri am auzit un fel de teorema pe care as vrea s-o ghidez un pic spre alta forma decat cea spre care tinde. Barbatii, la o anumita varsta, ajung intr-

un prag. La fel ca si femeile cand ajung la menopauza. Tot un prag. Si in pauza asta numita prag ei se intreaba ce fac ei aici. Pentru ce sunt ei aici?!. Nu stiu cat este despre barbatie si cat despre femeism. Cunosc barbati care au intrat la menopauza de cand se stiu si de cand ii stiu. Darintr-adevar, apare un moment in pauzele fiecaruia din noi cand ne intrebam: Ce cacat caut eu aici? Si nu prea stim sa raspundem decat intro circumstanta. Sa ne bucuram de pauza. Adica sa abandonam tot. Sa ne eliberam. Iar atunci cand te-ai eliberat te rememorezi. Iar rememoratul este o arta. Iisus spre exemplu era un artist. Nu stiu cati s-au gandit vreodata ca Iisus s-a rememorat: Ce frumos a fost cand l-am cunoscut pe

Pavel?! Sau ce misto a fost cand am calcat atunci peste ape?! Si faza cu vindecatul schiopului parca m-a facut sa ma simt bine, eheh Nu! Astfelde ganduri nu apar nicaieri. Poate daca s-ar gasi vreun jurnal de-al lui Iisus lumea s-ar indrepta. Azi m-a cam enervat mama dar mi-am promis sa nu ma

mai enervez. Nu asa am invatat, nu asa ar vrea Tata! Si nu il judec peIisus, nici macar pe oamenii care i-au schimbat imaginea. Iisus punea accentul pe alte valori decat o facem noi. Dar asta nu inseamna ca Iisus nu urina. O facea si el. Si cand o facea scotea si gamete, precum acelea specifice de eliberare, caci cu totii facem asta. Si poate ca Iuda l-a auzit vreodata gemend de placere cand o facea sau poate era la buda. Dar desi a avut o poveste legata de El, nu i-a dezvaluit acestea niciodata. Vi-l

vand pe Iisus pentru argintii astia! Apropos, stiati ca s-a cacat ieri chiar in gradina de unde o sa-l luati in seara asta? Nu. Nu pentru ca toatelucrurile facute de Iisus, au fost normale. Iisus le-a spus cum spune o femeie unui barbat cand incep o relatie: De azi inainte, oriunde ai fi si orice ai face, tu ma reprezinti pe mine; iar eu, de azi inainte, oriunde as fi si orice as face, te reprezint pe tine. Oricare din noi putem face ce a facut El si asta ne-a spus-o chiar Iisus. Tocmai asta incearca sa ne impiedice prelatii, sa intelegem natura normala a lui Iisus. Personal mi l-am imaginat pe Iisus ragaind dupa o masa buna. Nu exista om caruia sa nu-i fi scapat

Ioanid Ionescu

vreodata o eructatie, macar o data, chiar si in particular. El, Mantuitorul, avea protectia divina suta la suta (masurat radiestezic), ceea ce inseamna ca nimic nu se putea atinge de El. Ca L-au crucificat, s-a intamplat pentru ca Iisus a vindecat fara arginti, iar asta inseamna ca prelua cate putin din karma fiecarui vindecat. Karma s-a adunat si asta i-a fost fatal. De aici sintagma >. De aceea nici El si nici Dumnezeu nu au facut nimic spre aparare. Caci Dumnezeu a lasat legi exacte. Si cum era ca tocmai unul din fiii sai sa incalce aceste legi? Asta cred eu. Si mai cred ca pentru a putea face o minune nu trebuie sa iti stapanesti ori sa iti innabusi pasiunile, ci sa absorbi in calea de echilibru. Iar aceasta stare, devine o bucurie interioara imensa care produce explozia de energie cunoscuta oamenilor drept Orgasmul cosmic. Da, pentru a face minune este indispensabila starea de fericire interioara care paseste peste legile pamantesti. 9,8 a fost invinsa de atatia. Ma gandesc doar cat de fericit era Iisus cand a umblat pe apa. Cu toate astea, religia nu ni-L arata aproape niciodata fericit, vesel. Ingerii in biserici sunt mereu tristi. De ce? Pentru ce? Nu oare Dumnezeu este inventatorul umorului? Daca nu EL atunci cine? Apoi m-am gandit daca Iisus stia de daci? De geti? Dar de atlanti? Dar de uriasi? Ba bine ca stia?! Pentru ca avea acces la cele mai inalte biblioteci, si nu ma refer de fel numai la cele pamantene ci da, la Akashe. Isi taia Iisus unghiile alaturi de daco-geti? Se spala intre degete la picioare in aceleasi vase cu ei? Cine il tundea pe Iisus? Cine ii spala lucrurile? Ce fel de indispensabili avea Iisus? Cand manca porumb fiert facea cu boabe? Astea sunt lucrurile despre care as vrea sa-mi vorbeasca popii, pentru ca eu ma identific cu perfectiunea. Se barbierea El? Cum? Unde? Isi facea freza? Stia El sa inoate? Stiu ca a mers pe apa (biblic vorbind) dar stia El sa inoate? Sau sa vasleasca? Iisus avea o vibratie de necontenit iar in aceasta vibratie statea toata puterea Sa. Vibratia si-a creat-o prin post, rugaciune, abstinenta etc. (in fapt prima le include si pe urmatoarele in anumite circumstante)

18

Belsim. Catharsis Se vorbeste ca Christosul a avut o relatie amoroasa cu Maria Magdalena. Ceea ce mi se pare foarte ok. Si daca ar fi asa, sunt curios ce pozitii a folosit. Pozitii de sex, da?! Poate doar pozitia misionarului, care este pozitia ideala, cea benefica. Din aceasta pozitie se pot uni chakrele ambilor parteneri si se intra in orgasmul cosmic. Adica o placere nebanuita fara ejacularea barbatului care poarta numele de continenta. La drept vorbind, daca si-a luat trup de om TREBUIA sa incerce toate lucrurile pe care le poate face un om. Poate ca a si omorat vreodata; vreun paianjen pe care a calcat din greseala. Poate ca s-a si masturbat o data, macar pentru o singura data. Poate si-a pierdut virginitatea cu Maria Magdalena. Poate?! Toate acestea sunt doar poate-uri. Iar despre aceste poate-uri vreau eu sa vorbesc. Se mai vorbeste ca a avut un copil. Sunt curios ce s-a ales de copil. Unii spun cum ca ar fi intemeietorul Templierilor, ca societate secreta. Altii nu stiu ce sa spuna. Dar ma gandeam daca maretia din tata s-a mostenit si in copil. Adica, de obicei, copii talentati se nasc din parinti simpli si normali, cum de fapt a fost nascut si Iisus. Si Eminescu. Si Freddy Mercury. Dar copiii lor (daca au avut) nu i-au mostenit. Adica ei au fost copiii omului, copiii tuturora. Despre Iisus capricornul nu s-a scris niciodata. Iisus nascut in Capricorn, 25 decembrie anul 0 (ciudata si puternica, de altfel, aceasta rasturnare a anilor intr-o noua organizare calendaristica). Pai sa vedem ce fel de latura umana influentata de zodiac alesese Domnnul nostru pentru Fiul sau: Zodia CAPRICORN Alte nume: CAPRICORN (in limba latina, preluat si in limba engleza) Perioada 22 decembrie - 19 ianuarie

Ioanid Ionescu

Simbolul zodiei

Ideograma semnului zodiacal sugereaza capul si coarnele unei capre, indicand linia intelectului care se ridica pana la cel mai inalt nivel, formand cercul spiritului.

Descrierea zodiei

Zodie feminina de pamant, predominant practica, materiala, guvernata de planeta Saturn, planeta care sporeste spiritul practic, dorinta de securitate pe toate planurile, diplomatia, seriozitatea, tenacitatea si perseverenta, dar si pesimismul, incapatanarea. Nativul in Capricorn este un om care se va face cu siguranta remarcat intr-un anumit domeniu al vietii sale. Este o persoana motivata sa atinga o anumita pozitie in plan social, cat mai sus posibil, si are toate sansele sa se ridice ca sa se auda de el intr-o zi la nivel mai larg. Poate atinge idealuri profesionale inalte sau functii importante. Va incerca sa se impuna intr-un anumit domeniu, astfel incat sa devina un nume pe buzele tuturor. Va dobandi respect si recunoastere in plan social. Poate atinge succesul in viata poate chiar celebritatea - mai ales la maturitate.

20

Compatibilitate EXCELENTA cu alte zodii Fecioara BUNA Balanta (80%)

(100%) -

-

Capricorn, Pesti,

Taur,

Scorpion

DELICATA, RISCANTA (60%) - Berbec, DIFICILA, DAR INTERESANTA (50%) - Rac DIFICILA, CU DATORII KARMICE (20%) Leu, NERECOMANDABIL Sagetator Calitatile zodiei rabdare, detasare, elevare, concentrare, rezistenta, obiectivitate, perseverenta, prudenta, organizare, administratie, ambitie, opinie, meditatie, experienta, realizare, reflexie, seriozitate, sobrietate, stabilitate, (10%) Gemeni Varsator,

Belsim. Catharsis aspiratie, ascensiune, calcul, spirit practic, intelepciune, maturitate, logica, ratiune, organizare, constiinciozitate, sarg, randament, spor, munca, disciplina Defectele zodiei singuratate, avaritie, frugalitate, oprire, intarziere, arivism, raceala, suspiciune, banuiala, raceala, distanta, piedica, incapatanare, rezerva, Verbul caracteristic conservatorism, fatalitate, fuga de schimbare, pesimism, inhibitii, negativism,

superioritate, orgoliu A FOLOSI "Concretizez material toate gandurile cratoare utile MottoMotto-ul zodiei revelatiei functiei mele interioare si mi le asum cu toata libertatea." Ziua caracterstica Planeta gUvernatoare Metalul caracteristic Culorile energizante Nume Numerele norocoa norocoase Simtul cel mai dezvoltat: Varsta specifica: Perioada din zi caracteristica: Anotimpul caracteristic: Punctul cardinal caracteristic: SAMBATA SATURN plumb negru 2, 8 pipaitul batranetea noaptea iarna nordul

Ioanid Ionescu

Pietrele caracteristice

Agata, Ametist, Aventurin albastru, Calcedonie, Cristal de stanca, Crisopraz, Cuart fumuriu, Cuart roz, Fluorina, Granat, Jad, Lapis Lazuli, Malahit, Ochi de pisica, Ochi de soim, Ochi de tigru, Onix, Opal, Piatra sangelui (Heliotrop), Rubin, Safir, Spinel albastru, Topaz, Turmalina verde, Turcoaz. Talisman norocos: Rubin. Recomandabil: PIETRE NEGRE CAPRICORNUL are tendinta de a se proteja in fata suferintelor sentimentale, pastrand o oarecare distanta. De-abia dupa ce este sigur de sentimentele si intentiile unei persoane are curaj sa lase garda jos. Are nevoie de un partener cu picioarele pe pamant, un om de incredere, intelegator, cu un statut social ridicat, loial, rabdator, care sa ii impartaseasca asteptarile pe plan profesional, material etc. Este melancolic si visator, inclinat sp[re singuratate. In dragoste se manifesta introvertit si chiar daca iubeste cu pasiune, nu face vizibila trairea sa interioara datorita autocenzurii pe care si-o impune. Casatoria sa este dictata mai mult de ratiune decat de sentiment sau atractie fizica. Este ata

22

Sentimental:

sa faca multe concesii pentru a mentine o relatie, stiind sa se sacrifice pentru persoana iubita. Poate avea parte de iubiri instabile, mai mult la nivel imaginar, fiind atras de parteneri mai in varsta, casatorindu-se mai tarziu. Este o fire singuratica, serioasa, controlandu-si permanent emotiile. Nu stie sa fie tandru, fiind usor distant si rigid. Este timid si idealist in dragoste. Poate avea parte de a sexualitate manifestata tarziu, poate chiar reprimata. Educatia din familie e posibil sa-i fi impus autocenzura instinctului erotic si al emotiilor. oate trai din cand in cand un blocaj sentimental, provocat de teama de erotism. Are tendinta de a-si suspecta partenerul, manifestandu-se cu prudenta. Are mare

Belsim. Catharsis rabdare si perseverenta pana isi atinge scopurile pe plan sentimental. Priveste sentimentele cu multa detasare si intelepciune, fiind prudent in implicarea intr-o relatie sentimentala. Priveste relatia ca pe o responsabilitate ce trebuie indeplinita cu seriozitate. In momentele dificile pe plan sentimental da dovada da multa detasare si sange rece, desi este vulnerabil la suferinte sentimentale, deceptiile facandu-l sa se retraga in singuratate, interiorizandu-se si mai mult si alunecand in pesimism. Totusi poate trece peste crize, revenindu-si incet dar sigur. Este foarte punctual la intalniri, ceea ce pretinde si de la partener. Cauta un partener serios, cu simtul daotirie si al responsabilitatii, isi doreste o uniune durabila, chiar cu un partener mai in varsta sau care cel putin sa manifeste foarte multa maturitate. Ii place discretia in relatii sentimentale, fara a face prea multa parada de sentimentele sale sau ale partenerului. Un Capricorn este greu de cucerit, datorita aparentei sale usor distante care da impresia ca nu ar fi interesat intr-o relatie sentimentala. Poate fi cucerit prin discutii despre timp, munte, agricultura, munca, datorie, responsabilitate, functii inalte, economie.

Alimente

Are nevoie de radacinoase, mancare din oase, inghetata, alimente bogate in calciu, alimente ce cresc in pamant (cartofi, morcovi), nuci, alimente de culoare neagra: masline, ridichi, cartofi.

Cadouri

Articole de intretinere a pielii si parului, pasta de dinti, ceas, calendar, articole de drumetie pe munte, vacanta la

Ioanid Ionescu

o cabana in munti, obiecte din piatra si lemn, agenda, articole pentru agricultura, obiecte de anticariat, articole vechi, haine groase, flori de mina, roci, enciclopedii, sculpturi, articole cu incarcatura religioasa (cruciulite, icoane), portofel de piele, sticla de sampanie, vin vechi, racheta de tenis, organizer de birou, costum de haine, tinuta business, cravata, haine sobre, clasice, bilete la teatru, parfumuri, lumanari, vaza de cristal, diplomat de piele, articole pentru birou, parfumuri cu arome reci, invitatie la o cabana, in padure, la un restaurant rustic, vestimentatie in nuante de indigo, negru, gri, verde, violet, obiecte din plumb, betisoare, parfumuri sau esente de cedru, chiparos, iedera, magnolia, cereale, nuc, panselute, stejar, caprifoi, tataneasa, articole ce reprezinta bovine, bizoni, cerbi, caini, cai, ursi, lupi, bijuterii sau obiecte din metalul si pietrele semi-pretioase caracteristice. Vestimentatie Spatii specifice aCulorile recomandate pentru a-si amplifica energiile sunt verde, negru, gri, violet Incaperile preferate in casa sunt dormitorul si camera de studiu. Locuri prielnice: se simte bine in locuri retrase, ferite de lume si aglomeratie, in locuri cu o mare incarcatura romantica, in case batranesti, in casa bunicilor, in pesteri, cabane, paduri, munti, parcuri, gradini, pivnite, mine, targuri, magazine, pietele, la tara, in preajma anticariatelor, la serviciu, la scoala, la biblioteca, la manastire, in statiuni balneo-climaterice. Zone benefice: nordul tarii, nordul orasului, in camere cu ferestre spre nord. Sa plaseze patul cu capul spre nord. Tari/Orase specifice: India, Mexico, Afghanistan, Cuba, Slovenia, Oxford, Delphi, Mexico Sunete specifice Muzica ritmata, tobe, instrumente de percutie, muzica lenta, sentimentala, veche, clasica, muzica de

24

Belsim. Catharsis concentrare, de meditatie sau relaxare. Profesii Administratie, ceasornicarie, reumatologie, agricultura, analiza si geriatrie, minerit, arhiva, anticariat, politica, sculptura, control,

dermatologie,

geologie, matematica, consilier, salvamont, alpinist (tot ce e legat de munte si pietre), gemolog, geolog, miner, fermier, constructor, inginer, afaceri, functionar, birocrat. (conform < www.acvaria.com>) Iata pana acum o parte din personalitatea Lui, influenta a planului terestru, acolo unde a coborat. Asta daca intr-adevar s-a nascut pe 25 decembrie, putin posibil. (vezi cultul lui Mithras, Krishna, Horus, Adonis, Hermes, Dionisos, Prometeus cand toti acestia erau nascuti pe 25 decembrie in fapt sunt legati intre ei prin cultul Soarelui etc). Dar daca calculam numarul de aur pentru 365 zile? Obtinem 225 cu aproximatie; numarand 225 zile obtinem 13 August. Pentru anul 2010. Dar cum Iisus sa se nasca in August? Dar daca inceputul anului nu este 1 Ianuarie, ci 1 Martie, odata cu primavara, atunci 225 cade in jur de 10 Octombrie. De ce atunci?

Bogdan Mateciuc spune asa:An de an, pe 25 decembrie, ntreaga lume - crestini si necrestini srbtoreste Crciunul. Albi, negri, galbeni si rosii, toti srbtoresc Crciunul, prilej cu care si fac unii altora cadouri si petrec n jurul bradului mpodobit, ntr-o revrsare de bucurie si voie bun indus de comerciantii animati de cresterea cifrei vnzrilor. Dincolo de aceast cocacolizare a Crciuniului, pe 25 decembrie crestinii srbtoresc nasterea Domnului Iisus Hristos. Unii care au citit relatrile din Evanghelie despre nasterea Domnului sau ntrebat probabil cum de stteau pstorii noaptea cu oile pe cmp, la sfrsitul lui decembrie. n acelasi timp, ce minte trebuie s fi avut acel guvernator roman care a organizat un recensmnt, care implica

Ioanid Ionescu

deplasarea multor persoane dintr-o regiune n alta, ntr-o perioad a anului n care traversarea Iudeii era foarte dificil! Putini stiu Domnul Iisus Hristos nu s-a nscut pe 25 decembrie. Aceast dat si srbtoare a nasterii Lui a fost fixat de Biseric trziu, abia n secolul 5, n timp ce Biserica primar nu srbtorea nasterea Domnului pentru simplul motiv c nu cunostea data.

Prima mentionare a datei de 25 decembrie apare n Calendarul lui Filocalus (anul 354), unde se presupune c nasterea Domnului a avut loc vineri, 25 decembrie, anul 1. Cu toate acestea, data de 25 decembrie a fost stabilit ca celebrare oficial a nasterii Domnului abia n anul 440, prin acord al Sfintilor Printi ai Bisericii, n absenta unor informatii despre data real. Stabilirea datei de 25 decembrie a avut si o motivatie de politic bisericeasc. Ca si n alte cazuri, srbtorile crestine au fost asezate n mod intentionat peste unele srbtori pgne, n dorinta de a disloca obiceiurile pgne si a le nlocui cu evenimente din istoria Bisericii. A se vedea, cel putin n Romnia, traditiile de Drgaica, Snzienele, etc., srbtori pgne care au atasat si o conotatie crestin. Pe 25 decembrie avea loc n Imperiul Roman srbtoarea Saturnaliilor, srbtoare de sorginte babilonian care era nc destul de popular printre romani. Stim din Sfnta Evanghelie c dup ce s-a nscut El, Iosif a luat-o pe Maria si a plecat n Egipt, din cauza poruncii regelui Irod de ucidere a tuturor pruncilor cu vrste de pn la doi ani, n ncercarea de a-l strpi pe Cel despre care Magii i spuseser c va fi mpratul lui Israel. ntre nasterea Domnului si moartea lui Irod a trecut o bun bucat de timp, din moment ce Maria si Iosif au fugit n Egipt la scurt timp de la nasterea Lui si nu s-a ntors n Israel dect dup moartea lui Irod.

26

Belsim. Catharsis Irod a murit pe 14 ianuarie, anul 1 H. Tertulian (n. 160 dH) spune c mpratul Augustus si-a nceput domnia cu 41 de ani nainte de nasterea Domnului si a murit la 15 ani de la acest eveniment. Augustus a murit pe 19 august 14 dH, ceea ce nseamn c Iisus s-a nscut n anul 2 H. De asemenea, Tertulian scrie c Iisus s-a nscut la 28 de ani de la moartea Cleopatrei n 30 H, ceea ce ne d tot anul 2 H ca an al nasterii Lui. Irineu, nscut cam la o sut de ani dup Iisus, scrie si el c Domnul s-a nscut n al 41-lea an al domniei lui Augustus. ntruct Augustus si-a nceput domnia n toamna lui 43 H, obtinem tot anul 2 H. Eusebiu (264-340 dH), supranumit Printele istoriei Bisericii, aseaz nasterea Domnului n al 42-lea an de domnie a lui Augustus si la 28 de ani de la cucerirea Egiptului dup moartea lui Antoniu si a Cleopatrei. Al 42-lea an de domnie a lui Augustus tine din toamna lui 2 H pn n toamna lui 1 H. Cucerirea Egiptului a avut loc n toamna anului 30 H. Al 28-lea an a tinut din toamna anului 3 H pn n toamna lui 2 H. Singura dat care corespunde tuturor acestor date este toamna anului 2 H. O alt abordare n determinarea datei nasterii Domnului se bazeaz pe informatiile despre Sf. Ioan Boteztorul. Elisaveta, mama lui Ioan, era o verisoar de-a Fecioarei Maria si sotia unui preot pe nume Zaharia, care era din ceata preoteasc a lui Abia (preotii iudeilor erau mprtiti n 24 de cete si fiecare ceat slujea la Templul din Ierusalim timp de o sptmn, de la un sabat la altul). Cnd Templul a fost distrus de romani pe 5 august 70 dH, prima ceat de preoti tocmai preluase slujbele religioase. ntruct ceata lui Abia era a opta ceat, putem merge napoi si gsi c Zaharia si-a ncheiat slujbele pe 13 iulie 3 H. Dac nasterea lui Ioan a avut loc dup 280 de zile, nseamn

Ioanid Ionescu

c ea s-a produs pe 19-20 aprilie 2 H (mai precis, cu ocazia Pastelui evreiesc din acel an). Sf. Ioan Boteztorul si-a nceput propovduirea n al 15-lea an de domnie a lui Tiberiu. Vrsta minim pentru o lucrare public era de 30 de ani. Din moment ce Augustus a murit pe 19 august 14 dH, acesta este anul urcrii pe tron a lui Tiberiu. Dac Ioan s-a nscut pe 19-20 aprilie 2 H, el a mplinit 30 de ani pe 19-20 aprilie 29 dH, adic n al 15-lea an al lui Tiberiu. Aceasta pare s confirme anul 2 H ca an al nasterii Domnului si, din moment ce Ioan Boteztorul era cu cinci luni mai mare dect Iisus, obtinem tot o zi de toamn ca zi de nastere a Domnului Iisus Hristos. Elisaveta s-a ascuns timp de cinci luni si apoi Arhanghelul Gavriil a venit si i-a dat buna vestire Mariei, spunndu-i totodat si c Elisaveta va avea un prunc. Maria a pornit degrab ctre Elisaveta, care era atunci n prima sptmn din cea de-a sasea lun, cu alte cuvinte n a patra sptmn din luna decembrie, 3 H. Dac Domnul Iisus s-a nscut dup 280 de zile, atunci avem ca dat a nasterii Lui ziua de 29 septembrie 2 H, care n calendarul evreiesc era ziua nti a lunii Tishri si totodat Praznicul Trmbitelor. Exist si o confirmare romneasc a unei zile de toamn ca zi a nasterii Domnului. Savantul romn Vasile Moisescu, detintor a mai multe licente academice si versat n stiintele matematicii, geografiei, fizicii, istoriei, teologiei, filosofiei, arheologiei si limbilor antice, a publicat n 1936 o lucrare intitulat Taina Tainelor - Descifrarea tainei Marii Piramide din Egipt. Pentru scrierea crtii, Moisescu cltoreste n Egipt unde msoar Marea Piramid a lui Keops, folosind ns nu sistemul zecimal european, ci sistemul britanic (n toli si picioare), ntruct acesta se aseamn sistemului folosit n antichitate. Transformnd lungimile din toli si picioare n ani si totodat constatnd si alte coincidente legate de orientarea geografic a acestei piramide,

28

Belsim. Catharsis Moisescu afirm c Marea Piramid cuprinde n ea, ncifrat n chiar dimensiunile ei, pornind de la baz ctre vrf, ntreaga istorie a omenirii, de la facerea lui Adam pn la primul rzboi mondial - vrful piramidei nu mai exist din cauza eroziunii, istoria oprindu-se astfel la primul rzboi. Este interesant de mentionat c, desi a fost construit la fel ca celelalte piramide - pentru a adposti sarcofagul unui faraon - n Marea Piramid nu a fost nmormntat nici un faraon. Camera mortuar din centrul piramidei a fost mereu goal, ca o interesant paralel cu un anumit mormntul gol de la Ierusalim. n ceea ce priveste nasterea Domnului, folosind aceeasi metod de transformare a unittilor de lungime n ani, luni si zile, Moisescu calculeaz ca dat a nasterii Domnului ziua de 15 Tishri din calendarul evreiesc, dat care corespunde unei date variabile din calendarul modern, cuprins ntre 1 si 10 octombrie. Surprins el nsusi de toate aceste descoperiri, Moisescu vede n Marea Piramid o profetie antic, n piatr, despre nasterea si nvierea Domnului, si, mai mult, o asociaz cu stlpul de pomenire mentionat n cartea proorocului Isaia, capitolul 19, versetul 19. Avem astfel, din surse diferite, un calcul aproximativ si, desigur, discutabil, al datei nasterii Domnului nostru Iisus Hristos: nceputul lunii octombrie.

Despre conotatia numelui sau, sau a numelor, a cifrei destinului, cu alte cuvinte numerologia despre Iisus. De aceea este de o importanta covarsitoare adevaratul sau nume. Iata cine era Fiul lui Dumnezeu cand era Iisus, si iata cine era Fiul lui Dumnezeu cand era Joshua: I este litera emotionala. In numerologie posesorii numelor a caror initiala este I si prima vocala tot I se caracterizeaza astfel:

Ioanid Ionescu

I este motivat si independent, stie exact ce vrea si i displace amestecul n problemele sale. Idealisti, total lipsiti de spirit practic, nativii acestei litere au o atitudine romantica in fata vietii si sunt n pericol de a deveni excesiv de teatrali. n general sunt firi impresionabile si sensibile, caci ii favorizeaza dezvoltarea instinctelor umanitare.

In pozitie initiala - ncurajeaza idealismul. Ca prim vocala -nativii n al caror nume I este prima vocala reactioneazantr-un mod romantic, idealist si total nepractic in fata evenimentelor cu care se confrunt. J este litera mentala Aceasta litera indica anumite calitati de conducator, dar nativii guvemati de ea nu sunt att de siguri pe ei pe ct par si, uneori, au nevoie de sprijin. Remarcati forma curbata a bazei sale - litera J se poate legana dintr-o parte n cealalta. Nativii acestei litere au o constiinta de sine foarte putemica si prefera activitatea. Daca sunt prudenti, si pot realiza ambitiile, dar adeseori sunt distrati.

30

In pozitie initiala - ntareste puterea de judecata.

INITIATOARE, continuatoare si finalizatoare Putem mparti literele in trei grupe - respectiv Initiatoare, Continuatoare si Finalizatoare, iar aceasta categorizare ne furnizeaza informatii suplimentare. Verificati n care categorie se nscriu majoritatea literelor numelui.

Belsim. Catharsis

Initiatoare: AEIKORZ- Aceste litere favorizeaza capacitatea de acrea i a demara cu succes proiecte. Nativii acestor litere nu au nevoie de nimeni pentru a se mobiliza la lucru.

Continuatoare: B FHJNPQSTUWX Y-Aceste litere sprijinacapacitatea de a continua proiectele deja demarate i promoveaza acele idei care au fost deja puse in practica. Nativii ale caror litere se ncadreaza in aceasta categorie au darul de a aduce mbunatatiri acelor lucruri deja create, dar pot fi nehotarti uneori.

Finalizatoare: C D G L M V - Aceste litere sunt favorabile ducerii labun sfarit a proiectelor ncepute. Nativii lor sunt orientati spre progres i, de obicei, finalizeaza cu succes ceea ce au nceput. Literele nu sunt nici bune, nici rele. Sunt diferite i ne influeneaz fiecare n felul ei. Cifra consoanelor numelui Iisus calculata dupa tabelul de jos vorbeste 1 A J S 2 B K T 3 C L U 4 D M V 5 E N W 6 F O X 7 G P Y 8 H Q Z 9 I R -asa: Imaginea pe care o creeaza este cea a unei si persoane cooperante

prietenoase. Fac fata cu bine oricarei situatii atunci cnd este nevoie de diplomatie. Dau dovada de mult tact si au un real talent sa dea sfaturi, sai consoleze si sa-i ajute pe cei de lnga ei. Fiinte inspirate, dar ntotdeauna discrete, acesti nativi pot parea timizi la nceput, si nu vor fi ei cei care fac prima miscare. Ca trasatura negativa par vicleni dar, n general, sunt considerati a fi oameni degajati si sinceri, care pot fi prieteni de nadejde. Cifra consoanelor pentru numele Joshua, Ioshua:

Ioanid Ionescu

Ioshua- Imaginea corecta este una dramatica, romantica, marca de idealism. Nativii a caror cifra a consoanelor este 9 iubesc oamenii si au vederi largi. Personalitati carismatice, par a fi filantropi, plini de compasiune, cu abordare a vietii destul de putin conventionala. Independenti si creativi, acesti indivizi constituie o prezenta dinamica si atragatoare. Deoarece sunt persoane energice, dar si iuti la mnie, viata lor este departe de a fi plictisitoare. Joshua- Imaginea pe care o creeaza este cea a unui conducator. Acesti nativi pasesc pe scena vietii plini de initiativa, hotarare si originalitate si lasa impresia ca sunt perfect capabili sa isi poarte singuri de grija si ca se bazeaza numai pe propriile forte. Par siguri pe ei, chiar si atunci cnd nu sunt, si uneori si fac dusmani prin entuziasmul cu care vor sa-si vada planurile duse la bun sfarsit. Nu par sa lucreze bine n echipa. Persoane fericite, adeseori cu o popularitate imediata, acesti nativi par sa nu aibe niciodata nevoie de ajutor. Iisus Hristos - nume stabilit in Noul Testament, inclus in cea dintai marturisire de credinta crestina (Fil. 2, 5) pentru a recunoaste pe Iisus din Nazaret ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Domnul si Mantuitorul: "Si orice limba sa marturiseasca, spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Iisus Hristos este Domnul." (Fil. 2, 11). Iisus, numele Lui propriu (Mt. 1, 21, 25; Lc. 1, 31) - care este forma greaca a lui Ioshua (Lc. 2, 21) ce inseamna in ebraica "Domnul este mantuirea" sau "mantuitorul" (Is. 61, 11) si in greceste, "cel care vindeca" I se da la prezentarea la templu de catre mama Sa, Fecioara Maria, potrivit unei fagaduinte divine: "Ea va naste Fiu si-I vei pune numele Iisus, pentru ca El va mantui pe poporul Sau de pacate" (Mt. 1, 21). Pentru a-L distinge de altii cu acelasi nume, se recurge la o indicatie geografica: Iisus din Nazaretul Galileii (Mt. 21, 11; Mc. 1, 9), Iisus din Nazaret (In 1, 45; 18, 5, 7; Fapte 2, 22, 32, 36), sau Iisus Nazarineanul (Mc. 1, 24; 10, 47; Lc. 24,19).

32

Belsim. Catharsis Echivalentul cuvantului ebraic Messiah care inseamna "unsul lui Dumnezeu" - Mesia, nu e un nume propriu, ci un titlu care se refera la originea si misiunea divina a lui Iisus. A jucat vreodata Iisus Christos coarda? Sau a tras vreodata cu prastia? A taiat vreo gaina pentru cina in familie? A avut amici? Daca a fost tamplar, a facut cuiere, scaune, pahare, scari, cruci? Functiile pe care le-ar fi putut avea sunt veridice si nu se nasc intr-o imaginatie grea, ci normala. Corpul uman este o masinarie construita perfect pentru a functiona. Eliminarile toxice ale corpului (de tip gaze, fecale, urina, transpiratie, regurgitari etc) sunt balansurile unei trairi firesti. Exista oameni a caror transpiratie miroase a mir, iar asta se datoreaza vibratiei lor. Cu siguranta ca si Iisus ar fi avut o perspiratie pe masura vibratiei lui. La fel cu postitul. Foamea ne este produsa de niste bacterii din stomac care manaca CONTINUU si NEINCETAT. In cazul neindestularii lor cu mancare, ele incep sa roada si sa perforeze stomacul (de unde si faptul ca prima parte a unui mort care incepe sa putrezeasca este stomacul). Ei bine, evitarea acesteia se poate prin cresterea vibratiei. Asta e diferenta dintre cei care sfarsesc prin infometare si cei care postesc fara probleme (aparente). Aceasta vibratie distruge bacteriile, nu mai departe priviti exemplele moastelor din biserici. Acele parti cu vibratie ridicata (de obicei mainile care sunt canale de scurgere a luminii sau energiei universale) nu intra in putrefactie. Cu alte cuvinte, pentru cei cu aceasta vibratie, nu exista dureri de cap, de dinti, raceli, foame, si altele. Spusele infidele unei religii (care nu inseamna decat silueta intoarcerii catre Dumnezeu) sintetizeaza sesizarea unei parti adevarate de care ne indepartam. Departari si departandu-ne. Crearea speciei ce poarta numele de om proceseaza procese proprii, in care descoperirea fagaduieste speranta inselaciunii. Oamenii sunt egali: penisul spiritual nu are marimi, are vibratii.

Ioanid Ionescu

Citeam intr-una din cartile pe care le-am scris ca destinul exista. Exista inceput si sfarsit predefinit si de aici restul, mijlocul adica, este doar o amestecatura pe care ne place s-o chemam liber arbitru. Gandeam ca in sustinerea ipotezei se adauga inca un argument solid: postul. De obicei, postesc relativ ok doar batranii si copiii, sfarsitul si inceputul. Postul inseamna nu numai dieta, ci si abstinenta, non-alcoolul si non-tutunul, rugaciuni, etc. iar toate astea se intalnesc la ei, cei amintiti deasupra, care ambele categorii se afla cel mai aproape de contactul cu Dumnezeu: cei care de-abia au venit de la El si cei care de-abia pleaca la El. Axiomal si indestulabil pentru gandire este ca oamenii nu cauta nemurirea, cum s-ar crede, ci memoria ancestrala, adica cunostintele vechi si noi pe care le-au avut si le au din alte vieti.

II Crucea amara Capitolul II Je suis le cont de Saint Germain! Je A urmat o scurta pauza in care am lasat pixul pe foaie. Nu, am suras nu, nu, nu! Poate nu e bine sa ne intrebam daca e bine ca Dumnezeu sa fie imbracat asortat cand ii vorbim! Carnea mea simte. Fiecare celula in parte simte. Si fiecare din ea va avea ceva de spus in decizia mea: ma va sustine sau ma va trada. Ca si cand Dumnezeu pleaca sa sustina o proba. Iar noi, ceilalti, printre care si oamenii, il ltradam sau ii suntem alaturi. Cand am inceput eram obosit inca. Nici nu stiam ca voi incepe azi, nici nu stiam ca nu voi delimita zilele decat prin unu, doi si trei. Azi e prima zi. Au trecut saisprezece ore si jumatate, nici macar jumatatea valorii drumului pe care il vreau trecut. Si au inceput sa apara primele simptome legate de omenesc, de material, de dependenta. Au aparut primele ganduri in care ma intrebam de ce fac asta si primele calcule ale cator ore mai am de

34

Belsim. Catharsis petrecut asa. Este prima incercare prin care vreau sa arat prin mine ca desprinderea de dependenta carnala e pietruita cu iubire; cu iubire divina. Ochii au inceput sa slabeasca si pleoapele din naturale si de negandit in miscarea lor, in greoaie si controlate. Imaginile devin grele si totul la doar nici macar saptesprezece ore. Deschid ochii larg. Privesc in jur. E intuneric. Probabil as improviza. Probabil as bea. Si uitarea. Uitarea de toate si plictiseala te doboara. Sunt semn ca mintea nu trebuie lasata sa lancezeasca, cu atat mai mult sa umble razna. Totul poate duce la o departare prea puternica si amagitoare, pieitoare in ale somnului. Mintea nu trebuie probabil nici controlata. Asta nu stiu exact inca de ce. Asa ma citit. Se spune ca mai tarziu devine un blocaj. Probabil capul devine greu, ochii durerosi si trupul ametit. Da! Am mai trait momentele astea. Ar fi trebuit sa fie simplu pana acum. Macar inceputul. Dar nici atat. Nu acum. Lupta asta pe care mi-am propus-o a fost dura de la inceput. Si ma bucura asta. Pentru ca fie ca o sa castig, fie ca o sa pierd, intelepciunea ce-o voi acumula si inzidi in mine ma va face sa inteleg de ce mintea nu trebuie controlata, ci inteleasa. Mainile au inceput sa-mi tremure usor. Gandurile ma poarta la ingeri. Afara e intuneric. Si liniste. Buzele imi sunt uscate. E prea cald inauntru. Iar afara e prea frig. Am sa ies. Cu siguranta am sa ies cand trupul nu va voi sa-mi dea ascultare. Criza prin frig o sa-l dezmorteasca. Fibrele or sa se stranga atunci si fizicul va deveni greoi si supt, lipsit de vlaga si tras asemeni unei mumii, unui cadavru. Cel mai vizibil va fi chipul. Ochii inrositi si cearcanele imens adunate sub ochi. Venele or sa se umfle si sangele o sa-l simt in fiecare ungher de piele. Dar toate astea sunt doar presupuneri. Pana acum doar oboseala. O moleseala simpla ma cuprinde. Incerc sa ma agat de orice ma face sa renunt la a inchide ochii. Si incep sa gandesc ca a dormi nu presupune a tine ochii inchisi precum si invers. Si asa imi las pleoapele sa-mi acopere oboseala globurilor pentru cateva secunde. Primul cascat in optsprezece ore. Si totodata ideea ca ma pot prinde de o dependenta trupeasca pentru a evita o alta. Spre exemplu daca ai

Ioanid Ionescu

obsesie pentru ceva si urmezi acel ceva, ai sanse sa te implicit atat de mult incat sa uiti de timp. Si atunci ai sarit un prag. Cum ar fi fascinatia de a urmari pe ascuns o femeie in budoarul ei. Timpul ar fi prea scurt. Perioada de oboseala ce provoaca somnul e impartita in mai multe etape. Exista 2 praguri pe timp de noapte, pe care daca le depasesti te sustragi in mod strasnic de la somn: 22:00 23:00 si 03:00 04:00. Eu am ajuns la 06:00. au trecut nu mai putin de 24 de ore. Sunt perfect treaz si relativ odihnit. Si totusi renunt. Renunt pentru ca am gasit de cuviinta ca nu e timpul inca pentru experiment. Ma culc. Ma culc cu ideea in minte ca am parcurs un drum caruia nu i-am dat nici o valoare, mai mult, am renuntat la el. De ce? Pentru purul motiv ca nu era momentul.

III Crucea amara Capitolul III Frumoasa dorinta a unui vis distins Strasnicul gand al unei reusite se descoperise ca o descompunere. Era iubirea. Era intelegerea ei. Intelegerea ca traim pentru a ne naste in Dumnezeu la sfarsitul sfarsitului nostru. Ma simt ca o umbra care nu apare pe vreun perete, sau ca o reflexie care nu se vede in nici o oglinda sau ca un vant ce nu poate inteti vreun val. Ma simt nelalocul meu. Si nu stiu unde sa caut. Si nu stiu ce sa caut. Pentru betia asta nu mi-am delimitat voit timpul. Si ca intr-un hohot plin de speranta mi-am inchipuit reusita dupa ce imi trecusem probele sovaielnic si strengareste printre clipe pline de erotismul suav. Si daca am avut sa inlatur voit aceste minunatii ale omului, le-am inlaturat. Principiul pe care se cladeste reflexul eternitatilor pare mereu si mereu legat de timp. Unii zvonesc ca ar fi a patra dimensiune spre care Dimensiunea timpului. Sau dimensiunea simturilor prin timp. toti tind.

36

Belsim. Catharsis Oglinda din noi, sau mai bine spus oglinda pe care ne-o formam din noi ma impingea mereu si mereu aproape de vocile femeilor, de sanii lor, de buzele si ochii lor, de mersul lor leganat, de imaginea si arareori de cele ce erau in conturul sufletelor lor. Pana la urma ce e si ce nu e important? Pana la urma triunghiul ne va purifica mereu si totusi, tot mereu, revin parca constant in etapa de a nu mai intelege nimic. Si atunci ma intreb daca asta e un pas spre vreo evolutie. Cu cat invat sa privesc altfel pielea unui san simt o virginitate in spasme. Energiile pometilor plini de atingeri au o putere nebuna de a te face sa te vrei pe locul doi. Erau multe dimineti cand cearsaful in varf de penis imi trezea imaginea amintirilor din taberele tip camping la munte sau mare. Si zambeam in somn, iar de multe ori imi gaseam dojeniri sfioase din voci strangulate in feminitate despre erectia rasarita ca o minune din noapte ca un vrej magic de fasole din vreo poveste inca neinventata. Cu o simpla vorba ai putea schimba toata viata mea toata viata mea stiu dar ce folos ca stiu si ma-ntorc trist pe drumul meu, ce-a ramas, din nou, pustiu Cand se rupe sufletul in bucati durerea e enorma. Te sfasie din interior. Unii au numit-o dragoste. Altii n-au numit-o nicicum. Adesea uit sa gandesc ca primul pas poate sa insemne si ruperea sufletului. Iar teama si disperarea care te apuca nu mai coincid in logica cu dorintele anterioare. Totul pluteste in alta gravitatie. Si singurul refugiu de fapt nu exista. El e Dumnezeu poate si totusi ii ceri sa nu te salveze, nu si de data asta foiletonul sexului se sfarma, se topeste in cea mai mare caldura pe care a emanat-o sanul tau vreodata. Cat am sa rezist? Cat am sa-mi insusesc handicapul asta energetic? Cate strigate am sa le innabus? Oamenii se feresc de nuduri. De goliciunea simpla care nu are in constructia ei minciuna. De aceea oamenii se insemneaza cu x-uri si se trec pe listele de amanare. Oamenilor le plac cuvintele, la nebunie. Cea mai simpla betie a unui om o faci cu cuvinte. Si atunci e al tau. Aceste lucruri, pur si simplu nu ma mai satisfac. Pentru ca a manipula oamenii e ca

Ioanid Ionescu

si cand pui o pula in mana: la un moment dat te stropesti. Gandeam mereu cata putere au cuvintele asupra noastra. In fapt ele ne conduc conduita si energiile. La inceput a fost cuvantul. Cuvantul, cu vantul. Articulezi si suflii. Cuvintele ajuta la excitarea creierului care la randu-i excita alte simturi. Oamenii se tem de simturi. Dar ele sunt normalitatile noastre. Nu trebuie sa ni le ingropam, nici sa le stapanim, ci sa le balansam. Cu cat vrem sa scapam de ele mai mult cu atat ne vor asalta si ne vor incatusa. Metoda merge in orice imprejurare. Eu cad la sani si o repet. Rozul sfarcurilor contribuie la multe imprejurari ale evolutiei mele. Si cu cat vreau sa ii am mai mult, cu atat fug de ei mai mult. Si ii am!

Crucea amara Capitolul IV Cele 3 regrete Pajistile dragostei cresc doar fluturi de-o zi? Ating demonii vreodata ingerii? Obstructiile vindecatoare pe care nu ni le subcutanam desi ele fardeaza intamplari naucitoare in cele traite de noi, se nasc dupa vointe detasate de gandirile si inovatiile unor creiere inventate de demult. Cu toate astea, lucrurile spinteca pudoarea sentimentelor noastre diferentiidu-se in mici categorii de care nume in crusta lor sunt de-a dreptul banale. Ma tem, mi-e frica, imi fac griji. Frica este cea mai periculoasa. Neatentia ei este atat de mortala incat ceea ce se roade in noi este fatal sau contructiv-fatal pentru legiunile de ganduri si invataminte ingerate. Teama in sine este o premonitie neacceptata in lupta dintre ego si ingeri. Teama distruge ratiunea, frica o ingroapa. Grijile deja intra in alt catastif

38

Belsim. Catharsis parca, sau cel putin dupa tendinta. Nu le-am studiat cu atentie in ultimul timp, prioritar imi este viata in sine. Frumoasele regrete pe care le uit mereu pe rand si le amagesc prin amintiri, imi provoaca starile depresive de un calm intestinal atat de pitoresc incat franghiile energiilor mele au tendinta unor zboruri neelucidate inca. Da, am omorat. Am omorat un albatros de o frumusete nemasurabila. Dar nu frumusetea sporeste gradul de regret. Copilaria da iluzia ca marimea o face. Dar nici marimea nu o da. Ci amintirea. Amintirea zguduie speranta regretului pana in temeliile cele mai uitate. L-am omorat din cel mai teribil motiv inserat in justificarile umane, frica; frica de moarte. Acum inca nu realizez. Inca nu reusesc sa realizez a cui frica de moarte, a mea sau a lui. Pentru ca el era deja in pozitia de sacrificiu. Iar eu m-am ales pe mine. Asta regret bun! Asta regret acum! Iminenta moarte de atunci sa terminat in frica. Apoi totul s-a transformat brusc in regret. Regretul in amintiri vii, iar frica in sila. O schimbare atat de rapida incat nici macar lacrimile nu mi le pot scufunda indeajuns in speranta sucului veninos al uitarii. Si totusi, cu toate aparentele sfioase am ucis. Atata timp cat lasam sa treaca prin noi, cu atat ne vom masura prinsorile in momente si particule de secunde nisipoase scurse prin clepsidre turnate in sticla de legamant. Legaminte sub destinatii numite galopant blesteme. Cei care ne leaga sunt slobozi si chiar numiti de mai marii pamanteni apostolate si sfartecati in nelinistea prihanei domnesti a cerului. Ei vad si nu vad. Ei stiu si nu stiu. Din noi doar cativa. Iar aceia se doboara culegandu-se si ascunzandu-se ca firele de aer prin parul plin de carlionti blonzi cafenii. Zumzet de tacere. Caii sorb tihna sfarsitului. Care cai? Caii inspumegati ai dragostei impartasite prin suspine. Priviri, respingeri, elastice Toate balansurile se intrezaresc acut doar prin forme de nisip construite in carne. Si rozi. Rozi fad un gust amar si singur care te va infasura curand si care iti va deveni cel mai apropiat. Il vei ura. Dar iti va fi cel mai apropiat. Un prieten nenorocit, un prieten mistuit de norocul intelegerii unei strucutri diabolice de trac sau fard timid. Printre

Ioanid Ionescu

masti ne vom ascunde fara sa vrem sau sa ne dam seama. Vom fi chemati si ademeniti. Caci noi am comandat asta, inconstient. Noi am implorat sunetul lin al durerii sufletesti. Noi scriem in noi cu fiecare clipa regretul unei premonitii numite teama. Pustiu imi vad ochii cand dor intre tample si aduc cu ei imaginea cerebelica a straniei impartasanii. Era rece. O femeie atat de rece incat stapanea cele mai aprinse focuri. Si ea m-a ales pe mine. De ce eu Doamne? Iar eu, intr-un final siret, am cedat in fata obisnuintei mele. Ego-ul renuntarii. Premonitia manastireasca a tradarii legamintelor nescrise si nerostite. Luptele dezamagirii si tradarii nu povestesc niciodata decat tributara teama. Am pierdut mai mult decat au pierdut toti ceilalati nealesi tocmai pentru ca eu fusesem inceputul. Am simtit ceeea ce ei n-au simtit. Nebunia abstinentei de un suav atat de aspru incat ademenirea unei scoici printre stafilopozi pare o diligenta condusa de un orb. Iar caii spumega. Si din ea coboara mandre iubirea, fericirea si ego-ul. Si tu alegi prost. Inchistarea! Cea de-a treia delimitare de regret a fost avaritia sufletului uitat. Seminte de negru le sadim printre zgarciurile noastre si apoi le dam titlu de benefice. Acest simplu sah al destinului universal, in fundal, poarta un fundament care o sa ne traga la o raspundere comuna si de netagaduit. Plangea. Toate lacrimile alea mi se vor parea ape involburate care ma vor inneca si-mi vor taia orice suflu si imi vor umple plamanii cu apa vietii primordiale cu fiecare amintire care imi va veni; apa doare pentru noi cei care uitam, plamanii care ne vor durea ne vor scoate din piept tipete atat de tragice incat copacii se vor indoi si vor plange de mila. Adesea socotim balanta legilor in bani si vieti. Si ziua legendara va veni. Noi nu o stim. O ignoram dar Dumnezeu asteapta. El asteapta. Si plange. Pentru ca noi nu plangem. Si atunci toate vocile pe care le-am ignorat or sa ne tipe in timpane sparturile esentelor de viata: banii sau viata? Care bani? Care viata? Atat de mult imi doresc sa pipai viata incat uit ca banii nu se pot trai. De-atunci ma feresc de intoarceri. Le inconjur de la inceput si le sugrum sa le inving. Imi conturez toate fortele intr-un singur haos: de a suprima intoarcerea. Dar nu asta ar trebui sa fac. Pentru ca regretul nu dispare. Ele sunt incrustate in mine. Iar ele raman vesnic.

40

Belsim. Catharsis

Crucea amara Capitolul V Absinth 1 halba vodka 2 lingurite pelin faramitat (uscat) !!! 2 lingurite de seminte de anason 1/2 lingurite seminte de chimen (fennel molura - seed) 4 ghimber (ginger) pastai 1 lingurita magheran 1/2 lingurita coriandru de pamant 2 lingurite chopped angelica root 1 si 2/3 cescute sirop de zahar ( I just used straight sugar!) Prep. Place vodka in a large jar with a tight fitting lid. Add wormwood and shake well; steep for about 48 hours and strain. Crush seeds and pods in mortar. Add them and all remaining herbs to vodka and steep in warm place for one week. Filter and sweeten. Pour into a bottle and enjoy a piece of history. Suggestion: pour half a glass water into a half glass of Absinthe for authenticity. ( I didnt I just drank it straight but whatever floats your boat!:) Now this is not for everyone! It is not green and glowy like on Dracula or that NIN video but more of a brownish whiskey color and tastes a lot like Nyquil! It must be the licorice taste from the anise seeds! Hope you enjoy! Absynthe#2

Ioanid Ionescu

1 lingurita pelin pisat 1 ceasca vodka 2 tbsp. frunze de menta maruntite 1 lamaie rasa de coaja 1/3- 1/2 cup sirop de zahar Steep wormwood in vodka for 48 hours. Strain out and add peppermint leaves and lemon peel. Steep for 8 days, strain and sweeten. Smells good but is more bitter than #1. Never done this one! If this is the one you choose, please write and let me know how it turns out! Absinthe Wine Toate ierburile sunt uscate 2 lingurite menta 2 lingurite pelin 2 lingurite cimbru (thyme - lamaioara) 2 lingurite levantica 2 lingurite isop (hyssop - Mic arbust exotic cu flori albastre, mai rar roii sau albe, cultivat la noi ca plant ornamental (Hyssopus officinalis)) 2 lingurite marjoram 2 lingurite cinstet (salvie sage - Plant erbacee cu tulpina nalt i cleioas i cu flori galbene punctate cu brun; brnca-porcului (Salvia

42

glutinosa) )2 halbe de vin rosu, negru sau alb, tare si dulce, originar din Portugalia Steep herbs one week, filter and bottle. My notes describe this as bitter, aromatic and potent. Lucrurile se murdaresc odata cu stapanul mintii. Mirosul asociat cu

limoncelo datorita lamaii si ghetii era de nerefuzat. Apoi pavaza se puse.Intre mine si el. Soapte de garda ma ingradeau. Am ascultat. Pereche de saptamani la care am renuntat pentru destin. Ma oprise la o masa in parc sa-mi spuna calm ca pot devia. Ca un os rupt, care va durea cand va fi pus

Belsim. Catharsis la loc pe linia cea dreapta. Si va durea ca naiba! Si odata pus la loc, pe linia cea dreapta, sudura va fi atat de puternica incat niciodata deviatia nu va mai avea loc in acel loc. Dar! Dar intotdeauna cand timpul se va schimba, locul sudat va fi primul care iti spune! Rad iarasi tangouri in vant. Fulgi de plop se ridica veseli si inerti prin mintea mea. Afara e o iarna intrupata. Intrupata in necunoscut. Nu mai cunosc nici limite, nici reguli. Doar plansete. Si atunci incerc sa ridic ceva din mine, acel ceva care alta data ma purta pe ritmul de vals al iubirii. Dar iubirea nu exista aici. Nu in dimensiunea noastra. E ca si cum am fi o grupa mica de gradinita. Si invatam sa taiem lanturi de hartie si sa facem felicitari de ziua iubirii. De aceea ma caut neincetat in toate experientele si experimentele vietii mele, sa gasesc ultima faramama care ma poate salva. Sa urmaresc cea mai infima informatie despre adevaratul eu. Caci nu ma mai stiu. Si nu cred ca ma mai stiu nici ceilalati. Si atunci rad cu totii orbeste prin-prejuru-mi de statura falsa pe care incerc s-o dezlipesc de mine. Pentru oameni iubirea e fada, e plictisitoare, e neobservata. Iar daca se va vedea mereu doar excesul atunci cui apartine lumea asta? Mai e inca a lui Dumnezeu? Arde umbra pasului in urma-mi insetata de plecari. Si azi pentru prima oara m-am gandit la testamentul meu. Ce sa le las parintilor mei? Ce sa le las celorlalti? Oare despre asta se refera viata? Si daca e asa, totusi, eu ce am de lasat? Moartea o simt aproape iar cei din jurul meu mi-o neaga. O neaga probabil din frica de a ma pierde. Sau se infioara zambind si fals imi ingroapa mostenirile de gand. Good night moon!

VI Crucea amara Capitolul VI Noi Valuri pline de iubire primara ma inconjura. Instinctele care deosebesc oameniii de toate pronumele inconjuratoare sunt atat de intortocheate incat ameteala doboara capacitatile mediocre ca pe muste vara in bataia vantului. Ei, ele, voi ceilalti.

Ioanid Ionescu

Lumea care s-a nascut din noi este tot atat de putreda pe dinauntru ca un miez scobit dintr-o suma de hrana. Momentele tigane de inimi rupte in bucati si izbavite prin mustul vanturilor de mare, toate astea se deosebesc prin oboseala dornica de frumosul voiciunii hranite artificial de supravietuire. Nu mai nastem lume, nastem cimitire de lumi. Nastem gropari. Atatea sunete care imi primeaza sporul imi fac sa joace toata bucuria prin vene. Iar in piept simt muzica sfarsitului. Muzica neexistentelor, muzica finita a infinitului. Spune-mi sa ma opresc si sa o iau de la capat. As fi obosit de batranetea suferintelor, dar parca as mai face-o inca o data. Nici un sentiment nu se compara cu jertfirea iubirii. Ruperea lanturilor fizicii unanim umana sfredelita de principii este zborul final. Naste-te incepator!

VII Crucea amara Capitolul VII Forma cunoasterii Plus. Albicios inseamna si lipicios. Si cald. Arzand furii in obraji imi amintesc de zilele firave. De libertati aprinse din castroane de pamant care sustineau lacrimi sau roua, fara diferenta mare intre ele. Diferentele de durere intre impotenta acoperirii unei game de cunoastere si placerea de a-ti cauta informatia sunt atat de infime incat confuziile trezite armonizeaza intre ele spaland magia cifrelor, incepand a crea forma unei cunoasteri reci, adevarate, splendide. Superioritatea cade, increderea sporeste, increderea cade,

44

superioritatea sporeste. Despre lumea pamanteana. Fericirea ca si complement al durerii. Neintelegerea ne-nasterii supusa lugubrului. Aripile lor iti soptesc povestea, totul se desfasoara iar incercarea isi ia conturul povestii adevarate: si atunci ai pus prea mari sperante. Carne vs eter. Venirea

Belsim. Catharsis smintelii. Cea de-a doua aparitie ca incercare. Trec sau ma dobor? Trec. Imi rup bucati din suflet si scriu cu el simbolurile astea sa stea drept ajutor acelora ce vor incerca aceleasi probe. Si ma sfasii caci sufletul rupt duce la nebunie. Dar o infratesc si o alint, o transform si ii dau viata. O creez precum tata si o accept. Si transformarea. Sufletul capata forme sonore. Durerea piere. Muzica este o menire pentru suflet. Cu adevarat.

VII Crucea amara Capitolul VII. b Despre metamorfoze. Cand si de ce ne aruncam? Cand si de ce mai speram? Treceam cu pasi usori si plini de teama pe visuri varsate in imagini. Intelegeam acum cum nu exista nimic in afara de iubire. Cuvantul care devenise strepezire de dinti si gust de gura punga. El era reflexul cunoasterii absolute, soarta pierderii in absolut. Unde esti tu inger simplu? Razboiul e vesninc, pacea e depasirea titulaturii de lupta intru eu. Eu, io, casta secreta a cunoasterii de putere universala. Nu local, nu national, nu planetar: universal. Dincolo de univers e haosul neinteles si intrebuintator de dumnezei? Nicicand nu vom privi departe de granitele unghiurilor drepte pana cand nu vom invata similitudinea arcurilor de cerc. Roata nu a inventat-o omul. Forma planetelor, a trunchiurilor de copaci, a formelor umane toate sunt stiinta noului si vechiului intr-un singur coagulament. Invatati din pamant si nasteti-va in foc, soarbe-ti apa si inaltati-va in botez.

VIII Crucea amara Capitolul VIII * * * ceoamenilorNimic din ce-i nimic nu va nimici nimicurile oamenilor-nimeni

Ultimul capat

Ioanid Ionescu

Crucea amara ~ Sfarsit ~

In timpul unei masturbari, indiferent de sex, ingerii pleaca(2005)

46

O frunza stramta Vesminte sunt trupurile aramii de carnea cea cernuta prin ciurul sentimentelor. Inauguram orisice trasatura prin interioare explozive de lumini sau intuneric si mereu vom fi cantatori ai unei cauze splendide; uratimi vesnicie undeva nu pe pamant!

Altarele ciclopice Nu mi-ar placea sa imi dezvirginez singuratatea cu oameni arsi, cu o cenusa verde, umila de sobrietate, apusa intr-o cale descompusa.

Alba Apulum Legati-mi ingerul de-un demon

Belsim. Catharsis Sa va arat puterea unui zambet, Legati-ma de o maslina Sa radeti de o lacrima striganda

Un rasarit de fruct Sunt arheologul unor ganduri triste, Al unui ochi fara culoare, Sunt pana dintr-o aripa ce sboara, A unui inger prea proscris. Si-n cate lacrimi de popas, Si-n cate lumi gasesc popas, Si-n cate patimi rad adanc De-atat sa-mi cada flori de crang. As amuti mereu in trambite De voci de lac, De melci meniti sa spuna lumii Ca preamariti sunt fulgi de fag. O scoarta arde cetosand Aminte lucruri ce-n povesti Sunt baze ale unor codrii pasnici, Cu fructa dulce pe pamant. Visez mereu si pretutindeni! (pt. Tartaria)

Lumini de inger Se strange lacrima cu lacrima Sub ochi plapand si pustiit, Adorm un gand fara fagas In sufletu-mi departe pus. O piatra tragica cuprinde Un interior predefinit, Intinde-mi Doamne-acum Un inger

Ioanid Ionescu

Acum sa-ti cer ce mi-ai promis! Alergi cu mine catre zori Alergi spre marea moarte, Sa-mi spui ca sunt un nimeni mic, Un varf de bot usor clintit. Rad. (pt. Iulia)

Poem pentru viata Zbor. Si as nota orice uitare, As vinde dopuri pe menirea Mea de-a da departe; si vreau Si imi doresc mereu Sa schimb in realitate Tot ce vrea sa fie nou. Imi spui ca tot ce fuge E liber intr-un zambet acru Asa ca vrei sa rupi din lanturi Subtile funii Degradate. Imi spun zambind Un cod tacut de miere Si iarasi fug si ma ascund In rumene priveghiuri. Imi unduiesc trupul.

48

Neinstruita Atatea discordante cat imi incearca eul, Atatea lumi distincte ce cer spre izbavire, Si iar ma urc pe scaun si il transform in tron

Belsim. Catharsis Ca sa conduc o oaste prea bine destruita (antrenata spre uitare). De ce-as manca sindromul Unei lumini profunde As vrea sa par subtil Si-ndestulat de tot, Usor.

Tarafn roll Prea bland astern hotare Privite pasnic prin ochean, Sa-mi crezi mereu in amareala Unui pahar de vin si el Sa-mi dea un suier lin de sprinteneala. Sa-mi juri atunci credinta Unui margaritar aprins; te rog ghiceste-mi agurida a trei perechi de miri gatiti

insumeaza Paranteze drepte insumeaza Cate sa-mi spui despre morminte, Cate povesti sa-mi inventezi, Atatea lemne ca sa crape pe cruci ca fragede scovergi. Viseaza-mi apa lina-n crang, Viseaza-mi pasari muribunde, Trezeste-mi sufletu-n sufixe De pagini albe Iarna scrise. Aminteste-ti.

Ioanid Ionescu

Dintre copertile unei carti negre Filele amare si transpirate de amprente ale unor maini uzate ce rasfoisera hain prin carte, zareau spre diferite moduri de gandire mereu si mereu aceleasi exprimari, ciudate. Spuneau ca sufletele de hartie le mangaie opacitatea pestritata de sferele dosite in coltare. Fumoarul autorului de carte, in dependenta sa de litere lucioase, iti imprima de-ndata melodia unei firave scoarte de o randuiala-anume, un chiot scos printre vocale ancorate dintr-un pix. Imi place si as incerca pe data sa-mi purific destinul intr-un paragraf flamand

constiintaPerfida constiinta- a sinelui De vei gandi in flori, vei manui ca instrument petala si de vei cere amarnic un fior, va fi cel de cristal, Stralucitor, veghind un lac de oameni In haine de azur si nu. Imi tot zambesti si imi tot uzi un ochi cu parti de cruci uscate; Imi tii in minte o vesnicie rea, te voi urma in amintirea altoita a unui duh stricat, si voi gusta un pic din cifra negurilor pale. Imi placi, si voi pastra in amintire mereu speranta tip sindrom; vei fi perfida constiinta a sinelui devreme stins, vei fi mania sinelui deschis.

50

Dovada unei rame surde Almanahul dragostei cadea timid de roseata unei pudori pufoase. Si-n rostogolirea lui un spiridus lucitor si mic musca dintr-o paine usor dospita, frageda. I-am atins ochii, i-am inchis aripile; urechile-i usor incovoiate ascuteau puncte de sclipici. Si eu mancasem. Carnaciori. Ma saruta. Ca intr-un sandwich imens gustativ-primordial, introductiv de sechele culminante. Paduri in racoare.

Belsim. Catharsis

Camasa de azur Uneori atarn de-un leagan intre doi copaci uriasi. Padurea plina de flori cu aroma de caramele s-a umezit sfioasa parca fiind. Imi cristalizez in minte ideea unei pene ce varsa acorduri de trompeta pline de ameteala intr-un portativ lemnos. Iarba cetoasa imi cere sa ma lungesc lenes si sa-mi deschei hainele, sa simt ploaia. Si miroase a lapte cald. Si-atunci o vad. E ea, zana cu pistrui!

Adevarul si constiinta supravietuirii Imi ascut unghiile de un san de piatra

Uniforma de Messiah Atingeri ventilate. Si de n-am aprinde-n intuneric, Si de nu am pune negru-n alb, N-am vedea nicand ca ura este parte din total. Ce e rau e pus prin bine ca si cum motivul mare este facerea, nu firea, Ca si cum mica petala este parte dinspre vant. Multe puncte fac fragmentul descretit de dinspre-apus; Vai de cei ce inc-obrazul si-l mai tin acoperit.

Papadii Parti imense striga iarasi

Ioanid Ionescu

Multele deschideri clare; Patru zari menit-au lumea Si cu inca ursitoare. Conuri fragede ingana apa Cu pasirea-naripata, Prin cerneala aurie Curge datin-adapata. Nici o moarte crucifixa n-are-atata libertate cat o floare-un pic mirata despre-un zambet castaniu. Zalele slabesc sub pielea Amaruie. De un cerb imi leg gandirea Si de pruncii alergand, Ei frumoasa Magdalena, Si tu erai tot pamant. Sa inchin spre toti tulpina De copac intai crescuta; Imi inchid acum privirea, Ma deschid doar prin cuvant

52

Epoca dalbelor Verde albastrui adanc. Puternic-de-apa se lipea de stanci. Stanci albe si batrane. Si cerul. Prea colorat vazut prin crud. E liniste. Liniste de viata sfanta. Inele de apa se inmulteau si amplificau cu fiecare concentricitate de sub pasi. Pasii pe apa se cheama credinta. Faceam credinta. In mijloc m-am oprit. Cu fiecare val de aer ma scufundam pasional si parfumat. De sub apa se vedeau razele de lumina cum pipaiau fundul lacului, pestii, piatra. Respiram lumina. Cu fiecare val de aer. Acum pot trai pentru voi!

Grifon

Belsim. Catharsis Lumi deschise Ceruri rare Zbor plapand peste petale. Crini arzand Si brize dure Patru fecioare sure; Fum murdar crestand pahare Patru sute de fecioare. Zbor amar printre mor