bazele generale ale gimnasticii

TATIANA DOBRESCU

BAZELE GENERALE ALE GIMNASTICII

CURS PENTRU STUDENTII DE LA IFR

În conŃinutul acestui curs se regăsesc capitole din „Gimnastica – baze teoretice şi metodice” - Manual pentru studenŃii de la IFR, ISBN 978-973-716-987-7, Editura

Pim, Iaşi 2008

BAZE GENERALE ALE GIMNASTICII

3

Cuprins

OBIECTIVELE DISCIPLINEI....................................................................................5 COMPETENłE ASIGURATE PRIN PARCURGEREA DISCIPLINEI ...................5 FOND DE TIMP ALOCAT, FORME DE ACTIVITATE, FORME DE VERIFICARE, CREDITE ...........................................................................................5 STABILIREA NOTEI FINALE ..................................................................................6 TIMP MEDIU NECESAR PENTRU ASIMILAREA FIECĂRUI MODUL..............6 INSTRUCłIUNI PENTRU PARCURGEREA RESURSEI DE ÎNVĂłĂMÂNT.....7 Modulul I. GIMNASTICA – REPERE ISTORICE, COMPONENTE STRUCTURALE ........................................................................................................8 Unitatea de studiu I.1. REPERE ISTORICE PRIVIND APARIłIA ŞI EVOLUłIA GIMNASTICII .....................................................................................9 GIMNASTICA LA POPOARELE ANTICE...............................................................9 GIMNASTICA ÎN EVUL MEDIU............................................................................11 GIMNASTICA ÎN SECOLUL XX............................................................................17 GIMNASTICA ÎN ROMÂNIA .................................................................................19 Rezumatul unităŃii de studiu.......................................................................................22 Autoevaluare ..............................................................................................................22 Unitatea de studiu I.2. GIMNASTICA–COMPONENTE STRUCTURALE ....23 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE GIMNASTICII ...........................................................23 CARACTERISTICILE GIMNASTICII ....................................................................24 MIJLOACELE GIMNASTICII .................................................................................24 RAMURILE GIMNASTICII ....................................................................................25 Rezumatul unităŃii de studiu.......................................................................................28 Autoevaluare ..............................................................................................................28 Test de autoevaluare a cunoştinŃelor din modulul I ...................................................29 Modulul II. TERMINOLOGIA GIMNASTICII ...................................................31 Unitatea de studiu II.1. TERMINOLOGIA GIMNASTICII - EVOLUłIE ŞI TERMENI DE BAZ Ă ..............................................................................................32 TERMINOLOGIA GIMNASTICII - DEFINIłIE ŞI EVOLUłIE 33 CERINłELE CARE STAU LA BAZA TERMINOLOGIEI GIMNASTICII ..........33 TERMENI DE BAZĂ ÎN TERMINOLOGIA GIMNASTICII ..................................... Rezumatul unităŃii de studiu.......................................................................................51 Autoevaluare ..............................................................................................................51 Unitatea de studiu II.2. DESCRIEREA ŞI DESENAREA EXERCI łIILOR DE GIMNASTIC Ă ...................................................................................................52 DESCRIEREA EXERCIłIILOR DE GIMNASTICĂ……………………………… ALCĂTUIREA DESENELOR ÎN GIMNASTICĂ...................................................53 Rezumatul unităŃii de studiu.......................................................................................55 Autoevaluare ..............................................................................................................55

TATIANA DOBRESCU

4

Test de autoevaluare a cunoştinŃelor din modulul II ..................................................56 Tema de control nr. 1:.................................................................................................57 MODULUL III. MIJLOACELE GIMNASTICII DE BAZ Ă................................... Unitatea de studiu III.1. EXERCIłII DE FRONT ŞI FORMA łII .....................59 TERMENI DE BAZĂ ................................................................................................59 ACłIUNI PE LOC .....................................................................................................60 ACłIUNI DIN DEPLASARE....................................................................................62 ALCĂTUIRI ŞI SCHIMBĂRI DE FORMAłII ........................................................63 DEPLASĂRI ÎN FIGURI...........................................................................................69 Rezumatul unităŃii de studiu .......................................................................................71 Autoevaluare...............................................................................................................71 Unitatea de studiu III.2. EXERCIłII DE DEZVOLTARE FIZIC Ă GENERALĂ..............................................................................................................72 CARACTERISTICI, OBIECTIVE, SISTEMATIZARE ...........................................72 EXERCIłII PENTRU EDUCAREA FORłEI MUSCULARE.................................73 EXERCIłII PENTRU EDUCAREA MOBILITĂłII/SUPLEłEI ............................74 EXERCIłII PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITĂłII DE RELAXARE ...........76 EXERCIłII PENTRU FORMAREA łINUTEI CORECTE.....................................76 EXERCIłII LIBERE (FĂRĂ OBIECTE)..................................................................77 EXERCIłII CU PARTENER.....................................................................................83 EXERCIłII CU OBIECTE ........................................................................................84 EXERCIłII CU APARATE.......................................................................................84 Rezumatul unităŃii de studiu .......................................................................................89 Autoevaluare...............................................................................................................89 Unitatea de curs III 3. EXERCIłII APLICATIVE .............................................90 EXERCIłII APLICATIVE SPECIFICE GIMNASTICII..........................................90 EXERCIłII APLICATIVE NESPECIFICE GIMNASTICII ..................................104 PARCURSURI APLICATIVE.................................................................................106 Rezumatul unităŃii de studiu .....................................................................................108 Autoevaluare.............................................................................................................108 Test de autoevaluare a cunoştinŃelor din modulul III ...............................................109 Tema de control nr. 2:...............................................................................................110


5

OBIECTIVELE DISCIPLINEI

1. Abilitarea studenŃilor cu cunoştinŃe teoretice privind conŃinutul gimnasticii de bază şi de a opera cu terminologia domeniului în vederea formării competenŃelor generale ale viitorului formator;

2. Formarea unui bogat bagaj de cunoştinŃe teoretice privind folosirea mijloacelor gimnasticii de bază necesare formării complexe a viitorului specialist în sensul organizării şi desfăşurării activităŃilor specifice domeniului EducaŃie Fizică şi Sport.

3. Formarea capacităŃii de a însuşi şi executa corect exerciŃiile de front şi formaŃii, exerciŃiile aplicative şi de dezvoltare fizică generală.

COMPETENłE ASIGURATE PRIN PARCURGEREA DISCIPLINEI

1. Proiectarea modulară (EducaŃie fizică şi sportivă, Sport şi performanŃă

motrică, Kinetoterapie şi motricitate specială) şi planificarea conŃinuturilor de bază ale domeniului cu orientare interdisciplinară

2. Organizarea curriculumului integrat si a mediului de instruire şi învăŃare, cu accent interdisciplinar (Sport şi performanŃă motrică, EducaŃie fizică şi sportivă, Kinetoterapie şi motricitate speciala)

FOND DE TIMP ALOCAT, FORME DE ACTIVITATE, FORME DE VERIFICARE, CREDITE

Forma de activitate Număr ore semestru Număr credite

Lucrări practice 28 1 Studiu individual 47 2 Verificare finală Colocviu Validare total credite: 3

TATIANA DOBRESCU

6

STABILIREA NOTEI FINALE

Forma de verificare (Examen, Colocviu, Verificare pe parcurs)

Colocviu

Modalitatea de susŃinere (Scris şi Oral, Oral, Test grilă, etc.)

Scris Puncte sau procentaj

Test grilă /lucrare scrisă 5 (50%) Evaluarea pe parcurs a activităŃii la lucrări practice 3,5 (35%) Teme de casă 1,5 (15%)

NO

TA

RE

TOTAL PUNCTE SAU PROCENTE 10 (100%)

TIMP MEDIU NECESAR PENTRU ASIMILAREA FIECĂRUI MODUL

Timp mediu necesar Nr.

Crt. Denumire modul SI LP Total

1 Gimnastica – istoric, obiective, caracteristici, mijloace, ramuri

2 - 2

2 Terminologia gimnasticii 11 6 17 3 ExerciŃii de front şi formaŃii 6 4 10 4 ExerciŃii de dezvoltare fizică generală 18 12 30 5 ExerciŃii aplicative 10 6 16

Timp total necesar 47 28 75


7

INSTRUCłIUNI PENTRU PARCURGEREA RESURSEI DE ÎNVĂłĂMÂNT

Prezenta resursă de învăŃare conŃine toate informaŃiile necesare însuşirii cunoştinŃelor teoretice şi metodice referitoare la exerciŃiul fizic şi specificitatea aplicării lui în educaŃie fizică şi sport. ConŃinutul este structurat în module, în cadrul fiecărui modul regăsindu-se unul sau mai multe unităŃi de studiu, în aşa fel încât să eşaloneze şi să faciliteze parcurgerea materialului şi însuşirea sa. Pentru parcurgerea resursei de învăŃământ se recomandă următoarea succesiune :

1. Citirea, cu atenŃie, a fiecărei unităŃi de studiu şi, consultarea recomandărilor bibliografice în legătură cu aceasta.

2. Parcurgerea rezumatului fiecărei unităŃi de studiu. 3. Rezolvarea temelor de autoevaluare (pentru fiecare unitate de studiu). 4. Rezolvarea testului de autoevaluare (pentru fiecare modul). 5. Conceperea unor mijloace specifice gimnasticii. 6. Explicarea şi demonstrarea unor mijloace ale gimnasticii.

TATIANA DOBRESCU

8

Modulul I. GIMNASTICA – REPERE ISTORICE, COMPONENTE STRUCTURALE

Scopul modulului:

� Formarea unei viziuni globale asupra problemei gimnasticii. � Cunoaşterea etapelor principale ale dezvoltării gimnasticii.

Obiective operaŃionale:

� să identifice caracteristicile fiecărei perioade studiate; � să înŃeleagă contribuŃia sistemelor de gimnastică în conturarea

gimnasticii ca disciplină a educaŃiei fizice şi sportului; � să identifice direcŃiile în care s-a dezvoltat gimnastica şi contribuŃia

Ńării noastre în aceast sens. � să identifice obiectul şi caracteristicile gimnasticii; � să identifice ramurile şi mijloacele gimnasticii.


9

Unitatea de studiu I.1. REPERE ISTORICE PRIVIND APARIłIA ŞI EVOLU łIA GIMNASTICII

Termenul „gimnastică” îşi are originea în jurul anului 400 î.Hr. şi provine

din cuvântul grec „gymnos” care înseamnă „gol”, deoarece în Grecia antică exerciŃiile se practicau fără îmbrăcăminte sau îmbrăcat lejer. Multă vreme cuvântul gimnastică a înglobat totalitatea exerciŃiilor fizice confundându-se cu noŃiunea de educaŃie fizică. Astăzi termenul de gimnastică denumeşte o formă de manifestare a exerciŃiilor fizice.

Gimnastica s-a dezvoltat pe parcursul mai multor secole, în strânsă legătură cu evoluŃia societăŃii omeneşti.

GIMNASTICA LA POPOARELE ANTICE

Egiptenii ExerciŃiile fizice prezente în numeroase reprezentări artistice erau

practicate în şcoli de copiii claselor dominante. Ele făceau parte şi din educaŃia principilor. Un loc important îl ocupa gimnastica analitică care cuprindea exerciŃii de braŃe, trunchi şi picioare.

Picturile murale şi cele de pe diferite vase evidenŃiază multe mişcări bazate pe mobilitatea coloanei vertebrale ca de pildă podul, mişcări acrobatice ca răsturnarea în doi şi morişca.

Muzica şi dansul erau prezente în viaŃa egiptenilor. Se jucau dansuri populare, dansuri acrobatice şi dansuri războinice.

Hinduşii În poemele redactate în mileniul IV î.e.n. în limba sanscrită “Vedele” se

găsesc şi preocupări pentru educaŃia fizică. Ele sunt “cartea sfântă care formează baza religiei, filozofiei, moralei şi a instituŃiilor sociale ale hinduşilor.

Legile lui Manu din mileniul II î.e.n. prescriu şi un program de exerciŃii de respiraŃie care au constituit un sistem naŃional de educaŃie fizică denumit Pranayama. Tehnica acestor exerciŃii consta dintr-o serie de poziŃii şi mişcări ale trunchiului şi membrelor combinate cu inspiraŃii şi expiraŃii întretăiate de apnee.

Sistemul Yoga consta atât în exerciŃii fizice cât şi în exerciŃii de gimnastică respiratorie care ajutau la dezvoltarea fizică şi desăvârşirea trupului. Ele erau completate de meditaŃie.

TATIANA DOBRESCU

10

Chinezii

Chinezii acordau o mare importanŃă educaŃiei complexe, ea fiind o educaŃie integrală, morală, intelectuală şi fizică. Această educaŃie se continua până la 30 de ani şi cuprindea exerciŃii fizice ca tragerea cu arcul, arta conducerii carului şi dansul.

Cel mai vechi sistem de educaŃie fizică medicală a fost creat de medicul Kong-Fu care consta din exerciŃii însoŃite de gimnastică respiratorie corespunzătoare în funcŃie de bolile care trebuiau prevenite sau vindecate. Acest sistem s-a răspândit în întreaga Chină prin introducerea lui în ritualul religios de către împăratul Hoan-Ti (2698 î.e.n.).

Pe baza sistemului lui Kong-Fu, generalul Yo-Fei (1102-1142 î.e.n.) a creat un sistem care s-a practicat până în timpurile moderne şi care cuprindea exerciŃii de Ńinută şi lupte stilizate cu un caracter de dans.

Grecii Grecii au acordat exerciŃiilor fizice cea mai mare importanŃă. Ele erau însă

practicate numai de aristocraŃi şi cetăŃenii liberi. Grecii defineau prin cuvântul gimnastică totalitatea exerciŃiilor fizice

practicate pentru întărirea sănătăŃii, a corpului şi înnobilarea spiritului. Ideea armoniei fiinŃei umane, a influenŃei asupra sănătăŃii şi importanŃei

lor pentru pregătirea de război sunt caracteristicile exerciŃiilor fizice greceşti. Gimnastica în Sparta (una din puterile diriguitoare ale Greciei începând

aproximativ din anul 700 î.e.n) se caracteriza într-o primă perioada prin legăturile sale strânse cu muzica şi dansul. Începând din anul 300 î.e.n. gimnastica devine unilaterală spre pregătirea militară.

La atenieni, până la mijlocul sec. al V-lea î.e.n. gimnastica avea obiective militare fiind apoi înlocuită cu o gimnastică care constituia parte integrantă şi indispensabilă, a unei educaŃii democratice al cărei prim scop era perfecŃionarea individuală, atât corporală cât şi morală. Gimnaziul (instalaŃie sportivă antică) devine locul cel mai important de educaŃie şi de pregătire al tineretului grec.

Atenienii considerau perfecŃiunea ca un ideal uman care era concretizat în formula „Kalos Kai Agatos” care înseamnă om frumos şi bun. Acest ideal de perfecŃiune putea fi realizat prin perfecŃionarea corporală şi intelectual morală. Gimnasticii i se adaugă educaŃia în filozofie şi în artele libere care dezvoltă însuşirile spirituale.

Mari personalităŃi ale Greciei antice ca medici, filozofi, conducători, au subliniat importanŃa practicării gimnasticii.

Platon mai ales în Republica (Stat, Cartea III-a) arată că gimnastica înseamnă educaŃia prin corp şi împreună cu educaŃia muzicală constituia formarea preştiinŃifică de bază a tuturor bărbaŃilor şi femeilor libere. La Aristotel este mai net pusă în prim plan semnificaŃia igienică şi instrumentală a gimnasticii. La


11

sfârşitul sec. al V-lea î.e.n. forma clasică a gimnasticii se modifică conturându-se două direcŃii:

a) atletismul devine din ce în ce mai autonom şi profesionist b) restul gimnasticii din ce în ce mai mult o problemă de sănătate şi de

igienă corporală

Romanii Romanii nu au avut un sistem propriu de educaŃie fizică ci l-au

împrumutat de la greci, dându-i un caracter militar. Ei foloseau calul de lemn pentru învăŃarea călăriei, scara şi alte construcŃii din lemn pentru învăŃarea cuceririi cetăŃilor.

Gimnastica a fost folosită şi în scopuri medicale, medici ca Celsus şi Galenus susŃinând că gimnastica face parte din igienă şi implicit din medicină.

GIMNASTICA ÎN EVUL MEDIU

În evul mediu educaŃia fizică ia două direcŃii; una a claselor dominante care dă naştere instituŃiei cavalerismului şi a doua aparŃine maselor populare şi e reprezentată prin jocuri.

EducaŃia fizică, partea cea mai importantă a pregătirii cavalerului, consta în deprinderea celor şapte exerciŃii cavalereşti; călăria, înotul, mânuirea armelor, aruncarea, lupta, viaŃa la curte şi turnirul. În afară de acestea, ei învăŃau şi alte exerciŃii dintre care ascensiunea necesară pentru escaladarea zidurilor la asedierea cetăŃilor care se făcea pe scări, prăjini şi frânghii. Au continuat să se perfecŃioneze exerciŃiile la calul de lemn ca pregătitoare pentru învăŃarea călăriei.

O largă răspândire au căpătat exerciŃiile acrobatice şi exerciŃiile de echilibru (pe frânghie) executate de către artişti ambulanŃi. În epoca Renaşterii, un rol esenŃial în dezvoltarea gimnasticii l-au jucat umaniştii, care considerau gimnastica greacă un sistem de educaŃie fizică ideal pentru întărirea sănătăŃii şi dezvoltarea calităŃilor fizice ale omului.

Medicul Hieronimus Mercurialis publică la VeneŃia în a doua jumătate a sec. XVI (1569) lucrarea “Ars gimnastica” (Despre arta gimnasticii). El împarte gimnastica în trei ramuri: militară, medicală şi atletică, şi reînvie cuvântul grec gymnastica folosindu-l în loc de exercitium sau exercitic.

Acrobatica profesionistă larg răspândită în evul mediu a exercitat o mare influenŃă asupra dezvoltării gimnasticii.

În anul 1599 Arhangelo Tuccaro, acrobat la curtea FranŃei, a scris lucrarea „Trei dialoguri despre exerciŃiul săriturilor şi voltijelor în aer” alcătuită din trei părŃi distincte; prima parte inspirată din cartea lui Mercurialis tratează istoria, partea a doua cuprinde tehnica mişcărilor iar partea a treia cuprinde indicaŃii cu caracter igienic.

TATIANA DOBRESCU

12

GIMNASTICA ÎN EPOCA MODERN Ă În secolul al XVIII-lea două mari personalităŃi au avut o considerabilă

influenŃă asupra dezvoltării gimnasticii Jean Jacques Rousseau (1712-1778) şi îndeosebi I.H.Pestalozzi (1746-1827).

Jean Jacques Rousseau a propus pentru educaŃia fizică a copilului aplicarea jocurilor care dezvoltă organele de simŃ a exerciŃiilor cu scopul dezvoltării priceperii de măsurare a forŃelor, alergarea, săriturile, înotul şi alte exerciŃii executate în aer liber.

I. H. Pestalozzi, pedagog elveŃian, acordă o mare importanŃă educaŃiei corporale a copiilor, punând în evidenŃă aportul posibil al acesteia la dezvoltarea armonioasă, a forŃelor intelectuale, estetice şi morale ale omului. Scrie în 1807 cartea „Pregătirea corporală. Introducere la un eseu al gimnasticii elementare printr-o succesiune ordonată de exerciŃii corporale.”

Gimnastica elementară a lui Pestalozzi cuprindea exerciŃii determinate de structura aparatului locomotor constând din mişcări simple de cap, trunchi, braŃe şi picioare. El este considerat întemeietorul exerciŃiilor libere.

În deceniul opt al secolului al XVIII-lea au început să apară în unele oraşe ale Germaniei şcoli de tip nou-filantropiile (întemeietor Bernard Basedov) în cadrul cărora se acorda o mare atenŃie educaŃiei fizice. Timpul zilei de şcoală stabilit la 17 ore era împărŃit astfel: 5 ore pentru studiu (unele ore se desfăşoară în clasă, altele afară sub formă de jocuri în aer liber); 3 ore pentru exerciŃii de mişcare, muzică; 2 ore lucrări manuale în atelier; 1 oră pentru gospodărie personală; 6 ore repaus, masă distracŃii personale şi somn. Cei mai reprezentativi conducători ai educaŃiei fizice în filantropii au fost Vieth şi Guts Muths.

Vieth efectua lecŃiile de gimnastică sub formă de jocuri distractive folosind toate exerciŃiile fizice cunoscute în acea vreme. El a descris detaliat exerciŃiile la calul de lemn.

Johann Cristoph Guts Muths (1759-1839) a lucrat aproape concomitent cu Vieth, dar la o altă filantropie. În anul 1793 scrie cartea „Gymnastik für die Jugend” (Gimnastica pentru tineret) considerată ca prime carte modernă de educaŃie fizică din lume, dar şi care a pus temeliile pedagogice ale educaŃiei fizice şcolare şi bazele gimnasticii şcolare germane.

Guts Muths consideră că gimnastica este un sistem de exerciŃii corporale care au ca scop perfecŃionarea acestuia, fiind necesară dezvoltarea armonioasă a întregii fiinŃe omeneşti. El împarte exerciŃiile în trei categorii: exerciŃii gimnastice propriu-zise, lucrări manuale şi jocuri colective.

Dintre exerciŃiile gimnastice propriu-zise făceau parte săritura, alergare, aruncarea cu piatra, lupta, căŃăratul, exerciŃiile de echilibru şi balans, exerciŃiile de


13

ridicare, de purtare şi de tragere, dansurile, marşurile şi exerciŃii militare. Marşurile sunt concepute în sensul executării mişcărilor numite mai târziu „exerciŃii de ordine”.

Ca aparate foloseşte pentru sărituri calul de lemn, iar pentru căŃărări prăjina, scara de frânghie, scara oblică. Pentru complicarea exerciŃiilor de alergare şi sărituri foloseşte coarda şi cercul.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au apărut aproape în acelaşi timp în mai multe Ńări sisteme de gimnastică.

În FranŃa creatorul sistemului de gimnastică este considerat Don Francesco Amoros (1770 – 1848). OfiŃer spaniol, s-a refugiat la Paris unde a înfiinŃat şi condus Gimnaziul Normal Militar pe lângă care s-a creat şi o secŃie şcolară, Gimnaziul Civil Normal şi a publicat şi câteva lucrări fundamentale.

După scopul propus Amoros împarte gimnastica în trei categorii: gimnastica civilă, militară şi medicală care foloseau exerciŃii comune dar şi exerciŃii proprii fiecăreia.

Gimnastica civilă cuprindea exerciŃii elementare şi aplicative. Cele elementare constau din mişcări simple şi gradate pentru toate articulaŃiile (flexii, extensii, rotaŃii), mers, alergare, exerciŃii de echilibru, de forŃă, de îndemânare şi sărituri. ExerciŃiile de aplicaŃie sau cu aparate erau şi ele exerciŃii utilitare. Unele dintre aparate au fost împrumutate de la Jahn iar altele au fost inventate de el, cum ar fi trapezul.

Gimnastica militară folosea porticul necesar pregătirii soldaŃilor în lupta de atac pentru asedierea cetăŃilor. Porticul amorosian cuprindea mai multe frânghii simple cu noduri, scări de lemn şi frânghie, catarge, etc.

Gimnastica medicală cuprindea 4 părŃi: igienică, terapeutică, analeptică (fortifiantă) şi ortosomatică (prin care se urmăreşte tratarea „diformităŃilor”).

Sistemul lui Amoros nu a căpătat o mare răspândire, dar educaŃia fizică modernă a regăsit unele puncte de contact cu concepŃiile şi practica lui Amoros.

Phokion Henri Clias (1782 – 1854) este considerat alături de Amoros întemeietorul şcolii franceze vechi. El s-a inspirat din gimnastica lui Guts Muths şi a inventat mai multe aparate: triunghiul mobil, frânghii, catarge, scări. Pentru gimnastica feminină întrebuinŃa bastoane, cercuri, corzi de sărit. Cel mai mare merit al lui Clias constă însă în punerea bazelor gimnasticii primei copilării.

După moartea lui Amoros, gimnastica franceză a fost continuată de Napoleon Laisne care a condus şcoala de la Joinville le Pont unde s-a cultivat tradiŃia amorosiană.

În Germania, Friedrich Ludwig Jahn (1778 – 1852) este considerat întemeietorul gimnasticii germane. Rupând tradiŃia gimnasticii şcolare Jahn

TATIANA DOBRESCU

14

desfăşura lecŃiile în aer liber, pe terenuri amenajate cu instalaŃii şi aparate variate denumite Turnplatz.

Cartea sa „Die deutsche Turnkunst” (Arta gimnastică germană) scrisă în anul 1816 împreună cu Eiselen cuprinde patru părŃi; terminologia, exerciŃiile, jocurile gimnastice şi metodica.

Terminologia folosită era pur germană denumind gimnastica sa Turnen iar pe elevi turner.

ExerciŃiile gimnice erau sistematic ordonate după forma şi natura lor. Foloseşte exerciŃii din lucrările predecesorilor săi Guts Muths şi Vieth dar şi exerciŃii originale ca cele de suspensie şi sprijinire a braŃelor pentru care a construit aparate noi; bara fixă (Reck) şi paralelele (Barren). Pe lângă aceste aparate construite de el sunt prezente şi cele întrebuinŃate înaintea lui ca: grinda oscilantă, capra de sărit, calul de lemn şi accesorii ca prăjini, scări, frânghii. Jahn poate fi considerat întemeietorul gimnasticii la aparate.

Jocurile gimnastice erau de preferinŃă jocuri de echipă, militare. Ultima parte a lucrării, metodica, se ocupă cu construirea Turnplatzurilor, cu amenajarea terenurilor şi cu instalarea aparatelor precum şi cu organizarea şedinŃei de lucru. ŞedinŃa de gimnastică Ńine câteva ore şi era alcătuită din trei părŃi. Prima parte cuprindea exerciŃii libere alese individual de practicanŃi, urma repausul iar în partea a treia se executau exerciŃii obligatorii la aparate.

Adolf Spiess (1810 – 1858) adept al lui Jahn crează un sistem al gimnasticii şcolare germane. LecŃiile sale începeau cu exerciŃii „de ordine” cu accent după care trecea la exerciŃii libere. Acestea le împarte în exerciŃii libere simple (poziŃii normale, mers, alergat, sărit) şi activităŃi fundamentale (înălŃare – aplecare, flexii, extensii, torsiuni – circumducŃii, depărtări, etc). De la aceste exerciŃii libere trece la cele pe aparate împărŃindu-le în exerciŃii de suspensii şi de sprijin.

Prima societate de gimanstică a apărut în Germania în anul 1816 la Hamburg iar în anul 1898 s-a înfiinŃat FederaŃia Germană de Gimnastică.

Popoarele nordice au avut o mare contribuŃie în dezvoltarea gimnasticii moderne.

Întemeietorul gimnaticii daneze este considerat Franciscus Nachtegall (1777 – 1847). El a înfiinŃat în anul 1799 primul institut particular de gimanstică din Europa apoi devine profesor de gimnastică la universitate. Principala sa activitate a depus-o însă ca director al Institutului pentru gimnastică militară. El a creat şi o societate de gimnastică.

Pentru răspândirea gimnasticii, Nachtegall a scris o serie de manuale, instrucŃiuni şi regulamente pentru profesori, elevi şi pentru armată. S-a remarcat printr-o gândire metodică stabilind câteva procedee metodice valoroase în special


15

cel privind gradarea mişcărilor de la cele uşoare la cele grele, de la cele mai simple la cele complicate.

Peer Harrik Ling (1776-1839), elev al lui Nachtegall este creatorul gimnasticii suedeze, s-a convins de proprietăŃile curative ale exerciŃiilor fizice prin autovindecarea unui braŃ paralizat. La şcoala daneză cunoaşte şi studiază gimnastica lui Guts Muths şi Vieth. Revenind în patrie deschide un curs privat de gimnastică iar în anul 1814 înfiinŃează Institutul Central de Gimnastică din Stockholm.

Lucrarea lui rămasă în manuscris se intitulează „Fundamentele generale ale gimnasticii” şi cuprinde 6 părŃi: legile organismului omenesc, principii fundamentale, principiile gimnasticii militare, principiile gimnasticii medicale, principiile gimnasticii estetice, elemente şi mijloace ale gimnasticii.

Sistemul lui Ling are fundamente anatomo-fiziologice, iar scopul gimnasticii lui era dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc.

El divide gimnastica în patru părŃi sprijinindu-se pe criterii pedagogice, fiziologice, psihologice şi sociale;

- Gimnastica pedagogică care are ca scop asigurarea sănătăŃii corpului şi prevenirea bolilor.

- Gimnastica militară cu scopul pregătirii pentru lupta cu adversarul. - Gimnastica medicală şi ortopedică cu scopul prevenirii şi vindecării

anumitor deformări ale scheletului sau musculaturii. - Gimnastica estetică cu scopul formării esteticii corporale prin

executarea exerciŃiilor speciale ca cele de Ńinută, graŃie şi dansuri. La baza alegerii exerciŃiilor a pus principii raŃionale care pornesc de la

cunoaşterea legilor dezvoltării organismului;

a) Principiul dezvoltării armonioase conform căruia trebuie prelucrate prin exerciŃii toate părŃile corpului. O consecinŃă a acestui principiu este alcătuirea familiilor de mişcări cu aplicarea simetriei mişcărilor.

b) Principiul selecŃiei exerciŃiilor pe baza căruia trebuie admise numai exerciŃiile cu cea mai mare eficacitate.

c) Principiul gradării exerciŃiilor care arată că exerciŃiile trebuie să fie alese şi gradate de la simplu la complex, de la uşor la greu, după posibilităŃile fizice.

d) Principiul preciziei mişcărilor. Orice mişcare necesită o poziŃie de plecare precisă, mişcarea propriu-zisă şi poziŃia finală.

Gimnastica suedeză cuprindea exerciŃii libere, fără aparate precum şi exerciŃii la aparate: bancă, bârnă (bomul), calul, lada, scara fixă, cadrul de gimnastică la care se adaugă obiecte şi materiale (bastoane, corzi, saltele). ExerciŃiile la aparate nu depindeau însă de forma aparatelor. Ele numai uşurau, le complicau sau ajutau la luarea poziŃiei de plecare.

TATIANA DOBRESCU

16

În sistemul lui Ling îşi găseşte locul şi gimnastica feminină.

LecŃia de gimnastică suedeză consta din 16 părŃi a căror ordine nu se putea schimba, lecŃia era şablon îngrădind iniŃiativa profesorului. Ea cuprindea:

1. Adunarea grupei şi alcătuirea formaŃiei pentru începerea lecŃiei. 2. ExerciŃii pregătitoare pentru picioare. 3. Extensia coloanei vertebrale pentru formarea Ńinutei corpului. 4. ExerciŃii de suspensie. 5. ExerciŃii de echilibru. 6. Mers combinat cu sărituri. 7. ExerciŃii pentru muşchii umerilor, spatelui şi ai cefei. 8. ExerciŃii pentru muşchii abdominali. 9. ExerciŃii pentru părŃile laterale ale trunchiului.

10. ExerciŃii de picioare pentru liniştirea organismului, solicitat în partea precedentă a lecŃiei.

11. Din nou suspensii. 12. Din nou exerciŃii de picioare. 13. Sărituri. 14. Din nou exerciŃii de picioare. 15. ExerciŃii de respiraŃie. 16. Încheierea lecŃiei. Gimnastica suedeză s-a răspândit în toată lumea şi a fost considerată mult

timp ca un sistem cu adevărat ştiinŃific. Sistemul lui Ling a fost perfecŃionat de către fiul său Mjalma Ling împreună cu adepŃi ai tatălui său.

Cele două sisteme ale lui Jahn şi Ling au fost supuse unor critici. Sistemul german subordonează omul exerciŃiul corpului omenesc fiind o gimnastică pentru cei slabi.

În urma răspândirii celor două sisteme în afara graniŃelor de origine s-a dat o luptă aprigă între ele mai ales în Germania şi FranŃa, luptă care a durat mai multe decenii.

În Anglia. Thomas Arnold este realizatorul spiritului sportiv în educaŃia tineretului. Crează un sistem bazat pe practicarea exerciŃiilor fiind o educaŃie prin sport. Se pune accent pe educarea spiritului de echipă care a fost completat „fair-play” , trăsătură de caracter care consta în onoarea jocului, respectarea regulilor şi adversarului.

În Rusia prerevoluŃionară. Un rol important în dezvoltarea educaŃiei fizice l-a avut P.F. Leshaft (1837-1903). El a demonstrat necesitatea fundamentării ştiinŃifice a sistemului de educaŃie fizică. Leshaft a idealizat gimnastica antică considerând dezvoltarea armonioasă şi multilaterală a fiinŃei umane, scopul instrucŃiei fizice. A eliminat gimnastica la aparate.

În Cehia. Miroslav Tyrs (1832-1884) profesor de estetică la Universitatea


17

din Praga a iniŃiat mişcarea socolilor din Boemia în vederea luptei pentru eliberarea naŃională împotriva monarhiei austro-ungare. În această mişcare s-a inspirat din istoria vechilor greci şi din idealurile biologice ale lui Darwin. Idealul lui în educaŃie se exprima prin sănătate şi forŃă. Îşi expune sistemul în lucrarea „Fundamentele gimnasticii” a cărei originalitate constă în modul de prelucrare a exerciŃiilor, alegerii şi îmbinării diferitelor mişcări urmând în primul rând rezultatele de ansamblu. Sunt prezentate 4 grupe principale de exerciŃii: exerciŃii libere şi de ordine, exerciŃii în care se folosesc aparatele, exerciŃii împrumutate din gimnastica lui Jahn cu şi pe aparate, exerciŃii executate în grup (piramidele şi jocuri de gimnastică), exerciŃii de luptă. Mai târziu gimnastica socolilor a fost completată cu exerciŃii sportive, jocuri şi excursii.

GIMNASTICA ÎN SECOLUL XX

În secolul XX din vechile sisteme de gimnastică apar noile forme ale gimnasticii:

Gimnastica individuală, care se manifestă sub două aspecte diferite: gimnastica culturistă şi gimnastica de înviorare.

- Gimnastica culturistă sau gimnastica de casă porneşte de la sistemul francezului Tsiat dezvoltată ulterior de dr. Schreeber care a propus practicarea zilnică timp de 15-30 minute a unui program compus din mişcări libere şi cu haltera.

- Gimnastica de înviorare a fost larg răspândită şi dezvoltată în Ńările socialist.

Gimnastica de masă, reprezentată de grandioase demonstraŃii de masă s-a

dezvoltat în special în Suedia (Lingiada pentru comemorarea lui Ling), în Cehoslovacia (înfiinŃată de Tyrs) şi în URSS cu ocazia Spartakiadelor

Gimnastica de performanŃă care s-a dezvoltat şi s-a diversificat fiind răspândită în majoritatea Ńărilor. Gimnastica la aparate denumită apoi sportivă şi astăzi artistică, s-a răspândit în toate Ńările şi este condusă de FederaŃia InternaŃională de Gimnastică înfiinŃată în anul 1881 în Belgia, Nicholas Cuperus fiind considerat preşedintele fondator. În evoluŃia gimnasticii artistice se pot distinge mai multe etape:

1. 1886, Olimpiada de la Atena – 1911 concursul organizat de F.I.G. la Torino. În această perioadă este introdusă gimnastica masculină la Jocurile Olimpice. ConŃinutul ei era însă sărac predominând exerciŃiile de forŃă la paralele, inele şi cal cu mânere. ExerciŃiile erau apreciate fără un cod de punctaj. S-au organizat demonstraŃii de ansamblu la sol şi s-au făcut căŃărări.

2. 1912, Olimpiada de la Stockholm – 1920 concursul F.I.G. de la Ljubliana. La Olimpiada de la Stockholm s-a concurat atât la gimnastica suedeză

TATIANA DOBRESCU

18

cât şi la aparate iar în cadrul concursurilor organizate de F.I.G. pe lângă cele 4 aparate de bază s-a mai concurat şi la 3 probe de atletism.

3. 1924, Olimpiada de la Paris – 1948 Olimpiada de la Londra. În această perioadă s-au definitivat probele masculine de concurs, s-au introdus exerciŃii impuse şi primul cod de punctaj. Jocurile Olimpice de la Amsterdam din anul 1928 marchează apariŃia gimnasticii feminine.

4. 1952, Olimpiada de la Helsinki – 1962 Campionatele Mondiale de la Praga. În această perioadă gimnastica începe să cunoască forma pe care o are acum marcând un salt calitativ în dezvoltarea ei. Un aport deosebit l-au adus Ńările din estul Europei unde gimnastica sportivă s-a dezvoltat rapid. Apare noul cod de punctaj şi se precizează aparatele de concurs în gimnastica feminină scoŃându-se inelele în legănare. De asemenea se introduce acompaniamentul muzical.

5. 1964, Olimpiada de la Tokyo – 1980 Olimpiada de la Moscova. Este o etapă marcată de creşterea dinamismului dificultăŃii şi complexităŃii exerciŃiilor. Codul de punctaj se reînnoieşte permanent. După Olimpiada de la Montreal (1976) apare tendinŃa de scădere a vârstei participanŃilor la marile competiŃii de gimnastică fapt ce a condus la stabilirea de către FIG a limitei inferioare de vârstă la seniori de 15 ani pentru fete şi 16 ani pentru băieŃi.

6. 1980, Olimpiada de la Moscova până în prezent. În această perioadă s-au înregistrat progresii deosebite datorate modernizării aparaturii şi a materialelor de concurs precum şi de antrenament. S-au fabricat podiumuri elastice pentru exerciŃiile la sol, covoare cauciucate pentru elanul la sărituri, saltele flexibile pentru aterizare bârne acoperite cu suprafeŃe elastice, sisteme perfecŃionate de ancorare şi reglare a aparatelor. Gradul de dificultate creşte (ajungându-se până la elemente de dificultate superioară - E) şi implicit spectaculozitatea şi riscul în gimnastică.

În anul 1991 la campionatele mondiale de la Indianapolis se schimbă denumirea gimnasticii sportive în gimnastică artistică. Din anul 1994 s-a hotărât eliminarea exerciŃiilor impuse din programul Campionatelor Mondiale şi Jocurile Olimpice şi creşterea vârstei senioarelor de la 15 la 16 ani.

Gimnastica artistică care şi-a schimbat denumirile în gimnastică modernă, gimnastică ritmică modernă, gimnastică ritmică sportivă şi apoi în gimnastică ritmică a evoluat rapid devenind sport olimpic în anul 1994.

Gimnastica acrobatică s-a dezvoltat într-un ritm mai lent decât celelalte două ramuri cuprinzând următoarele forme de practicare: acrobatica liberă, acrobatica pe perechi, în 3 şi în grup şi acrobatica la aparate speciale (plasa elastică - trampoline).

Cea mai tânără ramură a gimnasticii de performanŃă este gimnastica aerobică. Această disciplină sportivă care se desprinde din gimnastica aerobică de întreŃinere, s-a dezvoltat sub denumirea de gimnastică aerobică sportivă, devenind în anul 1995 ramură competiŃional, care îşi schimbă denumirea în sport aerobic din anul 1999. Potrivit noului cod de punctaj (2005-2008), ca ramură a gimnasticii de performanŃă poartă numele de Gimnastică aerobică, iar modificările de conŃinut şi


19

regulament o îndreptăŃeşte să devină un aspirant cu toate şansele pentru includerea în programul J.O.

Pentru popularizarea gimnasticii, FIG organizează la 4 ani, începând din anul 1953 „Gymnestrada”. Gymnestrada este o sărbătoare mondială a gimnasticii de masă la care participă ansambluri din toată lumea. Ea s-a desfăşurat pentru prima dată în Olanda în anul 1953, la iniŃiativa lui J. H.F. Sommer. Gymnestrada nu este o competiŃie (nu se fac clasamente) ci constituie un prilej de schimb cultural internaŃional, deoarece reprezentanŃii fiecărei naŃiuni exprimă prin mişcări tradiŃiile sale, folclorul său sau diferite alte teme.

GIMNASTICA ÎN ROMÂNIA

Introducerea gimnasticii în şcoală

Preocupări pentru introducerea gimnasticii în şcoli au fost destul de

frecvente şi timpurii. În anul 1776, în timpul domnitorului Alexandru Ipsilanti, regulamentul

şcolii domneşti de la Sf. Sava cuprindea instrucŃiuni asupra exerciŃiilor corporale dar fără detalii. Aplicarea lor a fost însă sporadică.

Primul document în care apare cuvântul „gimnastică” este o cerere a pastorului luteran Serai din 1830, adresată generalului Kieseleff prin care solicită înfiinŃarea unei şcoli.

În 1832 sunt prevăzute în bugetul şcolilor din łara Românească sume necesare şcolarizării a doi profesori de gimnastică de la Şcoala Centrală din Craiova şi Sf. Sava din Bucureşti.

Cercetări mai recente arată existenŃa în şcolile româneşti din Transilvania a unui „ludi magister” în anii 1836-1837 la Liceul Român din Beiuş.

În Moldova, Academia Mihăileană din Iaşi a angajat în anul 1841 un profesor de gimnastică italiană Luzzato.

Despre dezvoltarea gimnasticii la noi se poate vorbi după venirea profesorului Gheorghe Moceanu (1831-1909) de la Cluj la Bucureşti. După anul 1862, timp de trei decenii aceasta a activat pentru introducerea gimnasticii în şcoală, în armată şi pentru înfiinŃarea societăŃilor de gimnastică.

Gheorghe Moceanu era adeptul lui Jahn şi a scris singur sau în colaborare mai multe manuale. Prima carte scrisă în 1839 se intitula „Carte de gimnastică” cu figuri şi text explicativ. A fost un pasionat al jocurilor populare a căror frumuseŃe a demonstrat-o atât în Ńară cât şi în străinătate. El a format şi primii profesori care au funcŃionat începând din anul 1876.

Legea instrucŃiei din 1864 introduce gimnastica şi muzica vocală în liceu, dar predarea era întâmplătoare din lipsa personalului pregătit.

Gimnastica devine obligatorie în şcolile secundare în anul 1879 iar în anul 1893 prin reforma învăŃământului, Spiru Haret o introduce în şcolile primare.

TATIANA DOBRESCU

20

Programele prevedeau folosirea exerciŃiilor libere şi la aparate.

Din îndemnul lui Spiru Haret în vacanŃa anului 1909-1910 are loc pentru prima dată un curs oficial de gimnastică cu profesorii care erau deja în activitate.

Lupta sistemelor de gimnastică suedez şi german pe plan internaŃional s-a resimŃit şi la noi mai ales în gimnastica şcolară. Disputa celor doi protagonişti, prof. Dumitru Ionescu adept al gimnasticii germane şi prof. Ion Bucovineanu adept al gimnasticii suedeze s-a finalizat prin oficializarea celui de-al doilea.

Legea învăŃământului secundar din anul 1928 schimbă termenul de gimnastică folosit până atunci cu cel de educaŃie fizică şi măreşte numărul de ore săptămânal afectat acestei discipline. Gimnastica este prezentă cu o pondere însemnată în toate programele de educaŃie fizică.

SocietăŃile de gimnastică

Prima societate de gimnastică apare la Mediaş în anul 1822 şi este

înfiinŃată de Stefan Ludwing Roth. Ea poate fi considerată una din cele mai vechi societăŃi de gimnastică din lume. După anul 1840 astfel de societăŃi întâlnim şi la Braşov, Sibiu, Sighişoara, Sebeş, BistriŃa.

În Bucureşti, ia fiinŃă în anul 1867 „Societatea Centrală Română de Arme, Gimnastică şi Dare la semn” cunoscută şi sub numele „Tirul”. În dezvoltarea ei un rol important l-a avut Gheorghe Moceanu care a reuşit să pună pe primul loc gimnastica în cadrul acestei societăŃi.

În anul 1868 se organizează primul concurs pentru bărbaŃi al societăŃii, care devine tradiŃional şi organiza anual. Programul cuprindea exerciŃii acrobatice de circ iar mai târziu apar şi aparatele clasice. În anul 1884 are loc şi un concurs feminin dar fără continuitate.

După modelul acestei societăŃi apar altele în Ńară cum ar fi: - Societatea de gimnastică din GalaŃi, 1876; - Societatea internaŃională de tir şi gimnastică din Iaşi, 1877; - Societatea profesorilor de gimnastică din România, 1893; - Societatea de gimnastică „Viitorul” din Craiova, 1895, etc. În anul 1906 toate societăŃile se unesc în „FederaŃia societăŃilor de

Gimnastică din România” care editează şi o revistă „Gimnasticul român”. FederaŃia organizează concursuri, serbări şi diferite congrese.

Prima participare a unei echipe româneşti la un concurs de gimnastică a avut loc în anul 1911 la Concursul InternaŃional al F.I.G. de la Torino.

În anul 1925, clubul de gimnastică din Arad organizează un „Concurs naŃional de gimnastică” la care participă gimnaşti din Oradea, Arad, Cluj şi BistriŃa.

FederaŃia Română de Gimnastică (FRG) înfiinŃată în 1906 a trebuit să facă faŃă diferitelor întreceri internaŃionale fapt pentru care a alcătuit echipe


21

reprezentative în componenŃa cărora au făcut parte sportivi din Cluj, Arad, Timişoara, ReşiŃa, Bucureşti, unde se practica gimnastica la aparate.

Primul campionat naŃional de gimnastică are loc la ReşiŃa în anul 1947.

În anul 1936, participăm la Olimpiada de la Berlin, clasându-ne cu echipa pe locul 14 şi apoi în anul 1952, la Jocurile Olimpice de la Helsinki unde echipa feminină ocupă locul 9, iar cea masculină locul 22. La următoarele Olimpiade, Melbourne 1956 şi Roma 1960, echipa feminină cucereşte prima medalie olimpică (bronz) iar la Melbourne obŃinem şi locul 3 la proba de sol prin Elena Leuştean. La un an de la aceste rezultate meritorii, la Campionatele Europene, Sonia Iovan şi Elena Leuştean cuceresc medaliile de argint şi bronz.

La Campionatele Mondiale de la Varna, (1974), Dan Grecu câştigă primul titlu de campion mondial al gimnasticii româneşti, la proba de inele.

Însă apogeul rezultatelor gimnasticii feminine este marcat de Nadia Comăneci, figură legendară a acestui sport, care devine campioană absolută a Europei la Skin 1975 iar în 1976 la Jocurile Olimpice de la Montreal cucereşte titlul olimpic. Urmează noi şi semnificative succese ale sportivelor noastre, care atestă existenŃa unei şcolii româneşti de gimnastică artistică.

Echipa de feminină cucereşte aurul la 6 Campionate Mondiale (1979, 1987, 1994, 1995, 1997, 1999) şi la două Jocuri Olimpice (Los Angeles 1984, Sydney 2000 ). Alături de Nadia Comăneci au mai obŃinut numeroase medalii şi alte reprezentante ale lotului nostru precum: T. Ungureanu, E. Eberle, E. Szabo, L. Agache, D. Silivaş, A. Dobre, S. Păucă, L. Miloşovici, H. Bontaş, G. Gogean, S. Amânar, M. Olaru, A. Răducan şi altele.

Rezultate demne de evidenŃiat sunt şi cele înregistrate de reprezentanŃii gimnasticii masculine care confirmă valoarea şcolii noastre de gimnastică prin succesele obŃinute în ultimii patru ani care însumează numarul medaliilor pe parcursul celor aproape 5 decenii de activitate competiŃională. Astfel evidenŃiem prima medalie olimpică câştigată de echipa masculină la Sidney (2000) şi deŃinătorii unor titluri pe aparate în confruntări mondiale cum ar fi: D. Grecu, M. Gherman, M. Urzică, D. Burincă, M. Drăgulescu, I. Suciu, R. Şelariu, A. Jivan.

Palmaresul general al rezultatelor obŃinute de gimnaştii acestei ramuri de performanŃă, demonstrează existenŃa unui sistem şi a unei şcoli de gimnastică ce a creat tradiŃie şi s-a bucurat de apreciere şi recunoaştere pe plan mondial.

TATIANA DOBRESCU

22

Rezumatul unităŃii de studiu

Termenul „gimnastică” îşi are originea în jurul anului 400 î.Hr. şi provine din cuvântul grec „gymnos” care înseamnă „gol”, deoarece în Grecia antică exerciŃiile se practicau fără îmbrăcăminte sau îmbrăcat lejer.

Gimnastica s-a dezvoltat pe parcursul mai multor secole, în strânsă legătură cu evoluŃia societăŃii omeneşti.

Sistemul lui Ling are fundamente anatomo-fiziologice, iar scopul gimnasticii lui era dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc. Gimnastica suedeză cuprindea exerciŃii libere, fără aparate precum şi exerciŃii la aparate: bancă, bârnă (bomul), calul, lada, scara fixă, cadrul de gimnastică la care se adaugă obiecte şi materiale (bastoane, corzi, saltele).

În secolul XX din vechile sisteme de gimnastică apar noile forme ale gimnasticii: Gimnastica individuală, culturistă şi de înviorare, gimnastica de masă, reprezentată de grandioase demonstraŃii de masă şi gimnastica de performanŃă.

Gheorghe Moceanu a militat pentru introducerea gimnasticii în şcoală, în armată şi pentru înfiinŃarea societăŃilor de gimnastică. Gimnastica devine obligatorie în şcolile secundare în anul 1879 iar în anul 1893 prin reforma învăŃământului, Spiru Haret o introduce în şcolile primare.

Prima societate de gimnastică apare la Mediaş în anul 1822 şi este înfiinŃată de Stefan Ludwing Roth. În anul 1906 toate societăŃile se unesc în „FederaŃia societăŃilor de Gimnastică din România” care editează şi o revistă „Gimnasticul român”.

Primul campionat naŃional de gimnastică are loc la ReşiŃa în anul 1947. Însă apogeul rezultatelor gimnasticii feminine este marcat de Nadia Comăneci,

Palmaresul general al rezultatelor obŃinute de gimnaştii acestei ramuri de performanŃă, demonstrează existenŃa unui sistem şi a unei şcoli de gimnastică ce a creat tradiŃie şi s-a bucurat de apreciere şi recunoaştere pe plan mondial.

Autoevaluare

� Care sunt etapele cele mai importante în evoluŃia gimnasticii pe plan mondial?

� Care sunt figurile marcante în dezvoltarea gimnasticii în Ńara noastră? � Ce argumente avem pentru a afirma că în Ńara noastră există o şcoală de

gimnastică vestită în întreaga lume?


23

Unitatea de studiu I.2. GIMNASTICA – COMPONENTE STRUCTURALE

„Gimnastica este un sistem de exerciŃii fizice, aplicat analitic sau global, care influenŃează selectiv şi cumulativ aparatul locomotor, în vederea perfecŃionării şi armonizării mişcărilor corpului omenesc, a formării unei Ńinute corecte” (A. Stroescu, R. Podlaha, 1974, p. 21).

Ca orice disciplină, gimnastica îşi are teoria şi metodica proprie, mijloacele şi formele ei de organizare ale activităŃii.

Parte integrantă a ştiinŃei sportului, gimnastica se bazează pe datele anumitor ştiinŃe cum sunt: pedagogia, psihologia, anatomia, fiziologia. Studierea tehnicii exerciŃiilor de gimnastică este strâns legată de unele capitole ale fizicii şi în special de biomecanică. Gimnastica are legături cu arta în special cu muzica, coregrafia şi dansul.

Gimnastica dispune de multiple forme de practicare ea fiind prezentă în toate verigile învăŃământului, de la preşcolar la cel superior, în pregătirea militarilor, în casele de odihnă, la domiciliu sau ca disciplină sportivă de sine stătătoare.

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE GIMNASTICII

În procesul istoric de dezvoltare către cea actuală, gimnastica a realizat

scopuri diferite în funcŃie de cerinŃele impuse ei de către societate în momentele respective. În perioada actuală ea este practicată cu scopul obŃinerii, dezvoltării şi perfecŃionării pregătirii fizice multilaterale a omului.

Datorită bogăŃiei de mijloace de care dispune, gimnastica urmăreşte realizarea următoarele obiective:

1. Asigurarea dezvoltării corecte şi armonioase a organismului în creştere. 2. Stimularea şi îmbunătăŃirea funcŃiilor organismului uman, baza

sănătăŃii şi a capacităŃii de efort. 3. Educarea esteticii corporale şi motrice prin formarea unei Ńinute corecte şi a expresivităŃii mişcărilor.

4. Dezvoltarea aptitudinilor motrice, în special a forŃei, supleŃei şi coordonării.

5. Formarea deprinderilor şi/sau priceperilor motrice specifice gimnasticii.

6. Prevenirea şi corectarea influenŃelor negative ale unor activităŃi profesionale asupra organismului.

TATIANA DOBRESCU

24

7. MenŃinerea şi dezvoltarea capacităŃii motrice la vârste înaintate. 8. Formarea capacităŃii de practicare independentă a gimnasticii. 9. Formarea unor trăsături pozitive de personalitate ca: voinŃa, curajul,

perseverenŃa, stăpânirea de sine, disciplina conştientă, răspunderea personală.

CARACTERISTICILE GIMNASTICII

Gimnastica se deosebeşte de alte ramuri sportive prin:

1. bogăŃia şi varietatea mijloacelor sale care pot fi adaptate în funcŃie de vârstă, sex, nivel de pregătire şi condiŃii materiale;

2. caracterul analitic al multor mişcări care oferă posibilitatea unor influenŃe precise, selective asupra diferitelor grupe musculare şi articulaŃii în funcŃie de obiectivele urmărite;

3. forma de execuŃie a mişcărilor cu o maximă corectitudine, precizie, amplitudine, localizare şi expresivitate;

4. executarea unor exerciŃii în condiŃii de echilibru, orientare în spaŃiu, fapt care conduce la o stăpânire a aparatului locomotor în condiŃii neobişnuit;.

5. prezenŃa acompaniamentului muzical cu rol deosebit în efectuarea eficientă a mişcărilor, în dezvoltarea simŃului ritmului şi educarea expresivităŃii. În acest sens vine în sprijinul profesorilor, înlocuind modalitatea imprimării ritmului prin numărătoare.

MIJLOACELE GIMNASTICII

Diversitatea mijloacelor de care dispune gimnastica se pot sistematiza în funcŃie de obiectivele vizate astfel:

1. ExerciŃii de front şi formaŃii prin care se realizează organizarea colectivului, captarea atenŃiei disciplinarea colectivului şi crearea omogenităŃii lui. Ele cuprind acŃiuni efectuate pe loc şi din deplasare, formaŃii şi schimbări de formaŃii.

2. ExerciŃii de dezvoltare fizică generală folosite în scopul pregătirii organismului pentru efort, influenŃării selective a aparatului locomotor, formării bazelor generale ale mişcarii dar şi pentru educarea aptitudinilor motrice.

Se pot executa liber, sub formă de exerciŃii simple sau compuse, cu obiecte portative (bastoane, mingi, gantere, extensoare, sandouri, corzi, măciuci, cercuri etc.) şi la diferite aparate (scara fixă, banca de gimnastică şi aparate complexe).

3. ExerciŃii aplicative care contribuie la formarea deprinderilor motrice de bază şi cu caracter aplicativ, necesare în viaŃa de toate zilele. Ele cuprind exerciŃii de mers, alergare, sărituri, aruncare şi prindere, echilibru, târâre, căŃărare şi escaladare, transport de greutăŃi.


25

4. ExerciŃii acrobatice care îşi aduc contribuŃia la educarea coordonării şi orientării în spaŃiu, constau din exerciŃii statice şi dinamice, de mare mobilitate, echilibru şi forŃă. Se pot executa individual, în doi sau în grup, cu şi fără aparate speciale.

5. ExerciŃii la aparatele de gimnastică care urmăresc formarea unor deprinderi şi priceperi de stăpânire a corpului în condiŃii neobişnuite, de atârnare, sprijin şi echilibru. Aceste mijloace cuprind mişcări cu o tehnică bine determinată (de forŃă şi de balans), executate la diferite aparate care constituie şi probe de concurs.

6. ExerciŃii din gimnastica ritmică care contribuie la educarea esteticii corporale şi motrice, a ritmului coordonării imaginaŃiei creatoare. Caracteristica principală o constituie simbioza dintre mişcare şi muzică. Ele cuprind o mare varietate de mişcări sistematizate în elemente corporale (variaŃii de paşi, balansări şi circumducŃii, întoarceri şi piruete, echilibru, valuri, săltări şi sărituri) şi elemente obiect (acŃiuni de mânuire a obiectelor portative: minge, cerc, panglică, coardă, măciuci).

7. ExerciŃii din gimnastica aerobică de performanŃă care îşi are rădăcinile în fitness şi reprezintă abilitatea de a efectua cu continuitate, complexe de mare intensitate formate din mişcări după modelul aerobic „patterns” şi elemente de dificultate, pe un acompaniament muzical adecvat.

RAMURILE GIMNASTICII Dezvoltarea gimnasticii a condus la conturarea a trei ramuri distincte:

gimnastica de bază, gimnastica de performanŃă şi gimnastica aplicată la alte domenii.

GIMNASTICA DE BAZ Ă

Este accesibilă oricărui individ, indiferent de vârstă, sex sau grad de

pregătire şi nu necesită condiŃii materiale deosebite. Are conŃinutul cel mai potrivit pentru realizarea obiectivelor educaŃiei fizice, fapt ce a determinat includerea ei în toate programele şcolare, în programa militarilor şi a altor categorii de persoane. Această ramură contribuie la menŃinerea sănătăŃii, dezvoltarea fizică corectă şi armonioasă, formarea deprinderilor motrice de bază, aplicative şi specifice gimnasticii, precum şi la educarea aptitudinilor motrice de bază. ConŃinutul ei este alcătuit din exerciŃii de front şi formaŃii, exerciŃii de dezvoltare fizică generală şi exerciŃii aplicative.

Se poate practica individual, cu sau fără acompaniament muzical, sau în grup.

TATIANA DOBRESCU

26

GIMNASTICA DE PERFORMAN łĂ

Reprezintă forma de concurs a practicării gimnasticii dusă până la înaltă

măiestrie. La rândul ei gimnastica de performanŃă se divide în patru subramuri: gimnastica artistică, gimnastica acrobatică, gimnastica ritmică şi sport aerobic.

Gimnastica artistică Denumită până în anul 1991 (Campionatul Mondial de la Indianapolis),

gimnastică sportivă, gimnastica artistică este un poliatlon care cuprinde exerciŃii liber alese, pe mai multe categorii de clasificare, la probele de concurs: 6 probe la masculin (sol, cal cu mânere, inele, sărituri, paralele, bară fixă) şi 4 probe la feminin (sărituri, paralele, bârnă, sol).

Gimnastica acrobatică A cunoscut în ultimii ani o dezvoltare rapidă pe plan internaŃional. Ea

solicită gimnastelor, coordonare, orientare în spaŃiu şi mult curaj. În prezent sunt cunoscute următoarele forme de practicare:

a) Gimnastica acrobatică individuală (tumbling) Constă în efectuarea unei înlănŃuiri de răsturnări şi salturi fără paşi

intermediari şi fără rupturi de ritm pe linia marcată pe mijlocul unei piste. Pista este lungă de 40 metri şi lată de 1,5 - 2 metri şi are delimitată o zonă de elan lungă de 10 metri şi o zonă de recepŃie tot de 10 metri.

b) Gimnastica acrobatică în doi (2 băieŃi, 2 fete, 1 băiat şi 1 fată), în trei (3 băieŃi, 3 fete) şi în grup.

ExerciŃiul liber ales este alcătuit din elemente statice, dinamice şi gimnice şi se execută pe covorul de gimnastică cu suprafaŃa de 12/12 metri.

c) Gimnastica la aparate speciale: plasa elastică, roata acrobatică, bascula. CompetiŃiile internaŃionale la plasa elastică cuprind probele de individual

şi sincron. Mijloacele gimnasticii acrobatice sunt incluse în conŃinutul exerciŃiilor la

sol, bârnă, sărituri, bară fixă, paralele.

Gimnastica ritmică Are conŃinutul cel mai potrivit caracteristicilor organismului feminin.

Programul competiŃional cuprinde: 1. exerciŃii individuale, liber alese cu obiecte portative: coardă, cerc,

minge, panglică, măciuci. 2. ansambluri: un ansamblu cu acelaşi obiect şi un ansamblu cu două

obiecte diferite. Concursurile de individual şi ansambluri sunt distincte.


27

Gimnastica aerobică de performanŃă Reprezintă cea mai tânără ramură de performanŃă a gimnasticii, fiind

consolidată de FIG în 1995. Programul ei tehnic cuprinde pe baza codului de punctaj internaŃional, următoarele probe:

1. individual feminin; 2. individual masculin; 3. perechi - mixt; 4. trio opŃional combinat (2 fete şi 1 băiat; 2 băieŃi şi 1 fată; 3 fete sau 3

băieŃi); 5. grup – 6 sportivi combinat opŃional. Programul se execută pe o scenă înaltă de 100-150 cm cu o suprafaŃă de

9/9 cm. Aria de competiŃie este de 7/7 m (10/10 m la grup) marcată de o linie roşie de 5 cm inclusă în suprafaŃa competiŃională. ExerciŃiile liber ales trebuie să conŃină combinaŃii de paşi specifici aerobici „patterns” (4 paşi de bază şi 3 de legătură) şi 12 elemente de dificultate (A până la J) din cele 4 familii: Push-up, Free fall, Leg circle & cuts (Familia A), Supports and levers (Familia B), Jumps and Leaps, kicks and Air turns (Familia C), şi Balance and flexibility (Familia D).

GIMNASTICA APLICAT Ă LA ALTE DOMENII

Această ramură cuprinde domenii de activitate care utilizează mijloace ale gimnasticii pentru realizarea obiectivelor specifice şi cuprinde:

a) Gimnastica igienică care urmăreşte menŃinerea unei stări bune de sănătate, a capacităŃii de muncă la un nivel mai ridicat precum şi prelungirea longevităŃii. Se poate practica individual sau în grup sub forma gimnasticii de înviorare şi gimnasticii de întreŃinere. Mijloacele de bază ale acestor tipuri de gimnastică sunt exerciŃiile de dezvoltare fizică generală libere, cu obiecte şi la diferite aparate.

a) Gimnastica la locul de muncă se practică pentru angrenarea mai rapidă în muncă, înlăturarea oboselii acumulate şi refacerea capacităŃii de muncă, prevenirea şi combaterea unor afecŃiuni care pot apărea în urma exercitării anumitor tipuri de profesii. Se poate efectua înainte de începerea lucrului sau în pauza de lucru şi constă în complexe de exerciŃii de dezvoltare fizică generală, adaptate specificului activităŃii profesionale

b) Gimnastica pentru alte discipline sportive, contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă şi la realizarea pregătirii fizice speciale pentru respectiva disciplină sportivă. Se poate vorbi de gimnastica atletului, înotătorului, schiorului, boxerului, etc.

c) Gimnastica medicală foloseşte în special exerciŃii de dezvoltare fizică generală şi aplicative pentru corectarea / reducerea unor deficienŃe şi disfuncŃii ale aparatului locomotor şi restabilirea capacităŃii funcŃionale a organismului.

TATIANA DOBRESCU

28


„Gimnastica este un sistem de exerciŃii fizice, aplicat analitic sau global, care influenŃează selectiv şi cumulativ aparatul locomotor, în vederea perfecŃionării şi armonizării mişcărilor corpului omenesc, a formării unei Ńinute corecte” (A. Stroescu, R. Podlaha, 1974, p. 21). Ca orice disciplină, gimnastica îşi are teoria şi metodica proprie, mijloacele şi formele ei de organizare ale activităŃii.

Gimnastica dispune de multiple forme de practicare ea fiind prezentă în toate verigile învăŃământului, de la preşcolar la cel superior, în pregătirea militarilor, în casele de odihnă, la domiciliu sau ca disciplină sportivă de sine stătătoare.

Gimnastica se deosebeşte de alte ramuri sportive prin: bogăŃia şi varietatea mijloacelor sale care pot fi adaptate în funcŃie de vârstă, sex, nivel de pregătire şi condiŃii materiale, caracterul analitic al mişcărilor, forma de execuŃie a mişcărilor cu corectitudine, precizie, amplitudine, localizare şi expresivitate, executarea unor exerciŃii în condiŃii de echilibru, orientare în spaŃiu, prezenŃa acompaniamentului muzical cu rol deosebit educarea ritmicităŃii şi expresivităŃii motrice.

Diversitatea mijloacelor de care dispune gimnastica se pot sistematiza în funcŃie de obiectivele vizate astfel: exerciŃii de front şi formaŃii, de dezvoltare fizică generală, aplicative, acrobatice, la aparatele de gimnastică, exerciŃiii din gimnastica ritmică şi aerobică de performanŃă

Dezvoltarea gimnasticii a condus la conturarea a trei ramuri distincte: gimnastica de bază, gimnastica de performanŃă şi gimnastica aplicată la alte domenii.

Autoevaluare

� Ce obiective realizează gimnastica? � Care sunt caracteristicile esenŃiale ale gimnasticii? � Care sunt mijloacele ci caracteristicile acestora? � Ce ramuri şi subramuri distincte se deosebesc în cadrul gimnasticii?


29

Test de autoevaluare a cunoştin Ńelor din modulul I

1. Atenienii considerau perfecŃiunea ca un ideal uman care era concretizat în

formula „Kalos Kai Agatos” care înseamnă om ………………………..

� puternic � frumos � bun � armonios � harnic

2. Care sunt noile forme ale gimnasticii ce apar în secolul XX din vechile sisteme de gimnastică:

….a).……………………………………………………………………………………b)……………………………………………………………………………………c)………………………………………………………………………………….

3. EvidenŃiaŃi 3 personalităŃi, figuri marcante în dezvoltarea gimnasticii în Ńara noastră: ….1…………………………………………………………………………………….2…………………………………………………………………………………….3…………………………………………………………………………………. 4. SubliniaŃi 2 argumente pentru a afirma că în Ńara noastră există o şcoală de gimnastică recunoscută în întreaga lume: …1………………………………………………………………………………………2…………………………………………………………………………………… 5. EnumeraŃi 5 din obiectivele gimnasticii pe care le consideraŃi mai importante: …1………………………………………………………………………………………2………………………………………………………………………………………3………………………………………………………………………………………4………………………………………………………………………………………5…………………………………………………………………………………… 6. Gimnastica se deosebeşte de alte discipline sportive prin 5 argumente: …1………………………………………………………………………………………2………………………………………………………………………………………3………………………………………………………………………………………4………………………………………………………………………………………5……………………………………………………………………………………7. EnumeraŃi mijloacele gimnasticii sistematizate după obiectivele vizate într-o ordine aleatoare: …1………………………………………………………………………………………2……………………………………………………………………………………

TATIANA DOBRESCU

30

…3………………………………………………………………………………………4………………………………………………………………………………………5………………………………………………………………………………………6………………………………………………………………………………………7……………………………………………………………………………………8. EvidenŃiaŃi care sunt cele 3 ramuri ale gimnasticii şi enumeraŃi în paranteze subramurile fiecăreia: …1……………………………………………………………………………..……. …2………………………………………...(.a……………………...b……………..………c…………………………………….d……………………………….……) …3……………………………..……………(.a…………………b……………..…………………………c………..…………………………….d……………………)


31

Modulul II. TERMINOLOGIA GIMNASTICII

Scopul modulului:

� Realizarea unei imagini clare asupra termenilor folosiŃi în domeniul EducaŃie Fizică şi Sport.


� să cunoască poziŃiile şi mişcările segmentelor corpului; � să opereze cu termeni specifici; � să descrie corect un exerciŃiu de gimnastică; � să deseneze un exerciŃiu de gimnastică.

TATIANA DOBRESCU

32

Unitatea de studiu II.1. TERMINOLOGIA

GIMNASTICII - EVOLU łIE ŞI TERMENI DE BAZ Ă

TERMINOLOGIA GIMNASTICII – DEFINI łIE ŞI EVOLU łIE

Prin terminologie se înŃelege „totalitatea termenilor de specialitate folosiŃi într-o disciplină sau ramură de activitate” (DEX, 1996, p. 1086). DicŃionarul StiinŃelor Sportului ( E. Beyer, 1987, p. 670) defineşte terminologia drept „Ansamblul termenilor specifici şi expresiilor unui domeniu sau a unei ştiinŃe (din latinul „terminus”: limită, frontieră, delimitare), sau studiul termenilor generali sau specifici într-o disciplină”.

Terminologia gimnasticii cuprinde „totalitatea termenilor folosiŃi pentru denumirea poziŃiilor, mişcărilor, exerciŃiilor, aparatelor, şi materialelor ajutatoare utilizate pentru practicarea ei, cât si modul de descriere al exerciŃiilor” (R. Podlaha, A. Stroescu, 1974, p. 9).

Terminologia gimnasticii este foarte necesară pentru înŃelegerea conŃinutului gimnasticii, formarea unei imagini corecte despre mişcare, sistematizarea exerciŃiilor, uşurarea comunicării dintre specialişti, profesor şi elevi, antrenori şi gimnaşti, arbitrii şi concurenŃi. Ea sta la baza elaborarii cărŃilor de specialitate, manualelor, cursurilor, programelor, etc.

În Ńara noastră terminologia gimnasticii s-a dezvoltat şi s-a perfecŃionat permanent, paralel cu evoluŃia disciplinei, purtând amprenta diferitelor sisteme şi metode de gimnastică.

Terminologia de început a fost folosită de Gheorghe Moceanu în cărŃile publicate după 1862. Ea era reprezentată de poziŃii şi mişcări la aparate, ştiut fiind faptul că acesta era un adept al sistemului lui Jahn.

Ion Bucovineanu, adept al gimnasticii suedeze, traduce ediŃia germană a manualului oficial suedez (Manual practic de gimnastică suedeză – 1893), iar în anul 1893 scrie lucrarea „Manual pentru exerciŃii fizice” care cuprinde atât exerciŃii din sistemul suedez, cât şi din cel german. În cuprinsul ei sunt menŃionate: mişcări libere pentru diferitele părŃi ale corpului, exerciŃii cu mile (măciuci), cu haltere, cu bastonul de fier, cu mingea, precum şi exerciŃii la aparate: funia (frânghia), scară fixă, cal, paralele şi fus sau rek, adică, bară.

Prima terminologie de specialitate apărută în Ńara noastră s-a intitulat „Terminologia exerciŃiilor de ordine, libere, cu instrumente şi la aparate” şi a fost elaborată de Dumitru Ionescu. În terminologia lui apar „poziŃiile sau Ńinerile fundamentale: starea, în genunchi, şederea, atârnarea, rezemarea”. Pentru exerciŃiile la aparate păstrează termenii din sistemul german.


33

Oficializarea gimnasticii suedeze în învăŃământ a impus ca şi terminologia să exprime conŃinutul acesteia. Iacob Mihăilă şi Ben Nilsen traduc lucrarea lui Thulin „Terminologia gimnasticii suedeze” care ulterior a fost adaptată şi prelucrată de profesorul Virgil Roşală marcându-se un progres însemnat în terminologia existentă. Apar termeni simplificaŃi, astfel: poziŃie în loc de poziŃiune; sprijin în loc de rezemare, rotaŃie în loc de rotaŃiune, mers în loc de mergere, săritură în loc de sărirea. Substantivele rezultate din forma lungă a infinitivului verbelor sunt înlocuite cu participiul trecut al acestora: „culcarea – culcat”, „atârnarea – atârnat”. De asemenea apare gerunziul pentru denumirea unor poziŃii: stând în loc de stare, şezând în loc de şedere.

După anul 1949, conŃinutul gimnasticii se lărgeşte fiind necesară o terminologie corespunzătoare. Preocupările specialiştilor se îndreaptă acum spre unificarea termenilor din acest domeniu. Astfel, în anul 1950 Robert Podlaha scrie broşura „Terminologia gimnasticii” iar în anul 1953 împreună cu Adina Stroescu publică cartea „Terminologia gimnasticii”, o variantă mult mai cuprinzătoare.

În anul 1974 apare o nouă ediŃie „Terminologiei gimnasticii” elaborată de cei doi colaboratori (A. Stroescu şi R. Podlaha), care devine oficială. Ea este actuală şi stă la baza elaborării lucrărilor din domeniul gimnasticii. Lucrarea este redactată într-o manieră ştiinŃifică, bine sistematizată şi bogat ilustrată, conŃinând majoritatea termenilor utilizaŃi în domeniu. Este eliminată poziŃia pe genunchi din rândul celor fundamentale, precum şi gerunziul din descrierea poziŃiei fundamentale şezând, denumită aşezat.

EvoluŃia ramurilor gimnasticii de performanŃă este extrem de dinamică. Aproape în fiecare competiŃie de mare anvergură apar procedee şi legări noi. Când procedeul sau legarea nou creată prezintă un înalt grad de complexitate care pretinde o descriere complicată i se atribuie numele gimnastului care l-a executat pentru prima dată sau denumirea Ńării căreia acesta îi aparŃine. De exemplu: Endo, Yamaschita, Comăneci, Tcacev, Delcev, Corbut, Tsukahara, Urzică, Popa, gigantica rusă, cehă, etc.

CERINłELE CARE STAU LA BAZA TERMINOLOGIEI GIMNASTICII

Pentru ca terminologia să fie corespunzatoare, ea trebuie să îndeplinească următoarele cerinŃe:

1. să respecte particularităŃile de limbă; 2. să fie unitară. O noŃiune să fie exprimată prin aceiaşi termeni când

conŃinutul este identic; 3. să fie precisă, adică să reflecte exact termenul respectiv, pentru a nu

provoaca alt înŃeles; 4. să fie clară, adică să redea cât mai real imaginea mişcării respective; 5. să fie concisă, adică descrierea terminologică să fie scurtă dar

totodată cuprinzătoare; 6. să fie ştiinŃifică dar în acelaşi timp accesibilă celor care o utilizează;

TATIANA DOBRESCU

34

7. să servească drept mijloc de comunicare internaŃională, mai ales în ramurile gimnasticii de performanŃă.

TERMENI DE BAZ Ă ÎN TERMINOLOGIA GIMNASTICII

PoziŃia PoziŃia este situaŃia statică a corpului sau a segmentelor acestuia. FaŃă de

sol ea poate fi verticală, orizontală sau înclinată. PoziŃiile sunt de mai multe tipuri: PoziŃie iniŃială este poziŃia din care începe mişcarea.

PoziŃie finală este poziŃia corpului la terminarea mişcării.

PoziŃiile ini Ńiale sau finale sunt reprezentate de o poziŃie fundamentală sau derivate ale acesteia.

PoziŃie fundamentală este o poziŃie a corpului stabilită în mod convenŃional după natura reazemului acestuia faŃă de sol sau aparat.

PoziŃiile fundamentale sunt: stând, aşezat, culcat, sprijin şi atârnat.

Stând. - PoziŃie ortostatică bipedă şi plantigradă cu călcâiele apropiate, vârfurile depărtate (o lungime de talpă), genunchii întinşi, pieptul uşor ridicat, braŃele jos cu palmele orientate spre coapsă, capul drept, privirea înainte.

Aşezat. - Corpul se sprijină pe şezută, cu picioarele întinse pe sol sau pe un aparat. La unele aparate corpul se sprijină numai cu şezuta şi partea superioară a coapsei, cu genunchii întinşi sau îndoiŃi.

Culcat. - Corpul se găseşte în totalitate cu partea dorsală în contact cu suprafaŃa de reazem, axa lui longitudinală fiind paralelă cu această suprafaŃă.

Sprijin . - Corpul este întins pe verticală, se sprijină pe mâini iar axa umerilor se află deasupra punctelor de sprijin.

Atârnat . - Corpul întins se menŃine suspendat de un aparat, apucat cu mâinile iar axa umerilor este sub nivelul apucării.

PoziŃiile fundamentale se pot combina între ele, astfel: sprijin stând, sprijin aşezat, sprijin culcat, atârnat culcat.

Dintr-o poziŃie fundamentală, prin modificarea poziŃiei segmentelor corpului unele faŃă de altele rezultă poziŃii derivate.

Din punct de vedere structural poziŃia derivată poate fi:

PoziŃie simplă rezultată din modificarea poziŃiei unui segment sau a două segmente care se află într-un singur plan şi o singură direcŃie. De exemplu: stând depărtat, stând cu braŃele lateral, etc.

PoziŃia compusă însumează mai multe poziŃii ale segmentelor corpului


35

situate în planuri sau direcŃii diferite. De exemplu: stând depărtat, cu trunchiul aplecat înainte, braŃele lateral.

PoziŃia specifică. PoziŃie cu structură de obicei complexă care prezintă un

anumit grad de dificultate în execuŃie fiind considerată element tehnic (stând pe mâini, planşă, cumpănă, etc.)

PoziŃii fundamentale şi derivatele lor de bază

Coloana din stânga cuprinde poziŃiile fundamentale iar celelalte derivatele lor. Când un termen este pus în paranteză acesta nu se citeşte, ci se subînŃelege. Când în faŃa unui termen se găseşte un punct, citirea se face din acel loc. PoziŃiile fundamentale şi principalele lor derivate pot fi sistematizate astfel: (Stroescu A. şi Podlaha R., 1974, pp.48-52, Constantinescu E. şi Dobrescu T., 2003, pp.21-24)

1. - (pe ambele a) - (apropiat) (a) picioare) b) - depărtat - (lateral) (b) (Fig. 1.) -anteroposterior(c) - înainte stg

- înainte dr c) - încrucişat (d) - cu dr.peste stg - cu stg. peste dr A. STÂND d) - cu genunchii - semiîndoiŃi (e) - îndoiŃi - ghemuit (f)

e) - fandat - înainte (g) - lateral (h) - înapoi (i) 2. - pe vârfuri a) - (apropiat) (j) b) - depărtat - (lateral) - înainte - înapoi

c) - încrucişat - cu dr. înainte - cu stg. înainte

d) - cu genunchii - semiîndoiŃi (k) - îndoiŃi - ghemuit (l)

TATIANA DOBRESCU

36

Fig. 1

a b c d e f g h

i j k l 3. - pe un picior a) - celălalt întins - lateral (Fig. 2) ridicat (a) - înainte A. STÂND - înapoi b) - celălalt îndoit (c) - înainte - înapoi c) - celălalt sprijinit (b) - lateral - înainte - înapoi d) cumpănă - (facială) (d) - dorsală (e) - costală (f) - asimetrică (g)


37

Fig. 2

a b

c d e f g

4. pe genunchi a) – (cu genunchii - (cu călcâiele apropiate) (Fig. 3) propiaŃi) (a) - cu călcâiele depărtate A. STÂND b) - depărtat (b) - (cu călcâiele depărtate) - cu călcâiele apropiate

c) - pe un genunchi - celălalt picior sprijinit, întins (înainte, lateral, înapoi), (c) sau îndoit (înainte, lateral) (d)

- cel liber întins (înainte, lateral, înapoi - umpănă) (e)

TATIANA DOBRESCU

38

Fig. 3

Fig. 4

a b c c d e

a) - (apropiat) - (cu picioarele întinse) (a)

- cu picioarele îndoite (b) b) - depărtat - (cu picioarele întinse)(c) - cu picioarele îndoite (d) B. AŞEZAT (Fig. 4 ) c) – ghemuit (e) d) - echer (f) - depărtat (g) - cu genunchii îndoiŃi - închis e) – încrucişat f) - pe o coapsă (h) a b c d e f g h


39

a) - (dorsal) - (cu picioarele apropiate) (a) - cu picioarele depărtate (b) C. CULCAT (Fig.5) b) - facial - (cu picioarele apropiate) (c) - cu picioarele depărtate (d) c) - costal - dreapta (f) - stânga (e) a b c d e f

a) - (simplu) - (pe verticală) (a) - (cu braŃele întinse) (Fig. 6.) - cu braŃele îndoite - echer - dorsal

- ghemuit

D. ATÂRNAT - (pe orizontală) (b) - planşă facială - planşă dorsală - răsturnat - întins sau lumânare (c) - îndoit (d) - (de o altă parte - de genunchi (e) a corpului) - de ceafă - de vârf (f)

Fig. 5

TATIANA DOBRESCU

40

Fig. 6

a b c d e f b) - (mixt) - agăŃat - de genunchi (Fig. 7.) - de un genunchi - de vârfuri - cuib D. ATÂRNAT - stând - facial (a) - dorsal (b) - costal (c)

- culcat - facial (d) - dorsal (e) - sptijinit - pe orizontală (f) - pe verticală (g)


41

Fig. 7

a b c d e f g

a) - (simplu) - (cu corpul - (cu braŃele întinse) transversal (Fig. 8.) pe verticală) sau longitudinal (a)

- cu braŃele îndoite E. SPRIJIN - echer (b) - echer înalt - cu braŃele lateral- cruce (c) - (cu corpul - cumpănă (d) pe orizontală) - plutitor facial sau dorsal (e) (cu corpul - stând pe moplaŃi(f) răsturnat) - stând pe cap (g) - stând pe antebraŃe - stând pe braŃe - stând pe mâini (h) - cu sprijin lateral (i)

TATIANA DOBRESCU

42

Fig. 8

a b c d e f g h i

b) - (mixt) - aşezat - (apropiat) (Fig. 9.) - călare (a) - pe o coapsă (b) - depărtat (c) E. SPRIJIN - ghemuit (d) - stând (e) - pe genunchi (f) - culcat - facial (g) - dorsal (h) - costal (i)


43

Fig. 9

a b c d e f g h i

PoziŃiile gimnastului faŃă de aparat a) (după orientarea gimnastului - facial faŃă de aparat) - dorsal - costal - stânga STÂND - dreapta b) (după locul ocupat - la capăt faŃă de aparat) - la mijlocul aparatului - între bare c) (după axa umerilor) - transversal - longitudinal

TATIANA DOBRESCU

44

Fig. 11

PoziŃiile braŃelor, trunchiului şi capului a) (întinse) - (pe direcŃii - înainte (a) principale) - lateral (b)

BRAłE (Fig. 10) - sus (c) - jos (d) - (intermediare) - lateral-jos (e) (Fig. 11) - înainte-jos (f) - jos-înapoi (g) - oblic- înainte (h) - lateral-sus (i) - înainte – sus (j) - oblic-jos (k) - oblic-sus (l) a b c d e f g h i j k l

Fig. 10


45

Fig. 12

b) (îndoite) - complet - mâini pe creştet (a) (Fig. 12.) - mâini la ceafă (b)

BRAłE - mâini pe umeri (c) - mâini la piept (d) - mâini pe şolduri (e) - la 90O - cu antebraŃele în sus (f) - cu antebraŃele înainte - cu antebraŃele jos - coroană (g) a b c d e f g

a) - îndoit - înainte (a) - spre dreapta (b) - spre stânga (c) - înapoi (extins) (d) b) - aplecat (e) - la 45O

TRUNCHI - (la orizontală) (Fig. 13.) c) - răsucit (f) - spre stânga - spre dreapta d) – aplecat răsucit (g) e) – îndoit răsucit (h)

TATIANA DOBRESCU

46

Fig. 14

a b c d e f g h a) - aplecat - înainte (a) - lateral (b)

CAP - înapoi (c) (Fig. 14.)

b) - răsucit (d) - dreapta - stânga

a b c d

Fig. 13


47

Mi şcarea

Mişcarea este acŃiunea de deplasare a corpului sau segmentelor acestuia în spaŃiu, faŃă de un punct de referinŃă. Termenul este sinonim cu act motric, element (tehnic), exerciŃiu (fizic).

Traiectoria mişcării este reprezentată de drumul parcurs de corp cu segmentele sale între poziŃia iniŃială şi cea finală. Ea se exprimă prin formă, amplitudine şi direcŃie.

Forma mişcării poate fi rectilinie sau curbilinie

Amplitudinea mişcării este reprezentată de mărimea deplasării corpului sau segmentelor sale între anumite repere alese arbitrar, Se exprimă în grade şi unităŃi de măsură liniare.

DirecŃia reprezintă sensul de deplasare a corpului sau segmentalor sale.

DirecŃiile principale sunt: înainte, înapoi, lateral, jos.

DirecŃiile intermediare (se referă în special la braŃe): înainte – jos, înainte – sus, lateral – jos, lateral – sus, oblic – jos, oblic –sus, oblic- înapoi, diagonal.

Planurile (Fig.15.) în care se desfăşoară mişcările segmentelor corpului corespund planurilor anatomice:

- frontal dispus vertical paralel cu fruntea (a); - sagital dispus vertical (b); - transversal dispus orizontal. (c)

a b c

Axul în jurul cărora se efectuează mişcările de rotaŃie sunt: longitudinală şi transversală.

Structura mi şcării este o grupare caracteristică a componentelor (moment – fază - perioadă) actului motric care prin asocierea şi condiŃionarea lor reciproc, îi conferă unitate.

Fig. 15

TATIANA DOBRESCU

48

Tehnica mişcării . Structura raŃională a actului motric corespunzătoare scopului urmărit.

Momentul mişcării . Componenta structurală cea mai simplă care marchează aspectele statice ale execuŃiei actului motric.

Faza mişcării. Componenta structurală distinctă a actului motric, alcătuită din mai multe momente.

Perioada mişcării . Componenta structurală a mişcării alcătuită din mai multe faze succesive.

Durata mişcării . Caracteristică temporară care indică timpul necesar de execuŃie a actului motric.

Tempoul mişcării . Caracteristica temporală a actului motric care indică cantitatea de elemente structurale ale acestuia, raportată la unitatea de timp.

Ritmul mi şcării . Caracteristica temporară a actului motric ce constă din accentuarea periodică, după anumite reguli, a unora din elementele sale constitutive.

CadenŃa. Succesiunea ritmică şi uniformă a paşilor în mers şi alergare, imprimată prin diferite modalităŃi de semnalizare sonore ca: numărătoare, bătai din palme, fluier, etc.

Din punct de vedere al complexităŃii mişcarea poate fi:

a) Mişcare simplă. Act motric cu solicitare neuromusculară redusă alcătuit din unul sau câteva elemente structurale efectuate de obicei într-o singură direcŃie, cu un lanŃ cinematic elementar.

b) Mişcare compusă. Act motric care însumează mişcări simple, realizate de segmentele corpului, simultan sau într-o succesiune care îi asigură o anumită unitate.

c) Mişcare complexă. Act motric, structurat multiplu şi variat, care prezintă un anumit grad

dificultate în efectuarea lui.

Din punct de vedere al efectului, mişcarea poate fi:

a) Mişcare analitică. Act motric care prin structura sa determină efecte localizate în diferite articulaŃii şi grupe musculare.

b) Mişcare sintetică (globală). Act motric cu structură compusă complexă cu efect general asupra organismului.


49

Mi şcările bra Ńelor, picioarelor, trunchiului şi capului se configurează după urmează (Constantinescu E. şi Dobrescu T., 2000, pp. 25-27, Grigore V., 2003, pp. 77-92):

- îndoire - întindere - ridicare - coborâre

BRAłE - ducere - balansare - rotare - răsucire - îndoire - întindere - depărtare - apropiere

PICIOARE - ridicare pe vârfuri - coborâre - balansare - rotare - răsucire - ridicare - ducere - îndoire - îndreptare - aplecare

TRUNCHI - răsucire - aplecare răsucită - îndoire răsucită - rotare - aplecare

CAP - răsucire - rotare

TATIANA DOBRESCU

50

ExerciŃiul

În gimnastică termenul de exerciŃiu are două accepŃiuni:

- exerciŃiu fizic definit drept „o acŃiune motrică cu valoare instrumentală, conceput şi programat în vederea realizării obiectivelor proprii diferitelor activităŃi motrice” (A. Dragnea, A. Bota, 1999, p. 209).

- „înlănŃuirea mai multor elemente structurate într-un mod unitar, putând fi efectuat individual sau în grup, liber, la aparate sau cu obiecte portative” (A. Stroescu, R. Podlaha, 1974, p. 24).

ExerciŃiul liber este un gen de exerciŃiu constituit din mişcări analitice sau sintetice, executate fără aparate sau obiecte portative.

ExerciŃiul liber ales este o înlănŃuire de mişcări concepută de antrenor sau sportiv, pe baza unor anumitor cerinŃe precizate de regulament, în vederea participării la concursuri.

ExerciŃiul impus este o înlănŃuire de elemente concepută de organizatorul concursului, sportivul fiind obligat să-l execute întocmai.

Element tehnic - mişcare cu structură unitară distinctă, componentă a unui exerciŃiu, care porneşte dintr-o poziŃie iniŃială şi se termină într-o poziŃie finală.

În gimnastica de performanŃă, elementele tehnice şi anumite legări sunt sistematizate în grupe de dificultate: A, B, C, D, E, F,G, în gimnstica artistică şi de la A până la J în gimnastică aerobică. Dificultatea constituie unul din criteriile de apreciere valorică a exerciŃiului liber ales.

Procedeu tehnic - modalitatea concretă de efectuare a elementului tehnic.

Legare - reprezintă execuŃia neîntreruptă a două sau mai multe elemente fiind necesar ca poziŃia finală a elementului precedent să constituie poziŃia iniŃială a elementului următor.

CombinaŃie - asamblarea mai multor elemente tehnice într-o anumită ordine.

CompoziŃie - combinarea creatoare şi echilibrată a diferitelor elemente tehnice, componente ale unui exerciŃiu.


51


Unitatea de studiu face o trecere în revistă a evoluŃiei terminologiei gimnasticii subliniind necesitatea cunoaşterii terminologia gimnasticii pentru înŃelegerea conŃinutului gimnasticii, formarea unei imagini corecte despre mişcare, sistematizarea exerciŃiilor, uşurarea comunicării dintre specialişti, profesor şi elevi, antrenori şi gimnaşti, arbitrii şi concurenŃi.

Pentru ca terminologia să fie corespunzătoare, ea trebuie să îndeplinească o serie de cerinŃe.

Termenii de bază ale gimnasticii sunt: poziŃia, mişcarea şi exerciŃiul. PoziŃia este situaŃia statică a corpului sau a segmentelor acestuia şi poate fi verticală, orizontală sau înclinată. Ele sunt de mai multe tipuri: fundamentală, derivată, iniŃială, finală. Mişcarea este acŃiunea de deplasare a corpului sau segmentelor acestuia în spaŃiu, faŃă de un punct de referinŃă. Termenul este sinonim cu act motric, element (tehnic), exerciŃiu (fizic). În gimnastică termenul de exerciŃiu are două accepŃiuni: cea de acŃiune motrică cu valoare instrumentală, conceput şi programat în vederea realizării obiectivelor proprii diferitelor activităŃi motrice şi de înlănŃuirea mai multor elemente structurate într-un mod unitar, putând fi efectuat individual sau în grup, liber, la aparate sau cu obiecte portative.

Autoevaluare

� Ce este terminologia? � Care sunt cerinŃele fundamentale ale terminologiei gimnasticii? � Care sunt termenii de bază ai gimnasticii?

TATIANA DOBRESCU

52

Unitatea de studiu II.2. DESCRIEREA ŞI DESENAREA EXERCIłIILOR DE GIMNASTIC Ă

DESCRIEREA EXERCIłIILOR DE GIMNASTIC Ă Principalele elemente care fac parte din descrierea exerciŃiilor de

gimnastică sunt (V. Grigore, 2003, pp 66-67.): poziŃia iniŃială, denumirea mişcării, segmentul care efectuează mişcarea, direcŃia mişcării şi poziŃia finală.

PoziŃia iniŃială poate fi o poziŃie fundamentală sau derivată. Aceasta se scrie la început cu literă mare şi este urmată de două puncte. Dacă poziŃia iniŃială are o structură complexă, descrierea ei începe de la punctul de reazem şi se continuă cu celelalte segmente ale corpului la care au survenit modificări. De exemplu: Stând depărtat cu braŃele sus; stând depărtat cu trunchiul aplecat, braŃele lateral.

În cazul exerciŃiilor de dezvoltare fizică generală cu obiect se specifică şi modul de Ńinere a acestuia iar în cazul celor la aparate se specifică şi poziŃia faŃă de aparat.

Timpii de execuŃie se scriu sub poziŃia iniŃială, în ordine cronologică. Dacă mişcarea necesită mai mulŃi timpi de execuŃie, între cifrele

respective se pune o liniuŃă. Ex: 1-2; 1-3. Denumirea mişcării . De exemplu: ridicare, îndoire, balansare, ducere. Segmentul care efectuează mişcarea respectivă: cap, braŃ, trunchi, picior. DirecŃia mişcării . De exemplu: înainte, lateral – sus. În cazul unei mişcări compuse, când segmentele se deplasează simultan,

între elementele componente se folosesc cuvintele "cu", "şi" sau virgula. De ex: ridicare pe vârfuri cu îndoirea picioarelor, ridicarea braŃelor lateral şi aplecarea capului înainte;

PoziŃia finală se menŃionează la sfârşit. De cele mai multe ori este identică cu cea poziŃia iniŃială, dar poate fi şi diferită.

În descrierea legărilor, combinaŃiilor sau a unui exerciŃiu integral, faŃă de cele arătate anterior intervin următoarele completări:

- în succesiunea diferitelor legări sau combinaŃii mişcările se separă prin punct şi virgulă;

- în cazul legărilor, poziŃia iniŃială a mişcării următoare nu se menŃionează întrucât poziŃia finală a mişcării precedente constituie poziŃia iniŃială a acestuia.

La exerciŃiile cu acompaniament muzical în descriere se vor preciza la început măsurile muzicale şi timpii respectivi.


53

Fig. 16

Fig. 17

Exemple: P. I. Stând depărtat: Prescurtat:P. I. St. Dep: 1. Ridicarea braŃelor lateral 1. Ridi. B. lat 2. Ridicarea braŃelor sus 2. Ridi. B. sus 3. Îndoirea trunchiului înainte 3. Îndoi. T. înai 4. Revenire în poziŃia iniŃială 4. Rev. în P. I. ALCĂTUIREA DESENELOR ÎN GIMNASTIC Ă

1. Reprezentarea solului se face cu ajutorul unei linii orizontale pe care se

desenează gimnastul din faŃă, din spate sau din lateral. 2. Reprezentarea aparatelor. În majoritate se desenează din lateral în afară de calul cu mânere care se

reprezintă din spate. 3. ProporŃiile corpului. Capul reprezintă a 7-a parte din înălŃimea întregului corp iar picioarele 1/2

din înălŃime. 4. Desenarea gimnastului. Gimnastul (Fig. 16.) se poate desena din faŃă (a), din spate (b), sau din

lateral (c).

a b c Capul (Fig. 17): privit din faŃă (a), lateral dreapta (b), stânga (c), din spate

(d) şi capul aplecat înainte (e). a b c d e

TATIANA DOBRESCU

54

Fig. 19

Mâinile (Fig. 18) BraŃele lateral cu palmele înainte (a), înapoi (b), în sus (c) BraŃele sus cu palmele înainte (d), înapoi (e), lateral (f) BraŃele înainte cu palmele în jos (g), în sus (h) a

g b c d e f h Segmentele corpului care se găsesc mai aproape de cel care desenează se

reprezintă cu o linie continuă din umeri sau din şold iar cele care se găsesc mai departe cu o linie întreruptă fie la nivelul umerilor, fie la nivelul şoldului.

5. Folosirea semnelor (Fig. 19): - săgeata pentru a preciza direcŃia de deplasare (a); - 3x o cifră care arată numărul de repetări a mişcării (b); - o cifră deasupra liniei frânte arată numărul de arcuiri şi se scrie aproape

de partea respectivă (c). - semnul "+" arată că mişcarea se execută şi în partea opusă. În cazul

mişcărilor executate în doi arată schimbarea rolurilor (d). - cifra însoŃită de o linie curbă punctată arată mărimea în grade şi sensul

întoarcerii (e).

a b c d e

Fig. 18


55

6. Desenarea exerciŃiilor: - primul desen arată poziŃia iniŃială - desenele se fac în ordinea cronologică iar timpii se notează sub linia

solului şi sub figura respectivă - repetarea poziŃiei iniŃiale sau a oricărei poziŃii nu necesită un desen nou.

Cifra care reprezintă timpul respectiv se scrie sub poziŃa repetată.


Termenii de bază ale gimnasticii sunt: poziŃia, mişcarea şi exerciŃiul. PoziŃia este situaŃia statică a corpului sau a segmentelor acestuia şi poate fi verticală, orizontală sau înclinată.

Ele sunt de mai multe tipuri: fundamentală, derivată, iniŃială, finală. Mişcarea este acŃiunea de deplasare a corpului sau segmentelor acestuia în spaŃiu, faŃă de un punct de referinŃă. Termenul este sinonim cu act motric, element (tehnic), exerciŃiu (fizic).

În gimnastică termenul de exerciŃiu are două accepŃiuni: cea de acŃiune motrică cu valoare instrumentală, conceput şi programat în vederea realizării obiectivelor proprii diferitelor activităŃi motrice şi de înlănŃuirea mai multor elemente structurate într-un mod unitar, putând fi efectuat individual sau în grup, liber, la aparate sau cu obiecte portative.

Autoevaluare

� Care sunt principalele elemente în descrierea exerciŃiilor în gimnastică?

� Care sunt semnele convenŃionale în alcătuirea desenelor în gimnastică?

TATIANA DOBRESCU

56

Test de autoevaluare a cunoştin Ńelor din modulul II 1. EnunŃaŃi definiŃia terminologiei gimnasticii. ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 2. PrecizaŃi care sunt termenii de bază ai gimnasticii: …1………………………………………………………………………………………2……………………………………………………………………………… …3……………………………………………………………………………………3. „PoziŃia” este situaŃia statică a corpului sau a segmentelor acestuia şi poate fi de mai multe tipuri:

� fundamentală � simplă � iniŃială � compusă � intermediară � derivată � specifică � orizontală � finală

4. EvidenŃiaŃi în căsuŃele de mai jos, care sunt poziŃiile fundamentale stipulate de terminologia gimnasticii în vigoare:

� culcat � şezând � stând � sprijinit � aşezat � atârnat � sprijin � ghemuit � pe genunchi

5. ExemplificaŃi 3 derivate pentru fiecare poziŃie fundamentală. …1…………………………………………………………………………………… …2…………………………………………………………………………………… …3………………………………………………………………………………………4………………………………………………………………………………………5…………………………………………………………………………………… 6. Care este deosebirea dintre aplecare şi îndoire? La ce segment întâlnim ambele mişcări?.......................................................................................................... ……………………………………………………………………………………….


57

7. Arcuirea este o mişcare? La ce segmente o întâlnim? � DA � NU..................................................................

8. EnumeraŃi care sunt poziŃiile braŃelor îndoite complet: …1…………………………………………………………………………………… …2………………………………………………………………………………….. …3…………………………………………………………………………………. …4…………………………………………………………………………………… …5…………………………………………………………………………………… 9. „Mi şcarea” este acŃiunea de deplasare a corpului sau a segmentelor acestuia în spaŃiu şi este sinonimă cu: � act motric, � element tehnic, � procedeu � exerciŃiu fizic � tehnică

10. MarcaŃi în căsuŃele de mai jos mişcările specifice trunchiului: � îndoire � întindere � ridicare � îndreptare � aplecare răsucită � coborâre � ducere � îndoire răsucită � balansare � rotare � răsucire

11. MarcaŃi în ordine cronologică principalele elemente necesare descrierii exerciŃiilor de gimnastică:

� direcŃia mişcării � denumirea mişcării � poziŃia iniŃială � segmentul

12. Care este primul element care trebuie ilustrat în cazul reprezentării unui exerciŃiu în gimnastică:

� Reprezentarea solului � Reprezentarea aparatelor � Desenarea gimnastului

Tema de control nr. 1:

DescrieŃi, desenaŃi şi executaŃi 3 exerciŃii de gimnastică, în 8 timpi, creaŃie proprie, respectând indicaŃiile subliniate în unitatea de studiu II.2

TATIANA DOBRESCU

58

Modulul III. MIJLOACELE GIMNASTICII DE BAZĂ

Scopul modulului:

� Prezentarea principalelor repere teoretice şi metodologice pe care le implică abordarea exerciŃiilor de front şi formaŃii.

� Însuşirea principalelor repere teoretice şi metodologice pe care le implică abordarea exerciŃiilor de dezvoltare fizică generală.

� Formarea unei viziuni globale asupra exerciŃiilor aplicative şi a modului în care trebuie concepute şi aplicate.


� să opereze cu termenii specifici; � să identifice acŃiunile pe loc, din deplasare, formaŃiile şi schimbările

de formaŃii; � să utilizeze exerciŃiile în concordanŃă cu particularităŃile de vârstă şi

pregătire a elevilor. � să identifice tipul şi caracteristicile exerciŃiilor de dezvoltare fizică

generală; � să utilizeze exerciŃiile de dezvoltare fizică generală în activităŃi

special organizate sau cele de zi cu zi. � să identifice exerciŃiile aplicative specifice şi nespecifice gimnasticii � să le utilizeze în concordanŃa cu scopul utilizării acestora.


59

Unitatea de studiu III.1. EXERCIłII DE FRONT ŞI FORMAłII

ExerciŃiilor de front şi formaŃii sunt acŃiuni efectuate de pe loc şi în deplasare folosite în scopul organizării colectivului în lecŃie, captării atenŃiei şi creării unei bune dispoziŃii pentru lucru, disciplinării colectivului, sincronizării acŃiunilor colectivului, educării simŃului ritmului şi al tempoului. De asemenea, exerciŃiile de front şi formaŃii contribuie la educarea unei Ńinute corecte, la dezvoltarea memoriei, prezenŃei de spirit, promptitudinii şi siguranŃei în acŃiuni, precum şi a coordonării

Predarea şi realizarea eficientă a exerciŃiilor de front şi formaŃii necesită utilizarea corectă a termenilor, precum şi a comenzilor specifice executării acŃiunilor.

TERMENI DE BAZ Ă

Pentru exerciŃiile de front şi formaŃii utiliz ăm următorii termeni: 1. Comanda este o formulare scurtă, clară şi precisă, realizată de profesor

în vederea executării diferitelor acŃiuni. Ea trebuie să fie energică, mobilizatoare, dar plăcută, adaptată condiŃiilor în care se lucrează pentru a fi auzită de întregul colectiv. De asemenea, modulaŃiile vorbirii vor nuanŃa mişcările şi vor evita monotonia.

Ea poate fi exprimată printr-un singur cuvânt sau mai multe şi are două părŃi:

a) prevestitoare prin care se atenŃionează colectivul sau i se indică acŃiunea ce urmeză a fi executată;

b) săvârşitoare (executivă), care se dă după o scurtă pauză pentru a preciza începerea acŃiunii anunŃate.

Pentru a anula sau înceta executarea unei acŃiuni folosim expresia „la loc - comanda”, executanŃii reluând poziŃia iniŃială.

2. FormaŃia este dispunerea executanŃilor în vederea executării acŃiunilor în colectiv. FormaŃia este de trei feluri: de adunare, de deplasare şi de lucru.

3. Frontul este un termen care indică partea formaŃiei în care executanŃii sunt aşezaŃi cu faŃa în direcŃia celui care comandă.

4. Rândul este formaŃia în care executanŃii sunt dispuşi unul lângă altul în linie.

5. Şirul este formaŃia în care executanŃii sunt dispuşi unul după altul.

TATIANA DOBRESCU

60

6. Flancul este extremitatea dreaptă sau stângă a unei formaŃii.

7. LăŃimea formaŃiei este depărtarea dintre flancul drept şi cel stâng.

8. Adâncimea formaŃiei este depărtarea dintre primul şi ultimul rând al unei formaŃiei.

9. Intervalul este depărtarea (spaŃiul) dintre executanŃi pe linia frontului.

10. DistanŃa este depărtarea (spaŃiul) dintre executanŃii dispuşi în coloană.

11. FormaŃie în ordine strânsă. ExecutanŃii sunt dispuşi pe linia frontului, unul lângă altul, cu interval de 6-8 cm între ei.

12. FormaŃie în ordine rărit ă. ExecutanŃii din rânduri sunt dispuşi pe linia frontului la un interval egal fie cu lungimea unui braŃ întins lateral, fie la un pas sau mai mulŃi paşi în funcŃie de indicaŃia comenzii.

ExerciŃiile de front şi formaŃii se sistematizează în trei grupe:

- acŃiuni pe loc,

- acŃiuni din deplasare,

- alcătuiri şi schimbări de formaŃii.

ACłIUNI PE LOC

1. PoziŃia de drepŃi se execută la comanda "Drep Ńi" şi este folosită pentru executarea poziŃiei fundamentale stând în care executantului i se cere atenŃie. Această poziŃie se execută cu călcâiele lipite şi vârfurile picioarelor depărtate pe linia frontului la o lăŃime de o talpă, genunchii întinşi, pieptul uşor ridicat, palmele cu degetele apropiate şi întinse se găsesc la mijlocul coapselor, capul drept, privirea înainte. Musculatura întregului corp intră într-o contracŃie mai accentuată, ceea ce face ca poziŃia să fie obositoare, deci nu trebuie să abuzăm în păstrarea ei.

Ea se foloseşte în două scopuri:

- pentru disciplinare şi concentrarea atenŃiei. ExecutanŃii nu au voie să vorbească sau să se mişte şi trebuie să fie atenŃi.

- pentru a controla şi forma o Ńinută frumoasă şi corectă. 2. PoziŃia de repaus se foloseşte pentru luarea poziŃiei de odihnă în

timpul lecŃiei. Există mai multe feluri de repaus:

a) Repausul pe loc în formaŃie strânsă se execută la comanda „pe loc-repaus”. Executantul duce energic piciorul stâng înainte şi uşor lateral cu braŃele libere pe lângă corp fără a mai face alte mişcări sau a vorbi, continuând să fie atent.

b) Repausul în formaŃie rărit ă se execută la comanda „depărtat-pe loc-repaus”. Din stând executantul face un pas lateral cu piciorul stâng la o distanŃă egală cu lăŃimea umerilor, greutatea corpului repartizată pe ambele


61

picioare, braŃele la spate îndoite cu apucarea încheieturii mâinii. c) Repausul de voie la comanda „de voie-pe loc repaus”, executanŃii

fără a părăsi formaŃia îşi pot aranja echipamentul sau pot vorbi încet. d) Repausul cu părăsirea formaŃiei se ia la comanda „în repaus rupeŃi

rândurile - marş”. La această comandă executanŃii părăsesc formaŃia fiind liberi până se comandă din nou adunarea.

Este recomandabil ca repausul să alterneze cu lucrul, în felul acesta organismul poate să facă bine faŃă efortului.

3. Adunarea este gruparea executanŃilor într-o anumită formaŃie.

4. Alinierea este dispunerea executanŃilor în linie dreaptă în cadrul unei formaŃii. La comanda „V-alinia Ńi” se măreşte intervalul prin îndoirea cotului drept, se întoarce capul spre dreapta şi se execută astfel încât fiecare să vadă pieptul celui de-al patrulea executant. Dacă vrem să se execute spre stânga se dă comanda „spre stânga v-aliniaŃi” . Primul executant rămâne în poziŃia drepŃi.

5. Numărătoarea se foloseşte pentru controlul efectivului şi pentru alcătuirea diferitelor formaŃii.

La comanda „în continuare-număraŃi” începând din flancul drept executanŃii întorc capul spre stânga odată cu pronunŃarea numărului de ordine corespunzător şi revin în poziŃia iniŃială. Dacă numărătoarea începe din stânga se specifică prin comanda „grup ă din stânga în continuare număraŃi”. Ultimul executant rosteşte numărul fără a mai întoarce capul.

La comanda „câte 2,3,4-număraŃi” începând din flancul drept executanŃii efectuează numărătoarea după indicaŃia comenzii date. Ultimul executant rosteşte numărul fără a mai întoarce capul.

Numărătoarea se poate efectua şi de la stânga la dreapta sau din centru spre extremităŃi.

6. Raportul este o scurtă prezentare orală la începutul lecŃiei.

Înainte de raport sunt necesare unele comenzi premergătoare. În primul rând se precizează formaŃia de adunare după care urmează comanda „drep Ńi” şi „v-aliniaŃi”. Apoi urmează „drep Ńi”, în continuare-număraŃi”, „drep Ńi” şi „pentru raport-înainte” . După această comandă dată colectivului de elevul de serviciu, acesta în poziŃia de drepŃi se adresează profesorului cu următoarea formulă:” Domnule profesor (antrenor, lector) clasa (grupa)… cu un efectiv control de… elevi (studenŃi),prezenŃi la lecŃie… scutiŃi… este gata pentru lecŃia de educaŃie fizică (de gimnastică). Raportează elevul (studentul)… Urmează salutul după care elevul de serviciu trece în front, la locul lui.

7. Întoarceri pe loc reprezintă schimbări de direcŃie pe linia frontului fiind folosite şi în scopul captării atenŃiei.

Ele se pot efectua prin săritură, în direcŃia specificată şi în doi timpi.

TATIANA DOBRESCU

62

Prima formă este folosită îndeosebi la ciclul primar indicându-se întâi locul spre care trebuie să se facă întoarcerea şi apoi treptat direcŃiile. Ex.: „spre geam-sări Ńi” ; „spre mine – sări Ńi”.

Întoarcerile în doi timpi se execută la comenzile „la dreap-ta”, „la stân-ga”, „jum ătate la dreap-ta” , „jum ătate la stân-ga” , „la stânga împre-jur”.

Pentru întoarcerea la stânga, pe timpul 1 se efectuează întoarcere 90O pe călcâiul piciorului stâng şi vârful piciorului drept iar pe timpul 2 piciorul drept se apropie de cel stâng. În timpul întoarcerilor pe loc braŃele nu se mişcă, sunt lipite de corp.

ACłIUNI DIN DEPLASARE

1. Pasul de marş este un pas vioi, cadenŃat, cu o lungime mai mare decât cea obişnuită. Contactul cu solul se ia pe vârf şi apoi se trece pe toată talpa, braŃele se mişcă liber, corpul este drept, capul uşor ridicat. La comanda „înainte-mar ş” executantul se înclină uşor înainte trecând greutatea mai mult pe piciorul drept. La comanda săvârşitoare, porneşte în mers cu piciorul stâng. Pasul de marş se poate executa şi pe loc la comanda „pe loc-marş”. Dacă el se continuă cu deplasare atunci se dă comanda „înainte-mar ş”.

2. Pasul de voie este un mers obişnuit fără cadenŃă în timpul căruia executanŃii pot să-şi aranjeze echipamentul. Comanda este „pas de voie-marş”.

3. Deplasare laterală prin paşi adăugaŃi. Se poate executa spre stânga şi spre dreapta în doi timpi fiecare pas. Comanda este „2 (3) paşi lateral stânga (dreapta) – marş”.

4. Pasul alergător este o alergare în cadenŃă imprimată de semnale, numărătoare sau acompaniament muzical. Se poate executa cu deplasare sau pe loc şi începe la comanda „pas alergător - marş” , respectiv „pe loc pas alergător – marş” . La comanda prevestitoare se îndoaie coatele iar la comanda săvârşitoare se porneşte în alergare începând cu piciorul stâng. BraŃele se mişcă liber pe lângă corp în cadenŃa pasului alergător.

Trecerea de la pasul alergător pe loc la cel cu deplasare se realizează prin comanda „înainte – marş”. Comanda săvârşitoare se dă pe piciorul stâng, se mai execută un pas pe loc cu piciorul drept şi cu stângul se porneşte în deplasare. Dacă executantul se află în deplasare şi dorim să alerge pe loc se dă comanda „pe loc”.

5. Trecerea de la mers la alergare este caracterizată prin schimbarea vitezei de deplasare şi prin modificarea formei de mişcare a braŃelor şi picioarelor. Se realizează prin comanda „pas alergător – marş”. Comanda săvârşitoare se dă pe piciorul stâng, se mai execută un pas cu dreptul şi se trece în pas alergător cu piciorul stâng.

6. Trecerea de la pas alergător la mers se realizează la comanda „la pas


63

Fig. 20

– marş” . Comanda săvârşitoare se dă pe piciorul drept, se mai execută doi paşi de alergare şi se trece în pas de marş începând cu piciorul stâng.

7. Opririle . Sunt acŃiuni de încetare a deplasării (mers sau alergare) şi se realizează la comanda „grup ă (atenŃie) - stai”. Comanda săvârşitoare se dă pe piciorul drept, se mai execută un pas cu stângul şi se alătură piciorul drept. Când se lucrează pe muzică comanda săvârşitoare se dă pe piciorul stâng.

Pentru oprirea cu întoarcere se dă comanda „la front - stai” . Comanda săvârşitoare se dă pe piciorul opus direcŃiei frontului, pe piciorul drept la întoarcerile la stânga şi pe piciorul stâng la întoarcerile spre dreapta.

8. Întoarceri din deplasare se realizează atât din mers cât şi din alergare la comenzile „la dreapta (la stânga, jumătate la dreapta, jumătate la stânga, la stânga împrejur) – marş.” Comanda săvârşitoare se dă pe piciorul drept pentru întoarcerile la stânga şi invers. Exemplu: pentru a executa întoarcerea la stânga împrejur, comanda săvârşitoare se dă pe piciorul drept, se execută un pas cu stângul şi încă un pas mai mic pe dreptul simultan cu întoarcerea rapidă 180Ope vârful ambelor picioare după care se continuă deplasarea pe noua direcŃie cu piciorul stâng. Întoarcerile în pas alergător se execută după aceleaşi comenzi cu deosebirea că se execută în 4 timpi, în ritmul pasului alergător.

9. Schimbarea direcŃiei prin ocolire, se execută la comanda „cu ocolire spre stânga (dreapta), stânga împrejur – marş.” Capul coloanei execută ocolirea în direcŃia indicată urmat de restul grupei. Deplasarea pe diagonală se execută la comanda „pe diagonală - marş.”

ALCĂTUIRI ŞI SCHIMB ĂRI DE FORMA łII

FormaŃiile sunt de trei feluri: de adunare, de deplasare şi de lucru.

FormaŃia de adunare reprezintă forma de organizare a colectivului pentru raport, pentru demonstrarea sau explicarea exerciŃiilor în anumite momente ale lecŃiei. În funcŃie de numărul executanŃilor şi locul de desfăşurare a activităŃii aceasta poate fi în linie pe un rând sau mai multe rânduri, în semicerc, careu, unghi, cerc. (Fig. 20.)

Comanda indică felul formaŃiei, modul de deplasare şi locul de executare. Ex: „În careu, cu pas alergător, în faŃa mea - adunarea”. FormaŃia de adunare se execută de obicei în ordine strânsă, umăr la umăr.

FormaŃia de deplasare reprezintă forma de organizare a colectivului pentru deplasări şi mai poartă denumirea de coloană de marş. Ea poate fi constituită

TATIANA DOBRESCU

64

din 1,2 sau mai multe şiruri (Fig.21.), respectiv coloane în funcŃie de numărul executanŃilor, locul de desfăşurare şi a sarcinilor urmărite. Se execută în ordine rărită. Comanda este „În coloană câte 1,2,3,etc. – adunarea”.

Se va preciza şi locul de adunare.

FormaŃia de lucru este o dispunere a executanŃilor în vederea efectuării exerciŃiilor de dezvoltare fizică generală. Aceasta poate fi pe două, trei sau mai multe linii cu intervale şi distanŃe între executanŃi precizate de comandă: în trepte, în şah, în cocor, în cerc (unul, două sau trei cercuri) în grup.

Ea se alege în funcŃie de numărul elevilor, de spaŃiu şi de caracteristica mişcărilor ce se execută. ExecutanŃii sunt dispuşi în ordine rărită pentru asigurarea spaŃiului necesar exerciŃiilor.

Alcătuiri de forma Ńii de pe loc

Alcătuirea formaŃiilor din linie. a) Din linie pe un rând în linie pe două

rânduri .(Fig.22.)

Se numără câte doi şi se dă comanda „în linie pe două rânduri – mar ş”. Se poate executa în 2,3 şi 4 timpi.

În primul caz numerele 2 execută pe timpul unu un pas pe diagonală cu piciorul drept în faŃa numerelor 1 iar pe timpul doi alătură piciorul stâng.

Pentru a o realiza în trei timpi, pe timpul unu numerele 2 execută un pas înainte cu piciorul stâng, la timpul doi un pas lateral cu dreptul pentru a se plasa înaintea numerelor 1 iar pe timpul trei se alătură piciorul stâng.

În patru timpi se execută astfel; pe timpul unu numerele 2 execută un pas înainte cu piciorul stâng, pe timpul doi se alătură dreptul, pe timpul trei pas lateral cu dreptul în faŃa numerelor 1 iar pe timpul patru se alătură stângul.

Revenirea în linie pe un rând se execută prin aceeaşi paşi în ordine inversă.

b) Din linie pe un rând în linie pe trei

Fig. 21

Fig. 22

Fig. 23


65

rânduri. (Fig.23.)

Se numără câte trei şi se dă comanda „pe trei rânduri – mar ş”. Se poate executa în 2,3, şi 4 timpi. În cazul celei în trei timpi numerele 1 execută un pas înapoi cu piciorul drept apoi un pas lateral spre stânga şi se alătură piciorul drept. Numerele 2 stau pe loc. Numerele 3 pornesc cu stângul înainte apoi pas lateral dreapta iar pe timpul trei apropie piciorul stâng.

c) Din linie pe un rând în formaŃie câte patru în trepte. (Fig. 24.)

Se numără câte patru apoi se comandă „numerele unu un pas înainte, numerele doi, doi paşi înainte, numerele trei, trei paşi înainte, numerele patru, patru paşi înainte – marş”.

Variante:

- numerele 1 stau pe loc, numerele 2 doi paşi înainte, numerele 3 patru paşi înainte, numerele 4 şase paşi înainte.

- se numără nouă, şase, trei, pe loc, după care se comandă „în forma Ńie în trepte – marş”. Fiecare executant se deplasează înainte corespunzător cifrei numărate.

Principiul de realizare este ca între linii să fie aceeaşi distanŃă.

d) Din linie pe un rând pe centrul sălii, în trepte.

Se numără câte trei. La comanda „în forma Ńie în trepte – marş” , numerele 2 stau pe loc, numerele 1 execută doi paşi înapoi, numerele 3 doi paşi înainte. Pe acelaşi principiu se pot realiza formaŃii în trepte câte 4,5.

e) Din linie pe un rând în cocor.(Fig. 25.)

Se numără în continuare începând din cele două flancuri spre centru, apoi la comanda „în cocor – marş” fiecare executant se deplasează înainte cu numărul paşilor indicaŃi de numărătoare. Cocorul poate fi închis sau deschis. Pentru cocorul deschis se numără de la centru spre extremităŃi.

f) Din linie pe un rând în cerc. (Fig. 26.)

La comanda „în cerc – marş” extremele se deplasează pentru a forma cercul.

g) Din linie pe un rând în coloană câte unu,

Fig. 24

Fig. 25

Fig. 26

TATIANA DOBRESCU

66

Această trecere se face prin întoarcere 90O la comanda „la dreap-ta” sau „la stân-ga”.

h) Din linie pe un rând în coloană câte patru prin arc de cerc. (Fig. 27.)

Se numără câte patru. La comanda „în coloană câte patru prin arc de cerc-marş” numerele 1 se întorc prin patru paşi pe loc 90O, celelalte aliniate umăr la umăr ocolesc prin arc de cerc pentru a veni în coloană câte patru.

i) Din linie pe două rânduri în linie pe patru rânduri. (Fig. 28.)

Se numără câte doi şi la comanda „în linie pe patru rânduri – marş” numerele 1 din fiecare linie rămân pe loc, numărul 2 din prima linie execută un pas înainte cu piciorul stâng, unul lateral dreapta şi la timpul trei apropie piciorul stâng. Numerele 2 din linia doua execută un pas înapoi cu piciorul stâng, un pas lateral cu dreptul şi la timpul trei apropie stângul. Se poate executa şi în patru timpi.

j) Din linie pe două rânduri în linie pe şase rânduri. (Fig. 29.)

Se numără câte trei şi la comanda „în linie pe şase rânduri – marş” la timpii unu şi doi linia întâi execută un pas înainte iar linia doi un pas înapoi. Pe timpii 3-4 numerele 2 rămân pe loc iar numerele 1 din ambele rânduri execută un pas pe diagonală cu piciorul stâng şi se aşează în faŃa numerelor 2 iar numerele 3 execută un pas înapoi pe diagonală cu piciorul drept şi se aşează în spatele numerelor 2.

k) Din linie pe două rânduri în romb. (Fig. 30.)

ExecutanŃii sunt dispuşi în linie pe două rânduri pe centrul sălii, spate-n spate. Ambele linii numără în continuare din flancuri spre centru. La

Fig. 27

Fig. 28

Fig. 30

Fig. 29


67

comanda „în cocor – marş” fiecare executant se deplasează înainte cu numărul de paşi indicaŃi prin numărătoare.

Alcătuirea formaŃiilor din şir.

a) Dintr-un şir pe două şiruri. (în coloană câte doi) (Fig. 31.)

Se numără câte doi în adâncime apoi la comanda „pe două şiruri-mar ş” numerele 1 rămân pe loc iar numerele doi execută un pas lateral cu piciorul stâng, un pas înainte cu piciorul drept iar pe timpul trei alătură piciorul stâng. Se poate executa şi în 2 şi 4 timpi.

b) Dintr-un şir în forma Ńie de trepte câte trei. (Fig.32.)

Se numără câte trei. La comanda „în forma Ńie în trepte câte trei-marş” numerele 1 execută doi paşi spre dreapta, numerele 2 stau pe loc iar numerele 3 execută doi paşi spre stânga. Revenirea se face prin paşi lateral la comanda „pe un şir-marş

c) Dintr-un şir în forma Ńie câte patru în trepte. (Fig.

33.) Se numără câte patru în adâncime. La comanda „în

formaŃie câte patru în trepte-marş” numerele 1 execută trei paşi spre dreapta, numerele 2 un pas lateral dreapta, numerele 3 un pas lateral stânga iar numerele 4 trei paşi lateral stânga.

d) Dintr-un şir în trepte câte cinci. Se numără câte cinci în adâncime. La comanda „în

formaŃie câte cinci în trepte-marş” numărul 1 execută patru paşi spre stânga, numerele 2 doi paşi spre stânga, numerele 3 rămân pe loc, numerele 4 execută doi paşi spre dreapta iar numerele 5 patru paşi spre dreapta.

e) Din două şiruri în forma Ńie câte patru în

şah. (Fig. 34.) Se numără câte doi în adâncime. La comanda „în

formaŃie câte patru în şah-marş” ambele şiruri se depărtează în afară cu câte doi paşi (4 timpi), apoi

Fig. 31

Fig. 32

Fig. 34

Fig. 33

TATIANA DOBRESCU

68

Fig. 36

numerele 1 din fiecare şir execută un pas dreapta (sau stânga) iar numerele 2 un pas stânga (sau dreapta).

Alcătuirea formaŃiilor din deplasare a). Din coloană câte unul în coloană câte doi

Se numără câte doi în adâncime executanŃii întorcând capul spre stânga şi înapoi. La comanda „în coloană câte doi-marş” numerele unu reduc lungimea pasului iar numerele doi avansează în stânga numerelor unu.

b). Din coloană câte unu în coloană câte trei

Se numără în adâncime câte trei iar numerele doi şi trei se deplasează în stânga şi respectiv dreapta numerelor unu.

c). Din coloană câte unu în coloană câte 3-4-5 cu ocolire sau întoarcere 90O de pe o latură a sălii.

Se numără câte 3, 4, 5, etc. şi se dă comanda „cu ocolire prin mijlocul sălii în coloană câte 3, 4, 5, etc.” La comanda săvârşitoare primii 3, 4, 5, etc execută o întoarcere de 90O schimbând direcŃia de deplasare, următorii 3, 4, 5, când ajung la locul întoarcerii îi urmează pe cei din faŃă.

d). Din coloană câte unu în două coloane câte unu prin desfacere cu ocolire.

Se numără în adâncime câte doi, coloana se deplasează pe mijlocul sălii iar la comanda „prin ocolire spre stânga şi dreapta alternativ – marş” coloana se desparte prin ocolire spre stânga şi dreapta. Prin acelaşi procedeu se poate trece din coloană câte doi în două coloane câte doi.

Desfacerile (Fig. 35.) din coloană se execută şi din mers pe diagonală atât la extremitate cât şi la mijlocul sălii. Coloanele astfel despărŃite se reîntâlnesc în partea opusă a sălii venind din direcŃii opuse. Ele se pot contopi, apropia sau traversa (prin încrucişare sau prin întrepătrundere).

Contopirea. (Fig. 36.a.) Două coloane câte unu care vin din direcŃii opuse se trec în coloană câte unu. Această acŃiune este inversă desfacerii. Comanda este „în coloană câte unu-marş”

Apropierea. (Fig. 36.b) Două coloane câte unu

care vin din direcŃii opuse trec în coloană câte doi prin

comanda „în coloană câte doi-marş”. a b

Fig. 35


69

Încrucişarea. (Fig. 37.) Reprezintă trecerea coloanelor care vin din direcŃii opuse printr-un anumit punct. Trecerea prin încrucişare se face alternativ, respectiv un executant dintr-o coloană iar altul din cealaltă coloană. Comanda este „prin încruci şare la centrul sălii-mar ş”.

Întrepătrunderea. (Fig. 37) Două coloane formate din mai multe şiruri care vin din direcŃii opuse trec prin intervalele dintre coloane. Comanda este „prin întrepătrundere-marş”.

DEPLASĂRI ÎN FIGURI

Sunt folosite în lecŃia de educaŃie fizică pentru captarea atenŃiei şi perfecŃionarea deprinderilor de deplasare în diferite moduri şi folosirea raŃională a spaŃiului. Are un efect deosebit când sunt folosite în cadrul demonstraŃiilor sportive.

Deplasarea se face în mod obişnuit în coloană câte unu în pas de mers, pas cu diferite variaŃii de paşi.

Pentru realizarea lor corectă executanŃii trebuie să cunoască diferite repere atât în sală cât şi pe stadion (pom, steguleŃ, linie, etc.)

Figurile pe care le realizăm în timpul deplasării pot avea diferite mărimi; mari, mijlocii şi mici, în raport cu lungimea sau lăŃimea sălii.

1. Bucla se realizează prin ocolire la stânga (dreapta) împrejur pe o latură a sălii sau pe diagonală. Ea poate fi deschisă şi închisă.

a) Bucla deschisă se execută la comanda „în buclă deschisă-marş” şi se realizează prin ocolire la stânga (dreapta) împrejur continuându-se deplasarea pe direcŃia dată.

b) Bucla închisă se execută la comanda „în buclă închisă-marş” iar închiderea buclei se face cu trecerea prin încrucişare.

2. Şerpuirea (Fig. 38.) este formată din două sau mai multe deplasări în sens opus efectuate prin ocolire la dreapta sau la stânga împrejur. Se dă mai întâi comanda „prin ocolire la stânga (dreapta) împrejur-mar ş” iar după descrierea primei bucle se dă din nou comanda „în şerpuire mică (mare, mijlocie)-marş” . DistanŃa dintre şirurile care se deplasează în direcŃii opuse nu trebuie să fie mai mare de un pas. Pentru întreruperea ei se dă comanda „cu ocolire spre stânga (dreapta)-marş” .

3. Zig-zagul presupune o deplasare în zig-zag la comanda „în zig-zag-marş”.

Fig. 37

Fig. 38

TATIANA DOBRESCU

70

Fig. 40

4. Spirala (Fig. 39.) este înfăşurarea coloanei sub formă de melc. El poate fi deschis au închis. La comanda „în melc deschis-marş” capul coloanei înfăşoară coloana până la centru de apoi cu ocolire dreapta (stânga) împrejur desfăşoară coloana fără altă comandă primită. Culoarul este de 1-2 paşi pentru a asigura spaŃiul de întoarcere pentru capul coloanei.

Melcul închis se execută la comanda „în melc închis-marş”. Când capul coloanei ajunge în centrul spiralei se dă comanda „la stânga împrejur-stai” apoi „înainte-marş” pentru desfăşurarea ei.

5. Cercul. La comanda „în cerc (mare, mijlociu sau mic)-marş” se execută deplasarea pentru a închide cercul.

6. Arcul de cerc. (Fig. 40.a.) Comanda este „în arc de cerc-marş”. Pentru precizarea dimensiunii profesorul se plasează în aşa fel încât să constituie punctul de reper. În acest caz a b c d comanda este „spre mine în arc de cerc-marş” 7. Arcul dublu (Fig. 40.b.) este constituit din două arcuri de cerc. Comanda este „în arc dublu-mar ş”.

8. Contra arcul (Fig. 40.c.) este compus din două arcuri realizate în direcŃii de deplasare opuse. Se recomandă la început comanda „spre centru sau spre mine în arc de cerc-marş” apoi comanda „în contra arc-marş”.

9. Optul (Fig. 40.d.) este format din două contra arcuri. Comanda este „prin centru în form ă de opt-marş” . Capul coloanei execută primul contra arc şi în continuare al doilea contra arc prin încrucişare la centru.

Fig. 39


71


ExerciŃiilor de front şi formaŃii sunt acŃiuni efectuate de pe loc şi în deplasare folosite în scopul organizării colectivului în lecŃie, captării atenŃiei şi creării unei bune dispoziŃii pentru lucru, disciplinării colectivului, sincronizării acŃiunilor colectivului, educării simŃului ritmului şi al tempoului.

Termenii de bază ai acestor mijloace sunt: comanda, formaŃia, frontul, flancul, rândul, şirul, lăŃimea şi adâncimea formaŃiei, interval, distanŃă, formaŃie rărită şi strânsă.

ExerciŃiile de front şi formaŃii se sistematizează în: acŃiuni pe loc, din deplasare, allcătuiri şi schimbări de formaŃii.

Autoevaluare

� Ce exerciŃiu de front şi formaŃii executat pe loc contribuie la corectarea Ńinutei corecte?

� Ce tipuri de formaŃii de lucru se pot organiza din linie şi din şir?

� Ce tipuri de formaŃii se pot executa din deplasare?

TATIANA DOBRESCU

72

Unitatea de studiu III.2. EXERCIłII DE DEZVOLTARE FIZIC Ă GENERALĂ

CARACTERISTICI, OBIECTIVE, SISTEMATIZARE

ExerciŃiile de dezvoltare fizică generală sunt mişcări naturale şi concepute

special pentru prelucrarea sistematică a grupelor musculare şi articulaŃiilor. Sunt mijloace importante ale gimnasticii fiind folosite în toate ramurile şi subramurile ei.

ExerciŃiile de dezvoltare fizică generală prezintă câteva caracteristici:

- pot fi practicate de orice vârstă indiferent de nivelul de pregătire; - prezintă o mare diversitate, practic nelimitată, datorată posibilităŃilor de

combinare a acŃiunilor simple; - pot fi concepute sau alese în funcŃie de scopul urmărit; - contribuie la angrenarea funcŃională a aparatului locomotor, a

sistemului cordio-vascular, respirator, nervos; - oferă posibilitatea gradării efortului; - au o influenŃă selectivă asupra diferitelor grupe musculare, segmente şi

articulaŃii. Acest caracter analitic al exerciŃiilor permite orientarea precisă a influenŃelor exerciŃiului putându-se astfel prelucra în mod sistematic zonele de interes. Ca urmare ele contribuie la dezvoltarea armonioasă a organismului, corectarea unor deficiente fizice şi localizarea influenŃei în scopuri terapeutice.

Pentru ca exerciŃiile pentru dezvoltare fizică generală să aibă eficienŃă maximă ele trebuie executate cu respectarea bazelor generale ale mişcării şi anume:

- direcŃie precisă; - amplitudine maximă; - intensitate dată de gradul de încordare musculară corespunzătoare; - ritm şi tempo corespunzător; - Ńinută corectă a segmentelor; - expresivitate tradusă în uşurinŃă pe timpul execuŃiei şi degajare.

ExerciŃiile de dezvoltare fizică generală contribuie la realizarea următoarelor obiective:

a. Prelucrarea selectivă a musculaturii şi articulaŃiilor. b. Educarea forŃei şi vitezei de contracŃie. c. Educarea mobilităŃii/supleŃei. d. Formarea capacităŃii de alternare a contracŃiei cu relaxarea. e. Formarea bazelor generale ale mişcării.


73

f. Formarea Ńinutei corecte. g. Prevenirea şi corectarea deficienŃelor fizice. h. Formarea capacităŃii de practicare independentă a acestor exerciŃii.

Sistematizare:

1. După criteriul anatomic : - exerciŃii pentru gât; - exerciŃii pentru braŃe; - exerciŃii pentru trunchi; - exerciŃii pentru picioare. 2. După formele de practicare:

- exerciŃii libere; - exerciŃii cu partener; - exerciŃii cu obiecte (bastonul, mingea, măciuci, coardă, mingi

medicinale, gantere) - exerciŃii la aparate (banca la gimnastică, scara fixă, cablu elastic, la

scripeŃi, helcometre, aparate complexe).

3. După caracterul activităŃii musculare: - exerciŃii de forŃă sau viteză; - exerciŃii de mobilitate/supleŃe denumite şi exerciŃii de întindere; - exerciŃii de relaxare. EXERCIłII PENTRU EDUCAREA FOR łEI MUSCULARE

ForŃa musculară se dezvoltă prin exerciŃii izometrice, dinamice şi

combinate.

ExerciŃiile izometrice constau în poziŃii menŃinute. În acest caz muşchiul se contractă fără să-şi modifice lungimea deci efectuează contracŃii izometrice. Aceste exerciŃii se caracterizează printr-o durată scurtă (5-6 sec.), o intensitate mare şi datorie de oxigen, de aceea sunt accesibile sportivilor avansaŃi.

ExerciŃiile dinamice sunt cele mai răspândite în activitatea de educaŃie fizică şi sport. Datorită afluxului uniform de sânge şi aprovizionării intense şi ritmice a Ńesuturilor solicitate cu substanŃe necesare, ele realizează dezvoltarea musculaturii şi îmbunătăŃirea proceselor neuro-motorii crescând astfel indicii de forŃă.

După natura rezistenŃei, exerciŃiile dinamice pentru dezvoltarea forŃei sunt:

- exerciŃii cu învingerea greutăŃii propriului corp; - exerciŃii cu contraacŃiunea partenerului; - exerciŃii cu obiecte; - exerciŃii cu aparate. În cadrul exerciŃiilor combinate sau mixte are loc o contracŃie auxotonică.

TATIANA DOBRESCU

74

Aceste exerciŃii constau în deplasări ale segmentului cu opriri în anumite poziŃii şi continuarea mişcării.

Pentru a dezvolta forŃa, exerciŃiile trebuie să îndeplinească anumite condiŃii:

a) să fie executate sistematic; b) să depăşească în intensitate activitatea obişnuită a muşchilor; c) intensitatea lor trebuie să crească treptat pe măsura adaptării. Creşterea dificultăŃii exerciŃiilor pentru dezvoltarea forŃei se realizează

prin următoarele procedee:

a) schimbarea poziŃiei iniŃiale cu altele mai grele; b) creşterea numărului de repetări şi implicit a duratei de execuŃie; c) mărirea vitezei şi ritmului de execuŃie; d) creşterea treptată a complexităŃii exerciŃiilor. e) intensificarea efortului de voinŃă prin autodepăşire. EXERCIłII PENTRU EDUCAREA MOBILIT ĂłII/SUPLEłEI

Mobilitatea/supleŃea este aptitudinea de a efectua mişcări cu amplitudine

maximă. Ea este de o mare importanŃă deoarece influenŃează calitatea execuŃiei, economiseşte efortul de execuŃie a mişcării şi favorizează precizia.

Pentru educarea supleŃei se folosesc exerciŃii cu amplitudine mărită - exerciŃii de întindere. Ele pot fi active şi pasive.

În cadrul exerciŃiilor active, Ńesutul este pus în mişcare cu atâta forŃă încât impulsul continuă dincolo de limita normală de mişcare pentru articulaŃia respectivă.

Din grupa exerciŃiilor active fac parte:

- exerciŃii libere, cu o singură fază şi cu uşoare arcuiri (aplecări, îndoiri, rotări, răsuciri)

- balansări; - exerciŃii cu îngreuiere (sac cu nisip, manşete) - exerciŃii statice cu imobilizarea segmentelor în amplitudine maximă. ExerciŃiile pasive sunt poziŃii menŃinute pe baza forŃelor externe

(greutatea propriului corp, partener, diferite greutăŃi, etc.)

Educarea mobilităŃii/supleŃei este favorizată de:

- mărirea amplitudinii mişcării; - localizarea mişcării (apucând cu mâna şi forŃând întinderea); - folosirea balansărilor cu arcuire uşoare; - menŃinerea musculaturii întinse; - acŃiunea partenerului – sunt eficiente deoarece acesta localizează


75

corect efectul mişcării, îl accentuează prin intervenŃiile sale iar musculatura antagonistă e relaxată.

Educarea supleŃei se realizează printr-un antrenament sistematic (continuitate şi insistenŃa în executarea exerciŃiilor de întindere şi se vor executa serii de exerciŃii cu 10-15 repetări fiecare, zilnic sau chiar de două ori pe zi, după o bună încălzire. Amplitudinea mişcărilor trebuie să crească de la o serie la alta.

Pentru educarea mobilităŃii/supleŃei se foloseşte cu succes metoda stretching. Ea oferă prilejul dezvoltării acestei amplitudini în funcŃie de posibilităŃile individuale.

Stretchingul constă în menŃinerea unei poziŃii care prin structura ei, solicită anumite grupe musculare şi articulaŃii.

Principiul de bază al metodei lui Sven Solveborn (1983) este: contracŃia statică a muşchiului timp de 10-30 secunde; relaxare 2-3 secunde apoi întindere lentă şi menŃinerea poziŃiei 10-30 secunde.

ContracŃia izometrică a muşchiului crează senzaŃia de căldură în fibrele musculare, absolut necesară următoarelor faze. Urmează relaxarea care realizează reducerea tonusului muscular. Întinderea din faza treia este favorizată de căldura produsă în muşchi ceea ce previne traumatizarea fibrelor musculare. Întinderea se face lent, gradat şi fără apariŃia senzaŃiei de durere. Ea se realizează în condiŃii de relaxare, atenŃia fiind orientată asupra musculaturii şi articulaŃiilor care lucrează.

Metoda lui Bob Anderson constă dintr-o întindere simplă până când se simte o tensiune uşoară, 10-30 sec., apoi se execută relaxarea cu menŃinerea poziŃiei. Urmează întinderea completă, treptat, fără să se forŃeze, până la simŃirea unei noi tensiuni. Se menŃine poziŃia 10-30 sec.

Este de preferat ca după stretchingul unei anumite grupe musculare să se acŃioneze şi asupra grupei antagoniste.

În aplicarea stretchingului trebuie respectate câteva reguli:

1. plasarea corectă a segmentelor pentru ca efectul să fie cel dorit 2. relaxarea zonelor întinse, simŃirea stretchingului 3. adaptarea exerciŃiilor la posibilităŃile individuale şi la condiŃia fizică

care se modifică de la un antrenament la altul 4. adaptarea, reglarea respiraŃiei (lentă, bine ritmată şi controlată) 5. să nu apară scuzaŃia de durere. Durerea este rezultatul unor rupturi

microscopice ale fibrelor musculare. Aceste rupturi provoacă formarea unui Ńesut cicatrizat în muşchi care, în mod progresiv, îşi pierd elasticitatea şi devin dureroşi.

În SUA se folosesc două forme de stretching: static şi dinamic. Cel static constă în întinderea lentă şi succesivă a grupelor musculare şi articulaŃiei până la situaŃia extremă care se păstrează 5-10 sec. Forma dinamică are un elan „balistic” şi este mai puŃin eficientă.

TATIANA DOBRESCU

76

Stretchingul are rol în prevenirea leziunilor cauzate de uzură, în prevenirea inflamaŃiilor Ńesutului osos (periostite), înlocuieşte chiar încălzirea prealabilă a organismului pentru efort şi realizează relaxarea.

Cu tot respectul pentru gimnastica lui Ling, adepŃii stretchingului nu o recomand. Mişcările bruşte de arcuire, susŃin aceştia, duc la dezvoltarea mobilităŃii şi pot avea un efect negativ. Prin executarea bruscă a mişcării se declanşează un reflex nervos care comandă muşchiului să se contracte. Acest reflex de întindere este de fapt un mecanism de protecŃie care împiedică suprasolicitarea şi lezarea articulaŃiei. Orice mişcare bruscă activează reflexul de întindere.

O condiŃie importantă pentru dezvoltarea mobilităŃii/supleŃei este continuitatea (zilnică) şi insistenŃa în executarea exerciŃiilor de întindere. Întreruperea lor înseamnă pierderi importante deoarece se ştie că mobilitatea/supleŃea se câştigă greu şi se pierde uşor.

Se va avea în vedere ca între nivelul de dezvoltare al forŃei şi mobilităŃii/supleŃei să existe un echilibru permanent.

Mobilitatea/supleŃea se dezvoltă relativ uşor până la 15 ani acest lucru necesitând acŃionare sistematică în timpul acestei vârste şi menŃinerea ei după aceea.

EXERCIłII PENTRU DEZVOLTAREA CAPACIT ĂłII DE RELAXARE

AlternanŃa dintre contracŃie şi relaxare prelungeşte capacitatea de lucru a

muşchilor şi sporeşte amplitudinea mişcărilor. În afară de relaxarea reflexă a muşchilor se poate realiza şi o relaxare

voită. Capacitatea de relaxare se poate îmbunătăŃii simŃitor prin exerciŃii speciale

efectuate în alternanŃă cu cele de forŃă şi mobilitate sau de câte ori apare necesitatea.

Prin aceste exerciŃii se urmăresc următoarele aspecte: - trecerea de la starea de încordare la starea de relaxare completă; - coordonarea inspiraŃiei şi expiraŃiei; - executarea unor mişcări din inerŃie; - cedarea degajată, fără încordare şi completă la mişcările de întindere. Relaxarea linişteşte, creşte eficacitatea mişcărilor executate ulterior,

contribuie la îmbunătăŃirea coordonării, vitezei şi preciziei în acŃiune. EXERCIłII PENTRU FORMAREA łINUTEI CORECTE

łinuta corectă presupune dispunerea normală a tuturor părŃilor corpului

(cap, trunchi, membre superioare şi inferioare) şi curburi normale ale coloanei vertebrale în poziŃia stând, în timpul mersului şi a diferitelor mişcări ce sunt


77

executate. Ea trebuie să asigure organelor interne o poziŃie cât mai naturală şi o funcŃionare normală.

łinuta corectă contribuie la menŃinerea echilibrului static şi dinamic. De asemenea crează condiŃii favorabile pentru buna funcŃionare a organismului.

Din punct de vedere estetic Ńinuta reprezintă o componentă a frumuseŃii corporale a omului şi într-o oarecare măsură exprimă trăsăturile individuale de comportament.

Formarea Ńinutei corecte este determinată de ridicarea tonusului întregii musculaturi (în special a muşchilor dorsali şi ai picioarelor) precum şi de asigurarea mobilităŃii/supleŃei aparatului locomotor.

Formarea Ńinutei corecte se realizează numai cu participarea conştientă şi îndelungată a fiecărui executant şi printr-un permanent autocontrol din partea acestuia.

Toate exerciŃiile pentru dezvoltarea fizică generală executate corect, sistematic, în măsura necesităŃilor fiecărei grupe musculare, cu accent pe corectarea lipsurilor, pentru echilibrarea lor armonioasă, contribuie la formarea Ńinutei corecte.

Există însă şi exerciŃii speciale pentru formarea Ńinutei corecte precum: - redresarea curburilor coloanei vertebrale cu intenŃia de a o îndrepta şi a

imita o poziŃie prezentată (a profesorilor). - din stând cu spatele la perete (scară fixă), atingerea lui concomitent cu

ceafa, omoplaŃii, şezuta, călcâiele şi menŃinerea acestei poziŃii după distanŃarea de perete.

- acelaşi exerciŃiu cu ridicare pe vârfuri şi ducerea braŃelor lateral sus fără sau cu îndoirea genunchilor;

- pe genunchi, spatele drept, înclinarea uşoară a trunchiului înapoi cu menŃinerea spatelui drept şi ridicarea braŃelor înainte;

- culcat dorsal cu braŃele sus Ńinând o minge în mâini, extensia trunchiului (treimea superioară) cu creştetul sprijinit de sol, menŃinerea poziŃiei 3-4 secunde;

- exerciŃii cu bastoane pentru formarea reflexului de postură. În afară de aceste exerciŃii se folosesc şi alte mijloace ale gimnasticii ca:

exerciŃii de front şi formaŃii, exerciŃii de echilibru cu sprijin redus, deplasări cu o greutate pe cap.

EXERCIłII LIBERE (F ĂRĂ OBIECTE)

ExerciŃiile libere sunt folosite cel mai des în lecŃiile de educaŃie fizică. Ele

se pot executa în aer liber, sală, coridoare, clasă, etc. cu respectarea bazelor generale ale mişcărilor.

ExerciŃii pentru gât

Sunt importante pentru menŃinerea corectă a poziŃiei capului iar executarea în ritm vioi a mişcărilor de rotare, răsucire contribuie în mare măsură şi la educarea aparatului vestibular.

TATIANA DOBRESCU

78

Mişcările care se pot executa sunt: aplecări, răsuciri şi rotări. Modele operaŃionale: ExerciŃii de forŃă a) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri şi trunchiul aplecat: aplecări ale

capului înainte şi înapoi. Efectul este mai mare prin executarea lentă a exerciŃiului, în doi timpi mişcarea.

b) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri, trunchiul aplecat: răsuciri ale capului spre dreapta şi spre stânga.

c) Din aceeaşi poziŃie: rotări ale capului spre stânga şi spre dreapta. d) Pe genunchi depărtat, mâinile pe şolduri capul sprijinit pe sol: aplecări

ale capului înainte şi înapoi. ExerciŃii de mobilitate/supleŃe a) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri: aplecări ale capului înainte şi

înapoi. b) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri: aplecări ale capului lateral

stânga şi spre dreapta. c) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri: răsuciri ale capuluispre

stânga şi spre dreapta. d) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri: rotări ale capului spre stânga

şi spre dreapta. Toate aceste exerciŃii se pot combina între ele. PoziŃiile ini Ńiale pot fi din

stând, pe genunchi, aşezat, culcat, ele uşurând sau îngreuind execuŃia. ExerciŃii pentru bra Ńe şi centura scapulară Dezvoltarea forŃei şi mobilităŃii membrelor superioare este foarte

importantă deoarece aceste părŃi ale corpului sunt foarte solicitate atât în activitatea sportivă dar mai ales în activitatea de zi cu zi.

Mişcările efectuate la nivelul articulaŃiei degetelor, pumnului influenŃează musculatura antebraŃului, cele la nivelul cotului influenŃează musculatura braŃelor iar cele efectuate din articulaŃiile scapulo-humerale influenŃează musculatura centurii scapular-humerale.

Mişcările care se pot executa cu braŃele sunt: duceri, balansări, îndoiri, întinderi, răsuciri, ridicări, coborâri şi rotări.

Modele operaŃionale: ExerciŃii de forŃă Toate exerciŃiile pentru dezvoltare fizică pentru braŃe executate în ritm lent

şi cu încordarea musculaturii pot deveni şi exerciŃii de forŃă.


79

a) Din stând pe genunchi sau aşezat cu braŃele înainte, închiderea şi deschiderea pumnilor.

b) Din stând sau aşezat cu braŃele înainte, îndoirea degetelor în val începând alternativ dinspre police, apoi dinspre degetul mic.

c) Din aceeaşi poziŃie depărtarea şi apropierea degetelor. d) Din stând depărtat cu braŃele lateral, palmele orientate în sus: îndoiri

ale braŃelor. e) Din stând depărtat cu braŃele înainte: îndoiri ale braŃelor cu ducerea

mâinilor la piept alternând cu întinderea lor lateral şi înainte. f) Din stând depărtat: ridicări ale braŃelor sus în ritm lent şi coborârea

lor. g) Din sprijin pe genunchi cu gambele încrucişate: îndoiri şi întinderi ale

braŃelor. h) Din sprijin culcat facial: îndoiri şi întinderi de braŃe (flotări); i) Din sprijin culcat facial: îndoiri alternative ale braŃelor; j) Din sprijin culcat dorsal: flotări; k) Din sprijin culcat facial: fotări cu lovirea palmelor.

ExerciŃii de mobilitate/supleŃe

a) Din stând depărtat: ridicări ale braŃelor sus cu arcuire şi coborâri ale acestora tot cu arcuire.

b) Din stând depărtat cu braŃele înainte: duceri ale braŃelor lateral cu arcuire şi revenire.

c) Din stând depărtat: duceri ale braŃului stâng sus şi a celui drept jos cu arcuire şi invers.

d) Din stând depărtat cu apucarea mâinilor înapoi: ridicări ale braŃelor spre înapoi şi revenire.

e) Din stând depărtat cu braŃele înainte: rotări ale braŃelor în plan sagital simultan sau alternativ.

f) Din stând depărtat cu braŃele lateral: rotări ale braŃelor în plan frontal simultan sau alternativ;

g) Din stând: balansări ale braŃelor în plan sagital şi frontal, simultan sau alternativ.

ExerciŃii de relaxare a) Din stând depărtat sau culcat dorsal, cu braŃele sus: Închiderea

pumnilor, încordarea musculaturii braŃelor braŃelor timp de 4-6 secunde urmată de căderea relaxată a lor;

b) Acelaşi exerciŃiu executat alternativ cu câte un braŃ; c) Din stând depărtat cu spatele uşor rotunjit sau aplecat: scuturări ale

braŃelor; d) Din stând: balansarea liberă a braŃelor în plan sagital sau frontal,

TATIANA DOBRESCU

80

simultan sau alternativ. ExerciŃii pentru trunchi

Dezvoltarea musculaturii trunchiului este foarte importantă pentru

menŃinerea Ńinutei corecte. La mişcările care se efectuează cu trunchiul, îndoiri, întinderi, aplecări, extensii, răsuciri, rotări, îndoiri răsucite, aplecări răsucite, participă şi musculatura gâtului.

Trunchiul cuprinde un număr mare de grupe musculare iar exerciŃiile efectuate îşi vor schimba gradul de dificultate în funcŃie de poziŃia capului şi membrelor superioare. Pentru a influenŃa corespunzător grupele musculare se vor folosi poziŃii adecvate care să excludă compensarea mişcărilor din alte articulaŃii.

ExerciŃii pentru spate Modele operaŃionale:

ExerciŃii pentru dezvoltarea forŃei a) Din stând depărtat cu trunchiul aplecat, braŃele sus, capul aplecat

înapoi: rotări simultane şi alternative de braŃe; b) Din culcat facial: ridicări de trunchi cu braŃele în diferite poziŃii; c) Din culcat facial: ridicări simultane ale trunchiului şi picioarelor. Este

şi mai eficient cu menŃinerea poziŃiei 4-6 secunde.

ExerciŃii de mobilitate/supleŃe a) Din stând: îndoiri ale trunchiului înainte cu ducerea braŃelor înapoi; b) Din stând: îndoiri ale trunchiului înainte cu apucarea gleznelor şi

menŃinere; c) Pe un genunchi cu celălalt sprijinit îndoit înainte; braŃele sus: aşezarea

pe călcâi cu îndoirea trunchiului înainte, întinderea piciorului dinainte şi ducerea braŃelor înapoi.

ExerciŃii de relaxare a) Din stând depărtat: îndoirea relaxată a trunchiului înainte; b) Acelaşi exerciŃiu din stând cu braŃele sus; c) Din culcat facial sau dorsal – relaxare. ExerciŃii pentru păr Ńile laterale ale trunchiului Se vor folosi poziŃii adecvate pentru a exclude compensarea mişcărilor din

alte articulaŃii (stând depărtat, aşezat şi culcat)


81

Modele operaŃionale: ExerciŃii pentru dezvoltarea forŃei a) Din sprijin aşezat: treceri în culcat costal printr-o întoarcere de 90O şi

revenire. b) Din culcat costal: ridicări laterale ale piciorului şi braŃului de aceeaşi

parte. c) Din sprijin culcat costal: deplasări în cerc ale picioarelor, menŃinând

ca punct fix braŃul de sprijin. d) Din culcat dorsal cu picioarele depărtate: răsuciri energice ale

trunchiului cu ducerea braŃelor pe sol în partea răsucirii. ExerciŃii de mobilitate/supleŃe a) Din stând depărtat: îndoiri ale trunchiului lateral cu alunecarea palmei

pe coapsă; b) Din stând depărtat cu mâinile pe umări: îndoiri laterale ale trunchiului

cu întinderea braŃelor sus şi uşoare arcuiri. c) Pe un genunchi cu celălalt picior sprijinit lateral, braŃele lateral:

Îndoirea trunchiului spre piciorul întins cu alunecarea braŃului pe acelaşi picior şi ridicarea celuilalt braŃ sus;

d) Sprijin pe genunchi: Răsucirea trunchiului cu ducerea braŃului de aceeaşi parte sus.

ExerciŃii de relaxare a) Stând depărtat: relaxarea trunchiului cu spatele rotunjit; b) Stând depărtat: balansări libere de trunchi în plan frontal; c) Culcat dorsal: relaxare

ExerciŃii pentru abdomen

Principalele mişcări prin care dezvoltăm musculatura abdomenului sunt: ridicări de trunchi şi de picioare separat sau simultan cu braŃele în diferite poziŃii. Pentru a îngreuia efortul asupra musculaturii abdominale exerciŃiile se vor executa cu mâinile pe umeri, la ceafă apoi cu braŃele sus.

Modele operaŃionale: ExerciŃii de forŃă a) Din culcat dorsal: ridicări ale picioarelor alternativ sau simultan la

diferite unghiuri faŃă de sol în diferite tempouri, cu opriri şi menŃineri; b) Din culcat dorsal cu picioarele la 45O: depărtări şi apropieri ale

picioarelor, forfecarea lor în plan frontal şi vertical, pendulări ca bicicleta,

TATIANA DOBRESCU

82

descrierea unor cercuri, cifre, figuri diferite, scrierea numelui, a diferitelor cuvinte, etc.

c) Din culcat dorsal: ridicări de trunchi la 30O în tempouri variate şi cu opriri;

d) Din culcat dorsal: ridicări simultane de trunchi şi picioare; e) Din culcat dorsal cu picioarele îndoite şi depărtate, mâinile la ceafă:

ridicări ale trunchiului la 30O cu răsuciri; ExerciŃii de mobilitate Din culcat facial cu picioarele depărtate şi îndoite, extensia trunchiului şi

apucarea gleznelor cu mâinile – menŃinere. ExerciŃii de relaxare a) Din stând depărtat cu spatele rotunjit: relaxarea musculaturii

abdomenului; b) Din culcat dorsal: relaxarea musculaturii abdomenului.

ExerciŃii pentru dezvoltarea musculaturii pelviene Modele operaŃionale: a) Din culcat dorsal cu picioarele depărtate şi îndoite, bazinul mult

ridicat, gleznele apucate cu mâinile sau braŃele sprijinite pe sol: apropierea şi depărtarea genunchilor;

b) Din stând depărtat cu mâinile pe şolduri sau din pe genunchi cu sprijin diferite mişcări din bazin: circumducŃii, desenarea cifrelor 3 şi 8, mişcări de lateralitate, anteducŃii şi retroducŃii;

c) Din sprijin culcat facial: ridicări ale bazinului cu trecerea pe genunchi şi revenire;

d) Din sprijin aşezat cu picioarele încrucişate, ridicarea bazinului, extensia trunchiului şi revenire;

e) Din sprijin aşezat cu picioarele depărtate: ridicări ale bazinului. ExerciŃii pentru picioare

Dezvoltarea musculaturii picioarelor şi a mobilităŃii articulaŃiilor gleznelor

şi coxo-femurale are o mare importanŃă deoarece acestea suportă greutatea corpului în timpul poziŃiilor stând, în timpul mersului, alergării şi în activitatea sportivă.

Mişcările care se pot executa cu picioarele sunt: ridicări, coborâri, răsuciri, îndoiri, întinderi, balansări, ridicări pe vârfuri, depărtare, apropiere.

Ridicările de picioare angrenează pe lângă flexorii picioarelor şi musculatura abdominală.


83

Modele operaŃionale: ExerciŃii pentru dezvoltarea forŃei a) Din stând: ridicări pe vârfuri în diferite ritmuri; b) Din stând: semigenuflexiuni şi genuflexiuni pe un picior şi ambele

picioare; c) Din diferite poziŃii: menŃineri ale piciorului liber pe diferite direcŃii; d) Ghemuit: sărituri succesive înainte, lateral şi înapoi. ExerciŃii de mobilitate/supleŃe a) Executarea celor 5 poziŃii din baletul clasic; b) Sprijin pe genunchi pe călcâie aşezat ridicări ale genunchilor de pe sol

şi menŃinere; c) Sprijin pe genunchi pe călcâie aşezat: ridicări ale şezutei cu întinderea

genunchilor ajungând în sprijin pe vârful întors al picioarelor; d) Balansări de picioare pe toate direcŃiile; e) Fandări mari cu uşoare arcuiri pe toate direcŃiile; f) Din fandare laterală joasă, schimbări ale greutăŃii de pe un picior pe

celălalt fără ridicarea bazinului; g) Aşezat cu picioarele încrucişate sau îndoite talpă în talpă: apăsarea

genunchilor spre exterior cu uşoare arcuiri; h) Sfori înainte sau laterale cu menŃinere 15-20 secunde; i) Stând depărtat sau aşezat cu picioarele apropiate sau depărtate: îndoiri

ale trunchiului şi îndoiri răsucite ale acestuia cu arcuire. MenŃinerea poziŃiilor.

ExerciŃii de relaxare Din stând, aşezat, aşezat cu picioarele depărtate şi îndoite, scuturarea

picioarelor.

EXERCIłII CU PARTENER

Ele oferă posibilităŃi de dozare şi individualizare a efortului prin acŃiuni reciproce asupra musculaturii şi articulaŃiilor; conştientizează executanŃii asupra efectelor exerciŃiilor; contribuie la educarea coordonării; stimulează dorinŃa de a-şi compara posibilităŃile cu cele ale partenerului; ridică starea emoŃională şi favorizează captarea atenŃiei.

Rolul partenerului poate fi diferit, în funcŃie de scopul urmărit. El poate fi un element de sprijin, de ajutor direct sau element de îngreuiere sau uşurare a execuŃiei. De asemenea partenerii se pot corecta reciproc sau se pot întrece.

Aşadar exerciŃiile cu partener au o valoare formativă prin relaŃiile care pot apărea între parteneri: de colaborare, de ajutor reciproc, de întrecere etc.

TATIANA DOBRESCU

84

IndicaŃii metodice: a) Partenerii care formează perechea trebuie să fie apropiaŃi ca talie şi

greutate. b) ExerciŃiile vor fi concepute sau selecŃionate în funcŃie de vârstă şi

nivel de pregătire. c) În cazul unor sarcini diferite ale partenerilor acestea vor fi clar

precizate. d) Rolurile se vor schimba după un număr de repetări prin comandă

centralizată. e) Se vor stabili partenerii cu numărul „1” şi numărul „2” . f) Sensul mişcării poate fi indicat prin repere. EXERCIłII CU OBIECTE

ExerciŃiile cu obiecte sunt mai atractive decât cele fără obiecte ceea ce

face să crească interesul pentru mişcare al celor care le practică şi ridică starea emoŃională a lor.

Ele se pot executa cu bastoane, mingi medicinale, cu mingi de cauciuc, măciuci, cercuri, corzi, greutăŃi mici şi cu obiecte neconvenŃionale.

Contribuie în mod substanŃial la creşterea randamentului în comparaŃie cu exerciŃiile fără obiect prin angajarea în lucru a întregului sistem muscular şi articular obŃinând astfel efecte fiziologice crescute.

Folosirea obiectului realizează o localizare mai precisă a efectului, executanŃii fiind obligaŃi de cele mai multe ori a se lăsa prelucraŃi în sensul dorit de profesor prin simple execuŃii a sarcinilor trasate.

Greutatea obiectului contribuie la creşterea contracŃiei musculare iar dimensiunea sa la mărirea amplitudinii mişcării.

Folosirea unui singur obiect în cadrul unui complex de exerciŃii poate dezvolta mai multe deprinderi în acelaşi timp: aruncarea, prindere, echilibru.

În predarea exerciŃiilor cu obiecte se va specifica poziŃia iniŃială şi modul de apucare a obiectului (poziŃia lui faŃă de corp).

EXERCIłII CU APARATE

ExerciŃiile cu aparate sunt folosite din ce în ce mai mult în activitatea de

educaŃie fizică şi în antrenamentul sportiv datorită: a) atractivităŃii lor crescute faŃă de cele libere; b) angrenării în lucru a unui număr mare de grupe musculare superficiale

şi profunde asigurând un randament sporit; c) contribuŃiei esenŃiale asupra creşterii capacităŃii de efort. d) unei mai bune localizări, gradări şi dozări a efortului faŃă de exerciŃiile

fără aparate, mărind eficienŃa activităŃii.


85

ExerciŃiile la aparate se execută la banca de gimnastică, scara fixă, helcometru, scripeŃi, benzi elastice (sandouri), căruciorul mobil montat pe banca de gimnastică înclinată, băncuŃa curbată şi la aparate complexe.

Ele se folosesc în lecŃie în veriga influenŃării selective a aparatului locomotor şi în veriga de dezvoltare a aptitudinilor motrice, în special pentru educarea forŃei diferitelor grupe musculare şi a rezistenŃei generale şi specifice.

ExerciŃii la banca de gimnastică Banca de gimnastică este cel mai frecvent aparat prezent în sălile de sport

şi are un mare grad de funcŃionalitate. Este folosit ca aparat pentru executarea exerciŃiilor de dezvoltare fizică generală, a exerciŃiilor utilitar-aplicative, ca aparat ajutător pentru însuşirea unor elemente de tehnică specifică unor ramuri de sport şi ca aparat de odihnă şi relaxare în procesul de educaŃie fizică şi sport.

Ca aparat ajutător poate fi folosit ca auxiliar sau înlocuitor al unor aparate de gimnastică cum ar fi bârna, capra, lada, calul.

ExerciŃiile cu banca de gimnastică sunt folosite cu succes în gimnastica medicală prin selecŃionarea exerciŃiilor în funcŃie de afecŃiunea care se tratează urmărindu-se obŃinerea unui tonus global normal, a unei mobilităŃi în limite fiziologice normale, o atitudine corectă a corpului şi segmentelor sale precum şi corectarea unor deficienŃe, deviaŃii şi deformaŃii precum cifozele, lordozele, cifo-lordozele, scoliozele, piciorul plat.

ExerciŃiile de dezvoltare generală cu banca de gimnastică sunt foarte variate şi pot fi sistematizate în:

a) individuale; b) pe perechi; c) în grup; d) exerciŃii cu îngreuiere folosite frecvent pentru educarea aptitudinilor

motrice de bază şi se pot efectua cu mingi medicinale, bastoane, greutăŃi, saci de nisip, manşete umplute, pantofi cu greutăŃi, vestă îngreuiată şi alte obiecte.

Aceste exerciŃii urmăresc dezvoltarea armonioasă a organismului, dezvoltă forŃa, măresc mobilitatea articulară, coordonarea, contribuie la formarea unei Ńinute corecte şi pregătesc organismul pentru efort.

Ele se execută la, pe, cu şi peste banca de gimnastică iar cele peste bancă folosesc aparatul ca obstacol.

ExerciŃiile la bancă presupun situarea executantului lângă bancă şi folosirea aparatului pentru sprijinirea unor segmente ale corpului în timpul exerciŃiului.

În cadrul exerciŃiilor pe bancă punctul de sprijin al corpului este ridicat (poziŃii: stând, pe genunchi, aşezat, culcat) iar cele cu banca presupun ridicarea aparatului.

IndicaŃii metodice: - SelecŃionarea exerciŃiilor se va face în aşa fel încât să se angreneze în

TATIANA DOBRESCU

86

efort alternativ grupele musculare în raport cu masa lor. - Se va alterna caracterul activităŃii musculare: de încordare, întindere şi

relaxare. - Alegerea lor se va face în funcŃie de vârstă, sex şi nivel de pregătire. - Se va insista asupra executării lor corecte privind bazele generale ale

mişcării (direcŃie, amplitudine, ritm, grad de încordare, coordonare) precum şi Ńinuta corectă.

- La exerciŃiile în grup este mai bine ca executanŃii de la aceeaşi bancă să fie de aceeaşi înălŃime. DiferenŃa de înălŃime diminuează efectul exerciŃiilor şi crează inegalitate şi dificultate în executarea mişcării.

- Băncile trebuie să fie stabile şi în bună stare pentru a nu se produce accidente. De aceea trebuie verificate înainte de utilizare.

ExerciŃii la scară fixă

Scara fixă oferă condiŃii de alternare a poziŃiilor de lucru, oferă puncte de

sprijin şi de atârnat, permite o bună localizare, gradare şi dozare a efortului. Scările fixe sunt folosite împreună cu alte aparate la însuşirea şi perfecŃionarea exerciŃiilor aplicative. De asemenea sunt folosite în prevenirea şi corectarea unor deficienŃe fizice.

Ele se pot executa: - individual; - în doi; - cu obiecte şi cu aparate. IndicaŃii metodice: a) SelecŃionare lor trebuie astfel făcută încât să angreneze în lucru cât mai

multe grupe musculare şi articulaŃii alternând exerciŃiile cu caracter de forŃă cu cele de întindere şi relaxare.

b) În exerciŃiile pentru dezvoltarea forŃei vor fi combinate, cele dinamice cu statice;

c) La exerciŃiile de mobilitate/supleŃe înălŃimea punctului de sprijin al segmentelor şi amplitudinea lor vor fi gradate şi alternate cu mişcări de balans şi relaxare voluntară.

ExerciŃii cu scripeŃi

Este un aparat care se poate construi şi

constă din 1-2 scripeŃi cu diametrul de 3-6 centimetri din metal, lemn sau material plastic într-un suport prevăzut cu un cârlig prin care se pot agăŃa la scara fixă, calorifer sau gard. Prin scripete se trage o sfoară rezistentă având la ambele capete mânere de apucat (Fig. 41). Fig. 41 (după Grigore V.)


87

Executantul poate face tracŃiuni alternative cu un braŃ celălalt opunând rezistenŃă, răsuciri de trunchi şi alte acŃiuni cu autorezistenŃă din poziŃiile stând depărtat, aşezat şi culcat.

Acest aparat permite o bună localizare şi dozarea individuală a efortului iar cu un partener se poate lucra, alternând rolurile cu acŃiune de învingere şi de rezistenŃă.

Aceste exerciŃii sunt atractive şi cresc interesul executanŃilor. IndicaŃii metodice: - Când numărul lor este suficient pot fi folosite şi pentru prelucrarea

selectivă a aparatului locomotor. - Când se execută în doi, partenerii trebuie să aibă aceeaşi talie. - Se vor intercala exerciŃii de respiraŃie profundă deoarece aceste exerciŃii

se execută cu încordarea musculaturii cutiei toracice. - Poate fi folosit şi la gimnastica zilnică de acasă. ExerciŃii cu căruciorul mobil montat pe banca de gimnastică

Acest aparat este alcătuit dintr-o scândură lungă de circa 100 centimetri cu

aceeaşi lăŃime ca banca de gimnastică (23-25 centimetri) prevăzute cu 2 şipci late de 5-6 centimetri care îmbracă banca pe cele 2 părŃi laterale şi asigură stabilitatea şi direcŃia de alunecare a căruciorului pe bancă. (Fig. 42) Placa de scândură este prevăzută cu un sistem de rulmenŃi care asigură culisarea căruciorului pe bancă.

Căruciorul este montat pe o bancă de gimnastică sprijinită cu capătul opus pe scara fixă, pe perete, pe bara fixă, pe scheletul unui cadru metalic sau pe un alt aparat care permite fixarea băncii şi ancorarea a două frânghii.

Pentru efectuarea exerciŃiilor la căruciorul mobil se recurge la ajutorul a două frânghii sau cabluri cu 2 mânere având o lungime de până la 3-3,5 metri care se montează în apropierea capătului ridicat al băncii.

Se pot executa exerciŃii din poziŃiile stând, aşezat, culcat cu faŃa sau cu spatele la scara fixă.

Îngreuierea exerciŃiilor se poate face prin schimbarea gradului de înclinare al băncii şi prin aşezarea unor greutăŃi (saci cu nisip, plăci de plumb) pe căruciorul mobil.

Aparatul se foloseşte în special în antrenamentul gimnaştilor de performanŃă în scopul dezvoltării forŃei musculare a braŃelor şi centurii scapulare, trunchiului şi abdomenului, prin exerciŃii dinamice dar şi izometrice asigurând dezvoltarea rapidă a acestor grupe musculare.

Fig. 42 (după Grigore V.)

TATIANA DOBRESCU

88

IndicaŃii motrice: a) ExerciŃiile la căruciorul mobil se execută la sfârşitul antrenamentelor

în serii cu alternarea grupelor musculare solicitate, intercalate cu pauze pentru revenire şi cu mişcări de respiraŃie;

b) Se vor individualiza: numărul de repetări, de serii, tempoul şi gradul de îngreuiere, înclinaŃia băncii şi poziŃia de lucru. ExerciŃii cu cablu elastic (sandou)

Cablurile elastice sunt din cauciuc cu un diametru de 10-15 milimetri iar lungimea de 2-4 metri. Se pot înlocui cu benzi tăiate din camere uzate care se vor lega între ele pentru a avea lungimea necesară.

Se folosesc pentru dezvoltarea forŃei, mobilităŃii articulare şi elasticităŃii musculare, asigură o bună localizare şi dozare uşoară a efortului prin întinderea mai puŃin sau mai mult a lui. Dacă este moale, efortul creşte către sfârşitul mişcării.

Pentru ca încordarea să fie aproximativ aceeaşi pe tot parcursul mişcării trebuie folosit un cauciuc mai rezistent.

IndicaŃii metodice: a) ExerciŃiile se vor executa cu creşterea gradată a tensiunii iniŃiale a

cablului; b) Pentru a asigura localizarea mişcării, înălŃimea la care se fixează

cablul de scara fixă va fi corespunzătoare unghiului de rezistenŃă faŃă de direcŃia mişcării;

c) Se vor alterna grupele musculare solicitate; d) Se vor practica şi în aer liber sau acasă; e) Se vor face pauze de odihnă între seriile de repetări cu mişcări de

respiraŃie. ExerciŃii cu helcometru

Principiul de funcŃionare al acestui aparat

este ridicarea şi coborârea unor greutăŃi metalice variabile, montate pe un dispozitiv de glisare care permite deplasarea în plan vertical a greutăŃilor prin intermediul unor cabluri trecute printr-unul sau mai mulŃi scripeŃi. (Fig. 43) Este un aparat care ocupă loc puŃin şi se poate monta pe perete.

La exerciŃiile executate la acest aparat solicitarea este pe întreaga traiectorie fiind determinată de greutate acŃionată.



89

ExerciŃii cu banca curbată

Banca curbată este mai puŃin cunoscută. Are o parte dreaptă iar suprafaŃa superioară curbată (Fig. 44).

ExerciŃiile se pot executa cu ea sprijinită pe sol cu partea care este dreaptă, cu cea curbată sau cu un capăt fixat la diferite înălŃimi pe scara fixă.

Se pot executa exerciŃii pentru dezvoltarea forŃei abdomenului şi spatelui, exerciŃii de mobilitate a coloanei vertebrale, articulaŃiilor scapulo-humerale şi coxo-femurale.

De asemenea se pot efectua exerciŃii corective pentru coloana vertebrală. IndicaŃii metodice: a) Gradarea efortului la banca fixată pe scara fixă se face prin creşterea

numărului de repetări şi mărirea gradului de înclinare a băncii. b) Se recomandă alternarea exerciŃiilor de forŃă cu cele de echilibru

pentru relaxarea grupelor musculare.


ExerciŃiile de dezvoltare fizică generală sunt mişcări naturale şi concepute special pentru prelucrarea sistematică a grupelor musculare şi articulaŃiilor.

ExerciŃiile de dezvoltare fizică generală pot fi practicate de orice vârstă indiferent de nivelul de pregătire; prezintă o mare diversitate, practic nelimitată, datorată posibilităŃilor de combinare a acŃiunilor simple; pot fi concepute sau alese în funcŃie de scopul urmărit; contribuie la angrenarea funcŃională a aparatului locomotor, a sistemului cordio-vascular, respirator, nervos; oferă posibilitatea gradării efortului şi au o influenŃă selectivă asupra diferitelor grupe musculare, segmente şi articulaŃii. ExerciŃiile de dezvoltare fizică generală contribuie la prelucrarea selectivă a musculaturii şi articulaŃiilor, educarea forŃei şi vitezei de contracŃie, mobilităŃii/supleŃei, formarea capacităŃii de alternare a contracŃiei cu relaxarea, formarea Ńinutei corecte, de practicare independentă a exerciŃiilor de prevenirea şi corectarea deficienŃelor fizice. Autoevaluare

� Care sunt tipurile şi caracteristicile exerciŃiilor de dezvoltare fizică generală?

� Care sunt aparatele la care se pot executa astfel de exerciŃii ? � Ce indicaŃiile metodice se recomandă pentru folosirea exerciŃiilor de

dezvoltare fizică generală?


TATIANA DOBRESCU

90

Unitatea de curs III 3. EXERCIłII APLICATIVE

ExerciŃiile aplicative sunt mişcări naturale, cu caracter utilitar fiind larg întrebuinŃate în viaŃa de zi cu zi. Ele contribuie la formarea desprinderilor motrice aplicative, la dezvoltarea aptitudinilor motrice de bază (viteza, coordonarea, forŃa, rezistenŃa), la corectarea deficienŃelor fizice şi formarea unor trăsături de personalitate (curaj, încredere în forŃele proprii etc.)

ExerciŃiile aplicative se pot clasifica în două grupe: - exerciŃii specifice gimnasticii: echilibru, târâre, căŃărare şi escaladare,

ridicări şi transport de greutăŃi; - exerciŃii nespecifice gimnasticii: mers, alergare, sărituri, aruncare şi

prindere. Marea parte a exerciŃiilor aplicative solicită un efort destul de mare din

partea organismului. De aceea ele trebuie dozate judicios în funcŃie de vârstă, sex şi nivel de pregătire.

Executarea lor în aer liber, ori de câte ori există posibilitatea, creşte valoarea igienică a acestor exerciŃii.

EXERCIłII APLICATIVE SPECIFICE GIMNASTICII ExerciŃii de echilibru

Echilibrul este o noŃiune bogată care nu se lasă închisă într-o definiŃie. El

are multiple faŃete care relevă complexitatea proceselor care îl susŃin. (Bignasca N., 2003, p. 3)

Echilibrul este definit astfel: - Capacitatea de a menŃie o poziŃie stabilă a corpului. - „Aptitudinea omului de a menŃine propriul corp, un alt corp sau obiecte

cu ajutorul mişcărilor compensatorii, într-o poziŃie controlată, într-o poziŃie stabilă” (Beyer E., 1987, p. 251).

Clasificarea clasică a formelor de echilibru relevă două forme: - echilibru static (echilibru în poziŃii) - echilibru dinamic (echilibru în mişcare). DicŃionarul ŞtiinŃelor Sportului (Beyer E., 1987, p. 251), pune în evidenŃă

3 forme ale echilibrului motor: a) echilibrul static - aptitudinea de a se menŃine o poziŃie determinată (de

exemplu: executarea şi menŃinerea în stând pe mâini la paralele); b) echilibrul dinamic - aptitudinea de a păstra echilibrul pe parcursul unei

mişcări (de exemplu: executarea unei rasturnări pe bârnă); c) aptitudinea de a menŃine în echilibru un corp străin sau un obiect (de


91

exemplu: un baston Ńinut în echilibru pe vârful degetului). Keim V., (2003, p 12-13) prezintă următoarele 4 forme de echilibru, care

se combină în funcŃie de mişcări: a) Echilibru static – menŃinere a echilibrului pe loc în diferite condiŃii. b) Echilibrul în mişcare – menŃinerea sau restabilirea echilibrului cu

deplasări translatorii ale corpului. c) Echilibru de învârtire – menŃinere şi restabilire a echilibrului în timpul

sau după rotaŃii în jurul celor trei axe corporale: transversală, longitudinală şi sagitală.

d) Echilibru în zbor – menŃinere sau restabilire a echilibrului în timpul fazei aeriene. Această formă de echilibru este aproape întotdeauna combinată cu echilibrul în învârtire.

Echilibrul este un simŃ complex, format prin experienŃă, în timp şi perfectibil prin antrenament. El se menŃine dacă proiecŃia centrului de greutate este plasată în limitele bazei de susŃinere. Cu cât baza de susŃinere este mai mare şi centrul de greutate este mai jos, cu atât echilibrul se menŃine mai uşor.

Modificările de poziŃie ale corpului provoacă o deplasare a centrului de greutate, ceea ce antrenează un dezechilibru mai mic sau mai mare dacă nu există o reacŃie imediată a organismului. S.N.C. primeşte în permanenŃă informaŃii privind poziŃia corpului de la:

- aparatul vestibular Aflat în urechea internă, el măsoară schimbările de poziŃie ale capului în spaŃiu (schimbări de direcŃie, accelerări);

- proprioceptori (fusurile tendinoase neuro-musculare, receptorii articulari) care înregistrează amploarea şi viteza cu care se întind sau se contractă muşchii, ca şi amploarea şi viteza mişcărilor articulaŃiilor;

- vederea care furnizează repere; - pielea care prin receptorii ei informează asupra intensităŃii presiunilor

resimŃite, vibraŃiilor, reliefurilor, vântului, etc.. ExerciŃiile de echilibru contribuie şi la dezvoltarea atenŃiei, prudenŃei,

curajului, coordonării, încrederii în forŃele proprii, preciziei şi siguranŃei în mişcări. Pentru educarea echilibrului se aleg exerciŃii mai grele decât cele pe care suntem obişnuiŃi să le facem în viaŃa de toate zilele.

Aparatele specifice pentru echilibru sunt: banca de gimnastică şi bârna de concurs. Ele se pot executa şi în aer liber pe trunchiuri de copaci, borduri, etc.

ExerciŃiile de echilibru vizează educarea tuturor formelor de echilibru. 1. ExerciŃii pentru educarea echilibrului static: - poziŃiile şi schimbări ale lor prin modificarea poziŃiilor braŃelor,

trunchiului, piciorului liber, - poziŃii menŃinute pe un picior pe banca răsturnată cu ochii închişi, - poziŃii menŃinute pe o suprafaŃă instabilă.

TATIANA DOBRESCU

92

2. ExerciŃii pentru educarea echilibrului dinamic: Modele operaŃionale: a) Variante de mers: - obişnuit;

- pe vârfuri; - ghemuit; - mers cu pas mare; - mers lateral cu paşi adăugaŃi; - mers cu paşi încrucişaŃi; - mers cu spatele; - mers cu ochii închişi; - mers în sprijin pe genunchi; - mers pe perechi faŃă-n faŃă de mâini apucat, etc.

b) Variante de alergare: - alergare obişnuită - alergare cu paşi mari. c) Deplasare prin sărituri: - sărituri pe 2 picioare; - sărituri într-un picior d) Echilibru cu transport de greutăŃi (Fig. 45.): - transport de obiecte într-o mână sau 2 mâini (mingi de cauciuc,

medicinale, etc.); - transportul unui partener; - transportul unui obiect pe cap; - transport de obiecte în spate; - transportul unei mingi prin rulare, etc.

e) Treceri peste obstacole în echilibru (Fig. 46.):

- treceri peste mingi, măciuci; - treceri peste un executant aşezat pe genunchi, ghemuit sau culcat

transversal; - treceri prin cercuri verticale; - treceri de pe un aparat pe altul.

Fig. 45


93

f) Echilibru pe două aparate alăturate: - mers în depărtat pe cele două aparate; - mers în sprijin ghemuit; - treceri de pe un aparat pe celălalt în mers obişnuit; g) Echilibru pe perechi (Fig. 47.): - câte doi faŃă-n faŃă apucat de mâini, mers cu paşi adăugaŃi lateral, cu

paşi încrucişaŃi, mers lateral cu ochii închişi, etc. - câte doi faŃă-n faŃă aruncarea unei mingi de la unul la celălalt. - câte doi unul înapoia celuilalt într-un cerc, deplasare cu cercul la

nivelul taliei. - roaba, etc. - întoarceri pe sol, pe banca de gimnastică, - legarea mai multor roŃi, rostogoliri (înainte, înapoi, lateral).

4. ExerciŃii pentru educarea echilibrului în zbor: - sărituri la trambulina elastică cu întoarceri, salturi, - cu modificarea poziŃiei segmentelor corpului în aer, - cu întoarceri în jurul axului longitudinal,

Fig. 46

Fig. 47

TATIANA DOBRESCU

94

IndicaŃii metodice:

a) Gradarea exerciŃiilor de echilibru se realizează prin: (Stroescu A., 1968, p.88, MEN FranŃa, 1988, p.22, Grimalschi T. Şi colab., 1993, pp.166-167, Solomon şi colab., 1996, p.67, Luca A., 1998, p.143, Grigore V., 2003, p.148)

- reducerea bazei de susŃinere; - modificarea suprafeŃei de sprijin (mai îngustă, înclinată); - modificarea înălŃimii aparatului (bârna de concurs, paralele egale, banca

suspendată pe 2 lăzi) - schimbarea poziŃiei braŃelor în timpul deplasării; - modificarea procedeelor de deplasare; - modificarea direcŃiei de deplasare; - modificarea vitezei de deplasare; - combinarea cu treceri peste obstacole; - eliminarea văzului; - deplasare cu transport de greutăŃi; - mânuire de obiecte portative; - executarea exerciŃiilor cu partener; - echilibru pe suprafeŃe alunecoase (parchet, gheaŃă) - echilibru pe suprafeŃe mobile (suspendarea unui capăt al băncii pe o

frânghie, aşezarea unei bănci întoarse pe bastoane, deplasare pe mingi medicinale aflate în serie, deplasare pe un cilindru, butoi, Ńeavă groasă, stând în picioare pe un cărucior sau sanie trasă de un alt elev, planşă pe apă, etc.)

- deplasare pe accesorii care modifică echilibrul corporal (picioroange, patine cu rotile şi de gheaŃă, schi, bicicletă, etc)

b) Însuşirea exerciŃiilor de echilibru începe pe sol prin executarea diferitelor poziŃii pe toată talpa, pe un picior, pe ambele picioare, pe vârfuri, pe vârful unui picior cu braŃele şi trunchiul în diferite poziŃii. Urmează deplasări executate pe sol, pe toată talpa apoi pe vârfuri, schimbându-se direcŃia de deplasare, apoi pe diferite linii trasate pe sol, după care se vor executa exerciŃii la banca de gimnastică pe partea lată şi apoi pe cea îngustă şi apoi se trece la executarea exerciŃiilor de echilibru pe două bănci suprapuse, la bârnă, etc .

c) Pentru însuşirea corectă a exerciŃiilor de echilibru şi evitarea accidentelor o mare însemnătate o au asigurarea şi autoasigurarea.

� Asigurarea se referă la măsurile organizatorice (saltele în locuri riscante, aparate corespunzătoare, spaŃiu de siguranŃă) şi la prezenŃa unor persoane care pot interveni dacă este nevoie.

� Autoasigurarea constă în capacitatea de a găsi spontan căile de evitare a pericolelor posibile (cădere de pe sau pe aparat) şi să ia următoarele măsuri:

- balansări de braŃe lateral sau înainte pentru păstrarea echilibrului; - trecere din poziŃie înaltă într-o poziŃie joasă;


95

- sărituri de pe aparat; PerfecŃionarea exerciŃiilor de echilibru se va realiza prin introducerea lor

în parcursuri aplicative. ExerciŃii de târâre

Sunt exerciŃii aplicative care contribuie la dezvoltarea forŃei, rezistenŃei şi

coordonării la corectarea deficienŃelor fizice de la nivelul coloanei vertebrale (scolioze, endoze, cifoze, etc.)

Dintre procedeele de târâre amintim (Fig. 48.): 1. Târâre pe braŃe şi picioare (în patru labe) - cu braŃ şi picior opus (mersul ursului); - cu braŃ şi picior de aceeaşi parte; - pe braŃe şi cu un picior.

2. Târâre pe genunchi

- numai pe genunchi; - în sprijin pe genunchi - cu braŃ şi picior opus

- cu braŃ şi picior de aceeaşi parte - pe antebraŃe şi genunchi.

3. Târâre în aşezat în sprijin aşezat cu braŃ şi picior opus; în sprijin aşezat prin săltări; în aşezat cu braŃele în diferite poziŃii, numai cu picioarele.

4. Târâre în culcat facial (joasă) cu braŃ şi picior opus; cu braŃ şi picior de aceeaşi parte;

Fig. 48 (după Bedo C.)

TATIANA DOBRESCU

96

numai pe abdomen (ca şarpele); numai pe antebraŃe.

5. Târâre în culcat costal – târâre laterală cu antebraŃul şi piciorul opus

6. Târâre în culcat dorsal cu ajutorul braŃelor (rularea umerilor) şi picioarelor; numai cu ajutorul braŃelor.

7. Târâre cu transport de obiecte sau partener, cu împingere sau tracŃiune 8. Târâre pe sub obstacole, cu ocoliri de obstacole. În afara târârii pe sol (saltele sau covor), unele procedee se pot executa şi

la banca de gimnastică cu apucarea marginii. Exemple: a) târâre în sprijin pe genunchi, în aşezat; b) târâre din culcat facial cu tracŃiune simultană sau succesivă; c) târâre din culcat dorsal cu braŃele sus, cu tracŃiune simultană sau

succesivă, cu picioarele ridicate întinse sau îndoite d) variante de târâre cu transport de greutăŃi. IndicaŃii metodice: a) Folosirea lor impune condiŃii igienice la locul în care se desfăşoară

activitatea şi o stare foarte bună a aparatelor pe care sau sub care se execută. b) De asemenea se va acorda o mare atenŃie dozării lor în funcŃie de

vârstă, sex şi nivel de pregătire. c) PerfecŃionarea lor se realizează în cadrul parcursurilor aplicative. ExerciŃii de căŃărare şi escaladare

Aceste exerciŃii dezvoltă forŃa şi coordonarea, curajul şi încrederea în

forŃele proprii.

CăŃărarea reprezintă urcarea pe diferite aparate sau obstacole cu ajutorul braŃelor şi picioarelor sau numai cu ajutorul braŃelor.

CăŃărarea se execută la următoarele aparate: scara fixă, frânghia, prăjina, banca de gimnastică, scara de frânghie marinărească şi altele. În aer liber se pot executa căŃărări pe pomi, garduri, etc.

Varietatea procedeelor de căŃărare se pot clasifica în funcŃie de modul de deplasare astfel:

- căŃărare în atârnat mixt (combinat); - căŃărare în atârnat; - căŃărare în sprijin mixt; - căŃărare cu oprire (la frânghie); - căŃărare cu îngreuieri.


97

A. CăŃărare la scara fixă

Se poate realiza pe verticală şi pe orizontală când sunt unite mai multe scări.

1. CăŃărare pe verticală (Fig.49.):

a) în atârnat mixt:

- cu braŃ şi picior opus - cu braŃ şi picior pe aceeaşi parte - cu braŃele şi un picior - cu un braŃ şi ambele picioare - căŃărare prin săltări pe fiecare treaptă, din 2 în 2 trepte cu deplasare

simultană a picioarelor şi apoi a mâinilor.

- - - - - - -

- căŃărare cu ajutorul mâinilor sau a unei mâini cu îngreuiere: minge medicinală, partener.

b) în atârnat (numai cu braŃele)

c) în sprijin mixt – cu mâinile pe sol, căŃărare cu picioarele până în stând pe mâini.

2. CăŃărare pe orizontală (Fig. 50.):

a) în atârnat mixt – cu paşi adăugaŃi - cu treceri la diferite înălŃimi - prin sărituri b) în atârnat (numai cu braŃele): - cu faŃa la scara fixă - cu spatele la scara fixă - cu întoarceri 180O

- cu balans lateral c) în sprijin mixt – deplasare laterală cu mâinile pe sol şi picioarele pe

scara fixă.


TATIANA DOBRESCU

98

B. CăŃărare la banca de gimnastică

1. CăŃărare la banca de gimnastică oblică (un capăt agăŃat de scara fixă)

a) în sprijin mixt:

- cu braŃele şi picioarele (Fig. 51.); - în sprijin ghemuit cu faŃa sau cu spatele spre scara fixă; - în sprijin pe genunchi; - prin săltări de pe braŃe pe picioare şi invers (săritura iepurelui)

b) în atârnat mixt (capătul de jos al băncii sprijinit pe 2-3 cutii de ladă);

2. CăŃărare la banca de gimnastică orizontală, aşezată pe două lăzi

- în atârnat mixt; - în atârnat.

C. CăŃărare la frânghie

1. CăŃărare verticală la frânghie

a) CăŃărare în atârnat mixt:

- căŃărare în trei timpi (Fig. 52.a): din atârnat la timpul unu se ridică picioarele şi se apucă frânghia încrucişat. La timpul 2 împingere cu picioarele prin




99

Fig. 52

întinderea lor simultan cu îndoirea braŃelor şi tracŃiune. Iar la timpul 3 întinderea alternativă a braŃelor şi apucarea frânghiei;

- căŃărare în doi timpi (Fig. 52.b): din atârnat cu un braŃ întins, celălalt îndoit la nivelul pieptului, la timpul 1 se ridică genunchii şi se apucă frânghia încrucişat. La timpul 2 împingere cu picioarele prin întinderea lor simultan cu îndoire şi tracŃiune a braŃului întins şi întinderea braŃului îndoit cu apucarea frânghiei;

- căŃărare cu mâinile pe frânghie iar cu picioarele pe perete sau scara fixă.

a b

b) CăŃărare în atârnat cu corpul întins sau echer, apropiat sau depărtat.

c) CăŃărare cu opriri şi înfăşurarea frânghiei în jurul unei coapse (în buclă sau spirală)sau în jurul ambelor coapse, în opt.

2. CăŃărare la frânghie oblică sau orizontală

- din atârnat cu agăŃare la genunchi sau la un genunchi; - din atârnat întins sau echer deplasare înainte înapoi sau lateral.

3. CăŃărare la două frânghii alăturate

- cu mâinile pe o frânghie şi cu picioarele pe cealaltă; - cu trecere de pe o frânghie pe cealaltă; - numai cu braŃele; - cu mâinile pe frânghii şi picioarele pe perete; - numai cu ajutorul braŃelor.

CăŃărare la prăjină are aceleaşi variante ca la frânghie.

D. CăŃărare la scara de gimnastică

Scara de gimnastică este un aparat rar întâlnit în sălile de sport de la noi din Ńară dar poate fi folosită o scară simplă sau dublă. Poate fi în poziŃie verticală, oblică sau orizontală.

La scara verticală se pot folosi variantele de la scara fixă.

TATIANA DOBRESCU

100

Se mai pot efectua:

- căŃărare pe partea laterală a scării, cu mâna dreaptă şi piciorul drept de o parte a scării iar cu mâna stângă şi piciorul stâng de cealaltă parte;

- căŃărare în spirală; - căŃărare cu şerpuire printre treptele scării.

La scara oblică şi orizontală se pot executa variantele de la banca de gimnastică oblică.

CăŃărările la scara de frânghie (marinărească) sunt simultane cu cele de la scara fixă şi scara de gimnastică. Scara de frânghie poate fi verticală, oblică şi orizontală.

E. CăŃărare la cadrul de gimnastică

Acesta poate fi vertical sau oblic.

La cadrul vertical se pot executa:

- variantele de la scara fixă; - căŃărare şerpuită; - căŃărare orizontală, oblică, în zigzag. - la cadrul oblic se pot executa căŃărări în sprijin mixt şi în atârnat mixt

şi în atârnat. În sălile de sport unde există bârnă sau paralele se pot executa căŃărări în

atârnat mixt.

Escaladarea reprezintă trecerea peste aparate cu ajutorul braŃelor şi picioarelor, numai a braŃelor, numai a picioarelor, cu ajutorul unui partener, etc. Ea se poate realiza la aparatele care exista în sala de sport sau în aer liber pe gard, trunchi de copac, etc.

Lada de gimnastică poate fi escaladată prin mai multe procedee:

- săritură în culcat facial pe ladă şi coborâre în partea cealaltă prin alunecare pe abdomen;

- săritură în sprijin cu ambele picioare sau cu un picior pe ladă şi coborâre (Fig. 53);

- escaladare cu sprijin numai pe braŃe. La bârnă se poate efectua:

- escaladare cu ambele braŃe şi un picior; - săritură în sprijin, trecerea unui picior

călare apoi a celuilalt şi săritură. Calul cu mânere ne oferă posibilitatea de a efectua escaladarea în

următoarele moduri:



101

- săritură cu apucarea mânerelor şi sprijinul unui picior pe capătul calului şi trecere în partea opusă;

- săritură cu apucarea mânerelor şi trecere prin ghemuire. Foarte atractive sunt trecerile peste aparatele dispuse în serie la înălŃimi

egale, crescânde, descrescânde sau diferite. Procedeele de escaladare pot fi impuse sau la liberă alegere.


a) De regulă aceste exerciŃii se execută combinat dar şi separat. b) SelecŃionarea şi dozarea lor se va face în funcŃie de vârstă, sex şi nivel

de pregătire. Executarea căŃărărilor presupune însuşirea modului de apucare cu mâinile, aşezarea picioarelor şi succesiunea mişcărilor.

c) Pentru evitarea accidentelor, este necesară luarea unor măsuri de asigurare: controlul aparatelor, saltele sub aparatele înalte, prezenŃa altor persoane în cazul efectuării unor procedee mai dificile. De asemenea nu se vor permite sărituri de la înălŃimi sau alunecarea la coborârea de pe frânghie care conduce la rănirea palmelor.

d) PerfecŃionarea exerciŃiilor de căŃărare şi escaladare se realizează prin introducerea lor în parcursuri aplicative.

ExerciŃii de ridicare şi transport de greutăŃi

Sunt mijloace care contribuie la formarea deprinderilor de ridicare şi

transport, la educarea forŃei, rezistenŃei şi coordonării. Datorită angrenării întregului corp în mişcare influenŃează pozitiv aparatul respirator şi circulator. Unele procedee îşi aduc aportul la corectarea deficienŃelor fizice. Dezvoltă colaborarea dintre elevi, spiritul competitiv, voinŃă.

ExerciŃiile de ridicare şi transport se pot clasifica în trei grupe:

- Ridicare şi transport de obiecte sau aparate - Transport de persoane - TracŃiuni şi împingeri

1. Ridicare şi transport de obiecte sau aparate

Din această grupă face parte: transportul de mingi, mingi medicinale (2,3,buc.), bastoane, etc. precum şi a saltelelor şi aparatelor (lăzi, cutii de ladă) care se află în sala de sport. Ele pot fi transportate individual sau în grup în funcŃie de mărimea şi greutatea aparatelor (Fig. 54).

TATIANA DOBRESCU

102

2. Transportul de persoane se poate efectua de o singură persoană, de două persoane sau în grup.

- O singură persoană poate transporta un partener astfel: roaba, în cârcă, călare pe umeri, pe umeri, pe un umăr, pe braŃe, sub un braŃ.(Fig. 55)

- Două persoane pot transporta o persoană astfel: coşuleŃul, scăunelul (format din apucarea mâinilor partenerului sau scăunelul cu spătar), targa, pe braŃe.

- Transportul în grup se poate realiza: pe braŃe câte 3, 4 persoane, roaba lungă, carul sonian.

3. TracŃiunile şi împingerile FaŃă de variantele de ridicare şi transport de greutate, tracŃiunile şi împingerile nu implică în mod necesar ridicarea obiectului sau aparatului ci numai deplasarea acestuia. TracŃiunile şi împingerile pot fi executate:

a) pe perechi şi în grup; b) transport de greutate prin împingere; c) transport de greutate prin tracŃiune.

a) TracŃiunile şi împingerile pe perechi şi în grup se pot executa fie

prin contact direct între executanŃi, fie prin intermediul bastonului, frânghiei, etc. Ele se execută de obicei sub formă de întrecere.




103

Modele operaŃionale:

- stând faŃă-n faŃă de mâini sau de o mână apucat, tracŃiune peste o linie trasată între ei (Fig. 56. a);

- aceeaşi tracŃiune dar din fandat, spate-n spate de mâini apucat, umăr lângă umăr de o mână apucat;

- aceleaşi variante dar apucat de un baston cu două mâini sau cu o mână.

- pe două şiruri faŃă-n faŃă despărŃite de o linie. Fiecare elev din şir apucă mijlocul colegului din faŃă. Primii din şir se apucă de mâini. TracŃiune între cele două grupe peste linia trasată pe sol;

- acelaşi lucru dar primii din şir apucă un baston, (Fig. 56.b); - tracŃiune la frânghie pe două grupe. b) Transport de greutăŃi prin împingere:

- o minge medicinală prin rostogolire; - împingerea lăzii, paralelelor etc. c) Transport prin trac Ńiune a saltelelor, lăzi, altor aparate

a b


a) Trebuie acordată o mare atenŃie dozării efortului în funcŃie de sex, vârstă şi nivel de pregătire.

b) ExerciŃiile de ridicare şi transport de obiecte pot fi folosite şi ca mijloace pentru educarea Ńinutei corecte (transport pe cap) sau redresare a coloanei vertebrale (transportul obiectelor sub braŃ, pe umăr etc.)

c) La exerciŃiile de tracŃiuni şi împingeri se va asigura spaŃiul necesar pentru evitarea accidentelor.

d) PerfecŃionarea exerciŃiilor de ridicare şi transport de greutăŃi se va realiza prin introducerea lor în parcursuri aplicative.

Fig. 56

TATIANA DOBRESCU

104

EXERCIłII APLICATIVE NESPECIFICE GIMNASTICII

Această grupare de exerciŃii aplicative cuprinde: mersul, alergarea,

săritura, aruncarea şi prinderea. Mersul Este o deprindere motrică naturală folosită de om în viaŃa de zi cu zi, fiind

cea mai simplă şi eficace modalitate de deplasare a omului. Este o deprindere cu caracter ciclic care contribuie substanŃial la antrenarea aparatelor circulator, respirator, locomotor şi nervos. Mersul angrenează toate grupele musculare, dar are efect predominant asupra musculaturii membrelor inferioare.

Diversitatea variantelor de mers oferă posibilitatea exercitării unei game largi de influenŃe asupra organismului.

Mersul vioi solicită mai mult aparatul locomotor intensificând respiraŃia şi circulaŃia iar mersul lent contribuie la liniştirea organismului după efort, mai ales dacă este asociat cu mişcări de relaxare.

Mersul poate fi asociat cu diferite mişcări de braŃe, săltări, întoarceri, exerciŃii de atenŃie.

Mersul poate contribui şi la educarea calităŃilor motrice. Mersul ghemuit, fandat, cu ridicarea unui picior îndoit, mersul cu transport de greutăŃi, cu împingerea sau tracŃiunea unui obiect, mersul cu urcare pe banca înclinată sau pe o pantă înclinată are caracter de forŃă influenŃând această calitate motrică. Mersul în echilibru pe o suprafaŃă îngustă şi înaltă contribuie la educarea coordonării. Variantele de mers executate în ritm accelerat au caracter de viteză: mers accelerat cu mişcarea activă de braŃe şi trecere în marş forŃat rapid cu urmărirea celui din faŃă, etc. RezistenŃa poate fi influenŃată prin variante ca: mers mai multe ture de sală, mers cu treceri peste, pe sub şi cu ocolire de obstacole, etc.

Alergarea Alergarea este modalitatea rapidă de deplasare a omului reprezentată prin

trecerea greutăŃii de pe un picior pe celălalt prin intermediul fazei de zbor. Ea influenŃează în mod serios aparatul cardiovascular şi respirator.

Ca şi variantele de mers cele de alergare pot fi utilizate pentru influenŃarea calităŃilor motrice. Dintre variantele cu caracter de forŃă enumerăm: alergare cu genunchii sus, alergare cu pendularea gambei înapoi, alergare cu picioarele întinse înainte sau înapoi, alergare cu transport de greutăŃi, alergare cu urcare a unei pante, etc. Alergarea pe suprafeŃe înguste şi înalte contribuie la educarea echilibrului dinamic. Sprinturile, alergarea cu urmărirea celui din faŃă, etc., influenŃează viteza. RezistenŃa poate fi educată prin alergare pe distanŃe mari, de durată: alergare mai multe ture de sală, pe teren variat, cu trecere peste/pe sub şi cu ocolire de obstacole, etc.


105

Săritura Săriturile sunt mijloace valoroase deoarece contribuie la stimularea

marilor funcŃiuni, la întărirea sistemului osteo-ligamentar, la tonificarea musculaturii (angrenează în lucru un mare număr de grupe musculare) la educarea percepŃiilor spaŃio-temporale.

Contribuie la educarea forŃei, vitezei şi coordonării dar şi a unor trăsături pozitive de caracter ca: încredere în forŃele proprii, curaj, hotărâre şi altele.

Săriturile aplicative se pot clasifica în următoarele grupe: 1. Sărituri simple, executate pe loc, din deplasare, fără şi cu întoarceri ca:

sărituri pe ambele picioare, cu depărtarea şi apropierea picioarelor, cu încrucişarea picioarelor, pe un picior cu piciorul liber în diferite poziŃii, cu balansarea piciorului înainte sau lateral, etc.

2. Sărituri în în ălŃime, executate de pe loc sau cu elan peste o sfoară, benzi elastice, ştachetă, bancă de gimnastică, etc. Bătaia se poate realiza pe ambele picioare sau pe un picior.

3. Sărituri în adâncime, se realizează de pe suprafeŃe mai înalte prin diverse procedee: cu corpul drept, cu îndoirea, depărtarea picioarelor, etc. Gradarea lor se face prin creşterea înălŃimii.

4. Sărituri în lungime, se pot executa de pe loc şi din deplasare, de pe ambele picioare şi de pe un picior, peste o zonă marcată pe sol cu cretă, bastoane, etc. Dificultatea lor creşte prin mărirea zonei care trebuie trecută.

5. Sărituri prin fereastr ă. Aceste sărituri se execută printr-un spaŃiu delimitat de două sfori, benzi elastice sau ştachete, de un cerc sau cutii de ladă. Ele se pot executa cu ghemuire, în echer sau prin rostogolire.

6. Sărituri cu coarda, aceste sărituri se pot efectua la coarda scurtă sau la coarda lungă.

Săriturile la coarda lungă Coarda lungă este învârtită de doi elevi, iar al treilea sare prin diferite variante: pe două picioare, de pe un picior pe celălalt sau pe un picior.

Săriturile la coarda scurtă se pot executa individual şi pe perechi. Coarda poate fi învârtită spre înainte, spre înapoi, lateral. De asemenea ea poate fi încrucişată. Se pot executa sărituri pe două picioare, de pe un picior pe celălalt, pe un picior, fără şi cu săltări intermediare, pe loc şi din deplasare.

Aruncarea şi prinderea Aruncarea reprezintă acŃiunea de proiectare în spaŃiu a diferitelor obiecte

iar prinderea, recuperarea acestora. Prinderea este mai dificilă decât aruncarea, deoarece la prindere trebuie să

se Ńină seama de viteza cu care se apropie obiectul, traiectoria sa, distanŃa, volumul şi forma.

ExerciŃiile de aruncare şi prindere contribuie la educarea forŃei şi centurii scapulo-humerale, coordonării vitezei de reacŃie, simŃului de apreciere a distanŃei şi preciziei, mişcărilor.

TATIANA DOBRESCU

106

Aruncarea şi prinderea se pot face cu mingi mici (de oină sau cauciuc), mingi de handbal, baschet, mingi medicinale, bastoane, cercuri, măciuci, pietre, bulgări de zăpadă.

Aruncările se pot realiza prin azvârlire, împingere şi lansare, cu una şi două mâini, din diferite poziŃii: stând, pe genunchi, aşezat. Se pot efectua de pe loc şi din deplasare. De asemenea pot fi la distanŃă, la partener sau perete, la Ńintă fixă sau mobilă.

Prinderea se poate realiza cu o mână sau două mâini, de jos, din lateral, de sus, etc.

PARCURSURI APLICATIVE

Parcursurile aplicative reprezintă o aranjare a aparatelor şi obiectelor într-

o anumită succesiune în cadrul căruia se execută în mod combinat deprinderi motrice aplicative.

Sunt mijloace atractive şi valoroase care contribuie la dezvoltarea motricităŃii generale şi asigură consolidarea şi perfecŃionarea deprinderilor motrice aplicative în condiŃii variate formând capacitatea de generalizare.

Cercetările realizate de noi (1994) demonstrează că parcursul aplicativ este atât mijloc cât şi metodă pentru dezvoltare.

Desfăşurarea lor în condiŃii noi, nestudiate, dezvoltă imaginaŃia, originalitatea în alegerea soluŃiilor, deci creativitatea.

Caracterul de întrecere al parcursurilor aplicative conduce la dezvoltarea spiritului de întrecere, iniŃiativei, curajului, etc.

În cadrul parcursurilor aplicative se pot introduce elemente din diferite ramuri sportive în scopul perfecŃionării lor.

După gradul de complexitate pe care le conŃin, parcursurile aplicative se pot clasifica în: parcursuri de dificultate mică, medie şi mare. (Tudusciuc I., Bârlida V., 1973, p. 13).

Nenumăratele posibilităŃi de combinare subliniază caracterul variat al acestor mijloace.

Cele mai cunoscute forme de exersare sunt: ştafeta, torentul şi urmărirea (Tudusciuc I., Bârlida V., 1973, p. 12):

1. Ştafetele se execută sub formă de întrecere şi se organizează pe trasee dispuse paralel şi trebuie să fie identice. De asemenea grupele trebuie să fie echilibrate ca posibilităŃi, pentru a avea şanse egale.

2. Torentul se caracterizează printr-o viteză mare de deplasare şi distanŃă optimă între executanŃi. DistanŃa între executanŃi trebuie să fie direct proporŃională cu nivelul de pregătire a executanŃilor.

3. Urmărirea presupune dispunerea obstacolelor într-un circuit închis (triunghi, pătrat, cerc, romb, stea, etc.). Mai mulŃi executanŃi pornesc la semnal în urmărirea celui din faŃă, din diferite puncte ale traseului. Executantul care a fost ajuns părăseşte traseul iar ceilalŃi continuă. Urmărirea se încheie după un număr de


107

Fig. 58

repetări. Modele operaŃionale Parcurs gen urmărire I Materiale: 3 bănci, o saltea, o ladă, o capră, 3 cercuri, 4 măciuci, 3 scări fixe, o minge medicinală. (Fig. 57.) Mers în echilibru pe bancă, alergare

şerpuită printre jaloane, târâre pe sub capră, sărituri în cercuri de pe un picior pe celălalt, deplasare laterală în sprijin culcat, rostogoliri înainte în ghemuit, escaladarea lăzii, alergare, căŃărare la scara fixă, apoi laterală pe 2 scări fixe, coborâre, transportul unei mingi medicinale. Pe traseu sunt amplasaŃi în puncte diferite 10 elevi. La semnal pornesc pe traseu încercând să se prindă.

Parcurs gen urmărire II Materiale: 4 bănci, 6 saltele, o ladă, 2 trambuline, 8 scări fixe, 6 mingi

medicinale, 8 minigarduri. (Fig. 58.) Rostogolire înainte din ghemui în ghemuit, târâre din culcat facial pe

bancă cu tracŃiune simultană, alergare, săritură în sprijin în ghemuit pe ladă, săritură dreaptă cu aterizare, rostogolire lungă peste un obstacol, căŃărare la banca înclinată, căŃărare laterală pe 3 scări fixe, coborâre-braŃ picior de aceeaŃi parte, sărituri prin păşire peste garduri, alergare, transportul mingilor medicinale pe o distanŃă de 3 metri, una câte una, mers în echilibru pe partea îngustă a băncii trecere la coada şirului. Următorul pleacă când cel din faŃă a sărit pe ladă. Traseul aplicativ poate fi executat simultan de două grupe de elevi pornind din colŃuri opuse.

IndicaŃii metodice Parcursurile aplicative se alcătuiesc în funcŃie de obiectivul urmărit

Ńinându-se cont de vârstă, sex şi nivelul de pregătire al executanŃilor. Combinarea deprinderilor motrice trebuie realizată în aşa fel încât să se

Fig. 57

TATIANA DOBRESCU

108

alterneze grupele musculare angrenate în efort. În ceea ce priveşte succesiunea aparatelor, se recomandă ca obstacolele

mai dificile să nu fie plasate la începutul sau sfârşitul parcursului. Folosirea parcursurilor aplicative impune luarea unor măsuri pentru

prevenirea accidentelor: aşezarea lor la o distanŃă optimă între ele sau faŃă de pereŃii sălii; folosirea saltelelor în punctele traseului care solicită aterizări sau suprafeŃele sunt la înălŃime asigurarea sau ajutorul executanŃilor în punctele mai dificile ale traseului; oprirea execuŃiei în cazul devierii sau defectării unui aparat.

Parcursurile aplicative se pot desfăşura cu impunerea procedeelor sau prin parcurgere liberă.

Cea mai frecventă formă de exersare a parcursurilor aplicative este ştafeta. Gradarea dificultăŃii parcursurilor aplicative se realizează prin următoarele

procedee: - creşterea numărului de repetări; - modificarea lungimii traseului prin creşterea numărului de aparate; - număr maxim de repetări într-un timp stabilit; - schimbarea procedeelor sau introducerea unor mişcări suplimentare în

cadrul aceluiaşi parcurs; - creşterea înălŃimii aparatelor; - instabilitatea aparatelor. Parcursurile aplicative se pot folosi cu succes în aer liber, mediul natural

oferind multiple posibilităŃi pentru organizarea lor.


ExerciŃiile aplicative sunt mişcări naturale, cu caracter utilitar fiind larg întrebuinŃate în viaŃa de zi cu zi. Ele contribuie la formarea desprinderilor motrice aplicative, la dezvoltarea aptitudinilor motrice de bază (viteza, coordonarea, forŃa, rezistenŃa), la corectarea deficienŃelor fizice şi formarea unor trăsături de personalitate (curaj, încredere în forŃele proprii etc.)

ExerciŃiile aplicative se clasifică în exerciŃii specifice gimnasticii (echilibru, târâre, căŃărare şi escaladare, ridicări şi transport de greutăŃi) şi exerciŃii nespecifice gimnasticii (mers, alergare, sărituri, aruncare şi prindere).

Marea parte a exerciŃiilor aplicative solicită un efort destul de mare din partea organismului. De aceea ele trebuie dozate judicios în funcŃie de vârstă, sex şi nivel de pregătire. Executarea lor în aer liber,

Autoevaluare � Care sunt exerciŃiile aplicative specifice gimnasticii? � Care sunt exerciŃiile aplicative nespecifice gimnasticii? � Care sunt formele de exersare ale parcursurilor aplicative?


109

Test de autoevaluare a cunoştin Ńelor din modulul III

1. CompletaŃi definiŃia următoare: ExerciŃiilor de front şi formaŃii sunt acŃiuni efectuate de pe loc şi în deplasare folosite în scopul ……………………………în lecŃie, captării ………….şi creării unei bune dispoziŃii pentru lucru, …………………colectivului, sincronizării acŃiunilor colectivului, ……….simŃului ritmului şi al tempoului. 2. Deplasările în figuri pot avea următoarele configurări:

� buclă � romb � spirală � cocor � opt � semicerc � zig zag

3. EnumeraŃi tipurile de exerciŃii de dezvoltare generală sistematizate după formele de practicare:

a. …………………………………………………………………………… b. …………………………………………………………………………… c. …………………………………………………………………………… d. …………………………………………………………………………… e…………………………………………………………………………….

4. Creşterea dificultăŃii exerciŃiilor pentru dezvoltarea forŃei se realizează prin următoarele procedee:

a. …………………………………………………………………………… b. …………………………………………………………………………… c. …………………………………………………………………………… d. …………………………………………………………………………… e…………………………………………………………………………….

5. În aplicarea stretchingului pentru educarea mobilit ăŃii/supleŃei, trebuie respectate câteva reguli:

a. …………………………………………………………………………… b. …………………………………………………………………………… c. …………………………………………………………………………… d. …………………………………………………………………………… e…………………………………………………………………………….

6. Ce exerciŃiu de front şi formaŃii executat pe loc contribuie la corectarea Ńinutei corecte? ………………………………………………………………………………………. 7. Rolurile partenerului în timpul efectuării exerciŃiilor de dezvoltare fizică generală sunt:

a. ……………………………………………………………………………

TATIANA DOBRESCU

110

b. …………………………………………………………………………… c. …………………………………………………………………………… d. …………………………………………………………………………… e…………………………………………………………………………….

8. ExerciŃiile cu obiecte se pot executa cu: ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 9. Care sunt aparatele la care se pot executa exerciŃii de dezvoltare fizică generală ? ……………………………………………………………………………………… 10. Avantajele exerciŃiilor de dezvoltare fizică generale cu obiecte şi aparate

sunt:

a. …………………………………………………………………………… b. …………………………………………………………………………… c. …………………………………………………………………………… d. ……………………………………………………………………………

11. EnumeraŃi exerciŃiile aplicative specifice gimnasticii? a. …………………………………………………………………………… b. …………………………………………………………………………… c. …………………………………………………………………………… d. ……………………………………………………………………………

12. Care sunt formele de exersare ale parcursurilor aplicative? a. …………………………………………………………………………… b. …………………………………………………………………………… c. ……………………………………………………………………………

13. Care este procedeul de bază pentru exersarea exerciŃiilor aplicative? ……………………………………………………………………………………… 14. CăŃărarea pe verticală la frânghie se poate efectua în:

� un timp � doi timpi � trei timpi � patru timpi

Tema de control nr. 2:

ImaginaŃi-vă că sunteŃi în faŃa unui colectiv, explicaŃi şi comandaŃi: • Desfacerea, apropierea, contopirea două coloane de gimnastică. • Alcătuirea unui parcurs aplicativ sub formă de urmărire. • Alcătuirea formaŃiei de şah din din două coloane de gimnastică. • AlcătuiŃi un circuit de forŃă şi unul pentru mobilitate/supleŃe cu câte 4

staŃii fiecare.


111

BIBLIOGRAFIE

1. Albu I, Luca A., Fidler G., 1968, ExerciŃii şi jocuri în doi, Ed. CNEFS,

Bucureşti; 2. Anderson B., 1988, Stretching, Ed. CNEFS, Bucureşti; 3. Baciu C., 1977, Analiza funcŃională şi biomecanica aparatului locomotor,

Ed. Sport – Turism, Bucureşti; 4. Barthe, J., Duboz, S., Heraud, A., Policarpo, D., 1993, Acro-gym. Un projet

d’innovation pédagogique a l’AS, Rev. EPS, nr. 240, pp. 19-22 ; 5. BănăŃan O., 1983, Banca de gimnastică, Ed. Sp.-Turism, Bucureşti; 6. Bedö C. şi colab., 1968, ExerciŃii cu partener, Ed. CNEFS, Bucureşti; 7. Beyer E., 1987, Wırterbuch der sport wissenschaft, Ed. Verlag Karl

Hofmann, Schorndorf; 8. Bignasca N., 1993, L’ imitation des enfants à l'échauffement musculaire,

Rev. Macolin nr. 10/1993; 9. Bivic le J., 1998., Le stretching postural, Rev EPS, nr 269;

10. Cârstea Gh., 1997, EducaŃia fizică. Teoria şi bazele metodice, Ed. ANEFS, Bucureşti;

11. Cârstea, Gh., 2000, Teoria şi metodica educaŃiei fizice şi sportului pentru examenele de definitivat şi gradul didactic II, Editura AN-DA, Bucureşti;

12. Cerghit I., 1983, PerfecŃionarea lecŃiei în şcoala modernă, EDP, Bucureşti; 13. Constantinescu E., Stan I., 1994, Parcursul aplicativ, mijloc şi metodă

pentru dezvoltarea calităŃilor motrice în lecŃia de educaŃie fizică, Rev. Nr. 1, Univ Bacău, p. 56;

14. Constantinescu E., Bibire M., Dobrescu T., Măgirescu P., 1997, Optimizarea predării gimnasticii în învăŃământul universitar, Rev. De specialitate, Studii şi cercetări ştiinŃifice în educaŃie fizică şi sport nr. 1 Universitatea Bacău, p. 62;

15. Constantinescu E., Dobrescu T., 2000, Curs Gimnastica de bază, ID, EFS, Universitatea Bacău;

16. Constantinescu E., Dobrescu T., 1999, Indrumar Gimnastică I, ID, EFS, Universitatea Bacău;

17. Constantinescu E., Dobrescu T., 2000, Indrumar Gimnastică II, ID, EFS, Universitatea Bacău;

18. Constantinescu E., Dobrescu T., 2002, Indrumar Gimnastică III, ID, EFS, Universitatea Bacău;

19. Constantinescu E., Dobrescu T., 2003, Indrumar Gimnastică IV, ID, EFS, Universitatea Bacău;

20. Coston, A., 2002, Être compétent, un exemple en saut de cheval, Rev. EPS, nr. 297, pp. 63-67 ;

21. Coteanu I., Seche L., Seche M., 1996, DicŃionarul explicativ al limbii române, EdiŃia a II-a, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti;

TATIANA DOBRESCU

112

22. Demeter A., 1981, Bazele fiziologice şi biochimice ale calităŃilor fizice, Ed. Sport-turism, Bucureşti. p. 43-67.

23. Dobrescu T., Constantinescu E, 2006, Bazele teoretice şi metodice ale gimnasticii, curs de bază, Ed. Tehnopress, Iaşi;

24. Dobrescu T., Constantinescu E, 2006, Gimnastica – concepte teoretice şi aplicaŃii practice, Ed. Tehnopress, Iaşi;

25. Dragnea A., 2002, Teoria educaŃiei fizice şi sportului, FEST, Bucureşti; 26. Dragnea A., Bota A., 1999, Teoria activităŃilor motrice, Ed. Didactică şi

Pedagogică, R.A., Bucureşti; 27. Dragomir Al., Barta A., 1993, EducaŃie fizică. Manual pentru clasa a IX-a

şcoli normale, EDP R.A. Bucureşti Dumitrescu L – România în lumea sportului, Ed. Editis, Bucureşti;

28. Dungaciu P., Gimnastica de bază, Universitatea Ecologică, Facultatea de EducaŃie fizică, sport şi kinetoterapie, Bucureşti, p. 39-46;

29. Ghibu, E., Todan I., 1970, Sportul românesc de-a lungul anilor, Editura Stadion, Bucureşti;

30. Grimalschi, T., Filipenco, E., Tolmaciov, P., 1993, Gimnastica, Editura Lumina, Chişinău,;

31. Gönczi Raicu M.şi colab., 1995, Gimnastica acrobatică în şcoală la vârsta de 7-12 ani, Ed. Mirton, Timişoara;

32. Gönczi Raicu M., 1995, Gimnastica, Ed. Tipografia Universitatea de Vest, Timişoara;

33. Gönczi Raicu M.şi Nicolin M., 2002, Gimnastică, Ed. Mirton, Timişoara; 34. Grigore V., 2003, Gimnastica - manual pentru cursul de bază, Ed. Bren,

Bucureşti; 35. Hidi şi col., 1991, Gimnastică - note de curs, ANEFS, Bucureşti; 36. Hout - Moneta C., Socie M., 1997, Acrosport: porter et voltiger, Rev. EPS

nr 173. p. 58; 37. Hubley-kozei C., 1997, testarea flexibilităŃii, SDP 391-394, vol. II, CCPS,

Bucureşti. p 139-181; 38. Ionescu I., 1970, Gimnastica de bază în şcoala generală, Culegere de

exerciŃii, EDP, Bucureşti; 39. Keim V., 2003, Ľ echilibre á plusieurs visages, Rev. Mobile nr. 1, p. 12-13; 40. Keim V., Battanta P., 2004, Acrobatie avec les jeunes. Architectures en

mouvement, Rev. Mobile nr. 2, pp. 28-31; 41. Kiri Ńescu C , 1964, Palestrica, Ed. UCFS, Bucureşti; 42. Luca A, 1993, Curs de gimnastică Vol. I şi II, Ed. UniversităŃii „Al. I.

Cuza” Iaşi; 43. Major J., 1996, Strength, Trening Fundamentals in Gymnastics

Conditioning, Human Kinetics. 44. Manno R., 1987 CalităŃile de coordonare, SDP nr. 267, CCPS, Bucureşti. 45. Marolicaru M, 1992, Abordarea sistematică în educaŃia fizică, Universitatea

Cluj;


113

46. Menhin I., 1972, Pregătirea de forŃă în gimnastică, Ed. Stadion, Bucureşti. 47. Nicu A. şi colab., 1974, Terminologia educaŃiei fizice şi sportului, ,

Bucureşti; 48. Niculescu G., 2001, Gimnastica de bază, Ed. Printech, Bucureşti, p. 50-54; 49. Pineau, C., Hébrard, A., 1993, L’éducation physique et sportive, Rev. EPS,

nr. 240, mars – avril pp. 16-17; 50. Popa Gh., 1975, Piramide, Ed. Sport – Turism, Bucureşti; 51. Radovici I. şi colab., 1977, Gimnastica abdominală, Ed. Sport – Turism,

Bucureşti; 52. RaŃă G., 2004, Didactica educaŃiei fizice şi sportului, Ed. Alma Mater,

Bacău; 53. RaŃă G., 2004, Didactica educaŃiei fizice şcolare (Metodica educaŃiei fizice

şcolare), Ed. Alma Mater, Bacău; 54. Rusu I. C. şi col., 1996, Gimnastica, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj

Napoca, p. 25-26; 55. Scarlat E., Scarlat M.G., 2002, EducaŃie fizică şi sport, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti; 56. Solomon M, Grigore V., Bedö I., 1996, Gimnastica, Bucureşti, p. 37-40; 57. Solveborn S, 1998, Stretching. Antrenament pentru dezvoltarea mobilităŃii

şi de întindere, Bucureşti; 58. Todan I., 1968, Din istoricul educaŃiei fizice şcolare, Rev. EFS nr. 8; 59. Thomas L., 1961, ExerciŃii la scară fixă, Ed. UCFS,. Bucureşti; 60. Travaillot, Y., 1997, Gymnastique et recherche de la forme dans la première

moitié des années 80, Rev. Staps, nr. 42, pp. 19-31 ; 61. Tudusciuc I., Bîrlida V., 1973, Parcursuri de obstacole, Ed. Stadion,

Bucureşti; 62. Stroescu A., 1968, Gimnastica, EDP Bucureşti; 63. Stroescu A., Podlaha R., 1994, Terminologia gimnasticii, Ed. Stadion,

Bucureşti; 64. Vigarello, G., 1993, La science et la spécificité de l’éducation physique et

sportive autour de quelques illusions, în Psychopédagogie des APS sub direcŃia lui Arnaud, P., Brayer, G., Toulouse, Privat, pp.17-22;

65. M.E.N., 1999, Programe de educaŃie fizică ciclurile primar, gimnazial, liceal, Bucureşti;

66. MEN, CNPC, 1999; Programe şcolare pentru clasele a V-a – a VIII-a, Aria curriculară educaŃie fizică şi sport, Bucureşti,

67. MEN, CNPC, 2001, Programe şcolare, Seria Liceu, Aria curriculară educaŃie fizică şi sport, Bucureşti;

68. M.E.C., 2001, Ghid metodologic de aplicare a programelor de educaŃie fizică şi sport; Bucureşti;

69. http://gymnet.org/histoire.htm, La gymnastique féminine a travers les siècles.

bazele generale ale gimnasticii

Documents